Trasaturile limbii literare ntre 1780 si 1830 n a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si n primele decenii ale veacului urmato

r, limba romna literara sufera o serie de transformari cauzate att de factori inte rni, explicabili prin nsasi functionarea limbii, ct si de factori externi, care ti n de situatii exterioare sau straine limbii, precum factorii istorici, culturali , sociali si psihologici. Cel mai important fenomen care se produce acum 15 este o apropiere a variantelor lliterare nordice de varianta munteneasca, pe de o parte, fiindca, n aceasta perioada, n sud se tiparesc cele mai multe carti relig ioase si, pe de alta parte, ca urmare a . Constatarii5/faptului ca, mai ales sub raport fonetic, varianta munteneasca era mai aproape de traditia bisericeasca a limbii vechi din toate variantele, care pastrau labialele neplatalizate. Patrund erea elementelor populare n scrisul unor copisti sau traducatori favoriza nsa n acea sta perioada un fenomen invers, de diferentiere tot mai mare ntre variantele regi onale. Totusi, n general, doar varianta moldoveneasca si mai pastreaza identitatea , fiind mai rezistenta la muritenizare, dar si n cazul ei snt aspecte de cedare. V arianta moldoveneasca a vechii limbi literare, ntrebuintata ndeosebi n cartile de c ult, nu corespundea graiului moldovenesc, fiindca se caracteriza prin lipsa pala talizarii labialelor si prin alte fenomene diferite de situatiile din grai: De a ceea, cnd patrund elemente'de grai moldovenesc n varianta literara moldoveneasca s e produce o abatere de la traditie, astfel nct aceasta' varianta se prezenta sub f orma a doua aspecte: un aspect care continua traditia si caracteriza limba carti lor bisericesti si a marilor scriitori si un aspect care'continea elemente de gr aV mtlnit n limba copiilor si a nsemnarilor de diferite tipuri. Aceasta situatie a creat curnd constiinta ca particularitatile de grai moldovenesc nu apartin tradit iei limbii literare, aceasta fiind tot mai mult identificata, n special din punct de vedere fonetic, cu graiul muntean. Ca atare, evolutia dialectului literar moldovenesc a fost orientata n mod voit spre modelul muntenesc, pornindu-se de la mentinerea labialelor n forma nepalatalizata, dar acceptndu-se si alte particularitati ale acestui grai. In acel asi timp, prin patrunderea elementelor de grai n varianta munteneasca se produce si aici o oarecare diferentiere fata de traditie, nct limba literara moderna va avea de nlaturat si o serie de muntenisme. , In principiu, asa cum arata G. Ivanescu , n perioada 1780-1830, limba romna literara continua n mare parte structurile din epocile anterioare, cu toate ca, acum se evidentiaza aspecte alp. modernitatii, mai ales printr-o mare receptivitate fata de cuvintele noi, ndeosebi prin mprumuturi din alte,limbi, si; prin tendinte diverse de modernizare, precum unele regularizari paradigmatice si structurari ale frazei pe baza organizarii logice a cunoasterilor. Fuziunea dintre vechile variante literare nu s-a produs nca, dar aceste variante s-au redus la doua: una sudica, de tip muntenesc, si una nordica, de tip moldovenesc. Intelectualii din Ardeal, Crisana, Maramures si Banat tind tot mai mult spre a se apropia dc varianta munteneasca, desi sporadic accepta si fenomene care caracterizau varianta moldoveneasca. Multe dintre faptele de limba.care se bazau pe vechea traditie,maramureseana snt nlocuite cu forme care se vor fixa definitiv n limba literara (precum formele acum, a^a, ciirnd, tarile, tarii, lege ele,), dar unele ranim nca la fel ca n faza veche, precum pronumele relativ, articulat (carele, carea, parii, carele) sau u final. - .. ,t Fenomenul hotartor care se produce n perioada 1780-1830 consta n aparitia ideilor l atiniste si a miscarii de emancipare nationala denumita Scoala ardeleana. nceputul l face Samoil Micu, care tipareste la 1779 la Viena, cu litere latine, lucrarea

Carie de rogacioni pentru evlavia hornului chreslin, realiznd; n, acelasi timp o r edare latinizanta a cuvintelor romnesti.,nvatatii,care urmeaza, procedeaza in mod similar, astfel nct, banateanul Paul lorgovici (Observatii de limba rumaneasca, Bu da, 1799) scrie a potea, portare (== purtare), rogaciuni, nome (= nume) etc. si, n mod asemanator, vor continua sa dea forma latinizanta cuvintelor romnesti major itatea carturarilor care vor urma n-Ardeal. Acest fenomen conduce la o evaluare tre ptata a elementelor limbii romne, n special a celor lexicale, prin raportarea la l imba latina, evidentiind si inlroducnd n limba literara o serie de cuvinte sau de pronuntii dialectale (din Banat si din Ardeal), n masura n care se; dovedeau a ave a descendenta latina. La 1780, apare la Viena lucrarea Elementa linguae claco-ro manae sive valachicae, alcatuita de Samoil Micu si Gheorghe Sincai (editia a dou a, din 1805, va fi semnata numai de Sincai), n care, pe baza corespondentelor din tre romna si latina, snt intuite unele dintre legile de evolutie de la latina la r omna. n sfrsit, tot n perioada 1780-1830, nvatatii din Moldova si din Muntenia, de obicei formati la scoli grecesti si traducatori de carti grecesti, introduc unele cuvin te din italiana'si< din franceza, iar unii dintre ei ajung la concluzia ca latina , este normal sa devina sursa de mbogatire pentru limba romna literara. Se constat a, asadar, ca unii dintre nvatatii de atunci si depasesc formatia printr-o reorien tare de principiu spre latinitate si spre romanitate, nu att printr-o rezonare cu spatiul european, ci printr-o constientizare a necesitatii de a se actiona n vir tutea originii si specificului limbii romne. Se produce astfel treptat si n Princi pate o parasire a vechilor surse de mprumuturi n favoarea latinei si a limbilor ro manice. n acest timp, numerosi nvatati din Transilvania si din Banat se stabilesc n Muntenia si n Moldova, ceea ce face ca ideile Scolii ardelene sa fie intens difu zate si aici, iar predispozitiile mentinerii unei limbi literare cu particularit ati locale sa fie complet parasite. Cu toate acestea, reminiscente ale variantel or literare ramn, dar nu n forma veche, caci, datorita patrunderii unor elemente de grai, scrisul unor nvatati este marcat dialectal, astfel nct, pna n a doua jumatate a secolului al XlX-lea, scrierile moldovenilor contin rinele elemente specifice graiului local, precum folosirea lui gi n loc de j al muntenilor, prezenta velarizarii vocalelor si chiar a unor palatalizari. . ; Asadar, n perioada 1780-1830, limba romna literara cunoaste o serie de transformar i n sensul modernizarii, mai ales sub raport lexical (prin patrunderea neologismel or), dar aceasta modernizare nu este suficient' de pro tunda si nici nu cuprinde toate aspectele limbii6. Daca spirite culturale ulterioare (I. Heliade-Radulesc u, T. Gipa-riu, A. T. Laurian si altii) nu ar fi impuns tendinte nnoitoare care s a schimbe multe dintre situatiile din acest timp, romna literara nu ar fi avut as pectul actual. n aceasta veritabila perioada de trecere spre limba moderna, mprumu turile neologice aveau deseori forme neadaptate, cu structura fonetica nespecifi ca limbii, romne si cu terminatii (sufixale) adesea divergente: sistemelor romnesti . Uneori nsa s-a facut adaptarea fie prin aplicarea analogica a vechilor legi de evolutie, de la latina la romna, fie prin uzarea de sufixe ce vor fi nlaturate mai trziu (precum -esc si -nic, la adjective, -isi, -alui si multe altele, la verbe) . n sfirsit, n intervalul 1780-1830, foarte milite cuvinte vechi romnesti sau derivat e pe baza lor snt antrenate n redarea notiunilor noi, prin realizarea calcurilor. n acest mod nsa cuvintele si derivatele respective ajung sa denumeasca fiecare un numar mare de notiuni, astfel nct devin ambigue si deseori nici ambianta textuala nu mai este suficienta pentru a le etala sensul cu care snt folosite. Structura textuala, sintaxa, era ea nsasi deficitara de altfel n aceasta perioada, fiindca dupa ce se nlaturasera din limba romna literara unele modele sintactice s lavone, patrund acum altele, tot neromnesti (neogrecesti, germane saii latine), ca re atribuie pozitionari diferite de cele actuale elementelor propozitiei si fraz ei. Sinteza: ntre 1780 si 1830 (perioada premoderna a romnei literare), s-a produs o a

propiere a variantelor literare nordice de cea munteneasca. n acelasi timp, la uni i copisti, au patruns elemente de grai care au generat im fenomen invers, de dif erentiere locala a limbii literare. n mare parte nsa, s-aii continuat trasaturile limbii din fazele anterioare, dar au aparut si evidente semne de nnoire, mai ales prin receptarea de mprumuturi neologice. Fenomenul hotar tor care s-a produs acum l reprezinta aparitia ideilor latiniste, o data cu manifestarea Scolii ardelene. A nceput evaluarea elementelor limbii romne din perspectiva latinitatii lor si au fost introduse cuvinte din latina savanta, ndeosebi n limbajele stiintifice. nvatat ii din Muntenia si din Moldova au nceput sa introduca cuvinte din franceza si din 1 italiana. Acum s-a facut, deci^ sub toate aspectele initierea proceselor de mo dernizare ale limbii. Test: 1) Care este tendinta Variantelor limbii literare n perioada premoderna? | 2) De unde ncep sa se introduca mprumuturile neologice? 3) Care;: este curentul' cultural care produce reorientarea n evolutia limbiiliterare si cei vizeaza acest curent?:. :