Sunteți pe pagina 1din 10

Alfabetul chirilic romn a fost utilizat pentru scrierea limbii romne, din secolele XIV-XV pn n anul 1862.

ntruct limba romn are sunete pentru care alfabetul chirilic clasic nu are semne, grmticii s-au vzut nevoii s adauge semne noi, suplimentare, pentru a le putea reprezenta. Grafia chirilic s-a folosit n Evul mediu romnesc pentru scrierea de acte diplomatice, manuscrise, cri, inscripii, legende sigilare i diverse nsemnri. Nu se cunoate cu exactitate momentul n care alfabetul chirilic a trecut la nordul Dunrii, ns cel mai vechi document pstrat sub form original i scris cu caractere chirilice dateaz din 1392. Dimitrie Cantemir (n Descriptio Moldaviae) arta c moldovenii ar fi scris cu litere latine potrivit tradiiei pn la conciliul de la Florena (1439).Alexandru cel Bun, susinea Cantemir, ar fi poruncit arderea tuturor textelor scrise pn atunci cu caractere latine, introducnd alfabetul chirilic islavona, ca reacie la prozelitismul romano-catolic. "Teoctist de neam bulgar i diacon al lui Marcu din Efes, pentru a dezrdcina din Moldova smna catolicismului i s ridice pentru totdeauna tinerilor putina de a citi sofismele latinilor, a ncredinat pe Alexandru cel Bun s surghiuneasc din ar pe oamenii de alt credin i s scoat literele latine din toate scrierile i crile i s introduc n locul lor, pe cele slavone". Scrierea cu alfabetul chirilic a fost n uz pe teritoriul Romniei de astzi pn n a doua jumtate a secolului al XIX-lea. Trecerea de la folosirea alfabetului chirilic la folosirea exclusiv a alfabetului latin s-a realizat treptat, prin alfabetul de tranziie. nlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin a fost decretat n 1862 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Cel mai vechi text nebisericesc cunoscut redactat n limba romn, cu datare sigur, este scrisoarea lui Neacu din Cmpulung adresat n 1521 lui Johannes Benkner, judele Braovului. [1] Alfabetul chirilic romn este diferit de alfabetul chirilic moldovenesc folosit n Republica Sovietic Socialist Autonom Moldoveneasc (RASSM) ncepnd cu anii 1930 i, ulterior, n Republica Sovietic Socialist Moldoveneasc (RSSM) i n Transnistria. Acesta este de fapt o adaptare a alfabetului chirilic rusesc.

Tabelul de coresponden

Ceasul pictat cu cifre chirilice, ncremenit pe ora morii lui Iisus. Pictur din interiorul bisericii de lemn din Petrindu, Slaj, semnat de Dimitrie Ispas de la Gilu, 1835.

Literele chirilice

Valoarea numeric

Echivalentul latin

Alfabetul de tranziie

Foneme

Nume n Romn[1]

Aa

/a/

Az

/b/

Buke

/v/

Vede

g, gh

Gg

/g/

Glagol

Dd

/d/

Dobru

( e)[2]

Ee

/e/

Est

//

Juvete

dz

/dz/

Zalu

Zz

/z/

Zemle

Ii

/i/

Ije

[3]

10

Ii

/i/

20

c, ch

Kk

/k/

Kaku

( )

30

Ll

/l/

Liude

40

Mm

/m/

Mislete

50

Nn

/n/

Na

, o[2]

70

Oo

/o/

On

80

/p/

Pokoi

100

/r/

200

Ss

/s/

Slov

300

Tt

/t/

Tferdu

, [2]

400

/u/

Uc

, [2]

/u/

Ucu

500

Ff

/f/

Fert

600

/h/

Heru

[4]

800

Oo

/o/

Omega

900

//

90

c (nainte de e, i)

//

Cervu

//

/t/

tea

, [5]

//

Ier

, , , [5]

//

Ier

, , [5]

Ieri

ea

Ea ea

//

Iati

iu

I i

/ju/

Iu

, IA[2]

ia

Ia ia

/ja/

Iaco

, IE[2]

ie

Ie ie

/je/

a, ea[5]

Ia ia, Ea ea

/ja/, //

Ia

//

Ius

[6]

60

Ks ks

/ks/

Csi

[6]

700

ps

s s

/ps/

Psi

[6]

th, ft

T t, Ft ft

/t/ i aprox. //

Thita

[6]

400

i, u

I i;

/i/, /y/, /v/

Ijia

( )

n m

n n m m

/n/, /m/

g (nainte de e, i)

//

Gea

In Republica Moldova, chiar la inceputul anilor 90, a fost sesizata tendinta guvernului moldav de a sustine procesul de renastere a identitatii turce a populatiei turcofone a acesteia, cu scopul derusificarii ei, acceptind ajutorul cultural acordat de catre Turcia. Daca in 1989,

odata cu adoptarea legislatiei lingvistice moldovenesti, liderii gagauzi au cautat suportul Moscovei, deja in 1991, fiind deceptionati de atitudinea ambigua a Rusiei, ei si-au intors fata spre Turcia, care adoptase rolul de mediator politic, sustinind mentinerea integritatii Moldovei si statutul autonom al regiunii gagauze, obtinind astfel increderea guvernului moldav si a majoritatii populatiei turcofone a tarii. Turcia s-a angajat de asemenea sa le acorde gagauzilor ajutor cultural in domeniul educatiei, al difuzarii limbii lor nationale si mass-media. Cu toate acestea, procesul de constructie identitara a populatiei turcofone a Republicii Moldova s-a dovedit a fi dificil, caci, desi recunosc originea turca a limbii lor, gagauzii insista asupra identitatii lor distincte, ce se bazeaza in primul rind pe religia crestina ortodoxa. Aceasta tendinta de sustinere a propriei identitati i-a facut pe gagauzi sa-si creeze propriul alfabet in baza grafiei latine, desi procesul de implementare a acestuia nu a fost de loc usor. Saptaminalul Ana Sz, aparut in 1988 ca supliment la cotidianul ????????? ???????? si editat in limba gagauza cu grafie chirilica, apoi devenit, in 1991, o publicatie independenta, finantata de ambasada Turciei, trece la grafia latina din septembrie 1993, dar alfabetul utilizat de Ana Sz era diferit de cel adoptat de guvernul gagauz local si de cel aprobat de guvernul central moldav. Cu exceptia denumirilor lunilor anului, care erau proprii limbii gaguze, hebdomadarul chisinauian aparea in intregime in turca standardizata. Cit priveste ziarele regionale, acestea nu s-au grabit sa treaca la grafia latina, cu toate ca aceasta a fost aprobata oficial de Comrat. Cotidianul Haberlar, organul oficial al guvernului si parlamentului gagauz, a continuat sa utilizeze grafia chirilica pina in vara lui 1996, mai mult chiar, ziarul aparea aproape integral in limba rusa, exceptie facind doar titlul si douatrei articole mici in limba gagauza. In cele din urma gagauzii si-au definit propriul alfabet, in baza grafiei latine, dar care include citeva semne diacritice specifice. Cu toate acestea, gagauzii s-au dovedit a fi mult mai receptivi la ajutorul acordat de Turcia decit alte popoare de origine turca din spatiul ex-sovietic. Incepind cu anul 1991, un ajutor financiar si educativ esential a fost acordat populatiei gagauze din republica de catre guvernul Turciei. In anul de invatamint 1992-1993, pentru studentii gagauzi au fost rezervate 178 de locuri in universitatile Turciei, iar in anul de studii 1993-1994 acest numar a crescut pina la 200. In conformitate cu un program de schimb special, studenti si profesori turci au venit sa invete si sa predea la Universitatea din Comrat. Aceasta universitate, creata in 1991, a beneficiat si de un ajutor material substantial oferit de autoritatile turce. Oamenii de afaceri turci au finantat de asemenea crearea unui colegiu turc-englez la Ciadir-Lunga. 4. Republica Moldova: alfabet, limba, identitate Republica Moldova a fost prima dintre statele ex-sovietice care a adoptat trecerea limbii sale nationale de la alfabetul chirilic la cel latin. Pentru Moldova trecerea la alfabetul latin semnifica reconfirmarea originii latine a limbii nationale si identitatea ei cu limba romana, fapt ce a fost

confirmat in Legea Cu privire la functionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova. Daca teza cu privire la originea latina a limbii populatiei majoritare a republicii era greu de contestat, atunci problema identitatii lingvistice a acestei populatii a suscitat opinii contradictorii. Un aparator fidel al limbii moldovenesti si al aspectului ei grafic, impus de autoritatile sovietice, a fost Partidul Comunist al R.S.S.M. Cu toate ca au acceptat teza cu privire la originea latina comuna a limbilor moldoveneasca si romana, liderii comunisti n-au putut sa accepte unicitatea acestora, afirmind ca asemanarile dintre diferitele limbi ale unei si aceleiasi familii nu sint un motiv pentru a renunta la una dintre ele in favoarea celeilalte. Partidul Comunist al R.S.S.M. s-a pronuntat in favoarea pastrarii alfabetului rusesc, afirmind ca trecerea la alfabetul latin ar putea cauza analfabetizarea populatiei republicii, mentionind totodata si pierderile materiale esentiale legate de schimbarea vesmintului scris al limbii. Cu toate acestea, procesul de trecere a limbii romane vorbite pe teritoriul Republicii Moldova de la grafia chirilica la cea latina a fost facilitata de mai multi factori. In primul rind trebuie mentionat faptul ca acest proces a constituit o revenire la alfabetul utilizat in Basarabia interbelica, astfel incit putem vorbi de o continuitate, al carei pilon a fost memoria colectiva a generatiilor pentru care alfabetul latin este vesmintul firesc al limbii romane. In Republica Moldova nu a fost necesara elaborarea unor norme ortografice noi, caci recunoasterea identitatii limbii moldovenesti cu cea romana a presupus unificarea lingvistica ce s-a realizat in primul rind la nivelul ortografiei. Unificarea lingvistica spre care a tins intelectualitea basarabeana la sfirsitul anilor 80 a fost interpretata ca o tendinta de unificare statala dintre Republica Moldova si Romania, astfel incit procesul de romanizarea limbii moldovenesti, al carui prim pas a fost trecerea acesteia la grafia latina, a servit drept pretext pentru secesiunea regiunilor din estul si din sudul republicii. Fiind dictat de necesitatea de a aplana tensiunile interetnice din Moldova, caracterul de compromis al legislatiei lingvistice moldovenesti adoptate in 1989 (legile Cu privire la revenirea limbii moldovenesti la grafia latina, Cu privire la statutul limbii de stat a R.S.S. Moldovenesti, Cu privire la functionarea limbilor vorbite pe teritoriul R.S.S. Moldovenesti) a provocat o agravare a crizei identitare profunde care a marcat populatia titulara a Moldovei. Cu toate ca documentul final al Marii Adunari Nationale din 27 august 1989 Despre suveranitatea statala si despre dreptul nostru la viitor cerea sa fie restabilite: numele istoric al poporului nostru pe care el l-a purtat de-a lungul veacurilor -; (...) numele de roman -; denumirea limbii lui -; limba romana, articolul 701 al Constitutiei R.S.S. Moldovenesti a fost completat avind urmatorul continut: Limba de stat a R.S.S. Moldovenesti este limba moldoveneasca. Limba de stat este folosita in viata politica, economica, sociala si culturala si fumctioneaza in baza grafiei latine. La doar un an dupa adoptarea legislatiei ligvistice, la congresul al II-lea al Frontului Popular din Moldova, formatiune politica ce s-a plasat in avangarda miscarii de renastere nationala, a fost

emisa rezolutia Cu privire la repunerea in drepturi a etnonimului popor roman si glotonimului limba romana prin care Parlamentului Moldovei i se inainta cerinta sa faca amendamentele de rigoare la Legea cu privire la functionarea limbilor pe teritoriul republicii. In cadrul aceluiasi congres a fost adoptata si rezolutia Cu privire la denumirea republicii, prin care Parlamentului Moldovei i se propunea sa schimbe denumirea formatiunii statale romanesti de la rasarit de Prut, numind-o oficial Republica Romana Moldova. Aceasta rezolutie, in care de altfel se mentiona faptul ca e alogic si pagubitor sa se conteste existenta de facto a doua state suverane romanesti in Europa -; Romania si Republica Moldova, a devenit obiectul unei critici virulente din partea Partidului Comunist al R.S.S. Moldovenesti, care a acuzat Frontul Popular de reorientare politica principiala spre extrema dreapta si de promovarea unei politici antipopulare, de intentia revizuirii hotarelor Europei, care ar fi condus la escaladarea situatiei de conflict din republica (Declaratia Biroului C.C. al P.C.R.M. Cu privire la atitudinea fata de documentele Congresului al II-lea al FPM). Daca problema statutului limbii nationale a servit drept factor unificator pentru populatia romanofona a republicii si a reusit sa-i puna de comun acord pe noii politicieni si intelectualitatea republicii, nu putem spune acelasi lucru si despre problema denumirii limbii, determinata de cea a identitatii. Aceasta a devenit motivul unei scindari profunde in cadrul elitei politice si intelectuale a tarii in doua grupari, una de orientare pro-romana, pentru care termenul moldovenesc indica doar o identitate regionala in cadrul Romaniei Mari reconstituite, si alta moldovenista, care sustine ca Moldova, cu toate ca impartaseste cu Romania aceeasi limba si cultura, a fost condamnata sa fie stat. Prima grupare era monitorizata de Frontul Popular din Moldova, care in anul 1990 s-a declarat in opozitie fata de conducerea republicii, care a pus baza celei de-a doua grupari. Odata cu demiterea lui Mircea Druc din postul de Presedinte al Guvernului si investirea in aceasta functie a liderului Partidului Democrat Agrar din Moldova, Andrei Sangheli, se incearca re-orientarea politicii nationale a tarii de la principiul national la cel civic, multietnic. In aceeasi peroada apare si necesitatea formularii unei idei integratoare pentru societatea moldoveneasca. Astfel incepe constructia unei noi identitati nationale, care ar fi putut servi drept baza pentru o conciliere interetnica. Este emblematica in acest context organizarea congresului Casa noastra -; Republica Moldova, in cadrul caruia limba moldoveneasca, alaturi de istoria Moldovei, au fost prezentate ca argumente forte pentru legitimarea tinarului stat. Opozitia ferma pe care au manifestat-o reprezentantii elitei intelectuale basarabene, contestind identitatea ce li se impunea si considerind-o drept insulta pentru adevarata identitate a majoritatii etnice a republicii, nu a reusit sa influenteze pozitia fauritorilor neamului moldovenesc. Astfel, glotonimul limba moldoveneasca este oficializat si de noua Constitutie a Republicii Moldova (1994), al carei articol 13 declara ca limba de stat a Republicii Moldova este

limba moldoveneasca. Problema denumirii limbii oficiale a statului, determinata de problema identitatii lingvistice a natiunii titulare, a produs o profunda scindare in cadrul populatiei republicii. Aceasta discordanta se manifesta si la nivelul cel mai inalt, ea provocind o adinca fisura intre elita politica si cea intelectuala a Moldovei. Este remarcabila inconsecventa unor politicieni moldoveni ce se situeaza pe pozitii de-a dreptul contradictorii in disputa cu privire la denumirea limbii de stat a Republicii Moldova. Unul dintre cei care, in 1989, i-au conferit limbii romane statutul de limba de stat, Mircea Snegur, in 1994 se pronunta in favoarea glotonimului limba moldovenesca, iar in 1995, in calitate de presedinte al statului, inainteaza parlamentului initiativa legislativa privind denumirea corecta a limbii oficiale, provocind o reactie ostila din partea majoritatii parlamentare. Parlamentul a apelat totusi la parerea academicienilor moldoveni, care si-au expus ferm punctul de vedere: Istoria ne demonstreza printr-o multime de fapte reale ca nu intotdeuna denumirea limbii coincide cu denumirea statului. In cazul Republicii Moldova au fost multe premise si argumente care au condus la proclamarea statului moldovenesc independent (desi era bine cunoscuta comunitatea cu Romania). Existenta acestui nou stat n-o pune la indoiala nici o tara din lume, inclusiv Romania. Iata de ce nici din punct de vedere politic astazi nu este motivata excluderea din circulatie a termenului limba romana. Doar e bine cunoscut faptul ca terminologia elaborata pe parcursul timpului, fixata si folosita astazi la noi in toate actele oficiale, chiar si in noua Constitutie, in documentele guvernamentale si administrative, in economie, inclusiv in industrie si, desigur, in stiinta, este parte componenta inalienabila a limbii romane literare. Fara utilizarea acestei terminologii nu poate exista si prospera o societate moderna, civilizata si nu poate fi scrisa nici o lucrare stiintifica. Convingerea noastra este, de aceea, ca Articolul 13 din Constitutie trebuie sa fie revazut in conformitate cu adevarul stiintific, urmind a fi formulat in felul urmator: Limba de stat (oficiala) a Republicii Moldova este limba romana. In pofida recunoasterii unitatii limbii romane si a celei moldovenesti de catre oamenii de stiinta, dar si de majoritatea politicienilor, limba ramine un argument politic pentru legitimarea noului stat moldovenesc, dar si un argument electoral si un motiv de tensionare a societatii. Manifestatiile de protest, care aveau drept lozinci reabilitarea limbii romane si a istoriei romanilor au fost reluate in anul 1996, si apoi in 2002, dar de fiecare data rezolvarea problemelor ce tin de identitatea nationala a romanilor basarabeni se amina, acestea raminind un motiv de discordie. In 2002 aceste manifestatii au luat amploare, culminind cu un razboi diplomatic dintre Republica Moldova si Romania, care a fost invinuita de aprovizionarea deschisa a adeptilor ideilor unioniste cu literatura, cu bani pentru editarea unui mare numar de tiparituri sub forma de ziare si reviste si de interventia ideologica pe care o efectueaza instruindu-i gratuit

pe studentii nostri, insuflindu-le in timpul studiilor mai mult spiritul romanesc decit cunostinte. Opinia promovata de guvernantii tarii nu si-a gasit sustinerea nici de data aceasta printre intelectualii republicii. Daca a reusit ceva la noi de la 1990 incoace, aceasta a fost reforma in invatamint, afirma scriitorul Vladimir Besleaga, unul dintre scriitorii de limba romana din Republica Moldova ce siau expus punctul de vedere in chestionarul cu genericul Limba romana atacata in Basarabia propus de revista Contrafort in perioada protestelor de la Chisinau, caci a aparut o noua generatie, cu o constiinta nationala nedeformata, cu vectorii spirituali orientati spre Europa si lumea civilizata, sustine Arcadie Suceveanu, dar prin ofensiva furibunda declansata impotriva Limbii si a Istoriei se incearca, de fapt, demolarea scolii romanesti din Basarabia, crede Vasile Romanciuc. Aceasta ofensiva impotriva identitatii nationale este prezentata de Vladimir Besleaga drept inca o incercare de a justifica insasi existenta statului moldovenesc: Nu de istorie are nevoie conducerea actuala, cu atit mai mult de una a Moldovei, ci de o ideologie de stat, spre a justifica si consolida aceasta pseudoformatiune statala ce se numeste R.M., trup din trupul neamului si al Tarii Romanesti. Dupa opinia lui Nicolae Spataru, anume limba romana si istoria romanilor pot servi drept piloni pentru noua formatiune statala: Un alt atribut pentru fortificarea unui stat e sa-si poata crea un popor. Acest lucru a fost inceput doar. O parte a basarabenilor a inteles ca limba romana este limba lor materna si ca ei se pot regasi ca natiune doar in istoria romanilor. Dar noua campanie de rusificare (obligativitatea studierii limbii ruse din clasele primare) a fost caracterizata de scriitoarea Maria Sleahtitchi drept erodarea psihiotrona a constiintei etnice a romanilor din Republica Moldova si aceasta se produce subtil (de la presa, radio si TV pina la oficializarea limbii altui stat, limba care nu a incetat niciodata sa fie oficiala, de facto), asa cum stiu sa o faca serviciile secrete foarte abile. Scriitorii sint unanimi in ceea ce priveste caracterul inoportun al introducerii limbii ruse in calitate de obiect de studiu obligatoriu in scoala nationala, criticind in acelasi timp faptul ca pe parcursul unui deceniu, alolingvii au boicotat in marea lor masa cunoasterea limbii romane ca limba oficiala, ceea ce s-a facut cu asentimentul tacit al guvernantilor (V. Besleaga). Cu toate acestea, este recunoscuta necesitatea unui dialog cu populatia rusofona a republicii: Nu ne-am propus sa atragem rusofonii de partea noastra, sa dialogam cu ei in vederea consolidarii societatii. Aceasta pentru ca politica conducatorilor nostri, oricit de paradoxal ar parea, a fost deopotriva samanatorista si prorusa. La ce bun sa te intelegi cu rusii din Moldova, daca scopul tau este sa devii vasalul rusilor din Kremlin sau sa furi banii statului? (Iulian Ciocan). Lipsa acestui dialog cu minoritatile nationale, precum si politica nationala ambigua au provocat o scindare a societatii moldovenesti, fapt confirmat si de rezultatele sondajelor opiniei publice efectuate in Republica Moldova. Conform datelor furnizate de sondajul efectuat in anul 2001,

58% de intervievati considera ca oamenii pot vorbi orice limba, dar limba de stat trebuie sa ramina doar moldoveneasca/romana, pe cind 33% sint adeptii declararii a doua limbi de stat, moldoveneasca/romana si rusa, aceasta varianta fiind promovata de 71% de rusi. Aceeasi discordanta domina si in problema studierii obligatorii a limbii ruse. Conform sondajului din primavara lui 2002, procentul celor care au optat pentru o singura limba de stat si a celor care au pledat pentru oficializarea limbii ruse se egaleaza (46%).