NEUROTRANSMITORII Creierul este format din milioane de celule nervoase interconectate numite neuroni.

Pentru ca o persoana sa gandeasca, sa se miste sau sa simta, acesti neuroni trebuie sa comunice unul cu celalalt. Ei fac acest lucru, prin trimiterea si primirea de mesaje chimice numite neurotransmitatori. In cazul in care un neurotransmitator este eliberat de la un neuron, el traverseaza o sinapsa si se leaga de un receptor la un alt neuron, prin care se transmite semnalul.

Neurotransmitorii, sau mediatorii chimici, sunt subsante chimice care se gsesc n sistemul nervos, prin intermediul crora se face transmiterea, modularea i amplificarea impulsurilor nervoase n sinapse (zona de contact dintre doi neuroni). Existena neurotransmitorilor a fost confirmat prin cercetarile lui Otto Loewi, Distrugerea sistemelor de neurotransmitatori poate provoca distrugerea memoriei, precum in cazurile de dementa sau in boala Alzheimer. Initial, cercetatorii considerau neuronii raspunzatori de faptul ca nu sintetizau si nu eliberau suficienti neurotransmi-fafori. Solutia: sa se gaseasca cai prin care sa fie irigate celulele creierului cu mai multi neurotransmitatori, aceasta fiind ratiunea din spatele multor tratamente medicamentoase pentru dementa si tulburari de dispozitie. Dar oamenii de stiinta stiu acum ca este vorba despre mai mult decat insuficienta neurotransmitatorilor. Noile cercetari se concentreaza asupra aparatului receptor al celulelor nervoase - cat de abundenti si sensibili sunt receptorii dendritici in capturarea si prelucrarea neurotransmitatorilor. Oricat de mult ar hoinari un neurotransmitator prin creier, daca receptorii nu sunt activi pentru a transmite mesajul, acesta ramane blocat. Anomaliile receptorilor pot cauza necazuri de proportii. In creierele suferinzilor de boala Alzheimer, de exemplu, numarul de receptori pentru acetilcolina descreste, la fel intamplindu-se cu capacitatea receptorilor de a transmite mesaje. O noua directie de cerecetare: cum sa se creeze mai multi receptori si sa li se stimuleze sensibilitatea. Neurotransmitorul reprezint o substan fabricat de celula nervoas care, eliberat n spaiul sinaptic ca rspuns la o stimulare (electric, mecanic, chimic), are un efect specific asupra altei celule. Sunt secretai n interiorul sistemului nervos, fiecare neuron producnd i elibernd unul su mai muli neurotransmitori. Exist neurotransmitori: excitatori (gsii n fanta sinaptic) si inhibatori (conexiuni ntre fibrele nervoase).

Tipuri: Neurotranmitorii se categorizeaz n patru grupe:

 monoaminele: de exemplu norepinefrin (noradrenalina excitator/inhibitor) si epinefrina (adrenalina), dopamin (excitator/inhibitor), serotonin (excitator /inhibitor), histamina, acetilcolina (excitator/inhibitor), melatonina aminoacizii: de exemplu GABA (acidul gama amino butiric : inhibitor), glutamat sau ac. glutamic (excitator pe SNC), aspartate (excitator pe SNC) neuropeptide: de exemplu somatostatin, vasopresin gaz : NO (oxidul nitric - inhibitor) factori neurotrofici

Principalii transmitori din creier sunt glutamatul (excitator) i GABA (inhibitor). n afar de neurotransmitorii propriu-zii, neuronii mai secret i alte substane folosite pentru transmiterea impulsului nervos: Cotransmitorii se elibereaz concomitent cu neurotransmitorii. Ei sunt implicai n modularea rspunsului postsinaptic i n reglarea cantitii de neurotransmitor care se elibereaz. Neuromodulatorii nu acioneaz direct n producerea rspunsului postsinaptic, n schimb produc modificri de durat ale sensibilitii membranei postsinaptice.

Actiune Neurotransmitorii se gsesc n vezicule care conin mai multe molecule de mediator. Cnd potenialul de aciune ajunge la sinaps, se deschid canalele de Ca++. Ca++ , odata ptruns n terminalul presinaptic, stimuleaz transportul veziculelor spre membrana presinaptic, unde acestea fuzioneaz cu membrana i moleculele sunt eliberate n fanta sinaptic. Acest proces se numete exocitoz. Apoi, mediatorul se cupleaz cu receptorul specific de pe membrana postsinaptica, ceea ce determin schimbri n terminalul postsinaptic: deschiderea/nchiderea unor canale ionice sau transducia semnalului la mesagerii de ordin 2 sau proteine G. Majoritatea neurotransmitorilor sunt ndeprtai din fanta sinaptic de enzime pentru a nu se provoca o aciune neintenionat.

Efect postsinaptic Efectul neurotransmitorului este dat de receptorul pe care acioneaz. De exemplu, GABA poate aciona pe doua tipuri de receptori inhibtori: GABA-A(rapid) i GABA-B(lent). Neurotransmitorii pot

provoca poteniale postsinaptice inhibitorii sau excitatorii, adic pot provoca trasmiterea unui impuls nervos, respectiv netransmiterea unui impuls nervos. n sistemul nervos central, este de obicei nevoie de o sumare spaial sau temporal a potenialelor locale pentru a se provoca un potenial de aciune.

Aciuni specifice n timp ce unii mediatori sunt utilizai n tot sistemul nervos central (glutamat, GABA), alii acioneaz n zone specifice ale creierului, sau doar n sistemul nervos periferic. De exemplu, serotonina este utilizat n trunchiul cerebral n nucleul rafeului. Dopamina este utilizat n dou contexte: sistemul responsabil de recompens i cel responsabil de controlul micrii. Multe droguri conin substante care seamn cu astfel de neurotransmitori specifici (de exemplu LSD). Alte droguri blocheaz ndeprtarea neurtransmitorilor din fanta sinaptic, ca de exemplu cocaina care blocheaz neutralizarea dopaminei. i unele medicamente folosite n psihiatrie funcioneaz pe acelai principiu. De exemplu, Prozac inhib neutralizarea serotoninei, crescndu-i astfel puterea de aciune. Astfel, un nivel prea mare sau prea mic al neurotransmitorilor n organism produce dezechilibre care se pot observa direct n toate aspectele vieii. ns modificrile care se produc din punct de vedere chimic n creier nu sunt singurele responsabile de apariia bolilor. De exemplu, n privina tulburrilor afective, studiile dovedesc c serotonina este doar unul din multitudinea de factori legai de depresie. Factorii sociali i psihologici cum ar fi singurtatea, lipsa de exerciiu, dieta srac, lipsa de ncredere n sine pot de asemenea juca un rol enorm n depresie. Astfel, n tulburrile depresive i anxioase, att biochimia pacientului, ct i integrarea sa n mediul social i ocupaional sunt afectate, fiind necesar tratament att la nivel biologic, ct i psihosocial.Desi neuronii sunt celulele cele mai longevive, foarte multi dintre ei mor in perioada migrarii si diferentierii. Unele boli sunt provocate de moartea prematura a neuronilor. La Parkinson, neuronii care produc dopamina (un neurotransmitator) mor, iar creierul nu mai poate controla corpul. La sindromul Huntington, o mutatie genetica cauzeaza o supraproductie a unui neurotransmitator numit glutamat, ce omoara neuronii din ganglionii bazali. La sindromul Alzheimer, proteinele se depun in jurul neuronilor din neocortex si hipocamp, regiuni ce controleaza memoria. Acesti neuroni ajung sa piarda legatura cu restul retelei de neuroni si in cele din urma mor. Oamenii ce sufera de acest sindrom pierd capacitatea de a memora si abilitatea de a face diverse lucruri. Loviturile puternice la cap pot omori imediat neuronii, sau ii pot omori lent, daca legaturile au fost intrerupte. Astfel oxigenul si nutrientii de care au nevoie pentru a trai nu mai pot ajunge la acestia.

O vatamare a coloanei vertebrale poate intrerupe comunicarea intre creier si muschi. Neuronii care au pierdut legatura pot supravietui, insa isi pierd capacitatea de a comunica. Cercetarile continua, iar creierul nu inceteaza sa ne uimeasca prin complexitatea lui. Cu ajutorul descoperirilor, oamenii de stiinta spera ca vor gasi noi metode pentru a trata diverse boli si sindroame care afecteaza viata a milioane de oameni. Un studiu recent a aratat ca celulele stem neurale pot genera multe tipuri de neuroni gasiti in creier si in sistemul nervos. Invatand cum sa manipulam aceste celule stem in laborator pentru a da nastere unor diferite tipuri de neuroni, ar putea implini un vis demult neimplinit: producerea de noi neuroni pentru ai inlocui pe cei afectati sau care au murit prematur. Chiar i n tulburri precum schizofrenia, a crei cauz primar este biologic, pacientul manifest frecvent pierderi severe ale abilitilor de socializare i ale capacitii de a exercita o meserie. Suplimentarea medicamentelor antipsihotice cu psihoterapia destinat s ajute persoana s fac fa consecinelor schizofreniei poate fi foarte folositoare. Faptul c o gam larg de tehnici de psihoterapie i medicamente este eficient n tratamentul unor tulburri (n special al depresiei) sugereaz c o intervenie la nivelul sistemului biopsihosocial al unei persoane afecteaz toate nivelurile sistemului. De exemplu, intervenia la nivel psihologic poate cauza schimbri n biochimia pacientului i comportamentele sociale ale acestuia. Acest lucru se ntmpl deoarece biochimia noastr, personalitile i procesele noastre de gndire, precum i comportamentele noastre sociale sunt att de strns ntreptrunse, nct fiecare element l influeneaz pe cellalt, att n mod pozitiv, ct i n mod negativ. Viaa uman, ca i existen biologic, nu este nimic n afara principiului su de unitate, unitate dintre trup i suflet, dintre lumea spiritual i lumea material. Clasificare Neurotransmitorii pot fi mprii n: A)neurotransmitori cu molecul mic i aciune rapid acetia fiind implicai n rspunsuri prompte ale sistemului nervos (SN) (transmiteri senzoriale i motorii): acetilcolina, dopamina, norepinefrina (noradrenalina), epifrina (adrenalina), serotonin, histamina, aminoacizii (acidul gama aminoglutic), glicina. B) neurotransmitori cu molecul mai mare i aciune mult mai lent (neuropeptidele) produc modificri de durat (numrul de receptor, sinapse pe perioade lungi de timp).

De asemenea, pot fi clasificati, din punct de vedere chimic, in: a. Monoamine (amine biogene) :

Noradrenalin(Norepinefrin) , Adrenalin(Epinefrin), Dopamin, Serotonin (5-hidroxitritamin), Melatonin, Histamin b. Aminoacizii: Excitatori: Glutamat, Gentamat, Aspartat ; Inhibitori: GABA(acid gamaaminobutiric), Glicin c.Neuropeptidele: Sint secretate la nivelul hipotalamusului. Exemple: Opioide (ex: Endorfin), Corticotropin(hormonul adenocorticotrop - ACTH), Leumorfin, Hormonul de eliberare a hormonului de crestere, Neuropeptidul Y, Colecistokinin(CCK), Somatostatin, Angiotensin, Peptidul Vasoactiv Intestinal(VIP), Gastrin etc. d. Gaz : NO (oxidul nitric)

a. Monoamine: 1.Norepinefrina (noradrenalina) Noradrenalina este o monoamina, derivat al dopaminei i este secretat n SNC, de numeroi neuroni situai n trunchiul cerebral (n special la nivelul punii) i hipotalamus. Neuronii ascendeni influeneaz cortexul cerebral, sistemul limbic i hipotalamusul. Norepinefrina cerebrala este implicata n reglarea funciilor cognitive pe calea cortexului cerebral, a funciilor afective prin intermediul sistemului limbic, a funciilor endocrine i autonome (ale sistemului nervos vegetativ) prin intermediul hipotalamusului. Prin urmare,norepinefrina are un rol important n procesul nvrii. S-a mai considerat c acest neurotransmitor contribuie la alegerea stimulilor importani pe care i consider demni de o analiz ulterioar. Implicarea norepinefrinei n funcia hipotalamic este mai cert. Ea regleaz funciile cognitive, afective, vegetative (organice i endocrine). Efectul psihologic al noradrenalinei este legat de controlul de ansamblu al activitii i al strii de dispoziie, realiznd, de exemplu, creterea nivelului de alert.n majoritatea ariilor cerebrale une acioneaz, noradrenalina are rol excitator, ns, n anumite regiuni poate activa i receptori inhibatori. Cocain i amfetaminele prelungesc aciunea NA i ncetinesc procesele de reabsorbie, astfel c neuronii receptori sunt activai pe o perioad mai mare de timp, ceea ce explic efectele psihostimulante. Litiul determin procesul invers, de accelerare a reabsorbiei, ducnd la apariia unei dispoziii depresive. Orice substan care produce hiper sau hiposecreie cerebrala de noradrenalin

duce la modificri de dispoziie. n sistemul nervos periferic ( SNP) este implicata n realizarea sinapselor pre i post ganglionare (sistemul nervos vegetativ simpatic), stimulnd anumite organe i inhibnd altele. Epinefrin (adrenalina), hormon secretat de glanda renal i mediator sinaptic, determin efecte similar noradrenalinei, excitator asupra sistemului nervos vegetativ simpatic: vaso-constrictie (ngustarea vaselor sanguine), stimularea inimii, bronhodilataie i unele efecte metabolice. Noradrenalina i epinefrina fac parte din clasa catecolamine. Norepinefrina este un neurotransmitor implicat n apariia strilor depresive,care sunt cert asociate cu un nivel redus al acestei substane n creier. Norepinefrina pare s fie implicat n apariia senzaiei de foame.Injectarea acestui neurotransmitor n creierul unor oareci de laborator a dus la creterea important a cantitii de hran pe care acetia au consumat-o(Leibowitz,1988).

2.Epinefrin (adenalina) Epinefrin sau adrenalina (latin ad-adaug, ren-rinichi) este un hormon secretat n snge de glanda suprarenal ca raspuns la stressori. Ajuns n snge ea determin creterea frecvenei cardiace, a presiunii sanguine, dilatarea bronhiilor i pregtirea organismului pentru o producere masiv de energie prin arderea lipidelor (lipoliz) i sinteza glucozei. Circulaia sngelui este activat la nivelul sistemului nervos central pe cnd la nivelul tractului digestiv este diminuat. La nivelul SNC adrenalina devine un transmitor neuronal, cuplat cu proteina-G joac un rol intermediar i de activator al receptorilor nervoi. Mecanismul ei de aciune determin punerea rapid de energie la dispoziia organismului, fapt pentru care are rol in a adapta organismul condiiilor limit, neobinuite de tip fug, lupt sau atac.Graie acestui hormon, corpul si creierul pot functiona la capacitate ridicata. Adrenalina ca atare nu induce o stare de bine, ci doar de maxim funcionare a organismului, care n timp se leag de noiunea de performan, de depire a propriilor bariere, ce ajut la creterea respectului de sine. Repetarea strii de performan este cea care creaz dependenta i nu excesul relativ de adrenalin: oferii vor vitez maxim, chirurgii nu rezist fr s opereze, parautitii vor salturi tot mai sus. Permanentizarea excesului de adrenalin epuizeaz inima, organismul, ducnd apoi la instalarea unor modificri organice.Adrenalina este un alt neurotransmitor, esenial n reglarea ateniei. Dac un nivel sczut de adrenalin duce la oboseal, secreia n exces poate cauza tulburri de somn i stri de anxietate. n situaii riscante, creierul nostru produce adrenalin n exces, ceea ce ne face s acionm instinctiv. n combinaie cu un nivel ridicat de dopamin i de norepinefrin, adrenalina se face vinovat de strile prin care trecem atunci cnd iubim. Mai exact, dopamina creeaz starea de euforie, n timp ce ultimele dou sunt responsabile de ritmul alert al inimii. 3.Acetilcolina (ACTH) La nivelul SNC este gsit n cantiti destul de mari n hipotalamus, precum i n sistemul colinergic ascendent care definete inervaia talamusului, striatului, cerebelului, sistemului limbic i a cortexului

cerebral, hipocampului; aciunea sa centrala este de activare cortical i comportamental (datorit legturii cu sistemul reticulat). n doze mici acetilcolina (Acth) exercit efecte de facilitare a transmiterii sinaptice, la nivelul sistemului nervos central i periferic. n doze mari are efecte puternic excitator, dar i efect inhibator (inhibiia cordului de prin nervii vagi). Anticorpii care blocheaz receptorii de acetilcolina cauzeaz miastenia gravis, o boal caracterizat prin oboseal i slbirea tonusului muscular. n trecut provoca moartea bolnavului, astzi existnd metode de a controla boala, dar nu i de-a o vindeca.

Alt boal n care este implicata acetilcolina este boal Alzheimer. n boal Alzheimer, o boala degenerativ deosebit de grav, caracteristic btrneii ce are ca simptome deteriorarea memoriei i a altor funcii cognitive s-a constatat c cu ct producia cerebral de Acth e mai redus (distrugerea fizic a neuronilor din creier care suntresponsabili de coninutul de acetilcolin), cu att este mai sever pierderea memoriei. Bolnavii de Alzheimer pierd treptat capacitatea de a forma noi amintiri i evoluia acesteitulburri este asociat cu declin intelectual i tulburri importante de personalitate. Totodat s-a constatat c anumite medicamente sau droguri care reduc secreia de Acth au ca efect paralizia muscular; toxina bacilului botulinic, care se dezvolt n conservele pstrate n condiii necorespunztoare, blocheaz receptorii de acetilcolina de la nivelul sinapselor neuromusculare provocnd moartea prin paralizia musculaturii respiratorii. Lezarea formaiunii reticulate reduce cantitatea de acetilcolina eliberat la nivel cortical (duce la adormirea individului). La nivelul hipocampului acetilcolina se implic n funciile sale fiziologice i comportamentale. Acest neurotransmitor este prezent clar la nivelul sistemuluinervos periferic , n interiorul sinapselor ce conecteaz neuronii sistemului nervos parasimpatic cu organele pe care acetia le comand i controleaz cum ar fi inima . Acetilcolina este de asemenea prezent n sinapsele dintre neuronii motorii i fibrele musculare , avnd rolul de a stimula contracia muscular. Curara , otrava vegetal cu care unele triburi din zona Amazonului i ung vrfurile sgeilor, provoac moartea , pentru c mpiedic fixarea acetilcolinei de receptorii sinaptici i prin aceasta produce paralizia muchilor , incluznd muchii care asigur respiraia. La nivelul creierului , acetilcolina este implicat la nivelul proceselor memorrii. Acetilcolina este vitala procesul de memorare si performanta intelecutuala a fiecareia dintre noi. Aciunea acetilcolinei la nivelul creierului poate fi stopat de prezena unor substane chimice sau a unor droguri. De exemplu , consumul de marijuana duce la tulburri chimice lanivelul sinapselor

implicate n procesul de memorizare i produc tulburri

importante ale acestuia Acetilcolina este un neurotransmitator care stimuleaza neuronii. Este indispensabila procesului de memorare si este implicata in miscarea voluntara a muschilor. Alimentele bogate in acetilcolina sunt: galbenusul de ou, alunele, germenii de grau, ficatul, carnea, pestele, laptele, branza si legumele verzi (broccoli, salata, spanac, varza). Acetilcolina este neurotransmitatorul care (depinzand in ce regiune a creierului unde este situat neuronul): -trimite semnale de la creier catre muschi ; -controleaza functiile de baza cum ar fi nivelul de energie, bataia inimii si respiratia ; -se comporta ca un "agent de circulatie", prevenind bombardarea cu prea multe informatii a creierului ; -joaca un rol important in invatare si memorare.

Adrenalina, noradrenalina si ACTH sunt hormonii care sporesc energia vitala. 4.Dopamin (DA) Reprezint este o monoamina din clasa catecolaminelor. Dopamina este un neurotransmitator cu rol inhibitor sau excitator, in functie de receptor, implicat in realizarea miscarilor voluntare si este responsabil pentru anumite stari emotionale. Lipsa sau excesul de dopamina determina anumite afectiuni grave ale creierului, printre care schizofrenia, care este asociata cu excesul de dopamina, si Parkinson. Alimentele bogate in dopamina sunt: produsele lactate, carnea, pestele, fasolea,nucile,soia. Eliberarea neurotransmitatorului dopamina se face n in partea posterioara a creierului. Acest circuit neuronal are menirea de a asigura comportamente esentiale supravietuirii, cum ar fi mancatul atunci cind apare senzatia de foame. Stimularea neuronilor in aceste regiuni ale creierului determina aparitia unor simtaminte placute, de fericire, care incurajeaza sa fie repetata respectiva activitate (formarea dependentelor). Atunci cand drogurile asemenea cocainei sau nicotinei activeaza partea posterioara a creierului, se formeaza dorinta de a le folosi din nou deoarece va simtiti atat de impacat si fericit dupa utilizarea respectivelor droguri. Exist trei ci secretoare de DA. Prima pornete de la nivelul substanei negre din mezencefal i ajunge pn la corpul striat din ganglionii bazali, iar extensia acestei ci inerveaz i nucleul amigdaloid.

Scderea cantitii de dopamina este implicate n boal Parkinson. La bolnavii decedai ca urmare a bolii Parkinson s-a constatat o degenerare marcant a substanei negre i a striatuli, precum i scderea cantitii de dopamin. Persoanele care sufer de boala Parkinson constat uneori c simptomele lor pot fi diminuate de-o substan numit L_dopa, care determin creterea nivelului dopaminei n creier. A doua care pornete de la corpii celulari din apropierea substanei negre i se termin n bulbul olfactiv. Lezarea acestei ci produce simptomele episodului schizofrenic (inhibarea gndirii, apariia unor fluxuri ideatice fanteziste (delirul) de aceea se consider c dopamina intervine n realizarea contiinei (comportamentului voluntar). A treia cale este format dintr-o colectie dens de corpi celulari ai dopaminei care se gsesc n hipotalamus (neuroni implicai n controlul secreiei glandei hipofiz).n mod normal, DA inhib eliberarea de prolactin din lobul anterior al glandei hipofize. Medicamentele care blocheaz DA produc o cretere imediat a nivelului de prolactin. Dopamina este implicata n controlul emoiilor si micrii i n apariia plcerii.Dopamina este strans legata de functiile motrica si cognitiva, de motivatia si atentie. Dopamina este un neurotransmitor cu rol n controlul micrilor fine, n motivaie, energia fizic, memoria pe termen scurt i emoiile (ex: dorina sexual). Dopamina e unul dintre principalele euforizante ale organismului,nivelul sau ridicat producind concentrare i motivaie extrem, caracteristice dragostei romantice. Nivelul ridicat de dopamin explic de ce ndrgostiii devin att de dependeni de relaie i de ce tnjesc dup partener. Clorpromazina medicament folosit n tratarea schizofreniei, blocheaz receptorii dopaminei i permite trecerea selectiva a mesajelor. L-dopa este o substan care determin creterea nivelului de dopamine n creier.

5.Serotonin (5-HT) Serotonina (hormonul fericirii) este o substan prezent n celulele tractului gastro-intestinal, n creier, n plachetele sangvine ale unor mamifere, cu rol important n contracia musculaturii netede, n dilatarea capilarelor, n creterea permeabilitii vaselor mici.Serotonina este responsabila cu buna dispozitie, relaxarea, calmul, concentrarea,apetitul,sensibilitatea,controlul emotiilor, a somnului. Atunci cind actioneaza ca excitant, face parte din sistemul creierului de "recompense", producand senzatia de placere. Persoanele care sufera de depresie cronica pot avea o deficienta de serotonina. Alimente bogate in serotonina sunt: pastele, legumele, cartofii, cerealele.Serotonina are un rol important n reglarea dispoziiei i n controlul agresivitii. De exemplu, cnd nu mncm, ne lipsete un

aminoacid (aflat n alimente) esenial n secreia de serotonin. Drept urmare, nivelul serotoninei scade, iar starea de nervozitate crete. Serotonina este o monoamin care, ca i noradrenalina, joac un rol important n reglarea dispoziiei. Este secretat de nuclei rafeului median din mezencefal i se proiecteaz asupra multor regiuni ale SNC, n special la nivelul coarnelor posterioare ale mduvei spinrii i n hipotalamus. Cantitatea cea mai mare de serotonin se afl la nivelul trunchiului cerebral, de la care pleac fibre ascendente i descendente care influeneaz multe arii din creier, n special neocortexul, sistemul limbic, talamusul i hipotalamusul. Nivelurile sczute de serotonin sunt asociate cu depresia, antidepresivele (Prozac, Zolofit, Paxil) fiind substane care inhib reabsorbia serotoninei. Totodat scderea secreiei de serotonin se soldeaz cu insomnia, hiperactivitate, explozivitate : se consider c serotonina mediaz inhibiia comportamental. Ea are rol i n reglarea somnului, precum i n tratamentul bulimiei. Creterea anormal de descrcrilor de 5-TH duce la apariia unui sindrom comportamental anormal: tremor al capului i minilor, micri lente ale capului, rigiditatea torsului (partea de sus a capului), diminuarea ratei alimentare.La nivelul mduvei spinrii, acioneaz ca un inhibator al cilor de transmisie a durerii. Majoritatea studiilor sau efectuat folosind medicamente sau leziuni care produc creterea sau scderea enorm a concentraiei generale de serotonin. n acest mod s-a constatat rolul de control al serotoninei asupra somnului cu unde lente. Leziunile la nivelul rafetului sau injectarea unor substane care diminuau cantitatea de serotonin cerebrala i face pe obolani mai explozivi, mai hiperactivi i hiperagresivi. Aceste date sugereaz c serotonina mediaz inhibarea comportamental. Creterea cantitii de serotonina duce la realizarea unui comportament mai sczut. Injectarea cu serotonina mimeaz aciunea medicamentelor antianxioase.

Serotonina, in rolul ei inhibitor, este implicat n apariia strii de somn i ca atare, n tratamentul insomniei. De asemenea, inhib sensibilitatea la durere i agresivitatea. Serotonina inhib foamea si este probabil cel mai puternic dintre neurotransmitatori care regleaza apetitul. Este implicat n strile depresive grave.Cercetrile lui Ricci i Welman, n anul 1990, au pus n eviden existena unui nivel foarte redus de serotonin la persoanele ajunse n stadii grave de depresie i care au ncercat s se sinucid. Functiile serotoninei

Odata eliberata induce starea de calm, fericire, liniste si satisfactie; Induce starea de satietatea si reduce apetitul; Lipsa serotoninei din organism este asociata cu starile de depresie si un apetit ridicat;

LSD este asemntor ca structur chimic cu serotonina, substana care influeneaz emotivitatea.

6.Histamina Histamina se gsete n hipotalamus, dar i n ali nuclei cerebrali. Are un rol important in diminuarea reaciilor inflamatorii locale, controleaza permeabilitatea vaselor de snge i musculatura neted (organele interne) i are rol important n funcionarea glandelor exocrine (sudoripare, salivare, gastrice).

b) Aminoacizii Spre deosebire de alti transmitori, acetia sunt produi de toate celulele nervoase, fiind constituienti cerebrali universali; rolul lor nu este clar delimitat, dar se presupune c au un efect modulator (secreia e adus la medie) asupra activitii altor neuroni. 1.Glutamatul produs n butonii terminali din cile senzoriale i n mai multe arii corticale, este considerat a fi un mediator excitator major la nivelul SNC. Cantitatea excesiv de glutamate este toxic pentru neuroni. Hipoxia, hipoglicemia, ischemia (lipsa aportului de snge), convulsiile prelungite i traumatismele cerebrale determin creterea glutamaului extra-neuronal.Glutamatul este considerat ca fiind cel mai puternic aminoacid neurotransmitor, cu funcie de excitare.Glutamat, un neurotransmitator cu functii in invatare si memorare, imbunatateste conexiunile intre grupurile de neuroni.

2.Glicina (glycol) este un neurotransmitor mai puin comun, utilizat de neuronii mduvei spinrii, care inhib muchii antagoniti. Este un mediator inhibitor. Cea mai mare cantitate de glicina se gsete n trunchiul cerebral, cerebel, i n coarnele anterioare ale mduvei spinrii. 3.Acidul gama aminobutiric (GABA) considerat a fi un neurotransmitor inhibitor. Are aciune inhibitoare major la nivelul cerebral, cerebelos i medular; apare n mduva spinrii, cerebel, ganglionii bazali, hipocamp, emisferele cerebrale, retin. Acioneaz ca transmitor n cel puin 40% din sinapse. Maladia Huntington, sindrom ereditar, care se activeaz pe la 40 de ani, are la baz distrugerea neuronilor GABA-ergici care coordoneaz micarea, cauznd, prin urmare, micri necontrolate.Acidului gama aminobutiric GABA , acesta induce relaxarea muchilor i inhib anxietatea.

c)Neuropeptidele Se mpart n dou categorii: opioide i neopioide. Cele mai importante peptide sunt: clasa opioidelor: endorfine, enkefaline neurohipofizare: vasopresina, ocitocina (oxitocina) secretinele: secretina, glucagonul, peptide digestive insulinele: I insulina, II insulina ca factor de cretere somato-statinele: somato-statinul, polipeptida pancreatic gastrinele: gastrina, colecistochinina

Aceste substane acioneaz fie ca hormoni (la distan), fie ca neurotransmitori (la nivel local). Ele acioneaz fie excitator, fie inhibitor, sau in ambele moduri (pe intele neuronale). Aciunea specific: - in regiunile cerebrale implicate n perceperea durerii, - in reglarea rspunsurile la stres Datorit aciunilor complexe la nivelul sistemului nervos , sunt considerate mai curnd modulatori i mai puin neurotransmitori.

Endorfine sunt mici proteine denumite i calmantul natural al organismului; pot conduce i ele la senzaii de euforie. Endorfinele, mai ales cele produse n zona medial a hipotalamusului au un rol foarte important n controlul hormonilor de cretere, descrcrile de hormoni tiroidieni, reglarea insulinei, glucagomului, cortico-tropinei, reglarea hormonilor sexuali. Pana in momentul de fata au fost identificate patru clase de morfine endogene, respectiv alfa, beta, gamma si sigma endorfine. Dintre acestea, rolul cel mai eficace il poseda beta-endorfinele prin implicarea in mecanismele de reducere a durerii inflamatorii sau lezionale. Atenuarea perceptiei durerii se produce conform mecanismului expus anterior, respectiv prin inhibarea excitabilitatii senzoriale neuronale generata de stimularea emisiei de GABA.

Pe de alta parte, beta-endorfinele nu actioneaza doar in calitate de reglatori ai neurotransmitatorilor, acestea manifestand efecte si asupra peretilor arteriolelor de la nivel cerebral prin intermediul canalelor de calciu. Sistemul -opioid este, de asemenea, implicat considerabil in etiologia afectiunilor mentale, intrucat in regiunile sistemului limbic raspunzatoare de reglarea raspunsului la stres (sept, amigdala) s-au detectat concentratii inalte de liganzi endogeni asociati receptorilor ,generind ideea ca endorfinele produc un efect antidepresiv. Cel mai important opiaceu extern este morfin, care are puternice proprieti analgezice, este relaxant i uor euforic (motiv pentru care opiaceele au devenit droguri). Receptorii morfinei sunt localizai regional, cu concentraii mai mari n zonele care controleaz durerea i comportamentul emoional.

d) gaz Oxidul nitric (NO) este un gaz, secretat n special de terminaiile nervoase din zone ale creierului responsabile pentru comportamentul pe termen lung i pentru memorie. Medicamentul Viagra este folosit, pe scar larg, pentru disfuncii erectile masculine i acioneaz prin mbuntirea activitii oxidului nitric. NO se sintetizeaz aproape instantaneu cnd este necesar i difuzeaz spre exteriorul terminaiilor presinaptice pe parcursul unui interval de cteva secunde.

Alte substante cu efect central : Amfetaminele excitante puternice, utilizate pentru creterea rezistenei i ateniei, consumate pe perioade lungi pot duce la malnutriie, la tulburri psihotice, n special paranoia. Drogurile cotidiene din cafea, ceai, igri, buturi alcoolice influeneaz starea de contiin, avnd aciune asupra psihicului. Alcoolul, nicotina, multe medicamente ilicite ca si medicamente legale imita activitatea substantelor chimice din creier. Acestea altereaza comunicarea in creier, deoarece sunt asemanatoare mesajelor chimice normale produse de creier si fie blocheaza actiunea unui neurotransmitator, fie creaza o cantitate suplimentara din acesta. Nicotina acioneaz asupra sistemului nervos periferic blocnd mesajele nervoase la placa terminal motorie, astfel nct mesajele de la creier la muchi ajung doar parial. Persoanele care se ls de fumat sunt adesea nervoase, aceasta deoarece creierul este obinuit s primeasc doar un rspuns parial de la muchi, iar acum, cnd nicotina nu mai blocheaz receptorii respective ntreg mesajul ajunge la destinaie provocnd un rspuns complet. Ca rspuns la nicotina creierul produce mai multe endorfine (mici protein denumite calmantul natural al organismului). Endorfinele pot conduce i ele la senzaii de euforie.

Alcoolul- este un sedativ, acionnd ca inhibator asupra receptorilor noradrenalinei. Aceasta produce o somnolent i o scdere a vitezei de reactie la informaia senzorial primit. Totodat alcoolul este un drog amnezic. Consumat constant, pe termen lung poate duce la sindromul Korsakoff (distrugerea corpilor mamilari, cu efect in scaderea memorieie si a capacitii de judecat). Alcoolul inhiba efectul GABA (acidul gamma-aminobutiric), care afecteaza eliberarea de dopamine. Prin inhibarea efectului GABA, alcoolul produce mai multa dopamina, unul din neurotransmitatorii asociati cu sentimente placute. Spre deosebire de multe droguri, alcoolul este distribuit in tot creierul, dar are anumite regiuni tinta, in special cortexul, trunchiul cerebral si cerebelul. Impactul initial este asupra partii creierului care in mod normal exercita autocontrolul. Astfel, cel care bea se simte mai relaxat si mai putin inhibat, dornic sa socializeze cu alte persoane. Pe masura ce este consumat mai mult alcool, creierul devine totusi mai putin activ si regiunile ce controleaza functiile motorii si cognitive sunt afectate. Persoana usor intoxicata poate avea toane, vorbirea greoaie, miscari necoordonate si o vedere incetosata sau dubla. Cand consumul de alcool continua, activitatea creierului intra intr-un decline si mai mare. Oamenii intoxicati cu alcool nu mai pot sta in picioare, numai pot merge sau nu mai pot controla functiile organismului. Cafeina stimulant puternic, acioneaz direct asupra SNC, mrind nivelul alertei autonome.