Sunteți pe pagina 1din 3

4.1.

Ipoteze privind modul de echilibrare a fortelor ocluzale

In unitatea morfo-functionala compusa din dinte, parodontiu si osul alveolar, in timpul actiunilor de masticatie ce sunt insotite de reale si considerabile fort e, intervin procese care pana in prezent sunt incomplet elucidate. In incercaril e de interpretare/explicare a acestor procese, se porneste de la diverse premize , unele in consens, altele in contradictie, cum ar fi: are sau nu mobilitate naturala dintele ?

substanta care umple spatiul dintre dinte si alveola este o simpl a membrana sau contine si lichide ? a dintelui ? aceste lichide pleaca sau nu in afara alveolei odata cu deplasare

substanta de legatura dintre dinte si alveola se comporta ca o st ructura omogena amorfa sau fasciculara ? Deoarece se porneste de la diferite premize, rezulta mai multe ipoteze (8, 12, 1 4, 24, 115) privind modul de echilibrare (absorbtie) a fortelor ocluzale (FO):

A. Ipoteza vasco-elastica considera ca prin deplasarea dintelui in spatiul p eriodontal se imping prin orificiile alveolei osoase sangele, limfa si chiar lic hidul interstitial, realizand o amortizare hidraulica-hidrodinamica. Prin reveni rea fibrelor ligamentare care au fost intinse datorita deplasarii dintelui si pr in presiunea exercitata de sangele din arteriole, se aduce dintele in pozitia in itiala si se reface volumul lichid din spatiul alveolo-dentar. Este un proces de pompare (refulare-aspiratie) a lichidelor din spatiul alveolodentar in afara alveolei si inapoi.0

B. Ipoteza tensiunii ligamentare considera ca prin deplasarea dintelui se i ntind fibrele ligamentare alveolo-dentare. Fibrele sunt elastice si permit astfe l alungirea. Nu se ia in considerare dislocuirea de lichid din spatiul alveolo-d entar fara de care nu poate fi facuta deplasarea dintelui. Prin aceasta alungire a fibrelor ligamentare alveola este tractionata spre inter iorul ei si se blocheaza inaintarea dintelui.

C. Ipoteza tixotropica considera ca FO sunt absorbite prin modificarea reve rsibila din faza lichida in faza de gel a substantei ce umple spatiul alveolo-de ntar. Asemenea fenomene fac obiectulrheologiei ce studiaza deformarea lenta a corpuril or solide sub influenta solicitarilor mecanice si tixotropiei care studiaza reve rsibilitatea sol-gel sub actiunea unor forte de comprimare. Se considera ca intreg continutul spatiului alveolo-dentar are comportamentul de gel (tixotropic) a carui vascozitate se modifica in functie de marimea fortelor ocluzale, in fond a presiunilor produse de ele.

D. Ipoteza echilibrarii fortelor ocluzale prin descompunerea lor in forte de presiune (P) si tractiune (Ft) pe lama alveolara (ipoteza Leriche), considerand ca spatiul alveolo-dentar este incompresibil, inchis. Deplasarea dintelui in al veola se face fara dislocuire de lichid, ceea ce nu corespunde realitatii.

E. Ipoteza echilibrarii FO prin deformarea osului considera ca FO se transmi t direct osului prin intermediul desmodontiului, iar elasticitatea osului preia aceste forte.

F. Ipoteza comportamentului de membrana al spatiului dento-parodontal consid era ca spatiul dintre os si dinte este redus si periodontiul se comporta ca o si mpla membrana (pelicula).

4.2.

Aprecierea critica a ipotezelor

Toate aceste ipoteze considera ca absorbtia FO se face prin deformare elastica, tixotropie si fenomene hidrodinamice. Parodontiul este considerat un simplu sistem mecanic, un sistem fizic fara react ie. Nici una dintre ipoteze nu poate explica functionarea parodontiului, capacitatea de a prelua FO extraordinar de mari, faptul ca dintele zdrobeste cu partea lui lata coronara alimente extrem de dure si nu intra decat in cazuri cu totul accid entale, cu partea lui ascutita radacina in osul spongios al alveolelor dentare, cu toate ca rezistenta la rupere a osului este mai mica decat fortele suportate de dinte. Acest fapt poate fi explicat numai printr-o disipare a FO in structur a de dispersie a oaselor craniene. In realitate, parodontiul este un sistem biologic integrat, care se autoprograme aza, se autoregleaza, se autoregenereaza si isi pastreaza homeostazia. Se poate demonstra ca, daca luam in calcul valori maxime posibile pentru efectel e considerate de fiecare ipoteza, nu se pot obtine echilibrari ale fortelor oclu zale in timpul masticatiei, desi acest proces de echilibrare se produce ciclic l a fiecare miscare a mandibulei. Prin urmare, echilibrarea fortelor ocluzale este mult mai complexa decat explica tiile pe care le ofera aceste ipoteze. 4.3. Autoreglarea echilibrarii si disiparii fortelor ocluzale

O noua ipoteza (cercetare personala) privind absorbtia FO si anume echilibrarea si disiparea autoreglata a FO a fost emisa si dezvoltata incepind cu anii 70 (5, 6, 7, 8, 9). Ipoteza s-a constituit pe baza unor cercetari prin calcul matematic, reprezentar e schematica, model mecanic marit la scara. Aplicarea unor concepte si relatii d

in cibernetica, teoria sistemelor, mecatronica etc. demonstreaza modalitatea de functionare a parodontiului, iar modelarea fizico-matematica confirma ipoteza. Noua ipoteza analizeaza sistemic parodontiul si considera ca absorbtia FO se rea lizeaza pe trei nivele de reglaj:

1. A. B. i. 2.

Reglarea marimilor de intrare in sistem: controlul contractiei muschilor masticatori FM. transformarea FM in FO prin adaptarea dintilor si parodontiulu Absorbtia in parodontiu a FO.