Sunteți pe pagina 1din 2

Curs 5.

01-04-2005 Concesiunea bunurilor din domeniul public

Reprezinta un act mixt, are clauze reglementare prin care se stabileste organizarea si functionarea serviciului public si are o parte contractuala care cuprinde dispozitile financiare care garanteaza concesionarului remunerarea sa, clauze care sunt dominate de principiul echilibrului financiar al contractului. Art 36 alin (4) Constitutie ( concesiune) Dreptul comun in materie pana in anul 2006 a fost Legea 219/1998, care a fost abrogata prin Ordonanta de Guvern 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii publice. Contractul de concesiune este acel contract incheiat in forma scrisa prin care o autoritate publica denumita concedent, transmite pe o perioada determinata unei persoane denumita concesionar care actioneaza pe riscul si raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun proprietate publica in schimbul unei plati denumita redeventa. Subiectii concesiunii. 1. concedentul , care este o autoritate publica centrala sau o unitate administrativa teritoriala 2. concesionarul , care este orice persoana fizica sau juridica, romana sau straina. Durata contractului de concesiune Durata maxima a contractului de concesiune nu poate depasi 49 de ani de la data semnarii contractului. Contractul de concesiune poate sa fie prelungit cu o perioada egala cu cel mult jumatatea perioadei maxime sau a perioadei initiale prin simplul acord de vointa al partilor. Obiectul contractului de concesiune In cazul contractelor de concesiune de bunuri publice , bunurile care sunt proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativ teritoriale, potrivit Constitutiei si reglementarilor legale privind proprietatea publica. Legea 215/1991 si Legea 59/1991 , republicate. Plata concesiunii poarta denumirea de redeventa, privita ca parte din profitul obtinut de concesionar si se stabileste in momentul incheierii contractului. Redeventa nu este nici certa si nici determinata ca durata si cuantum la incheierea contractului de concesiune. Caracterele juridice ale contractului de concesiune - Este un contract cu titlu oneros, fiecare dintre parti urmareste realizarea unui avanataj prin incheierea contractului. - Concesiunea este un contract intuitu persone , este incheiat in considerarea persoanei. - este un contract solemn , respectiv forma scrisa este ceruta ca o conditie ad validitatem. - este un contract pe o perioada determinata.

este un contract comutativ ( se cunosc dr si oblig partilor de la inceput) este un contract cu executare succesiva sub forma unor prestatii continue si periodice.

Incetarea contractului de concesiune : - la expirarea duratei contractului - incetare prin denuntarea unilaterala realizata de catre concedent in cazul in care interesul national sau local o impune. In aceasta situatie concedentul este tinut de plata unei despagubiri juste si prealabile fata de concesionar. - In cazul nerespectarii obligatilor contractuale de catre concesionar. In acesta situatie concesionarul este tinut a plati concedentului despagubirile egale cu valoarea prejudiciului creat. - In cazul nerespectarii obligatilor contractuale de catre concedent. In aceasta situatie concedentul este tinut de plata despagubirilor catre concesionar . Ambele forme de nerespectare a oblig contractuale imbraca forma rezilierii. - In cazul disparitiei dintr o cauza de forta majora a bunului concesionat sau a imposibilitatii obiective a concesionarului de a-l exploata. Incetarea se face prin renuntare, fara plata de despagubiri. La incetarea contractului de concesiune in orice forma, concesionarul este obligat sa restituie bunul in deplina proprietate si liber de sarcini. Instanta competenta a judeca litigile decurgand din contractele de concesiune este Tribunalul pe raza caruia isi are sediul concedentul, procesul fiind de contencios administrativ in cazul concesionarii bunurilor ce fac parte din proprietatea publica. Hotararea Tribunalului se ataca cu recurs la Curtea de Apel.