Peste varfuri de Mihai Eminescu Despre marele Luceafar al literaturii romane, criticul si istoricul literar G.

Calinescu spunea: Ape vor seca in albii si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate si cate o stea va vesteji in departari pana cand acest pamant sasi stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale. n poe!ie eul liric traieste sentimente de neliniste in fata trecerii timpului si desertaciunii vietii. Cadrul natural este compus din cateva elemente specifice poe!iei eminesciene codrul, ramul, luna. "raectoria privirii se indreapta pentru descrierea acestui cadru dinspre cosmic trece luna in spre teluric codru-si bate frun!a lin. Ca moment al trairilor interioare este aleasa noaptea, mai precis innoptarea, deoarece aceasta face trecerea de la lumina la intuneric, de la viata plenara, care sta sub semnul soarelui, la starea de veg#e, care este somnul. $ul liric coboara in sine, asimiland somnul cu moartea deoarece perceptia vi!uala si auditiva se estompea!a putin cate putin %ai departe&mai departe&mai incet, tot mai incet. n acest moment al noptii, cornul cu sunetul sau melancolic, asemanator unui ceremonial funebru, insoteste trairile eului liric indulcind cu dor de moarte. $ul liric percepe acut momentul stingerii universale care a cuprins intreaga-i fiinta dar mai ales sufletul. %oartea iubirii este privita dintr-o perspectiva tragica, accea a tacerii care este mai periculoasa decat orice alt raspuns fie el c#iar negativ in plan intim creand o stare de nesiguranta e'istentiala. Asa se e'plica folosirea interogatiei retorice: De ce taci cand fermecata& inima-mi spre tine-ntorn(. $ul liric simte lipsa orcarei perspective e'istentiale ca pe o durere sfasietoare, caci asa cum spunea marele nostru scriitor %arin )reda intr-o capodopera a creatiei sale Cel mai iubit dintre pamanteni-Cand dragoste nu, e nimic nu e. De la nivelul perceperii e'terioare a naturii, se trece la ecoul pe care acesta il e'ercita asupra trairilor eului liric, deoarece poe!ia eminesciana de natura este indiscutabil legata de lirica intima. %arca eului liric se observa din pre!enta pronumelui personal de persoana mi sufletu-mi, inima-mi in dativul posesiv sau precedat de pepo!itie pentru mine mai suna-vei, dulce corn& pentru mine vreodata. *igurile de stil pre!ente in poe!ie sunt in special epitetele personificatoare sufletu-mi ne mangaiet, dulce corn, dor de moarte. +epetitiile mai departe, mai departe, mai incet, tot mai incet, inversiunile peste varfuri trece luna, melancolic cornul suna ca si folosirea interogatiei retorice mai suna-

vei dulce corn pentru mine vreodata ( e'prima regretul pntru timpul care se scurge inutil in abesnta iubirii, pentru tristetea, iubirea si fericirea de altadata. )oe!ia este organi!ata pe trei strofe ce constituie cate un catren, rima este imbratisata, masura versurilor este de , si respectiv - silabe iar ritmul este tro#aic.

%aterial ntocmit de: prof. .olfa $lena , /coala cu Clasele 0 1r. 2, Drobeta "urnu /everin