Universitatea STEFAN CEL MARE Suceava

PROIECT
Instrumentatie biomedicala pentru recuperare

FONOCARDIOGRAFIA
VECTORCARDIOGRAFIA

Studenta: Kraus (Mihoreanu) Alina-Emanuela

BFKT An 2

Activitatea electrica a inimii

Sistemul cardiovascular este format din inima si de vasele de sange din
corpul uman.
Inima face ca sangele sa circule prin doua circuite distincte:
a)marea circulatie (circulatia sistemica), in care sangele oxigenat circula prin
corp,
b)mica circulatie (circulatia pulmonara), in care sangele circula spre oxigenarea
pulmonara.
Vasele de sange sunt formate din artere, capilare si vene si formeaza arborele
vascular.
Sangele este format din 60% plasma si 40% celule din care 99% sunt celule rosii
si restul celule albe.
Inima poate fii considerat ca fiind constituit dintr-un sistem electric, care
genereaz ritmic impulsuri contractile, i dintr-un sistem mecanic care
reacioneaz la aceste impulsuri prin contracii ritmice.
Datorit diferenei de presiune dintre vena cav i atriul dept,sngele ptrunde
n atriul drept. In apropiere de jonciunea dintre atriul drept i vena cava
superioara se gsete nodul sinoatrial care funcioneaz ca un oscilator local cu
frecvena proprie de oscilaie de aprox. 70 bti/minut. Acest nod sinoatrial
este cuplat n sistemul nervos vegetativ al organismului astfel nct frecvena
de oscilaie se poate modifica de la caz la caz n funcie de necesitile
organismului.
Excitaia general n nodul sinoatrial produce depolarizarea celulelor
nvecinate.Acestea la rndul lor devin surse de excitaie a.. depolarizarea se
propag din aproape n aproape, ncepnd cu dreapta sus.Unda de excitaie se
transmite de la atriu la ventricul prin nodul atrio-ventricular NAU. In continuare
excitaia este condus prin fasciculul HIS care se mparte n dou ramuri
principale: una pentru VS i una pentru VD. Cei doi ventriculi sunt activai
practic simultan. Contracia musculaturii ventriculare este foarte puternic,
astfel prin artera pulmonar sngele este pompat din ventricul nspre plmn.
De la plmn sngele sosete prin vena pulmonar n atriul stng, printr-un
proces similar intr n VS i apoi prin aort intr din nou n organism.
Ciclul cardiac este o succesiune de contractii (sistole) si relaxari (diastole) ale

miocardului. Activarea unei parti a tesutului muscular al inimii provoaca o

polarizare electronegativa a acestuia si o polarizare electropozitiva a zonei
neactivate vecine, ceea ce produce un cmp electric. Potentialul maxim
defineste polii electrici, care mpreuna cu cmpul aferent formeaza un dipol
electric caracterizat printr-un moment electric dipolar numit vectorul cardiac
(Figura 4.1:
1 depolarizare atriala; 2 depolarizare ventriculara; 3 repolarizare
ventriculara).
ECG analizeaza variatiile n timp ale proiectiilor vectorului cardiac n cele trei
plane ortogonale: frontal, transversal si sagital (Figura 4.2). Vectorcardiografia
masoara si reprezinta curbele nchise n spatiu din Figura 4.1 (b).

Vectorcardiografie (VCG)
Vectorcardiografia este reprezentarea variatiei vrfului vectorului cardiac n
spatiu n timpul ciclului cardiac sau a proiectiilor sale n cele trei plane
electrocardiografice, n timp real sau nu. VCG suplineste dezavantajele
principale
ale ECG scalare:
(a) nu reprezinta pozitia vectorului cardiac si
(b) precizia de masurare este diferita, datorita nesimetriei atenuarii pe cele trei
axe a potentialelor generate de inima.
Aparatul numit vectorcardiograf este de fapt un vectorvoltmetru. Electrozii se
plaseaza pe piele, pe directia celor trei axe. Electrozii auxiliari compenseaza
atenuarile diferite pe axe. n Figura 4.12 apare sistemul de culegere si
compensare Frank, cel mai adecvat VCG. Variatiile n timp ale vectorului
cardiac, proiectate pe axele x, y, z, sunt detectate n general cu o pereche de
electrozi pentru fiecare axa iar al 7-lea electrod (RL) este la masa. Frank a
introdus al 8-lea electrod, central, pentru compensarea diferitelor
neomogenitati. Reteaua are ca semnale de iesire Vx, Vy si Vz.
n Figura 4.13 sunt reprezentate proiectiile vectorului cardiac pe cele trei axe si
n planele xy, xz, yz pentru un ciclu cardiac.

Sensul de parcurgere a buclelor VCG se obtine introducnd o data cu informatia

pe a treia axa niste impulsuri de
modulare a spotului cu trei niveluri (impulsuri de sageata), astfel: un nivel
cobort, care sumat cu tensiunea grilei si cu tensiunea pe axa 3 blancheaza
(ascunde) traseul, un nivel intermediar, care sumat cu celelalte doua produce o
intensitate medie a spotului si al treilea nivel pentru intensitate mare. Perioada
acestor impulsuri trebuie sincronizata cu perioada ciclului cardiac.

Fonocardiografie
Fonocardiografia (FCG) este tehnica de masurare si redare a zgomotelor
cardiace
produse de curgerea sngelui prin inima, de activitatea mecanica de contractie
si relaxare a cordului si de nchiderea si deschiderea valvulelor.
Sistolei ventriculare i este asociat un zgomot avnd durata de (0.06 0.15)
sec.
si spectru n banda 30 130 Hz, numit zgomotul I (Figura 4.15). Sfrsitul sistolei
ventriculare este marcat de zgomotul II, de durata 0.06 0.12 sec., banda de
100 150 Hz si amplitudini mai mari ca zgomotul I. Aceste doua zgomote sunt
audibile normal. Pe lnga ele mai exista zgomotul III (sau protodiastolic, durata
0.05 0.1 sec., banda 20-30 Hz) si zgomotul IV (sau presistolic, durata 0.05
0.1 sec., banda sub 20 Hz).
n anumite cazuri patologice si de efort puternic apar sufluri cardiace, datorate
curgerii turbulente a sngelui din cauze diverse (de exemplu datorita unor
afectiuni valvulare). Aceste sufluri au componente de frecventa ntre 150-1000
Hz, au durata mai mare si se aud ntr-o zona mai concentrata a cavitatii
toracice. Formele de unda ale suflurilor cardiace patologice, prin amplitudinea,
banda de frecventa si pozitionarea n timp n ciclul cardiac pot indica precis
dereglari n functionarea valvulelor, n transmiterea impulsului de depolarizare
n cord si o vscozitate anormala a sngelui. FCG patologice sunt catalogate si
exista azi o bogata cazuistica n cardiologia clinica. Zgomotele cardiace sunt

atenuate diferit spre suprafata corpului. Astfel, muschii si grasimea atenueaza

frecventele nalte,
zgomotul II si suflurile iar plamnii - n corelatie cu ciclul respirator
evidentiaza
joasa frecventa. Presupunnd n locul cordului un generator echivalent de
zgomot alb, caracteristica ideala de frecventa a toracelui (pna la traductorul
plasat pe piele) este redata n Figura 4.16(a). Ea are forma
Caracteristica reala, mediata pe diferite structuri de tesuturi umane, apare n
La auscultatie caracteristica este compensata de caracteristica
urechii, mai sensibila la frecvente nalte.