0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
1K vizualizări7 pagini
1. Rezultatele financiare ale întreprinderii: conţinut şi mod de determinare.
2. Factorii care influenţează mărimea profitului şi repartizarea acestuia în întreprinderile agricole.
3. Rentabilitatea şi rolul ei în activitatea întreprinderilor agricole.
1. Rezultatele financiare – esenţă, determinarea şi repartizarea acestora.
Un agent economic prin punerea le dispoziţia consumatorilor a produselor şi serviciilor solicitate, de calitate şi la preţuri competitive, răspunde obiectivului social, iar în funcţie de mărimea şi importanţa lui în societate, contribuie la menţinerea stabilităţii şi dezvoltării economiei naţionale.
Obiectivul financiar al unităţii economice, fiind analizat din diferite puncte de vedere poate fi exprimat prin:
- Maximizarea profitului, care se explică prin faptul că activitatea trebuie organizată în aşa mod, încât profitul obţinut să fie maximal. Doar existenţa profitului permite modernizarea şi dezvoltarea economică, extinderea activităţii, ocuparea unui loc pe piaţă. În acelaşi timp profitul obţinut constituie averea fondatorilor, acţionarilor, iar ca rezultat maximizarea profitului exprimă şi maximizarea avuţiei acţionarilor.
- Maximizarea valorii de piaţă sau maximizarea averii investitorilor.
- Lichiditatea, adică asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt sau egalitatea între încasări şi plăţi.
Rezultatele financiare ale unui agente economic se determină prin compararea veniturilor şi cheltuielilor.
În procesul de desfăşurare al oricărui gen de activitate se înregistrează consumuri şi cheltuieli.
Consumurile reprezintă resursele utilizate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor în scopul obţinerii veniturilor. Acestea sunt legate de procesul de producţie, formează costul şi sunt recuperate în rezultatul vânzării.
Cheltuielile reprezintă resursele utilizate şi pierderile care apar ca rezultat al activităţii economico-financiare şi nu sunt legate direct de procesul de producţie. Acestea nu se includ în costul vânzărilor , se reflectă în raportul privind rezultatele financiare şi se scad din venituri la determinarea rezultatului perioadei de gestiune.
Conform SNC 3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii” componenţa consumurilor este prevăzută sub aspectul sferei de activitate (de producţie, comerţ, prestări de servicii), iar componenţa cheltuielilor pe tipuri de activităţi (operaţională, financiară şi excepţională).
Venitul reprezintă afluxul global de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune rezultat în procesul activităţii agentului economic. Venitul reprezintă indicatorul care reflectă efectul economic al activităţii economico-financiare într-o perioadă dată. Obţinerea unui cuantum de venituri, care poate să asigure recuperarea integrală a consumurilor şi cheltuielilor efectuate, cât şi obţinerea unui profit suficient pentru remunerarea acţionarilor şi finanţarea dezvoltării agentului economic reprezintă obiectivul principal al oricărui agent economic.
În funcţie de sursele de intrare, veniturile se divizează în următoarele grupe:
- venituri din activitatea operaţională, care includ veniturile din vânzări (încasări din vânzarea mărfurilor, prestarea serviciilor, poate exprima valoarea producţiei fizice realizate în decursul unei perioade) şi alte venituri operaţionale;
- venituri din activitatea de investiţii;
Titlu original
. Formarea rezultatelor financiare şi repartizarea profitului în întreprinderile agricole. (2 ore).
1. Rezultatele financiare ale întreprinderii: conţinut şi mod de determinare.
2. Factorii care influenţează mărimea profitului şi repartizarea acestuia în întreprinderile agricole.
3. Rentabilitatea şi rolul ei în activitatea întreprinderilor agricole.
1. Rezultatele financiare – esenţă, determinarea şi repartizarea acestora.
Un agent economic prin punerea le dispoziţia consumatorilor a produselor şi serviciilor solicitate, de calitate şi la preţuri competitive, răspunde obiectivului social, iar în funcţie de mărimea şi importanţa lui în societate, contribuie la menţinerea stabilităţii şi dezvoltării economiei naţionale.
Obiectivul financiar al unităţii economice, fiind analizat din diferite puncte de vedere poate fi exprimat prin:
- Maximizarea profitului, care se explică prin faptul că activitatea trebuie organizată în aşa mod, încât profitul obţinut să fie maximal. Doar existenţa profitului permite modernizarea şi dezvoltarea economică, extinderea activităţii, ocuparea unui loc pe piaţă. În acelaşi timp profitul obţinut constituie averea fondatorilor, acţionarilor, iar ca rezultat maximizarea profitului exprimă şi maximizarea avuţiei acţionarilor.
- Maximizarea valorii de piaţă sau maximizarea averii investitorilor.
- Lichiditatea, adică asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt sau egalitatea între încasări şi plăţi.
Rezultatele financiare ale unui agente economic se determină prin compararea veniturilor şi cheltuielilor.
În procesul de desfăşurare al oricărui gen de activitate se înregistrează consumuri şi cheltuieli.
Consumurile reprezintă resursele utilizate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor în scopul obţinerii veniturilor. Acestea sunt legate de procesul de producţie, formează costul şi sunt recuperate în rezultatul vânzării.
Cheltuielile reprezintă resursele utilizate şi pierderile care apar ca rezultat al activităţii economico-financiare şi nu sunt legate direct de procesul de producţie. Acestea nu se includ în costul vânzărilor , se reflectă în raportul privind rezultatele financiare şi se scad din venituri la determinarea rezultatului perioadei de gestiune.
Conform SNC 3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii” componenţa consumurilor este prevăzută sub aspectul sferei de activitate (de producţie, comerţ, prestări de servicii), iar componenţa cheltuielilor pe tipuri de activităţi (operaţională, financiară şi excepţională).
Venitul reprezintă afluxul global de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune rezultat în procesul activităţii agentului economic. Venitul reprezintă indicatorul care reflectă efectul economic al activităţii economico-financiare într-o perioadă dată. Obţinerea unui cuantum de venituri, care poate să asigure recuperarea integrală a consumurilor şi cheltuielilor efectuate, cât şi obţinerea unui profit suficient pentru remunerarea acţionarilor şi finanţarea dezvoltării agentului economic reprezintă obiectivul principal al oricărui agent economic.
În funcţie de sursele de intrare, veniturile se divizează în următoarele grupe:
- venituri din activitatea operaţională, care includ veniturile din vânzări (încasări din vânzarea mărfurilor, prestarea serviciilor, poate exprima valoarea producţiei fizice realizate în decursul unei perioade) şi alte venituri operaţionale;
- venituri din activitatea de investiţii;
1. Rezultatele financiare ale întreprinderii: conţinut şi mod de determinare.
2. Factorii care influenţează mărimea profitului şi repartizarea acestuia în întreprinderile agricole.
3. Rentabilitatea şi rolul ei în activitatea întreprinderilor agricole.
1. Rezultatele financiare – esenţă, determinarea şi repartizarea acestora.
Un agent economic prin punerea le dispoziţia consumatorilor a produselor şi serviciilor solicitate, de calitate şi la preţuri competitive, răspunde obiectivului social, iar în funcţie de mărimea şi importanţa lui în societate, contribuie la menţinerea stabilităţii şi dezvoltării economiei naţionale.
Obiectivul financiar al unităţii economice, fiind analizat din diferite puncte de vedere poate fi exprimat prin:
- Maximizarea profitului, care se explică prin faptul că activitatea trebuie organizată în aşa mod, încât profitul obţinut să fie maximal. Doar existenţa profitului permite modernizarea şi dezvoltarea economică, extinderea activităţii, ocuparea unui loc pe piaţă. În acelaşi timp profitul obţinut constituie averea fondatorilor, acţionarilor, iar ca rezultat maximizarea profitului exprimă şi maximizarea avuţiei acţionarilor.
- Maximizarea valorii de piaţă sau maximizarea averii investitorilor.
- Lichiditatea, adică asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt sau egalitatea între încasări şi plăţi.
Rezultatele financiare ale unui agente economic se determină prin compararea veniturilor şi cheltuielilor.
În procesul de desfăşurare al oricărui gen de activitate se înregistrează consumuri şi cheltuieli.
Consumurile reprezintă resursele utilizate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor în scopul obţinerii veniturilor. Acestea sunt legate de procesul de producţie, formează costul şi sunt recuperate în rezultatul vânzării.
Cheltuielile reprezintă resursele utilizate şi pierderile care apar ca rezultat al activităţii economico-financiare şi nu sunt legate direct de procesul de producţie. Acestea nu se includ în costul vânzărilor , se reflectă în raportul privind rezultatele financiare şi se scad din venituri la determinarea rezultatului perioadei de gestiune.
Conform SNC 3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii” componenţa consumurilor este prevăzută sub aspectul sferei de activitate (de producţie, comerţ, prestări de servicii), iar componenţa cheltuielilor pe tipuri de activităţi (operaţională, financiară şi excepţională).
Venitul reprezintă afluxul global de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune rezultat în procesul activităţii agentului economic. Venitul reprezintă indicatorul care reflectă efectul economic al activităţii economico-financiare într-o perioadă dată. Obţinerea unui cuantum de venituri, care poate să asigure recuperarea integrală a consumurilor şi cheltuielilor efectuate, cât şi obţinerea unui profit suficient pentru remunerarea acţionarilor şi finanţarea dezvoltării agentului economic reprezintă obiectivul principal al oricărui agent economic.
În funcţie de sursele de intrare, veniturile se divizează în următoarele grupe:
- venituri din activitatea operaţională, care includ veniturile din vânzări (încasări din vânzarea mărfurilor, prestarea serviciilor, poate exprima valoarea producţiei fizice realizate în decursul unei perioade) şi alte venituri operaţionale;
- venituri din activitatea de investiţii;
Formarea rezultatelor financiare i repartizarea profitului n
ntreprinderile agricole. (2 ore). 1. Rezultatele financiare ale ntreprinderii: coninut i mod de determinare. 2. Factorii care influeneaz mrimea profitului i repartizarea acestuia n ntreprinderile agricole. 3. Rentabilitatea i rolul ei n activitatea ntreprinderilor agricole. 1. Rezultatele financiare esen, determinarea i repartizarea acestora. Un agent economic prin punerea le dispoziia consumatorilor a produselor i serviciilor solicitate, de calitate i la preuri competitive, rspunde obiectivului social, iar n funcie de mrimea i importana lui n societate, contribuie la meninerea stabilitii i dezvoltrii economiei naionale. Obiectivul financiar al unitii economice, fiind analizat din diferite puncte de vedere poate fi exprimat prin: - Maximizarea profitului, care se explic prin faptul c activitatea trebuie organizat n aa mod, nct profitul obinut s fie maximal. Doar existena profitului permite modernizarea i dezvoltarea economic, extinderea activitii, ocuparea unui loc pe pia. n acelai timp profitul obinut constituie averea fondatorilor, acionarilor, iar ca rezultat maximizarea profitului exprim i maximizarea avuiei acionarilor. - Maximizarea valorii de pia sau maximizarea averii investitorilor. - Lichiditatea, adic asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt sau egalitatea ntre ncasri i pli. Rezultatele financiare ale unui agente economic se determin prin compararea veniturilor i cheltuielilor. n procesul de desfurare al oricrui gen de activitate se nregistreaz consumuri i cheltuieli. Consumurile reprezint resursele utilizate pentru fabricarea produselor i prestarea serviciilor n scopul obinerii veniturilor. Acestea sunt legate de procesul de producie, formeaz costul i sunt recuperate n rezultatul vnzrii. Cheltuielile reprezint resursele utilizate i pierderile care apar ca rezultat al activitii economico-financiare i nu sunt legate direct de procesul de producie. Acestea nu se includ n costul vnzrilor , se reflect n raportul privind rezultatele financiare i se scad din venituri la determinarea rezultatului perioadei de gestiune. Conform SNC 3 Componena consumurilor i cheltuielilor ntreprinderii componena consumurilor este prevzut sub aspectul sferei de activitate (de producie, comer, prestri de servicii), iar componena cheltuielilor pe tipuri de activiti (operaional, financiar i excepional). Venitul reprezint afluxul global de avantaje economice n cursul perioadei de gestiune rezultat n procesul activitii agentului economic. Venitul reprezint 1
indicatorul care reflect efectul economic al activitii economico-financiare ntr-o
perioad dat. Obinerea unui cuantum de venituri, care poate s asigure recuperarea integral a consumurilor i cheltuielilor efectuate, ct i obinerea unui profit suficient pentru remunerarea acionarilor i finanarea dezvoltrii agentului economic reprezint obiectivul principal al oricrui agent economic. n funcie de sursele de intrare, veniturile se divizeaz n urmtoarele grupe: - venituri din activitatea operaional, care includ veniturile din vnzri (ncasri din vnzarea mrfurilor, prestarea serviciilor, poate exprima valoarea produciei fizice realizate n decursul unei perioade) i alte venituri operaionale; - venituri din activitatea de investiii; - venituri din activitatea financiar(diferene de curs valutar, prime, premii, subvenii primite din buget, sponsorizri); - venituri excepionale (primite de la organele de stat, persoane fizice i juridice, companii de asigurri sub form de recuperare pierderilor din evenimente excepionale). Rezultatele financiare pot fi exprimate n mrime fizic sau valoric, cea valoric este mai avantajoas deoarece permite totalizarea i comparabilitatea. Rezultatele financiare pot fi analizate prin indicatori financiari, dintre care se evideniaz profitul sub diferite forme. Profitul poate fi exprimat ca rezultatul financiar pozitiv ale unei activiti eficiente i are diferite forme: profit brut, profit pn la impozitare, profit net. Profitul brut este rezultatul obinut de la vnzarea produciei, prestarea serviciilor sau executarea lucrrilor i se determin ca diferena dintre veniturile din vnzri i costul vnzrilor. Profitul brut este egal cu zero cnd vnzrile nete sunt egale cu costul vnzrilor Rezultatele financiare se determin pe tipuri de activiti: Rezultatul activitii operaionale = profit brut + alte venituri operaionale cheltuieli comerciale cheltuieli generale i administrative alte cheltuieli operaionale; Rezultatul activitii financiare = venituri din activitatea financiar cheltuieli din activitatea financiar; Rezultatul activitii de investiii = venituri din activitatea de investiii cheltuieli din activitatea de investiii; Rezultatul activitii economico-financiare = RopRfinRinv Rezultatul excepional = venituri excepionale pierderi provocate de evenimente nefavorabile. Rezultatul perioadei de gestiune pn la impozitare se determin ca suma rezultatelor din cele patru activiti. Profitul net, e cel care rmne la dispoziia ntreprinderii i se utilizeaz pentru creterea economic a acesteia. 2
Succesiunea determinrii rezultatelor financiare se reflect n Raportul pe profit
i pierderi (Forma 2). 2. Factorii care influeneaz mrimea profitului i repartizarea acestuia n ntreprinderile agricole Profitul constituie rezultatul sintetic financiar pozitiv al unei activiti productive, este principalul indicator calitativ care exprim eficiena activitii productive. Profitul poate fi analizat att n sens larg, general ct i ngust, astfel: Profitul n sens larg reflect diferena dintre ncasarea total pe care o obine productorul ca rezultat al activitii sale (VV) i costul de producie: P = VV CP, unde: P-profitul; VV- venituri din vnzri; CP-costul de producie. Profitul n sens general reflect rezultatul financiar pozitiv n form bneasc obinut de ctre cei ce iniiaz i organizeaz activitatea economic. Profitul n sens ngust o form a produsului net care se obine n procesul de repartizare i utilizare a unei pri din valoare nou creat la nivel microeconomic. Rolul profitului la nivel de ntreprindere, reiese din principalele funcii pe care acesta le ndeplinete i anume: o mijloc de orientare a activitii economice. Profitul stimuleaz iniiativa economic, determin acceptarea riscului; o surs principal de autofinanare. Profitul permite degajarea surselor necesare dezvoltrii economice, finanarea operaiunilor riscante, constituie o surs de cretere economic. n statele dezvoltate se apreciaz c rata de autofinanare variaz ntre 65% i 100%, diferena acoperindu-se din credite; o mijloc de control al eficacitii firmelor. Profitul indicator principal n procesul elaborrii politicii i strategiei economice; o instrument de stimulare economic. Stimulent material pentru: - autofinanarea ntreprinderii; - stimularea material a lucrtorilor; - satisfacerea nevoilor socio-culturale; o indicator sintetic al activitii economice. Profitul criteriul cel mai important de apreciere a activitii globale a ntreprinderilor. o Surs de venit pentru bugetul statului. Suma profitului are, la rndul su, o condiionare complex n care se remarc: nivelul productivitii sau randamentul factorilor care influeneaz volumul rezultatelor, fapt ce impune ntreprinderii s se orienteze spre aciuni care conduc la productivitate ct mai mare; 3
preul de vnzare i costul, ntru-ct masa profitului este diferena dintre
acestea dou elemente; orice scdere a costurilor i cretere a preurilor de vnzare are efecte pozitive pe planul ratei profitului; volumul, structura i calitatea produciei, care acioneaz asupra masei profitului att separat, ct i n unitatea lor; viteza de rotaie a capitalului; Factorii care influeneaz situaia economico-financiar i care sunt urmrii n cadrul analizei, se grupeaz n funcie de mai multe criterii dup cum urmeaz: dup coninutul lor se disting: factori tehnici, psihologici, factori biologici, factori naturali, factori social-politici etc. dup elementele componente ale procesului economic, factorii de influen pot fi grupai astfel: factori legai de asigurarea i utilizarea forei de munc, factori legai de asigurarea i utilizarea activelor materiale pe termen lung, factori legai de asigurarea resurselor materiale i energetice. din punct de vedere al complexitii factorilor de influen acetia pot fi : a) simpli sunt acei factori care nu pot fi divizai b) compleci sunt considerai acei factori care pot fi descompui n factori simpli sau n factori compleci cu un grad mai sczut de complexitate. Dup caracterul lor n cadrul unei relaii cauzale se disting: factori cantitativi, factori calitativi, factori structurali. Dup modul n care acioneaz, factorii de influen se pot grupa n dou grupe: factori cu influen direct (factori care au o influen nemijlocit asupra fenomenului analizat i care sunt considerai factori de gradul I), factori cu influen indirect (care determin modificarea unui fenomen prin intermediul altor factori i care sunt considerai n analiz, n trepte succesive, ca factori de gradul II, III .a.m.d.). Dup sensul influenei se disting: factori cu influen pozitiv, factori cu influen negativ i factori indifereni (factori ai cror influen este zero). n funcie din mediul n care provin factorii de influen se disting: factori interni (endogeni) i factori externi (exogeni). Dup intensitatea influenii lor asupra rezultatelor economico-financiare se disting: factori dominani (principali) i factori secundari. n funcie de posibilitile de cuantificare a efectelor factorilor de influen se disting: factori cuantificabili (factori a cror influen asupra rezultatelor economicofinanciare poate fi determinat cu exactitate) i factori cu influen necuantificabil n mod direct. Dup posibilitile de previzionare a influenei factorilor pot fi individualizai factori ceri sau previzibili i factori imprevizibili sau inceri. n funcie de sfera de aciune, factorii pot fi grupai n: factori cu caracter general, care influeneaz asupra activitii tuturor agenilor economici i factori specifici, care 4
acioneaz numai asupra activitii economico-financiare a agenilor economici din
anumite sectoare sau sfere de activitate. Repartizarea profitului constituie una din problemele importate ale finanelor ntreprinderii. Profitul net, repartizabil, poate fi definit ca reprezentnd venitul net al unei ntreprinderi obinut n cursul perioadei de gestiune dup deducerea cheltuielilor generale i a altor sarcini privind capitalul social, precum i toate prelevrile pentru riscurile comerciale i industriale. Din profitul brut se deduc mai multe categorii pentru a se ajunge n final la profitul net i repartizarea acestuia. n primul rnd, impozitul pe profit este o contribuie a ntreprinderii la formarea veniturilor bugetului i/sau ale bugetele locale. Dei are caracter fiscal, impozitul pe profit este o prghie financiar importat a statului. Dup deducerea impozitului, ntreprinderea rmne cu profitul net pe care, de asemenea, trebuie s-l repartizeze. De exemplu, o parte a profitului net poate fi utilizat pentru a fi achitate unele datorii mai vechi, pentru acumulri, dezvoltri, participaii. Ca urmare repartiia profitului se divizeaz n: Repartiia primar prelevrile din profit ctre factorii publici: - Achitarea plilor obligatorii i a impozitelor; - Restituirea creditelor i a dobnzilor; - Achitarea contribuiilor de asigurri sociale i primelor de asigurare obligatorie de asigurare medical. Repartiia la nivelul ntreprinderilor prelevrile din profit pentru : - Dezvoltarea produciei, a tiinei i tehnicii; - Stimularea material a lucrtorilor; - Dezvoltarea social a colectivului. Fixarea cotelor pentru: - Remunerarea muncii managerilor-administratori; - Dimensionarea autofinanrii - Constituirea rezervelor legale; - Creterea capitalului; - Repartizarea dividendelor; - Primele excepionale atribuite unor salariai etc. Reieind din cele expuse menionm c repartizarea profitului influeneaz fundamental ntreaga activitate viitoare a ntreprinderii, ntru-ct, n esen, numai din profit se realizeaz ntreaga cretere economic, o parte din veniturile statului i ale salariailor ntreprinderii.
3. Rentabilitatea i rolul acesteia, pragul de rentabilitate
Rentabilitatea este o categorie economic legat de existena produciei de mrfuri i a relaiilor bneti. Ca o unitate economic, o ramur, un produs, un serviciu s fie rentabile, ele trebuie s acopere toate consumurile de producie i de circulaie din venituri proprii i s realizeze un profit. Rentabilitatea reflect tocmai capacitatea unitilor economice de a obine un profit, de care s dispun ele i societatea n vederea dezvoltrii economico-sociale i cointeresrii materiale a lucrtorilor. Spre deosebire de eficiena economic, a crei coninut este complex, reflectnd eficacitatea ntregii activiti i se exprim printr-un ansamblu de efecte economicosociale, rentabilitatea este categoria economic prin care se exprim eficacitatea utilizrii resurselor materiale i umane de producie, ca i a altor resurse (fonduri bneti, disponibiliti n banc, produse finite vndute, produse vndute i nencasate). Rentabilitatea se calculeaz ca raportul dintre profitul obinut din activitatea economico-financiar a agentului economic i ansamblul de resurse utilizate n acest scop. n dependen de resursele pentru care se determin rentabilitatea aceasta poate fi diferit. a) Rentabilitatea veniturilor din vnzri - reflect capacitatea ntreprinderii de a obine profit n urma vnzrii produselor finite, mrfurilor i prestrii serviciilor, adic caracterizeaz mrimea profitului obinut la un leu venituri din vnzri. Se determin ca raportul dintre profit brut i venituri din vnzri (exprimat n procente). Rv = (PB/VV)*100% b) Rentabilitatea activelor (economic)(Ra), % - reflect eficiena utilizrii activelor angajate n activitatea ntreprinderii, indiferent de sursele provenienei lor. Ra = (Pi /TA)* 100% unde TA valoarea total a activelor ntreprinderii. Pentru a asigura o activitate de producie favorabil indicatorul, trebuie s ating un nivel nu mai mic de 10%. c) Rentabilitatea financiar (Rf), % - reflect capacitatea ntreprinderii de a utiliza capitalul propriu. Rf = (PN/Cp)*100% unde Cp valoarea capitalului propriu. Pentru a desfura o activitate de producie prosper, nivelul acestui indicator trebuie s ating cel puin 15%. Rata rentabilitii generale =
x 100%
unde: VMf valoarea medie anual a mijloacelor fixe ale ntreprinderii, lei; VAc valoarea medie anual a activelor curente ale ntreprinderii, lei. 6
Aceast rat a rentabilitii este un caz particular al ratei rentabilitii
economice, deci reflect performana economic a utilizrii mijloacelor de producie, indiferent de modul de finanare i sistemul fiscal. Rentabilitatea produciei agricole (R cost).
Rpa =
x 100%
Realizarea unei rentabiliti competitive din vnzarea produciei, mrfurilor
constituie o problem managerial fundamental, care determin caracterul activitii ntreprinderii pe viitor. Rezervele interne de majorare a indicatorului pot fi: reducerea consumurilor fixe, reducerea pierderilor de materii prime i materiale n procesul de producie, accelerarea vitezei de rotaie a stocurilor etc. Rentabilitatea mijloacelor fixe (Rmf) se determin ca raportul dintre profitul perioadei de gestiune pn la impozitare i valoarea medie anual a mijloacelor fixe. Rmf =
x 100%
Rentabilitatea activelor curente (Rac).
Rac =
x 100%
Rentabilitatea capitalului permanent (Rcp). Opiunea pentru un astfel mod de
calcul al ratelor de rentabilitate este determinat de faptul c ntre capitalul pe termen lung i scurt folosit de ntreprindere, investit n elementele de activ, exist diferene care, ntr-o form sau alta, direct sau indirect, contribuie la obinerea difereniat profitului.
Rcp = x 100% Rentabilitatea apare ca un instrument hotrtor n mecanismul economiei de pia, n orientarea produciei n raport cu cerinele consumatorilor. Pragul de rentabilitate indic nivelul minim de activitate la care trebuie s se situeze ntreprinderea pentru a nu activa n pierdere, adic veniturile obinute pot s acopere integral cheltuielile efectuate. Determinarea pragului de rentabilitate se poate efectua n uniti fizice sau valorice, pentru un singur produs sau pentru ntreaga activitate a ntreprinderii.