Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Practic toate activitatile fizice umane se fac cu consum de oxigen, deci sunt
aerobice. Pentru ca o astfel de activitate sa duca la starea de fitness, ea trebuie sa
fie suficient de intensa si sa cuprinda suficienti muschi; numai asa va determina
adaptarile la efort care sunt expresia unui organism antrenat.
Aveti mai jos tipurile de exercitii cele mai folosite si principalele lor efecte,
cuantificate pe o scara de la 1 la 5. Cu ajutorul acestora, va puteti alege tipul cel
mai potrivit de activitate, in functie de ceea ce doriti sa imbunatatiti.
Pasi de urmat pentru un stil de viata activ, cu o intensitate optima a exercitiului
aerob:
1. Gasiti-va in programul zilnic momentul cel mai potrivit pentru exercitii; acesta
trebuie silit definitiv, astfel ca nimic sa nu-l poata schimba;
2. Procurati-va o incaltaminte comoda, potrivita, mai ales daca optati pentru mers,
alergat sau dans aerobic;
3. Calculati-va singur(a) intensitatea optima de antrenament la fiecare sedinta.
Numarati-va bataile inimii pe minut in momentul in care efortul pe care il faceti
este atat de intens incat va obliga sa va opriti. Din aceasta valoare scadeti varsta
dvs. in ani. Din ceea ce obtineti, calculati 60, respectiv 80 de procente. Cele doua
valori reprezinta frecnta ritmului cardiac la care trebuie sa ajungeti pentru a avea
un antrenament eficient. Acest antrenament se numeste submaximal si este cel mai
eficient pentru obtinerea fitnessului cardiac. Retestati-va la fiecare doua saptamani.
4. Daca aveti factori de risc pentru boli cardiovasculare sau o conditie fizica foarte
proasta, puteti face acelasi calcul pornind de la o valoare considerata teoretic
maxima a frecventei cardiace, anume 220 de batai pe minut. Scadeti din 220 varsta
dvs., iar din rezultat calculati 60-80% si obtineti frecventa cardiaca pentru
antrenament.
Dezantrenarea
Dezantrenarea reprezinta pierderea antrenamentului si deci a adaptarii
realizate prin administrarea constanta a unei solicitari adecvate. Are loc
atunci cand se reduce sau se intrerupe complet programul de antrenament.
Severitatea sindromului de dezantrenare depinde de timpul scurs intre perioadele
de efort fizic. In primele etape ale dezantrenarii se remarca o reducere a
dimensiunii fibrelor musculare, insotita de o reducere a fortei, datorata scaderii
capacitatii de recrutare motorie.
In perioadele de antrenament, organismul utilizeaza proteinele pentru a
construi tesutul muscular si pentru a-l repara acolo unde a fost afectat de efort
intens. Cand muschii nu mai sunt utilizati, o parte din proteine incepe sa fie
consumata in procese metabolice. Pe masura ce procesul de degradare proteica
avanseaza, o parte din castigurile obtinute in timpul antrenamentului se pierd.
Practic, organismul revine la starea de dinainte de antrenament si treptat beneficiile
acestuia se pierd: masa musculara, tonusul, rezistenta la efort.
Dupa cateva saptamani de la oprirea antrenamentului, se constata o reducere a
sectiunii fibrelor musculare. Fibrele cu contractie lenta isi pierd primele capacitatea
de a genera forta, iar cele cu contractie rapida sunt afectate mai tardiv.
Concluzia poate fi numai una: cunoscand numeroasele efecte benefice ale
antrenamentelor fizice, cea mai buna alegere pe care o putem face este sa
mentinem constant nivelul acestora toata viata. Chiar daca la 60 de ani nu ne mai
putem antrena ca la 20 de ani, adaptand antrenamentul la posibilitati, putem sa ne
mentinem o stare optima de sanatate.