Coordonator:

Prof. Stefan Ioan Hoza

Propunator:

Frunza LauraAna

An scolar 2009-2010

Justificarea
temei......................................................................p
ag. 3
Pasoptismul..............................................................
................pag. 4
Pasoptistii si ideea unitatii
nationale.....................................pag. 6
Istoria
Militans....................................................................
.....pag. 8
Dacia
literara.....................................................................
........pag. 10
Pasoptistii si
literatura.............................................................pag
. 14
Poezia
pasoptista.................................................................
......pag. 18
Proza in perioada
pasoptista.....................................................pag. 20
2

 Reprezentantii
pasoptisti..........................................................pag.
22
Vasile
Alecsandri.................................................................
......pag. 23
Alecu
Russo.......................................................................
.........pag. 25
Costache
Negruzzi...................................................................
...pag. 28
Grigore
Alexandrescu............................................................
.....pag. 31
Ion Heliade
Radulescu................................................................
pag. 32
Nicolae
Balcescu...................................................................
.......pag. 34
Andrei
Muresanu..................................................................
......pag. 37
Concluzie..................................................................
...................pag. 40
Bibliografie...............................................................
...................pag. 41

Istoria noastra are destule fapte

eroice, frumoasele noastre tari sunt

destul de mari, obiceiurile noastre,
destul de pitoresti si de poetice,
pentru ca sa putem gasi si la noi
sujeturi de scris, fara ca sa avem
pentru aceasta trebuinta sa ne
imprumutam de la alte natii.

Termenul pasoptism care desemneaza o perioada

importanta din istoria literaturii romane este provenit de la
denumirea haplologica a anului revolutionar 1848.
In literatura romana Momentul 1848 reprezinta momentul
fundamentarii literaturii nationale prin orientarea oferita de
revista Dacia literara care a lansat un current si a format
generatia cunoscuta sub numele: generatia scriitorilor
pasoptisti
Perioada premergatoare revolutiei de la 1848 a insemnat
inceputul poeziei noastre romantice
Epoca pasoptista inseamna, inainte de toate, epoca
inceputului literaturii noastre moderne si romantice; prin opera
scriitorilor afirmati dupa 1830, se instaureaza un nou climat
literar si o noua stare de spirit. Cultura trecutului o cultura
predominant feudala, intarziata in raport cu restul Europei va fi
pusa in discutie din perspectiva modernizarii, adica din cea a
acordului cu evolutia literaturii europene. Punerea de acord se
5

manifesta si in faptul ca intreaba literatura pasoptista va fi

creata in spiritul esteticii romantice, adica in spiritul curentului
literar dominant in Europa acelor ani.
Ca prima generatie romantica si prima generatie a literaturii
noastre moderne, scriitotii pasoptisti au creat din multe puncte
de vedere o literatura substantial noua fata de epocile
anterioare: de aceea, ei au jucat rolul unor novatori, chiar rolul
unor pionieri in variate zone ale literaturii.
Cronologie:
Aceasta epoca inteleasa in sens larg se poate diviza in trei
perioade:
Prepasoptismul (1830 -1840)
Pasoptismul (1840 -1860)
Postpasoptismul (1860 1870)
Pasoptismul nu trebuie inteles doar ca o perioada literara, ci
mult mai larg ca o perioada de avant cultural in care cultura
romaneasca se deschide catre valorile occidentale. Aceasta
revolutie culturala nu ar fi fost insa posibila fara niste
transformari cum ar fi:
1863 Al. Ioan Cuza da o lege prin care invatamantul
primar devine 6ratuity si obligatoriu
1860 Apare prima universitate romaneasca,
universitatea de la Iasi
1864 Apare universitatea Bucuresti
1816 Prima reprezentatie de teatru la Iasi
1829 Apar primele ziare romanesti:
Tara Romaneasca Curierul romanesc, cu suplimentul
Curier de ambe sexe
Moldova Albina romaneasca cu suplimentul Alauta
romaneasca
Transilvania Gazeta de Transilvania cu suplimentul Foaie
pentru minte, inima si literatura
Adevarata revolutie apare nu insa cu ziarele ci cu aparitia
primelor reviste literare:
1840 Dacia literara
6

1844 Propasirea
1855 Romania literara
Pasoptismul este o perioada importanta pentru literatura
romana si datorita faptului ca acum sunt puse bazele primelor
specii literare cum ar fi : meditatia, elegia, pastelul, balada,
poemul filozofic, satira, epistola, fabula, idila si egloga.
Din punct de vedere cronologic, epoca pasoptista dureaza,
prin urmare, aproximativ intre 1830-1860; aceasta nu inseamna
ca opere in spirit pasoptist nu ar fi existat si inainte de 1830,
dupa cum si dupa 1860. O generatie de scriitori afirmati dupa
Revolutia de la 1848, scriitori care aduc unele elemente noi,
continuand in liniile ei fundamentale- directiile literaturii
pasoptiste, apartine epocii numite postpasoptiste. In general,
exista o continuitate de stil si de spirit intre opera scriitorilor
pasoptisti si a celor postpasoptisti: dupa cum arata si numele dat
de istoria literara, ceea ce ii apropie este mai important decat
ceea ce ii desparte.
In jurul anului 1848 romantismul este un curent la moda in
toata Europa, astfel incat el ajunge si in tarile romane sub o
forma moderata insa, fiind mai ales un curent cultural, impregnat
de idei iluministe. Reprezentantii romantismului de acum dau
operei lor un pronuntat caracter militant ei fiind deopotriva
scriitori si revolutionari.
Reprezentanti
Vasile Alecsandrii, Grigore Alexandrescu, Alecu Russo,
Costache Negruzzi, Ion Heliade Radulescu, V. Carlova, D.
Bolintineanu, Nicolae Balcescu.

Pasoptistii si ideea unitatii nationale

7

Scriind despre mersul revolutiei in istoria Romanilor, Nicolae

Balcescu definea viiorul patriei, deci definitivarea miscarii de la
1848, in termeni extrem de moderni: In zadar veti ingenunchia
si va veti ruga pe la portile imparatilor, pe la usile ministrilor lor.
Ei nu va vor da nimic, caci nici vor, nici pot. Fiti gata, dar, a o lua
voi, fiindca imparatii, domnii si boierii pamantului nu dau fara
numai aceea ce le zmulg popoarele...Ziua izbandirii, ziua
dreptatii se apropie, in care se vor ridica popoarele ca sa mature
ramasita tiranilor de pe fata pamantului.
Randurile sunt scrise in exil, la Paris, in 16 septembrie 1850,
dar contin ceva mai mult decat esenta ideologiei burgheze, pe
aunci revolutionara: Aceste cuvinte au ceva din spiritul
Manifestului comunist.
Cateva principii ferme au format axa gandirii istorice
pasoptiste; printre acestea ideea ca romanii nu pot sa castige
nimic decat prin forta si organizarea lor proprie; numai asa a fost
posibila viziunea unei patrii libere si unitare a Romanilor. Ideea
de unitate nationala, desi nu figureaza in mod expres printre
paragrafele Proclamatiei de la Islaz, este un lait-motiv al
ideologiei pasoptiste. Articolele din Poporul suveran semnate de
principalii colaboratori ai ziarului, poeziile publicate de
Bolintineanu in Albumul Pelerinilor Romani de la Paris (1851),
Manifestele Comitetului revolutionar emigrat in Franta (condus
de N. Balcescu, C.A. Rosetti si N. Golescu), corespondenta
emigrantilor, toate aceste documente istorice atesta ideea
unitatii nationale.
Un asemenea manifest, ca cel din 1 iulie 1851, tiparit la
Paris, se incheie cu urarea Traiasca Romania libera, una si
nedespartita!. Dar cea mai elocventa ilustrare a acestei viziuni
ne-o da Nicolae Balcescu prin Istoria Romanilor subt Mihai Voda
Viteazul. Comitetele incep sa se numeasca revolutionare si
nationale.
Dar pasoptistii n-au conceput o teorie revolutionara, n-au
lasat lucrari speciale de ideologie romantica ci doar au pregatit
prin litaratura si istorie raspandirea ideilor nationale. Aceste idei
8

ale pasoptistilor, oameni de baricade dar si oameni de carte, au

favorizat dezrobirea nationala a romanilor si formarea unei
organizari democratice a statelor romanesti.
Genurile si telurile cultivate de pasoptisti erau numai cele
adecvate propagandei ideologice: genul dramatic punea in
contact direct pe scriitori cu poporul; poezia lirica dadea glas
entuziasmului tineresc al generatiei; istoria constituia un
exemplu de lupta si de afirmae a unitatii nationale. Dar gandind
unitatea nationala in termeni noi, pasoptistii reformau istoria. In
locul istoriei regilor si a razboaielor puneu istoria popoarelor si a
dezvoltarii claselor sociale. In litaratura si arta, aceste idei se
traduceau printr-o noua estetica.
Pasoptistii romani, romantici prin tot ce au dat ca opera
literara, dupa cum am vazut, au inteles istoria ca o frenetizare,
ca o mitilogizare eroica a unor idealuri. Apelul la folclor,
stimularea unei literaturi originale, descoperirea originalitatii in
toate planurile (pe plan politic, istoric, social, artistic, lingvistic),
intr-un cuvant crearea unei constiinte nationale, ai fost
castigurile si in acelasi timp coordonatele pe care s-a dezvoltat o
alta lume la noi. Fara sa fie romantici metafizici ca unii din poetii
germani, si nici clasicizanti, ca cei francezi, pasoptistii romani
gandeau in viitor bazandu-se si pe traditiile romanesti. Ei
descopereau nu numai istoria ca stiinta moderna a natiunii, ci
si istoria ca fiinta a unui trecut pe care se sprijina prezentul si
viitorul. Unitatea romanilor, propagata prin scrieri literare si
istorice, etse argumentata in 1848 si mai ales dupa inabusirea
revolutiei, prin articole si manifeste, intr-un cuvant prin cele mai
moderne instrumente de lupta ideologica. Un elocvent exemplu
e manifestul redactat de C.A. Rosetti la 1 iulie 1851: Libertatea
de la 1848 fu rastignita si ea fiindca nu sustinsem cu toata
puterea cuvenita, fiindca noi ca si toata lumea eram nepregatiti
atunci si populii si guvernele lor nu stiau ca nu trebuie sa lase
arma din mana pe cat va mai fi pe pamant un singur tron, o
singura lege nedreapta. Aceascta o invatam in acesti ani de
durere si crucieri, si acum armarea si unirea cea mai deplina a
tuturor populilor se pregateste neincetat. Credinta dar, inima si
9

rabdare, iata tot ce va cerem, in numele suferintelor noastre, in

numele libertatii si a Romaniei intregi.
Aceste repere istorice ne ajuta sa intelegem de ce Balcescu
ii scria lui Alecsandri la moartea Elenei Negri Iubita noastra este
Romania.

Istoria Militans
In poezia populara literatorii revolutionari de la 1848 vedeau
o oglinda a vietii sociale si nationale. Poeziile populare sunt
considerate, comori nepretuite care definesc specificul noastru
national Intr-o epoca ca aceasta, unde tarile noastra au a se
lupta cu dusmani puternici care cerc a intuneca nu numai
drepturile politice, dar si chiar nationalitatea romanilor, poezia
populara ne va fi de mare ajutir spre apararea acesteia.
Specificul nostru national e definit astfel prin limba, traditii,
obiceiuri, prin cantece si giocuri, scrie undeva Alecsandri. In
rezumat, ideile lor despre folclor sunt idei politice, poezia
populara, in conceptie pasoptista vine sa consolideze o stare de
spirit, sa fundamenteze artistic existenta unei constiinte
nationale.
Poetii ce se inspirau din folclor sau din istorie nu promovau o
ideologie literara aparte sau o conceptie singulara in epoca. Ca si
ceilalti pasoptisti, ca istoricii de exemplu, ei concepeau o arta
militanta, punandu-si opera in slujba societatii si natiunii. Intregii
10

lor activitati, vietii si operei lor li se potriveste calificativul de

poeti cetateni.
Pe plan politic si social, poetii pasoptisti au simpatizt.at, fara
sa ajunga la radicalismul lui N. Balcescu, miscarea de
emancipare a claselor asuprite. In multe privinte, opiniile despte
moderatia ideologica a unora dintre acestia ca Heliade sau
Alecsandri ar trebui revizuite. Poezia lui Alecsandri, dedicata
dezrobirii tiganilor, e un strigat sincer si spontan, o dovada de
umanism. In 1881, in scrisoarea adresata lui Ion Ghica, intitulata
Painea amara a exilului, poetul realiza o satira la adresa
demagogiei liberale, saira in care se intalnea pe aceleasi poziii
cu Eminescu si Caragiale. Frumoasa sa naratiune, conceputa ca o
episola catre acelasi Ion Ghica, Vasile Porojan, e pornita dintr-o
adeziune sincera pentru emanciparea robilor.
Trebuie sa subliniem caracterul de manifest al poeziei
pasoptiste. Poetii au fost in vremea lor spirite active si
combative. Putem spune, parafrazand pe Maiorescu si extinzand
paraafraza, ca toate ritmurile istoriei au vibrat in acesti poeti
totali.
Cuvantul pasoptism a devenit aproape sinonim cu
romanismul politic romanesc, a devenit egal cu o zona istorica
determinata de o ideologie, o estetica, o filozofie anume.
Eminescu omagia pe scriitorii revolutiei de la 1848 ca pe niste firi
vizionare, care credeau nu numai in scrisul lor, dar care credeau
si in visele lor. Ne uimeste azi numarul impresionant de scriitori
pe baricade la 1848. Autori de articole sau poeme, de studii sau
de nuvele, scriitorii pasoptisti erau umar la umar cu strada.
Apelul contemporan la romantism actualizat pe plan istoric si
politic, gaseste in pasoptism un punct de sprijin.
Epoca pasoptista, epoca de mare avant revolutionar dar si
de mari creatii literare si artistice, a fost determinata pe plan
social si politic de ridicarea noii clase sociale, revolutionara pe
atunci, burghezia. Curentul dominant in literatura noastra
pasoptista a fost, in mod evident, romantismul. In realitate, in
opera marilor romantici romani (Gr. Alexandrescu, D.
Bolintineanu, Vasile Alecsandri) intalnim insa si multe elemente
clasiciste. O recenta lucrare prezinta clasicismul romanesc ca o
11

coordonata permanenta a literaturii romane. O alta cercetare

considera poezia de inspiratie istorica a ruinelor ca un element
preromantic. Epoca incepe, pe un plan cultural, cu o puternica
influenta occidentala. Asistam la o invazie de traduceri si la
fixarea unei mode occidentale in tot ce se face la noi. Revista
Dacia literara a supus, cu fermitate, unei critici pertinente
aspectele daunatoare ale acestor influente. Meritul ei nu e de a
fi denuntat niste erori, ci mai ales acela de a fi promovat o
indrumare pozitiva, de a fi indicat cu claritate temelia pe care se
poate inalta o cultura autentica.
Am socotit necesar sa urmarim si inspiratia istorica in poezia
romaneasca din perioada preromantica (Vasile Cirlova, Gh.
Asachi), trecand la marii poeti pasoptisti (D. Bolintineanu, Cezar
Bolliac, C. Negruzzi, Vasile Alecsandri) si la marii oameni de
cultura dar si cu o activitate poetica.
Opera acestor creatori n-ar fi fost posibila fara programul
Daciei literare, deci fara ideile Revolutiei de la 1848, idei care
au animat o generatie unita de mari creatori, care, asa cum
spunea Eminescu, credeau in scrisul lor. Animati de ideile
revolutiei, Kogalniceanu si Balcescu publica, dupa cum am vazut,
cronici si documente care vor deveni izvor concret de inspiratie
si documentare literara. Raspandirea si circulatia operelor cu
tematica istorica se explica prin faptul ca epoca insasi era
frenetizata de sentimentul trecutului eroic, de mandria nationala.
Poezia de inspiratie istorica se realiza paralel cu poezia de
inspiratie populara, pornita tot din programul Daciei literare
Numai asa se poate explica elogiul superlativ al lui Eminescu
din Epigonii adresat scriitorilor pasoptisti.
Dar ideile pasoptiste n-au ramas inchise in epoca; ele au
continuat sa fecundeze si epoca urmatoare; cand o alta
generatie, a marilor clasici, ducea mai departe sentimentul
trecutului si inspiratia istorica: Hasdeu in drama Razvan si
Vidra sau in Ion Voda cel cumplit in care ia drept model opera
capitala a lui Nicolae Balcescu (Romanii subt Mihai Voievod
Viteazul), Odobescu in nuvelele istorice sau chiar in cateva
poeme, Eminescu in Scrisoarea aIII-a si in cateva postume
(Memento mori, de exemplu).
12

Revista Dacia literara apare la Iasi, in anul 1840, sub

directia lui Mihail Kogalniceanu, si va fi interzisa chiar dupa
primul numar, caci, prin chiar
numele ei, revista se adresa
romanilor din toate cele trei tari
intr-un moment politic dificil, in
care unirea nu era inca posibila.
Autorul isi expune aceasta intentie
in mod lamurit si plastic, afirmand
ca revista va fi un repertoriu
general a literaturii romanesti, in
care, ca intr-o oglinda, se vor vede
scriitorii
moldoveni,
munteni,
ardeleni, banateni, bucovineni,
fiestecare
cu
ideile
sale,
cu
limba sa, cu
chipul sau.
Aceasta deschidere catre toti romanii
reprezinta primul pas catre cladirea unei
literaturi si a unei limbi unitare. In spiritul
acestei recomandari se va dezvolta
literatura
noastra
preromantica
(momentul
pasoptist)
si
romantica
(Eminescu), pana aproape de inceputul
13

secolului nostru; semanatorismul si poporanismul vin pe aceeasi

directie.
Programul estetic din Introductia lui Mihail Kogalniceanu se
intemeiaza, asadar, pe idei care vizeaza formarea unei literaturi
nationale. Kogalniceanu porneste de la o observatie simpla: in
cultura romana domina traducerile din literaturi straine. El
recunoaste ca este nevoie si de modele, dar traductiile nu fac o
literatura, ci pot fi primejdioase pentru ca ucid duhul national; de
aceea trebuie cautate subiecte in spatiul romanesc. Astfel, el
recomanda ca scriitorii sa fructifice episoadele eroice din istoria
noastra, sa transfigureze artistic frumusetile naturii si sa
prelucreze folclorul autohton. Acestea sunt si principalele teme
romantice, dar, in cazul literaturii romane, ele constituie
fundamentul unei literaturi originale. Implicati in revolutiile
democratice de la 1848, majoritatea scriitorilor din aceasta
perioada manifesta interes pentru ideile lui Kogalniceanu,
contribuind decisiv la cladirea unei literaturi moderne.
Totodata, Kogalniceanu pune pentru prima oara problema unei
critici obiective, in acest sens el vorbind despre o interpretare
directa a scriiturii (a se critica cartea, iara nu autorul) si despre o
critica facuta fara ura si partinire. Aceasta va duce implicit la
constituirea unui sistem de valori.

Si rubricile revistei, anuntate in acest program, sunt de

interes. Kogalniceanu concepe publicatia in patru parti: in prima
vor fi publicate compuneri originale a conlucratorilor foaiei; a
doua parte va cuprinde scrieri publicate in alte ziare romanesti;
partea a treia va fi dedicata criticii literare, iar in incheiere vor fi
prezentate informatii culturale diverse si tot ce poate fi vrednic
de insemnat pentru publicul roman. Introductia lui Kogalniceanu
14

a contribuit la crearea curentului national si a deschis drumul

literaturii moderne.
Programul Daciei litarare:
n primul numr al revistei, sub titlul Introducie, M.
Koglniceanu, ntemeietorul revistei, public un articol program
care sintetizeaz n patru puncte idealurile literare ale scriitorilor
paoptiti:
1. Combaterea imitaiei scriitorilor strini i a traducerilor
mediocre: ngrijorat de srcia literaturii romne, ale crei
opere se puteau numra pe degete, Ion Heliade Rdulescu
lansase un apel ncurajator ctre tinerii scriitori: Scriei,
biei, orice, numai scriei! Interpretnd ndemnul din punct
de vedere cantitativ, multe publicaii ale epocii au ncurajat
o literatur mediocr, adesea imitat dup creaii siropoase
occidentale, pervertind gustul public. M. Koglniceanu
avertizeaz asupra pericolului unei astfel de literaturi, care
elimin criteriul estetic;
2. Crearea unei literaturi de specific naional: n loc s imite pe
scriitorii strini, romnii ar putea furi o literatur autohton,
inspirat din istorie, natur i folclor. Preluat din estetica
romantic european, aceast tripl recomandare se va
regsi n operele paoptitilor:
o Folclorul va face obiectul preocuprilor teoretice, dar va
deveni i surs important de inspiraie. Alecu Russo, n
studiul Poezia poporal, definete folclorul ca pe o
oglind realist a vieii poporului i ca pe un izvor
nesecat de inspiraie pentru literatura cult. El l va
ajuta pe Alecsandri s alctuiasc prima culegere de
Poezii poporale ale romnilor (1852), urmat de
Balade (Cntice btrneti). Multe dintre poeziile
volumului Doine i lcrimioare, de V. Alecsandri sunt
n metru popular. Gh. Asachi valorific mitologia
popular ntr-o suit de balade i legende. Expresia cea
mai profund inspiraiei folclorice se regsete ns n
capodopera Zburtorul, de Ion Heliade-Radulescu;;
15

Natura va face obiectul unor ample relatri de cltorie,

ca O primblare la muni sau Balta Alb, de Vasile
Alecsandri, Memorial de cltorie, de Grigore
Alexandrescu . A. Elogiul frumuseilor patriei apare de
asemenea n volumul Pasteluri, de V. Alecsandri;
o Istoria este privit ca model pentru contemporani, fie
pentru a exprima idealul de eliberare i unitate
naional, fie pentru a ilustra satiric realitile sociale.
Alexandru Lpuneanul, de C. Negruzzi, face parte
dintr-un ntreg ciclu de Fragmente istorice n proz, n
timp ce Alecsandri creeaz ample poeme eroice, ca
Dan, cpitan de plai, Dumbrava Roie sau drame
istorice ca Despot-vod. Foarte gustate n epoc sunt
fiziologiile (echivalente n proz ale satirei sau ale
fabulei), cum ar fi Cuconia Drgana, de Ion HeliadeRadulescu sau Fiziologia provinialului, de Costache
Negruzzi;
3. Lupta pentru unitatea limbii: lul nostru este realizaia
dorinei ca romnii s aib o limb i o literatur comun
pentru toi. Eforturile colii Ardelene de unificare a limbii
sunt continuate de paoptiti, care ncearc s formuleze
normele limbii literare, respingnd exagerrile latiniste i
plednd pentru introducerea alfabetului latin. Alecu Russo,
ntr-o serie de Cugetri publicate n Romnia literar
respinge curentele latiniste care prin sistemele lingvistice
propuse nstrineaz motenirea naional. Ion HeliadeRadulescu scrie Gramatica romneasc, n care combate
scrierea etimologic i are preri juste despre mbogirea
limbii cu neologisme;
4. Dezvoltarea spiritului critic: spernd ca prin impunerea
acestor reguli s creeze un sistem de valori pentru publicul
romn, M. Koglniceanu introduce i conceptul de critic
obiectiv, subliniind c analiza critic se va face numai
asupra operei: Critica noastr va fi neprtinitoare. Vom
critica cartea, iar nu persoana.
o

16

Dacia literara dispare dupa foarte putin timp, dar

programul expus in Introductie a avut o semnificatie ca
trece de cele cateva numere ale revistei, inaugurand o noua
baza a literaturii romane. Operele care vor aparea in
deceniul urmator (1840-1850) vor purta marca unei
originalitati mai evidente si a unei orientari mai nete vatre
realitatile nationale; in acest deceniu vor fi scrise multe
dintre prozele lui C.Negruzzi, principalele poezii ale lui Gr.
Alexandrescu sau C. Boliac, va fi descoperit folclorul prin
prima culegere a lui Alecsandei, vor aparea scrieri ale
istoricilor N. Balcescu si M. Kogalniceanu.
Se poate spune ca principalele reviste de cultura ale
perioadei vor fi tot atatea reeditari ale Daciei literare:
acelasi M. Kogalniceanu scoate efemera, dar foarte
importanta publicatie Propasirea (1844), iar, dupa
revvolutie, programul Daciei literare va capata o noua
intrupare, mai consistenta, in revista lui V. Alecsandri,
Romania literara (1855).

Pasoptistii si literatura
Prima jumatate a secolului XIX aseaza intreaga societate
romaneasca intr-uncurent modernist, un curent al innoirilor, in
toate domeniile. In urma Pacii de la Adrianopol(1829) Tara
17

Romaneasca si Moldova au intrat in circuitul economic european,

putand sa ia contact mai bine cu toate transformarile din lumea
apuseana. Se va produce acum o adevarata efervescenta
culturala in Tarile Romane. Se dezvolta invatamantul in Moldova
datorita activitatii lui Ghe. Lazar si Ion Heliade-Radulescu.
In 1860 se infiinteaza Universitatea din Iasi, in 1864 in
Bucuresti, de catre Dimitrie Bolintineanu. Se dezvolta teatrul
datorita activitatii lui Ghe. Asachi in Moldova si lui I. HeliadeRadulescu in Tara Romaneasca. Primul spectacol are loc in
inlimba romana la Iasi, in 1816, iar la Bucuresti in 1819. Cu
prilejul spectacolului de la Bucuresti, Iancu Vacarescu a scris un
Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru: Vam dat teatrul/ Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze/ Cu el curand
veti fi vestiti/ Prin vesti departe duse/ In el naravuri indreptati/
Dati ascutimi la minte/ Podoabe limbii voastre dati/ Cu romanesti
cuvinte. In anul 1840, la conducerea Teatrului National din Iasi
au venit Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi si Mihail
Kogalniceanu, care au pus bazele repertoriului dramatic original
romanesc.
De asemenea, se dezvolta presa in Moldova sub conducerea
lui Ghe. Asachi. Se afirma Albina Romaneasca si suplimentul
sau, Alauta Romanasca. In Tara Romaneasca, sub conducerea
lui I. H.-Radulescu se afirma Curierul National cu suplimentul
Curierul de ambe sexe. In Transilvania, sub conducerea lui Ghe.
Asachi, apare Gazeta de Transilvania si suplimentul Foaie
pentru minte, inima si literatura.
Acest curent innoitor a cuprins si literatura. In anul 1830 I.
H.-Radulescu a tradus in limba romana Meditatiile poetice ale
lui Lamartine, act simbolic prin care se marca trecerea literaturii
romane de sub sfera de influenta a literaturii orientale sub sfera
de influenta a literaturii occidentle, in primul rand sub sfera de
influenta a literaturii franceze.
Tot acum se produce un eveniment de mare importanta in
evolutia literaturii romane: 1840-apare la Iasi, sub conducerea lui
Mihail Kogalniceanu, revista Dacia literara, cu rol important in
orientarea literaturii nationale in epoca, dar cu rol important si in
jalonarea directiilor viitoare de dezvoltare a a literaturii noastre.
18

Uniii critici chiar au afirmat ca a existat in literatura romana un

curent al Daciei literare.
Printre cele mai importante reviste care au preluat ideile se
numara Propasirea si Romania literara. Revista Dacia
literara a aparut numai in trei numere, dintre care primul
continea articolul-program numit Introductie. Acest articol se
deschide printr-o trecere in revista a tuturor publicatiilor aparute
in Tarile Romane pana in 1848. Articolul sublinia caracterul local
al acestor publicatii si necesitatea aparitiei unei reviste exclusiv
literare in care sa se stearga diferentele locale dintre romani.
O astfel de revista isi propune Mihail Kogalniceanu sa faca
din Dacia literara: In ea ca intr-o oglinda se vor vede scriitorii
moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiestecare
cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau. Astfel, revista a jucat
un rol important in realizarea unitatii nationale a romanilor pe
plan cultural. Articolul Introductie pune, de asemenea,
problema criticii literare, Kogalniceanu subliniind necesitatea
unei critici literare juste, obiective, capabila sa impuna
adevaratele valori literare: Vom critica cartea, iar nu persoana.
De asemenea, Mihail Kogalniceanu pune problema traducerilor
literare. El constata ca scriitorii romani din perioada pasoptista
realizeaza numeroase traduceri, dar ca in literatura nationala nu
mai aparusera opere de mare valoare. De aceea el a criticat
traducerile, spunand: Traductiile nu fac literatura. Ele au devenit
la noi o manie primejdioasa pentru ca omoara in noi duhul
national. In acest context, articolul Introductie va incuraja
dezvoltarea literaturii nationale. In conceptia lui Mihail
Kogalniceanu, pentru realizarea unei literaturi romane originale,
trebuia ca scriitorii sa se inspire din folclor, istorie nationala,
natura patriei, realitatile sociale prin care opera va capata o
culoare locala.
Kogalniceanu afirma ca: Istoria noastra are destule fapte
eroice, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice,
frumoasele noastre tari sunt destul de mari pentru ca sa gasim si
la noi sujeturi de scris fara sa mai avem pentru aceasta trebuinta
19

sa imprumutam de la alte natii. Datorita orientarii spre aceste

surse de inspiratie, articolul Introductie a fost considerat
manifestul romantismului romanesc.
Literatura pasoptista acopera, ca denumire, o realitate in
acelasi timp sociala, culturala si literara. In mod aproape inanim,
istoria literara fixeaza perioada literaturii pasoptiste intre finele
deceniului al 6-lea (aproximativ 1860). Legata de importante
evenimente politico-sociale, aceasta delimitare cronologica nu
are totusi nimic rigid: trebuie doar sa precizam ca debutul
perioadei pasoptiste este legat de iesire Tarilor romane de sub
dominatia exclusiv otomana si de inceputul europenizarii
economice; iar incheierea perioadei pasoptiste va fi marcata de
realizarea celui mai aprins vis al generatiei, Unirea Principatelor
si de dobandirea libertatilor politice. Dupa aceasta data, adica
dupa 1860, frontul pasoptist se destrama, iar unitatea asigurata
de idealurile comune apartine trecutului.
Din punct de vedere literar, limitele perioadei sunt marcate
de aparitia primelor scrieri declarat romantice si de orientarea
pro-romantica a sensibilitatii publicului; astfel,
traducerea in anul 1830 a Meditatiilor poetului
romantic francez A. De Lamartine de catre I.Heliade Radulescu
capata aproape valoare de simbol. La cealalta extremitate a
prioadei, anul 1860 aduce afirmarea in cultura noastra a nei noi
generatii, a generatiei post-pasoptiste: Odobescu, Hasdeu si N.
Filimon devin cunoscuti in deceniul 1860-1870. Aparitia lui
M.Eminescu si impunerea noii mentalitati generate de Junimea
si de critica lui Titu Maiorescu pun capat peioadei pasoptiste si
postpasoptiste; odata cu primele poezii eminesciene se schimba
fundamental stilui poetic romanesc, iar maniera pasopista de a
scrie versuri apare caduca.
Romantismul pasoptist
Majoritatea scriitorilor pasoptisti sunt romantici, literatura
acestei epoci prezentand o omogenitate remarcabila si neatinsa
de etapele ulterioare.
Romantismul pasoptist este un romantism specific, colorat
national, inchinat idealurilor Revolutiei de la 1848: evenimentele
20

acestui an vor reprezenta punctul crucial al existentei tuturor

scriitorilor de care ne ocupam. Participanti sau simpatizanti ai
revolutiei, scriitorii creeaza o literatura in care idealurile inaintate
ale epocii isi fac simtita din plin prezenta.
Existenta sociala a majoritatii scriitorilor pasoptisti cel
putin a celor din Principate se aseamana fii de mari boieri sau
de mici boieri, pasoptistii si-au facut educatia in Franta, au
asimilat ideile culturii franceze a epocii lor; hraniti si cu ideile
social-politice ale Revolutiei franceze, au incercat sa le aplice
tarii noastre, aflate inca intr-o organizare sociala aproape
feudala; intrand in conflict cu propria lor clasa si cu domeniile
regulamentare, impuse de o putere straina, au suferit persecutii,
inchisoare sau surghiun au fost impiedicati de cenzura sa-si
exprime direct ideile in scris; dupa infrangerea revolutiei si
intrarea trupelor straine in tara, au fost exilati vreme indelungata
sau izolati in interior; in fine, dupa Pacea de la Paris (1856), s-au
intors in tara, si-au reluat activitatea, realizand Unirea
Principatelor si inceputul modernizarii tarii. Aceasta schema
biografica este valabila pentru majoritatea scriitorilor pasoptisti:
inca o dovada a faptului ca generatia s-a simtit solidara,
angrenata in opera de renastere nationala si actionand sub
imperative comune.
Ca prima generatie romantica si prima generatie a literaturii
noastre moderne, scriitorii pasoptisti au creat din multe puncte
de vedere o literatura substantial noua fata de epocile
anterioare: de aceea, ei au jucat rolul unor novatori, chiar rolul
unor pionieri in variate zone ale literaturii.
Programele teoretice ale unui curent sau ale unei miscari
literare prezinta o deosebita importanta: ele cristalizeaza
tendintele fundamentale si dau coerenta indrumarilor. La fel ca
oricare alta miscare, si literatura pasoptista s-a regasit in
anumite luari de pozitie teoretice.
Contstituirea deplina a romantismului pasoptist este
marcata de un alt program teoretic, al carui autor a fost Mihail
Kogalniceanu: programul revistei Dacica literara.
Aparuta in
fruntea primului numar al revistei (1840), Introductia
sintetizeaza o noua etapa a pasoptismului, pe care am putea-o
21

numai etapa critica. Remarcand ca traducerile aparute in

numar prea mare risca sa fie daunatoare, Kogalniceanu proclama
necesitatea originalitatii, care poate fi obtinuta prin atasarea de
sursele nationale: de trecutul istoric si de folclor. Romantismul
neselectiv de pana atunci trebuia corectat, prin urmare, in sens
national.
In alta ordine de idei, principiul critic isi reclama prezenta:
intr-un numar al revistei, Kogalniceanu insista cu deosebire
asupra obiectivitatii, precizand ca va fi criticata opera si nu
persoana, iar rezultatul nu va putea fi decat o literatura
superioara. In fine, se preconiza inlaturarea provincialismului prin
unirea in paginile aceleiasi publicatii a tuturor scriitorilor romani.
In general, se poate vedea ca programul Daciei literare
este un program de inspiratie romantica si nationala; indicarea
surselor posibile de inspiratie se incadreaza catehismului
romantic. Dar, prin acest program, romantismul era pentru prima
data adaptat unor noi realitati, iar dezideratul critic, mentionat
explicit, izvora din necesitatile strict locale.

Poezia pasoptista
22

Poezia pasoptista raspunde, in general, directiilor si

principiilor formulate de Mihail Kogalniceanu in articolul
Introductie din primul numar al revistei Dacia literara, in
sensul ca este o poezie sociala, adaptata la momentul istoric si
chiar politic, conforma cu idealurile de libertate si unire ce
animau sufletele romanilor de pretutindeni. Acum se afirma cu
putere spiritul national, increderea in valorile traditionale,
populare, in istoria, natura si folclorul romanesc, care devin
acum, alaturi de evenimentele social-politice ale momentului,
teme predilecte ale poetilor.
Ceea ce ii uneste pe scriitorii pasoptisti este militantismul
regasit in creatiile literare, care se constituie in adevarate
manifeste pentru implinirea unitatii si independentii nationale,
pentru dreptate sociala.
Se dezvolta astfel o poezie retorica, declamativa,
grandilocventa, cu exprimare directa a ideilor si sentimentelor,
intr-un stil avantat; cu un limbaj adecvat intelegerii de catre
marea masa de cititori, in care teme vechi precum iubirea,
destinul, fericirea, moartea etc. Se completeaza cu meditatia
asupra locului omului in istorie, cu motivul constiintei sociale, al
luptei, al creatorului-bard, al ruinelor,al mormintelor, al revolutiei
etc.
Satirizarea viciilor oranduirii feudale si evocarea realitatilor
sociale constituie o alta caracteristica a literaturii pasoptiste,
scriitorii ironizand cu severitatea
moravurilesocietatii,condamnand cu fermitate abuzurile si
nedreptatile manifestate in epoca.
Se manifesta, in ansamblu, doua tendinte de ordin cultural si
literar: deschiderea spre cultura si literatura lumii, alaturi de
revenirea spre valorile morale si artistice ale spiritualitatii
romanesti. Scriitorii devin constienti ca literatura si cultura
romana pot intra in universalitate doar prin valorificarea
specificului nostru national, a surselor tematice si de exprimare
pe care le ofera folclorul si istoria nationale.
Din punct de vedere compozitional, operele scriitorilor
23

pasopstisti impletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul cu

preromantismul, de unde a rezultat si o mare varietate de specii
literare: ode, elegii,meditatii, epistole, satire, fabule, pasteluri,
idile,sonete, balade.
Ideea nationala poate fi considerata nucleul tematical
poeziei pasoptiste, nuantata sub forma atasamentului la valorile
poporului,ale pamantului si ale traditiilor romanesti (Gh. Asachi,
La patrie, C.Bolliac, O dimineata de Caraiman, I.HeliadeRadulescu, Zburatorul), a elogiului realizarilor poporului (Gh.
Asachi, La introducerea limbii nationale in publica invatatura,
C.Bolliac, La cea intai corabie romaneasca), a prezentarii
trecutuluica model pentru prezent (Gr. Alexandrescu, Umbra lui
Mircea. La Cozia, I.Heliade-Radulescu, O noapte pe ruinele
Targovistei).
Un loc aparte in valorificarea tematicii istorice il ocupa
balada, o impletire de elemente epice, lirice si dramatice, poate
cea mai complexa specie a amomentului, in care, sintetizand,
patetismul cu patriotismul si cu valorilemorale, poetii devin
cantaretiai trecutului glorios ( D.Bolintineanu, Muma lui Stefan
cel Mare, Gh. Asachi, Dochia si Traian).
Un alt pilon tematic il reprezinta critica societatii
contemporane, sub forma satirei ( Gh. Alexandrescu, Satira
duhului meu, Gh. Asachi, Sotie de moda) si a fabulei (Gr.
Alexandrescu, Cainele si catelul, Gh. Asachi, Musca si carul,
I.Heliade-Radulescu, Cumatria cioarei, cand s-a numit
privighetoare).
Iau avant lirica filosofica ( I.Heliade-Radulescu, Visul,
D.Bolintineanu, Scopul omului), cea religioasa ( I.Heliade
Radulescu, Cantarea diminetii, Gr. Alexandrescu, Candela) si
cea erotica ( Gh. Asachi, Dorul, Gr. Alexandrescu, Asteptarea,
D.Bolintineanu, O fata tanara pe patul mortii).
Se afirma artistul-cetatean, exponent al constiintei colective,
asa cum se observa in poezia Un rasunet a lui Andrei Muresanu
sau Anul 1840 a lui Gr. Alexandrescu.

24

Proza in perioada pasoptista

Prima parte a perioadei pasoptiste inregistreaza o serie de

opere in proza care insa apar izolate si nu toate semnificative:
abia dupa 1840, in deniul 5 si imediat dupa revolutie, isi scriu
operele fundamentale prozatorii de prima marime: C. Negruzzi,
Al. Russo, V. Alecsandri si N. Balcescu. Romantismul romanesc sa colorat in acest caz in forme specifice: va predomina
romantismul memoriilor, al bucatilor sentimentale sau ironice, va
fi romantismul vag si delicat al sensibilitatii medii, cu alte cuvinte
va lipsi romantismul total, grav sau filozofic. In acelasi timp,
formulele prozodice novatoare, reformele decise ale frazei si ale
compozitiei pe care romantismul le-a adus pe alte meridiane vor
25

face in literatura noastra figura izolata: poemele in proza ale

lui Gh. Asachi, I. Heliade-Radulescu sau Cezar Boliac (de fapt un
soi de meditatii lirice improvizate) raman aproape neobservate.
Numai Cantarea Romaniei va avea mai mare notorietate.
Domina, in schimb nuvela si memoriile.
Cea mai frapanta trasatura a prozei in epoca pasoptista este
caracterul memorialistic, lipsa inventiei pure, a fictiunii: aflata la
inceput de drum, proza romaneasca pune, inainte de orice,
faptul trait; am putea vorbi chiar de o anumita pornire comuna
tuturor prozatorilor epocii de a respinge inventia. Tudor Vianu
spunea ca primul nostru realism este memorialistic, dar
observatia se poate extine la proza pasoptista in ansamblul ei.
Primele incercari notabile a lui I. Heliade-radulescu, in deceniul al
IV-lea, sunt amintiri (Dispozitiunile si incercarile mele de
poezie); capodopera prozei lui C. Negruzzi este constituita de
descrierea unor fapte traite (Negru pe alb); insemnarile de
calatorie fac o moda durabila (la V. Alecsandri, D. Bolintineanu,
Gr. Alexandrescu); pe detalii autobiografice se bazeaza multe
dintre bucatile in proza a lui V. Alecsandri.
Chiar si capodopera nuvelisticii romanesti din aceasta
perioada, Alexandru Lapusneanul de C. Negruzzi, atesta
aceeasi trasatura, desi indirect: calitatea fundamentala a nuvelei
ramane concentrarea, dramatismul ei perfect gradat. Cele patru
parti par asa cum a remarcat G. Calinescu patru acte ale unei
drame, in care totul se dizolva in replici, in alegerea cuvintelor
celor mai potrivite, in gesturile indispensabile. Aproape ca nu
exista descriere sau reltare a autorului in aceasta capodopera de
concizie. Totusi, si aici apare incapacitatea autorului de a
inventa: C. Negruzzi a selectat din cronicile lui Gh. Ureche si
Miron Costi cateva episoade exceptionale prin dramatismul lor si
le-a imbinat in cunoscuta nuvela. Meritul deosebit a lui Negruzzi
este tocmai acela de a fi dus la desavarsire unele virtuti latente
existente in scene sau fapte relatate de cei doi cronicari.
A doua trasatura globala a prozei pasoptiste o constituie
importanta pe care continua sa o aiba retorismul, mostenirea
oratorica a perioadei clasice si a culturii din secolele precedente.
Proza larga, in care fraza se afla construita pe tiparul perioadei
26

clasice si in care scriitorul cauta sa provoace efecte retorice, a

inflorit mai cu seama in Muntenia si in Transilvania. In perioada
imediat urmatoare infrangerii revolutiei, a existat o intensa
productie de scrieri mesianice, unde nenorocirile prezentului
trebuiau sa fie prilej de renastere a sperantelor, iar apelurile la
istoria patriei aveau acelasi sens exemplar.

27

VASILE
ALECSANDRI

Din 1842 dateaz importanta sa cltorie n munii

Moldovei, n urma creia descoper valoarea artistic a poeziei
populare. Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, Bacau d. 22
august 1890, Mircesti, judetul Iasi) a fost un poet, dramaturg,
28

folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician romn,

membru fondator al Academiei Romane, creator al teatrului
romnesc i a literaturii dramatice n Romnia, personalitate
marcant a Moldovei i apoi a Romniei de-a lungul ntregului
secol al XIX-lea.
n anul 1834, mpreun cu ali tineri boieri moldoveni, printre
care viitorul domn Al.I. Cuza i pictorul Ion
Negulici, a fost trimis la studii la Paris, unde
ia dat bacalaureatul n anul 1835. n 1837 sa
pregtit pentru un bacalaureat n tiine,
urmnd cursurile Facultii de Inginerie, pe
care nu a terminat-o.
n 1838 apar primele ncercri literare
n
limba francez: Zunarilla, Marie, Les
brigands, Le petit rameau, Serata. n anul
urmtor s-a ntors n ar i a ocupat un post
n
administraie pn n 1846. mpreun cu
Costache Negri a fcut o cltorie n Italia, care a devenit motiv
de inspiraie pentru nuvela romantic Buchetiera de la Florena.
n 1840, mpreun cu Mihail Koglniceanu i Costache
Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iai i i-a nceput
activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante
succese. Opera sa dramatic nsumeaz
circa 2000 de pagini, rmnnd cel mai
rezistent compartiment al activitii sale
literare i va constitui baza solid pe care se
va dezvolta dramaturgia romneasc n
principalele sale direcii tehnice: comedia
strin i drama istoric. n noiembrie s-a
jucat Farmazonul din Hrlu, iar n februarie
1841, Cinovnicul i modista, ambele
preluate dup piese strine.
Poezii n limba romn pe care le va grupa
mai trziu n ciclul Doine i care sunt foarte
strns legate de modelul popular din care au
luat natere.
29

A fost unul dintre fruntaii micrii revoluionare din

Moldova, redactnd mpreun cu Koglniceanu i C. Negri
Dorinele partidei naionale din Moldova, principalul manifest al
revoluionarilor moldoveni.
n 1854 Apare sub conducerea sa Romnia literar,
revist la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M.
Koglniceanu, Al. Russo, dar i muntenii Gr. Alexandrescu, D.
Bolintineanu, Al. Odobescu. n 1859 Este numit de domnitorul
Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis n Frana,
Anglia i Piemont pentru a pleda n scopul recunoaterii Unirii.
Primete Premiul Academiei pentru Literatur n 1881.
In 1890 bolnav de cancer fiind,, se stinge vara, la 22 august,
ramanandu-i in priviri universul casei de la Mircesti. A fost dus la
mormant intr-un car tras de patru boi.

30

ALECU RUSSO

Alecu Russo (17 martie 1819, Chiinu - 5 februarie 1859)

a fost poet, prozator, eseist, memorialist i critic literar romn
(originar din Basarabia), ideolog al generaiei de la 1848. Este
autorul volumului Cntarea Romniei, tiprit anonim. Fr a
revendica vreodat explicit aceast oper, a furnizat unul dintre
cele mai cunoscute litigii de paternitate literar din istoria
literaturii romne.
S-a nscut n familia unui boier de vi veche, dar cu o
situaie social relativ modest. Copilaria i-a petrecut-o la ar,
n mijlocul ranilor. Pe la 1829 o cumplit epidemie de holer i-a
secerat familia.Rmas orfan de mam, Alecu Russo e trimis de
parintele su la studii n Elveia. Dup studiile din Elveia, i
continu studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier
de lnga Geneva. Pe bncile institutului scrie primele sale
ncercari literare. Majoritatea lucrrilor au
fost scrise n limba francez i au aprut
postum n traducerea lui Alecsandri

17 martie 1819 Se nate Alecu

Russo (numele vechi este Rusul sau
Rusu), fiul lui Iancu Rusu, proprietar de
pmnturi ntr-un sat pe valea Bcului,
n
Basarabia, Prodnetii Vechi.
1829 Este trimis de ctre tatl su
(mama i murise n acest an n urma epidemiei de holer) n
31

Elveia, la Institutul lui Franois Naville de la Vernier, unde

nva limbile francez i german.
1836 Tnrul Russo scrie poemele La mort dAlibaud i
Epitaphe dAlibaud n limba francez. Louis Alibaud fusese
un tnr care a ntreprins un atentat mpotriva regelui
Ludovic Filip, dar, nereuind, a fost condamnat la moarte. De
pe acum, Russo se dovedete un revoltat, cu un deosebit
sim al dreptii i al egalitii, un liberal n gndire, fiind,
mai apoi, ideologul micrii revoluionare de la 1848 din
Moldova.
1839 Se ntoarce n Moldova, probabil la moia de la
Negrioasa, n inutul Bistriei, unde tatl su arendase nite
pmnturi. mpreun cu Alecsandri ntreprind o cltorie n
inuturile Neamului, intrnd n contact cu frumuseea
folclorului, cu peisajul romnesc. Acestea toate, cltorii i
impresii, vor deveni material etnopsihologic pentru celebra
Piatra Teiului.
1840 Se stabilete la Iai, n urma unor dezacorduri cu
familia. Impresionat de locuri i de locuitori, Alecu Russo
scrie Iaii i locuitorii lui la 1848 (n francez).
o Scrie Studie naionale, lucrare aprut postum sub
ngrijirea lui V. Alecsandri.
1841 Domnitorul Mihail Sturdza i ncredineaz un post de
funcionar la Tribunalul districtual de la Piatra Neam.
1845 Alecu Russo scrie piesele Bclia ambiioas i
Jicnicerul Vadr sau Provincialul la Teatrul Naional.
o La Mnjina, moia lui C. Negri, face cunotin cu mai
muli intelectuali progresiti munteni, printre care i
Nicolae Blcescu.
1846 Se reprezint la Iai Bclia ambiioas i, apoi,
Jicnicerul Vadr.
o Apare n Albina Romneasc articolul Critica criticii,
un studiu programatic n spiritul Introduciunii de la
Dacia literar.
o n urma reprezentrii comediei Jicnicerul Vadr, Alecu
Russo este surghiunit la Mnstirea Soveja; scrie
32

jurnalul Soveja. Ziarul unui exilat politic la 1846,

publicat postum de Al. Odobescu.
1847 Scrie articolele Poezia popular i Decebal i
tefan cel Mare, publicate postum n Foaia societii
pentru literatur i cultur romn din Bucovina.
o Dup ncercarea lui Negruzzi
din 1840, Poezia popular
devine
o
oper
fundamental de cercetare a
folclorului.
1848 Particip la micarea
revoluionar din Moldova alturi
de V. Alecsandri; n urma
eecului
acesteia,
Russo
pribegete mai nti n Ardeal,
pentru ca apoi s se stabileasc
la Paris.
1850 Apare n Romnia
Viitoare,
revist
politic
a
romnilor exilai la Paris, Cntarea Romniei (versiune
francez): Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul
dintre numele mari ale literaturii noastre e tnguirea
intitulat Cntarea Romniei ... E o scurt ochire asupra
trecutului rii, n toat vitejia i durerea ce cuprinde, cu
blesteme de profet fanatic mpotriva ticloilor timpului de
fa i cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. O
simire tot att de aleas pe ct de puternic, o mare putere
de a concretiza n icoane gndurile de preri de ru sau de
sperane dau acestei scurte buci o valoare pe care unii nau atins-o i n-o ating, i nimeni, n curgerea vremurilor, n-a
mai gsit astfel de accente pentru a mngia i mbrbta
maica n suferin, ara cea drag, i n acelai timp,
pentru ntia oar se caut n desfurarea venimentelor ce
alctuiesc istoria noastr un rost filosofic (Nicolae Iorga).
1851 Se ntoarce n ar; public n Zimbrul scrierea
Studie moldovean sub pseudonimul Terenie Hora.
33

1855 Dup o absen mai lung n publicistic, Alecu

Russo public n Romnia literar a lui Vasile Alecsandri
Cugetri. Adept al unui conservatorism literar i lingvistic,
fr a fi potrivnic influenelor apusene, nverunat critic al
restauratorilor limbii, al latinitilor i al ardelenismului,
Alecu Russo vede evoluia limbii i a literaturii romne cu o
cumpnit gndire, innd seama de tradiie: Dac este ca
neamul romn s aib i el o limb i o literatur, spiritul
public va prsi cile pedanilor i se va ndrepta la izvorul
adevrat: la tradiiile i la obiceiurile pmntului, unde sunt
ascunse nc i formele i stilul; i de a fi poet, a culege
mitologia romn, care-i frumoas ca i cea latin i greac;
de a fi istoric, a strbate prin toate bordeiele s descopr
o amintire sau o rugin de arm; de a fi gramatic, a
cltori pe toate malurile romneti i a culege limba.

Foarte bolnav, plin de datorii, moare sarac la 40 de ani, doar

la cateva zile de la Unirea din 24 ianuarie 1859. Mormantul sau
se afla in interiorul bisericii Barboi din Iasi.

34

COSTACHE NEGRUZZI

Nscut n Trifetii Vechi (astzi Hermeziu), din apropiera

Prutului, lng Ia i, este fiul lui Dinu Negruzzi, de origine
rzeasc, ajuns boierna n rang de paharnic, i al Sofiei
Hermeziu. i-a nceput nvtura n greaca cu unul din dasclii
greci mai cu renume pe atunci n Iai, iar romnete nv
singur dintr-o carte a lui Petru Maior, precum nsui mrturisete
ntr-un articol intitulat Cum am nvat romnete, foarte
interesant pentru detaliile pe care le d asupra metodelor
ntrebuinate de profesorii din acea vreme.
Izbucnind revoluia din 1821, a fugit n Basarabia cu tatl
su. La Chiinu face cunotin cu poetul rus Pukin, care-i
deteapt gustul pentru literatur i cu un emigrant francez de la
care ia lecii de limba i literatura francez. Din aceast perioad
dateaz primele sale ncercri literare: Zbavele mele din
Basarabia n anii 1821, 1822.
Dupa moartea tatlui su, intr copist la visterie, ncepnd astfel
viaa politic, cum fceau toi fiii de boieri pe atunci.
n acest timp public cteva traduceri de poezii (Mnemon
de Voltaire, Prostia Elenei de Marmontel), i cteva nuvele,
care fcur mult efect. ndemnat de scrierile
patrioilor de peste muni, studie istoria i
ddu la lumin Aprodul Purice ca un fel de
protestare indirect la adresa domnului i
boierilor din timpul su.
Ales, n 1837, deputat de Iai n
Obteasca obinuit adunare, instituit de
Regulamentul Organic, apoi ca funcionar
superior, i ca director al teatrului (alturi de
Mihail Koglniceanu i Vasile Alecsandri), se
35

arat ptruns de idei liberale i doritor de progres. n 1840 este

ales primar al oraului Iai.
Negruzzi nu ia parte la micarea din 1848 i mult timp
rmne retras din afacerile statului, reintrnd numai mai trziu
ca judector, ca membru n Divanul domnesc (1857) i apoi, sub
domnia lui Cuza, ca director al departamentului finanelor, ca
deputat i ca epitrop la Sf. Spiridon.
Se stinge din via la 24 august 1868, i este nmormntat n
cimitirul bisericii din Trifetii Vechi.

1808 Se nate la Trifetii Vechi (Iai) Costache Negruzzi,

fiul paharnicului Dinu Negru i al Sofiei Hermeziu. Dup ce
nva n cas limba greac i francez, i nsuete limba
romn cu un dascl de la Seminarul de la Socola, episod
povestit cu mult umor n Cum am nvat romnete.
Adevrata romneasc o nva dup crile populare
Floarea darurilor i Istoria lui Arghir i a prea-frumoasei
Elene i dup cartea lui Petru Maior Despre nceputul
romnilor Astfel Petru Maior m-a nvat romnete.
1821/1822 Familia prsete Iaii n urma micrii eteriste,
stabilindu-se la moia rui din inutul Hotinului, apoi la
Cernui, unde viitorul scriitor a avut privilegiul de a-l
cunoate pe Aleksandru Pukin, exilat aici de autoritile
ariste.
1823 Familia se ntoarce la Iai.
1826 Moare tatl scriitorului, Dinu Negru.
1825/1835 n urma morii tatlui, ocup diverse funcii
administrative, de la aceea de diac la vistierie pn la cea
de secretar al Adunrii Obteti.
1835 Traduce Triizci ani sau viaa unui juctoriu de cri
dup opera cu acelai titlu a lui Victor Ducange i M. Dinaux.
1836 n Muzeul Naional (nr. 36, 37) apare Corespondena
dintre doi romni, unul din ara Romneasc i altul din
Moldova, pe de o parte I.H. Rdulescu, pe de alta C.
Negruzzi, pe teme lingvistice de mare actualitate:
36

simplificarea alfabetului, introducerea neologismelor, limba

romn unitar.
1837 Traduce, la ndemnul lui Heliade care proiectase acea
vestit Bibliotec universal, Angelo, tiranul Padovei i
Maria Tudor, drame ale lui Hugo. Public poemul Aprodul
Purice, sursa de inspiraie fiind o legend din O sam de
cuvinte a lui I. Neculce, gndit drept un fragment din
proiectata epopee tefaniada.
1837/1838 Curierul de ambe sexe al lui Heliade public
nuvela romantic Zoe, apoi traducerea poemului alul negru
de Aleksandr Pushkin.
1839 Tot n Curierul de ambe sexe public povestirea
anecdot Au mai pit-o i alii, n Albina
Romneasc apare Regele Poloniei i
domnul Moldovei.
1840 Apare la Iai Dacia literar sub
direcia lui Koglniceanu, a lui Alecsandri
i a lui C. Negruzzi. n chiar numrul 1 al
Daciei literare apare nuvela istoric
Alexandru Lpuneanul,care este de
asemenea si prima nuvela istorica din
literatura romn. G. Clinescu afirm:
Numele lui C. Negruzzi este legat de
obicei de nuvela istoric Alexandru Lpuneanul, care ar
fi devenit o scriere celebr ca i Hamlet dac literatura
romn ar fi avut n ajutor prestigiul unei limbi universale.
Face parte din comitetul de direcie al Teatrului Naional din
Iai, alturi de Koglniceanu i de Alecsandri. Public n
Albina Romneasc nuvela Provinialul, devenit Fiziologia
provinialului.
1842 n Albina Romneasc apare Pcal i Tndal sau
Morala moldoveneasc: capodopera acestei proze de
hilaritate clasic este Pcal i Tndal, deschiznd
drumul lui Anton Pann i a lui Ion Creang (G. Clinescu).
1844 n Propirea apare prelucrarea Toderic dup
Federigo a lui Prosper Merime, care nemulumete
autoritatea domneasc; autorul este exilat, iar revista oprit.
37

Tiprete Vntorul bun, o carte pe tema vntorii pe care

Odobescu o cunoate, devenindu-i model pentru Pseudokinegeticos, oper terminat cu un fragment negruzzian.
1846 n Almanahul de nvtur apare nuvela istoric
Sobieski i romnii.
1848 Conservator n gndire, un cumptat, avnd relaii
bune cu domnitorul, Negruzzi nu este printre participanii la
evenimentele revoluionare din acest an.
1849 La Teatrul Naional din Iai se reprezint vodevilul
Doi rani i cinci crlani, devenit Crlanii.
1850 Este numit director al departamentului finanelor.
1851 Public farsa ntr-un act Muza de la Burdujeni la
sfritul creia Negruzzi adaug o not: Noi am zis nu ne
mai aducem aminte unde c sunt muli care schingiuesc i
sfie frumoasa noastr limb i n loc de creatori se fac
croitori, i croitori ri. Asta ne-a ndemnat a compune
aceast mic comedie creznd c facem un bine artnd
ridicolul unor asemine neologiti.
1853 Negruzzi scoate revista Sptmna.
1855 n Romnia literar a lui V. Alecsandri apar Istoria
unei plcinte i Ochire retrospectiv.
1857 Apare volumul Pcatele tinereilor, care cuprinde
toate scrierile lui Negruzzi grupate n patru cicluri:
o I. Amintiri din junee (Cum am nvat romnete, Zoe,
O alergare de cai);
o II.
Fragmente istorice (Aprodul Purice, Alexandru
Lpuneanul, Sobieski i romnii, Regele Poloniei i
domnul Moldovei);
o III. Neghin i Plmid (Crlanii, Muza de la Burdujeni);
o IV. Negru pe alb (Scrisori de la un prieten).
1862 n revista Din Moldova apar Studii asupra limbii
romne.
1866 La nfiinarea Societii Academice Romne este
numit membru al acesteia.
1868 C. Negruzzi moare la Iai, fiind nmormntat la moia
sa Trifeti.
38

GRIGORE ALEXANDRESCU

S-a nscut la Trgovite, n anul 1810, n mahalaua

Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu.
Rmne orfan i srac, dar de mic e detept, cu o memorie
extraordinar. nva greaca i franceza. Ajuns la Bucuresti, este
elev la pensionul Sfntul Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face
cunotin cu Heliade. Uimete pe toi prin
talentul su poetic. Va sta i acas la
Heliade, care-i va publica prima poezie
Miezul nopii n Curierul Romnesc,
urmat de elegia Adio la Trgovite.
O vreme, a fost ofier, dar a demisionat
(1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840
i Lebda i puii corbului) este ntemniat.
A ocupat funcii mrunte. n 1848 e
redactor al ziarului Poporul suveran. n
ultimii 25 de ani de via a fost marcat de
alienare mintal. A murit srac la Bucureti
n anul 1885.
A debutat cu poezii publicate n Curierul Romnesc condus
de Ion Heliade Rdulescu. Poezia sa a fost influenat de ideile
care au pregtit revoluia din 1848.
Poetul liric scrie, mai nti, meditaii romantice, sub influena
lui Lamartine. Tonul este extraordinar de fantastic si umoristic.
Cea mai reuit este Umbra lui Mircea la Cozia (fcuse o
cltorie n Oltenia, cu prietenul Ion Ghica). E ultimul fabulist
autentic din literatura romn, lsndu-ne vreo 40 de fabule, n
care adevrul e mascat, din cauza cenzurii autoritilor (Cinele
39

i celul, Boul i vielul, Dreptatea leului, Vulpea liberal

s.a.).
Lui Alexandrescu i revine meritul de a fi consacrat n
literatura romn ca specii literare autonome epistola, meditaia
i satira. A tradus din Lamartine i Byron.
Apreciere critic: ,, Alexandrescu este incontenstabil cel mai
de seam fabulist al nostru... ( D. Popovici)

ION HELIADE RADULESCU

Ion Heliade-Rdulescu (n. 6 ianuarie 1802, Trgovite d.

27 aprilie 1872, Bucureti) a fost un scriitor, filolog i om politic
romn, membru fondator al Academiei Romne i primul su
preedinte,
considerat
cel
mai
important ctitor din cultura romn
prepaoptist.
Dup obiceiul i n spiritul vremii, Ion
Heliade Rdulescu nva limba greac,
nainte de a nva s citeasc
romnete din lucrarea Istoria pentru
nceputul romnilor n Dachia a lui
Petru Maior (asemeni lui C. Negruzzi, n
Moldova). n 1818, el devine elevul lui
Gh. Lazr, cruia i va urma la
conducerea colii de la Sf.Sava. Este
40

membru activ al asociailor culturale din epoc: Societatea

Literar (din 1827), Societatea Filarmonic (din 1833),
ntemeietor al presei din ara Romneasc: Curierul Romnesc
(1829) i Curierul de ambe sexe (1837), tipograf, editor, poet,
prozator, critic. n 1846, Heliade propune planul unei biblioteci
universale, menit sa nzestreze cultura noastr cu toate
capodoperele literare, istorice, filozofice ale tuturor timpurilor,
ntreprindere uria, ce depea cu mult chiar puterile unei
generaii, orict de ambiioase.

Fondator al unor reviste, printre care cea mai important

este considerat a fi Curierul romnesc de ambe sexe
publicat ncepnd cu 1829, primul ziar aprut n ara
Romneasc, dar i Gazeta Teatrului Naional, Muzeul
naional, difuzate prin librria romneasc a lui Iosif
Romanov.
Fondator al Societii Filarmonice (1833).
Implicat n evenimentele de la 1848 (a participat la
redactarea Proclamaiei de la Islaz, membru n guvernul
provizoriu, etc.)
Teoretician i ndrumtor literar n Regulile sau gramatica
poeziei.
Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul
eroic Anatolida sau Omul i forele, realizat fragmentar,
a cultivat meditaia cu motive preromantice, lamartiniene
O noapte pe ruinele Trgovitei, elegia Dragele mele
umbre, mitul popular Sburtorul, capodopera sa literar,
satira i fabula politic.
Proz cu coninut satiric i pamfletar, n maniera fiziologilor,
Domnul Srsil autorul, Conu Drgan i cuconia
Drgana.
Este autor a numeroase traduceri, imitaii i prelucrri din
clasici ai literaturii universale (Boileau, La Fontaine, Dante
Aligheri, Goethe, Byron .a.m.d..
A militat pentru unificarea limbii romne literare (Gramatica
romneasc), 1828).
41

Preocupri de natur filosofic i religioas de inspiraie

gnostic (Biblicele, 1858; Echilibru ntre antiteze).
Membru fondator al Societii Academice Romne
(Academia Romn) i primul preedinte al acesteia (1867
1870).

Nicolae Balcescu
42

Nscut n Bucureti, ntr-o familie de

mici boieri, era fiului pitarului Barbu sin
Petre i al serdresei Zinca PetreascaBlcescu. Va lua numele de familie al
mamei sale, originar din Blceti, Vlcea,
n locul celui al tatlui, Petrescu. Tatl lui
Nicolae Blcescu a murit n anul 1824.
Nicolae Blcescu avea doi frai: Costache
i Barbu, precum i dou surori: Sevasta i
Marghioala. ntr-un alt document se mai
pomenete i de o alt sor: Eleni.
Studiaz la Colegiul Sfntul Sava, ncepnd cu 1832, fiind
pasionat de istorie, avndu-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori,
ntre alii, pe Ion Heliade Rdulescu. La 19 ani intr n armat, iar
n 1840 particip, alturi de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu
Naionalul, la conspiraia Filipescu, care este descoperit i este
nchis la Mnstirea Mrgineni, unde a rmas doi ani, pn la 21
februarie 1843, la plecarea domnitorului Ghica i venirea lui
Bibescu. Miti Filipescu este inut doi ani, cu picioarele n ap.
Dup ce este eliberat nfiineaz mpreun cu Ion Ghica i
Christian Tell o alt organizaie secret denumit Fria,
cltorete prin toate teritoriile locuite de romni: ara
Romneasc, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum i prin
Frana i Italia i studiaz istoria, fiind editor, alturi de August
Treboniu Laurian, la o revist istoric numit Magazin istoric
pentru Dacia, care a aprut ncepnd cu 1844. n Frana se va
implica n revoluia din februarie 1848, dar inspirat de aceast
revoluie se ntoarce la Bucureti pentru a participa la revoluia
din 11 iunie, fiind timp de dou zile ministru de externe i
secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de
revoluionari. Va fi de partea liberalilor, dorind mproprietrirea
ranilor i vot universal.
43

Fiind arestat pe 13 septembrie 1848 de autoritile

Imperiului Otoman care au nbuit revoluia, reuete s
evadeze, plecnd n Transilvania, de unde a fost expulzat apoi de
autoritile habsburgice. n primele luni ale anului 1849, trece
prin Trieste, Atena i ajunge n Constantinopol. Apoi, la Debrein,
se ntlnete cu Lajos Kossuth, conductorul revoluiei maghiare,
ncercnd un aranjament pacificator ntre revoluionarii romni
transilvani i cei maghiari. Lajos Kossuth i face lui Blcescu o
impresie bun, el este de acord cu proiectul revoluionarului
romn. La 2 iulie 1849 se gsete la Pesta, unde este semnat
proiectul de pacificare, un acord romno-maghiar cu
revoluionarii unguri. Avram Iancu i revoluionarii si se declar
de acord s rmn neutri fa de aciunile militare ale
maghiarilor, acetia ns nu i respect promisiunile, se ajunge
din nou la conflict. n acelai timp ns trupele imperiale
contrarevoluionare habsburgice i ruse intr n Transilvania i
revoluia maghiar condus de Kossuth este nfrnt.
Ca istoric, marea sa oper a fost Romnii supt MihaiVoievod Viteazul, pe care a scris-o n exil, ncepnd cu 1849,
rmas manuscris i publicat de Alexandru Odobescu. Se
exileaz la Paris, unde ncearc s coaguleze forele
revoluionare europene aflate n exil, pentru ntemeierea unei
confederaii europene. Cu un paaport eliberat la Paris, la 27
septembrie 1850, au nom de Sa Majest lEmpreur des
Ottomans, n primvara lui 1852, pleac la Constantinopol, de
aici, la Galai i ncearc s ptrund n ara Romneasc, ns
autoritile nu-i permit, dei era bolnav i voia s o vad pe
mama sa, care era n vrst i bolnav. Medicii i sftuiesc s se
stabileasc n Italia, unde clima e mult mai blnd. Trece prin
Malta, Napoli i se stabilete la Palermo, n Sicilia, la hotelul Alla
Trinacria. Moare la Palermo de tuberculoz la vrsta de 33 de
ani. n anul 1977, Cantemir Riscutia a fcut parte dintr-o
delegaie romn plecat la Palermo pentru a descoperi locul n
care se spunea ca ar fi nmormntat Blcescu. Totul pornise de la
mrturia unui marinar, care credea ca trupul romnului mort n
exil se afla n galeria de mumii a clugrilor capuccini. Riscuia a
44

analizat 2.000 de schelete, dar nici unul nu se potrivea

trsturilor lui Nicolae Blcescu. ntr-un final, au aflat c romnul
fusese nmormntat ntr-un osuar de onoare al capuccinilor, loc
sigilat n urma unei epidemii de holer. Trupul lui Nicolae
Blcescu nu a mai fost scos la lumin.

Nicolae Blcescu pe bancnota de 100

de lei, Romnia, 1952

Ideologia comunist romneasc, sprijinindu-se pe unele

lucrri ale lui Karl Marx, l considera pe Nicolae Blcescu drept un
nainta al acesteia. De aceea, pe biletele bancare romneti, de
1.000 de lei, ediia 1950, precum i pe cele de 100 de lei, ediiile
1952 i 1966, a fost gravat imaginea lui Nicolae Blcescu. Peste
10 localiti rurale, precum i strzi din Romnia comunist au
primit numele lui Nicolae Blcescu, n memoria revoluionarului
paoptist.

Iat un exemplu de caracterizare fcut de ctre ideologia

comunist lui Nicolae Blcescu: Nicolae Blcescu este figura
cea mai luminoas a revoluiei de la 1848. E tipul
revoluionarului care, nelegnd mersul istoriei, i-a dat seama
c adevrata revoluie trebuie s se sprijine pe fora poporului,
s-i exprime nzuinele i drepturile. Bolnav de ftizie, avnd de
ndurat lipsurile i greutile exilului, n preajma ultimei sale
cltorii spre rmurile cu clim blnd ale Mediteranei, unde i
va da sfritul, Nicolae Blcescu ne apare n acest portret [3] cu
fruntea vast de gnditor, dominat de focul privirii, cu ochii
mari, ptrunztori, care exprim o adnc via interioar.
Nicolae Blcescu pe bancnota de 100
de lei, Romnia, 1966
45

Acest portret, de o mare sobrietate, nu ne transmite numai

imaginea personajului, ci i admiraia pictorului pentru
adevratul conductor al revoluiei de la 1848. Lucrat cu
miestrie, portretul exprim personalitatea vast de gnditor i
de lupttor al lui Nicolae Blcescu i se nscrie n galeria
portretelor psihologice de seam din istoria picturii noastre.[5]

Andrei Muresanu
Andrei Mureanu (n. 16 noiembrie 1816, Bistria d. 12
octombrie 1863, Braov) a fost un poet i revoluionar romn din
Transilvania. Nscut ntr-o familie de rani, a studiat filozofia i
teologia la Blaj, lucrnd apoi ca profesor la Braov, ncepnd cu
46

1838. A nceput s publice poezie n revista Foaia pentru minte,

inim i literatur. A fost printre conductorii Revoluiei din
1848, participnd n delegaia Braovului la Adunarea de la Blaj
din mai 1848. Poemul su Un rsunet, scris la Braov pe
melodia anonim a unui vechi imn religios (Din snul maicii
mele[1] ) i denumit ulterior Deteapt-te, romne!, a devenit
imn revoluionar fiind numit de Nicolae Blcescu Marseilleza
romnilor. Din 1990, acesta a devenit imnul Romniei. Dup
revoluia din 1848, Mureanu a muncit ca traductor la Sibiu i a
publicat n revista Telegraful Romn, operele sale avnd tent
patriotic i de protest social. n 1862, poeziile sale au fost
adunate ntr-un volum. Avnd snatatea precar, a murit n 1863
la Braov.
Andrei Mureanu s-a nscut la 16
noiembrie 1816, n oraul Bistria. Prinii
poetului erau oameni simpli. Tatl,
Teodor, inea n arend, la Bistria, o
moar de argsit scoar, care abia
asigura
existena
familiei
relativ
numeroase: soia i trei copii. Casa n
care locuiau era compus dintr-o singura
chilie ceva mai larg, i o tind. Civa
ani dup naterea poetului, tatl moare strivit de un car de
argseal. ntreaga greutate a ntreinerii celor trei copii mici
rmne n seama mamei. Fraii mai mari ai poetului, datorit
greutatilor materiale, nu pot urma la coli mai nalte, pentru a se
califica intr-o profesie intelectual. Unul a ajuns cntre
bisericesc, altul morar, ca i tatl. Singur poetul, ajutat de
mprejurari i de o nclinaie deosebit pentru studii, a mers mai
departe. Primele cunotine le primete de la un btrn grnicer,
Dnil Dobo, din Valea-Rocnei.
n anul 1825 e primit ca elev la coala normal sseasc din
Bistria, iar peste civa ani trece la liceul piaritilor, din acelai
ora, fcndu-se remarcat printre elevii cei mai buni. n 1832
vine la Blaj, unde e ajutat de profesorul Nicolae Marin i unde
studiaz doi ani filosofia, apoi teologia. Aici l are coleg de
47

studenie, cu civa ani mai mare, pe George Bariiu,

organizatorul unei echipe teatrale, care ddea spectacole de
teatru n limba romn. Cu Bariiu leag o prietenie adnc,
prelungit apoi de-a lungul multor ani la Braov.
Mediul cultural al Blajului, unde, pe lng spectacolele
stngace date de diletani, un Timotei Cipariu, de pild, scria
versuri (Egloga, scris la 1832 i reprezentat la un spectacol n
anul urmtor), va nruri pe fiul morarului din Bistria,
stimulndu-l pe calea lecturii i a scrisului. Cnd George Bari
prsete Blajul, prelund conducerea colii romne din Braov,
n anul 1837, se gndete s-l
aduc de la Blaj i pe Muresanu.
ntrucat poetul era nc student
n ultimul an, Bariiu i obine
dispensa
de
a
intra
n
nvamnt fr a-i fi terminat
studiile. Astfel c n anul 1838
Mureanu
se
stabilete
la
Braov, ca institutor la coala
romn condus de Bariiu.
Peste doi ani, n 1840, trece ca
profesor la gimnaziul romnesc,
n care calitate funcioneaz
pn n anul 1849. Paralel, el
ncepe s colaboreze la gazetele
lui Bari, Foaie pentru minte...
i Gazeta de Transilvania, cu
poezii i articole. n acest timp
are prilej s cunosc o seam de
poei din Principate, pe Grigore Alexandrescu, Ion HeliadeRdulescu, Cezar Bolliac, mai trziu pe Dimitrie Bolintineanu i
Vasile Alecsandri, care obinuiau s vin vara, cum ne
informeaza Bariiu, la bi la Vlcele, nu departe de Braov. Acest
contact cu poei deja consacrai va stimula nceputurile literare
ale bardului ardelean i va influena n mod vizibil creaia sa
poetic.
48

Poezia sa e din ce n ce mai combativ, mai legat de

frmntrile sociale ale poporului. La 1848 e printre fruntaii
revoluiei. Cu acest prilej scrie Rsunetul, care devine marul
revoluionarilor romni din Transilvania. n 1849, dup
nfrngerea revoluiei, poetul trece n Muntenia, mpreun cu
Bariiu. Aici e luat prizonier de armata arist i dus pn n
nordul Moldovei. La ntoarcere se stabilete ca funcionar la
Sibiu : concepist guvernial i translator de limba romn la
Buletinul oficial al guvernului. Aici colaboreaz la ziarul local
Telegraful romn, cu poezii i cu un ciclu de articole, nesemnate
(Artile sau miestriile cele frumoase, Romnul i poezia lui,
Romnul n privinta muzicei, Romnul n privina picturei,
Miestria tiparului), care urmreau iniierea publicului cititor n
diferite ramuri ale artei. Poetul suport greu munca de conopist.
Civa ani el nchin ode mgulitoare mparatului austro-ungar i
guvernatorului Transilvaniei. Treptat se nsingureaz. Rndurile
scrise la 1855 fostului su profesor Simion Brnuiu, care-i
propunea s vina la Iai, unde-i fcuse rost de o catedr, sunt ale
unui decepionat.
Poetul continu s scrie poezii patriotice, cu caracter social
protestatar. n ultimii ani ai vieti traduce Nopile lui Young,
precum i o buna parte a Analelor lui Tacit. Cu ani n urm
scrisese i o gramatic romneasc n limba german.
Manuscrisele acestor lucrri nepublicate nu s-au pstrat. La 1861
e pensionat, dar pensia dat de guvernul cezaro-criesc al
Transilvaniei nu-i ajunge s-i ntrein familia. La 1862 i
tiprete n volum poeziile. Volumul cuprindea cea mai mare
parte a poeziilor originale publicate de autor n pres, precum i
o parte din traduceri. Vnzarea crtii i-ar fi adus, pe lang o
reconfortare moral, o oarecare nviorare n bugetul familiei. Dar
crile se vnd greu. Iacob Mureanu face apeluri insistente ctre
publicul romn, n Gazeta Transilvaniei, de a-l ajuta pe poetul
aflat n mizerie i bolnav, cumprndu-i poeziile. Societatea
Astra i acord lui Mureanu un premiu de 50 de galbeni. Peste
un an, n noaptea de 11 spre 12 octombrie, poetul se stinge la
Braov, n srcie, n urma unui morb nervos ndelungat, cum
49

se meniona n anuntul mortuar publicat n Gazeta

Transilvaniei, lsnd n urm un biat, pe nume Gheorghe, elev
n clasa a VII-a la gimnaziu, o feti de 11 luni, Eleonora, i pe
soia sa Suzana. nmormantarea i-a fost cu pomp: a luat parte
un numeros public, profesorii i tineretul colar din oras, care
nsoeau sicriul cu tore i decoruri.

Concluzie

In perioada pasoptista se afirma primii nostri scriitori

moderni in cadrul curentului national popular, Dacia
literara. Mihail Koganiceanu, in articolol-program al
acestei reviste, subliniaza clar ideile care vor sta la baza
50

orientarii literaturii: combaterea imitatiei si a traducerilor

mediocre; necesitatea crearii unei litaraturi nationale
prin stimularea scrierilor originale, inspirate din istoria
patriei, din frumusetea ei, din pitorescul obiceiurilor
populare; realizarea unei limbi unitare si a unei literaturi
nationale. Mihai Kogalniceanu arata ca:
Dorul imitatiei si-a facut o manie primejdioasa, prntru ca
omoara in noi duhul national. Aceasta manie este, mai ales,
covarsitoare in luteratura. Mai in toate zilele ies de sub teasca
cartii in limba romaneasca. Dar ce folos! Ca sunt numai traductii
din alte limbi si inca acelea de ar fi bune. Traducerile insa nu fac
o literatura. Noi vom prigoni cat vom putea aceasta manie
ucigatoare a gustului original, insusirea cea mai frumoasa a unei
literaturi. Istoria noastra are destule fapte eroice, fumoasele
noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul
de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi la noi sujeturi
de scris, fara ca sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne
imprumutam de la alte natii
Aparand ideea de originalitate in literatura, mentorul
generatiei pasoptiste dezvolta in acelasi timp si spiritul
critic, exercitand, in acest fel, o influenta hotaratoare
asupra fizionomiei culturii romanesti de la mijlocul
secolului trecut. Critica noastra spunea Mihail
Kogalniceanu va fi nepartinitoare: vom critica cartea, iar
nu persoana.

BIBLIOGRAFIE

CARTI:
51

 Poezie si istorie la 1848, Editura Albatros, 1974

Sinteze de literatura romana, Editura didcatica si
pedagogica, Bucuresti, 1981
Limba si litaratura romana (Manual pentru clasa aXIa), George Adreleanu, Matei Cerkez, Nicolae
Manolescu, Dumitria Stoica, Ioana Triculescu, Editura
Sigma, bucuresti 2006
Tainele inimei-scrieri literare si istorice, Mihail
Kogalniceanu, Editura Albatros, Bucuresti 1987
Reflectii, mihai Kogalniceanu, Editura Albatros,
Bucuresti 1988

LINK-URI:
http://www.referate-romana.com/referate/MihailKogalniceanu/MIHAIL-KOGALNICEANU--Introductie-laDacia-Literara---re-rom.php
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f6/Sign
ature_of_Mihail_Kogalniceanu.png
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dacia_literara
http://www.dacialiterara.ro/index.htm
http://www.e-referate.ro/referate/Pasoptismul200706-22.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Balcescu
http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Negruzzi
http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Muresanu
http://www.brasov.ro/nou/images/stiri/imn.jpg
http://articole.famouswhy.ro/literatura_romana_in_perioa
da_pasoptista
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri
http://ro.wikipedia.org/wiki/Alecu_Russo
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade-Radulescu
http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Alexandrescu
52