Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Biosecuritatea Pe Filiera Avicola
Biosecuritatea Pe Filiera Avicola
Veterinara Bucuresti
Problemele structurii de productie si, mai apoi, ale profilarii si ale specializarii, ca
forme sub care ea se regaseste, sunt indispensabil legate de cunoasterea ramurilor de
productie din agricultura, mai cu seama din punctul de vedere al exploatatiei, cum se
grupeaza ele n functie de o serie de criterii, astfel nct sa fie selectate, proportionate si
ierarhizate. Este cunoscut faptul ca cele doua parti ale agriculturii, productia vegetala si
cea animala, cuprind un anumit numar de ramuri (cereale, leguminoase boabe, plante
tehnice, legume, cartofi, viticultura, pomicultura etc., respectiv, cresterea bovinelor, a
porcinelor, a ovinelor, a pasarilor, piscicultura si altele). Privite, nsa, n contextul
fenomenelor de fata, ele se pot diferentia astfel (71,74,91):
a) dupa cerintele fata de factorii de productie utilizati se ntlnesc: ramuri
concurente (solicita aceiasi factori) si ramuri complementare (nu reclama utilizarea
acelorasi factori, ori nu presupune acest lucru n acelasi timp), ramuri aflate n relatii de
conditionare (existenta unora depinde de produsele obtinute n altele);
b) dupa gradul n care asigura continuitatea proceselor de munca, deosebim: ramuri cu
activitate quasi continua (ndeosebi, cele din cresterea animalelor, dar si ramuri din
productia vegetala asigura manifestarea n proportii nsemnate a continuitatii activitatii,
de exemplu: legumicultura, pomicultura, viticultura) si ramuri n care procesele de
munca au un pronuntat caracter sezonier, cum ar fi cerealele, mai ales cele paioase;
-
reparatii etc. Ele sunt rodul activitatii de integrare, manifestate n unele exploatatii (cele
familiale prelucreaza nsemnate cantitati de produse agricole pentru a obtine produse
agroalimentare necesare, n special, consumului propriu).
Oul face parte din grupa de alimente III, astfel sunt alimente cu cea mai mare
valoare biologica (valoare biologica = % de azot absorbit si retinut de organism).
Continutul sau bogat in lipide complexe il face necesar consumului zilnic. Este o sursa
importanta de vit. A, D, E, B2, B6, acid pantotenic si cele mai importante: Fe si P. Are o
digestibilitate usoara.
Dezavantajele oului:
-
sarac in vitamina C
Clasificare UE
Semnificatie
Clasa de greutate
XL
Foarte mare
73 g si peste
Mare
63 g-73 g
Mediu
53 g-63 g
Mic
Sub 53 g
Tabel nr.2
preferat cu inclinare spre sud, sud-est sau sud-vest), avand acces usor, catre caile de
comunicatii, catre pasuni si catre culturile furajere;
-adaposturile sa fie orientate in directia opusa celei din care bat vanturile
dominante, astfel incat sa fie protejate de efectul daunator ala cestora;
-luminozitatea sa fie buna si sa evite supraincalzirea in perioada de vara; -pentru a
prevenii scurgerea dejectiilor si sau a apelor uzate in in exteriorul
adaposturilor, cat si pentru ca apele meteorice sa nu patrundaa in interior, constructiile
vor fi amplasate pe temelii inaltate la minim20-25 cm fata de sol, avand o pardoseala
specifica care sa reziste la uzura fizica si chimica;
pardoseala va avea o inclinatie de 1,5 pana la 3 %, trebuie sa fie neteda si
nealunecoasa;
-usile trebuie amplasate in partea opusa vanturilor dominante, iar pragurile vor fi
la nivel cu pardoseala in interior si la 5-6 cm deasupra solului in exterior;
-amplasamentul oricarei ferme zootehnice, trebuie sa permita in toate cazurile,
posibilitatea dezvoltarii in perspectiva, cu conditia sa pastreze anumite distante fata de
zonele protejate (200 m fata de case de locuit, surse de apa, statii de prelucrare a apei), de
drumurile locale (18 m), de sosele si cai ferate (20-22 m).
Normele sanitar veterinare preva suprafetele utile minime necesare fiecarui
animal incadrul fermeleor nou construite.
Amplasarea fermelor zootehnice n teritoriu i a construciilor n interiorul
fermelor sunt deosebit de importante, putnd influena favorabil sau dimpotriv,
desfurarea procesului de producie, starea de sntate a animalelor i confortul
populaiei. Deoarece adesea alegerea locului i chiar sistematizarea interioar a fermelor
nu cost mult, dar prezint efecte pe o perioad ndelungat, acestea trebuie bine gndite
n perspectiva dezvoltrii fermelor i a localitilor din jur, valorificndu se la maximum
condiiile naturale pe care le ofer terenul. La baza opiunilor privind ncadrarea fermelor
ntr o anumit zon stau studiile de organizare i de sistematizare a teritoriului, care se
ntocmesc sub coordonarea autoritii administrative, la nivel de jude i la nivel de
localitate, n conformitate cu prevederile Legii administraiei publice locale nr. 215/2001.
se vor lua numai dup studierea atent a hrilor hidrografice ale regiunii i a forajelor de
prob.
Distana fa de drumuri trebuie s asigure o zon de protecie care s previn
contractarea unor boli, ce ar putea fi transmise prin mijloacele de transport i praf.
Normativul sanitar veterinar privind amplasarea, proiectarea i sistematizarea
obiectivelor zootehnice i de industrie alimentar, aprobat prin Ordinul nr. 76 / 1979 al
Ministerului Agriculturii i Industriei Alimentare, prevede ca perimetrul fermei de
animale s nu fie mai aproape de 22 m de la drumurile naionale, europene i liniile de
cale ferat, 20 m de la oselele judeene i 18 m de la drumurile comunale.
Distanele dintre diferitele uniti zootehnice trebuie s asigure prevenirea
transmiterii bolilor prin curenii de aer i insectele vectoare. Sunt stabilite oficial
urmtoarele distane minime: 100 m - ntre fermele avicole cu pui de carne; 50 m - ntre
staia de incubaie i diferite ferme avicole; 50 m - ntre fermele avicole cu psri adulte
i fermele avicole cu tineret; 500 m - ntre fermele (sectoarele) de psri cu linii pure i
cele cu bunici; 1 500 m - ntre fermele avicole i abatorul de psri; 100 - 200 m - ntre
unitile cu animale de blan i celelalte uniti zootehnice; 1 500 m - ntre fermele de
porci/psri de reproducie i celelalte ferme zootehnice.
Distanele fa de unitile industriale i fa de locurile publice de odihn i recreaie se
stabilesc n baza prevederilor Legii de protecie a mediului nr. 137/1995 i a Ordinului
reglementri, iniierea unei lucrri de construcii i montaj, la un obiectiv nou,
este permis numai dup obinerea acordului de mediu, iar acesta se poate obine, de
regul, dup efectuarea unui studiu de impact asupra mediului. Studiile de impact asupra
mediului se solicit pentru toate obiectivele i activitile pentru care este obligatorie
obinerea autorizaiei de mediu: creterea animalelor; industrializarea produselor agricole
i zootehnice; epurarea i evacuarea apelor uzate etc
Distantele de protectie sanitara intre zonele locuite si constructiile zootehnice, cu anexele
acestora, se stabilesc pe baza studiilor de impact asupra sanatatii populatiei si a mediului
Piaa crnii de pasre, are o capacitate mai mic dect a celorlalte specii animale.
Aceasta pentru motivul c n Romnia piaa organizat de carne de pasre este
aprovizionat aproape n exclusivitate de productorii industriali integrai i din
importuri. Cea mai mare pondere n producia de carne de pasre o deine carnea de pui,
urmat de carnea de curcan, cea de ra i cea de gsc. Datorit faptului c n rile
central i est europene o bun parte a produciei este obinut n gospodrii personale,
este dificil estimarea precis a sacrificrilor i a greutii psrilor la sacrificare.
Filiera a carnii de pasare, oua si ficat gras .
largi.Astfel, la gaini productia de oau variaza in functie de rasa de la 120 oua la rasele
grele, pana la 225-260 oua pe an la rasele specializate pentru productia de oua.La rate, de
asemenea, productia de oua este foarte mult influentata de rasa.La curci si gaste,
productia de oua este mai putin diferentiata de rase, aceste specii fiind selectionate si
crescute, mai mult in directia productiei de carne.
Varsta:influenteaza foarte mult productia de oua.Astfel, la gaini, productia maxima de
oua se obtine de obicei in primul an de ouat.a curci, ce mai mare productie de oua se
obtine in primul an de ouat.In al doile an, productia scade treptat.a rate, productia de oua
creste in al doile an si dupa aceasta varsta scade.La gaste, productia de oua creste de
obicei pana in al treilea an, dupa care incepe sa scada.
Precocitatea ouatului:prin precocitatea ouatului sau precocitatea sexuala intelegem
periaoda de timp scursa de la scloziune pana la producerea primului ou.Cu cat puicutele
de inlocuire din rasele usoare, incep sa oua mai devreme, dar nu inainte de varsta de 1213 saptamani, cu atat productia de oua va fi mai mare.La gaste, ouatul incepe dua varsta
de 8-10 luni, iar la curci dupa varsta de 7-10 luni, in functie de rasa.
Instinctul de clocit:la pasarile cu instinct de clocit dezvoltat, productia de oua
inceteaza in perioada clocitului, iar dupa desclocire, ouatul incepe cu o intarziere care
variaza intre 1-20 zile.La rasele de gaini usoare, specializate pe productia de oua,
instinctul de clocit este foarte redus sau chiar a disparut, pe cand la rasele de haini mixte
sau grele, instinctul de clocit se manifesta cu mai mare intensitate.
Naparlirea: acest produs fiziologic este insotit de scaderea sau chiar intreruperea
productiei de oua.Astfel gainile slab ouatoare, incep naparlirea mai devreme si dureaza 56 luni.Gainile bune ouatoare incep sa nasparleasca mai tarziu si procesele dureaza 3 -4
luni, iar gainile foarte bune ouatoare incep naparlirea prin noiembrie si dureaza 6-8
saptamani.Indiferent cand incep naparlirea, se termina de obicei in ianuarei- ferbuarie.
Alimentatia pasarilor este factorul de mediu principal si chiar determinant, in
realizarea unei productii de oua corespunzatoare potentialului productiv al fiecarei specii
si rase. S-a observat ca respectarea acestor retete furajere asigura o productie superiaoara
de oua, iar nerespectarea lor duce la scaderea substantiala a productiei.De asemenea este
stabilit ca prin neasigurarea unui front de furaje corespunzator, productia de oua scade cu
10-12%, iar lipsa de apa poate duce chiar la incetarea ouatului.
Conditiile de adapostire:adapostul, mai ales in sistemul de crestere intensiv industrial,
trebuie sa asigure un microclimat corespunzator(temperatura, umiditate, schimb de aer,
program de lumina etc)
Starea de sanatate:de asemena influenteaza productia de oua si este bine cunoscut ca
starea maladiva duce la scaderea si chiar incepatarea ouatului.
FICATUL GRAS se obtine prin indoparea de obicei cu porumb, prin folosirea caruia
grasimea se depoziteaza in ficat.
Datorita continutului sau ridicat in amidon si sarac in proteine si colina, care au rol
important in migrarea grasimilor din ficat in tesuturile periferice, in celulele hepatice apar
inclusiuni lipidice in citoplasma, mai intai la periferia lobilor hepatici (dupa prima
saptamana de ingrasare), apoi in centrul acestora (dupa a doua saptamana de indopare),
pentru ca in final (dupa a treia saptamana de indopare) sa cuprinda toate celulele.
Aproape 80-85% din productia lumii in materie de ficat gras este realizata de Franta
cu Ungaria, Bulgaria si Spania, de asemenea mari producatoare. Piata ficatului gras de
gasca este dominat de doua tari: Franta si Ungaria
Standardele de calitate ,calitatea oualelor si influenta in costul
de productie.
Oul este , unul dintre alimentele de origine animal cu cea mai mare frecven de
utilizare.
Compoziia sa poate fi mbogit n nutrieni cu foarte mare cutare n nutriia
uman, cum ar fi: acizi grai eseniali (AG eseniali), antioxidani i vitamine.
Oul asigura totalitatea rezervelor nutritive care vor sta la baza formrii i a
dezvoltrii puiului. Acest rol explic n mod excepional calitatea nutriional a acestui
aliment. Este slab energetic, dar bogat n proteine perfect echilibrate. Prin urmare, se
consider c valoarea biologic a proteinelor din ou este uor superioar celor din laptele
matern, atunci cnd acest aliment este administrat copilului sugar.
Deoarece pe perioada pstrrii oulor acestea pot suferi profunde modificri nedorite,
starea de prospeime constituie o component de baz a aprecierii calitii oulor.
Dup prospeime, oule se difereniaz n: ou foarte proaspete (dietetice), obinute de
maximum 5 zile i pstrate n condiii de refrigerare; ou proaspete, cu o vechime de
peste 5 zile.
Evaluarea gradului de prospeime se poate face asupra oului crud ntreg, asupra
coninutului oului dup spargere sau dup fierbere.
Stabilirea prospeimii oulor crude se poate face prin examinarea aspectului, prin proba
cltinatului, examinarea la ovoscop sau proba densitii n ap rece i n soluii de
Bibliografie
http://www.scribd.com/doc/53213902/Curs-Pasari
http://www.prolibrarie.ro/carti/cresterea-pasarilor-- i1927
ASANIC V. - Aspecte ecologice n tehnicile de dezinfecie anansat.Buletin informativ,
Societatea Medicilor Veterinari n Patolog Aviar i Animalelor Mici din Romnia. 12,
3.55-57,2001.