Definitie

Rickettsiile formeaza un grup de bacterii parazite obligatoriu

intracelulare, dintre care unele sunt patogene pentru om si animale.
Considerate initial ca un grup de microorganisme intermediare intre
bacterii si virusuri, rickettsiile apartin in mod evident lumii bacteriilor prin
organizarea lor de tip celular si structura interna a diferitilor constituenti,
prin complexitatea compozitiei chimice, prezenta activitatilor metabolice,
multiplicarea prin diviziune si chiar prin natura parazitismului lor,
deosebit de parazitismul absolut al virusurilor.
Din punct de vedere filogenetic, se admite ca rickettsiiile au fost la
origine paraziti naturali ai artropodelor de la car au trecut la mamifere si
ulterior la om, prin intermediul vectorilor hematofagi. Acest punct de
vedere pare justificat si de faptul ca, astazi inca, rickettsiile se mentin in
natura trecand in mod obligatoriu in organismul unui
artropod( insecta,capusa sau alt acarian) la care de mule ori se ransmi
ereditar.
Morfologie. Ricketsiile prezinta un polimorfism foarte accentuat,
ele putand aparea sub forma de coci mici izolati sau asezati in perechi,
sub forma de cocobacili, bacili sau chiar de filamente subtiri si flexuase,
variabile ca lungime dupa specie si conditiile de cultivare.
Ricketsiile sunt imobile si nesporulate. Se coloreaza relativ greu cu
colorantii de anilina, exeptand cazul in care se folosesc mordanti sau
solutii de colorant in tampon fosfat. Sunt gram negative.
Structura interna. Celula rickettsiana este deliitata de un perete
celular alcatuit din 5 straturi concentrice si dintr-o membrana
citoplasmatica trilamelara. Suprafata externa a peretelui celular este
acoperita la cele mai multe specii de un strat subtire, microcapsula, care
are tendinta sa se desprinda usor, sub forma unor fragmente
submicroscopice. In citoplasma se gaseste materialul nuclear, alcatuit
din ADN, si diferite structuri cu aspect granular, vacuole si unele
particule electronoopace.
Compozitia chimica. Ricketsiile sunt alcatuite, ca toate bacteriile,
din proteine, glucide, acizi nucleici, unele vitamine si saruri minerale, in
proportii care deasemenea pledeaza pentru apartenenta lor la lumea

bacteriana. Peretele celular contine acid muramic si acid diaminopimelic,

componente caracteristice ale peretelui celular bacterian.
Metabolismul. Ricketssiile sunt organisme capabile de activitate
metabolica independenta, deoarece au in echipamentul lor enzimatic,
enzimele necesare atat pentru producerea de neregie cat si pentru
activitatea biosintetica. Este probabil ca parazitismul lor obligatoriu
intracelular este conditionat de marea lor sensibilitate la conditiil variabile
ale mediului si in special la modificarile de presiune osmotica. Celula
gazda le ofera, pe langa materialul de constructie necesar pentru
biosinteza, si protectia fata de influente defavorabile ale mediului. Ca
urmare, ele nu pot fi cultivate decat in prezenta celulelor vii sau care
sunt daor pe cale de a deveni metabolic inactive. Rickettsiile se cultiva in
aerobioza, in sacul vitelin la embrinului de gaina in curs de dezvoltare,
precum si in culturi de celule si de tesuturi. Ele au capacitatea de a
produce infectii uneori mortale la animalele de laborator, putand fi
obtinute in cantitati mari din sange sau din diferte organe ale animalului
infectat.
Importanta practica. Ricketsiile umane sunt boli febrile, in general
cu exantem, care pot da uneori o mortalitate foarte mare. Printre cele
mai importante sunt Tifosul exantematic, Tifosul murin si Febra Q.
Agentii lor patogeni sunt transmisi la om prin intermediul artropodelor
vectoare.
Relatiile dntre rickettsiile patogene si artropode depind de gradul lor de
adaptare detereminat filogenetic.
Restul de peste 40 de specii de rickettsii identificate pana in prezent sunt
nepatogene pentru mamifere si sunt intalnite numai la artropode, la care
joaca in special rolul de simbionti.
Tifosul
Boala infectioasa si contagioasa cauzata de diverse rickettsii.
Exista doua varietati de tifos, si una si alta fiind prezente in lumea
intreaga:
- Tifosul exantematic ori tifosul european de paduche, cauzat de
rickettsia prowazecki, este transmis omului prinintepatura sau prin
dejectiile paduchelui, animalul vector, plecand de la omul purtator de

rickettsii. Masurile sanitare au redus in mod considerabil frecventa

acestei afectiuni.
- Tifosul murin, provocat de Rickettsia typhi (sau Rickettsia mooseri),
este o infectie de o gravitate mai mica, transmisa prin purecii
sobolanului. El nu afecteaza omul decat accidental.
Simptome si semne - incubatia tifosului poate dura trei
saptamani. boala se declara brutal prin frisoane, dureri dorsale
si musculare, cefalee violenta si o febra ridicata care poate atinge 40
grade celsius. O eruptie cutanata de pete rosii se intinde pe toata
suprafata corpului, cu exceptia palmelor si plantelor picioarelor. Bolnavul
este atins de confuzie mintala, de stare de prostratie, de delir, iar bataile
sale cardiace slabesc in intensitate. Boala dureaza doua saptamani iar
complicatiile sunt, in principal, cardiace, arteriale si nervoase.
Tratament - Acesta consta in administrarea pe cale orala
de antibiotice din grupa ciclinelor.
Prevenire - In esenta se face prin combaterea paduchilor,
utilizand insecticide. Exista un vaccin impotriva tifosului, care se
administreaza anturajului celor bolnavi; aceasta vaccinare este, de altfel,
obligatorie pentru persoanele care calatoresc in zone suspecte.
Coxiella burnetii
Febra Q este o zoonoza determinata de rickettsia Coxiella burnetii,
contractata de om prin inhalarea de aerosoli sau praf contaminat, de la
animale domestice infectate.
Infectia devine simptomatica doar la jumatate din pacientii infectati.
Forma acuta de boala Q debuteaza cu febra, frisoane, transpiratii,
mialgii, tuse neproductiva, stare de rau general. Febra persista de obicei
1-2 saptamani. Aproximativ 30-50% din pacientii cu infectie
simptomatica dezvolta pneumonie. Rareori, boala poate sa imbrace o
forma cronica severa, caracterizata prin endocardita, hepatita cronica si
sindromul de oboseala cronica.
Deoarece simptomele clinice sunt nespecifice, diagnosticul se stabileste
numai pe investigatii de laborator.
Coxiella burnetii exista in 2 faze antigenice: faza I si faza II, aceasta
diferenta antigenica fiind importanta pentru diagnostic. In formele acute

de boala, predomina anticorpii indreptati impotriva antigenelor de faza II,

putand fi depistati in cea de a 2-a saptamana de boala. Anticorpii fata de
antigenele de faza I au o perioada de latenta mai mare si indica o
expunere continua la agentul patogen. Ambele tipuri de anticorpi
persista luni sau chiar ani de la infectia initiala.
Rickettsioza
Boala infectioasa, provocata de o bacterie din genul Rickettsia.
In majoritate, rickettsiozele sunt localizate geografic si apar sub forma
unor cazuri izolate; unele pot afecta colectivitati mari. Rirckettsiozele
sunt boli cu evolutie adesea grava, putand antrena decesul in absenta
tratamentului.
Simptome si tratament - Rickettsiozele se caracterizeaza, in general,
prin debutul lor brutal si printr-o febra mare asociata cu dureri de cap si
cu o stare de prostratie. Survine rapid o eruptie cutanata caracteristica
asociata cu o inrosire a pielii (leziunile sunt maculopapuloase pete
plane, semanand cu cele de rujeola, care sunt o expresie a vascularitei
(inflamatie a vaselor sangvine). Febra dureaza de la cateva zile la
cateva saptamani. In absenta tratamentului, o rickettsioza poate evolua
spre o septicemie, o insuficienta cardiaca sau renala, sau spre
opneumonie. Aceste afectiuni sunt tratate prin antibioterapie.
Prognosticul este foarte bun daca tratamentul este administrat destul de
precoce. Prevenirea consta in distrugerea paduchilor si capuselor.

Cuprins:
Definitie
Morfologie
Structura interna
Compozitia chimica
Metabolismul
Importanta practica
Tifosul
Coxiella burnettii
Rickettsioza
Bibliografie

Universitatea de Stat din Pitesti

Facultatea de Stiinte

Student: Chivu Alina

Specializare:A.M.
Anul II

Bibliografie:
G. Zarnea, Microbiologie generala,
Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1970
www.wikipedia.ro
www.dictio.ro