BIOMATERIALE

Biomaterialele = materiale inerte, care trateaza, inlocuiesc sau asigura functia unui tesut
sau organ natural, vin in contact cu acestea sau cu fluidele biologice. Ele sunt parti
constitutive ale implanturilor medicale, proiectate sa indeplineasca, in interiorul biomatricii,
o functie specifica de suport mecanic, de detectare a unui metabolit sau debitor de
medicamente. Astfel biomaterialele pot indeplini urmatoarele functii :
-imobilizarea substantelor bioactive costisitoare, in scopul reutilizarii lor ;
-stabilizarea substantelor bioactive, la actiunea pH-ului, temperaturii sau a solventilor;
-obtinerea formelor conditionate (capsule, tablete, supozitoare, unguente, etc.) cu desorbtie
controlata a principiilor active ;
-realizarea de implanturi biocompatibile
-realizarea de substraturi pt. atasarea si cresterea celulelor ( ingineria tesuturilor) .
Diversitatea biomaterialelor, de la aliajele metalice la polimeri hidrofili noi, si de la ceramice
pe baza de alumina inerta la produse de colagen, este in corelatie cu functiile biologice
suplinite. Se utilizeaza o gama larga de materiale precum: metale, materiale ceramice, sticle,
biomolecule naturale modificate, polimeri sintetici si compozite, ultimele reprezentnd
combinatii ale materialelor mentionate de o mare varietate.
Cursul se refera in special la biomaterialele polimere si compozite de tip polimer-material
anorganic.
Cercetarile in domeniul compusilor macromoleculari s-au inscris relativ recent in cadrul
eforturilor de largire a posibilitatilor terapeutice si chirurgicale in cazul unor maladii grave
(dupa 1950) si au evoluat odata cu dezvoltarea si perfectionarea sintezei de polimeri, care a
oferit noi oportunitati de obtinere a unor materiale noi cu aplicatii biomedicale. Tehnicile
farmaceutice si medico-chirurgicale par sa beneficieze cel mai mult de pe urma dezvoltarii
biomaterialelor.
Majoritatea implanturilor si medicamentelor actuale includ polimeri.
Acestia pot fi homopolimeri dar cel mai adesea copolimeri periodici, bloc sau
grefati. Pot avea o structura liniara, bi- sau tridimensionala (hidro- si amfigeluri, retele
polimere interpenetrate).
Cele mai multe aplicatii sunt in domeniul cardiovascular, oftalmic, stomatologic, ortopedic,
al tesuturilor moi si in biotehnologie. Sistemele cu eliberare controlata a medicamentelor
sunt de asemenea de reala actualitate, polimerii devenind in ultimii ani practic indispensabili
in conditionarea medicamentelor, formarea tabletelor, a preparatelor injectabile, realizarea
materialelor sterile de unica folosinta
Se pot astfel cita spre exemplificare aplicatii ale materialelor polimere in:
- oftalmologie - lentile de contact
- implanturi pe retina
- dom. cardiovascular: - grefe vasculare-proteze vasculare
- valve
- pacemaker (componente polimere pentru inimi artificiale)
- inlocuitori de vase sangvine sau plasma sangvina
- dispozitive care nu inlocuiesc dar asista activitatea inimii
- ortopedie - inlocuitori de articulatii si ligamente pentru genunchi
- articulatii pentru degete
- articulatii si ligamente pentru umar
- reconstructie - proteze osoase
- proteze vasculare pentru artere periferice

- proteze uro-genitale
- piele artificiala, inlocuirea unor parti componente ale nasului
-proteze stomatologice, reconstructie maxilo-faciala
Polimerii intra si in componenta unor elemente de tehnica medicala: dispozitive de uz
medical, cum ar fi cele de dializa renala sau oxigenare, catetere..
.
Materialele folosite in scopuri terapeutice trebuie sa prezinte anumite caracteristici fizicochimice, biologice legate de interac]iunea si efectele reciproce in sistemul organism-implant.
Ansamblul acestora trebuie sa asigure efectul fiziologic dorit, toleranta buna de catre
organism si diminuarea efectelor secundare. Principalele criterii de selectie de care se tine
cont sunt urmatoarele:
1- Materialul trebuie sa fie inert, respectiv sa fie stabil dpdv fizic si chimic la interactiunile
cu mediul biologic, sa nu genereze sau elibereze componente solubile in sistemul viu, cu
exceptia cazului in care aceasta eliberare este voita (ex. eliberarea controlata de
medicamente). Sa corespunda ca puritate scopului urmarit (de ex. sa nu fie impurificat cu
monomeri).
2- Sistemul viu nu trebuie sa degradeze implantul cu exceptia cazului cnd acest proces
este dorit (suturi bioabsorbabile)
Procesele degradative care pot apare se refera la: scindarea catenelor polimere (ex.
reducerea maselor moleculare) reticulari (cu cresterea masei moleculare), reactii in catena
laterala (hidroliza) , umflare.
3- Materialul trebuie sa corespunda structurii chimice impuse de exercitarea unui anumit
efect, iar greutatea sa moleculara trebuie astfel selectata inct sa fie exclus pericolul
sedimentarii in organism. Proprietatile mecanice si fizice trebuie sa fie adecvate functiei
prevazute si sa se mentina pe toata durata de functionare/utilizare. De ex. inlocuitorul de
tendon trebuie sa prezinte rezistenta la alungire, membrana de dializa trebuie sa aiba
permeabilitate selectiva .
4- Materialul trebuie sa fie biocompatibil, sa nu prezinte potential carcinogenic sau sa
conduca la respingere imunologica
5- Contactul pentru perioade lungi de timp cu corpul uman implica riscuri imunologice si
toxicologice. Biomaterialele trebuie sa fie produse sterilizabile si sa nu sufere degradari prin
sterilizare, sa fie nepirogene,nealergene si netrombogene, lipsite de bacterii si endotoxine
Biomaterialele de interes medical trebuie sa satisfaca conditii legate de biocompatibilitate si
biodegradabilitate. Biodegradabilitatea este corelata cu degradarea polimerului in mediul
biotic cu formare de fragmente ce pot fi absorbite sau eliminate din organism, evitandu-se
acumularea in tesuturi care ar favoriza iritarea sau inflamarea acestora.
Biocompatibilitat, criteriu fundamental, este definita prin urmatoarele conditii:
neafectarea tabloului sangvin, nemodificarea mecanismului de coagulare a sngelui,
absenta fenomenului de respingere din partea organismului, absenta sedimentarii in tesuturi,
absenta efectelor alergice, teratogene, toxice si cancerigene. Un material poate fi
biocompatibil pentru o anumita utilizare, intr-un anumit loc de implantare si sa nu prezinte
biocompatibilitate in raport cu un alt loc de implantare. Trebuiesc deci evaluate efectele
reciproce organism-implant.
Stabilirea influentei organismului asupra implantului presupune observarea si estimarea
unor modificari ale polimerului referitoare la degradare, afectarea proprietatilor mecanice si
a structurii moleculare, erodare, adsorbtia superficiala de proteine sau oxidare, inconjurare
cu tesut, calcifiere (ultimele corelate cu biocompatibilitatea interfaciala).

Aprecierea efectului implantului asupra organismului implica cunoasterea toxicitatii

polimerului, a produselor sale de distructie sau a aditivilor incorporati, a proprietatilor
mecanice ale materialului, a posibilitatilor de sterilizare si de prelucrare la forma,
dimensiunea si structura de suprafata dorita pentru implant.
Toxicitatea comp. macromoleculari poate conduce la hiper- sau hipotrofie epiteliala,
inflamarea tesutului conjunctiv, acumularea glicoproteinelor acelulare. In general, chiar
daca comp. macrom. este considerat inert chimic apare la implantare un raspuns tisular,
care adesea este un proces inflamatoriu minim. Reactiile tisulare sunt dependente de
structura chimica, dimensiunea si forma implantului (biocompatibilitate volumetrica), locul
si tehnica de implantare, gradul de mobilitate al grefei. In cazul polimerilor inerti intoleranta
poate fi cauzata exclusiv de impuritati (monomer, resturi de catalizatori sau aditivi).
Ca urmare aplicarea medicala a unui polimer trebuie precedata de teste in vitro si in vivo.
Testarea preliminara pe animale este obligatorie. Astfel programul de testare cuprinde trei
etape: experimente preliminare, implantare la animale si testare clinica, pe subiecti umani.
Estimarea biocompatibilitatii impune cunoasterea efectului iritant, a nivelului de toxicitate
sistemica, a efectului alergic, a stabilitatii materialului in mediul fiziologic, a interactiunilor
posibile intre constituentii celulari si materialul implantului. Programul de testare este
dependent de natura polimerului, forma implantului, locul de implantare, durata de
mentinere in organism.
Deosebita atentie se va da naturii suprafetei in cazul materialelor care nu elibereaza
compusi cu molecula mica. Introducerea implantului creeaza o crestere locala a energiei,
datorita modificarilor ce au loc. Exista tendinta de a reduce aceasta energie superficiala prin
rearanjarea atomilor in stratul superficial sau adsorbtia la suprafata a unor compusi tensioactivi. Prin urmare e necesar studiul suprafetei implantului. Se folosesc in acest scop
metode de vizualizare si studiu morfologic (microscopie electronica), metode
spectroscopice (IR, ESCA-spectroscopie electronica pentru analiza chimica) spectroscopie
ionica.
In general, la introducerea implantului `n organism se formeaza un strat superficial din
proteine provenite din fluidele biologice ce inconjoara implantul si interactioneaza in mod
specific cu mediul inconjurator. Celulele invecinate vor incepe sa migreze spre suprafata
prin difuzie sau procese active. Ele pot aditiona inti la suprafata implantului, se pot
multiplica (replica) cu alterarea proteinelor membranei sau pot interactiona cu suprafata
(elibernd continutul lor sau tinznd chiar sa digere suprafata). Pot apare procese
inflamatorii. Urmatorul tabel prezinta efectele ce compun raspunsul inflamator mai ales fata
de implanturile solide:
Raspuns acut (aprox. o saptamna:
-dilatarea vaselor de snge
-deplasarea fluidelor (plasmei) catre locul implantului
-reactii neutrofile (adeziune, eliberare de enzime digestive care pot induce
procese de fagocitoza)
-atacul implantului de catre macrofage
Raspuns cronic ( o saptamna sau ani)
- formarea de celule uriase multinucleare (tind sa inghita-inglobeze
implantul)
- remodelare prin dezvoltarea de tesuturi la locul implantului
-formarea de capsule de catre celulele fibroblastice cu izolarea implantului
de organism intr-un sac cu colagen

Acest proces apare in cazul oricarui implant polimeric, dar intensitatea fiecarei trepte de
raspuns variaza
Pentru materialele care nu sunt introduse (implantate) in fluxul sangvin intensitatea si
durata acestui raspuns pot fi corelate cu biocompatibilitatea lor.
Se poate observa din cele prezentate ca in cazul polimerilor aplicatiile biomedicale reclama
specificitate sterica, o structura supramoleculara predeterminata, prezenta unor centri
functionali specifici, deci implicit controlul proprietatilor fizico-chimice si biologice ale
biomaterialelor polimerice Aceasta presupune realizarea de structuri stereoregulate
reproductibile, o masa moleculara medie constanta si cu o distributie cat mai ingusta,
posibilitate de sterilizare fara afectarea compozitiei. Ca urmare bioingineria medicala
vizeaza :
-realizarea specificitatii functionale a biomaterialelor sintetice si proiectarea lor pe baza
corelatiilor structura-aplicabilitate si a modelarii moleculare;
-controlul structurii sterice si a interactiilor intramoleculare in biomateriale;
-conceperea unor strategii adecvate pentru sinteze stereoselective reproductibile
Obtinerea de biomateriale polimere sintetice presupune astfel functionalizarea unor compusi
macromoleculari, in concordanta cu cerintele domeniului de aplicare.
Materialele folosite pot fi homopolimeri dar cel mai adesea copolimeri periodici,
bloc sau grefati, obtinuti prin metode polimerizare de tip aditiv sau condensativ a unor
monomeri reactivi sau fiziologic activi, sau prin reactii polimer-analoage cu scopul fixarii
pe scheletul macromolecular a compusilor bioactivi. A crescut cerinta de polimeri hibrizi, la
sinteza carora se apeleaza la asocierea mai multor metode preparative.
Polimerii rezultati pot avea o structura liniara, bi- sau tridimensionala (hidro- si
amfigeluri, retele polimere interpenetrate). Reticularea asigura realizarea de biomateriale
performante. Se poate utiliza in acest scop un monomer polifunctional (bif. la polimerizarea
aditiva si trifunctional la cea de tip condensativ), un agent de reticulare (ex. glutaraldehida),
sau se poate apela la tehnicile radio- si fotochimice.
Glutaraldehida este des utilizata ca agent de reticulare deoarece reduce riscul de
biodegradare, asigura mentinerea integritatii si flexibilitatii materialului, conferind acestuia
biocompatibilitate si netrombonicitate, prezinta reactivitate crescuta, permite stabilirea unor
legaturi controlabile intre moleculele de proteina, si capacitate de reactie cu grupe aminice
constitutive ale unui nr. mare de biocompusi.
In ciuda citotoxicitatii sale si a riscului de fisurare si calcifiere in timp a
implanturilor este utilizata pentru obtinerea de bioproteze acceptate clinic
(valvele inimii, grefe vasculare, cartilaje elastice, grefe de tendoane si piele
artificiala, materiale polimere pentru fixare de celule, imobilizare de enzime, proteine,
polizaharide si realizarea matricilor de eliberare controlata a medicamentelor.Grefarea si
reticularea foto- si radiochimica prezinta avantajele urmatoare:
puritate avansata, procesare la temperaturi joase, cu doze mici de radiatii, reglarea
proceselor prin selectarea dozelor si tipul radiatiilor , posibilitatea sterilizarii concomitent
cu obtinerea biomaterialelor. Sunt tehnici aplicate pt. Obtinere de biomateriale
hemocompatibile, a protezelor pentru vase de sange, fnctionalizare de polimeri, reticulare
de hidrogeluri caracterizate prin stabilitate mecanica( Matrici pentru substante bioactive
enzime, hormoni, medicamente, lentile oculare, implanturi, proteze, membrane medicale,
medii biologice pentru studiul si cultura microorganismelor). Ex. de hidrogeluri :

poliacrilamida reticulata, pe baza de poli(N-vinil pirolidona), poli(N-vinil-imidazol),

poli(acid -glutamici).
Reelele polimere interpenetrate sunt definite ca o combinaie rezultat prin
juxtapunerea a 2 sau mai muli polimeri sub form de reea. Astfel pot fi incluse n
categoria materialelor polimere multicomponente alturi de aliajele polimere, copolimerii
bloc i grefai, copolimerii reticulai de tip AB i reelele polimere semi-interpenetrate (Fig.
1). Cele mai multe materiale de acest tip nu se interpenetreaz la scar molecular, dar pot
forma faze fin dispersate cu dimensiuni de cteva zeci de nanometri.
Fig. 1. Diverse tipuri de combinare a doi polimeri:
a. amestec de polimeri; b. copolimeri grefai;c. copolimeri bloc;d. copolimer AB
grefat de tip scar; e. RIP; reea polimer semi-interpenetrrat. Structurile a-c sunt
termoplastice; structurile d-f sunt termoreactive.

Reelele polimere interpenetrate se pot realiza n mai multe moduri, astfel nct putem
deosebi materiale diverse de acest tip (Fig. 2), precum:
Reele polimere cu interpenetrare secvenial. Cele dou reele polimere componente
sunt sintetizate succesiv, n dou trepte. Reeaua polimer de tip I presintetizat este
supus umflrii cu un amestec format din al doilea monomer, agent de reticulare i
activator, urmat de polimerizarea in situ (Fig. 2A)
Reele polimere cu
interpenetrare simultan. Se amestec monomerii sau
prepolimerii corespunztori celor dou reele cu agenii de reticulare i activatorii i se
supun simultan polimerizrii, mecanismele dup care decurg cele dou procese fiind
diferite (ex. polimerizare nlnuit i n trepte - Fig. 2B).
Reele polimere sub form de latex. Materialele se prezint sub form de latexuri
polimere, de cele mai multe ori cu o structur de tip miez-manta. O alternativ o
reprezint amestecarea a dou latexuri diferite care ulterior formeaz un film care
asigur reticularea celor doi polimeri (reele elastomere).
Reele polimere interpenetrate graduale. Sunt materiale polimere n care compoziia i
densitatea punctelor de reticulare variaz de la o zon la alta la nivel macroscopic. De

exemplu, se poate realiza astfel un film polimer care prezint pe o suprafa

predominant reea de tip 1, n timp ce pe cealalt suprafa este mai mare coninutul n
reea polimer de tip 2, compoziia variind gradual n grosimea filmului
.
Reele polimere interpenetrate termoplastice. Reelele polimere interpenetrate
termoplastice sunt materiale hibride formate ntre amestecuri polimere i RIP care
implic mai degrab reticulare de tip fizic i nu prin legare chimic. Ca urmare la
temperatur ridicat aceste materiale curg, comportndu-se asemntor elastomerilor
termoplastici, n timp ce la temperatura uzual sunt reticulate i se comport ca o reea
polimer interpenetrat. Reticularea temporal se realizeaz n acest caz n baza
particularitilor morfologice ale opolimerilor bloc, prin grupe ionice sau datorit
structurii semicristaline.
Reele polimere semi - interpenetrate. n aceste materiale unul sau mai muli din
polimerii componeni sunt reticulai iar unul sau mai muli sunt liniari sau ramificai.
Fig.2. Metode de sintez a reelelor polimere interpenetrate: A. Reele polimere cu
interpenetrare secvenial i B. simultan.

Studiul reelelor polimere interpenetrate a luat amploare mai ales datorit

proprietilor mecanice mbuntite fa de reelele polimere implicate datorate efectului
sinergetic indus de compatibilizarea forat a componentelor. n cazul utilizrii pentru
obinerea membranelor polimere pe lng ameliorarea proprietilor mecanice se
preconizeaz adesea realizarea unei permeabiliti selective, a unei aderene mai bune la
suport sau inducerea unor proprieti speciale.

Materialele polimere preparate pe diferite cai pot fi prelucrate sub forma de repere
din materiale plastice sau cauciuc cu forme die o mare varietate, filme, fibre etc.
Indiferent de natura si structura specifica a polimerilor folositi in scopul asigurarii
biocompatibilitatii interfaciale, pentru diminuarea adsorbtiei proteinelor pe suprafata
biomaterialelor este indicata modificarea acesteia prin tratamente fizice sau chimice (de ex.
depunere superficiala prin metode fizice a unor agenti tensioactivi sau crearea unei pelicule
de baraj, prin modificare chimica, pt. a reduce difuzia moleculelor din substrat si a asigura
controlul vitezei de difuzie a medicamentului din suportul solid)
Aplicatii cardio-vasculare. Polimeri hemocompatibili.
Chirurgia cardiovasculara utilizeaza polimerii in doua domenii principale: proteze
vasculare si componente pentru inima artificiala.
In primul caz trebuiesc avute in vedere interactiunile dintre snge si polimerii
sintetici.Este o problema complexa deoarececontactul acestora cu sangele genereaza
reactii biochimice soldate cu modificarea functiilor fiziologice ale sangelui, datorita
coagularii. Protezele vasculare trebuie sa reproduca proprietatile mecanice ale
vaselor sangvine (elasticitate, flexibilitate, porozitate) in conditiile evitarii coagularii
sngelui. Vasele mai mari sunt mai usor de inlocuit, dat fiind efectul trombotic la cele
mici.
Dintre efectele care pot apare mai importante sunt:
modificarea fluiditatii sngelui prin activarea mecanismului de coagulare, alterarea
proprietatilor globulelor rosii, lezarea endoteliului vascular si modificarea
proprietatilor reologice ale sngelui.
Conditiile de compatibilitate cu sngele se refera tocmai la evitarea inducerii unor
procese, precum:
- generare de trombus
- afectarea functiilor celulelor sau distrugerea lor
- reactii toxice sau alergice
-reactii imunologice
-dezvoltarea cancerului
Coagularea sngelui este controlata de trei factori: chimia sngelui (patologia
acestuia), mediul ce inconjoara fluxul sangvin, natura suprafetei corpurilor straine
(chimia, morfologia). Pentru a evita coagularea interactiunile intre proteine si
suprafata biopolimerilor trebuie sa fie ct mai slabe Evenimentele ce au loc la
contactul sngelui cu o suprafata sintetica si pot conduce la coagulare sunt
prezentate in figura urmatoare.Interactia cu sangele debuteaza cu sorbtia proteinelor
din plasma sanguina. Reactiile biochimice ulterioare depind de natura si conformatia
proteinelor.
r. secundare celule albe

Snge strat proteic initial interactiune celule rosii

reorganizare strat proteic complex coagulare *

Suprafata

-chimie
trombina
-morfologie

-contaminare
fibrina
-oxidare

tromboza

embolie

Dintre factorii masurabili ce pot da indicatii privind interactiunea snge-material de

implantare se pot mentiona depunerea de trombus in celulele din flux, in tuburile
scurte sau pe catetere, sunturi, efecte embolice. Poate fi afectata performanta
dispozitivelor (de ex. la grefe vasculare).
Imbunatatirea hemocompatibilitatii
biomaterialelor presupune functionalizarea suprafetei prin:
-realizarea de structuri de tip hidrogel, care au tendinta redusa de adsorbtie a
proteinelor ;
-incarcarea cu sarcini ionice negative a straturilor superficiale, prin heparinizare sau
grefare de grupe sulfonice si carboxilice ;
-modificarea superficiala cu substante sau enzime cu rol anticoagulant, care sa
stopeze procesul trombogenic.
Este indicata grefarea radiochimica. Grosimea stratului modificat poate fi controlata
prin doza de radiatii si selectia solventului folosit.Legarea eficienta la suport evita
indepartarea in contact cu mediul biologic.
Hemocompatibilitatea grefelor polimerice poate fi imbunatatita prin expunere la
actiunea plasmei de argon, cu colagen, urmata de imobilizarea unor substante
anticoagulante : heparina.
Majoritatea materialelor utilizate la nivel clinic in regim de curgere (a sngelui) sunt
de natura hidrofoba: elastomeri siliconici, poli(tetrafluoretilena) expandata, PVC slab
plastifiata cu un plastifiant hidrofob, fluoropolimeri obtinuti prin polimerizare in
plasma, poliuretani modificati (in sensul hidrofobizarii). Hidrogelurile si PUR
nemodificat denatureaza sngele in conditiile curgerii arteriale.Totusi prepolimerii
poliuretanii\ci se folosesc pt. suturi in chirurgia vasculara. In literatura de specialitate
se descriu proteze vasculare din poliamide, teflon, poliesteri constituite din tuburi
care se pot taia sau coase si se manipuleaza usor. La utilizarea cauciucului siliconic sa constatat depunerea unui strat lipidic, care modifica dimensiunile si caracteristicile
mecanice ale protezelor. S-a utilizat ca material hemocompatibil copolimer grefat pe
baza de polietilena clorsulfonata si -benzil-L-glutamat.Compozitele sunt materiale tot
mai mult agreate in domeniu. Fibrele compozite colagen-carbon sunt utilizate pt
tendoane si ligamente, colagenul fiind indicat si pt. vase de sange. Polizaharide
compozite pe baza de glicozaminoglican si chitosan sunt biomateriale durabile pt.
grefe vasculare de diametru mic.
Inlocuirea inimii cu echipament protetic implica probleme majore ca evitarea
trombozei si emboliei, care depind de urmatorii factori: tipul constructiv al pompei
implantate, interfata material-snge, viteza de curgere a sngelui, modificarea
mecanismului de coagulare a sngelui. Pm. rigizi (PE si PP de joasa densitate,
teflonul) se utilizeaza pt. fabricarea valvelor cardiace, a carcasei pompelor, a
elementelor de conectare cu tesuturile inconjuratoare, in pofida unor dezavantaje
ca : duritate mica, dificultati de prelucrare, fragilitate. Se folosesc, de asemenea
elastomeri: cauciuc siliconic, poliuretani, poliuretani secventiali, copolimeri
poliuretan-cauciuc siliconic, poliuretani cu potential electronegativ. Prezenta unui
numar mare de grupe functionale afecteaza performanta biologica inducnd mai ales
modificari ale coagularii sngelui cu formare de trombus. Copolimerii bloc ce contin
poli(eter-uretani) si poli(amido-amine) prezinta proprietati de complexare cu
heparina, fiind astfel adecvati pt. proteze vasculare.Au fost realizate sisteme hibride
de tipul bioprotezelor cardiovasculare din pericard bovin heparinizat si grefe
vasculare din poli(tetrafluoretilena) si poli(etilentereftalat).

Aplicatii oftalmologice
In oftalmologie
se utilizeaza numeroase biomateriale naturale sau sintetice pentru
implanturi, ameliorarea sau restabilirea vederii, asigurarea aparentei normale a
ochiului in diverse afectiuni.
Directiile de aplicare a biopolimerilor modificati si a polimerilor sintetici in
oftalmologie includ:
-lentile de contact, intraoculare (utilizate in chirurgia cataractei dispuse in fata
ochiului, sau dezlipiri de retina-dispunere in spatele ochiului), intracorneale;
-bandaje corneale;
-materiale de inlocuire a corpului vitros;
-diverse dispozitive, elemente de tehnica medicala (cornee artificiala, tuburi de
drenare, suturi)
-sisteme de eliberare controlata a medicamentelorpentru terapia infectiilor (ex in
corpul vitros).
Cea mai mare parte se utilizeaza pentru lentile de contact si lentile intraoculare.
Principalele cerinte pe care aceste materiale trebuie sa le satisfaca se refera la
proprietati toxicologice si fizice legate de functia specifica. Mentinerea transparentei
si acuitatii vizuale impune existenta unor caracteristici care sa le confere capacitatea
de a asigura umectarea si oxigenarea epiteliului corneei, de ex.:
- transparenta optica (indice de refractie adecvat), decolorare minima
-stabilitate chimica si termica, -lipsa de toxicitate
- compatibilitate biologica cu mediul ce inconjoara organul ocular
- modul de elasticitate scazut, pentru a asigura confort pacientului
- rezistenta crescuta la solicitare mecanica astfel inct sa se asigure durabilitatea
mecanica a dispozitivului respectiv, rezistenta la microbi
-permeabilitate la oxigen, posibilitate de umidifiere
-bioaderenta la tesutul ocular ( ex tesutul corneal in cazul corneii artificiale
-densitate/vascozitate mica, pt. usurinta manipularii.
-prelucrabilitate buna (formare centrifugala, injectie)
-accesibilitate, cost redus
Matrial optic
PP, PMMA
PMMA
Policarbonati
PVF, poliimide
Hidrogel
nylon
Elastomer siliconic
material de fixare

De cele mai multe ori materialul utilizat este un amestec de mai multe materiale
polimere care ii confera acestuia proprietatile mentionate. Dintre biomaterialele cu
aplicatii oftalmologice se pot mentiona:
Material
Proprietati
Aplicatii
PMMA
Avantaje:
prop.
optice,
lipsa Lentile
de
contact
si
efectelor toxice, prelucrabilitate
intracamerale, epiteliu si
Dezavantaje:
rigiditate, cornee artificiala
permeabilitate
mica
la
O 2,
umectare redusa datorita hidr
-siliconi
asigura permeabilitatea la gaze si Hidrogeluri, copolimeri cu
protectia superficiala, moliciunea PEI lentile de contact
necesara
-implant corneal, chirurgia

Hidrogeluri
acrilice
,
pe
baza de PHEMA
Hidrogeluri
pe
baza
de
poli(metil acrilat
co-HEMA)
colagen

Asigura capacitate de absorbtie a

umiditatii, este un adjuvant de
umectare

Adezivi
cianoacrilati

Aderenta rapida la tesuturi

Hidrogeluri
pe
baza de PMMA,
polisulfone,
alcool polivinilic
Ulei
siliconic
(polidimetilsilox
an)
Derivati
perfluorurati

Permeabilitate
la
oxigen,
bioaderenta la tesut corneal

biocompatibil

Lichid
transparent,
permeabilitate O2

netoxic,

Lichide
transparente,
netoxice,
miscibile cu gaze, vascozitate mica,
densitate mare

desprinderii de retina
-copci
solide,
nebiodegradabile
-lentile de contact
-sisteme
pt.
lenta,controlata
medicamente
hidrofile

eliberare
de

Lentile de contact, bandaje

oculare
Auxiliari
pt
suturi
chirurgicale,
fixarea
protezelor
la
cornee
si
sclerotica,
tratarea
perforatiilor de cornee
Cornee artificiala

Inlocuitor de corp vitros

preferat
Inlocuitor de corp vitros

Inlocuirea corpului vitros indicata in desprinderi de retina se realizeaza prin injectarea

unui gel polimer, astfel inct peretele ochiului sa nu fie traumatizat. Proteza corpului
vitros trebuie sa fie bioinerta, cu caracteristici fizico-chimice apropiate de ale gelului
natural. Teste clinice cu rezultate bune s-au inregistrat in cazul gelurilor ireversibil
reticulate de colagen si poli(gliceril-metacrilat).
Experimental s-au utilizat drept biomateriale intraoculare; ulei fluor silicic, alcani
semifluorurati, gel siliconic, hidroxipropilmetil-celuloza, alcool polivinilic reticulat,
pol(N-vinilpirolidona) reticulata.
Materialele pt. lentilele de contact (utilizate de aprox. 50 ani) sunt in general de 2
tipuri : hidrogeluri reticulate, rasini fluorosiliconice termoreactive . Siliconii confera
permeabilitate la O2, compusii fluorurati asigura o solubilitate ridicata a oxigenului
favorizand cresterea permeabilitatii la acesta. Hidrogelurile asigura confort,
moliciune, si datorita prezentei apei asigura transmiterea oxigenului. Se pot utiliza
combinatii care sa asigure o calitate si functionalitate mai buna. Materialele de baza
au fost in timp modificate in concordanta cu cerintele pietii :
-lentile de contact colorate. Se adauga mici cant. de colorant pt. accentuarea a
culorii ochilor sau modificarea cosmetica radicala, crsterea acuitatii vizuale pt. o
anumita culoare (mingi galbene de tenis)
-lentile cu absorbtie in UV-protejeaza ochiul impotriva radiatiilor solare, implicata
in aparitia cataractei ; folosesc derivati de benzofenona si benztriazol.
--lentile fotocrome-reduc snsibilitatea la lumina, au efect de umbrire progresiva la
cresterea intensitatii lumini
-lentile cu utilizare extinsa la 30 zile bifazice ; siliconi + hidrogeluri pt. a
asigura concomitent permeabilitate ridicata la oxigen si confort

-lentile cu un cost redus din poliuretan prelucrat prin injectie reactiva (RIM ).
Se folosesc prepolimeri PEO cu grupe finale de tip izocianic, prelucrare in instalatie cu
grad inalt de automatizare
ratarea suprafetei hidrogelurilor de poli(metacrilat de metil), poli(metacrilat de 2hidroxietil) si poli(etoxietilmetacrilat) cu fosfatidil- colina asigura reducerea
depunerii de proteine. Hidrogelurile astfel modificate sunt folosite pt. lentile
de contact, cu parametri imbunatatiti de biocompatibilitate, flexibilitate,
textura, continut de apa si permeabilitate pentru oxigen.
Biomateriale stomatologice

Biomaterialele stomatologice refac integritatea morfologica si functionala a cavitatii

bucale.In majoritate sunt materiale de restaurare si cu functie protetica. Prima categorie
include materialele de restaurare transgingivala si materiale de reconstructie maxilo
faciala. Procedurile aplicate implica si recurgerea la alte materiale, cum sunt cele de
amprentare.
Pentru aplicatii stomatologice materialele utilizate in cavitatea orala trebuie sa satisfaca
exigente fizice, chimice, biologice si estetice. Se impun cerinte specifice, precum :
-absenta toxicitatii, biocompatibilitate si toleranta fiziologica (lipsa efectelor iritante)
-rezistenta mecanica, rigiditate,fragilitate redusa, elasticitate, rezistenta la abraziune egala
cu cea a dintelui
-contractie redusa
-densitate apropiata cu a dintelui
-aderenta la dantura si alte materiale utilizate
-stabilitate dimensionala in cursul prelucrarii si utilizarii
-prelucrare usoara
-transparenta similara dintelui si stabilitate a nuantei
-rezistenta la degradare, stabilitate la modificari de temperatura, conductibilitate termica
-absorbtie mica de apa si deformare redusa in contact cu aceasta
-stabilitate la actiunea fluidelor si a bacteriilor din cavitatea bucala, absenta mirosului si a
gustului
-conservarea proprtietatilor in timp, conditii simple de reparare si igiena
-pret redus
Utilizarile stomatologice vizeaza :
Proteze fixe, mobile si scheletate, implanturi de materiale compozite sau de os artificial,
materiale de amprentare, cimenturi dentare, adezivi, obturatii protectoare pt. carii, elemente
protetice pentru refacerea tesuturilor externe moi lezate.
Pot fi materiale mono- sau bicomponente.(pudra- lichid, pasta-lichid, pasta- pasta) sau
pasta uniforma.
Materialele protetice pot fi constituite din :
-componente ce se intaresc la cald, prin polimerizare, la care se adauga materiale fibroase
si pigmenti pentru simularea aparentei de tesut natural oral si modificarea transparentei ;
-rasini care se intaresc la Tc, cu avantajul acuratetei dimensionale
-rasini intarite chimic cu vascozitate joasa ;
-rasini fotopolimerizabile in lumina vizibila ;
-materiale cu intarire la rece, cu initiator redox bazate pe un amestec de polimetacrilati si
monomeri metacrilici
In general se impart in materiale de tip acrilic (conventionale) si compozite.

Materialele de tip acrilic (60% din mat protetice dentare dinti preformati)pot fi :
- dispersii rapid polimerizabile care conduc la un gel,care se modeleaza la forma si
dimensiunea impusa de particularitatile morfologice ale cavitatii bucale. Gelurile pot fi
formate in situ prin amestecarea suspensiei acrilice cu monomer si un agent de
reticulare (etilenglicoldimetacrilat sau metacrilat de alil) sau se pot folosi geluri
prefabricate constituite din amestecuri fizice de polimeri obtinute prin polimerizarea
MMA in prezenta de clorura de vinil.
- rasini acrilice
materiale dure (intarite la rece sau la temp. camerei)
materiale moi (intarite la cald)
Protezele acrilice reticulate sunt prefarate celor din alte materiale (ex. polisulfone,
policarbonati) deoarece au aspect natural, sunt functionale, stabile dimensional, relativ
usor adaptabile. Rasinile acrilice se pot forma din componente prin polimerizare cu
intaritre la temperatura ridicata (MMA, monomeri acrilici bifunctionali, POB), la
temperatura camerei pe cale chimica (la POB se adauga amine aromatice propr.
Inferioare reticulare redusa) sau prin iradiere in vizibil (amestec - uretan dimetacrilat,
polimer acrilic, silice microfina), respectiv utilizand un sistem redox special. In ultimul caz
se apeleaza la un amestec de PMMA/MMA di-n-butilftalat de dibutil sau PEMA/BMA.
Pentru asigurarea aspectului uneori se introduce si un adaos de agent fluorescent.
Performantele mecanice si aspectul dintilor depind de natura agentilor de reticulare utilizati,
de tehnica de prelucrare (injectie), de eficienta indepartarii ingredientilor reziduali
Daca dintii din portelan au stabilitate dimensionala si rezistenta la uzura mai mare cu
mentinerea culorii in timp , cei din mat. acrilic au rezist crescuta la rupere, soc termic si la
legarea cu baza danturii
Principalele dezavantaje provin din imbatranirea materialului polimer, ceea ce conduce la
modificari de culoare, opacifiere, marirea fragilitatii, micsorarea rezistentei la tractiune, a
alungirii la rupere si a rezistentei la soc. Imbatranirea este rezultatul solicitarilor mecanice
(repartizare neuniforma a fortelor masticatorii), precum si patrunderea apei si salivei in
porii polimerului. Se recurge de aceea in general la compozite.
Acestea asigura o imbunatatire a rezistentei la rupere si la forfecare prin includerea in
matricile de tip acrilic a unor materiale de ranforsare: fibre de sticla, de carbon, Kevlar.
Pentru fatetele coroanelor si puntilor cu suport metalic se folosesc compozite procesate
prin termo- sau fotointarire constituite din : MMA, metacrilat de vinil sau dimetacrilat,
adaos de microparticule de silice sau cuart
Pt. coroane si punti se folosesc amestecuri de MMA sau MEA si polimetacrilati de
bisglicidilmetacrilat.. Pt. reconstituiri dentare (stomatologie reparatorie) se folosesc
compozite, caracterizate prin contractie redusa, proprietati mecanice imbunatatite, sorbtie
mai mica a apei, performante estetice si biocompatibilitate . Acestea contin :
-matrice de rasina organica (monomeri : bis glicidilmetacrilat, dimetacrilat de dietilenglicol
si trietilenglicol). BisGMA se obtine din bisfenol A + epiclorhidrina +acid metacrilic sau
bisfenolA + glicidilmetacrilat.
-umplutura anorganica (cuart, silice) modificata cu agent de cuplare
-sistem de initiere a polimerizarii
Se poate recurge la fotopolimerizare prin iradiere UV, caz in care in sistem se gasesc si
uretan metacrilati bi sau trifunctionali

In acest sistem materialul organic este ales pt. functia estetica, materialul de umplutura si
agentii de reticulare pentru asigurarea duritatii. Ca material de umplutura se pot folosi
silicati dar si lianti polimerizabili cum ar fi :
metacrilat de glicidil, - ciano-acrilat-epoxizi, bis--ciano-acrilati.
CH2-C(CN)-CO-O-( CH2 CH2O-)n- CH - CH2
O
Nanocompozitele formate in situ prin dispersarea mat. anorganic la nivel molecular in
matricea intarita prezinta contractie mica si rezistenta marita la uzura
Cimenturile dentare se obtin din polimeri similari cu cei utilizati in materialele compozite
si obturatiile pe baza de metacrilat. In general sunt materiale caracterizate prin aderenta
(priza) buna la structura dintilor si metale, reticulare (intarire) rapida, folosite pentru
obturatii si reconstituiri ortodontice. Cel mai des intalnite sunt urmatoarele 2 variante:
-compozite pe baza de: bis-glicidil metacrilat sau alt dimetacrilat (de ex. uretan
dimetacrilat), MMA si fluoruri anorganice ;
-polielectroliti derivati din poli(acid acrilic), acizi alchenoici (ex. acid maleic), oxid de zinc,
in mediu apos care formeaza hidrogeluri (prin reticulare ionica) cunoscute sub denumirea
de ionomeri ceramici.
In primul caz reticularea are loc prin polimerizare radicalica la temp. camerei, eventual
fotochimic. In cel de al doilea este o reticulare ionica cu participarea grupelor carboxilat si
a cationilor metalici bi- sau trivalenti (Zn, Ca, Al). Ionul fluorura eliberat din aceste
compozite previne formarea cariilor, marind rezistenta la acizi a smaltului dentar.
Pentru finisari superficiale se folosesc rasini reticulate si intarite, cu particule de silice
ultrafina.
Pentru obturatii - se pot folosi
1.rasini constituite dintr-un amestec de monomeri polimerizabili(bis glicidil metacrilat sau
uretan-dimetacrilat) cu adaos de cianoacrilati sau monomeri acizi, pt micsorarea vascozitatii
si cresterea penetrabilitatii in cavitati si fisuri. Urmeaza intarirea---materiale dure,
rezistente. Se folosesc pt obturatii dentare preventive
2.material fizionomic avantajos, modern de obturatie - compozite ce contin particule
ceramice intr-o matrice de polimetacrilat-poliuretan;
3.material pt. obturatii dentare de reconstituire (numite si agenti de legare) contine
monomeri polimerizabili in amestec sau ca solutie in solvent volatil-se intaresc pe sau intre
peretii unei cavitati prin polimerizare radicalica si amestecuri pentru reconstituiri
4.materiale hibride- ionomeri ceramici pe baza de copolimeri (modificati cu rasini) care
pot fi fotorigidizati, prezinta aderenta buna, previn microfisurile. Intarirea se produce prin
formarea unei matrici organice reticulate prin radicali liberi si a unei punti ionice. Sunt
sisteme bicomponente ce contin a) o solutie apoasa a polielectrolitului cu adaos de
initiatori si monomeri reactivi si b) o pulbere de fluoroaluminosilicat de calciu.
Polielectrolitii sunt copolimeri solubili in apa ce detin atat grupe carboxil cat si radicali de
tip metacrilat polimerizabili.Dupa omogenizare sunt introduse in cavitatea dentara, supuse
iradierii.
5. compomerii materiale introduse clinic in 1995 pentru reconstituiri dentare,
cumuleaza avantajele ionomerilor ceramici si ale compozitelor. Constau dintr-o faza
organica si una anorganica. Faza organica contine monomeri functionalizati si initiatori, cea
anorganica contine fluorura si particule reactive de sticla. Fotoiradierea asigura reticularea
prin polimerizare radicalica. Sorbtia apei permite reticularea suplimentara de tip ionic.
Difuzia apei faciliteaza eliberarea ionilor fluorura in structura dintilor.
Compomerii conduc la prop. mecanice si rezist la uzura superioare ionomerilor de sticla.

6. pt. obturatii radiculare se foloseste pt etansarea canalului radicular in mod obisnuit

gutaperca (19-20%) in amestec cu 59-70% ZnO, 1-17% saruri de metale grele, 14% ceara
plastifianta. Se mai pot folosi amestecuri pe baza de ZnO, eugenol, rasini epoxidice,
polivinilice sau ionomeri ceramici.
Materialele de amprentare au rolul de a reda dimensiunile, detaliile si relatia dintre dinti
si tesuturile orale moi.Sunt materiale lichide sau paste, care se solidifica prin
reticulare.
Sunt hidrocoloizi reversibili(agar-agarul- reversibilitate sol-gel functie de temperatura) sau
ireversibili (alginati saruri de sodiu sau K ale acidului alginic , printr-o reactie acidobazica la amestecare cu apa asigura reticularea prin legarea grupelor carboxilat cu ioni de
Ca2+ ---alginatul de Ca este insolubil, necesita stocarea la umiditate relativa de 100% si se
degradeaza rapid la 50C)) si unii elastomeri (siliconi, polisulfuri si polieteri).
Elastomerii siliconici sunt folositi pt. materiale de amprentare ce vizeaza coroanele si
protezele partial mobile.Clasificarea in ordinea descresterii rigiditatii este urmatoarea :
polisulfuri, siliconi de condensare, siliconi de aditie, polieteri. Contractia la trecerea de la
temperatura cavitatii bucale (37C) la cea a camerei este mai mare la siliconi fata de
polisulfuri (0,35 fata de 0,2).
Polisulfuri M2000-4000
-rezistenta buna la forfecare, dar lipiciose , miros neplacut, greu de omogenizat
(bicomponente), reproducerea nu e totdeauna fidela
prepolimer cu grupe terminale si ramificate SH, intarire cu CaSO4, CaCO3
CH2CH3
HS( CH2 CH2O CH2 CH2 OCH2 CH2SS)x-C-( SSCH2 CH2O CH2 CH2 )y-SH
SH
Siliconi:
-de aditie(bicomponente) : amestec de a)prepolimeri PDMS cu grupe vinilice terminale OSi-CH=CH2 +excipient de intarire si b) polialchilsilani (oligomer silanolic)
Si(R)-Si (R)- + excipient +acid hexacloroplatinic
H
HIntarire prin hidrosililare cu catalizator de Pt
-de condensare : PDMS cu grupe finale OH lichid vascos. Amestecat cu silice coloidala,
oxizi metalici si tratat cu cilicat de alchil conduce la intarire
Un tablou general al biomaterialelor utilizate in stomatologie:
Aplicatii
materiale polimere de uz stomatologic
chirurgie maxilo faciala
dinti preformati
materiale de umplere
coroane (temporare) si punti
materiale de umplere a canalului radacinii
materiale pentru amprenta dentara

Polimeri
cauciuc natural, PMMA, policarbonati,
nylon
cauciuc siliconic, silicon-acrilati
PMMA reticulata (rasimi acrilice)
compozite (bisGMA + umplutura de sticla)
uretan-dimetacrilati
poli(izobutilmetacrilat), poli(metacrilat de
etil)
PHEMA, cauciuc siliconic
Alginat de sodiu + umplutura anorganica,
cauciuc silicobic reticulabil la tc

materiale de uz stomatologic moi

Cauciuc siliconic,
silicon/acril

pHEMA,

copolimer

Biomateriale ortopedice
La realizarea protezelor ortopedice se tine cont de considerente biomecanice, respectiv de
totalitatea fortelor care actioneaza in stare de repaus si de miscare, incat sa suporte
greutatea corpului si sa asigure functia de miscare. Materialele de implant trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii :
-compozitie chimica biocompatibila pentru a evita reactiile adverse ale tesuturilor
-rezistenta la degradare in mediul biologic
-capacitate de preluare a efortului exercitat pe articulatie
-rezistenta la uzura
-modul de elasticitate redus pt. a diminua resorbtia osului
Materiale ortopedice standard sunt otelurile inoxidabile, aliajele pe baza de cobalt si titan.
Pentru inlocuirea fragmentelor osoase se pot eventual folosi si polimeri cu proprietati
mecanice corespunzatoare.
Materialele ceramice prezinta de asemenea duritatea si inertia chimica necesara.
Biomaterialele polimere se pot utiliza pentru :
- implanturi ex.inlocuirea coapsei
- inlocuirea cartilajelor si ligamentelor in zona articulatiilor (genunchi, degete, cot)
- adezivi pentru tesuturi
- suport pt regenerarea dirijata a oaselor (defecte ale maxilarului , regenerarea oaselor
craniului in interventii neurochirurgicale ingineria tesuturilor . Se fol polimeri
bioabsorbabili, eventual aplicati pe placi de hidroxiapatita pt. obtinerea unor
inlocuitori durali fara risc potential de infectii latente cu virusuri.
- realizarea de placute pt. fixarea oaselor
Spre exemplu s-a realizat un implant pentru inlocuirea coapsei cu utilizarea a 2 polimeri.
Initial s-a realizat o cavitate in femur. Aceasta se umple cu ciment acrilic pentru oase (o
pasta constituita dintr-un amestec MMA/PMMA)In cavitatea formata se introduce apoi o
tija metalica si clei de fixare. Capul femurului se articuleaza cu o portiune de forma unei
cupe, din PE de masa moleculara f. inalta, prin fixare cu cimentul acrilic preparat anterior.
La utilizarea acestei proteze apar urmatoarele probleme :
-fisurarea mecanica a zonei de ciment pentru oase ;
-fisurarea la interfata ;
-fractura in zona reperului polietilenic.
Foarte mult se utilizeaza in ultimul timp in domeniul ortopedic ingineria tesuturilor.
Adezivii pentru tesuturi osoase evita traumele produse de suturile chirurgicale . Trebuie sa
fie lipsiti de toxicitate, sa se solidificela temperatura corpului uman, fara efect exoterm
puternic. Ei au la baza cianoacrilati, rasini acrilice, prepolimeri poliuretanici. Adezivii
acrilici pt. ortopedie sunt constituiti dintr-o pulbere de (polimer acrilic cu adaos de POB,
ca activator) si un lichid (monomer acrilic cu adaosuri de hidrochinona ca stabilizator si pdimetil-toluidina ca initiator
Materiale utilizate pentru articulatii :
PE cu Mw mare, PP
Cauciucuri siliconice.
Pt. cartilajele articulatiilor se folosesc copolimeri pe baza de dextran, cu rezultate
acceptabile. Hidrogelurile polimere s-au dovedit inadecvate. Pentru regenerarea cartilajelor
afectate (ingineria tesuturilor) se folosesc materiale poroase din polieter- poliuretanimida

Pt placute utilizate la fixarea oaselor si alte dispozitive de stabilizare a fracturilor se

folosesc polimeri biodegradabili si compozite polimerice.
Pentru ligamente si tendoane se folosesc: poliuretani, aramide, materiale compozite (de
ex. acid polilactic / pHEMA/fibre Dacron ; fibre PET/HEMA, poliesteri biodegradabili
ranforsati cu fibre carbon.
Biosenzori
Biosenzorii sunt dispozitive care analizeaza continuu unul sau mai multe sisteme chimice in
interiorul organismului. Sunt constituiti din 3 elemente de baza :
-o componenta fizica (fibre optice senzori optoelectronici, senzori potentiometrici,
tranzistori cu efect de camp)- , care asigura masurarea ;
-o membrana; protejeaza elementul de masurare,permite imobilizarea unui element bioactiv
-ofera selectivitate a transportului
-o componenta biologica sensibila, imobilizata (enzime, anticorpi, receptori naturali sau
analogi sintetici).Imobilizarea se realizeaza prin atasare covalenta sau includere fizica

Sunt alternative la tehnicile analitice conventionale, permitand identificarea si determinarea

cantitativa a moleculelor tinta. Sunt utilizati in analize clinice, teste profilactice, aplicatii
veterinare si agricole, controlul proceselor industriale (biotehnologii alimentare, industria
farmaceutica), monitorizarea mediului, monitorizarea parametrilor clinici..Se
caracterizeaza prin :
-biocompatibilitate in cazul utilizarii in medii biologice
-rezistenta la degradare in mediul biotic;
- selectivitate si specificitate, deoarece implica un mecanism de recunoastere de tip
gazda oaspete.Comparativ cu echipamentele standard, pot fi proiectati pt. un anumit
scop: (ex. identificareasi determinarea unei singure substante sau a unui grup de
substante), au dimensiuni mici, interpretarea semnalului chimic beneficiaza de
avantajele electronicii moderne
- -diversitate, datorata varietatii mecanismelor gazda-oaspete in sistemele biologice
- raspuns rapid
- -dimensiuni reduse usor de manipulat
- -operare simpla
- -robustete
- cost redus..

Functionarea sa se bazeaza principial pe cuplarea spatiala directa a unei substante

bioactive imobilizate cu un convertizor de semnal (traductor)si un amplificator electronic.
Interactiunea specifica, reversibila intre substanta bioactiva imobilizata si compusul tinta
(aflat in amestecul de analizat analit) genereaza modificarea unor proprietati fizice si
chimice pentru cel putin una din moleculele implicate in recunoastere, (grosimea stratului
prin formarea complexului componenta biochimica- compus tinta, indicele de refractie,
absorbtia luminii, sarcina electrica, pH, absorbtie sau degajare de gaze si ioni specifici),
Modificarea este transformata, cu ajutorul unui traductor,
in semnal de iesire
masurabil,corelat cu concentratia analitului.Astfel amplificarea si prelucrarea modificarii de
semnal asigura determinarea cantitativa a legaturii ligand- receptor.Sunt patru tipuri de
traductori utilizati in tehnologia biosenzorilor : care implica variatii ale proprietatilor
termice traductori termici (calorimetrice), gravimetrice (piezoelectrice), electrochimice
(potentimetrice., amperometrice...), optice (luminiscenta, fluorescenta..)
- Biomaterialele polimere se folosesc la obtinerea membranelor., care au rolul de a
proteja elementul fizic, asigura imobilizarea unui element bioactiv si ofera selectivitate
transportului. Se pot intalni :
hidrogeluri(poliacrilamida, pHEMA
- membrane hidrofobe, permit trecerea gazelor si ionilor (PVC)
- poliuretani hidrofili , teflon, cauciuc siliconic, PVC -membrane pt gaze (analiza O2)
- membrane ion-selective polimeri fotovulcanizabili pe support de poliuretan-diacrilat
(determinarea ionilor Ca2+ in probe medicale si clinice)
- -biopolimeri , polimeri sintetici pe baza de acrilonitril si metil, alil sulfonat
(biocompatibil)
materiale compozite pe baza de polipirol si oxireductaze incapsulate fizic (pt. identif.
Enzime)
Filmele polimerice de polialcool vinilic, PAV grefat cu 4Vpy, polialanina, poli9ofenilendiamina)sunt folosite datorita unor avantaje precum :-solubilizare a O2,
biocompatibilitate-rezistenta mecanica
- antiotravire
- Reprezentare schematica

In cazul aplicarii medicale se impune crearea de suprafete tromborezistente prin

imobilizare de heparina.
- Alte materiale biocompatibile utilizate sunt PVC, siliconii, poliuretanii (polieterici,
policarbonat, aromatici). Membranele cu agenti tensioactivi cu masa moleculara mare
incorporati (care reduc efectul depunerii superficiale de celule sau proteine) au proprietati
biomimetice, elibereaza controlat proteinele de pe suprafata, ceea ce permite autoreinnoirea interfetei

Senzori hemocompatibili pt. glucoza au fost realizati prin electropolimerizare

derivatilor de pirol cu fosfatidil-colina, in prezenta de glucozoxidaza, cvu membrana
interioara de Nafion sau poli(o-fenilendiamina)
- Pt. membrane fine, sensibile f. buni poliuretani-policarbonat.
Polimerii sunt folositi si pentru ambalaj, cu rol de protejare a dispozitivului de mediul
biotic inconjurator
Se disting 2 tipuri de biosenzori :
biosenzori catalitici, in care pentru recunoasterea, legarea si transformarea chimica a
unei molecule sunt utilizate enzime sau celule microbiene (recunoastere enzimasubstrat) Schematic un biosenzor poate fi redat astfel;
- biosenzori de afinitate, in care pentru legarea ireversibila a moleculelor sunt utilizati
receptori , precum: anticorpi, acizi nucleici, lecitinele si hormonii.(folosesc interactie de
tip antigen-anticorp, ligand- receptor, pt. recunoastere de enzime, glicoproteine,
antigeni , hormoni)
Dpdv constructiv se pot distinge 3 generatii :
Ibiocatalizatorul , introdus intre membrane sau fixat pe acestea , este depus la
suprafata traductorului de semnal ;
IImembrana de dializa se elimina. Receptorul este direct legat pe suprafata
traductorului
IIIbiocipuri, folosesc tranzistori de camp, care transforma si amplifica semnalele,
asigurand miniaturizarea biosenzorilor

Directii :
-realizarea de retele de biosenzori cu elemente selrctive de recunoastere chimica, care
inglobeaza mai multe tehnici analitice intr-un singur instrument.
-miniaturizare
-reducerea contactului senzorului cu biomatricea
-biosenzori sterili si biocompatibili
-biocipuri ieftine

-posibilitate de efectuare simultana a mai multor teste, masuratori multianalitice.

-utilizarea de microprocesoare pentru calculatoare si interpretarea datelor.
Perfectionarea este conditionata de evolutia tehnologiei membranelor si a metodelor de
imobilizare.
Un exemplu il reprezinta aplicarea electropolimerizarii pirolului ca o cale de imobilizare a
speciilor biologice la obtinerea filmelor in electrosenzori pentru detectarea directa si in timp
real si determinarea cantitativa a acidului dezoxiribonucleic (DNA), respectiv in final pentru
cuantificarea si monitorizarea hibridizarii DNA.Detectorul implica utilizarea in acest caz a
unei microbalante cu cristale de cuart (masoara modificarea de masa prin variatia frecventei
de rezonanta a cristalelor atasate, in cazul de fata cresterea masei filmului gazda prin
hibridizarea DNA, generata de recunoasterea moleculara) si a spectrofotoelectrochimiei.
Electrozii sunt modificati prin depunerea unui film de copolimer al pirolului cu derivati de
pirol ce detin oligonucleotide drept substituent. Probele imobilizate conserva specificitatea
proprie, permitand realizarea de senzori al caror design are la baza procesul sensitiv si
selectiv de hibridizare.Aceste filme combina specificitatea oligonucleotidelor fata de
secventa elicoidala de ADN complementara si proprietatile electrochimice si fizico-chimice
ale matricii de polipirol. Pirolul este capabil sa genereze fotocurenti la iluminare,deci
datorita proprietatilor fotoelectrochimice poate fi folosit ca un instrument traductor,
permitand trecerea informatiei primite intr-un semnal masurabil.Principalul rol al
polipirolului este insa este pasiv, de matrice mecanica. Studiul raspunsului fotoelectrochimic
(masuratori de fluorescenta ale suprafetei de hibridizare) al filmului de copolimer la
hibridizarea DNAa evidentiat calitatile unui astfel de biosenzor : eficienta, reproductibilitate
buna, posibilitate de reutilizare a senzorului. Reutilizarea este posibila prin denaturarea
complexului oligoproteine ADN si schimbarea solutiei, deci pot fi acceptate mai multe
cicluri hibridizare-denaturare.
Implanturi pentru tesuturi moi
Includ: proteze mamare
sisteme de eliberare controlata a medicamentelor
suturi
materiale de reconstructie
Suturi
- materiale chirurgicale cu structura filamentara
Pot fi :
-absorbabile (catgut, colagen, poliglicoli, poli-L-lactide si copolimerii lor)
-neabsorbabile (matase, bumbac, fibre poliamidice, poliesterice, polietilenice,
polipropilenice).
Functie de forma de prezentare se impart in mono- sau multifilamentare (poliglicoli,
poli-L-lactide si copolimeri), modificate sau nu prin impregnare si reticulare.
Selectarea lor depinde de structura, morfologia si biodegradabilitatea biomaterialului
si de domeniul chirurgical.
Sutura

Tip polimer
Poli(acid glicolic)

nylon

Caracteristici
Homopolimer liniar, Mw mare, absorbabil-proces
favorizat de actiunea esterazelor tisulare care scindeaza
polimerul la acid glicolic, metabolizat ulterior, prelucrare
prin extrudere
Multifilamentar, pierde rezistenta la 6 lunidatorita
atacului enzimelor proteolitice la gruparea amidica

polipropilena
Fibre poliesterice
Copolimeri ai Llactidei
si
caprolactamei

Inertie biologica rezista la infectii suturi ce nu se

modifica minim 2 ani
Risc mare de infectare a plagilor, favorizat de
inflamarea tesutului
Material bioresorbabil cu aplicatii clinice remarcabile

Printre biomaterialele folosite in chirurgia plastica si reparatorie se pot mentiona :

- siliconii, poliuretanii, hidrogelurile, colagenul, chitosanul
Hidrogelurile se recomanda doar pentru utilizarea de scurta durata in acest domeniu
datorita posibilitatii de calcifiere in timp.
Pielea artificiala este o bariera pt. substantele din exterior, care evita transferul de
masa si caldura din piele asigurand formarea pe piele a unui strat celular continuu,
necesar pentru refacera structurala si fiziologica a pielii normale
Materialele utilizate drept inlocuitorii de piele s-au realizat in special pentru
tratamentul arsurilor. Includ :
-polimeri biodegradabili enzimatic (colagen, chitina, poli(L-leucina)
Colagenul prezinta ;
-rezistenta mare la rupere
-susceptibilitate de reticulare, ceea ce asigura controlul solubilitatii, al imbibarii cu
apa si al biodegradabilitatii ;
-afinitatea mare pt. celule animale sau vegetale. Se folosesc fibre de colagen , care
iau forma diferitelor parti ale corpului si previn uzura mecanica.
Chitina si chitosanul aplicate direct pe rani stimuleaza activitatile fiziologice
(eliberarea de enzime ce inhiba agentii patogeni, prevenind infectiile, depunerea de
colagen, producerea factorilor de necroza tumorali)
-materiale complexe, de tip amestec : a) colagen fibrilar+ gelatina,sistem stabilizat
fizic si
metabolic prin reticulare,structura spongioasa
b) bandaj -banda de chitosan laminata cu
membrana poliuretanica impregnata cu gentamicina (anihileaza crestera bacteriilor)
c) colagen si silicon
d) cauciuc siliconic modificat prin grefare de
monomeri hidrofili grefe de piele
- compozite de tip material biologic/polimer sintetic , folosesc un polimer
biodegradabil ca matrice temporara pentru celule crescatoare si culturi de
tesuturi in vivo, in baza valorificarii factorilor de crestere proiectati genetic .Se
apeleaza in general la abordari biomimetice ale interactiunilor centrilor receptori
pentru legarea cu proteine sau polizaharide specifice. Biomaterialul induce astfel
sinteza de tesut fiziologic cand este in contact cu suprafata unei rani, asigurand
regenerarea pielii. Trebuie sa prezinte stabilitate mecanica, biocompatibilitate,
biodegradabilitate, bioresorbabilitate si suficienta porozitate pt. a asigura
migrarea celulelor, vascularizarea si integrarea structurala cu tesutulMetoda,
apartinand de bioingineria tesuturilor poate evita formarea cicatricilor cheloide.
Un deosebit interes prezinta membranele din colagen regenerat, cu sau fara
celule depiele drept centri de structurare.Colagenul este un ligand pt. receptorul
fibroblastic, constituie un substrat pt. cresterea celulelor.Bioingineria tesuturilor
este astfel de folos pt. transplantul de organe, dar si pt. chirurgia plastica si
reparatorie.Alaturi de polimerii naturali se pot utiliza si polimeri de sinteza
biocompatibili cu aplicatii clinice de implant chirurgical acidul poliglicolic, acidul
poli- L-lactic si copolimeri.

Pansamentele cu agenti antimicrobieni si cicatrizanti, eventual pe suport de piele

artificiala din culturi de celule sunt indicate pt. tratarea ranilor profunde si a
arsurilor. Sunt materiale ce asigura refacerea tesuturilor lezate in urma grefarii de
piele, tratarea ulceratiilor, arsurilor, cancerului, traumelor mecanice. Previn
infiltrarea bacteriana din mediul inconjurator, mentinand umiditatea si
temperatura pielii in limite fiziologice.
Se folosesc membrane bistratificate, de ex. : stratul superior un hidrogel
(carboximetil-chitina) (are rol de bariera mecanica si microbiana, poate absorbi
exudatul ranii), iar cel inferior este constituit dintr-un biomaterial antimicrobian
impregnat.

`Biomateriale
= materiale inerte, care trateaz\, `nlocuiesc sau asigur\ func]ia unui ]esut sau organ natural, vin `n contact cu acestea
sau cu fluidele biologice

___________________________________________________________

metale

materiale ceramice biomolecule modificate

polimeri sintetici

compozite

CRITERII DE SELEC}IE
iner]ie chimic\, puritate

material sterilizabil propriet\]i fizico-mecanice adecvate func]iei biocompatibilitate

APLICA}II
Domeniul cardiovascular
1. grefe [i proteze vasculare
2. componente pacemaker, dispozitive care asist\
activitatea inimii

1.condi]ii de compatibilitate cu sngele evit\:

- generare de trombus
-afectarea func]ionalit\]ii [i integrit\]ii celulelor
-reac]ii toxice sau alergice
-reac]ii imunologice
-dezvoltarea cancerului
r. secundare celule albe

Snge strat proteic ini]ial interac]iune celule ro[ii

reorganizare strat proteic complex

coagulare *
Suprafa]\

-chimie
trombin\
-morfologie

-contaminare
fibrin\
-oxidare

t
romboz\

embolie
Materiale: hidrofobe - elastomeri siliconici depunere strat lipidic
poli(tetrafluoretilen\) expandat\
PVC slab plastifiat\ (plastifiant hidrofob)
fluoropolimeri (polimerizare `n plasm\)
PUR modificat (hidrofobizat)
poli(eter-uretan), poli(amido-amine)
2. evitarea trombozei [i a emboliei:
- tipul constructiv al pompei implantate
- interfa]a material-snge

Oftalmologie
- lentile de contact, intracorneale,
intraoculare (hidrogeluri, siliconi,
acrila]i)
- bandaje corneale (hidrogeluri)
- `nlocuire corp vitros (siliconi,
hidrogeluri)
- tehnic\ medical\ (tuburi de
drenare-silicon, hidrogel, suturinylon, PP, PES, acid poliglicolic)
caracteristici:
- transparen]\ optic\,
- stabilitate chimic\ [i termic\
- lips\ de toxicitate,
biocompatibilitate
- rezisten]\ la solicitare mecanic\,
elasticitate
-permeabilitate la oxigen
-prelucrabilitate
- accesibilitate, cost redus
materiale:
PMMA- prop. optice,
prelucrabilitate, lipsa efectelor
toxice
PHEMA- adjuvant de umectare
siliconi - permeabilitate la gaze,
protec]ie superficial\, moliciune

Lentile de contact
material optic
material de fixare
PP
PMMA
PVF
PC
PMMA
poliimide
hidrogeluri
nylon
elastomer

Alte utiliz\ri
-biotehnologie
-tehnic\ medical\:
dispozitive de dializ\
renal\, catetere,
seringi .
-biosenzori

- viteza de curgere a sngelui

- modificarea mecanismului de coagulare
polimeri rigizi (PE, PP, teflon) : valve cardiace, carcasa

Materiale:
pompei,

siliconic

elemente de conectare cu ]esuturi

elastomeri: cauciuc siliconic, PUR, PUR secven]iali,
copolimeri

poliuretan-cauciuc siliconic, PUR cu poten]ial

electronegativ

Ortopedie
PE-HD
- cartilaje, ligamente (cauciuc siliconic)
- tendoane (PUR, aramide, compozite)
- articula]ii genunchi, [old, um\r
articula]ie
(PE-HD, cauciuc siliconic)
- pl\cu]e pentru fixarea oaselor,
stabilizarea fracturilor
(polimeri biodegradabili, compozite )
compozite : acid poliacrilic-fibr\ carbon,
pHEMA, Dacron
tij\ metal
clei fixare
MMA/PMMA-ciment acrilic pentru oase
Implant [old

Stomatologie
- materiale de restaurare (transgingival\,
maxilo-facial\) [i cu func]ie protetic\
Caracteristici:
-toxicitate redus\, biocompatibilitate
-rezisten]\ chimic\,mecanic\ (la
abraziune,la [oc)
-elasticitate adecvat\, fragilitate redus\,
duritate
-stabilitate la modificare de temperatur\
-densitate apropiat\ de a dintelui
-transparen]\, adezivitate
-fabricare [i prelucrare facil\
-absorb]ie mic\ de ap\, deformare redus\
materiale : tradi]ionale - acrilice
(suspensie
acrilic\, MMA, agent de
reticulare)
noi - compozite

}esuturi moi
proteze mamare
suturi
materiale de reconstruc]ie
sisteme de eliberare controlat\ a medicamentelor
materiale:
-cauciucuri siliconice, PE,
polimeri fluorura]i (teflon),
hidrogeluri
Suturi chirurgicale:
poli(acid glicolic), nylon, PP,
fibre poliesterice, copm. ai
L-lactidei cu -caprolactam\
Piele artificial\
- polimer biodegradabil
enzimatic (colagen, chitina,
poli(L-leucin\)
mat. complexe de tip
amestec
compozite

Figura 3.28
Reprezentare
schematic a
modelului CLF:
(a) nainte de
polimerizare:
micele uniforme
umflate
cu
monomer iniiate
de
radicalii
primari generai
n faza apoas
(d 5-10nm);
(b) Creterea particulelor prin coliziune ntre particule i difuzia mono-merului din micropicturi nepolimerizate prin faza apoas.
Micelele libere permit nucleaia continu de noi particule; (c) Sfritul polimerizrii: particule de latex ce depesc ca dimensiune
micropicturile primare (d 40nm) coexist cu un exces de micele libere (d 3nm)

Polimerizare n dispersie
Stabilizator
poli(acid acrilic)
poli(acid acrilic)

Monomer
stiren
stiren

poli(acid acrilic)/ sau hidroxipropilceluloz

poli(N-vinilpirolidon)
poli(N-vinilpirolidon)
polidimetilsiloxan-b-poli-stiren-bpolidimetilsiloxan
polistiren-b-poliizopren
poli(metacrilat de metil)
polistiren
polibutadien
macromer polistirenic cu grupare polimerizabil
de tip metacrilic
poli(metacrilat de metil-co-acid metacrilic-gstiren)
poli(stiren-b-butadien)
poli[(N-propionilimino)etilen]
macromer poli[(N-acilimino)
etilenic]

stiren
p-clormetil-stiren
metacrilat de metil
metacrilat de metil
acrilonitril
izopren
2-hidroxietil metacrilat

Compararea sistemelor heterogene de polimerizare

Proprietate
Proces heterogen de polimerizare
Dispersie
Precipitare
Suspensie
monomer n faz separat
-+
iniiator solubil n faza
+
+
dispers
particule formate n mediul
+
+
de dispersie
particule stabilizate
+
+
numr de particule depen+
+
dent de conc. stabilizatorului
vitez de polimerizare
+
+
dependen de numrul de
particule

metacrilat de metil
metacrilat de metil
stiren

Emulsie
+
+

Viteza de poli-merizare a meta-crilatului de metil la 80C

n:
(1) polimerizarea n dispersie;
(2) polimerizarea precipitant;
(3) polimerizarea n soluie 8.

Mecanism , cinetica

+
+
+
+
+

Mediu de dispersie
etanol/ap
izopropanol/ap
1-butanol/ap
2-butanol/ap
2-metoxietanol/etanol
DMSO/etanol
metanol/ap
hexan
DMF
2-butanol/toluen
2-butanol/toluen
2-butanol/toluen
2-butanol/toluen
2-butanol/toluen
ciclohexanon/toluen
2-butanol/toluen
metanol/ap
metanol/ap
alcool /ap

Reprezentare
schematic a
procesului de
polimerizare n
dispersie

df=6MMWS/NA2/3Qmin/CsS1/2k2/0,386kp1/6kt/fkdI1/12

unde M = concentraia monomerului (mol/l);

MW S = masa molecular a stirenului (g/mol);
= densitatea (g/cm3);
Cs = constanta de transfer de lan la stabilizatorul polimeric;
S = concentraia stabilizatorului (mol unitate monomer/l);
k2= constanta de vitez controlat de difuzie pentru
coalescena particulelor cu dimensiuni similare (l/mol s);
kd = constanta de descompunere a iniiatorului (s-1);
I = concentraia iniiatorului (mol/l), kt este constanta vitezei
de ntrerupere (l/mols).
Cantitatea minim de grefe de acoperire necesar pentru stabilizarea particulelor mpotriva homocoagulrii corespunde relaiei

Qmin = 1/ Rg2 = 1/A2(0,75 Mw)2

df =1/0,75bAM w b6MMW s/NA2/3 1/CsS1/2 k2/0,386 kp1/6 kt/fkdI1/12

Rp= CdV1/2kp(Ri/kt)1/2

unde = coeficient de distribuie a monomerului n polimer i solvent;

Cd = concentraia monomerului n mediul de reacie;
V = fracia volumic a particulelor;
kp = constanta vitezei de propagare;
kt = constanta de ntrerupere;
Ri = viteza de iniiere.

Reprezentarea schematic a
biocatalizatorului pe baz de
microparticule funcionalizate
cu structur miez-manta

Modificarea funcionalitii poli(p-clormetilstirenului).

NaBH4
PSt - CH2OH ------------HMTA
PSt - CHO ---------------- PSt - CH2Cl
H2O2, NaOH
CH3COOH, H
PSt - COOH ------------_______________________ ____________

HMTA/CHCl3;HCl/CH2OH
H2N-(CH2)3-NH2
H2N-(CH2)2-COOH

PSt-CH2NH2 PSt-CH2-NH-(CH2)3-NH2 PSt-CH2-NH-(CH2)2-COOH

CUPLAREA LIGANZILOR BIOCHIMICI

1. cuplarea direct a grupelor carboxilice superficiale cu grupele aminice ale proteinelor prin intermediul unor ageni de cuplare solubili
n ap, cu activitate ridicat, de tipul carbodiimidelor (meto-p-toluen sulfonat de 1-ciclohexil-3-(2-morfolinoetil)carbodiimid, hidroclorura
1-etil-3-(3-dimetilaminopropil)carbodiimidei)

A-cuplare direct

B- grupe esterice active intermediare

2.convertirea grupelor carboxilice superficiale n grupe aminice prin cuplare cu un spacer (ex. un diaminoalcan), care s asigure
flexibilitatea necesar facilitrii orientrii compusului proteic n procesul de recunoatere molecular (n cazul sistemelor cu eliberare
controlat a medicamentelor, al suporturilor pentru teste de aglutinarediagnosticare, sau biocataliz)
3. cuplarea latexurilor cu grupe amidice superficiale prin interaciunea ntr-o prim etap cu hidrazid, urmat de reacia cu compui
difuncionali (ex. aldehid glutaric sau anhidrid succinic)

4. modificarea latexurilor cu grupe amidice prin cuplare direct cu ligandul cu ajutorul unor carbodiimide solubile n ap sau prin
reacia cu aldehid glutaric

B- grupe esterice active intermediare

1. Efecte sterice `n controlul polimerizarii radicalice. (particularit\]i ale polimerizarii

redicalice, strategii de asigurare a controlului prin efecte stereochimice `n
propagare)
2. Controlul stereoregularita]ii catenei prin selectia monomerului.
3. Auxiliari chirali `n polimerizarea radicalic\.
4. Polimerizare matricial\ (definire, mecanism)
5. Polimerizare radicalic\ controlat\. Dezactivare reversibil\ cu radicali aminiloxil.
6. Polimerizare ini]iat\ cu radicali persisten]i. Termoiniferteri
7. Fotoiniferteri
8. Dendrimeri. Definire, sintez\ (metoda divergent\, metoda convergent\)
9. Copolimeri bloc cu structur\ dendritic\ [i dendritic-liniar\

10.

Structuri dendritice -aplica]ii.

11.

Cataliz\ enzimatic\ (enzime-structur\, mecanism, cinetic\)

Modaliti de interaciune a antigenelor (Ag) de la suprafaa celulelor cu microsferele magnetice

(MM)
1. metoda direct, cnd ligandul legat la microsfer este adsorbit n mod specific pe o molecul complementar din
membrana celular, de ex. o antigen sau un reziduu zaharidic

Celul

Microsfer

Celul marcat cu magnetosfer

2. metoda indirect, cnd la antigena prezent pe celula respectiv (primul anticorp) este ataat anticorpul specific,
sistemul cuplndu-se apoi cu ligandul complementar (anti-anticorp) legat la particula magnetic.

Anti-Ab-MM

II

Principiul testelor de aglutinare: (a ) interaciune antigen/anticorp;

(b) prima treapt n testele de aglutinare; (c) aglutinarea latexului

Metoda co-precipitrii polimermagnetit

5. transformarea grupelor superficiale de tip sulfat (provenite din resturi de iniiator) n grupe hidroxilice (prin hidroliz) urmat de
legarea acestora la compusul bioactiv 10, intermediat prin CNBr 11-13, clorur de tosil (p-toluen sulfonil clorur), 2,2,2-trifluoroetan
sulfonil clorur

6. derivatizarea superficial a latexurilor polistirenice prin nitrare-aminare-diazotare, imediat urmat de cuplarea cu ligandul biochimic.
Metoda se aplic numai pentru particule cu diametrul de peste 0,8m, condiiile dure de reacie din prima etap favoriznd flocularea.
Redispersarea, posibil pentru particule mari, devine practic imposibil pentru particule mai mici de aceast dimensiune.