Feminismul n Relaiile internaionale

FEMINSM s.n. 1. Micare social care urmrete dobndirea egalitii n drepturi a femeilor cu
brbaii. Doctrin care propag emanciparea femeii i extinderea drepturilor ei.

Renumite autoare feministe din domeniul Relaiilor Internaionale au artat, n scrierile lor, c
femeile, ca existene concrete, nu sunt doar mame, simbol al cminului, al pcii i al
tradiiilor, eroine caritabile, soiile diplomailor sau rareori, decideni masculinizai ntr-o lume
accesibil i inteligibil doar brbailor excepionali, oameni de stat. Feminismul este o
doctrin teoretic i de aciune, care revendic lupta mpotriva inegalitii de gen, promovnd
afirmarea femeii n societate, prin ameliorarea i extinderea rolului i drepturilor sale.
Reprezentantele teoriei feministe propun o completare a realismului i o redefinire a
conceptelor de putere i securitate.
Materialul discut modul n care abordrile de gen au devenit parte a R.I a a cum sunt ele
conepute astzi, ca domeniu distinct de cercetare.
- teoriile de inspiraie feminist n R.I
Feminismul aduce n R.I att o agend de cercetare nou, regndind fenomene interna ionale mai
vechi comunicndu-le ntr-un limbaj nou.

Morgot Light i Fred Halliday disting dou categorii de contribuii feministe n domeniul
Relaiilor Internaionale: scrierile care consider femeile o categorie de studiu i cele care iau
genul ca reper epistemologic. O autoare feminist important n studierea Relaiilor
Internaionale, Jacqui True, observ c exist trei modaliti chiar trei etape de integrare a
genului, n studiul relaiilor internaionale: genul ca variabil, genul ca element constitutiv i
genul ca element transformator.
- A existat mai nti etapa n care femeile au fost descoperite ca fiind totui prezente n
relaiile internaionale.
- A doua etap, aceea a genului ca element constitutiv, are n vedere reliefarea
caracterului distorsionat, masculin i masculinizat, dar aparent neutru i abstract, pe
care teoriile relaiilor internaionale i, n general, ntreaga nelegere a domeniului
internaional se sprijin n mod insesizabil.
- A treia etap const n indicarea transformrilor pe care integrarea perspectivei genului
le aduce n modul de definire, studiere i practicare a relaiilor internaionale.
Reprezentantele teoriei feministe propun o completare a realismului i o redefinire a
conceptelor de putere i securitate. Din perspectiva teoriei realiste, puterea nseamn
controlul omului asupra omului. Este un punct de vedere care exclude, prin definiie,
cooperarea. Feministele sesizeaz tocmai acest potenial pentru cooperare i toate
poziiile lor subliniaz caracterul multidimensional al puterii.
Hannah Arendt definete puterea drept abilitate uman de a aciona n echip cu alii care
mpart preocupri similare (Geta Juverdeanu , O perspectiv feminist asupra relaiilor
internaionale, Revista Cap. Compas, nr. 1, martie 1998).
Pn n anii 80, rolul genului n teoria i practica relaiilor internaionale, cu deosebit
precdere n domeniul teoriilor i studiului securitii internaionale, a fost aproape n
totalitate ignorat. Astzi, cercetrile feministe reprezint, ns, o contribuie din ce n ce mai
important n contextul studiilor din acest domeniu. O serie de opinii, exprimate nc de
acum cteva decenii, au vizat complexitatea sistemului de relaii internaionale, rolul femeilor
i al brbailor n conflicte i n sistemul de pace / securitate internaional. Opiniile exprimate
n ultimii ani arat c feminismul a devenit mult mai deschis, c s-a dezvoltat ca teorie

flexibil i c s-a conectat la alte preri teoretice care ncearc s-i critice ipotezele
fundamentale.
n studiul relaiilor internaionale feminismul aduce o agend teoretic nou, dar i o agend
de cercetare nou, regndind fenomene internaionale mai vechi pe care le comunic ntr-un
limbaj nou. De asemenea, pune accentul pe realitile internaionale ignorate pn acum n
cercetrile tradiionale (acel mainstream / malestream).
Contribuiile specifice ale feminismului n relaiile internaionale pornesc adeseori de la
obiecia referitoare la abordarea focalizat pe aspectele politicomilitare i noiunile centrate pe
stat, datorit faptului c le consider o abordare ngust, care limiteaz vizibilitatea i
complexitatea tematicii celor dou genuri. Perspectiva feminist are implicaii importante n
primul rnd pentru c instituiile militare i politice sunt de tip patriarhal, ierarhice i au
exclus mult timp implicarea femeilor, dar i pentru c resursele financiare i politice din sfera
politic internaional nu pot fi administrate dect de societate, n ansamblul su. Astzi
femeile ocup un rol important n cadrul Relaiilor Internaionale ocupnd funcii de
conducere i fiind n mare parte majoritate numai femei.
Prima manifestare a fost aceea a feminismului liberal timpuriu. Desi
termenul"feminist" a nceput sa fie utilizat abia la sfrsitul secolului al XIX-lea, originea
feminismului este identificata, de obicei, n perioada imediat urmatoare Revolutiei franceze,
n Anglia, n opera lui Mary Wollstonecraft, care, respingnd credinta n inferioritatea femeii,
dominanta la vremea respectiva, a sustinut ca femeile sunt fiinte rationale, asemenea
barbatilor, si, ca urmare, trebuie sa aiba drepturi egale. Aceste idei au avut un puternic ecou n
SUA, unde industrializarea si modernizarea rapida au stimulat manifestarea independenta a
femeilor. Prima dezbatere de amploare pe probleme precum sclavia sau dreptul de vot s-a
desfasurat n 1848, cnd Conventia de la Seneca Falls a adoptat o "Declaratie de independenta
alternativa", parafraznd punct cu punct Declaratia de independentadin 1776, dar ncorpornd
referirile la femei.
Feminismul socialist a avut ca prima expresie conceptia socialismului utopic potrivit
careia relatiile dintre barbati si femei trebuie ntelese ca parte a societatii capitaliste, care
produce si ntretine subordonarea femeii; schimbarea acestei stari de lucruri se poate realiza
pe calea reformelor. Feminismul marxist a reluat, nparte, aceste idei, sustinnd nsa ca solutia
pentru schimbare este revolutia.
La sfrsitul secolului al XIX-lea femeile din tari dezvoltate precum Anglia sauSUA
beneficiau de un grad considerabil de independenta, respectiv de acces la educatie si munca,
dar li se refuza dreptul de vot. Atunci s-a dezvoltat campaniapentru dreptul de vot, care a atins
punctul culminant la nceputul secolului XX. A fost, n principal, o continuare a ideilor
feministe liberale, dar a avut diferite variante. "Sufragetele" au fost exponentele aripii
militante, foarte active nperioada premergatoare primului razboi mondial. Majoritatea tarilor
dezvoltate auconsacrat, dupa razboi, dreptul de vot al femeilor.
n perioada interbelica, feminismul a intrat ntr-un oarecare declin. n anii marii
crize, s-a produs o deplasare dinspre problema drepturilor egale nspre aceea aprotectiei
sociale a femeilor ("feminismul welfare").

n perioada ce a urmat celui de-al doilea razboi mondial, primul moment

semnificativ a fost acela al publicarii cartii lui Simone de Beauvoir, Al doilea sex(1949),
expresie a respingerii rolului traditional al femeii. n anii '60 s-a conturatun nou val de
feminism, ndeosebi n SUA, gratie unor militante precum ziarista Betty Friedan, care a pledat
pentru combinarea responsabilitatilor casnice alefemeii cu preocuparile pentru cariera.
ncepnd din acei ani femeile americane aubeneficiat, asemenea populatiei de culoare ("afroamericanilor"), de asa-numiteleprogrameaffirmative action ("discriminare pozitiva", n sensul
unor masuri si actiuni favorizante, care sa nlature consecintele discriminarii trecute).
Ultimele decenii au cunoscut si expresii ale feminismului radical, ale
"anarhofeminismului"chiar, care ndeamna la nesupunere fata de "legile opresive".Feminismul
post-modernist a cultivat o serie de exigente privitoare la limbaj, astfel nct acesta sa reflecte
corect participarea si posibilatatile de participare alefemeilor la viata publica (asanumita political correctness).
n prezent, feminismul nu mai constituie o orientare proeminenta, dar multe dintre
obiectivele sale si pastreaza actualitatea si sunt larg mpartasite la nivelul opiniei publice, ca
si al unor forte politice. Desi s-au facut progrese considerabile n privintaparticiparii femeilor
pe piata muncii, precum si n viata politica (feminismul avnd, fara ndoiala, o contributie n
aceasta privinta), egalitatea de sanse a femeilor cu barbatii ramne o problema de actualitate
pe agenda publica.
Uniunea internationala a femeilor cu sediul la Londra, reunind principalele miscari
feministe nationale reflecta gradul de maturizare la care a ajuns miscarea, dar si cresterea ca
pondere si nsemnatate a miscarilor nationale n viata interna a statelor respective. De la
afirmarea dreptului femeii la libertate, rostit de revolutia democratica universala la
organizarea ei internationala, miscarea feminista a parcurs o lunga si complexa evolutie, sub
semnul progresului general n plan doctrinar si organizatoric, depasind granite nationale,
convingeri politice, origini sociale, confesiune sau nivel de instructie si educatie, devenind
una din principalele forte ale opiniei publice internationale n preajma primului razboi
mondial.
Feminismul liberal
*prima etap identificat de True
constituie primul curent feminist aparut in domeniul Relatiilor Internationale.Principalele
sale preocupari, se concentreaza pe:
semnalarea necesitatii implicarii femeilor in categoria factorilor de decizie;
evaluarea masurii in care prevederile existente pe plan international referitoare la drepturile
omului sunt favorabile femeilor;- promovarea femeilor in lumea relatiilor internationale;
introducerea sau mentinerea in dezbaterile de politica externa si internationala a unor probleme
ce privesc femeile (problemele imigrantelor, refugiatelor, muncii la negru, traficului decarne vie,
violentei impotriva femeii, conditiei femeii in timpul conflictelor armate).In ce priveste acest din
urma aspect- conditia femeii in timpul conflictelor armate-feminismulliberal si-a adus contributia la
elaborarea Conventiei a IV-a de la Geneva (1949), care a reprezentat primul instrument ce cuprinde
dispozitii referitoare la tratamentul aplicabil persoanelor civile intimpul conflictelor armate
internationale. Feminismul liberal si-a pus amprenta si asupra statutului Curtii Penale Internationale,
adoptat laRoma la 17 iulie 1998, care prevede printre alte violari grave ale legilor aplicabile in
timpulconflictelor armate internationale, violul, sclavia sexuala, prostitutia, insarcinarea (graviditatea)
sausterilizarea fortate, precum si orice alta forma de violenta sexuala.

Feminismul marxist
*a-2-a etap identificat de True, i anume genul ca element constitutiv
avand drept fundament teza marxista a inegalitatilor de clasa, abordeazarelatiile de gen din
perspectiva inegalitatilor dintre statutul, drepturile si distributia resurselor intrebarbati si femei la scara
globala. Contributiile cele mai semnificative ale acestui curent se focalizeazape studierea si
interpretarea relatiilor de putere la scara globala din perspectiva unor realitati asimetrice de tipul:
centru- periferie; metropola- colonie; Nord- Sud; lume dezvoltata- lume subdezvoltata; rasa alba - alte
rase.
Feminismul teoriei critice
*a-2-a etap identificat de True, i anume genul ca element constitutiv
este un curent mai recent, apartinand anilor 90. Influentat de marxism,el critica doctrinele si
programele organizatiilor internationale (Organizatia Internationala pentruMigratie, Organizatia
Internationala a Muncii, Banca Mondiala, diverse ONG-uri internationale),pentru faptul ca prin
prevederile lor privitoare la femei si prin dezinteresul de a aplica putineleprevederi existente in
materie, nu fac altceva decat sa contribuie activ la incurajarea discriminarilorde gen. Scopul sau
principal este constatarea lipsurilor existente in legislatia actuala si imbunatatirea acesteia.