ara Alexei Mateevici

In versul cantecelor poporane

Te mananca toti la claca,

Se inchina taranimii basarabene

Iti iau bogatiile

Frunza verde grau de vara,

Si-si latesc mosiile.

Ce-i frumoasa a mea tara!

S-au facut ei boieri mari,

Tara mea nemarginita

Chinuiesc pe-ai tai plugari,

Cu verdeata-mpodobita.

Pe noi ne-au incalecat,

Cat cu ochii-n zari cuprinzi,

Painea toata ne-au luat,

Taruleano, te intinzi,

Tara-n maini au apucat,

Stralucind in ape-oglinzi;

Sangele ei ne-au baut

Cat cu ochii dai si vezi

Si neoameni ne-au facut.

Tot campii, paduri, livezi,

Fiii, pamantenii tai,

Sesuri, vai frumoase, sate,

Au luptat ca niste lei,

Paini in brazde semanate,

Au varsat ei mari de sange,

Munti si dealuri-nalte, vii,

Ca sa poata jugul frange,

Departari largi, albastrii.

Jugul cel greu din vechime

Primavara numai floare

De pe-ntreaga romanime;

In campii mirositoare.

Au dat jos jugul turcesc,

Vara aur tot turnat

Acum duc cel boieresc

Pana-n zare revarsat,

Si mai greu si mai dracesc.

Aur viu de paine coapta

Mult am mai luptat si noi,

Munca taranimii dreapta.

Te-am scos, taro, din nevoi,

Maiculita, scumpa tara,

Am luptat si-om mai lupta,

Mandra esti tu si frumoasa;

Nici la ganduri nu vom sta,

Mandra esti tu la vedere,

Caci norodul oropsit

Of ! Dar nu esti norocoasa,

Din ntuneric a iesit,

Veneticii, tara draga,

Biruit nu s-a lasa

Pentru scumpa tara sa.