Fundamentele psihologiei An I Sem I – 2008 - 2009

A True / False
B Multiple Choice
Cris_43
„Priza de constiinţă” se referă la:

B 63 a) latura afectivă; b
b) latura informativ-cognitivă;
c) latura volitiv-declansatoare.
A 19 A percepe este ceva mai mult decât a simţi si ceva mai puţin decât a gândi A
Activitatea onirică aparţine:

B 61 a) stării de veghe relaxate; b

b) inconstientului;
c) stării crepusculare a constiinţei.
Adaptarea se realizează cel mai rapid si la valorile cele mai ridicate în:

B 77 a) sfera sensibilităţii tactile; b

b) sfera sensibilităţii olfactive;
c) sfera sensibilităţii luminoase.

1
 Alegeţi cele două forme generice (bazale) în care se structurează constiinţa:

a) constiinţa morală;
b) constiinţa corporală;
B 51
c) constiinţa lumii externe;
d) constiinţa trecutului;
e) constiinţa de sine.
R: c+e
Aparatul auditiv al omului funcţionează optim:

B 109 a) în raport cu intensităţi scăzute ale sunetelor; c

b) în raport cu intensităţi mari ale sunetelor;
c) în raport cu intensităţi medii ale sunetelor.
Aparatul bastonaselor asigură:
B 93
a) vederea diurnă;
b
b) vederea nocturnă.
Aparatul receptor al sensibilităţii vizuale se află în:

B 94 a) sclerotică; b
b) retină;
c) nervul optic.

2
 Atributul de „psihologie obiectivă” se aplică:

a) introspecţionismului;
B 5
b) freudismului;
c
c) behaviorismului;
d) gestaltismului.
Auzul armonic constă în:

a) identificarea sunetelor muzicale prezentate izolat;

B 114
b) recunoasterea cu usurinţă a liniilor melodice;
c
c) integrarea într-o configuraţie unitară a raporturilor de înălţime pe verticală dintre sunetele unei
opere muzicale.
Auzul fonematic se dezvoltă pe baza:
B 111
a) auzului muzical;
b
b) auzului general.
Baza genetică a schemei operatorii a constiinţei o constituie:

B 54 a) dinamica internă a inconstientului; a

b) acţiunea directă în plan extern cu obiectele;
c) satisfacerea trebuinţelor alimentare.

3
 Ca si informaţia, psihicul:

B 72 a) posedă proprietăţi perceptibile, nemijlocit măsurabile; c

b) este un caz particular al entropiei;
c) este măsură a gradului de organizare.
Calitatea modală a senzaţiilor gustative este determinată de:

B 124 a) starea de agregare a substanţei; c

b) de miscările limbii;
c) de structura moleculară a substanţei.
A 30 Capacitatea rezolutivă este indicatorul comportamental esenţial al funcţionalităţii inconstientului F
Caracterul activ al percepţiei rezidă în:

B 151 a) prezenţa si acţiunea directă a obiectului; b

b) implicarea operaţiilor subiectului;
c) varierea caracteristicilor obiectului.
Caracterul hipercomplex al sistemului psihic uman este dat de:

a) numărul „elementelor” componente;

B 29
b) diversitatea stărilor afective;
d
c) volumul conexiunilor externe;
d) numărul „elementelor” componente si volumul conexiunilor interne si externe.
A 13 Caracterul subiectiv al reflectării psihice înseamnă dependenta ei exclusiv de subiect F

4
 Care din legile de mai jos sunt psihofiziologice:

a) legea contrastului;
B 85 b) legea pragurilor senzoriale;
c) legea semantizării;
d) legea compensaţiei.
R: a+d
Cel care a pus în evidenţă existenţa culorilor spectrale prin descompunerea fasciculului luminos a fost:

B 100 a) Helmholtz; b
b) Newton;
c) Hering.
Componenta morală a constiinţei:

B 59 a) asigură satisfacerea necondiţionată a trebuinţelor; c

b) asigură caracterul teleonomic al comportamentului;
c) asigură adecvarea comportamentului la normele si cerinţele sociale.
A 4 Comportamentul animal este eminamente instinctual A
Comportamentul instinctual se caracterizează prin:

B 56 a) analiza si evaluarea prealabilă a condiţiilor; c

b) compararea alternativelor;
c) centrarea pe atingerea imediată a obiectivului.

5
 Conceptul de informaţie contribuie la:

B 74 a) o mai exactă localizare a psihicului în creier; b

b) definirea naturii si statutului ontologic al psihicului;
c) stabilirea relaţiilor dintre constient si inconstient.
Constantele perceptive sunt:

B 167 a) calităţi înnăscute; c

b) rezultatul acţiunii legilor psihofizice;
c) rezultatul evaluărilor corectoare ale schemelor integrative corticale.
Constienţa este:

B 62 a) sinonimă si echivalentă cu constiinţa; c

b) sinonimă si echivalentă cu constiinţa de sine;
c) sinonimă si echivalentă cu starea de veghe activă.
Constiinţa conferă comportamentului un caracter:

a) imediat, impulsiv;
B 45
b) agresiv;
c
c) nemijlocit – teleonomic;
d) defensiv – ezitant.
A 5 Constiinţa este o lume subiectivă ermetic închisă în sine F

6
 Constiinţa este o structură:

B 41 a) eminamente cognitivă; a
b) eminamente afectivă;
c) eminamente instrumental – acţională.
Constiinţa este:

B 60 a) o organizare sistemic-integrativă emergentă; a

b) capacitatea de a înţelege, discerne si explica;
c) suma tuturor funcţiilor si proceselor psihice particulare.
Contrastul culorilor reflectă:

B 78 a) raportul de intensitate; a
b) raportul de durată;
c) raportul de modalitate.
Creatorul psihologiei conduitei este:

B 14 a) W. Wundt; c
b) J. Piaget;
c) P. Janet.
Cui aparţine teza „întreaga viaţă psihică este reductibilă la senzaţii”?:

B 82 a) psihanalizei; b
b) asociaţionismului;
c) behaviorismului.

7
 Culorile spectrale se obţin:

B 99 a) prin acţiunea compactă a fasciculului luminos; c

b) prin interferenţa mai multor fascicule luminoase;
c) prin descompunerea fasciculului luminos în lungimi de undă.
A 21 Cuvântul joacă un rol esenţial în mecanismele perceptive A
Datorită constiinţei, omul:

B 48 a) se contopeste cu lumea; c
b) se delimitează si se izolează de lume;
c) se delimitează si se integrează în lume.
Datorită constiinţei, omul:

B 49 a) se inserează în lume ca obiect; c

b) se adaptează la lume pasiv;
c) se relaţionează si se integrează în lume ca subiect.
Datorită timbrului:

B 104 a) localizăm sursa sonoră: b

b) deosebim două sunete de aceeasi înălţime;
c) deosebim două sunete de aceeasi intensitate.

8
 Deosebirea dintre mecanismul senzaţiei si cel al percepţiei apare:

B 147 a) la nivelul verigii receptoare; b

b) la nivelul verigii corticale;
c) la nivelul verigii intermediare, subcorticale.
Determinanţii percepţiei includ:

a) exclusiv factorii obiectivi externi;

B 154
b) exclusiv factorii subiectivi – interni;
d
c) factorii obiectivi externi si factorii subiectivi interni în adiţiune;
d) ambele categorii de factori în interacţiune.
Determinismul psihicului uman este:

B 27 a) preponderent biologic; c
b) preponderent mixt, interacţionist;
c) preponderent socio-cultural.
Din punct de vedere funcţional, constiinţa trebuie considerată:

B 52 a) o scurgere sau un torent continuu; c

b) un mozaic de stări (statice);
c) o îmbinare între static si dinamic.

9
 Din punct de vedere psihofiziologic:

a) toate mirosurile sunt neutre;

B 118
b) toate mirosurile au efect pozitiv;
d
c) toate mirosurile au efect negativ;
d) nici un răspuns nu este corect.
Divergenţele manifestate în istoria psihologiei sunt de ordin eminamente:

B 18 a) terminologic; c
b) empiric, faptologic;
c) metodologic.
Domeniul sunetului se delimitează pe baza:

B 101 a) amplitudinii vibraţiilor acustice; b

b) frecvenţei vibraţiilor acustice;
c) formei vibraţiilor acustice.
Durata asteptării unui eveniment neplăcut:

B 177 a) tinde să fie subestimată; a

b) tinde să fie supraestimată:
c) se evaluează în mod obiectiv.

10
 Durata asteptării unui eveniment plăcut:

B 178 a) tinde să fie subestimată; c

b) se evaluează fără alterări;
c) tinde să fie supraestimată.
Duratele evenimentelor neplăcute:

B 176 a) tind să fie subestimate; c

b) se evaluează în mod obiectiv;
c) tind să fie supraestimate.
A 27 Efectele de câmp sunt rezultat al perceperii si evaluării corecte a tuturor componentelor obiectului – stimul F
Efectul psihofiziologic al culorii rosii este:

B 98 a) inhibitor; c
b) relaxant;
c) excitator.
Evaluarea timpului se referă la:

a) segmentul trecut;
B 175
b) segmentul prezent;
c) segmentul viitor.
R: a+b+c

11
 Fenomenul „fi” al miscării aparente a fost pus în evidenţă:

B 181 a) în sfera percepţiei tactile; b

b) în sfera percepţiei vizuale;
c) în sfera percepţiei auditive.
Frecvenţa sunetului determină:

B 102 a) senzaţia de tărie; b

b) senzaţia de înălţime;
c) senzaţia de timbru.
A 12 Funcţia cognitivă a constiinţei atinge nivelul cel mai înalt de realizare în gândire A
A 14 Funcţia de reglare a constiinţei constă în planificarea si evaluarea critică a rezultatelor activităţii A
Funcţionarea constiinţei poate fi estimată:

B 53 a) după expresiile fizionomice ale subiectului; c

b) după viteza de răspuns la stimulii externi;
c) după eficienţa si performanţa acţiunilor.
Funcţionarea constiinţei se subordonează:

B 43 a) principiului automatismului; b
b) principiului realităţii;
c) principiului plăcerii.

12
 Gestaltismul se bazează pe:

B 9 a) considerarea interacţiunii parte – întreg; c

b) considerarea exclusiv a părţii;
c) considerarea exclusiv a întregului.
A 18 Gestaltismul susţine caracterul evolutiv al structurilor perceptive F
Graţie constiinţei, omul devine capabil:

B 50 a) să răspundă imediat la stimulii externi; c

b) să folosească unelte;
c) să înţeleagă, să explice si să confere semnificaţii obiectelor si fenomenelor din jur.
Homeostazia mediului intern al organismului este:

B 137 a) un fenomen perturbator indezirabil; b

b) un fenomen reglator necesar;
c) o stagnare a proceselor fiziologice.
Homunculusul senzitiv corespunde:

B 92 a) sensibilităţii olfactive; b
b) sensibilităţii cutano-tactile;
c) sensibilităţii auditive.

13
 Identificarea perceptivă:
B 150 a
a) este spontană si înnăscută;
b) este învăţată si dobândită.
Iluziile în percepţie sunt rezultatul:

B 159 a) excedentului de informaţie; c

b) halucinaţiilor;
c) efectelor de câmp.
Imaginea retiniană reflectă obiectul:

B 169 a) în poziţia în care este prezentat; b

b) în poziţie răsturnată;
c) în poziţie oblică.
A 17 Imaginea vizuală este o copie fotografică a obiectului F
A 22 Imaginile consecutive sunt halucinaţii involuntare F
Inconstientul are legătură:

B 38 a) mai mult cu gândirea; c

b) mai mult cu voinţa;
c) mai mult cu imaginaţia.

14
 Inconstientul are un conţinut:

B 37 a) exclusiv afectiv-motivaţional; c
b) exclusiv cognitiv;
c) mixt.
Inconstientul colectiv:

B 58 a) derivă din cel individual; c

b) include pe cel individual;
c) precede si subordonează pe cel individual.
Informaţia furnizată de senzaţiile proprioceptive participă la formarea si susţinerea:

B 132 a) tonusului muscular; b

b) schemei integrative a Eu-lui fizic;
c) schemelor miscărilor obiectuale.
Intensitatea sunetelor o măsurăm în:

B 108 a) cicli/sec.; c
b) microvolţi;
c) decibeli.
Intensitatea unei senzaţii olfactive depinde de:

B 117 a) tipul substanţei folosite; c

b) prezenţa sau absenţa zgomotului de fond;
c) concentraţia substanţei – stimul.

15
 Interpretarea, ca fază a percepţiei, înseamnă:

B 157 a) încadrarea obiectului într-o clasă; c

b) relaţionarea obiectului cu experienţa anterioară;
c) stabilirea semnificaţiei si utilităţii obiectului pentru activitatea subiectului.
Intervalul critic de fuziune a imaginilor vizuale secvenţial – statice este de:

B 182 a) 1/30 sec; b

b) 1/16 sec;
c) 1/45 sec.
Invarianţii de structură (de bună formă) în percepţie rezultă din:

B 158 a) numărul elementelor componente; c

b) mărimea elementelor componente:
c) relaţiile dimensional- metrice dintre elementele componente.
Împărţirea sunetelor în zgomote si sunete muzicale are la bază:

B 103 a) frecvenţa undelor acustice; c

b) amplitudinea undelor acustice;
c) regularitatea (periodicitatea) oscilaţiilor.
În absenţa sensibilităţii:

B 64 a) este compromisă doar dezvoltarea senzaţiilor: c

b) este compromisă doar dezvoltarea miscărilor obiectuale;
c) este compromisă întreaga dezvoltare psihică.

16
 În cazul suprapunerii complete a celor două imagini retiniene:

B 172 a) obiectul este perceput plat (bidimensional); a

b) obiectul este perceput dedublat;
c) obiectul este perceput în volum.
În cercetarea psihologică ne asteptăm ca validitatea generalizărilor să fie:
B 31
a) invers proporţională cu numărul cazurilor individuale investigate;
b
b) direct proporţională cu numărul cazurilor individuale investigate.
În concepţia lui S. Freud, inconstientul este:

B 36 a) premisă internă a comportamentului; b

b) factor determinant al comportamentului;
c) mecanism frenator al comportamentului.
În condiţii de întuneric sensibilitatea vizuală:

B 97 a) scade; b
b) creste;
c) rămâne constantă.
În definirea si interpretarea percepţiei contribuţia cea mai adecvată a adus-o:

B 142 a) behaviorismul; b
b) gestaltismul;
c) asociaţionismul.

17
 În dezvoltarea limbajului, auzul are un rol:

B 112 a) auxiliar; c
b) complementar;
c) determinant.
În dezvoltarea psihică a omului, ereditatea are:

B 55 a) un rol absolut; b
b) un rol relativ;
c) un rol nul.
În explicarea devenirii organizării psihice a omului apelăm la:

B 26 a) determinismul biologic intern; c

b) determinismul univoc extern;
c) determinismul extern mediat.
În metoda experimentului de laborator, cercetătorul stabileste si controlează în mod direct:

a) variabilele ambientale;
B 32 b) variabilele intermediare;
c) variabilele independente;
d) variabilele dependente.
R: a+c

18
 În modelul freudian, între inconstientul înnăscut si cel dobândit există o relaţie:

B 57 a) de concordanţă; b
b) antagonică;
c) de complementaritate.
În opinia lui J.B. Watson, constiinţa este:

B 183 a) o realitate psihică nemijlocit perceptibilă;

b) obiectivul principal al cunoasterii pihologice;
c) o simplă ficţiune.
În percepţia plurimodală se integrează:

B 156 a) informaţii despre mai multe obiecte de la un singur analizator; c

b) informaţii despre mai multe obiecte de la mai mulţi analizatori;
c) informaţii despre un singur obiect de la mai mulţi analizatori.
În percepţia vizuală, constanta de mărime se datoreste:

B 168 a) operaţiilor de evaluare de la nivelul verigii corticale a analizatorului; a

b) stabilităţii imaginii retiniene a obiectului;
c) contextului în care este dat obiectul.
În percepţie, diferenţele individuale:

B 160 a) sunt inexistente; b

b) sunt legice si permanente;
c) sunt accidentale.

19
 În percepţie:

B 165 a) setul se confundă cu motivaţia; b

b) setul poate exista si funcţiona în absenţa unei stări anume de motivaţie;
c) setul presupune obligatoriu existenţa unei stări de motivaţie.
În plan filogenetic, apariţia psihicului se leagă de:

B 22 a) apariţia excitabilităţii; c
b) apariţia sistemului muscular;
c) apariţia funcţiei de explorare – semnalizare.
În psihologia conduitei, conduita este considerată:

B 11 a) mulţime de reacţii motorii si secretorii; c

b) un set de stări de necesitate;
c) o manifestare a personalităţii în întregul său.
În raport cu inconstientul, constiinţa:

B 47 a) are un rol potenţator – stimulator; b

b) are un rol moderator – frenator;
c) are un rol acompaniator.
A 29 În raport cu subiectul concret, lumea externă există numai în măsura în care este percepută A

20
 În teoria freudiană, funcţionarea inconstientului se subordonează:

B 34 a) principiului emergentei; b
b) principiului plăcerii;
c) principiului realităţii.
A 15 Între constiinţă si inconstient există numai relaţii de subordonare F
Între intensitatea stimulului si intensitatea senzaţiei există un raport:

B 83 a) invers proporţional; b
b) logaritmic;
c) direct proporţional.
Între seturi există raporturi:

B 164 a) de subordonare; b
b) antagonice;
c) de coordonare.
La nivelul creierului, funcţiile psihice:

B 25 a) nu au o localizare determinată; c
b) au o localizare precisă si invariantă;
c) unele au o localizare precisă, altele o localizare dinamică.

21
 La nivelul sistemului psihic uman, între „input” si „output” există o relaţie:

B 30 a) de tip direct, univoc; c

b) de independenţă;
c) de tip mediat – probabilist.
Latura activ – creatoare a constiinţei se realizează prin:

B 44 a) funcţia reglatorie; b
b) funcţia proiectivă;
c) funcţia cognitivă.
Legea adaptării are:

B 76 a) rol perturbator asupra percepţiei; c

b) rol optimizator asupra percepţiei;
c) rolul ei depinde de sensul varierii nivelului sensibilităţii.
Legea bunei forme exprimă:

B 149 a) caracterul aditiv-sumativ al percepţiei; c

b) caracterul secvenţial – serial al percepţiei;
c) caracterul structural – emergent al percepţiei.
A 26 Legea constantei se referă numai la percepţia mărimii obiectelor F

22
 Legea heterocroniei presupune că:

a) toate componentele sistemului psihic se dezvoltă în mod liniar;

B 39
b) toate componentele sistemului psihic au acelasi ritm de dezvoltare;
c
c) componentele sistemului psihic au ritmuri diferite de dezvoltare si momente diferite de maturizare –
consolidare.
Legea heteronomiei se referă la:

B 40 a) ritmul dezvoltării diferitelor funcţii si capacităţi psihice; c

b) succesiunea stadiilor psihogenetice;
c) nivelul de dezvoltare – consolidare atins de diferitele componente psihice particulare.
Legea pragurilor diferenţiale a lui Weber-Fechner exprimă:
B 70
a) diferenţa dintre intensităţile a doi stimuli independenţi;
b
b) valoarea (câtimea) ce trebuie adăugată la intensitatea stimulului iniţial.
A 23 Legea proiecţiei obiectuale exprimă identitatea substanţial-calitativă între imaginea perceptivă si obiect F
Legea selectivităţii reflectă:
B 166 a
a) preponderent rolul determinanţilor subiectivi;
b) preponderent rolul determinanţilor obiectivi.

23
 Legea Weber-Fechner a pragurilor diferenţiale se confirmă:

B 71 a) pe tot continuumul sensibilităţii; c

b) numai în segmentele extreme ale continuumului sensibilităţii;
c) numai în segmentul mediu al continuumului sensibilităţii.
Limitele teoriei gestaltiste a percepţiei rezidă în:

a) admiterea ireductibilităţii percepţiei la senzaţie;

B 153 b) considerarea caracterului imanent al structurii;
c) fizicalizarea mecanismului producerii perceptului;
d) introducerea invarianţilor de structură.
R: b+c
Mecanismul senzaţiei este:

a) blocul receptor;
B 86
b) blocul subcortical;
c) blocul cortical.
R: a+b+c
A 28 Medierea informaţională de tip psihic a acţiunilor obiectuale externe începe cu percepţia A
Modelul paradigmatic al psihologiei contemporane este:

B 8 a) S ® R; c
b) S ® 0 ® R;
c) S ® P ® R.

24
 Modelul structural actual al sistemului psihic uman este:

B 46 a) liniar; c
b) ierarhic-bidimensional;
c) ierarhic-tridimensional.
Neobehaviorismul:

B 7 a) susţine schema S – R; c
b) neagă existenţa constiinţei;
c) recunoaste existenţa componentelor psihice interne.
Nivelul calitativ cel mai înalt al integrării percepţiei se realizează în :

B 148 a) faza identificării; a

b) faza detecţiei;
c) faza discriminării.
Noţiunea de activitate este:

B 13 a) echivalentă noţiunilor de comportament si de conduită; a

b) se subordonează noţiunilor de comportament si conduită;
c) mai completă decât noţiunile de comportament si conduită.
O senzaţie ne permite să:

B 84 a) identificăm obiecte; a
b) să deosebim un obiect de altul;
c) să reunim două obiecte.

25
 Obiectivitatea cunoasterii psihologice depinde de:

B 33 a) sinceritatea subiectului; c
b) gradul de concordanţă dintre experienţa subiectului si experienţa cercetătorului;
c) acurateţea si fidelitatea înregistării si prelucrării datelor.
Orientarea New-look a evidenţiat:

B 161 a) rolul contextului fizic ambiental în percepţie; c

b) rolul complexităţii stimulilor în percepţie;
c) rolul factorilor motivaţionali si de personalitate în percepţie:
Percepţia implică memoria:

B 162 a) în faza detecţiei; c

b) în faza discriminării;
c) în faza identificării.
Pentru a deveni eficientă si obiectivă, observaţia trebuie:

a) să se realizeze cu consimţământul subiectului;

B 42
b) să provoace direct fenomenul sau comportamentul ce urmează a fi studiat;
c
c) să fie discretă si sistematică;
d) să fie spontană si episodică.

26
 Pentru a se realiza percepţia obiectului în volum (cu cea de a treia dimensiune) este necesar ca cele două
imagini retiniene:
B 173
a) să fie complet disparate;
b
b) să se suprapună parţial;
c) să se suprapună integral.
Pentru auzul muzical este definitorie:

B 110 a) diferenţierea – identificarea înălţimii sunetelor; c

b) diferenţierea – identificarea timbrului sunetelor;
c) diferenţierea – identificarea raporturilor de înălţime si durată dintre sunete.
Pentru behaviorismul clasic obiectul de studiu al psihologiei trebuia să fie:

B 3 a) lumea subiectivă internă; c

b) activitatea finalistă;
c) comportamentul.
Pentru percepţia sunetelor vorbirii si a cuvintelor este indispensabilă:

B 113 a) închiderea ochilor; c

b) diferenţierea structurii spectrale a sunetelor verbale;
c) actualizarea modelelor lor interne din memoria de lungă durată.

27
 Pentru studiul conduitei P. Janet propunea:

B 12 a) metoda observaţiei externe; c

b) metoda introspecţiei;
c) metoda clinică.
Percepţia este un model informaţional:

B 143 a) izomorfic; c
b) homomorfic;
c) izomorfic – homomorfic.
Percepţia este:
B 141
a) rezultatul însumării senzaţiilor;
b
b) rezultatul integrării senzaţiilor.
Percepţia este:

B 145 a) produsul memoriei; c

b) produsul imaginaţiei;
c) rezultatul acţiunii obiectului.
Percepţia este:
B 146
a) un fenomen punctual – instantaneu
b
b) un proces multifazic.

28
 Percepţia furnizează informaţii despre:

B 144 a) proprietăţile esenţiale si generale ale obiectelor; a

b) proprietăţile situaţional – accidentale ale obiectelor;
c) proprietăţi esenţiale amalgamate cu proprietăţi accidentale.
Percepţia miscării fizice a obiectelor este mai exactă:
B 179
a) într-un spaţiu „vid”, nepopulat;
b
b) într-un spaţiu populat.
Percepţia monomodală constă în:

B 155 a) perceperea aceluiasi obiect de mai multe ori; c

b) perceperea unui obiect o singură dată;
c) perceperea unuia sau mai multor obiecte pe calea unui singur analizator.
A 20 Percepţia reflectă obiectul într-o dublă ipostază: ca realitate în sine si ca realitate pentru noi A
A 25 Percepţia si evaluarea timpului semnifică unul si acelasi lucru F
Percepţia spaţiului este:
B 170
a) de tip monomodal;
b
b) de tip intermodal.

29
 Percepţia timpului se referă la:

B 174 a) segmentul trecut; b

b) segmentul prezent;
c) segmentul viitor.
Percepţia vizuală a celei de a treia dimensiuni a spaţiului are la bază:
B 171
a) un mecanism monocular;
b
b) un mecanism binocular.
Potrivit înţelegerii actuale, obiectul de studiu al psihologiei îl constituie:

a) Comportamentul;
B 15
b) Conduita;
c
c) organizarea psihocomportamentală;
d) universul psihic intern.
Potrivit legii perspectivei, perceperea unui obiect familiar în mărime mai mică decât este în realitate se
A 24
interpretează că el se află la distanţă mare de noi
A
Potrivit legii Weber-Fechner, valoarea pragului diferenţial pentru sensibilitatea auditivă este:

B 105 a) 1/30; c
b) 1/15;
c) 1/10

30
 Potrivit lui S. Freud, inconstientul:

B 35 a) este integral înnăscut; c

b) se formează în ontogeneza timpurie;
c) o componentă a lui este înnăscută, o alta dobândită.
Potrivit psihologiei umaniste, obiectul de studiu al stiinţei psihologice trebuie să fie:

a) funcţiile psihice particulare;

B 17
b) omul concret cu problematica sa existenţială;
b
c) conduita;
d) activitatea.
Pragul absolut inferior si pragul absolut superior delimitează:

B 69 a) modalitatea sensibilităţii; c
b) întinderea sensibilităţii în raport cu semnificaţia stimulilor;
c) întinderea sensibilităţii în raport cu intensitatea stimulilor specifici.
Precizia percepţiei miscării:

B 180 a) creste pe măsura îndepărtării obiectului de observator; b

b) scade pe măsura îndepărtării obiectului de observator;
c) nu se modifică.

31
 Prezenţa si calitatea funcţionării sistemului psihic le putem evalua cel mai
obiectiv:
B 21
a) pe baza relatărilor verbale ale subiectului;
b
b) pe baza rezultatelor subiectului în abordarea si rezolvarea sarcinilor reale;
c) pe baza descrierilor unor observatori neutri.
A 3 Psihicul este o formă particulară de realizare a informaţiei la nivelul sistemului nervos A
Psihicul este o realitate:

B 20 a) nemijlocit observabilă si perceptibilă; c

b) imposibil de observat si cunoscut;
c) cognoscibil în mod mijlocit.
Psihicul este o realitate:

a) substanţială;
B 23
b) energetică;
d
c) spirituală pură;
d) informaţională.
A 1 Psihicul este o secreţie a creierului F
A 2 Psihicul este un atribut al organismelor animale A
A 7 Psihicul posedă proprietăţi care ne permit să-l percepem în mod nemijlocit F
A 6 Psihicul uman este integral înnăscut F

32
 Psihicul uman este un sistem:

a) static;
B 28 b) probabilist;
c) dinamic;
d) dinamic – evolutiv.
R: b+d
Psihicul uman este:

B 6 a) integral înnăscut, predeterminat; b

b) preponderent dobândit;
c) integral dobândit.
Psihicul:

B 24 a) izvorăste din structura celulară internă a creierului; c

b) este o realitate paralelă care coexistă de la început cu creierul;
c) este un rezultat al comunicării creierului cu sursele externe de informaţii.
Psihologia a devenit stiinţă independentă datorită adoptării:

B 2 a) metodei testelor; c
b) metodei introspecţiei;
c) metodei experimentului.

33
 Psihologia conduitei s-a constituit pentru a depăsi limitele:

a) freudismului;
B 10
b) behaviorismului;
c) introspecţionismului.
R: b+c
Psihologia generală este o stiinţă centrată pe:

B 16 a) individual, specific; b
b) general, universal;
c) tipologic.
Psihologia introspecţionistă se centra:

B 4 a) pe studiul conţinuturilor si stărilor interne ale constiinţei; a

b) pe studiul expresiilor emoţionale externe;
c) pe studiul diferenţelor individuale.
Psihologia si-a inaugurat statutul de stiinţă independentă fixându-si ca obiect de studiu:

B 1 a) activitatea; b
b) constiinţa;
c) comportamentul.

34
 Raportul dintre entropie si informaţie:

B 73 a) este complementar-aditiv; c
b) este de subordonare;
c) este antagonic.
Realizarea percepţiei presupune:

B 152 a) omogenizarea câmpului stimulator extern; c

b) evidenţierea unei însusiri dominante;
c) operarea distincţiei „figură – fond”.
Receptorii sensibilităţii auditive se află:

B 106 a) în membrana timpanică; c

b) în fereastra ovală;
c) în membrana bazilară (organul lui Corti).
Receptorii sensibilităţii gustative sunt dispusi:

B 121 a) în musculatura limbii; c

b) în învelisul superior al buzelor;
c) în mucoasa limbii.

35
 Receptorii sensibilităţii tactile sunt:

a) celulele bipolare;
B 90 b) corpusculii Meissner;
c) corpusculii Krause;
d) discurile Merkel.
R: c+d
Saturaţia reprezintă:

B 96 a) gradul de deosebire al culorii cromatice date faţă de culoarea neagră; b

b) gradul de deosebire al culorii cromatice date faţă de culoarea albă de aceeasi claritate;
c) gradul de deosebire al culorii cromatice date faţă de culoarea gri.
Segmentul cortical al analizatorului vizual se localizează în:

B 95 a) ariile 4,6,8 – Brodmann; c

b) ariile 22,41 – Brodmann;
c) ariile 17,18, 19 – Brodmann.
A 9 Semantizarea este o lege psihofiziologică a sensibilităţii F
Semnalizarea proprioceptivă funcţionează:

B 131 a) uneori în stare de somn; c

b) numai în stare de veghe;
c) permanent.

36
 Sensibilitatea asigură perceperea:

B 66 a) doar a stimulilor indiferenţi; c

b) doar a stimulilor biologiceste necesari;
c) a ambelor categorii de stimuli.
A 10 Sensibilitatea este o funcţie constantă, independentă de vârstă F
Sensibilitatea este:
B 68
a) o variabilă de tip discret;
b
b) o variabilă de tip continuu.
Sensibilitatea kinestezică se activează:

a) la acţiunea stimulilor externi;

B 133
b) la declansarea miscărilor voluntare;
d
c) la declansarea miscărilor involuntare;
d) la declansarea oricărei miscări.
Sensibilitatea umană este:

a) o funcţie constantă, nemodificabilă;

B 65 b) o funcţie variabilă;
c) o funcţie determinată exclusiv biologic;
d) o funcţie condiţionată si socio-cultural.
R: b+d

37
 Sensibilitatea umană este:
B 67 a
a) o funcţie modular-diferenţiată;
b) o funcţie global-difuză.
Sensibilizarea semnifică:

B 75 a) scăderea sensibilităţii unui analizator ca urmare a prelungirii duratei de acţiune a stimulului specific; c
b) cresterea sensibilită ii unui analizator prin stimularea lui repetată cu stimulul specific;
c) cresterea sensibilită ii unui analizator ca urmare a stimulării altui analizator.
Senzaţia de durere are:

B 140 a) un rol exclusiv negativ; c

b) un rol exclusiv pozitiv;
c) atât un rol negativ, cât si un rol pozitiv.
Senzaţia de durere se produce:

a) la acţiunea unei anumite modalităţi de stimuli; b?

B 139
b) la acţiunea oricărei modalităţi de stimuli. c
c) la acţiunea oricărei modalităţi de stimuli a căror intensitate depăseste pragul absolut superior al
sensibilităţii specifice.
Senzaţia de foame:

B 129 a) creste nivelul sensibilităţii gustative; a

b) scade nivelul sensibilităţii gustative;
c) nu are nici o influenţă asupra nivelului sensibilităţii gustative.

38
A 8 Senzaţia este o proprietate a obiectelor externe F
Senzaţia este un model informaţional:

B 79 a) bidimensional; b
b) unidimensional;
c) contextual.
Senzaţia este:

B 80 a) o stare subiectivă pură a constiinţei; c

b) expresia energiilor specifice ale organelor de simţ;
c) un cod-imagine al unei proprietăţi a stimulului specific.
Senzaţia este:

B 81 a) identică însusirii fizice a stimulului; c

b) un obstacol între noi si lume;
c) o verigă necesară a procesului de cunoastere a lumii.
Senzaţiile de culoare se obţin prin stimularea:

B 87 a) corpusculilor Meissner; c
b) aparatului bastonaselor;
c) aparatului conurilor.

39
 Senzaţiile gustative joacă un rol major în:

B 128 a) reglarea tonusului afectiv; c

b) reglarea secreţiilor digestive;
c) formarea preferinţelor alimentare.
Senzaţiile gustative reflectă:

B 120 a) starea de agregare a substanţelor introduse în cavitatea bucală; c

b) temperatura substanţelor;
c) proprietăţile chimice (moleculare) ale substanţelor.
Senzaţiile gustative se includ în categoria:

B 123 a) senzaţiilor exterior-informative; a

b) interoinformative;
c) proprioinformative.
Senzaţiile kinestezice furnizează informaţii si despre:

B 135 a) culoarea obiectelor; c

b) asperitatea obiectelor;
c) greutatea si volumul obiectelor.
Senzaţiile kinestezice:

B 134 a) sunt un simplu acompaniament al miscărilor; c

b) sunt necesare în declansarea miscărilor;
c) sunt indispensabile în reglarea miscărilor.

40
 Senzaţiile olfactive reflectă:

B 115 a) proprietăţi mecano-fizice; c

b) proprietăţi electromagnetice;
c) proprietăţi chimice.
Senzaţiile olfactive se implică în reglarea actului alimentar:

B 119 a) prin conţinutul informaţional obiectiv; b

b) prin nota de plăcut – neplăcut;
c) prin intensitate.
Senzaţiile organice semnalizează:

B 136 a) modificări structurale la nivelul organelor interne;

b) modificări funcţionale la nivelul organelor interne;
R: a+b
A 16 Senzaţiile organice stau la baza homeostaziei biologice A
Senzaţiile proprioceptive informează despre:

B 130 a) funcţionarea organelor interne; c

b) miscările locomotorii;
c) poziţiile posturale ale corpului în repaus.

41
 Senzaţiile tactile reflectă:

B 89 a) proprietăţi chimice; c
b) proprietăţi acustice;
c) proprietăţi mecano-fizice.
Sistemul psihic uman se include în clasa sistemelor:

B 19 a) închise; c
b) deschise;
c) semideschise.
Starea de bine si confort fiziologic are la bază:
B 138
a) integrarea la nivel inconstient a semnalelor organice;
a
b) integrarea la nivel constient a semnalelor organice.
Starea de set acţionează ca:

B 163 a) factor de asimilare a obiectului – stimul; a

b) factor de blocare a percepţiei obiectului – stimul;
c) factor de întârziere a formării imaginii obiectului.
Stimul olfactiv poate fi:

B 116 a) orice substanţă; b

b) numai substanţele volatilizabile;
c) numai substanţele lichide.

42
 Stimularea receptorilor gustativi se obţine prin:

B 122 a) administrarea oricărei substanţe; c

b) administrarea doar a substanţelor lichide;
c) administrarea substanţelor lichide si doar a substanţelor ale căror molecule se dizolvă în salivă.
Stimulul specific pentru perceperea senzaţiei pure de sărat este:

B 127 a) sarea de potasiu; b

b) sarea de sodiu;
c) sarea de magneziu.
Stimulul specific pentru provocarea senzaţiei pure de amar este:

B 126 a) sarea amară; b

b) chinina;
c) lactona.
Stimulul specific pentru senzaţia pură de dulce este:

B 125 a) glucoza; b
b) zaharina;
c) zahărul.
Structural, constiinţa se compune din modelul informaţional al lumii externe si modelul informaţional al
A 11
propriului Eu
A

43
 Tonul cromatic este determinat de:

B 88 a) intensitatea fasciculului de lumină; b

b) lungimea undei electromagnetice;
c) forma undei electromagnetice.
Veriga corticală a analizatorului auditiv se situează în:

B 107 a) ariile 3,1,2 Brodmann; b

b) ariile 41,42,22 – Brodmann;
c) ariile 44,24,26 – Brodmann.
Veriga corticală a analizatorului cutano-tactil se localizează în:

B 91 a) ariile 17,18,19 Brodmann; b

b) ariile 3,1,2 Brodmann;
c) ariile 36,38 Brodmann.

44