CURS 1

Delimitri conceptuale: Management general, Managementul organizaiei colare,

Managementul clasei de elevi.
Clasa ca grup socioeducativ. Aspecte teoretice i implicaii practice.
I. CONCEPTUL DE MANAGEMENT.
Etimologia termenului de management:
provenita din manus-agere (lat.) - mna, manevrare, pilotare, conducere, strunirea

cailor;
manege (fr.), maneggio (it.), to manege (engl.) a reusi, a conduce, a rezolva, a
face fata, a dirija, a izbuti, a struni elemente pentru un tel, a
administra, a manevra, a stapni, a se descurca, a gasi mijloace, a reusi, a se pricepe sa,
a crmui, a duce la bun sfrsit,);
management (engl.) - activitatea / arta de a conduce, abilitate, organizare, reusita in
atingerea obiectivelor, adaptarea deciziilor optime n proiectarea si realizarea proceselor);
manager (engl.) - conducator, administrator, director, coordonatorul unei echipe.

n Dictionarul Explicativ al Limbii Romne:

Management s. n. 1. Activitatea si arta de a conduce. 2. Ansamblul activitatilor de
organizare, de conducere si de gestiune a ntreprinderilor. 3. Stiinta si tehnica organizarii si
conducerii unei ntreprinderi. (DEX)
II. EVOLUIA MANAGEMENTULUI
Teorii clasice ale conducerii sau managementul - F.W.Taylor, H.Fayol si Max
Weber (nceputul secolului trecut).
Frederick Winslow Taylor (1856-1915 - Inginer american) a publicat lucrarea The
Principles of Scientific Management (New York, 1911) n care sustine ca operatiile de
productie trebuie sa se efectueze n conformitate cu anumite criterii riguroase, stiintifice,
posibil de identificat si de evaluat sau masurat.
Henry Fayol (1841-1925) - Administratia industriala si generala - Prevedere,
Organizare, Conducere, Coordonare, Control, Paris, 1916, formuleaza, pentru prima oara,
cele sase functii sau atribute ale procesului de conducere.
Fayol i Taylor au formulat principiile noii stiinte (management) astfel:
Principiul ierarhiei : potrivit caruia orice organizatie e determinata de la vrf catre
baza de linii ierarhice de-a lungul carora se exercita autoritatea detinuta de nivelurile
superioare.
Principiul unitatii de comanda: orice lucrator trebuie sa primeasca ordine numai de
la seful lui imediat , superior ierarhic
Principiul specializarii: cu ct specializarea e mai ngusta cu att nivelurile
productivitatii muncii sunt sunt mai nalte.
Principiul mecanicist: indicatorul de baza n functie de care se apreciaza eficacitatea
unei organizatii este productivitatea muncii.
Principiul corespondentei autoritate responsabilitate: autoritatea conferita unui
membru al organizatiei trebuie sa fie echilibrata de responsabilitatea pe care si-o asuma
acesta cu privire la modul n care si realizeaza obiectivele organizationale
1

Principiul supravegherii: orice angajat trebuie supravegheat permanent si n cel mai

mic detaliu al activitatii sale.
Principiul materialist: organizatia se poate astepta la un comportament al angajatului
corespunzator cerintelor ei in masura n care acesta i asigura angajatului un salariu
corespunzator postului ocupat si securitatea locului de munca.
Sociologul si psihologul german Max Weber (1864-1920) - Teoria organizatiilor
economice si sociale descrie trei tipuri de autoritate:
- traditionala, bazata pe relatii de rudenie
- carismatica, bazata pe trasaturile exceptionale de personalitate,
- rational-legala, bazata pe legi si norme (Zlate, M., 2004).
Elton Mayo - Miscarea relatiilor umane. Muncitorii sunt fiinte umane
Cercetarile lui Elton Mayo (1880-1949) traverseaza doua etape distincte (Zlate, M., 2004):
- ntre anii 1923-1927se deruleaza etapa n care acesta este interesat de ameliorarea
conditiilor fizice, iluminatul de exp.n vederea cresterii randamentului muncii;
- ntre anii 1927-1939 Mayo experimenteaza factorii psihosociali, pe care i considera mai
importanti n cresterea randamentului dar si ai satisfactiei n munca. Doctrina relatiilor
umane arata ca, o multime izolata de muncitori poate fi transformata ntr-un grup animat de
sentimentul responsabilitatii sociale, fiind grupati dupa sarcini, obiceiuri, traditii si ritualuri,
avnd libertatea de a lua decizii.
Jacob Levy Moreno (1889-1974), nascut la Bucuresti, a studiat medicina la Viena
si apoi a emigrat n America, unde a lucrat ca medic psihiatru, ca psiholog si sociolog. El a
elaborat o conceptie unitara cu privire la relatiile afective socio-umane, pe care a
prezentat-o n lucrarea Who Shall Survive? Cine va supravietui?, cartea care a lansat o
noua stiinta, sociometria.
Moreno continua orientarea nceputa de Mayo, nlocuind n conceptia sa omul
mecanic, gestiunea administrativa si regula birocratica cu relatiile inter-umane afectivsimpatetice. Moreno constatnd ca relatiile inter-umane afective influenteaza nu numai
formarea grupurilor de munca ci si productivitatea muncii, propune reconstructia
colectivelor dupa criterii sociometrice.
Kurt Lewin (1890-1947) - O teorie dinamica a personalitatii Lewin considera ca
esentiale n functionarea grupurilor sunt relatiile inter-umane. Lewin accentueaza relatiile
conflictual-tensionale dintre acestia. Grupul estevazut ca un cmp de forte care se
confrunta, n functie de intensitatea si orientarea lor. Pentru Lewin esenta unui grup consta
nu n similaritatea ci n interdependenta si dinamica fortelor sale.
Teoria resurselor umane este reprezentata de J.G.March, H. A. Simon, R. T.
Cybert, Douglas Mc Gregor(1906-1964), Rensis Likert (1903-1981), Cris Argyris. Acesti
autori au pus n evidenta urmatoarele caracteristici:

disponibilitatile psihice ale oamenilor sunt resursele cele mai importante ale unei
organizatii deoarece sunt inepuizabile;

oamenii asteapta nu doar sa li se satisfaca cerintele material-economice si sociale ci

sa li se dea posibilitatea de a se afirma, de a-si pune n valoare capacitatile de care dispun.
Orientari actuale in management
Cele mai recente abordari ale psihologiei organizational-manageriale (Cf. Zlate, M.,
2004), care aduc noi perspective si solutii sunt:
2

abordarea cognitiva;
abordarea psihanalitica;
abordarea evolutionista.

III. Conceptul de management al clasei

Daca pna n decembrie 1989 la noi s-a vorbit despre conducerea nvatamntului
conceptul de management educational este aparut recent, avnd o sfera mai larga dect
cel de conducere a nvatamntului.
I. Cristea (1996) se refera la dificultatile metodologice de definire a managementului
educational.
E. Paun (1999) face trimitere la moda managementului ca la un pericol n procesul
de conceptualizare a managementului educational.
E. Joita (2000) subliniaza necesitatea abordarii interdisciplinare a managementului
educational din punct de vedere: psihologic, sociologic, ergonomic, filozofic, politologic,
juridic, epistemologic, etc.
E. Joita (2000) considera managementul educatiei ca fiind teoria si practica , stiinta
si arta proiectarii, organizarii, coordonarii, evaluarii, reglarii, elementelor activitatii educative
, ca activitate de dezvoltare libera, integrala, armonioasa a individualitatii umane, n mod
permanent pentru afirmarea autonoma si creativa a personalitatii sale, conform idealului
stabilit la nivelul politicii educationale.
Gilbert de Landsheere (1992) defineste managementul educatiei sau pedagogic ca
o disciplina pedagogica, interdisciplinara care studiaza evenimentele ce intervin in decizia
organizarii unei activitati pedagogice determinate si n gestiunea programelor educative.
I. Jinga (1998) considera ca n esenta managementul pedagogic (educational) poate
fi definit ca stiinta si arta de a pregati resursele umane, de a forma personalitati potrivit
unor finalitati acceptate de individ si de societate.
Managementul educational ca disciplina pedagogica studiaza tehnicile
stiintifice prin care activitatea educationala se poate proiecta, organiza, coordona,
regla, conduce cu scopul cresterii eficientei sale, pentru modelarea personalitatii
umane complexe, autonome si creative.
Managementul educaional intruneste caracteristici de baza ale managementului
organizaiilor, prin adaptare la specificul scolii si la procesul pedagogic:
dimensiunea moral-axiologica, prin sistemul de valori utilizat in educatie, ca
obiective;
esenial este mobilizarea resurselor umane, ca gestiune a particularitilor
individuale specifice;
se centreaz pe utilizarea strategiilor de tip comunicativ, pe interaciuni, pe un ethos
specific;
valorizarea individului i a capacitilor sale este obiectivul su ; astfel domin, n
crearea climatului organizaional, logica responsabilitii, afectiv, altruist a
descentralizrii, automotivrii, stimulativ.
3

descentralizarea organizrii se realizeaz progresiv i de durat, implicnd

schimbri n mentaliti i mecanisme.
Un concept subordonat managementului educatiei este managementul clasei de

elevi.

Iucu (2000) defineste managementul clasei de elevi ca: domeniul de cercetare n

stiintele educatiei care studiaza att perspectivele de abordare ale clasei de elevi
(didactica si psihosociala) ct si structurile dimensionale ale acesteia (ergonomica,
psihologica, psihosociala, normativa, relationala, operationala si creativa ) n scopul
facilitarii interventiilor cadrelor didactice n situatii de criza microeducationala (indisciplina,
violenta, non-implicare ) si a evitarii consecintelor negative ale acestora, prin exercitiul
microdeciziilor educationale.

Analiznd comparativ cele doua concepte constatam :

a. managementul educational se refera la ntreg sistemul educational, la toate
nivelele institutionale, la relatia dintre institutiile educationale, la relatia dintre actorii
implicati n contextul educational;
b. managementul clasei de elevi se refera la clasa de elevi, la coordonarea tuturor
resurselor umane, materiale si financiare ale acesteia cu scopul cresterii eficientei
educationale;
c. cele doua tipuri de management sunt intercorelate, managementul clasei de elevi
fiind parte componenta a managementului educational;
d. managementul educatiei si managementul clasei de elevi ca discipline
pedagogice interdisciplinare sunt din punct de vedere epistemologic la intersectia dintre
stiinta, tehnologie si arta;
e. criteriul eficienta educationala constituie nucleul celor doua tipuri de management.
Managementul actual valorifica ideile esentiale ale celorlalte scoli si orientari istorice
fiind nsa un tip de management sistemic, dar si situational si contextual. Cele mai bune
decizii manageriale se iau n functie de situatia concreta, raportata la contextul respectiv
dar si la sistemul mai larg din care face parte. Deciziile educationale de la nivelul clasei de
elevi depind de:
- situatia concreta, descriptibila,
- actorii implicati: profesori, elevi, parinti,
- sistemul educational n ansamblul sau.
Managerul clasei de elevi profesorul nu executa doar deciziile centrale de
politica educationala, nu administreaza doar resursele clasei, nu gestioneaza doar spatiul
si timpul educational. El are o viziune de ansamblu asupra nvatamntului si educatiei,
initiaza proiecte educationale, organizeaza activitati didactice si educationale, coordoneaza
resursele umane, materiale si financiare, ia decizii mpreuna cu cei implicati n procesul
educational, rezolva situatiile conflictuale, consiliaza elevii cu probleme, dirijeaza procesul
de nvatare creativa a elevilor, etc.
Managementul educational si cel subsumat, al clasei de elevi reprezint o stiint
interdisciplinar aflat la interactiunea dintre psihologie, pedagogie, sociologie, filozofie,
economie, stiintele comunicarii, stiintele rezolvarii conflictelor, etc.
Managementul clasei de elevi are functii similare cu cele ale managementului
educational:
- proiectare;
4

organizare;
coordonare;
consiliere;
conducere;
evaluare a activitatii educationale si a factorilor educationali la nivelul clasei
de elevi;
este o reflectare a managementului educational la specificitatea clasei de
elevi.

Managementul clasei de elevi reprezinta abilitatea profesorului/consilierului de a

planifica i organiza activitatea clasei, de a inva s asigure un climat favorabil instructiei
i educaiei. In cadrul managementului clasei se urmrete prevenirea comportamentelor
distructive, deviante i rezolvarea problemelor comportamentale.
Managementul clasei de elevi reprezinta domeniul de cercetare n tiinele educaiei,
care studiaz att perspectivele de abordare ale clasei de elevi (didactic i
psihosocial), ct i structurile dimensionale ale acesteia (ergonomic, psihologic,
social, normativ, operaional i inovatoare), n scopul facilitrii interveniilor cadrelor
didactice n situaii de criz microeducaional" (indisciplina, violen, nonimplicare etc.)
i a evitrii consecinelor negative ale acestora, prin exercitiul microdeciziilor educationale.
Obiectivul funcional al managementului clasei este formarea la elevi a abilitii de
autoreglare a comportamentelor. Controlul comportamentelor este att extern, realizat de
catre prini, profesori, colegi, ca apoi, prin interiorizare, s devin autonom. n cadrul
procesului de interiorizare intervin reguli i modele de urmat.

Managementul educaiei este teoria i practica, tiina i arta proiectrii, organizm

coordonrii, evalurii, reglrii elementelor activitii educative, a resurselor ei, ca
activitate de dezvoltare liber, integral, armonioas a individualitii, conform
idealului
educaional.

Cadrele didactice pot exercita funcii de conducere la urmtoarele niveluri:

n conducerea unui colectiv de elevi (grup, clas),
n conducerea unui colectiv (diriginte, nvtor, educatoare),
n conducerea procesului de asisten psihopedagogic (profesor-logoped,
profesor-consilier),
in conducerea activitii metodice (profesor-metodist n coli, la nivel intercolar, n
CCD-ISJ),
n conducerea unitii de nvmnt (director),
n conducerea inspeciei colare (inspector colar),
n conducerea activitii de cercetare pedagogic (profesor-cercettor),
n conducerea global a sistemului de nvmnt (profesor-demnitar).
La nivelul colii se pot aplica principiile abordrii ei ca organizaie: existena unor
scopuri clar formulate i delimitate, motivarea indivizilor pentru a desfura n comun
activitatea specific, combinarea intre diferitele tipuri de resurse necesare realizrii
obiectivelor, scopurile sunt transindividuale, interacionarea indivizilor pentru realizarea
scopurilor comune, existena diviziunii muncii, reglementarea social a rolurilor i statutelor
5

indivizilor in structura creat, modaliti proprii de organizare i dirijare-coordonare a

activitatilor si indivizilor.
Orice organizatie se caracterizeaz prin:
structura organizational: mrime, complexitate, formalizare, specializare,
difereniere a activitatii , pozitii si roluri,relatii si interactiuni;
controlul organizaional: structur ierarhic, niveluri de autoritate, birocratizare;
comportamentul organizaional: scopuri, cultur i climat organizaional, etos,
eficacitate;
schimbare organizaional: flexibilitate, inerie/inovaie, dezvoltarea personalului.
coala, ca organizaie, are ca specific:
este o organizaie care nva i produce nvare, deci se supune logicii
pedagogice;
sunt prezente i se manifest dou activiti de baz, distincte i interdependente:
activitatea managerial-administrativ (reglementat formal, normativ) i activitatea
pedagogic (reglementat de specificul normelor educaiei, instruirii);
regulile de eficien sunt de tip calitativ i vizeaz procesele, calitile personalitii
ce se formeaz, educ;
prezena manifest a aspectelor informale i a manifestrilor creative, expresive,
mai mult dect a celor formale;
prezena a mai multor tipuri de membri n organisme de conducere, administrative,
de realizare a procesului pedagogic;
acioneaz reglementri de ordin instituional, dar i pedagogic (uneori
contradictorii);
profesorul este supus numeroaselor ateptri, presiuni n exercitarea rolurilor, de
unde valoarea descentralizrii conducerii.
Dup nivelul ierarhic la care se exercit, managementul educaional se clasific:

strategic, la nivel naional (MEC);

tactic, la nivel teritorial (ISJ);
operativ, specific instituiilor de nvmnt de diferite tipuri.

Toate acestea respect anumite norme, regulamente, instruciuni, atribuii ale organismelor
specifice, metodologii, reglementri specifice.
Functii ale managementului clasei:
Managementul pedagogic reprezint o modalitate de conducere superioar global
(vizeaz ansarnblul problemelor sistemului, vzute n inerdependena lor funcional,
structural), optim (prin valorificarea maxim a resurselor sale), strategic (vizeaz
dezvoltarea sistemului pe termen mediu i lung, prin inovarea continu a structurilor,
funcionalitii).
Astfel aciunile principale de conducere vizeaz:

1. informarea managerial (colectarea informaiei, stocarea ei, procesarea ei,

accesibilizarea, dirijarea ei pentru proiectarea i realizarea conducerii),
2. evaluarea managerial (msurarea informaiei, aprecierea ei, luarea deciziei n
baza diagnozei fcute, pentru corectare-ameliorare-reformare)
3. comunicarea managerial (prelungete decizia la nivelul aciunii practice).
Funciile managementului pedagogic evideniaz rolurile conducerii colii n realizarea
obiectivelor sistemului de nvmnt: funcia de planificare-organizare, funcia de
orientare-indrumare metodologic, funcia de reglare-autoreglare a sistemului, procesului.
Managementul const ntr-un ir de activiti reglate ciclic, care definesc tipurile de aciuni
specifice ale managerilor, numite funcii ale conducerii:

prevederea evalueaz viitorul, surprinde tendiriele probabile de evoluie a

organizaiei. Ea poate fi pe termen lung (prognoza), pe termen mediu (planificarea)
i pe termen scurt (programarea);
decizia const n alegerea unei modaliti de aciune din mai multe posibile. Ea este
i un proces, cu etapele: identificarea problemei, obinerea informaiilor necesare,
prelucrarea i organizarea lor, elaborarea de variante de aciune, alctuirea unor
proiecte de rezolvare, adoptarea deciziei prin alegerea variantei optime,
comunicarea deciziei, explicarea i argumentarea ei, organizarea practicii, controlul
i reglarea aciunii;
organizarea cuprinde sistemul de activiti necesare indeplinirii sarcinilor,
componentele acestora (resurse, operaii, sarcini, relaii, ordonare, responsabiliti,
ierarhii);
coordonarea asigur cooperarea, armonizarea aciunilor, economicitatea, dozarea,
stimularea, antrenarea;
controlul const n verificarea, monitorizarea, aprecierea, analiza aciunilor, etapelor,
factorilor n relaie cu obiectivele, cu standardele stabilite.

Managementul microgrupurilor educationale

Clasa de elevi reprezint, la o prim aproximare, o formaiune psiho-social, structurat
n funcie de criteriul particularitilor de vrst ale componenilor acesteia (elevii) i avnd
implicaii multiple asupra desfurrii procesului instructiv-formativ.
Clasa de elevi, n calitatea sa de formaiune psiho-social se definete prin existena
unor relaii interpersonale accentuate ntre toi membrii si, prin faptul c i pstreaz
compoziia/structura o perioad ndelungat de timp i prin existena unor scopuri comune
(instructiv-formative) pentru realizarea crora elevii acioneaz, att individual ct i prin
cooperare.
Principalele atribute ale grupului-clas sunt astfel:
mrimea (numrul membrilor ce compun grupul);
interaciunea nemijlocit ntre indivizii ce formeaz grupul-clas;
existena scopurilor comune;
structura (ierarhia intern a grupului i microgrupurile structurate ca urmare a
existenei unor relaii prefereniale ntre elevi);
coeziunea (omogenitatea grupului, msura n care interrelaiile conflictuale
afecteaz unitatea grupului);
eficiena n aciune a grupului (dependent de gradul n care membrii grupului pot
colabora eficient pentru rezolvarea unei sarcini);
7

permeabilitatea grupului (disponibilitatea acestuia n ceea ce privete primirea de

noi indivizi n cadrul grupului);
sintalitatea (personalitatea, individualitatea clasei de elevi ca ansamblu detrminat de
structura relaiilor interpersonale existente la nivelul grupului, de valorile mprtite
i normele de conduit promovate/acceptate);

La nivelul clasei de elevi distingem urmtoarele tipuri de relaii i interaciuni educaionale:

2. relaii de intercunoatere (interaciuni ce vizeaz formarea unor imagini ct mai
adecvate despre colegii din cadrul grupului i implicit cu privire la propria persoan);
3. relaii de intercomunicare (schimburi reciproce de informaii ntre indivizii ce compun
grupul-clas);
4. rerelaii
socio-afective
prefereniale
(relaii
de
simpatie/antipatie,
de
atracie/respingere);
5. relaii de influenare (determinate de normele i regulile explicite sau implicite ce
reglementeaz activitatea grupului); influenarea poate fi rezultatul intrveniei
profesorului, a elevului numit/ales responsabil al clasei (lider formal), a unui elev ce
ntrunete reunete multiple relaii de preferenialitate (lider informal) sau a unui
subgrup capabil s-i impun punctul de vedere (subgrup dominant);
Elementele anterior menionate fac necesar existena unui management
corespunztor al clasei de elevi. Spre exemplu, se tie faptul c la nivelul fiecrui grup,
alturi de normele i reglementrile instituionale, funcioneaz un set de norme i reguli
elaborate implicit de ctre membrii grupului, norme a cror respectare condiioneaz n
mare msur poziia individului n cadrul grupului. n situaia n care aceste reguli implicite
sunt n contradicie cu cele instituionale, exist riscul ca elevul, n dorina sa de a obine
aprecierea favorabil a grupului de apartenen, s ignore regulile instituionale comind
abateri disciplinare de diverse niveluri gravitate.
BIBLIOGRAFIE
1. Argyris, C.,(1970), Participation et organisation, Dunod, Paris
2. Barus-Michel, Giust-Desprairies, F.,Ridel, R.,(1998), Crise. Abordare psihosociala clinica
3. Chirica, S.,(2003), Inteligenta organizatiilor. Rutinele si managementul gndirii colective.
Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca
4. Coriat, B., Wenstein, O., (1995), Les nouvelles theorie de lentreprise, Gaetan Morin
Chicoutimi
5. Cristea, S.,( 2000), Dictionar de pedagogie, Ed. Litere. Litera International, Bucuresti
6. Drucker, P., F.,(1968), L efficacite, objectif, no. 1 des cadres, Editions d Organization, Paris
7. Enriquez, E.,(1992), Lorganisation en analise, PUF, Paris
8. Fayol, H.,(1927), Administratia industriala si generala, trad.ro. Nicolae Constantinescu,
Taranu & Co, Bucuresti
9. Herzberg, F.,(1971), Le travail et la nature de l homme, Entreprise Moderne dEdition, Paris
10. Iosifescu, S.,(2001), Management educational. Ghid metodologic pentru formarea
formatorilor, MEC, Institutul de stiinte ale educatiei, Bucuresti
11. Iucu, R.,(2000), Managementul si gestiunea clasei de elevi. Editura Polirom, Iasi
12. Jinga, I.,(1998) , E. Istrate, Manual de pedagogie, Ed. AII, Bucuresti
13. Joita E.(2000), Management educational, Editura Polirom, Iasi
14. Katz, D.,Kahn, R., L.,(1966), The Social Psychology of organisation, Wiley, New York
15. Landsheere, G.de(1992), L education et la formation, PUF, Paris
16. Lewin, K.,(1959), Psychologie dynamique. Les relationes humaines,.PUF, Paris
17. Likert, R.,(1974), Le gouvernement participatif de lentreprise, Dunod, Paris

18. Mayo, E.,( 1933), The human Problems of an Industrial Civilisation, The Mc. Millan
Company, New York
19. Mc Gregor, D.,(1969), La dimension humaine de l entreprise, Gauthier, Villars-Editeur,
Paris
20. Mintzberg, H.,(2003), Le pouvoir dans les organisations, Edition dOrganisation, Paris
21. Moreno, J.l.(1970), Fondements de la sociometrie, PUF, Paris
22. Perkins, J.E.(1999) www.drizzle.com
23. Simon, H.,A.,(1956), Models of Man, Wiley, New York
24. Taylor, W.Fr.(1911), The Priciples of Scientific Management, Harper& Row
25. Vlasceanu, M.,(1999), Organizatiile si cultura organizarii, Editura Trei, Bucuresti
26. Weber, M.,(1965),n LevyA.,(ed.,), Psychologie sociale. Textes fondamentaux anglais et
americanes, Dunod, Paris
27. Zlate, M.,(2004,), Tratat de psihologie organizational-manageriala, Polirom, Bucuresti