Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiect 2
Proiect 2
Stagiar,
Moise Andreea Mihaela
Stagiu An III, Semestrul I
Bucuresti
2013
Cuprins
3.2
3.3
3.4
3.5
Bibliografie
- valoarea sa se modific ca urmare a variaiilor unei anumite rate de dobnd, a preului unui
instrument financiar, a preului unor mrfuri, a unui curs de schimb valutar, a unui indice de
preuri sau rate, a unui rating de credit sau indice de credit sau a altei variabile, cu condiia ca, n
cazul unei variabile nefinanciare, aceasta s nu fie specific unei pri contractuale (uneori
denumit "baz" sau "element suport");
- nu solicit nic io investiie iniial net sau solicit o investiie iniial net care este mai mic
dect cea necesar pentru alte tipuri de contracte de la care se ateapt reacii similare la
modificrile condiiilor de pia;
i
- este decontat la o dat viitoare.
Exemple de tipuri de instrumente derivate sunt contractele ferme de schimb la termen
(forward), contractele swap de valute, contractele futures i instrumentele condiionale
(opiunile cumprate sau vndute).
Una dintre caracteristicile definitorii ale unui instrument derivat este faptul c necesit o
investiie net iniial a crei valoare este mai mic dect cea care ar fi necesar n cazul altor
contracte de la care se ateapt s reacioneze identic la factorii pieei.
Opiunile se ncadreaz n definiia instrumentelor derivate deoarece prima pltit,
indiferent de exercitarea sau nu a opiunii, este mai mic dect investiia ce ar fi necesar pentru
obinerea instrumentului financiar de baz cu care este corelat opiunea.
n cazul contractelor cu instrumente derivate, angajamentele de cumprare sau vnzare
aferente acestora se nregistreaz n conturi n afara bilanului (cont 8039 "Alte valori n afara
bilanului", analitic distinct), n momentul ncheierii contractelor.
n general, valoarea just iniial a instrumentelor derivate este zero, cu excepia
opiunilor pentru care valoarea just iniial este dat de valoarea primei pltite sau ncasate, caz
n care contravaloarea acestora se evideniaz n conturile bilaniere corespunztoare de creane,
respectiv datorii.
n nelesul prezentelor reglementri, operaiunile de schimb la vedere sunt operaiunile
de cumprare i de vnzare a valutelor, cu decontarea n termenul stabilit n general prin
reglementri sau convenii ale pieei respective, de regul maxim de dou zile lucrtoare de la
data ncheierii tranzaciei, la cursul de schimb stabilit ntre pri (curs SPOT).
Operaiunile de schimb la termen (FORWARD) sunt considerate operaiunile de
cumprare i de vnzare a valutelor, cu decontare dup termenul stabilit n general prin
reglementri sau convenii ale pieei respective, de regul mai mult de dou zile lucrtoare de la
data ncheierii tranzaciei, la cursul de schimb stabilit ntre pri (curs FORWARD).
Operaiunile SWAP sunt operaiuni de cumprare i vnzare simultan a unei sume n
valut, cu decontarea la dou date, de valori diferite (de regul SPOT i FORWARD) la cursurile
de schimb stabilite (SPOT i FORWARD) la data tranzaciei.
n nelesul prezentelor reglementri, contractele bazate pe marf care dau oricreia dintre prile
contractante dreptul de decontare n numerar sau prin alte instrumente financiare se consider
instrumente financiare derivate, cu excepia cazurilor n care:
5
a) acestea au fost ncheiate i continu s ndeplineasc cerinele ateptate ale entitii privind
cumprarea, vnzarea sau utilizarea produsului de baz;
b) acestea au fost iniial destinate unui astfel de scop;
i
c) se ateapt ca acestea s fie decontate prin livrarea mrfii.
Evaluarea la valoarea just se aplic numai datoriilor care sunt:
a) deinute ca parte a unui portofoliu de tranzacionare;
sau
b) instrumente financiare derivate.
Evaluarea la valoarea just nu se aplic:
a) instrumentelor financiare nederivate deinute pn la scaden;
b) mprumuturilor i creanelor generate de entitate i nedeinute n scopul tranzacionrii;
i
c) intereselor n filiale, ntreprinderi asociate i asocieri n participaie, instrumentelor de capital
emise de entitate, contractelor cu plata contingent ntr-o combinare de ntreprinderi, precum i
altor instrumente financiare cu astfel de caracteristici speciale i care, n concordan cu ceea ce
este general acceptat, se contabilizeaz diferit fa de alte instrumente financiare.
n nelesul prezentelor reglementri, prin combinare de ntreprinderi se nelege gruparea unor
entiti individuale ntr-o singur entitate raportoare, determinat de obinerea controlului de
ctre o entitate asupra uneia sau mai multor ntreprinderi.
Valoarea just prevzut la punctul anterior se determin prin referire la:
a) valoarea de pia, pentru acele instrumente financiare pentru care se poate identifica cu
uurin o pia credibil. Dac valoarea de pia nu se poate identifica cu uurin pentru
un instrument, dar poate fi identificat pentru componentele sale sau pentru un instrument
similar, valoarea de pia poate fi derivat din cea a componentelor sale sau a
instrumentului similar;
sau
b) o valoare determinat cu ajutorul unor modele i tehnici de evaluare general acceptate, pentru
instrumentele pentru care nu se poate identifica cu uurin o pia credibil. Astfel de modele i
tehnici trebuie s asigure o aproximare rezonabil a valorii de pia i trebuie testate periodic (i
revizuite, dac este cazul) prin compararea valorilor furnizate cu preurile tranzaciilor efective
observabile sau pe baza oricror informaii de pia disponibile.
Instrumente financiare care nu pot fi evaluate credibil prin oricare dintre metodele
menionate la alin. (1) se evalueaz n conformitate cu regulile generale de evaluare prevzute de
prezentele reglementri.
O entitate poate s i cedeze interesul ntr-o entitate strin prin vnzare, lichidare,
rambursarea capitalului social sau abandonarea ntregii entiti sau a unei pri din aceasta. O
reducere a valorii contabile a unei entiti strine, fie din cauza pierderilor sale, fie din cauza unei
pierderi recunoscute de investitor, nu constituie o cedare parial. n consecin, nicio parte a
ctigului sau pierderii din diferene de curs, amnate n capitalurile proprii, nu este recunoscut
n contul de profit i pierdere la momentul reducerii valorii contabile.
n nelesul prezentelor reglementri, prin investiie net ntr-o entitate strin se nelege
valoarea interesului entitii raportoare din activele nete ale acelei entiti strine.
Un element monetar ce urmeaz a fi primit de la o entitate strin sau pltit unei entiti strine,
pentru care decontarea nu este nici planificat i nici nu este probabil a fi fcut n viitorul
apropiat, este, n esen, o parte a investiiei nete a entitii n acea entitate strin. Astfel de
elemente monetare pot include creane sau mprumuturi pe termen lung. Ele nu includ creanele
i datoriile comerciale. Entitatea care deine un element monetar de primit de la o entitate strin
sau pltit unei entiti strine, poate fi orice filial a grupului.
Rezerva de valoare just va rmne evideniat n contabilitate att timp ct sunt
evideniate n bilan instrumentele financiare crora le este aferent.
Dac a fost aplicat evaluarea la valoarea just a instrumentelor financiare, notele
explicative prezint:
a) ipotezele semnificative care stau la baza modelelor i tehnicilor de evaluare;
b) pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea just, modificrile de valoare
incluse direct n contul de profit i pierdere, precum i modificrile incluse n rezerva de valoare
just;
c) pentru fiecare clas de instrumente financiare derivate, informaii privind aria i natura
instrumentelor, inclusiv termenii i condiiile semnificative care pot afecta valoarea, momentul i
certitudinea fluxurilor viitoare de numerar;
i
d) un tabel care s prezinte modificrile rezervei de valoare just n cursul exerciiului financiar.
n care doresc sa vnda. Dar astfel de metode de control al riscurilor financiare sunt adesea greu
de aplicat n practica; instrumentele derivate ofera o modalitate mult mai eficienta de acoperire
a riscurilor specifice.
Cu toate acestea, eficienta asociata instrumentelor derivate n transferul si eliminarea riscurilor
nu se obtine fara asumarea altor riscuri. De exemplu, exista riscul ca partenerul sa nu-si poata
onora obligatiile de plata. De aceea, firmele nu ar trebui sa utilizeze instrumente financiare pe
care nu le nteleg. Iata de ce controlul asupra departamentelor de trezorerie din cadrul firmelor
este att de important.
3.2 Tipuri de instrumente derivate
a) Optiunile constituie un exemplu de instrumente derivate utilizate pentru gestiunea
riscurilor. O optiune de cumparare reprezinta dreptul de cumparare a unui anumit activ la un
pret prestabilit, la o data viitoare precizata. Cumparatorul unei asemenea optiuni crede ca pretul
activului respectiv va creste. El risca sa piarda cel mult valoarea primei platite pentru optiune.
O optiune de vnzare reprezinta dreptul de vnzare a unui anumit activ la un pret prestabilit, la
o data viitoare precizata. Cumparatorul unei asemenea optiuni doreste ca pretul activului sa
scada sub pretul de exercitare a optiunii, pentru a-si putea vinde activul pentru o suma mai mare
dect valoarea lui de piata. Astfel, optiunea este exercitata numai daca pretul activului pe piata
scade sub pretul de exercitare. Cumparatorul unei optiuni de vnzare risca sa piarda cel mult
valoarea primei platite pentru optiune.
Vnzatorii ("emitentii") de optiuni si asuma riscuri mult mai mari dect cumparatorii.
Cumparatorul unei optiuni cedeaza vnzatorului o prima n schimbul unor drepturi speciale.
Vnzatorul primeste pe loc plata garantata, dar are obligatii n viitor. Stabilirea pretului
optiunilor de catre vnzatori este extrem de importanta. Ea se face, de obicei, utiliznd
algoritmi si programe informatice care iau n calcul o varietate de factori printre care cel mai
important este o estimare a volatilitatii pretului activului de baza si, prin urmare, probabilitatea
de exercitare a optiunii de catre cumparator. Cu ct vnzatorul optiunii crede ca pretul activului
va varia mai mult, cu att va stabili o prima mai ridicata pentru optiune.
Iata un exemplu de optiune valutara.
Luam exemplul unei firme din Romnia care exporta tractoare n ntreaga lume. (Se presupune
ca nu exista inflatie.) Societatea primeste o comanda pentru 1.000 de tractoare la pretul de
$30.000 bucata, cu termen de livrare peste un an. Desi aceasta este o veste buna, comanda
implica riscuri foarte mari pentru firma.
10
La momentul semnarii contractului, cursul de schimb era $1 = 30.000 lei. Aceasta nseamna ca
respectiva comanda avea o valoare de 900.000 milioane lei sau 900 milioane lei per tractor.
Cum productia si livrarea unui tractor costa 800 milioane lei, contractul asigura firmei o marja
buna de profit.
Dar sa ne imaginam ce s-ar ntmpla daca peste un an, cnd cele $30 milioane sunt platite
pentru tractoare, cursul de schimb a devenit $1 = 25.000 lei. Cele $30 milioane ar reprezenta
doar 750.000 milioane lei (sau 750 milioane lei per tractor). Societatea ar pierde 150.000
milioane lei din cauza scaderii cursului de schimb. Nu numai ca firma nu ar mai avea profit din
acest contract, ci ar suferi pierderi.
Cum ar fi putut firma sa se protejeze mpotriva a ceea ce s-a ntmplat?
Societatea ar fi putut cumpara o optiune valutara cu scadenta la 12 luni, pentru suma de $30
milioane, la un curs de schimb prestabilit de $1 = 30.000 lei. La sfrsitul celor 12 luni, cnd
firmei i se platesc cele $30 milioane, cursul de schimb valutar este $1 = 28.000 lei. Atunci
societatea si-ar fi exercitat optiunea si ar fi obtinut $30 milioane x 30.000 lei.
Binenteles, cursul de schimb ar fi putut evolua n sens contrar. De exemplu, daca ar fi ajuns la
$1 = 40.000 lei, atunci firma nu si-ar fi exercitat optiunea, ci ar fi luat cele $30 milioane primite
la livrare si le-ar fi schimbat n 1.200.000 milioane lei, avnd un profit suplimentar din acel
contract.
b)
Contractele la termen
Un contract la termen simplu obliga o parte sa cumpere si alta parte sa vnda un instrument
financiar sau un bun la o data viitoare. Exemple de contracte la termen sunt contractele forward,
futures si tranzactiile swap. Un exemplu de tranzactie swap este un swap pe rata dobnzii.
c)
Instrumentele derivate sunt adeseori utilizate pentru reducerea costului datoriilor existente sau
nou contractate. n general, aceasta se face prin emisiunea, de catre o firma, a unui instrument
de datorie cu o rata a dobnzii fixa sau variabila si, simultan, interschimbarea platilor aferente
instrumentului de datorie cu o alta firma. De exemplu, o societate care are de facut plati la o
rata fixa a dobnzii considera ca rata dobnzii urmeaza sa scada si deci ar prefera sa faca plati la
o rata variabila a dobnzii. O alta societate are o parere opusa. Cele doua firme pot face schimb
de obligatii de plata a dobnzii. (n practica, cele doua parti, A si B, se ntlnesc cu ajutorul unui
intermediar, care percepe un comision pentru ncheierea tranzactiei.)
11
Societatile A si B au profile de ndatorare bazate pe riscul de credit asociat fiecareia. Cele doua
firme ncheie un contract swap pe rata dobnzii prin care fiecare din ele si reduce costul
ndatorarii. Exemplul presupune ca A si B sunt parti contractante.
Contractul swap schimba caracteristicile mprumutului si creeaza economii anuale astfel:
(LIBOR este rata dobnzii pentru depozite plasate de banci pe piata monetara londoneza.)
Riscul de credit
Capitalul mprumutat
Costul ndatorarii directe la o dobnda fixa
Costul ndatorarii directe la o dobnda variabila
Finantare directa:
Cu dobnda variabila
Cu dobnda fixa
Contract swap
Rata fixa (primita) platita
Rata variabila (primita) platita
Societatea A Societatea B
AAA
BBB
$7.500.000
$7.500.000
10%
12%
LIBOR
LIBOR + 1%
10%
(10- 3/8)%
LIBOR
LIBOR + 1%
10 - 3/8%
(LIBOR)
5/8%
$46.875
Au existat cteva cazuri puternic mediatizate n care firmele implicate au suferit pierderi imense
sau au dat faliment din cauza ca au utilizat instrumente derivate.
Banca Barings
Banca Barings a fost una dintre cele mai prestigioase banci din Londra. n anul 1993, Nick
Leeson a fost numit director general la departamentul Barings futures din Singapore.
n sapte luni, pna n iulie 1994, operatiunile bursiere din Singapore au adus un profit de $30
milioane, aproape 20% din ntregul profit al grupului de societati Barings realizat cu un an n
urma. Barings a avut cteva strategii majore bazate pe cele mai importante doua contracte
futures ncheiate la Bursa din Singapore (SIMEX). n timp, tranzactiile futures s-au mutat din
Tokyo la Osaka si Singapore, ceea ce nsemna ca, pe trei piete diferite, se tranzactionau
contracte identice la preturi diferite, n functie de conditiile pietei si de cursul de schimb. Desi
diferenta de pret era foarte mica, putea deveni semnificativa daca se faceau tranzactii n numar
mare si cu valoare ridicata.
Totusi, s-ar parea ca n primavara anului 1995 cineva din banca a introdus o noua strategie de
tranzactionare, prin vnzarea de optiuni de cumparare si vnzare pe baza indicelui bursier
Nikkei 225. Emitnd att optiuni de cumparare, ct si de vnzare bazate pe acest indice, banca
punea pariu pe stabilitatea pietei, adica nu se astepta ca preturile sa creasca sau sa scada
semnificativ. Att timp ct preturile pietei ramneau n limitele presupunerii respective, banca
ncasa profituri din primele pe optiuni, iar optiunile nu erau niciodata exercitate. Ceea ce nu s-a
facut, totusi, a fost faptul ca nu s-a dat atentie riscului partenerilor contractuali, n functie de
evolutia viitoare a pietei.
Aceasta expunere mare s-a concretizat n 1995, cnd Japonia a fost lovita de un cutremur
devastator, iar pietele au reactionat negativ. Scaderea indicelui de preturi pna la valori la care
contractele futures meritau sa fie exercitate a nsemnat un dezastru pentru Barings. Banca a
pierdut peste 800 milioane, mai mult dect ntregul sau capital.
Metallgesellschaft AG
n decembrie 1993, Metallgesellschaft AG (un mare conglomerat german) a facut public faptul
ca grupul sau Energia era responsabil de pierderi de aproximativ $1,5 miliarde, n principal din
cauza lipsei de lichiditati rezultate n urma emisiunii de contracte forward de valoare ridicata,
avnd ca baza pretul petrolului.
n ncercarea de a-si majora cota de piata, societatea Energia a garantat pe zece ani pretul
petrolului pentru ncalzire si le-a dat clientilor sai dreptul de a revinde grupului aceste contracte,
daca pretul petrolului ar fi crescut. Aceasta optiune a fost foarte atractiva pentru clienti.
13
14
n mod evident, este important ca investitorii si alte persoane interesate sa nteleaga activitatile
societatii referitoare la instrumente financiare.
Prezentarea informatiilor
IAS32 "Instrumente financiare: prezentare si descriere" impune prezentarea de informatii care:
sa mareasca ntelegerea impactului pe care instrumentele financiare bilantiere si extrabilantiere l au asupra situatiei si performantei financiare a societatii, precum si asupra
fluxurilor de numerar ale acesteia si
sa ajute la evaluarea nivelului, momentului si certitudinii viitoarelor fluxuri de numerar
asociate acestor instrumente.
n afara de furnizarea unor informatii specifice, referitoare la soldurile anumitor instrumente
financiare si la tranzactiile cu aceste instrumente, societatile sunt ncurajate sa discute masura n
care utilizeaza instrumente financiare, riscurile aferente acestora si scopul pentru care utilizeaza
astfel de instrumente. Tipurile de riscuri vizate sunt riscul de pret (ce cuprinde riscul valutar,
riscul ratei dobnzii si riscul de piata), riscul de credit, riscul de lichiditate si riscul fluxurilor de
numerar. O discutie pe marginea politicilor manageriale de control al riscurilor aferente
instrumentelor financiare ofera persoanelor interesate informatii suplimentare valoroase si o
viziune independenta de instrumentele specifice utilizate la un moment dat de societate.
De asemenea, IAS32 se refera la prezentarea instrumentelor financiare n bilantul emitentului.
Fondul economic al unui instrument financiar, si nu forma sa juridica, sta la baza clasificarii
acestuia n bilantul emitentului. Desi, n general, fondul economic este consecvent cu forma
juridica, exista si exceptii. De exemplu, anumite instrumente financiare au forma juridica a
capitalurilor proprii, dar, n fond, sunt datorii, iar altele pot combina caracteristici ale
instrumentelor de capitaluri proprii cu unele caracteristici ale datoriilor financiare. Daca un
instrument financiar cuprinde att elemente de datorie financiara, ct si elemente de capitaluri
proprii, fiecare componenta trebuie clasificata separat, n conformitate cu natura sa, iar valoarea
celor doua componente trebuie stabilita de o maniera rezonabila. Ulterior nu se va mai revizui
aceasta clasificare a componentelor pna la scadenta instrumentului.
n concordanta cu IAS32, caracteristica esentiala care face deosebirea dintre o datorie
financiara si un instrument de capitaluri proprii este existenta unei obligatii contractuale a
ntreprinderii emitente fie:
de a livra numerar sau un alt activ financiar unei alte ntreprinderi (detinatorului
instrumentului); fie
15
16
(b) alte plasamente cu scadenta fixa, cum ar fi titlurile de valoare si actiunile preferentiale
obligatoriu rascumparabile, pe care ntreprinderea intentioneaza si este capabila sa le
pastreze pna la scadenta; si
(c) active financiare a caror valoare justa nu poate fi evaluata credibil.
Dupa achizitionare, majoritatea activelor financiare vor fi reevaluate la valoarea initial
nregistrata minus platile de principal si amortizarea. ( Exemplul 1 de mai jos.) Numai
instrumentele derivate si datoriile detinute pentru tranzactionare vor fi reevaluate la valoarea
justa.
n cazul acelor active si datorii financiare care sunt reevaluate la valoarea justa, ntreprinderea
va avea o singura optiune:
(a) fie sa recunoasca integral ajustarea n profitul net sau pierderea neta aferenta perioadei,
(b) fie sa recunoasca n profitul net sau pierderea neta aferenta perioadei numai acele variatii ale
valorii juste corespunzatoare activelor si datoriilor financiare detinute pentru tranzactionare
si sa includa n capitalurile proprii variatia valorii instrumentelor care nu sunt detinute
pentru tranzactionare pna n momentul vnzarii respectivului activ financiar, cnd cstigul
sau pierderea realizat(a) va fi inclus(a) n profitul net sau pierderea neta. n acest scop,
ntotdeauna se considera ca instrumentele derivate sunt detinute pentru tranzactionare, cu
exceptia cazului n care acestea sunt parte a unei operatiuni de acoperire a riscurilor careia i
se aplica contabilitatea operatiunilor de acoperire a riscurilor.
O ntreprindere va derecunoaste un activ financiar sau o componenta a unui activ financiar
cnd, si numai atunci cnd, ntreprinderea pierde controlul drepturilor contractuale generate de
activul financiar (sau de o componenta a activului financiar). Astfel:
Numerar
Activ
Daca un activ financiar este transferat altei ntreprinderi, dar transferul nu ndeplineste
conditiile de derecunoastere mai sus mentionate, ntreprinderea care initiaza transferul
nregistreaza tranzactia ca mprumut garantat. n acest caz, dreptul ntreprinderii de a
reachizitiona activul nu este un instrument derivat. Activul ramne n bilantul ntreprinderii,
care recunoaste o noua datorie. Astfel:
Numerar
mprumut
n momentul derecunoasterii, n profitul net sau pierderea neta aferenta perioadei se recunoaste
un cstig sau o pierdere. Ace(a)sta este calculat(a) ca diferenta ntre valoarea contabila a
activului transferat altei ntreprinderi si suma contraprestatiilor primite si de primit si a oricarei
17
ajustari anterioare, facute pentru a reflecta valoarea justa a respectivului activ, ajustare care a
fost anterior inclusa n capitalurile proprii. (Exemplul 2 de mai jos.)
Contabilitatea operatiunilor de acoperire a riscurilor
Regulile contabile referitoare la operatiunile de acoperire a riscurilor prezentate n IAS39
modifica regulile de baza privind recunoasterea si evaluarea si sunt aplicate numai n conditii
clar definite.
Contabilitatea operatiunilor de acoperire a fluxurilor de numerar
Exemple de operatiuni de acoperire a fluxurilor de numerar:
1. acoperirea riscului valutar provenit dintr-un angajament contractual nerecunoscut, asumat de
o companie de aviatie pentru achizitionarea unei aeronave contra unei sume fixe n valuta
2. acoperirea riscului variatiei pretului combustibililor, risc aferent unui angajament
nerecunoscut al unei companii de furnizare a energiei electrice, pentru cumpararea de
combustibili la un pret fix, cu plata n moneda nationala
3. utilizarea unui swap pentru a schimba o datorie cu rata variabila a dobnzii ntr-o datorie cu
rata fixa a dobnzii (aceasta reprezinta acoperirea unei tranzactii prognozate; viitoarele
fluxuri de numerar ce sunt astfel acoperite reprezinta platile viitoare de dobnda).
Daca o operatiune de acoperire a fluxurilor de numerar ndeplineste conditiile prevazute n
IAS39, va fi nregistrata astfel:
partea din cstig sau pierdere aferenta instrumentului de acoperire a riscurilor, considerata a fi
eficienta, va fi recunoscuta direct n capitalurile proprii, prin intermediul Situatiei
modificarilor capitalurilor proprii, iar
partea ineficienta va fi nregistrata:
- imediat, n profitul net sau pierderea neta aferent(a) perioadei, daca instrumentul de
acoperire a riscurilor este un instrument derivat sau
- daca nu este instrument derivat, printr-una din cele doua modalitati prevazute n IAS39.
( Exemplul 3 de mai jos.)
Contabilitatea instrumentelor financiare
18
450.000
Dobnda 13.23%
Anul
Iesiri de numerar
(n contul de
profit si pierdere)
(3%x 1milion)
450.000
59.535
(30.000)
479.535
479.535
63.442
(30.000)
512.977
512.977
67.866
(30.000)
550.843
550.843
72.876
(30.000)
593.719
19
593.719
78.549
(30.000)
642.268
642.268
84.972
(30.000)
697.240
697.240
92.245
(30.000)
759.485
759.485
100.480
(30.000)
829.965
829.965
109.804
(30.000)
909.769
10
909.769
120.362
(30.000)
131
(1.000.000)
850.131
Ar trebui sa fie 850.000. Diferenta de 131 se datoreaza rotunjirii
Astfel, n primul pna n al noualea an, nregistrarea contabila va fi urmatoarea:
%
Numerar - plata anuala
Obligatiune - rambursare capital
20
%
Numerar - plata anuala
- cheltuieli cu dobnda
Obligatiune
la valoarea nominala
$33.000
(30.000)
$3.000
5.000
$ 8.000
21
%
33.000
Numerar
5.000
Capitaluri proprii
%
Activ
30.000
8.000
Rata
variabila
Datorie
5.000.000
(5.000.000)
Swap
Capitaluri
proprii
(135.000)
135.000
31/12/00
Emisiunea creditului de catre
creditor n favoarea societatii A
30/6/01
Ajustarea valorii juste
23
Profitul
net sau
pierderea
neta
(225.000)
(25.000)
225.000
25.000
4.750.000
(5.000.000)
(110.000)
(25.000)
25.000
110.000
250.000
De remarcat ca valoarea datoriei ramne nemodificata. Totusi, datoria totala, inclusiv contractul
swap a crescut, din cauza ca societatea A si-a modificat fluxurile de numerar pe baza dobnzii
fixe. Rata fixa de 5% este mai mare dect rata variabila de 4,5%, astfel nct valoarea justa a
expunerii totale creste.
4.
Mai jos sunt prezentate, principalele tipuri de ajustri necesare pentru retratarea situa iilor
financiare ntocmite de societile comerciale n baza Reglementrilor contabile conforme cu
directivele europene aprobate prin Ordinul Ministerului Finanelor Publice nr. 3055/2009
(Ordinul 3055/2009) n conformitate cu cerinele Standardelor Internaionale de Raportare
Financiar (IFRS).
Menionm c aceast list nu este exhaustiv i are la baz experiena noastr practic n calitate
auditori i consultani pentru numeroase societi comerciale ce activeaz n diverse sectoare
economice din Romnia.
24
ajustri privind recunoaterea iniial la valoare just a activelor financiare (de exemplu:
creane din vnzri cu plata n rate), n conformitate cu IAS 39 - Instrumente financiare:
recunoatere i evaluare.
ajustri n ceea ce privete valoarea ajustrilor pentru deprecierea creanelor (de exemplu:
evaluarea colectiv), n conformitate cu IAS 39- Instrumente financiare: recunoatere i
evaluare; (n Ordinul 3055/2009 nu este prevzut evaluarea colectiv).
25
Societatile comerciale pot folosi o gama variata de instrumente financiare pentru plasarea
resurselor financiare. Pe langa depozitele traditionale, societatile comerciale pot opta si pentru
instrumente specifice pietei de capital cum ar fi actiuni, obligatiuni, unitati la fondurile de
investitii sau instrumente sintetice. Societatile comerciale care detin in portofoliu astfel de
instrumente financiare trebuie sa le gestioneze eficient, inclusiv din perspectiva fiscala, pentru a
evita potentiale costuri si ineficiente.
Scopul acestui articol este de a semnala posibile neconcordante din legislatia fiscala in ceea ce
priveste regimul reevaluarii unor astfel de instrumente financiare, fara a trata exhaustiv
implicatiile fiscale care pot aparea in procesul achizitionarii, detinerii sau instrainarii acestora.
Intrucat regimul fiscal al evaluarii instrumentelor financiare face referire la modul cum acestea
sunt recunoscute contabil, este important de precizat ca din punct de vedere contabil acestea pot
fi recunoscute ca imobilizari financiare sau ca investitii pe termen scurt. Aceasta clasificare
contabila depinde in esenta de intentia de a pastra instrumentele financiare respective in
portofoliu pe termen lung sau scurt.
In ceea ce priveste tratamentul fiscal, regula generala care rezulta din interpretarea prevederilor
Codului fiscal este ca veniturile si cheltuielile in legatura cu evaluarea unui instrument financiar
(e.g. actiuni, obligatiuni) nu sunt incluse in baza impozabila daca instrumentele financiare
respective sunt detinute ca imobilizari si sunt recunoscute ca atare potrivit reglementarilor
contabile. In acest sens, pentru instrumentele financiare detinute ca imobilizari, Codul fiscal pare
sa ia in considerare la stabilirea bazei impozabile numai castigurile sau pierderile realizate ca
urmare a instrainarii acestora, nu si pe cele nerealizate, care pot rezulta din evaluarea acestor
instrumente.
Per a contrario, pentru instrumentele financiare care nu sunt detinute ca imobilizari, regula care
reiese din Codul Fiscal este ca atat veniturile si cheltuielile realizate obtinute din instrainarea
acestora cat si cele nerealizate, obtinute din reevaluarea acestora, trebuie incluse in baza
impozabila.
Totusi, conform prevederilor actuale din Codul fiscal, pentru anumite categorii de titluri, nu
exista concordanta in ceea ce priveste recunoasterea ca impozabil / neimpozabil a venitului din
evaluarea unui instrument financiar si recunoasterea cheltuielii din evaluarea aceluiai instrument
ca deductibila / nedeductibila.
In acest sens, sa consideram situatia in care un contribuabil deine in portofoliu atat titluri de
participare cat si obligatiuni emise pe termen lung.
In ceea ce priveste actiunile, diferentele favorabile de valoare vor fi considerate neimpozabile in
masura in care titlurile sunt detinute ca imobilizari (conform art. 20 alin 1) lit b). Daca actiunile
26
obligatiunile sunt emise pe termen lung (conform art. 21 alin (4) lit h)). Tinand cont de cele de
mai sus, in situatia in care o societate va detine in patrimoniu obligatiuni emise pe termen lung
dar care nu vor fi inregistrate ca imobilizari intrucat sunt cumparate cu intentia de a fi instrainate
intr-un orizont de timp foarte scurt, veniturile din evaluarea unor astfel de instrumente vor fi
impozabile in timp ce cheltuielile vor fi nedeductibile. In acest caz, formularea actuala a textului
de lege face aproape imposibila aplicarea unui tratament fiscal consecvent in ceea ce priveste
veniturile si cheltuielile ce rezulta din evaluarea obligatiunilor emise pe termen lung care nu sunt
recunoscute din punct de vedere contabil ca imobilizari. Acesta situatie este cel mai adesea
intalnita la institutiile financiare care au portofolii importante de titluri de stat emise pe termen
lung dar care nu sunt detinute ca imobilizari, ci in vederea tranzactionarii.
De asemenea, o situatie similara cu cele prezentate mai sus pentru actiuni si obligatiuni poate
aparea si in cazul altor tipuri de instrumente financiare detinute in portofoliu. In acest sens,
dorim sa mentionam ca in timp ce prevederile referitoare la incadrarea unui venit ca neimpozabil
sunt generale si vizeaza orice instrument financiar, prevederile referitoare la recunoasterea unei
cheltuieli ca nedeductibila se refera doar la anumite categorii de instrumente financiare, si anume
titluri de participare si obligatiuni emise pe termen lung.
Pentru a facilita aplicarea legii, ar fi oportun si echitabil sa se asigure consecventa de tratament
fiscal in ceea ce priveste veniturile si cheltuielile rezultate din evaluarea periodica a
instrumentelor financiare. In acest sens se poate avea in vedere un criteriu uniform de incadrare
atat pentru venituri cat si pentru cheltuieli. Criteriul recunoasterii contabile ca imobilizari, folosit
in prezent pentru a stabili daca veniturile din evaluare sunt impozabile sau nu, ar putea fi aplicat
de autoritati si in ceea ce priveste regimul deductibilitatii cheltuielilor din evaluare.
In plus, o astfel de abordare ar avea si o justificare economica intrucat ar permite ca, pentru
imobilizarile financiare al caror pret poate fluctua semnificativ in timp, baza de impunere sa nu
reflecte venituri sau cheltuieli care nu corespund unor castiguri sau pierderi efectiv realizate.
BIBLIOGRAFIE:
28
29