Curs 4.

Stari fiziologice normale ale

alimentatiei
FOAMEA
SETEA
APETITUL
SATIETATEA
SIESTA

FOAMEA
Organismul uman - sistem heterotrof deschis ce necesita,
pentru a realiza un echilibru dinamic metabolic, un aport de
glucide, protide, lipide, vitamine, oligoelemente, sare si apa.
Alimentatia este guvernata de foame.
Foamea este o exigen normal, o necesitate fiziologic
imperativ i instinctiv a organismului, nsoit de
senzaii specifice.
Foamea este o senzaie neplcut a omului sau animalelor ce
declaneaz cutarea hranei. Din punct de vedere biologic
foamea este cauzat de lipsa sau insuficiena hranei.
Foamea - "trezire specifica" a sistemului nervos central
(SNC), care, ca raspuns la stimulii interni, controleaza
comportamentul de cautare, selectie si ingestie a alimentelor
asigurand un echilibru al bilantului energetic al organismului.

Foamea se prezinta in doua forme:

Foamea globala - este senzatia unica,
provocata de necesitatile plastice si energetice
(metabolism bazal, termoreglare, activitati diverse),
are influenta asupra comportamentului general si
se manifesta prin semne obiective bine definite.
- La om, de exemplu, foamea este resimtita la anumite ore la care se face
in mod obisnuit alimentarea.
- Daca, din anumite motive, o masa nu poate avea loc, foamea se
calmeaza pana la urmatoarea ora de masa, iar in cursul posturilor
indelungate, foamea, foarte intensa in primele zile, dispare ulterior.
Foamea calorica - senzatia care regleaza aportul alimentar total in functie
de necesitatile energetice ale organismului.
- Aceasta este deosebit de bine reglata la animalul in libertate, reglarea
aportului alimentar energetic la om in functie de activitatea fizica este mai
putin operanta.

 Foamea se refera la o stare, o

motivatie care determina animalul sa
caute mancare.
Din punct de vedere functional
foamea reprezinta un scop.
Foamea stimuleaza o serie de
functiuni care ne amintesc ca
organismul nostru are nevoie de
hrana. Foamea privita astfel are un rol
biologic clar.
Foamea reprezinta o senzatie de
disconfort, concomitenta cu o
activitate specifica cerebrala care
determina o conduita de cautare a
alimentelor,
ingestia
alimentara
scazand senzatia de disconfort si
aducand pe plan afectiv o bunastare.

(www.iournal.christzsheppard
.com )

Mecanismele foamei:
Foamea natural este produs
de mecanisme neurohormonale,
pe ct de primare pe att de complexe.
Modificrile produse de o foame normal asupra stomacului
sunt minore: creterea salivaiei, respectiv a ptialinei bucale
alcaline, produce prin reflex o secreie sporit de acid
clorhidric n stomac.
Doar n foamea natural apare nevoia spontan pentru un
anumit tip de aliment, ca o necesitate de a acoperi un anumit
deficit.
Cnd foamea este pervertit ntr-o proporie prea mare n
apetit, aa cum din pcate la omul modern se ntmpl de
cele mai multe ori, rmne doar plcerea sau preferina
gustativ pentru un aliment sau pentru altul i impulsul
aproape de nestpnit, de satisfacere a acestei dorine.

FIZIOLOGIA FOAMEI
Din punct de vedere fiziologic, foamea este un proces determinat de 3 factori:
Scderea n snge a elementelor nutritive declaneaz foamea.
Dac la un nfometat se injecteaz snge de la un stul, foamea
primului dispare.
FACTORUL
De cele mai multe ori, factorul umoral este fr discernmnt, n
UMORAL
sensul c, nu d nici o informaie particular, interpretabil n mod
selectiv de ctre creier, n legtur cu categoriile de nutrienti
alimentari care ar putea s acopere un deficit real.
Actele digestive genereaz foame i invers, n foame au loc
FACTORUL
modificri digestive. Stomacul devine gol i contractil, mucoasa
DIGESTIV
gastric se umfl i secret mai mult.
Latura psihic a foamei se caracterizeaz prin dorina de a mnca
i satisfacia de a fi stul. Cortexul cerebral poate aciona att ca
FACTORUL excitant ct i ca inhibant al procesului foamei. De asemenea, la
PSIHIC
reaciile psiho-emotive legate de foame, particip scoara cerebral,
prin reflex condiionat, n apetit, sau prin reflex necondiionat, n
foamea global normal.

Componentele foamei:
Foamea este mult mai complex dect ar prea
la prima vedere.
Din acest ansamblu de procese, se disting mai
multe componente, dintre care 3 primeaz:
1. APETITUL
2. SENZAIA DE FOAME
3. IMPULSUL DE A MNCA
ntr-o foame normal, cele trei elemente
ngemnate, trebuie s fie ct mai echidistante.
Perturbrile foamei, n plus sau n minus,
vizeaz, de obicei, dezechilibrul dintre cele 3
componente primare.

1. APETITUL
Apetitul este o component a simului
foamei care, dac este prea mare sau prea
mic, denatureaz ntreg actul procesului
foamei, tulbur echilibrul metabolic i
creaz cercuri vicioase cu consecine
psihice i fiziologice duntoare.
"Apetitul este aadar un fenomen complex, o senzaie rafinat cu not
afectiv, prin condiionalitatea ei gustativ i rsunetul ei psihic.
(A. Punescu-Podeanu)
Apetitul ine de: o ateptare, o dorin venit din experiena unor plceri
prealabile legate de mancare.
Trirea emoional a apetitului se asociaz cu reflexe gastrointestinale
condiionate si declaneaz o secreie abundent de saliv i de suc gastric.

TIPURI DE APETIT
apetitul moderat - subordonat ansamblului de procese
specifice actului foamei
apetitul autonom - desprins de actul foamei, creat prin
automatism reflex i cu tendina de a subordona foamea n
interesul lui. Acest tip de apetit este hipertrofiat, exacerbat,
exagerat.
apetitul instinctual- alegerea, selecia unui aliment, pe
criterii instinctive; este rar la om, dar foarte frecvent la
animale.
apetitul diminuat - specific anorexiei.

Cercurile vicioase ale apetitului

crescut
Supra

Apetit
crescut

ponderabil
itate

Viciu
psihic
Indigestie
crescuta

Viciu
metabolic
Boli
distrofice
(guta, diabet,
ateroscleroza..)

2. SENZATIA DE FOAME
Senzaia de foame este una din componentele
majore ale actului foamei. Dac apetitul
semnaleaz ceea ce dorim s mncm,
senzaia de foame determin cnd este
momentul s mncm.
Senzaia de foame se manifest printr-o durere gastric surd, vag, nsoit de
o serie de alte senzaii ca: roadere (eroziune), presiune, radieri dureroase n
epigastru, gol epigastric, etc. Contraciile stomacului gol pot fi auzite destul de
uor.
Un factor determinant al declanrii senzaiei de foame este reducerea
glicemiei (hipoglicemie) sau scderea concentraiei de glucoza in sange.
Aceast reducere a glicemiei excit centrii foamei din hipotalamus, bulbul
rahidian, receptorii din ficat i stomac. In acest proces concentraia de insulina
din snge, care favorizeaz metabolismul glucozei n celule, joac de
asemenea un rol important.
Creierul regleaz prin hormonul leptin mobilizarea rezervelor de lipide
(grsimi) ale organismului. In cazul dietei prelungite scade concentraia
sanguin de leptin cauzat i de factori psihici, ceea ce duce la dispariia
foamei. In ultimul timp s-a descoperit un hormon nou grelina care, n
concentraii crescute, duce la reducerea senzaiei de foame.

3. IMPULSUL DE A MANCA
Prin impulsul de a mnca omul i nvinge
foamea i ajunge la saietate prin actul hrnirii.
Impulsul spre actul hrnirii este o continuare, o
finalizare, o concretizare a proceselor generate
de apetit i de senzatia de foame.
Impulsul de a mnca cedeaz cnd apare
senzaia de saietate.
Cnd centrii care acioneaz asupra saietiii
sunt afectai, impulsul de a mnca continu
peste nevoile fireti ale organismului sau, din
contr, acesta diminuaz.

SATIETATE
Potolirea foamei se realizeaz
prin hrnire. Odata cu umplerea
stomacului, nceteaz contraciile acestuia i apare
senzaia de saietate. Acest proces este destul de
complex, fiind reglat hormonal i psihic.
In urma hrnirii receptorii din stomac sesizeaz
umplerea stomacului i transmit creierului informaia
de saietate, care va fi sesizata i de receptorii din
ficat i receptorii chimici din intestin.
Succesiunea perioadelor de ingestie si noningestie
presupune alternarea starilor de motivatie interna
denumite "foame" si perioadelor de satietate.
Satur (latina = plin, in particular "plin de mancare)
Satis (latina = "destul).

 Este foarte greu de spus ce este in fapt

satietatea, saturarea. Este o senzatie
euforizanta, vaga, de usurare, de
bunastare psihica, o senzatie greu de
descris si localizat, care apare cand s-au
ingerat suficiente cantitati de alimente.
Instalarea sa este dinamica, o frana a
ingestiei actionand in timp: incetinirea
vitezei de ingestie, reducere numarului
de inghitituri si a volumului acestora.
Instalarea senzatiei depinde de individ si
poate diferi chiar la acelasi individ in
functie de circumstante, servind ca
mecanism de aparare impotriva
depasarilor posibilitatilor digestive si a
capacitatii metabolice.

(www.sabariatric.com)

Exista in acest sens mecanisme genetic programate:

Satietatea orala - este alterarea rapida a naturii placute
a gustului unui aliment inainte ca, la nivel, gastric captorii sa
induca satietatea; perceperea gustului este o prima treapta
in instituirea satietatii. Analizatorii care induc satietatea orala
se afla dispusi la nivel bucofaringian;
Aliestezia - stimularea receptorilor duodenului de catre un
aliment ingerat modifica aprecierea fata de acesta, modificari
ce pot merge pana la transformarea preferintei in aversiune.
Aliestezia este modificarea rapida, tranzitorie si reversibila, a
componentei afective alimentare in functie de starea
nutritionala a subiectului.
Variatiile glicemiei, asociate cu foamea sau cu satietatea,
moduleaza de asemenea aprecierea alimentelor.

Setea
Setea este senzatia ce duce
la dorinta constienta de a
bea
apa.
Necesitatea
ingerarii apei se datoreste
deshidratarii intracelulare.
Spre deosebire de foame,
care se atenueaza prin
infometare
indelungata,
setea nu inceteaza decat prin
consumarea unor bauturi.
William-Adolphe Bouguereau (18251905) - Thirst (1886).
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sete

Senzaia de sete apare cand:

- Scade cantitatea de apa din sange
si tesuturi si creste concentratia
de sare.
Dac scade procentul de ap din
organism aceasta va fi sesizat
de senzorii SNC care declaneaz
senzaia de sete.
O pierdere nsemnat de lichide din esuturi duce
la tulburri renale i n final la deshidratare grav
numit exicoza, care poate determina moartea.
Cantitatea zilnic de lichide necesar unui adult
este considerat 2 litri. O parte provine din
alimente fiind completat de consumul de ap.

 Din diferite cauze, SETEA NORMAL, poate fi modificat n

plus sau n minus, constatndu-se fenomene ca:
EXCES DE SETE (POLIDIPSIA)
SETE SCZUT (OLIGODIPSIA)
LIPSA SETEI (ADIPSIA)
POLIDIPSIA este un fenomen, un simtom care se carcterizeaz printrun exces de sete, printr-o nevoie exagerat de a bea.

Cauze:
- Aparitie episodica: efort fizic solicitant;
transpiraii abundente
(canicul, febr, emoii puternice, efort fizic); vrsturi prelungite; diaree;
hemoragii; arsuri; diurez mare stimulat de diuretice; ingestie de
alimente srate (exces de sare); exces de alcool; uz de stupefiante, mai
ales morfin; emoii pozitive puternice (bucurie exploziv, expansiv);
stres senzorial auditiv, zgomote puternice (acest lucru este cunoscut i
speculat de ctre muli proprietari de baruri); dup operaii
chirurgicale..

- Cand are un caracter permanent:

pierderi extrarenale de lichide, de natur
patologic (vrsturi cu caracter cronic, diaree
prelungit,
hemoragii
i
microhemoragii
digestive repetate, sngerri uterine abundente
sau prelungite, dermatoze ntinse, tratamente
ndelungate cu laxative);
pierderi renale de lichide [poliurie] (diabet
zaharat, diabet insipid, nefropatii tubulare
poliurice, tratamente ndelungate cu diuretice)
altele (alcoolism cronic, intoxicaie cu mercur,
uneori hipertiroidism, leziuni hipotalamice,
polidipsie congenital pseudopsihogen)

OLIGODIPSIA
Oligodipsia
este
un
fenomen
care
se
caracterizeaz printr-o sete sczut.
Oligodipsia fara semnificatie patologica: exist
persoane care au un sim al setei redus, fr ca
acestea s fie bolnave i care nu simt nevoia s
bea lichide chiar zile n ir. Lichidele necesare
organismului, n cazul oligodipsicilor sunt procurate
din alimente i din procesele metabolice.
O
oligodipsie
moderat,
fiziologic
sau
determinat de "uzura" reflexelor se ntlnete i la
btrni.
Cele mai frecvente cazuri de oligodipsie sunt
episodice, avnd o latur psihic pregnant (apare
n strile de tensiune afectiv).

 OLIGODIPSIA PATOLOGICA
CAUZE:
- leziuni ale hipotalamusului;
- hiperfuncie retrohipofizar cu exces de hormon
antidiuretic (sindromul hiperhidropexic)
- unele obeziti postgravidice cu acumulare de esut
adipos i cu retenie hidric (este afectat diencefalul)
- boala lui Addison (hipocorticism sensibil la intoxicaia cu
ap)
- edem pronunat.

ADIPSIA sau lipsa total a setei, se ntlnete cu

totul excepional n cazul unor tumori sau hemoragii
care afecteaz hipotalamusul.

SIESTA
Siesta este repaosul de la miezul zilei, tipica tarilor
calde, Spaniei, Americii latine a intrat in limbajul
modern al Europei prin limba spaniola.
In spaniola siesta a poposit din latinescul sexta
(hora), a sasea ora preluata de la romani, ca timp
corespunde miezului zilei. Dupa diviziunea orara a
zilei la romani siesta corespunde miezului zilei.
Dupa ingestia alimentara celulele ce captusesc pe
interior vasele de sange din tubul digestiv, elibereaza
un vasodilatator local extrem de puternic, peroxidul
de azot. Irigatia sanghina a tubului digestiv creste si
compensator scade irigarea creierului. Se produce o
redistribuire regionala a celor cinci litri de sange
circulant al omului. Fiind cu o irigatie cerebrala
diminuata omul devine somnolent.

Curs. 5. Stari fiziologice anormale

datorate alimentatiei

Subalimentatia (HIPOFAGIE)
Supraalimentatia (HIPERFAGIE)
MALNUTRITIA
CONSUM EXCESIV de: alcool, zahar,
condimente
ALERGIILE ALIMENTARE

HIPOFAGIA

Hipofagia se caracterizeaz printr-un aport deficitar de alimente, sub nivelul

consumului i rezervelor energetice, caracteristic unui apetit sczut sau a
autonfometrii.
Hipofagia spontan (absena foamei) poate avea cauze organice sau
nervoase, fiind tipic pentru anorexie.
Hipofagia impus sau autoimpus se ntlnete, ca dereglaj, n anorexia
nervoasa, dar i n episoadele de abstinen ale celor care sufer de
bulimie.
Hipofagia corect mnuit pote avea valoare terapeutic. Curele
hipocalorice i reduse cantitativ alctuiesc unele diete i posturi curative
sau spirituale.

HIPERFAGIA

Hiperfagia se caracterizeaz printr-un consum excesiv de alimente, ntr-o

perioad scurt de timp, care poate s apar ocazional (foame excesiv
dup o perioad lung de hrnire subnormal, mese deosebite) sau
frecvent, episodic sau sitematic.
Hiperfagia cronic este specific bulimiei, manifestndu-se prin accese
exacerbate, constante sau episodice ale apetitului.
Hiperfagia se mai ntlnete n alte disfuncii (diabet, comportament
gurmand, boli psihice, etc.).

BULIMIA NERVOSA

Bulimia inseamna etiologic o ,,foame de bou.

Boala a fost descrisa in 1979 de Russel si recunoscuta rapid de Asociatia
Americana de Psihiatrie.
Bulimia nervoasa este o tulburare de comportament alimentar caracterizata prin
episoadele de supraalimentatie necontrolata, urmate de eforturi compensatorii in
vederea reducerii surplusului ponderal, prin provocarea varsaturilor, abuzul de
laxative si/sau diuretice, privare de hrana sau exercitii excesive.
Majoritatea pacientilor cu bulimie au o greutate normala sau sunt supraponderali.
Bulimia nervoasa afecteaza 1 3% din adolescente si femeile tinere.

Factori de risc:

gen feminin bulimia nervoasa afecteaza de 10 - 20 ori mai multe fete decat
baieti;
varsta - majoritatea pacientelor sunt la varsta adolescentei;
regimurile de slabire bulimia apare in majoritatea cazurilor in timpul sau dupa o
incercare de a slabi;
apartenenta la o cultura ce idealizeaza silueta supla;
antecedentele familiale de tulburari depresive, alcoolism sau obezitate;

factorii ereditari tulburarile de alimentatie se gasesc deseori la mai multi

indivizi din aceeasi familie

OBEZITATEA
O boala cronica severa
2025: 300 milioane de obezi
2030: 100% americani vor fi obezi
1990

Percent of
Obese (BMI >
30) in U.S.
Adults

1999

 OBEZITATE este o stare patologica - din grupul bolilor de nutritie - sau

fiziologica cu potenial patologic, care se refer la persoanele
suprapoderale (greutatea corporal raportat la nlime).
Domeniul medical care se ocup de obezitate se numete bariatrie.
Dup Gabriela Roman, obezitatea este o boal cronic cu
etiopatogenie multifactorial i risc global crescut, ceea ce
presupune un management clinic structurat, precoce i intensiv, cu
strategii terapeutice eficiente adresate ct mai multor mecanisme
fiziopatologice implicate.
Cuvntul Obez n latina obesus nseamn gras, vorace, corpolent.
Indexul Corp-Greutate (IMC-indicele de masa corporala sau Body-Mass Index,
BMI (engleza)) se calculeaza impartind greutatea exprimata in kg la inaltimea
exprimata in m la patrat: IMC = m / (h2)
IMC
subponderal
normal
Predispoziie
obezitate de grad. I
obezitate de gr. II
obezitate de gr. III

4-17.9
1824.9
2529.9
3034.9
3539.9
> 40

Obezitatea este o stare care se autontreine i se auto-augmenteaz,

perpetund i agravnd cauzele:
- Defectele de educaie: prinii
supraponderali vor crete copii
supraponderali.
Starea
bulimic
se
autoaugmenteaz
prin
creterea
permanent a masei esutului adipos.
- Foamea de glucide, dulciuri,
grsimi, duce la o dependen
psihologic de respectivele alimente.
Cauzele principale ale obezitii pot
fi:
Diet neechilibrat, bogat n dulciuri
i grsimi, n disproporie cu
necesitile
energetice
ale
organismului: ca urmare a unei
educaii defectuoase, a sistrii brute
a unei activiti fizice intensive i
prelungite

 n sportul japonez sumo, unde

supraponderea
avantajeaz
sportivii, care se ngra n mod
intenionat.
Lipsa de micare, de efort fizic
comparativ - n timp - cu potenialul
energetic al hranei.
Tulburri de nutriie, ca rezultat al
unor psihopatologii (depresiune
psihic, tulburri de comportament)
ca de exemplu, patima sau mania
de a mnca -bulimia.
Disfuncii hormonale (hipotiroidism,
sindrom adiposo-genital, etc.).
Factori genetici (ereditari - s-a
descoperit genul de obezitate la
obolani).
Tulburri metabolice (sindromul
metabolic, care este adesea un
rezultat i nu o cauz a obezitii).

MALNUTRITIA
Malnutriia inseamna insuficienta unuia
sau mai multor elemente nutritive
necesare pentru sanatatea si bunacrestere a oamenilor.
Malnutritia primara este cauzata de
lipsa anumitor elemente esentiale din
dieta, precum vitamine, minerale sau
proteine. In anumite regiuni din lume o
economie saraca sau anumite conditii
regionale
precum
seceta
sau
suprapopulatie pot duce la o diminuare a
disponibilitatii alimentelor. Aceasta poate
influenta capacitatea populatiei din zona
respectiva de a se hrani corespunzator.
Malnutritia poate aparea si in situatiile in
care alimentele sunt disponibile si
suficiente.

 Malnutritia secundara este cauzata de

imposibilitatea absorbtiei sau utilizarii
nutrientilor (precum in cazul instalarii
anumitor
boli
ce
afecteaza
tractul
gastrointestinal, tiroida, rinichii, ficatul sau
pancreasul), de cresterea nevoilor de
nutrienti (precum in cazul cresterii la copii,
arsurilor, procedurilor chirurgicale, sarcina,
febra) sau de excretii excesive (diaree).

CONSUMUL EXAGERAT DE ALCOOL

Efectele consumului exagerat de alcool:
- efecte imediate (acute)
- efecte pe termen lung (cronice).
Efectele imediate (acute) ale consumului
exagerat de alcool - un efect depresiv asupra
creierului.
Efectul depresiv al alcoolului exercitat asupra SNC se traduce prin
dificultate in mers, lipsa echilibrului, dificultate in exprimare si lipsa de
coordonare a miscarilor ce impun finete. Vederea periferica poate
inregistra o scadere a acuitatii.
La ingerarea unor cantitati mari de alcool, clinic se va constata: o
reducere a frecventelor respiratorii si a ritmului cardiac; voma - existand
pericolul inhalaii acesteia in plamani cu aparitia pneumoniei de aspiratie cunoscuta sub denumirea de sindrom Mendelson.
Niveluri foarte mari ale alcoolului in sange pot duce la instalarea starii de
coma si in final la deces.

 Efectele consumului exagerat

de alcool pe termen lung
alcoolismul cronic
-

Alcoolul consumat cronic, zilnic timp de ani de zile, duce la

o serie de dezechilibre somato-psihice cu implicatii
profunde.
- Apar tulburari ale ritmului somn-veghe, cu inversarea
ritmului nictemeral. Bolnavul are tendinta de a prezenta
insomnii si va fi adormit in cursul zilei.
- Pot sa apara amorteala si furnicaturi la nivelul membrelor
superioare si inferioare.
- Se pot intalni la alcoolicii cronici sindroamele Wernicke
sau Korsakoff impreuna sau separat.

Ambele sindroame apar ca urmare a nivelului scazut de tiamina (vit. B1)

din sange.
Nivelurile scazute de tiamina apar ca urmare a alimentatiei deficitare
specifica alcoolicilor, care refuza sa se alimenteze, intrucat alcoolul scade
apetitul si inhiba senzatia de foame.
In sindromul Wernicke se intalnesc grave tulburari ale starii de echilibru,
nistagmus, dificultate in mers.
Sindromul Korsakoff se caracterizeaza mai ales prin tulburari grave de
memorie
si
incapacitatea
de
a
invata
lucruri
noi.
Important este faptul ca aceste modificari sunt reversibile prin incetarea
consumului de alcool, refacerea avand loc in decurs de un an.
Totusi, la un numar restrans de bolnavi se intalneste o dementa alcoolica
persistenta care nu mai cedeaza in urma abstinentei.

Ca si tulburari psihiatrice ale consumului cronic de alcool, se

mentioneaza:
deprimarea intensa (zile sau saptamani)- care survine pe parcursul
consumului masiv de alcool
mai exista o stare numita tulburare psihotica indusa de alcool care se
manifesta prin halucinatii auditive si idei delirante paranoide, stare
care survine tot in cursul consumului cronic de alcool.
In perioada de abstinenta, pacientul prezinta o anxietate puternica care
poate persista mai multe luni dupa incetarea consumului de alcool.
La nivelul tubului digestiv, consumul cronic de alcool afecteaza
esofagul, stomacul, pancreasul, ficatul, intestinul. Se pot intalni
inflamatii esofagiene, gastrice, varice esofagiene determinate de
hipertensiunea portala, atrofia celulelor gastrice. La nivelul intestinului
subtire apar hemoragii viloase, scaderea absorbtiei apei si electrolitilor,
intestin spastic.
La alcoolicii cronici se intalneste frecvent pancreatita acuta si cronica.
Alcoolul afecteaza ficatul prin infiltrarea acestuia cu grasime, initial
dezvoltandu-se steatoza hepatica care este reversibila la incetarea
consumului de alcool, hepatita alcoolica (reversibila) si in final ciroza
alcoolica, care nu mai este reversibila, fiind o cauza de deces.

 S-a demonstrat ca la alcoolicii cronici riscul de

cancer este de zece ori mai mare decat in
populatia generala, cu localizari la nivelul gatului,
capului, esofagului, ficatului, pancreasului si
sanului.
Riscul de accident vascular cerebral este crescut la
alcoolici.
In anii 80, rata deceselor in urma bolilor de ficat
- cauzate in principal de consumul de alcool a
fost de circa 4,9 morti la 100.000 de persoane in
Marea Britanie, similara cu cea din alte tari
occidentale, printre care Australia, Franta,
Norvegia si Suedia.

ALIMENTE CARE DAU DEPENDENTA

Zahrul
Ciocolata trebuie evitata, deoarece are un coninut ridicat de zahr, iar persoanele
care au un nivel crescut de zahr n snge risc s se mbolnveasc de diabet i s
devin obeze. Medicii recomand ciocolata neagr amruie, deoarece gustul specific
taie riscul de dependen.

Popcornul are un coninut ridicat de aditivi, care au rolul de a crea dependen.

Nutriionitii recomand s evitm alegerea popcornului pe care l pregtim n mai
puin de 5 minute, i anume cel special pentru microunde. Motivul? Este nesntos
pentru organism, putnd duce chiar la apariia cancerului. Mai bine alegei floricele
din pia i pregtii-le singuri acas.

ngheata nutriionitii spun c ngheata de vanilie, simpl, fr nici un fel de

glazur sau de topping, este cea mai sigur, iar riscul de a deveni dependeni de
acest tip de aliment este unul redus.

Cafeaua bogat n cafeina creeaz dependen (un alcaloid, care activeaz

eliberarea de dopamin, o molecul ce se afl la originea senzaiei de plcere).

Pentru a evita efectele negative ale consumului excesiv de cafea, precum tahicardia,
medicii ne recomand cel mult trei ceti de cafea pe zi.
Alimentele fast-food
Produsele prea srate(Chipsurile, snacksurile), pot conduce la boli cardiovasculare,
supraponderabilitate i obezitate.

 n concordan cu (WHO), Raportul sntii n lumea

ntreag, 2002, 1/3 din toate bolile cu care se confrunt
lumea dezvoltat se datoreaz tutunului, alcoolului, presiunii
arteriale mari, nivelului crescut al colesterolului i obezitii.
>3/4 din bolile cardiovasculare cauza principal a morii
premature n lume sunt rezultatul fumatului, presiunii
arteriale crescute sau nivelului crescut al colesterolului sau
combinrii lor.
n total, nivelul ridicat al colesterolului provoac mai mult de
4 milioane de mori premature pe an, fumatul provoac
aproape 5 milioane i presiunea arteriala crescut provoac 7
milioane.
Din cauza relaiei strnse dintre diet i componentele dietei
asupra markerilor bolilor cardiovasculare (presiune arterial i
nivel colesterol LDL), o mare parte din morile premature
poate fi prevenit prin mbuntirea dietei i prin
dezvoltarea de noi alimente funcionale, care pot reduce
presiunea arterial i nivelul colesterolului LDL.

Influena dietei n apariia unor boli

Boal / condiii
Influen diet, %
Cardiovasculare
> 30
Cancere
> 35
Constipaie
> 70
Obezitate
> 50
Diabet tip 2
> 25
Carii dentare
> 30

ALERGII ALIMENTARE
GENERALITATI

Alergia alimentara este un raspuns anormal la un aliment,

mediat de sistemul imun.
In mod obisnuit, sistemul imun contribuie la mentinerea
sanatatii prin apararea organismului impotriva atacului
daunator al bacteriilor si virusilor. In cazul unei alergii
alimentare, sistemul imun identifica anumite alimente ca
fiind daunatoare si produce o reactie alergica in momentul
ingestiei lor.
Alergiile alimentare se intalnesc mai frecvent la copii decat
la adulti. Un procent cuprins intre 6% si 8% in cazul
copiilor, dar doar 2% in cazul adultilor, au astfel de alergii.
Alergiile alimentare apar in special la persoanele cu teren
atopic, ceea ce inseamna ca au o tendinta mostenita de a
dezvolta reactii alergice. Aceste persoane sunt predispuse
sa faca astm bronsic, diferite alergii si o afectiunea a pielii,
numita dermatita atopica.

CAUZE

Alergiile alimentare apar atunci cand sistemul imun reactioneaza anormal

la substantele continute in alimentele ingerate, producand o reactie
alergica. Alergiile alimentare sunt mai frecvente la copiii mici decat la adulti.
Aceasta poate fi din cauza ca sistemul imun si aparatul digestiv al copiilor
nu sunt complet dezvoltate.

Ouale, laptele, arahidele, graul, soia si pestele sunt cauzele majoritatii

reactiilor alergice la copii. Unii sugari sunt atat de sensibili la aceste
alimente incat daca acestea sunt consumate de catre mama, alaptarea
produce sugarului o reactie alergica. Majoritatea copiilor se vindeca de
alergiile la lapte, grau, oua si soia intre varsta de 3 si 5 ani. Copiii, rareori,
se vindeca de alergia la arahide sau peste.

Arahidele, nucile si migdalele, pestele si crustaceul produc majoritatea

reactiilor alergice la adolescenti si adulti.

In cazul in care o persoana este extrem de sensibila la o anumita mancare,

ea poate dezvolta o reactie alergica prin simpla prezenta a alimentului
respectiv in jurul persoanei.

Calatoriile cu avionul alaturi de pasageri care consuma arahide sau

mancatul la un restaurant cu specific de fructe de mare poate produce
simptomele.

 Cu cat este un aliment mai comun, cu atata este mai mare

probabilitatea ca oamenii sa fie alergici la el.
De exemplu, alergia la orez se intalneste in Japonia, iar cea
la cod, in Scandinavia.
Pe masura ce disponibilitatea alimentelor din diferite zone ale
lumii a crescut, numarul reactiilor alergice la fructe exotice,
cum ar fi kiwi si papaya si la seminte, precum susan si mac,
a crescut.
Din cauza faptului ca arahidele sunt prezente in atat de multe
preparate, alergia la arahide a crescut in Statele Unite in
ultimele doua decade si reprezinta acum o cauza majora de
reactii alimentare alergice severe. Alergia la arahide dureaza,
de obicei, toata viata si tinde sa se agraveze cu trecerea
timpului.
Boala celiaca este provocata de alergia la o proteina (gluten)
continuta in grau si alte cereale.

Mecanism fiziopatologic al alergiilor alimentare

ALIMENT- reactie alergica (cand este ingerat pentru prima data)- sistemul
imun nu recunoaste substanta respectiva si o considera straina (alergen).
Organismul reactioneaza prin formarea de anticorpi specifici impotriva
alimentului respectiv.
In momentul in care acel aliment este din nou consumat, anticorpii ataca
alergenul, eliberand histamina si alte substante chimice care provoaca
simptomele unei reactii alergice.
Simptomele se dezvolta adesea in cateva minute, desi este posibil ca ele sa
nu fie evidente timp de o ora sau chiar mai mult. In unele cazuri, pot trece
zile pana la aparitia simptomelor. In general, reactia este cu atat mai severa
cu cat debuteaza mai devreme.
Simptomele pot debuta cu o senzatie de furnicatura si tumefactie la nivelul
gurii si limbii. Cand alergenul alimentar ajunge la nivel gastric si intestinal,
pot aparea simptome precum crampe, greata, voma si diaree. Pot aparea
manifestari la nivelul oricarui organ in momentul in care alergenul este
absorbit la nivel intestinal si trece in sange.
In reactiile moderate, organismul reactoneaza cu: urticarie, prurit, congestie
nazala, ameteala, senzatie de lesin.

 Majoritatea simptomelor unei reactii alergice

moderate cedeaza in cateva ore, odata ce medicatia
antihistaminica este administrata sau alergenul
alimentar este indepartat din organism.
Totusi, o eruptie a pielii (dermatita atopica) poate
persista cateva saptamani.
In reactiile severe, in organism se elibereaza
cantitati mari de histamina si alte substante chimice
care declanseaza reactia anafilactica amenintatoare
de viata. Aceasta se poate intampla in cateva
minute sau intr-o ora. Simptomele anafilaxiei
cedeaza de obicei rapid la administarea de
epinefrina
si
antihistaminice.
Epinefrina,
administrata
injectabil,
opreste
eliminarea
substantelor ce produc reactia severa si
amelioreaza simptomele.

Principalele alimente alergene

Teoretic toate produsele alimentare poate provoca alergii.
Alimentele cel mai frecvent asociate cu aparitia alergiilor sunt: ouale, laptele de
vaca, arahidele, soia, nucile, pestele si crustaceele.
Alte alimente incriminate sunt: fructele exotice, mirodeniile si condimentele,
uleiul de floarea-soarelui, semintele de susan si faina de grau (de exemplu,
simptomele pot aparea in timpul ingestiei de alimente preparate cu faina de grau
contaminata cu acarieni).
Oua: principalele antigene se gasesc in albusul de ou, ovalbumina si
ovomucoidul, care isi pastreaza antigenitatea dupa preparare termica.
Unii oameni sunt alergici la galbenusul de ou.
Arahidele: determina 1/3 din alergiile aparute la copii sub 15 ani. Alergiile
alimentare la arahide sunt considerate ca fiind foarte grave, intr-un sfert din
cazuri apare socul anafilactic care poate provoca moartea.
Laptele de vaca: beta-lactoglobulina este o proteine alergena si nu este afectata
de caldura.
Peste: principala responsabila de aparitia alergiei este parvalbumina.

Intolerantele alimentare
Intoleranele alimentare au devenit o problem
serioas: aproximativ 1 % din populaia Europei
sufer de enteropatie glutenic.
Produsele finoase reprezint elementul principal
al dietei, care devine restrictiv n cazul
intoleranei alimentare.
Aceste produse trebuie s fie lipsite de factorii
alergeni (n spe, gliadina din gluten) i s conin
principiile nutritive necesare pentru a corecta
dereglrile de metabolism cauzate de boal.

INTOLERANTA LA GLUTEN
Factor extern
Gluten

Teren Genetic
HLA
Imunitate
modificata

Boala celiaca

Alimente fainoase permise

Alimente care nu contin gluten:
orez (orice fel), faina de orez, tarate de orez, majoritatea biscuitilor de
orez (crackers), paste de tip spaghetti foarte subtiri din orez,
faina de cartofi,
faina de soia, lecitina pe baza de soia,
amarant,
tortillas de porumb (tip de paine mexicana rotunda, subtire, fabricata
din faina de porumb si oua),
faina de linte (faina din boabe de linte mici uscate),
cereale pentru mic-dejun din porumb si orez fara malt,
faina de mei,
foi de taco (foi ca de tortilla mai dure), tapioca (faina din radacini
macinate, uscate, de cassava-planta sud-americana cu radacini mari),
fructe, salate, legume,
porumb, porumb dulce,
nuci, cartofi,
carne proaspata, peste, carne de pui, oua, produse lactate.

Cereale permise
Daca efectul nociv al prolaminelor din grau, orz,
secara, este dovedit unanim, rolul ovazului in
dieta pacientilor cu enteropatie glutenica este
inca controversat, existand studii favorabile in
acest sens.
O problema similara este si cu hrisca, unii autori
atragand atentia ca intre faina de grau si cea de
hrisca, se stabileste o sensibilizare incrucisata,
motiv pentru care hrisca nu trebuie utilizata in
alergia la grau.
Cerealele permise fara rezerva in alimentatia
bolnavilor cu enteropatie glutenica, fiind orezul,
porumbul si tapioca.

Alimentele care pot sa contina gluten

si care trebuie evitate:
paine, biscuiti, prajituri, placinte, pizza, paste, cereale (cereale
pentru mic dejun) si alte alimente fabricate cu grau, secara,
orz, triticale, ovaz, germeni de grau sau ingrediente care
contin aceste cereale;
alimente procesate, care contin grau, gluten, agenti de
ingrosare, hidrolizate din proteine de grau, derivate din malt:
umpluturi pentru hot dogs, sosuri pentru salate, budinci din
legume care contin faina sau pesment de paine;
supe (supe praf, supe crema ingrosate cu faina, supe
conservate, supe cu paste fainoase, cuburi de bulion);
branza procesata, unele tipuri de svaiter;
carne preparata sub forma de salam si carnati, pateuri cu
carne, hamburgheri cu paine, carne/peste tavalite prin faina,
crochete;
medicamente care contin gluten ca agent de legare.