Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TGD Constitutional Teste Usm Drep
TGD Constitutional Teste Usm Drep
1
Subiectul 1. tiintele sociale, in general, tiintele juridice, in special: concept, trasaturi,
exigente, interactiuni.
1.1 Caracterizati tiinta i trasaturile distinctive ale tiintelor juridice.
n forma cea mai generala, tiinta poate fi definita ca o activitate care are drept scop
cunoaterea naturii i a societatii. Stiinta reprezinta un sistem de cunotinte despre natura,
societate i gindire, cunotinte obtinute prin metode corespunzatoare i exprimate in concepte,
categorii, principii i notiuni".Ea trebuie inteleasa, in acelai timp, ca institutie, ca metoda, ca
factor necesar pentru dezvoltarea productiei, ca izvor de idei.
Una dintre particularitatile tiintei consta in aceea ca ea aduna, sistematizeaza i analizeaza
faptele referitoare la un domeniu sau altul al realitatii, in procesul dezvoltarii istorice fiecare
tiinta elaboreaza un sistem intreg de metode speciale de cercetare: observarea, colectarea de
informatii, organizarea de experimente etc.
Principalul scop al tiintei consta in descoperirea legilor care domina in natura i societate.
tiinta dreptului este cea care se ocupa de cercetarea aspectelor fundamentale ale realitatii
juridice. Astfel, ea studiaza legile existentei i dezvoltarii statului i dreptului, institutiile
politice i juridice, formele lor concret-istorice, corelatia cu celelalte componente ale sistemului
social, modul in care institutiile politico-juridice influenteaza societatea i suporta, la rindul lor,
influenta sociala".1
Specificul dreptului ca tiinta consta in urmatoarele:
tiinta dreptului este o tiinta critica. Ea adopta o atitudine critica fata de propriul obiect de
studiu, depisteaza elementele contradictorii ale ordinii juridice.
tiintele juridice nu au un caracter universal. Sistemele juridice sint foarte variate. Fiecare
apartine unei anumite tari, fiind circumscris intr-un anumit cadru teritorial
Dreptul este indisolubil legat de istorie. Realitatea juridica este una istorica. Nu exista drept
absolut, neafectat de circumstante,rupt de nivelul de dezvoltarea istorica a societatii, de etapa
istoricala care aceasta societate se atribuie. Astfel, dreptul se afla intr-unflux continuu, se
dezvolta permanent, fapt ce impune ca i tiinta dreptului sa fie legata de istorie.
tiinta dreptului este o tiinta umanista. Adresindu-se conduitei umane, dreptul considera
omul ca fiind zona centrala de interes a sferei sale de actiune. Aceasta determina faptul ca
tiinta juridica sa fie o tiinta despre comportamentul omului in societate.
Dreptul este o tiinta practica. se preocupe de aplicarea practica a rezultatelor
cunoaterii.Deductiile tiintei au valoare, daca sint orientate spre aplicarea lor practica.
1.2 Determinati criteriile de clasificare a tiintelor, in general, i a celor juridice in
special, stabilind legatura dintre ele.
Profesorul Nicolae Popa considera ca sistemul tiintei dreptului este alcatuit din
urmatoarele parti:
a)
Dupa cu am mentionat anterior teoria generala a dreptului i statului ocupa un loc deosebit
atit in sistemul tiintelor sociale, cit i in sistemul tiintelor juridice. Totodata mentionam faptul
ca teoria generala a dreptului i statului se afla intr-o stinsa legatura cu practica sociala. Dupa
2
cum mentiona Constantin Stere, tiinta dreptului este o tiinta eminamente practica, in sensul
kantian al cuvintului: ea trebuie sa puna norme pentru viitor, trebuie sa corespunda scopurilor
pe care i le propune societatea; ea, intr-un cuvint se adreseaza legislatorului" i, dupa cum
spunea A. Menger: Ochiul unui adevarat legislator e neclintit indreptat spre viitor". 2 Ideea
scopului urmarit de societate e atit de predominata in drept, incit Ghering s-a crezut indreptatit
sa puna pe frontispiciul lucrarii sale principale, ca moto, cuvintele: Scopul este creatorul
intregului drept".Teoria, in general, i teoria dreptului i statului, in particular, este rezultatul
productiei spirituale obteti. Ea este cea care definitiveaza scopurile activitatii umane i
determina mijloacele de realizare a lor. Cu alte cuvinte, ea este conceperea practicii existente.
La rindul sau, practica nu e o simpla experienta subiectiva a unui cercetator. Ea apare ca o
activitate a oamenilor care asigura existenta i dezvoltarea societatii, ea e temelia vietii
oamenilor. Practica constituie criteriul adevarului, examinatorul principal al teoriei.Fiecare
tiinta ii determina legaturile sale cu practica. Astfel, tiinta dreptului recomanda adoptarea
normelor juridice de care societatea are nevoie. Aceste norme juridice nu au inteles decit
numai pentru ca se aplica la anumite cazuri concrete, la relatiile juridice dintre oameni. Ele
au o insemnatate practica din acest punct de vedere, altfel nu ar avea nici un interes".
Legatura dintre tiintele juridice i practica a crescut indeosebi in ultimul timp cind un ir
de societati i-au propus drept scop edificarea statelor de drept. Dar in asemenea conditii teoria
generala a dreptului face o permanenta generalizare a experientei practice, constata lacunele
dreptului, determina relatiile sociale care necesita o reglementare normativa juridica i.
dimpotriva, scoate in evidenta acele relatii, reglementarea carora ar fi oportuna prin
intermediul altor norme sociale.Subliniind legatura indisolubila a teorie generale a dreptului i
statului cu practica mentionam insemnatatea incontestabila a tiintei teoretice in pregatirea
viitorilor practicieni in domeniul jurisprudentei. Fara o pregatire teoretica a viitorilor
specialiti nu poate fi vorba de o societate in care sa guverneze legea.
TEST nr. 2
Prin urmare, tiina dreptului studiaz legile existenei i dezvoltrii statului i dreptului,
instituiile politice i juridice, formele lor conerct-istorice, corelaia cu celelalte componente ale
sistemului social, modul in care instituiile politico-juridice influeneaz societatea i suport, la
rndul lor, influena social.
Locul si rolul teoriei generale a dreptului n sistemul stiintelor juridice
Sistemul de stiinte juridice se refera la categoria stiintelor sociale, deoarece se ocupa de
studierea unor procese, fenomene si laturi ale vietii sociale, si anume cerceteaza statul si dreptul.
Teoria generala a dreptului, ca stiinta generala despre stat si drept, se nscrie si ea, mpreuna cu
celelalte stiinte juridice si alaturi de acestea, In sistemul stiintelor juridice.
Specificul stiintelor juridice, in comparatie cu alte stiinte sociale, consta In faptul ca acestea
studiaza att legile obiective ale existentei statului si dreptului, ct si normele juridice cuprinse
In actele normative n vigoare. Stiintele juridice se dezvolta In strnsa legatura cu practica
privind constructia de stat si juridica, prin aceasta ntelegnd, aici, activitatea organelor de stat in
cadrul procesului de elaborare a normelor juridice, precum si de aplicare a lor.
Cu toate ca in literatura juridica nu exista o parere unica referitoare la clasificarea ntregului
sistem de stiinte juridice, ne vom opri la una din cele mai frecvente si mai reusite, dupa parerea
noastra, clasificari, si anume:
a) stiintele juridice istorico-teoretice (la ele se refera: istoria universala a statului si
dreptului, istoria dreptului romnesc, teoria generala a dreptului, istoria filosofiei dreptului, etc);
b) stiintele juridice de ramura (dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul muncii,
dreptul penal, dreptul civil, dreptul de procedura penala, dreptul de procedura civila, etc);
c) stiintele juridice auxiliare (criminalistica, criminologia, medicina legala, psihologia
judiciara, statistica judiciara, etc).
Aceasta diviziune a stiintelor juridice, corespunznd unor criterii reale, nu afecteaza cu
nimic unitatea lor, corelatia lor strnsa, interpa-trunderea lor. Ele formeaza un sistem, sistemul
stiintelor juridice, in care un loc aparte ocupa Teoria generala a dreptului care joaca rolul teoriei
lor generale.
Dupa cum mentioneaza autorii romni Momcilo Luburici si loan Ceterchi, numai o
disciplina stiintifica, care prin obiectul ei de studiu nu se limiteaza la examinarea unui sau altui
compartiment al juridicului si politicului, ci le cerceteaza in ntregul lor, poate fixa obiectul de
studiu al ntregii stiinte juridice, metodologia ei generala, interferentele ei cu celelalte stiinte
sociale nrudite, toate acestea constituind puncte de plecare pentru orice stiinta juridica speciala
(istorica sau de ramura).
n cadrul primei grupe de stiinte se nscrie si Teoria generala a dreptului, avnd ca obiect de
studiu abordarea teoretica, generala a dreptului n intregul sau, studiul global al statului si
dreptului ca fenomene sociale, cu functiile si formele lui de manifestare. Stiintele juridice
istorice studiaza statul si dreptul, precum si conceptiile juridico-statale n evolutia lor istorica.
Aceasta grupa de stiinte are in acelasi timp caracter politic, juridic si istoric.
In cercetarile si concluziile lor, stiintele istorice pornesc de la legile generale ale existentei,
genezei si dezvoltarii statului si dreptului, precum si de la categoriile si notiunile formulate de
Teoria generala a dreptului. Totodata, ele ofera Teoriei generale a dreptului materialul istoric
faptic, in vederea ntemeierii si valorificarii concluziilor teoretice pe plan general.
La rndul lor stiintele juridice de ramura cerceteaza anumite ramuri, grupe, categorii de
norme juridice si de raporturi juridice corespunzatoare acestor norme. Aceasta grupa de stiinte sa constituit pe masura dezvoltarii si extinderii reglementarilor juridice in cele mai diverse domenii ale vietii sociale si constituirii ramurilor de drept. Regula generala este ca fiecare ramura
6
de drept formeaza obiectul unei stiinte juridice de ramura. De exemplu, dreptului administrativ ii
corespunde stiinta dreptului administrativ, dreptului muncii ii corespunde stiinta dreptului
muncii, etc.
1.3. Estimati functiile teoriei generale a dreptului ca stiinta juridica.
Functia teoretica consta n elaborarea ipotezelor, teoriilor, conceptelor, principiilor, prin care
snt interpretate domeniile pe care le cerceteaza.
Functia practica consta n cunoasterea modalitatilor n care fenomenele juridice se
manifesta n viata sociala, prin propuneri de reformare a realitatii juridice.
Rezultnd din viziunile mai frecvent ntlnite asupra problemei n cauza, mentionam
asemenea functii ale teoriei generale a dreptului si statului: cognitiva, explicativa, critica,
practica, didactica.
Functia cognitiva. Cunoasterea stiintifica a realitatii sociale a dreptului ne ofera
posibilitatea de a patrunde dincolo de cortina" normelor juridice, pe care o ridica stiinta
pozitiva a dreptului, de a depasi fenomenul patologic" al vietii reale a dreptului".1
Functia explicativa. Dupa cunoasterea, descrierea unor fenomene juridice, urmatorul pas
al cercetatorului va fi explicarea acestora. El va dori sa stie de ce si cum au aparut fenomenele
respective, sa cunoasca cauzalitatea lor. Cunoasterea va fi definitiva doar atunci cnd explicatia
va lua forma unei legi stiintifice, a unei legi cauzale, care ne ofera explicatia cauzelor si
mecanismelor dupa care s-au produs fenomenele respective.
Functia critica. Descoperirea si interpretarea fenomenelor juridice snt, indiscutabil,
absolut necesare, dar nu si suficiente n procesul cognitiv. O importanta majora o are
constatarea defectelor, erorilor, lacunelor fenomenelor juridice, evidentierea cailor de a iesi din
situatiile respective. Din aceste considerente se impune si functia critica a teoriei generale a
dreptului si statului.
Functia practica deriva din faptul ca orice stiinta (si aici teoria generala a dreptului si
statului nu face exceptie ) nu se limiteaza numai cu statutul de stiinta teoretica. Ea tinde si la
acela de stiinta aplicativa, la asumarea unei functii practice, n aceasta ordine de idei, teoria
urmeaza sa-si aduca propria contributie n vederea fundamentului decizional si functional
juridic.
Functia didactica. Concomitent cu procesul de afirmare a teoriei generale a dreptului si
statului n sistemul general al stiintelor, asistam si la impunerea valentelor ei stiintifice n
procesul de pregatire a viitorilor juristi.
Functia de cercetare si formulare a legilor, care guverneaza fenomenele juridice n parte
si ntreaga realitate juridica a societatii, n aceasta ordine de ideii, pentru a nu ramne n
urma de viata,teoria trebuie sa se dezvolte nentrerupt, naintnd generalizari noi si
aprofundnd adevarurile de acum stabilite;
Functia euristica, ce consta n elaborarea principiilor, metodelor si mijloacelor de
cercetare a fenomenelor si proceselor politico-juridice. O buna cunoastere, explicare si
interpretare a realitatii juridice necesita o metodologie corespunzatoare;
Functia antologica, ce se manifesta prin evidentierea celor mai generale legi ale
existentei fenomenelor si institutiilor politico-juridice si explicarea destinatiilor lor sociale;
Functia previziunii stiintifice, care consta n prezicerea bazata pe generalizarea datelor
teoretice si experimentale si pe cunoasterea legitatilor obiective ale dezvoltarii fenomenelor
si proceselor juridice, n acest sens e semnificativa pozitia marelui cugetator francez din prima
jumatate a secolului al XlX-lea Auguste Comte.Rostul stiintei pentru Comte nu este a afla ceea
ce este, a descoperi felul de a fi al realitatii. Acesta este un fel van de a specula. Rostul stiintei
7
votata .Daca Guvernul nu a fost demis, proiectul de lege prezentat se considera adoptat,
iar programul sau declaratia de politica generala devine obligatorie pentru Guvern.
El este pe de o parte deasupra organelor administratiei publice, pentru ca numai avind
aceasta calitate poate exercita conducerea generala a administratiei publice, iar pe de alta parte
face parte din organele administratiei publice. Desi este autoritatea de vrf a administratiei
publice el nu este afectat de faptul ca presedintele rii l desemneaza pe candidatul la functia
de prim-ministru.
2.3. Evaluati legislatia referitor la asigurarea independentei si stabilitatii Guvernului
Republicii Moldova, si dupa caz, formulati propuneri
Guvernul este o autoritate centrala care organizeaza si coordoneaza intreaga activitate a
puterii executive care activeaza in baza votului de incredere a parlamentului. Constitutia RM
prevede ca guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conduce
rea generala a administratiei publice si in exercitarea atrbutiilor se conduce de programul sau de
activitate acceptat de catre parlament.
el este pe de o parte deasupra organelor administratiei publice, pentru ca numai avind
aceasta calitate poate exercita conducerea generala a administratiei publice, iar pe de alta parte
face parte din organele administratiei publice. Desi este autoritatea de vrf a administratiei
publice el nu este afectat de faptul ca presedintele rii l desemneaza pe candidatul la functia
de prim-ministru.
Partidele i alte organizaii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor,
militeaz mpotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranitii
i independenei, a integritii teritoriale a Republicii Moldova snt neconstituionale.
Partidele si alte organizatii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor,
militeaza mpotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranitatii
si independentei, a integritatii teritoriale a Republicii Moldova snt neconstitutionale
TEST nr. 3
Aceasta inseamna a studia statul, dreptul din punct de vedere al faptului cum si de ce ele
au aparut, pin ce etape de dezvoltare istorica au trecut, ce au devenit azi si ce pot deveni
miine. Istoria ne permite sa scoatem in evidenta radacinile prezentului si sa le prognozam pe ce
le ale viitorului.Pentru a cunoaste o realitate juridica dintr-o tara e important de a cunoaste
situatia din alte tari.
Iata de ce in procesul de cercetare stiintifica juridica un loc important ii revine metodei
comparative de cercetare, sau comparativismului. Esenta cestei metode consta in a scoate la
iveala trasaturi de asemanare sau de deosebire (sau unele si altele impreuna) la doua sau mai
multe fenomene, imparatia este o premiza importanta a generalizarii teoretice. Ei ii revine un
rol semnificativ in deductiile facute prin analogie.
Compararea sistemelor de drept ale diferitelor state, ale ramurilor, institutiilor si normelor
acestora are o importanta metodologica majora. Acest fapt a determinat aparitia unei stiinte
juridice distincte, cum ar fi bunaoara, stiinta dreptului comparat.
La aceste reguli se atribuie urmatoarele:
l. Se supun compararii numai obiectele si fenomenele comparabile.Sa se considere termenii
supusi comparatiei in conexiunile lor reale, in contextul social, politic, cultural din care au
rezultat.Sa se caracterizeze sistemul izvoarelor dreptului.
2. In procesul compararii sa se tina cont de epoca, etapa istorica si caracteristica
fenomenelor
supuse
compararii,
de
trasaturile
si
particularitatile generale caracteristice epocii, etapei.
3. In sfirsit, metoda comparativa e chemata sa dea raspuns si la intrebarea ce se refera la
perspectiva dezvoltarii fenomenelor comparate.
Sociologia studiaza relatiile reciproce dintre diferite fenomene sociale si legitatile generale
ale compararii sociale a oamenilor.
Ca metoda de cercetare, metoda sociologica se constituie intr-o directie de cercetare, contribuind
la cunoasterea normelor juridice - a dreptului - nu numai in continutul lor intern (din interior"), ci si
in legaturile sale, in interactionarea sa cu viata sociala, adica cu mediul in care apare si se aplica
Metoda experimentului are o sfera de aplicare larga in domeniul stiintelor juridice
auxiliare (criminalistica, medicina legala, psihiatrie juridica etc.). Totodata, metoda
experimentului poate fi aplicata si pe teren (de exemplu, in domeniul reglementarii juridice a
relatiilor sociale cu caracter economic).
Metoda statistica. Ca stiinta, statistica e aceea subdiviziune care, folosind calculul probabilitatilor se ocupa de studiul cantitativ al fenomenelor de masa, prezentate de elementele
care au anumite caracteristici comune.
1.3. Estimati principalele metode de cercetare a fenomenelor juridice la etapa
contemporana.
Metoda logica
Metoda logica nu este, propriu-zis, o cale catre obiect, un mod autonom de aflare a
acestuia, ci un mod de exprimare a obiectului, de formulare a unui rezultat.Dupa parerea,
metoda logica consta In ansamblul procedeelor si operatiilor metodologice si gnoseologice
specifice care mijlocesc posibilitatea cunoasterii structurii si dinamicii raporturilor necesare
Intre diferitele componente (subsisteme) ale sistemului juridic din societate'4.
Despre importanta aplicarii logicii in cercetarea fenomenului juridic vorbeste insusi faptul
ca in ultimii ani s-a conturat ca o disciplina aparte logica juridica.Domeniul logicii juridice
cuprinde in mod obligatoriu:
edictarea normelor juridice. In acest sens se poate vorbi de o logica a legiuitorului,
cunoscuta si sub denumirea de tehnica logico-juridica;
practica judiciara (jurisprudenta). Pentru aceasta s-a dat denumirea de logica judiciara;
11
particularitatilor tarii respective iar pentru gasirea solutiilor optime va studia, evident, si
experienta altor sisteme de drept'*.
In concluzie putem mentiona ca importanta deosebita a metodei comparative a dus si la
aparitia unei ramuri distincte in sistemul stiintelor juridice dreptul comparat. Aceasta, la
rndul sau, confirma crearea in numeroase tari a unor catedre sau institute de drept comparat,
inclusiv a unor institutii internationale cum este Academia Internationala de Drept Comparat
cu sediul la Paris. De aceea, consideram rationala crearea unor asemenea centre stiintifice si
In tarile noastre.
Alte metode aplicate in studiul dreptului
1. Metoda experimentala (experimentul). Referindu-ne la aceasta metoda, vom spune ca ea
poate fi utilizata att in laborator (de exemplu, In domeniul criminalisticii) ct si pe teren (de
exemplu, In domeniul reglementarii juridice cu caracter economic). Aplicarea metodei
experimentale In activitatea legislatiei reprezinta un pas inainte pe linia sporirii eficientei
reglementarii prin norme juridice a relatiilor sociale20.
2. Metoda sociologica. Esenta acestei metode consta In folosirea cercetarilor sociologice
pentru studierea opiniei publice, studierea eficientei sociale a activitatii diferitelor organe de
stat, precum si a reglementarilor date relatiilor sociale. Folosirea ct mai pe larg a sondajului
de opinie sau a anchetei sociologice a dus la conturarea sociologiei juridice, ca o disciplina de
sine statatoare care se preda Ia multe facultati de drept.
3. Metodele cantitative. Unii autori, inclusiv i. Ceterchi, mentioneaza ca o utilizare tot mai
larga In sfera stiintelor juridice au metodele analizei sistematice, structurale si functionale,
precum si cele cantitative. Se simte si in domeniul juridic necesitatea prelucrarii cu mijloace
moderne a cantitatii considerabil sporite de informatii, localizate cu deosebire in actele
juridice (normative si concrete), folosind In acest scop calculatoarele electronice.
4.Metoda statistica serveste att la studiul procesului general de elaborare a dreptului ct si
la cel de aplicare, mai ales pe cale judiciara. Actualmente s-a format o disciplina distincta, ca
un domeniu distinct al statisticii statistica judiciara.
14
TEST nr. 4
c)
Continutul si forma
Orice fenomene juridice am lua, ele toate au continut si forma.
Prin continut se intelege totalitatea elementelor (laturilor, trasaturilor, particularitatilor,
proceselor), ce constituie obiectul dat, forma fiind legaturile ce exista intre elementele
continutului, acea organizare a fenomenului, datorita careia el apare ca un tot unitar si poate
sa-si exercite ianctiile. Continutul si forma oricarui fenomen sint indisolubil legate intre ele si
constituie o unitate dialectica. Forma nu poate exista fara un anumit continut si invers.
De exemplu, norma juridica si articolul actului normativ, sistemul dreptului si sistemul
legislativ constituie legatura continutului si formei, legatura in care normele juridice, sistemul
dreptului apar in calitate de continut, iar articolul actului normativ, sistemul legislativ - in
calitate de forma.
d)
Esenta si fenomenul
La cercetarea realitatii juridice a societatii deseori folosim categoriile esenta" si
fenomenul".
Esenta exprima totalitatea legaturilor, relatiilor de adincime si a legilor interne, care
determina principalele trasaturi si tendinte ale dezvoltarii obiectului juridic.
Fenomenul reprezinta evenimentele concrete, proprietatile sau procesele care exprima
trasaturile exterioare ale realitatii si care constituie forma de manifestare si de scoatere la
iveala a unei oarecare esente.
Esenta poate fi considerata cunoscuta numai daca se cunosc cauzele aparitiei si sursele
dezvoltarii obiectului examinat.
e)
Necesitatea si intmplarea
in societate, ca si in natura, totul e legat, conditionat. Dar ceea ce se produce cu lucrurile si
fenomenele isi poate avea cauza cu precumpanire in ele insesi, poate decurge din natura lor
interna, dar poate fi generat de alte lucruri si fenomene, care fata de lucrurile si fenomenele
date au un raport doar pur exterior. Anume aceasta si sta la baza deosebirii dintre necesitate si
intmplare.
Cu alte cuvinte, necesitatea este ceea ce trebuie sa se intimple in mod neaparat in conditiile
date, in timp ce intimplarea isi are baza nu in esenta fenomenului, ci in actiunea asupra lui a
altor fenomene.
O ilustrare a legaturii dintre intimplare si necesitate ne poate servi urmatoarele. Ocuparea
teritoriului dintre Nistru si Prut, numit Basarabia, de catre Rusia, in 1812 a fost, fara indoiala,
o intimplare. Dar faptul destramarii Imperiului Rus, iar mai apoi a imperiului sovietic apare ca
o necesitate.
f)
Posibilitatea si realitatea
In societate apar permanent diverse fenomene, insa mai inainte ca un fenomen oarecare sa
apara trebuie sa existe anumite conditii, permise pentru aparitia lui sau, cel putin, sa nu existe
anumite imprejurari care sa impiedice aceasta aparitie. Prin urmare, posibilitatea fixeaza
tendinta obiectiva de dezvoltare a fenomenelor. Realitatea reprezinta orice fenomen care
exista de acum.De exemplu, in cazul comiterii unei infractiuni persoana care a comiso va fi
trasa la raspundere juridica, daca va fi identificata. In cazul identificarii persoanei care a
comis fapta ilicita cu vinovatie si daca nu vor exista imprejurari care exclud raspunderea
juridica, aceasta din urma va deveni o realitate.
Cele mentionate mai sus scot in evidenta insemnatatea primordiala a metodei logice de
cercetare, in aceasta ordine de idei, are perfecta dreptate profesorul universitar Nicolae Popa,
care considera ca juristului omului de stiinta si practicianului - ii este necesar si util
intregul aparat al logicii" Ne solidarizam si cu parerea lui Gheorghe Lupu si Gheorghe Avor16
nic, care concluzioneaza ca logica juridica trebuie sa fie inclusa in mod obligatoriu in
programele de studiu ale tuturor institutiilor de invatamint profil juridic.
1.3. Estimati rolul si importanta metodei logice in procesul investigational a diferitelor
fenomene juridice.
In cercetarea dreptului (a fenomenului juridic) att de complex, Teoria general a dreptului,
toate tiinele juridice folosesc categoriile, legile i raionamentele logice. Fcnd abstracie de
ceea ce este neesenial, ntmpltor n esena dreptului, teoria caut s dezvluie, folosind metoda logic, ceea ce este esenial, caracteristic pentru drept.
Despre importana aplicrii logicii in cercetarea fenomenului juridic vorbete nsui faptul c n
ultimii ani s-a conturat ca o disciplin aparte logica juridic. Domeniul logicii juridice cuprinde
n mod obligatoriu:
edictarea normelor juridice. In acest sens se poate vorbi de o logic a legiuitorului,
cunoscut i sub denumirea de tehnic logico-juridic;
practica judiciar (jurisprudena). Pentru aceasta s-a dat denumirea de logic judiciar;
interpretarea logic juridic a normelor de drept. In acest caz se vorbete de o adevrat
logic a interpretrii normelor juridice sau de o logic a argumentaiei'5.
Logica este tiina regulilor intelectului. Ea se ocupa cu simplele forme ale intelectului
nereferindu-se la coninuturi. Criteriul pur logic al adevrului este acordul cunotinelor cu
legile universale i formale ale intelectului, fiind o condiie sine qua non a oricrui adevr;
aceast condiie este negativ, deoarece logica nu merge mai departe, eroarea care nu atinge
forma, ci coninutul, nu poate fi reliefat.
Utilizarea metodei logice In studierea problemelor dreptului este deosebit de util dac ne
gndim la faptul c instaurarea puterii de stat, constituirea sistemului de organe ale statului,
corelaia dintre ele sunt orientate in conformitate cu un model relaional, iar activitatea de elaborare a dreptului, precum i cea de aplicare a lui trebuie s aib un caracter logic. Logica este
aplicat unei sfere largi de probleme juridice cum sunt: definiiile legale, metodele de formare
i clasificare a conceptelor juridice, sistematizarea normelor juridice, soluionarea concursului
sau conflictelor de norme, regulile raionamentului juridic, interpretarea normelor juridice . a.
Dup prerea noastr, apariia logicii juridice, ca disciplin distinct, la baza creia st metoda
logic, trebuie s fie inclus In mod obligatoriu In programele de nvmnt ale tuturor
instituiilor de nvmnt superior de profil alturi de logica formal.
nu poate ramne neschimbat, deoarece constitutia, ca parte a dreptului unei societati, este
determinata n continutul si functiile sale de realitatile economice si sociale, fiind supusa n
mod obiectiv dinamicii pe care o cunosc chiar factorii care o determina sau o conditioneaza.
Fcnd nc o data precizarea c enumerarea unor elemente de coninut al constituiei nu este
limitativ, c lipsa unui asemenea elemente dintr-o constituie a unui stat nu poate duce la
negarea caracterului de constituie al acesteia vom observa c n coninutul constituiei intr
normele privitoare la: esena, tipul i forma statului, deintorul puterii; fundamentele
economice i sociale ale puterii; fundamentele politice, ideologice i religioase ale ntregii
organizri a societii date* locul i rolul partidelor politice; sistemul organelor statului? statutul
juridic al persoanei (drepturile, libertile i ndatoririle fundamentale ale cetenilor); tehnica
constituional.
Totodat trebuie s remarcm c n coninutul normativ al constituiei sunt cuprinse norme care
reglementeaz de principiu toate domeniile vieii econornico-sociale, politice i juridice ale
societii date, organizate de stat. Reglementarea detaliat a acestor domenii revine apoi - pe
baza principiilor stabilite de constituie legilor. Legile reglementeaz relaii sociale numai din
anumite domenii de activitate, mai largi sau mai restrnse, n funcie de legea respectiv i de
necesitile de reglementare. Prin intermediu normelor constitutionale se stabilesc principiile si
valorile juridice, care sunt norme de aplicare directa, fapt ce asigura posibilitatea aparitiei in
baza lor a unor relatii juridice.
2.3. Evaluati (estimati) continutul normativ al Constitutiei Replublicii Moldova.
Din moment ce constituia este o lege, dar se deosebete totui de lege, n mod firesc se pune
problema de a stabili ce anume norme juridice trebuie s cuprind.
Identificarea coninutului normativ al constituiei prezint un real interes mai ales pentru
activitatea de redactare a proiectelor de constituii i de legi. Coninutul normativ al constituiei
se subordoneaz conceptului de constituie, el trebuie s exprime n concret ceea ce este
constituia, ca important act politic i juridic. De asemenea, fenomenul constituie nu poate
rmne neschimbat, deoarece constituia, ca parte a dreptului unei societi, este determinat n
coninutul i funciile sale de realitile economice i sociale, fiind supus n mod obiectiv
dinamicii pe care o cunosc chiar factorii care o determin sau o condiioneaz.
In stabilirea coninutului normativ al constituiei este interesant de reinut i o alt opinie,
conform creia trei ar fi elernentele de coninut i anume; a) reguli relaive la tehnica
guvernamental (cui aparine puterea, cum se desemneaz guvernanii); b) reguli strine
organizrii puterii (reguli crora se vrea a li se da o anumit stabilitate, de asemenea cele
privitoare la statutul persoanei, al bunurilor, la exercitarea altor industrii, dispoziii de ordin
economic, social); c) declaraiile de drepturi__
Coninutul normativ al constituiei s-a stabilit i prin definirea acesteia, definire prin
inventarierea elementelor de coninut, i prin stabilirea deosebirilor dintre constituie i lege.
Ct privete metoda deosebirilor dintre constituie i legea ordinar, nici aceasta nu este privit
ea suficient pentru simplul motiv c nu reuete s pun n valoare i asemnrile ce exist
ntre acestea.
Ideea de baz este aceea c dintre toate relaiile sociale sunt unele a cror reglementare apare ca
esenial n asigurarea, meninerea i consolidarea puterii, activitatea organelor statului inclusiv activitatea normativ - activitatea altor organisme, ca i a cetenilor, deci activitatea
ntregii societi trebuind s se desfoare n conformitatecu normele care reglementeaz
asemenea relaii fundamentale, norme care alctuiesc constituia. Stabilirea coninutului
normativ al constituiei se face n funcie de coninutul i valoarea relaiilor sociale
reglementate. Relatii sociale fundamentale care sunt eseniale pentru instaurarea, meninerea i
exercitarea puterii. Putem observa c astzi constituiile cuprind nu numai reglementri
privitoare la sistemul organelor statului sau la drepturile i libertile ceteneti, ci i
reglementri privitoare la fundamentele ideologice ale societii, la ideologia ce st la baza
societii, la locul i rolul partidelor politice n sistemul organizrii politice. De asemenea,
constituiile actuale stabilesc rolul i locul familiei, locul individului n societate, stabilesc
regulile de desfurare a vieii economice, funciile i rolul proprietii etc.
18
Aceasta teorie capata o raspindire mai larga mai ales in epoca moderna. Cei mai de
seama reprezentanti ai ei E.Diihring, L.Gumplowiez, K.Kautsky 11 atribuie violentei rolul
decisiv in aparitia claselor sociale si a statului. Statul a aparut in lupta dintre diferite triburi
primitive. Tribul invingator instituie puterea de stat, se transforma in partea dominanta a
societatii, iar tribul invins constituie masa supusilor. invingatorii devin si proprietari ai
bogatiilor acaparate.
Conceptia a generat si unele versiuni rasiste. Asa de exemplu, L.Gumplowiez12, in lucrarea
sa Teoria generala a statului, sustine ca triburile ce apartineau unor rase superioare ar fi
format statul in urma supunerii triburilor de rasa inferioara.
Teoria rasiala
Teoria rasiala porneste de la ideea inegalitatii raselor, a dominatiei raselor "superioare".
Cele mai reactionare variante ale teoriei rasiale au fost dezvoltate de teoreticienii regimurilor
fasciste si totalitare, instaurate intre cele doua razboaie mondiale.
in viziunea partasilor acestei conceptii, statul se transforma intr-un mecanism centralizat
excesiv, axat pe o ierarhie militar-birocratica, in fruntea careia se afla fiurerul, exponent al
"spiritului natiunii". Apropiata de aceasta teorie este si teoria globalizarii, ce pune la baza
ideea impartirii sferelor de influenta intre statele principale pentru "a ajuta" celelalte state. O
asemenea conceptie, in forma camuflata, a fost luata drept baza a politicii externe a ex-URSS.
Teoria organista
Aceasta conceptie a aparut in secolul al XlX-lea. Reprezentantii ei: juristul elvetian
Bluntschli, sociologul englez Spencer13, sociologul francez Borms transpun legile naturii
asupra studierii statului. Dupa parerea lor, statul este un organism social compus din oameni,
tot astfel cum organismul animal se compune din celule. Statul are o vointa si constiinta
separata de vointa oamenilor din care este compus. Exact asa cum intr-un organism organele
desfasoara anumite activitati, trebuie sa decurga lucrurile si in societate, unde fiecare om,
fiecare patura sociala isi are locul si rolul sau. Statul trebuie sa domine asupra tuturor, dupa
cum organismului viu ii sint supuse toate partile sale.
Teoria psihologica14
Adeptii acestei teorii explica aparitia statului prin factori de ordin psihologic. Dupa
parerea lor, in societate exista doua categorii de oameni: unii care, din punct de vedere
psihic, sint predestinati pentru functii de conducere, iar ceilalti - pentru a fi condusi. Se
afirma, de asemenea, ca oamenii, dupa natura lor, sint dispusi a trai nu izolat unul de altul, ci in
comunitati. Tendinta oamenilor de a trai in comun, trairile lor psihice au jucat rolul decisiv in
aparitia statului.
Teoria contractuala (a contractului social)
Aceasta teorie isi trage radacinile in Grecia antica, insa apogeul interpre tarii este aparitia
unor personalitati de seama ale gindirii umane, cum ar fi: J.-J.Rousseau, J.Locke, Th.Hobbes,
A.Radiscev.15 Potrivit acestei teorii, aparitia statului este rezultatul unei intelegeri intre
oameni, al unui contract social incheiat din vointa oamenilor, al unui "pact de supunere". Ca
urmare, supusii promit sa asculte, iar regele le promite un minimum de libertate.
Aceasta teorie cunoaste mai multe variante. Asa, de exemplu, in viziunea lui Thomas
Hobbes, adept al monarhiei absolute, pina la aparitia statului a fost o perioada de dezastru, un
razboi al tuturor impotriva tuturor. Pentru a se salva, oamenii au incheiat un contract social.
Prin urmare, statul este un bun social. Prin contractul social incheiat intre monarh si supusii
sai, acestia din urma ar fi renuntat la toate drepturile lor si la intreaga libertate naturala in
folosul monarhului, caruia ii recunosc o putere nelimitata. Purtatorul suveranitatii nu este
poporul, ci monarhul.
20
n viziunea lui John Locke, prin contractul social oamenii au jertfit nu toate, ci doar o
parte a drepturilor lor initiale in interesul asigurarii celeilalte parti: proprietatea individuala si
libertatea.
O viziune mai progresista are Jean-Jacques Rousseau. El sustine in lucrarea Contractul
social ca puterea monarhului este dependenta de poporul care i-a acordat-o fara a renunta la
libertatea inalienabila. Poporul are dreptul sa se rascoale daca monarhul uzurpa puterea.
Teoria contractuala este reluata in unele dintre variantele solidarismului, vorbindu-se
despre un "cvasicontract social". Conceptia hegeliana, detasindu-se de teoria contractuala,
vede in stat realizarea "ideii morale", "imagine si realitate a ratiunii", avind ca misiune
concilierea particularului si a universalului, aplanarea contradictiilor dintre individ si
colectivitate.
Teoria juridica a "statului-natiune"
n principal, aceasta teorie este elaborata de Carre de Malberg, afirmind ca "statul este
personificarea juridica a unei natiuni". Aceasta teorie este dezvaluita si in operele lui
Esmein, ale juristilor germani Gierke, Jellinek, Loband. Ramine a sti ce este o natiune.
Traditia germana considera ca esentiali pentru definirea natiunii sint factorii materiali si
spirituali, cum ar fi: cultura, limba, solul, rasa. Traditia franceza pune accent mai ales pe
factorii subiectivi, cum ar fi, bunaoara, tendinta de a coexista, sentimentele de legatura
spirituala intre membrii unei comunitati.
Teoria materialista
Aceasta teorie si-a gasit absolutizare mai ales in teoria marxista, conform careia statul
este rezultatul aparitiei proprietatii private asupra mijloacelor de productie, al scindarii
societatii in bogati si saraci, in clase antagoniste. Ea a predominat in asa-zisele state
socialiste (considerate, dupa parerea lui K.Marx, F.Engels, V.Lenin 16, ca "semistate", state nu
in deplinul sens al cuvintului, in virtutea faptului ca, nefiind un instrument de mentinere a
dominatiei minoritatii asupra majoritatii, isi pierd esenta lor initiala; state care in viitor vor
dispare definitiv, nefiind inlocuite cu altele). Pina nu demult aceasta a fost considerata singura
.teorie argumentata din punct de vedere stiintific
Unele conceptii cu privire la aparitia dreptului.n mod special au fost divizate conceptiile ce
tin de aparitia statului de cele care se refera la aparitia dreptului, cu toate ca au multe puncte de
tangenta. in acest paragraf ne-am propus sa elucidam succint principalele teorii cu privire la
aparitia, esenta si functiile dreptului, pentru ca la sfirsitul acestei lucrari le analizam, intr-un
capitol aparte, mai detaliat, din lipsa literaturii la problema data. in ceea ce priveste originea
dreptului, la caracterizarea aparitiei lui ca baza se pun, de regula, aceleasi premise esentiale.
Putem evidentia urmatoarele scoli ale dreptului:
Scoala dreptului natural
Aceasta scoala isi are radacinile in antichitatea greaca. Asa, de exemplu, Aristotel, in
lucrarea sa Logica, concepe lumea ca un tot unitar cuprinzind ansamblul naturii. Dupa
parerea lui, omul face parte din natura intr-un dublu sens: pe de o parte, el este o parte a
materiei participind la experienta acesteia, iar, pe de alta parte, este dotat cu o ratiune activa
care il deosebeste de celelalte parti ale naturii, fiind capabil sa-si dirijeze vointa in acord cu
ratiunea.
Dreptul are un caracter dublu: dreptul natural si dreptul pozitiv. Dreptul natural constituie
un fundament esential al celui pozitiv, ultimul urmind sa corespunda principiilor dreptului
predestinat.
Hugo Grotius, reprezentantul de seama al S,coli dreptului natural, sustine ca nu este
suficient apetitul social al omului, este nevoie si de ratiune, care dicteaza principii, anumite
percepte fundamentale. Aceste percepte priveau:
21
d) metoda istorica-stiinta dr. const. cerceteaza relatiile sociale fundamentale si normele de dr.
constitutional care reglementeaza aceste relatii din perspective si evolutia lor istorica.
e)metada comparative- se compara diferite institutii juridice, sisteme juridice de la un stat la
altul cu scopul de a gasi solutii optime pentru sistemul din tara noastra, aceasta permitind
adoptarea celor mai optime si mai eficiente decizii, si evitarea unor erori.
f)metoda cercetarilor sociologice concrete-ofera o perspective noua in studiul realitatii
juridice, ca realitate sociala, verificind modul in care societatea influienteaza dreptul si accepta
la rindu-I influienta din partea acestuia.
g) metoda experimental- daca se propune prroblema unor transformari de ansamblu la nivel
national, se recurge mai intii la verificarea noilor masuri in una sau mai multe unitati
administrative- teritoriale.
h)metoda sistematica- impune cunoasterea normelor de dr. const. in legatura cu relatiile
sociale care le-au determinat.
Izvoarele stiintei dr. const sunt cunostintele sistematizate despre obiectul de studio al acestei
stiinte, elucidate in lucrari stiintifice: monografii, manual, articole.
2.3. Estimati rolul si sarcinile de baza ale stiintei dreptului constitutional.
Dreptul constituional apare n cadrul sistemului de drept ntr-o dubl ipostaz: ca ramura de
drept i ca factor structurant al ntregului sistem.Ca ramur de drept, dreptul constituional
reprezint totalitatea normelor i instituiilor juridice care au ca obiect reglementarea
raporturilor sociale care iau natere n procesul exercitrii puterii de stat.Ca factor structurant n
sistemul de drept, dreptul constituional guverneaz i orienteaz reglementarea juridic din
celelalte ramuri ale dreptului, i imprim un anumit coninut i o anumit direcie. Dreptul
constituional apare ca factor structurant al ntregului sistem de drept prin aceea c normele ce
alctuiesc celelalte ramuri ale dreptului trebuie s fie conforme celor cuprinse n dreptul
constituional i, mai presus de toate, s fie conforme normelor cuprinse n Constituie. Toate
normele cuprinse n Constituie abrog ori modific implicit normele cuprinse n alte acte
normative, dac i n msura n care acestea contravin dispoziiilor Constituiei
Orice sistem presupune o ierarhizare a elementelor sale componente.Sistemul de drept la fel
cunoate o asemenea ierarhizare a ramurilor sale.Pentru a determina locul ramurii dreptului
constituional n sistemul dreptului,trebuie s inem cont de dou aspecte: importana relaiilor
sociale reglementate prin dreptul constituional i valoarea formelor juridice, prin care voina
deintorilor puterii devine drept (izvoarele de drept). Normele de drept constituional
reglementeaz cele mai importante relaii sociale, relaiile ce apar n procesul instaurrii,
meninerii i exercitrii puterii de stat. Astfel de relaii prezint cea mai mare importan pentru
popor. De aceea aceste relaii sociale snt reglementate de constituie, legea fundamentala
statului, care se situeaz n fruntea sistemului de drept. Din normele constituiei se desprind
principiile dup care celelalte ramuri de drept reglementeaz n domeniile lor de activitate.
Dreptul constituional conine norme elaborate n cadrul activitii de realizare a puterii de stat
care este o activitate de conducere la nivel superior celorlalte activiti de conducere.
Constituia, ca izvor principal al dreptului constituional, este n acelai timp izvorul principal
pentru ntregul drept. Orice ramur de drept i gsete fundamentul juridic n normele din
constituie. O modificare intervenit n dreptul constituional impune modificri
corespunztoare ale normelor din celelalte ramuri de drept care conin reglementri ale
acelorai relaii sociale.Dreptul constituional este ramura principal n sistemul de drept.
24
TEST nr. 6
acesteiconduceri. Pentru a cunoate caracterul puterii este esenial a cunoate cine deineputerea,
cum o dobndete (cucerete) i cum o exercit. Aceasta depinde destructura socialeconomic a societii, de condiiile istorice, politice etc. Puterea politic determin
conducerea societii n direcia politicii preconizate deforele politice i sociale care se afl la
guvernare, care dein puterea.
Puterea de stat este o putere organizat (instituionalizat) n sensul c ease desprinde de
persoana care o exercit;
Puterea de stat este o putere de comand, ea instituie norme obligatorii,dispoziii
obligatorii, fie sub forma normelor generale, fie sub forma dispoziiilor concrete;
Puterea de stat este unic, ea deine monopolul constrngerii: numai eaare posibilitatea
s foloseasc constrngerea, dispunnd n acest sens de un aparat specializat;
Puterea de stat are vocaia globalizrii, n sensul c ea se aplic n societatea respectiv
asupra tuturor aspectelor, in toate domeniile vkii, ea singuri stabilete limitele. Aadar,
statul estep instituie politic cu o personalitatejuridic deosebit, n care puterea politic este
instituionalizat prin stat i nfelul acesta statul, exercitndu-i puterea suveran, determin
organizarea societii potrivit unei anumite concepii, conform unei anumite ordini de drept
nsocietate, asigur aprarea acesteia.20
2. Populaia (poporul, cetenia).constituie dimensiunea demografica, psihologica si
spirituala a statului. Fr populaie, puterea statal asupra unei colectiviti umane (de regul, o
naiune) nu poate fi exercitat. ntre stat i fiecare individ al colectivitii statale se stabilesc
anumite relaii specifice, drepturi i obligaii reciproce cuprinse n statutul ceteanului
fiecrui stat. Puterea statului nu se limiteaz numai la cetenii respectivi, ea se exercit, ntrun mod specific, i asupra cetenilor strini sau fr cetenie aflai ntr-o anumit perioad
de timp pe teritoriul respectivei ri.populatia este o comunitatea indivizilor care se afla pe un
teritoriu strict determinat al statului si asupra careia se exercita puterea de stat. Din populatia
tarii fac parte cetatenii sai,cet.str.,si apatrizii.
naiunea a fost definit ca "o comunitate uman, formata istoriceste pe un teritoriu distinct de
care ea isi leaga trecutul istoric, prezentul si viitorul. Elementele natiunii sunt: rasa, limba,
religie, traditii istorice, interesele materiale si culturale comune, situatia demografica. n
concluzie, ceea ce trebuie de reinut, indiferent de denumire: comunitate uman, populaie,
popor, naiune, este faptul c un element necesar i obligatoriu pentru abordarea conceptului
de stat este o colectivitate uman care trebuie s rspund anumitor cerine ce i confer o
anumit unitate intern, fireasc, natural i o imagine proprie, autonom i distinct de entiti
asemntoare. Sunt cazuri cind aceeasi natiune sta la baza nu numai a unui singur stat cum ar fi
de exemplu natiunea romina organizata in doua state romine- Rominia si RM. deasemenea
exista situatii cind la baza unui stat stau mai multe natiuni. In federatia rusa sun t pe linga rusi
si tatari, ciuvaii, bakirii. O atentie deosebita tre de acordat si problebei legate de minoritatea
nationala-este un grup etnic numeric inferior restului populatiei ai caror membri au cetatenia
acestui stat, poseda calitati religioase, etnice lingvistice diferite de cele ale restului populatiei.
Aceste calitati tre sa se formeze un timp indelungat si grupului dat sai apartina un teritoriu al
sau distinct unde aceste calitati au aparut.
3. Teritoriul. 1Teritoriul, alturi de popor i de puterea de stat, este unul dintre elementele
indispensabile statului i reprezint dimensiunea lui material, teritoriul nu are semnificaia
unui spaiu oarecare, el este de o importan mult mai mare, de o structur tridimensional,
cuprinznd subsolul, spaiul aerian i ntinderea de pmnt delimitat de frontiere.
Teritoriul statului este alctuit din anumite elemente constitutive, o parte a globului pmntesc
care cuprinde solul, subsolul, spaiul ac-i coloana de aer de deasupra solului i a spaiului
acvatic, asupra auil i exercit suveran puterea. Solul, ca element principal al teritoriului este
26
alctuit din uscatul aflat sub imperiul suveranitii statului, indiferent de locul unde este situat
din punct de vedere geografic. subsolul, este partea scoarei terestre, situat mai jos de stratul de
sol si fundul bazinelor de ap i se ntinde pn la adncimi accesibile pentru i valorificare
geologic. Subsolul intr n componena teritoriului fr nici un fel de ngrdire juridic de
ordin internaional, statul fiind n drept s dispun de el exclusiv i pe deplin. Spaiul acvatic
are dou componente:1-apele interioare, cuprinznd apele rurilor, lacurilor, canalurilor,
porturilor, radelor i bilor, asupra crora statul i exercit suveranitatea deplin, cu dreptul de a
reglementa prin legi navigaia, exploatarea i protecia lor;2-marea teritorial, poriune maritim
de o anumit lime ce se ntinde de-a lungul rmului, n afara limitelor apelor inferioare.
Spaiul aerian reprezint coloana de aer care se afl deasupra solului saiului acvatic al statului,
delimitat pe orizontal prin frontiere terestre, fiuviale i maritime, pe vertical nlndu-se pn la
limita inferioar a stratului extraatmosferic, limit situat aproximativ la 100-110 km deasunivelului mrii.
1.3.Evaluati organizarea politico-etatica a Republicii Moldova.
asamblul lor din toate laturile- ideologice, psihologice, relationale, institutionale si normative
ale structurii politice.
2.3.Argumentai locul deosebit al dreptului constituional n sistemul de drept.
Orice sistem presupune o ierarhizare a elementelor sale componente.Sistemul de drept la fel
cunoate o asemenea ierarhizare a ramurilor sale.Pentru a determina locul ramurii dreptului
constituional n sistemul dreptului,trebuie s inem cont de dou aspecte: importana relaiilor
sociale reglementate prin dreptul constituional i valoarea formelor juridice, prin care voina
deintorilor puterii devine drept (izvoarele de drept). Normele de drept constituional
reglementeaz cele mai importante relaii sociale, relaiile ce apar n procesul instaurrii,
meninerii i exercitrii puterii de stat. Astfel de relaii prezint cea mai mare importan pentru
popor. De aceea aceste relaii sociale snt reglementate de constituie, legea fundamentala
statului, care se situeaz n fruntea sistemului de drept. Din normele constituiei se desprind
principiile dup care celelalte ramuri de drept reglementeaz n domeniile lor de activitate.
Dreptul constituional conine norme elaborate n cadrul activitii de realizare a puterii de stat
care este o activitate de conducere la nivel superior celorlalte activiti de conducere.
Constituia, ca izvor principal al dreptului constituional, este n acelai timp izvorul principal
pentru ntregul drept. Orice ramur de drept i gsete fundamentul juridic n normele din
constituie. O modificare intervenit n dreptul constituional impune modificri
corespunztoare ale normelor din celelalte ramuri de drept care conin reglementri ale
acelorai relaii sociale.Dreptul constituional este ramura principal n sistemul de drept.
Sistemu dreptului, dei unitar, cunoate o grupare a normelor sale pe ramuri de drept. Totodat,
deoarece orice sistem presupune o ierarhizare a elementelor sale componente i sistemul de
drept cunoate o asemenea ierarhizare a ramurilor sale. dreptu constituional ca ramur a
dreptului ndeplinete trsturile privii esena, mijloacele de realizare i finalitatea, comune
ntregului sistei de drept, ceea ce, de altfel, asigur integrarea sa n acest sistem impune s
stabilim ce loc ocup el n sistemul dreptului unitar.
Ct privete cel dinti aspect, aa cum de altfel am mai explicat 1 obiectul dreptului
constituional, normele de drept constituion* reglementeaz cele mai importante reiaii sociale,
adic acele reiai fundamentale ce apar n procesul instaurrii,.-meninerii i exercitri puterii.
Este incontestabil c relaiile sociale privind instaurarea si meninerea puterii prezint cea mai
mare importan pentru popor, c< cucerirea puterii este scopul oricrei revoluii. Cucerind
putere* guvernanii pot apoi s organizeze ntreaga via economic, social i politic.
Fa de valoarea deosebit a relaiilor sociale reglementate prin dreptul constituional - i
aici trecem^a cel de-al doilea aspect cercetat * apare evident necesitatea exprimrii voinei
guvernanilor prin cele importante i mai eficiente forme juridice, i anume prin acte native de
reglementare primar a relaiilor sociale.
28
TEST nr. 7
Pentru atingerea obiectivelor sau scopurilor evidentiate se impune antrenarea intregii societati
intr-o activitate de perspectiva prin avansarea unor sarcini economice , politice, sociale ,
ideologice.
Sarcina economica principala in RM este conform art.126Constituite alin.(1)- Economia
RM este o economie de piata , de orientare sociala bazata pe proprietatea privata si publica,
antrenate in concurenta libera. Sarcina politica principala este determinata de realitatea cu
care se confrunta statul nostru. Sarcina sociala principala este stipulata in art.47
alin1Constitutie- stat treb sa ia masuri p/u ca fiecare cetatean sa duca un mod de trai decent ,
care sa-i asigure sanatatea si bunastarea familiei sale cuprinzind hrana, locuinta, ingrijirea
medical precum si serviciile necesare. Sarcina ideologica consta in recunoasterea reala si nu
formala a demnitatii umane , a respectarii dr-lor omului etc.
Pentru indeplinirea acestor sarcini statul trebuie sa desfasoare activitate eficienta in diverse
domenii. Aceste activitati multilaterale ii sunt subordonate functiile statului.
Functiile interne ale statului sunt- f-tia economico-organizatorica,-reglementarea activitatii
economice si administrarea proprietatii publice ce-i apartine; protejarea intereselor nationale in
activitatea economica, financiara; stimulareacercetarilor stiintifice; exploatarea rationalal a
paminturilor; sporirea nr. de locuri de munca; refacerea si protectia mediului; f-tia educativculturala- caracterizeaza atitudinea statului fata de potentialul sau uman, intelectual si spiritual
f-tia de mentinere a ordinii publice, in general, si a ordinii legale in special,- ordinea legala
reprezinta nucleul ordinii sociale, conditie fundamentala a echilibrului social. f-tia de
garantare a dr-lor si lib-lor fundamentale ale om-aceasta rezulta din insasi continutul statului
de drept, functia ecologica-protectia mediului, ocrotirea monumentelor istorice si culturale este
o obl. A statului cit si a fiecarui cetatean. Functiile externe ale statului sunt- f-tia de aparare a
stat-ea impune consolidarea neutralitatii permanente a statului nostru, f-tia de mentinere a
pacii si ordinii mondiale-la ea tre sa contribuie fiecare stat, razboiul poate fi evitat, conflictele
tre rezolvate pe cale pasnica., f-tia de colaborare si consolidare a relatiilor cu tarile
comunitatii europene-RM ar fi de dorit sa se orienteze catre comunitatea europeana, f-tia de
integrare in economia mondiala si de colaborare cu alte state in solutionarea problemelor
globale-e o functie noua p-u RM dar este de o importanta vitala care necesita elaborarea de
strategii de realizare in mod prioritar..
contribuit si Institutul de Istorie, Stat si Drept din cadrul Academiei de Stiinta a Moldovei in
cadrul careia se fac cercetari stiintifice si in domeniul dreptului constitutional
2.2. Comparati etapa sovietica si post - sovietica de dezvoltare a stiintei dreptului
constitutional in Republica Moldova.
In Republica Moldova, pna la declararea suveranitatii si independentei statale, stiinta
dreptului constitutional practic nu recunostea orientarile doctrinelor occidentale de drept
constitutional. in aceasta perioada stiinta dreptului constitutional s-a limitat mai mult la
proslavirea organelor puterii de stat existente si la analiza lor prin prisma reglementarilor
juridice. Dreptul de stat sovietic (foarte rar drept constitutional) era recunoscuta ca ramura de
drept fundamentala, ramura ce contine dispozitii si prevederi pentru alte ramuri de drept. Un
eveniment important il constituie editarea in anul 1975 a manualului Drept constitutional
sovietic" elaborat de catre juristii din Sanct-Petersburg.Cu toate acestea, comisia superioara de
atestare din URSS pastreaza specialitatea Drept de stat si administrarea". incepnd cu anul
1985 ia amploare procesul de renovare si perfectionare a relatiilor sociale, economice si
politice. Snt intemeiate teorii constitutionale noi influentate de curentele social-democratice
contemporane. in Republica Moldova este utilizata pe larg notiunea de drept constitutional".
2.3. Argumentati directiile principale de dezvoltare a stiintei dreptului constitutional in
Republica Moldova la etapa actuala.
La etapa actual dreptul constituional este ramura fundamental n sistemul de drept al
Republicii Moldova. La etapa actual in central tuturor infestigatiilor stiintifice sunt urmatoarele
directii de cercetare in domeniul dr. const.: drept constitutional ca ramura de drept; stiinta dr.
const. di RM. Problemele stiintei la etapa contemporana; notiunea, esenta si conditiile de
existent a statului in doctrina dr. const.; forma de stat; teoria si practiva statului de drept in RM;
conceptual si formele de realizarea a democratiei; teoria generala a constitutiei; adoptarea,
revizuirea, suspendarea si abrogarea constitutiei; evolutia constitutionalismului in RM; etapa
contemporana a constitutionalismului in RM; suprematia constitutiei si garantiile juridice
deasigurare a ei; notiunea si importanta controlul constitutionalitatii legilor; forme de asociere a
cetatenilor; forme de participare a cetatenilor la procesul legislative; notiunea si evolutia
istorica a institutiei cetateniei; dobindirea si pierderea cetateniei; drepturile, libertatile si
indatoririle fundamentale ale cet.RM; statutul juridic al strainilor in RM; garantarea respectarii
drepturilor fund.ale omului si cetateanului; notiunea, izvoarele si principiile electarale;
organizarea si desfasurarea alegerilor; natura juridical si caracteristicile mandatului
parlamentar; procedura de legiferare; institutia sefului statului in conditiile realizarii
principiului separatiei puterilor; procedura de investiture, organuzarea activitatii si actele
guvernului RM; responsabilitatea guvernului si ai menbrilor lui; principiile de organizare si
realizare a justitiei in statul de drept; notiunea si importanta organizartii administrative a
teritoriului si principiile de baza ale administrtiei publice locale.
31
TEST nr. 8
Subiectul 1. Legitatile dezvoltarii istorice a statului si dreptului. Tipul istoric de stat si
drept. Caracteristica dreptului si statului la diferite etape de dezvoltare istorica.
1.1.Definiti legitatea si rolul legitatilor in procesul de dezvoltare a fenomenului social.
LEGITTEA reprezinta o insusire a fenomenelor de a se desfasura in conformitate cu
anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natura, din societate si din gndire.
Rolul legitatilor in procesul de dezvoltare a fenomenului social este determinat de faptul ca
datorita acestora e posibila insusirea fenomenului social de a se desfasura in conformitate cu
anumite legi, obiective.
1.2. Determinati legitatile concrete de dezvoltare istorica a statului si dreptului.
Odata aparut, dreptul ca si statul nu ramine imobil, ci se dezvolta, se modifica. Dreptul si statul
e supus unui flux continuu. Normele juridice ramin in vigoare un timp oarecare, apoi sint
inlocuite cu altele. Aceasta reinnoire continua a dreptului depinde, in mare masura, de faptul ca
dreptul e un produs al spiritului uman. Dupa cum spiritul uman se dezvolta, ridicindu-se de la stari
inferioare la stari superioare de constiinta si activitate, tot asa se dezvolta si dreptul. Aflindu-se in
strinsa legatura cu alte fenomene sociale, dreptul reactioneaza, intr-o masura mai mare sau mai
mica, la toate schimbarile ce au loc in cadrul acestor fenomene.
La caracteristica evolutiei dreptului putem evidentia urmatoarele trasaturi principale ale acestui
proces:
1. Evolutia dreptului reprezinta o trecere de la elaborarea spontana, inconstienta, la elaborarea
deliberata, constienta a lui.
2. Tot mai pronuntat are loc trecerea de la particularitate la universalitatea dreptului, adica in dreptul
fiecarui popor tot mai frecvent intilnim norme ce tin de interes general uman. Aceasta se refera mai
mult la normele juridice ce reglementeaza drepturile si libertatile omului.
3. Evolutia dreptului reprezinta o trecere de la motive psiholologice inferioare la motive
superioare. Daca la inceput dreptul se naste din impulsuri imediate, instinctive cum ar fi, de
exemplu, frica de pericol si de necunoscut, la etapele mai avansate tot mai mult se
evidentiaza motivele argumentate din punct de vedere stiintific.
4. Ideologiei primitive si, deseori, inutila a dreptului i s-a substituit
ideologia unui drept pozitiv aflat intr-un neincetat progres social.
Ca si in cazul statului, pentru descrierea procesului istoric si al starii de dezvoltare a dreptului se
evidentiaza diverse modalitati de abordare a problemei. Cert este una: Nici o norma nu ramine
neschimbata in timp si in spatiu; toate sint variabile si contingente ... Istorismul nu este decit unul
dintre aspectele marii miscari nationaliste ..., iar in urma lui va ramine aceasta idee ca nu va mai
putea exista un drept care sa fie comun tuturor natiunilor.
La alegere!!!! Din cele spuse, rezulta ca fiecare pas in progresul social genereaza noi forme de
organizare sociala, noi forme de reglementare normativa a relatiilor sociale. Astfel, dupa lungi
vicisitudini si grele incercari cind mecanismul societatii antice nu mai poate face fata noilor
probleme ale vietii el cedeaza locul societatii medievale care dezlantuie noi izvoare de energie
sociala. Societatea medievala, la rindul sau, cedeaza locul societatii moderne, iar ultima e
32
TESTUL 9
Subiectul 1. Formele si tipurile istorice ale statului.
1.1.Identificati form a statului si elementele de structura ale acestuia.
In doctrina juridica s-a inradacinat conceptul conform caruia forma de stat reprezinta o
categorie complexa, care desemneaza modul de organizare al continutului puterii, structura
interna si externa a acestui continut.
Laturi componente, elemente constitutive ale formei de stat sint:
a) forma de guvernamint;
b) forma de organizare statala (structura de stat);
c)
regimul politic.
Forma de guvernamint desemneaza modul de formare si organizare a organelor statului,
atributiile care revin lor, caracteristicile si principiile care stau la baza raporturilor dintre
acestea, in special dintre organul legiuitor si organele executive, inclusiv seful statului."1
Structura de stat desemneaza organizarea puterii de stat in anumite limite spatiale,
adica pe un anumit teritoriu, raporturile specifice ce se constituie intre elementele, alcatuitoare
ale ansamblului statal, precum si legaturile specifice dintre intreg" si partile" lui
componente.
Regimul politic reprezinta ansamblul metodelor, mijloacelor, procedeelor de infaptuire a
puterii, a relatiilor existente intre elementele ce alcatuiesc sistemul social-politic, relevind mai
ales masura consacrarii si garantarii drepturilor si libertatilor fundamentale cetatenesti.2
Forma statului, indiferent de modalitatea sa de manifestare (forma de guvernamint, forma
de organizare statala, regimul politic), sau de exprimare intotdeauna este indisolubil legata de
puterea de stat, de manifestarea acesteia la un anumit tip istoric de stat. Din aceste considerente,
mentionam faptul ca fiecare element constitutiv, latura componenta a formei de stat are
insemnatate teoretica si practica doar in cazul, cind e cercetata prin prisma spatio-temporala a
existentei sale.
1.2. Determinati legitatile concrete de dezvoltare istorica a statului si dreptului. Odata
aparut, dreptul ca si statul nu ramine imobil, ci se dezvolta, se modifica. Dreptul si statul e supus
unui flux continuu. Normele juridice ramin in vigoare un timp oarecare, apoi sint inlocuite cu
altele. Aceasta reinnoire continua a dreptului depinde, in mare masura, de faptul ca dreptul e un
produs al spiritului uman. Dupa cum spiritul uman se dezvolta, ridicindu-se de la stari inferioare la
stari superioare de constiinta si activitate, tot asa se dezvolta si dreptul. Aflindu-se in strinsa
legatura cu alte fenomene sociale, dreptul reactioneaza, intr-o masura mai mare sau mai mica, la
toate schimbarile ce au loc in cadrul acestor fenomene.
La caracteristica evolutiei dreptului putem evidentia urmatoarele trasaturi principale ale
acestui proces:
1.
Evolutia dreptului reprezinta o trecere de la elaborarea spontana, inconstienta, la
elaborarea deliberata, constienta a lui.
2.
Tot mai pronuntat are loc trecerea de la particularitate la universalitatea dreptului, adica in
dreptul fiecarui popor tot mai frecvent intilnim norme ce tin de interes general uman. Aceasta se
35
Cu schimbarea acestor mprii universale (formaiuni ale spiritului universal) are loc
schimbarea respectiv a formelor statului: mpriei orientale i corespunde teocraia (libertatea
unuia - guvernantului suprem); mpriilor greceti i romane - democraia sau aristocraia
(libertatea unora, adic a unei pri a populaiei); mpriei germane - monarhia erei noi cu un
sistem reprezentativ (libertatea tuturor).
Astfel, tipologia hegelian a statului i dreptului e constituit n baza conceptului su privind
dezvoltarea i schimbarea n istoria universal a diferitelor formaiuni (mprii, lumi) social spirituale, ce reprezint n sine trepte de exercitare a raiunii i libertii, crora le corespund
anumite tipuri (forme) de stat: teocraia, democraia sau aristocraia, monarhia constituional.
Conceptul marxist: conceptul formaiunii social-economice
Conform acestui concept, ntreaga istorie de dezvoltare a societii poate fi mprit n
cinci formaiuni social-economice: formaiunea prestatal (primitiv), formaiunea sclavagist,
formaiunea feudal7 formaiunea capitalist i formaiunea comunist.
Formaiunilor social- economice antagoniste (sclavagiste, feudale,capitaliste)
bazate pe
proprietatea privat i clase antagoniste, le corespund trei tipuri istorice de stat i drept:
sclavagist, feudal, capitalist, n ceea ce privete formaiunea comunist K. Marx susinea c
statul i dreptul vor exista temporar, doar la prima faz a acesteia, adic n socialism, n viziunea
lui K. Marx statul acestei perioade era un Stat al dictaturii proletariatului iar dreptul era
considerat un drept burghez", care ar avea ca scop reglentarea muncii i consumului.
Din cele spuse rezult c statul i dreptul socialist au fost interpretate doar ca fenomene
provizorii, de tranziie. Printr-o asemenea formul marxist s-a ignorat un fapt real al istoriei
universale, c libertatea omului apare i se dezvolt anume n formele respective ale statului i
dreptului. Dezvoltarea real i schimbul tipurilor istorice de stat i drept (de la cele timpurii pn
n prezent) denot (n ciuda conceptului i aprecierilor marxiste) progresul libertii omului i nu
progresul violenei.
raportului
demnitati sau functii intr-un organ de stat(deputat, senator) in raporturi de reprezentare; organizati pe circumscriptii electorale in cazul alegerilor de deputati, senatori, sefului de stat.
Strainii si apatrizii sint subiecte ale raporturilor de drept constitutional in raporturile ce se nasc
cu privire la acordarea cetateniei sau azilului politic.
Poporul suveranitatea nationala apartine poporului RM, care o exercita in mod direct si prin
organele sale reprezentative,in formele stabilite prin Constitutie. Poporul concentreaza in
mainele sale intreaga putere si are dreptul sa decida asupra sortii sale. Eisi exprima vointa sa in
mod direct sau indirect prin intermediul organelor reprezentative.
Statul - participa in calitate de subiect al raporturilor juridice constitutionale atit in raport
juridic intern cit si extern. Statul poate fi ca subiect direct sau reprezentat de organele sale. El
apare direct ca subiect al raporturilor juridice privitoare la cetatenie si in raporturile privind
federatia
Organele statului (autoritatile publice) organele legiuitoare sint subiecte ale dr constitutional
cu conditia ca raporturile juridice la care participa sa fie de drept constitutional. Celelalte
autoritati ale statului(executiva,judecatoreasca) pot fi subiecte ale raporturilor de drept
constitutional numai daca participa la un raport juridic in care celalalt subiect este poporul,
statul sau organele legiuitoare si daca raportul se naste in timpul instaurarii, mentinerii si
exercitarii puterii de stat. Organele interne ale Parlamentului(Biroul permanent,comisiile
parlamentare,grupurile parlamentare) pot fi subiecte ale raporturilor de drept constitutional
atunci cind indeplinesc unele atributii de propunere, avizare si control.
Partidele si organizatiile social-politice -sunt subiecte ale raporturilor de drept constitutional
ca forme organizatorice prin care cetatenii participa la guvernare. Ele au dreptul de a propune
candidati la alegeri.
2.3. Formulati (identificati) particularitatile raporturilor de drept constitutional.
Raporturile de drept constitutional sunt acele raporturi sociale stabilite in procesul instaurarii,
mentinerii si exercitarii puterii de stat fiind reglementate de normele dr.constitutional.
Ca o prima particularitate a raportului de drept constitutional o constituie faptul prezentii
subiectilor speciali participanti la astfel de raporturi.
O alta particularitate ar fi ca raportul respectiv sa fie reglementat de normele dreptului
constitutional precum si in cadrul procesului de instaurarea, mentinere si exercitare a puterii de
stat. De asemenea se mentioneaza ca Constitutia cuprinde doar norme de drept constitutional.
Prin urmare ajungem la concluzia precum ca in obiectul dreptului constitutional sint cuprinse 2
categorii de relatii: - relatii cu o dubla natura juridica, raporturile care fiind reglementate si de
alte ramuri de drept sint reglementate in acelas timp si de catre Constitutie, devenind astfel si
raport de drept constituttional; - relatii specifice dreptului constitutional formeaza obiectul de
reglementare doar pentru normele de drept constitutional.
La aparitia unui rap. de dr.const. este nevoie de cel putin 2 parti. Structura rap. Este: Subiectelepartile intre care se incheie raportul juridic, titulari de drepturi si obligatii. Pe de o parte sunt
oamenii luati individual sau in colective, iar cealalta parte este intodeauna o autoritate publica.
Continutul- dr. si obl. Partilor intre care exista o corelatie, ele conditioninduse reciproc, astef ca
fiecarui drept ii corespunde o obligatie si invers. Obiectul- comportamentul social al subiectilor
de dr. cons. Actiunile sau inactiunile lor in timpul normei de dr. const.
38
Testul 10
Subiectul 1. Caracteristica generala a dreptului.
1.1. Definiti dreptul ca fenomen social si trasaturile acestuia.
Dreptul ca fenomen social reprezinta ansamblul normelor si regulilor cu caracter obligatoriu,
legiferate de puterea de stat, in virtutea carora este impusa ordinea sociala si asigurata
legitimitatea relatiilor si actiunilor umane. Importanta dreptului ca fenomen social rezida atit
in rolul sau ca institutie fundamentala a societatii care faciliteaza predictibilitatea si controlul
normativ al comportamentelor, prin impunerea unui sistem de drepturi si obligatii permanente,
cit si in caracterul legilor de a reprezenta modele ideale de conduita, constituite in reguli
obligatorii, cu caracter etatic. Caracterul etatic evidentiaza principala diferenta care exista
intre legea juridica si cutuma: in timp ce prima este emisa in virtutea autoritatii statale, cea de
a doua este consacrata de constanta traditiei.
1.2. Argumentati utilitatea principiilor dreptului
Utilitatea teoretica. Utilitatea teoretica a principiilor dreptului rezida din aportul lor la opera de
creare a dreptului. Acest rol este exercitat sub influenta traditiei si inovatiei.
Traditia, din insasi sensul ei, presupune o mostenire de obiceiuri, datini, credinte care se transmit
din generatie in generatie si constituie o trasatura specifica a unui popor. Astfel, ea apare ca o
constanta a unui popor, ce nu poate fi neglijata in nici un domeniu de activitate sociala, inclusiv, in
cea de creare a dreptului. Cunoscind principiile dreptului, stim ce vrem si putem ajunge unde
ne-am propus". Principiile directioneaza activitatea legiuitorului si asigura o continuitate in
evolutia dreptului, o stabilitate relativa a acestuia.Inovatia (noutate, schimbare, prefacere) asigura
transformarea permanenta a dreptului conform noilor cerinte sociale. Principiile dreptului devin
puncte de plecare, de referinta, de sprijin in modificarea sistemului dreptului.Utilitatea teoretica a
principiilor generale ale dreptului rezulta si din faptul ca ele stau la baza principiilor de ramura si a
celor interramurale.
Utilitatea practica. Utilitatea practica a principiilor dreptului rezulta din urmatoarele idei:
principiile generale ale dreptului sint izvoare creatoare ale dreptului. Continutul normelor
juridice este determinat de principiilegenerale ale dreptului; principiile generale ale dreptului
impun sa sefaca dreptate", sa biruiasca justitia", nimeni sa nu fie favorizat, pentru ca nimeni nu
este mai presus de lege", toti sint egali dupa lege si in fata legii" etc.; principiile dreptului privesc
omul, libertatea si demnitatea lui, inclusiv apararea acestor drepturi organizata prin stat; in cazuri
determinate, principiile dreptului tin loc de norme de reglementare. Atunci cind, intr-o cauza legea
tace, judecatorul solutioneaza cauza in temeiul principiilor generale ale dreptului.
1.3. Estimati functiile dreptului in Republica Moldova.
Functiile dreptului sint directiile fundamentale de activitate a dreptului in ansamblu si a
elementelor sale constitutive in vederea realizarii scopului propus pentru asigurarea unui echilibru
dintre interesele personale si cele generale din care sa rezulte armonia sociala si triumful ordinii si
justitiei.Consideram ca la functiile principale ale dreptului se atribuie urmatoarele:
Functia de institutionalizare juridica a organizarii social-politice Se manifesta prin faptul ca
dreptul, prin normele sale, reglementeaza organizarea autoritatilor publice ale statului,
atributiile lor, coraportul autoritatilor publice, modalitatea de exercitare a celor trei puteri dintrun stat: puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca.
39
Insemnatatea acestei functii rezulta si din faptul ca prin intermediul dreptului sint consfintite
principiile care guverneaza organizarea politico-etatica a Republicii Moldova, cum ar fi:
Suveranitatea poporului; exercitarea suveranitatii poporului prin reprezentantii sai si prin
referendum; pluralismul politic; principiul separatiei puterilor in stat; principiul autonomiei
locale si al descentralizarii; orientarea intregului proces de organizare politico-etatica in directia
atingerii scopurilor ce reies din interpretarea Constitutiei Republicii Moldova si a documentelor
politico-ideologice care au stat la baza adoptarii ei; principiul statului de drept.
Functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii
Continutul acestei functii si prezentarea ei mai rezulta si din asemenea idei, dupa cum urmeaza:
dreptul prin mijloacele sale specifice apara viata in comun impotriva eventualelor excese
individuale si asigura securitatea persoanei;
dreptul ocroteste valorile care sint legate nemijlocit de functionarea normala a mecanismelor
sociale.2
Nu putem trece cu vederea nici faptul ca Constitutia Republicii Moldova, de asemenea,
evidentiaza o serie de valori, ridicindu-le la rang de valori supreme. Astfel, alin. (3) al art. l al
Constitutiei proclama: Republica Moldova este un stat de drept, democratic, in care demnitatea
omului, drepturile si libertatile lui, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si
pluralismul politic reprezinta valori supreme si sint garantate" (subl. ne apartine - aut.).
Functia de conducere a societatiiDreptul este cel mai important instrument de realizare a
conducerii sociale, a scopurilor social-politice pe care societatea si le propune. Esenta acestei functii
se manifesta prin urmatoarele:actul normativ juridic este in fapt un act de conducere a societatii
prin drept. El scoate in evidenta scopurile si nazuintele sociale, calauzind activitatea tuturor
subiectilor de drept;dreptul apare ca o tranzitie intre diferitele interese, adesea contradictorii, ale
caror arbitru suprem este; dreptul cirmuieste relatiile subiectilor individuali sau colectivi,
stabilind drepturile, libertatile si obligatiunile tuturor; dreptul cuprinde in sine nu pur si simplu
aprecieri normative, el apare ca un ordin, un comandament, carora trebuie sa se supuna toti
subiectii dreptului, inclusiv statul si autoritatile lui.
Functia normativaAceasta functie deriva din necesitatea subordonarii actiunilor individuale
fata de conduita tip prescrisa prin normele juridice. Subliniind prin normele juridice modalitatea
de comportare a organelor statului, organizatiilor obstesti, a cetatenilor, statul, in acelasi timp,
verifica in ce masura acest comportament prescris se realizeaza in practica. E important ca normativi tatea juridica sa fie completata cu normativitatea sociala.
Functia informativa Reflectind realitatea in normele juridice se acumuleaza cunostinte despre
viata multilaterala a societatii, despre problemele stringente ale societatii.
Dreptul concentreaza in sine schimbarile ce au loc in societate. Tinind cont de normele juridice
in vigoare, putem trage concluzii pentru a aprecia principiile orinduirii sociale si de stat, structura
politica a societatii, caracterul relatiilor economice, nivelul de democratizare a societatii etc. Ca
urmare, din normele juridice putem culege o informatie ampla despre societatea data la acea sau
alta etapa de dezvoltare.
Functia educativaAdoptind normele juridice statul, asigura cadrul organizatoric necesar
activitatii spirituale si pune la dispozitia oamenilor o serie de mijloace culturale si spirituale prin
40
intermediul carora se realizeaza educatia. Dreptul, prin normele sale, ocroteste valorile spirituale
si culturale care sint legate nemijlocit de functionarea normala a mecanismelor sociale.
alte cuvinte , atunci cind in societate se adopta Constitutia, poporul trebuie sa fie acela care o
elaboreaza cu respectarea cerintelor indicate si atunci constitutia i-si va realiza semnificatia sa.
Daca poporul va avea fata de constitutia lui sentimentul dreptului sau si al starii reale de fapt,
atunci el va avea o constitutie proprie care i se potriveste si i se cuvine.Daca poporul nu va avea
nici un sentiment fata de constitutie ea totusi exista, concluzia fiind aceeasi: fiecare popor isi
are constitutia care i se potriveste si care i se cuvine.
TESTUL 11
Subiectul 1. Probleme definitorii ale dreptului.
1.1. Definiti dreptul si trasaturile principale ale acestuia.
Dr.poate fi definit ca fiind totalitatea normelor juridice generale si impersonale, strict
determinate si obligatorii, stabilite sau sanctionate de catre stat, care fixeaza cadrul juridic de
organizare a statului si de conducere a societatii si care reglementeaza cele mai importante
relatii sociale, stabilind caile si mijloacele de aparare, consolidare si dezvoltare a ordinii si a
raporturilor sociale, a caror aplicare si respectare este garantata de catre stat, putind fi impuse la
nevoie prin forta de constringere a statului.
Analiznd diferite concepii i definiii date pe parcursul a mai multor ani putem constata c ntro definiie, ca regul, se regsesc urmtoarele elemente:
a) o constatare a trsturilor specifice ale dreptului, trsturi care permit de a diferenia dreptul
de alte fenomene sociale strns legate cu dreptul;
b)enumerarea elementelor dreptului:
dreptul const dintr-un ansamblu de reguli de conduit;
regulile de conduit din care este format dreptul snt garantate de ctre stat;
regulile de conduit care formeaz dreptul snt reguli generale, impersonale, obligatorii;
scopul regulilor de conduit din care este format dreptul e de a disciplina comportarea
membrilor societatii, conform unor exigente si standarte recunoscute.
Rezultnd din cele spuse putem constata faptul c dreptul reprezint sistemul normelor
juridice, adoptate sau acceptate de ctre stat, care reglementeaz cele mai importante relaii
sociale, n scopul organizrii i disciplinrii comportamentului uman, conform unor valori i
unor standarde sociale recunoscute, stabilind drepturi, liberti i obligaiuni juridice a cror
realizare practic este asigurat, n caz de necesitate prin fora de constrngere a statului.
1.2Stabiliti evoluarea dreptului pe parcursul istoriei si faceti o caracteristica
comparativa a conceptului dreptului.
La romani, cea mai celebra dintre definitiile, care pleaca de la continutul dreptului, este
aceea a jurisconsultului Ulpianus:
Preceptele dreptului sint acestea: sa traiesti cinstit sa nu daunezi altuia sa dai fiecaruia ce i se
cuvine.1 Definitia nominalizata are o conceptie speciala a notiunii de drept. Ea, in principiu, nu
deosebeste dreptul de morala, fiind in afara domeniului strict al dreptului.
O alta definitie pe care o gasim la romani este aceea a lui Celsul: Dreptul este arta binelui si
a echitatii. Ca si in cazul precedent, este o definitie, mult prea larga, cuprizind principii care ies
din sfera dreptului.
In secolul al XIII-lea, St. Tomas d'Aquino, defineste dreptul ca: Proportia intre doua
lucruri. Aceasta proportie are drept scop de a stabili egalitatea, care este obiectul justitiei" 2.
Aceasta definitie are, ca fundament, ideea de egalitate si nu poate fi aplicata decit sistemelor
sociale bazate pe egalitate. Prin urmare, nu e acceptabila sistemelor care consacra
inegalitatea, cum ar fi sistemul castelor, starilor sociale etc.
Niccolo Machievelli explica aparitia dreptului prin disparitia virstei de aur a
umanitatii: unde binele domneste natural si fara lege, oamenii se pot lipsi de lege; dar,
42
indata ce expira epoca virstei de aur, legea devine necesara. De aceea, pentru a preveni
comportamentele rele, oamenii s-au hotarit sa faca legi si sa dicteze pedepse contra celor
care le-ar incalca. Aceasta a fost, in opinia lui, originea justitiei. 1
La Hugo Grotius (1583-1645) dreptul natural este totalitatea principiilor pe care
ratiunea le dicteaza pentru satisfacerea inclinarii naturale a omului pentru viata sociala.
In viziunea lui Montesquieu (dar Dumnealui echivaleaza legea cu dreptul), "legea,
in general, este ratiunea omeneasca, in masura in care ea guverneaza toate popoarele de
pe pamint, iar legile politice si cele civile ale fiecarui popor nu trebuie sa fie decit
cazurile particulare la care se aplica aceasta ratiune omeneasca". 3
Benedict Spinoza (1632-1677) considera ca dreptul natural al fiecarui om nu e ...
determinat de ratiune, ci de pofta si putere". Cu toate aceste, este de parere Spinoza,
este mai bine pentru oameni sa traiasca dupa legile si poruncile ratiunii lor, care au cu
adevarat in vedere folosul lor.
Immanuel Kant (1724-1804), pe drept cuvint, este considerat omul dreptului". Chiar si
statul, in viziunea sa, nu este altceva decit o multitudine de oameni traind dupa legile dreptului,
si asociate printr-un contract".2 Lui ii revine celebra definitie, conform careia, dreptul este
notiunea care se desprinde din conditiile in care facultatea de a se dezvolta a aproapelui, in baza
unei legi universale de libertate".3
Mircea Djuvara: regula de drept, asadar, este norma neconditionata de conduita rationala
referitoare la faptele externe ale persoanelor in contact cu alte persoane"; dreptul arata actele
permise, interzise sau impuse in societate pe baza ideii de justitie"
Astazi, in conditiile unui mod de gindire logic in domeniul juridic, se incearca de a reveni la
valorile si faptele reale. Aceasta, indiscutabil, se resimte si in numeroasele definitii, aparute
recent, asupra dreptului.
Profesorul universitar Nicolae Popa defineste dreptul astfel: ansamblul regulilor asigurate si
garantate de catre stat, care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman in
principalele relatii din societate, intr-un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor,
apararii drepturilor esentiale ale omului si justitiei sociale
1.3.Estimati factorii de configurare a dreptului la etapa contemporana.
Factorii de configurare a dreptului reprezinta importante surse din care dreptul isi trage obiectul,
subiectele, continutul, forma, finalitatile etc. Plecind de la examinarea rolului lor, factorii de
configurare a dreptului pot fi grupati in urmatoarele categorii:
Factorul natural de configurare a dreptului are la baza urmatoarele componente: a) mediul
geografic; b) factorii biologici; c) factorii fiziologici; d) factorii demografici.
Natura a fost si va fi intotdeauna o conditie fireasca pentru existenta oamenilor. Pamintul,
stratul atmosferic ce-1 inconjoara, riurile, marile si oceanele, clima si solul, lumea vegetala si
animala, zacamintele etc. - toate acestea constituie o conditie permanenta si indispensabila a
existentei societatii. Natura exercita influenta asupra activitatii umane, asupra productivitatii
muncii, a ritmului de dezvoltare istorica a popoarelor.
Clima ca element geografic are importanta directa asupra reglementarilor juridice.
Factorul istoric e un alt factor care isi lasa amprenta asupra dreptului. Dezvoltarea dreptului e un
proces istoric continuu: ceea ce e trecut a fost prezent, ceea ce e prezent va fi trecut. La baza
oricarui sistem de drept sta un izvor istoric. Un sistem de drept autohton nu va progresa, daca nu
va tine cont de trecutul sau, de traditiile si obiceiurile spirituale ale neamului.
Factorul social-politic. Dreptul se realizeaza in baza statului, intregului sistem politic al
societatii, structurii sociale etc. Nu intimplator (ce-i drept, poate, prea exagerat) Ihering credea
ca definitia cea mai perfecta a dreptului e urmatoarea: Dreptul este totalitatea conditiilor
vitale ale societatii, asigurate prin constringere exterioara de catre puterea statului. In lupta
43
45
TEST nr. 12
Din aceasta discutie credem ca se poate trage o concluzie. Dreptul obiectiv si dreptul subiectiv sint
doua fete logice ale unei si aceleisi realitati si nu se poate vorbi de o prioritate a uneia fata de
cealalta. Dreptul pozitiv este totalitatea normelor juridice in vigoare dintrun stat, un drept
aplicabil imediat si continuu, obligatoriu si succeptibil afi adus la implinite prin forta exterioara,
ca o indreptatire legitima a unor instante sociale special abilitate.
1.3.Estimati interactiunea dreptului national al Republicii Moldova cu dreptul strain si
cu dreptul international.
Fiecarui stat este caracteristic un anumit sistem de reguli de conduita care alcatuiesc dreptul
obiectiv (pozitiv). Acest drept se incadreaza si in formula sistemul national de drept" sau dreptul
national. Fata de dreptul national, ce actioneaza intr-un stat, sistemele dreptului national din alte
state se prezinta ca drept strain.
Paralel cu dreptul national, dreptul strain, termenul drept" cunoaste si o asa acceptiune cum
ar fi drept international. Dreptul international cuprinde normele juridice ce se contin in diverse
izvoare internationale (tratate, declaratii, pacte, conventii, acorduri, memorandumuri, protocoale
etc.). Spre deosebire de dreptul international care este un rod al activitatii unui stat luat in parte,
dreptul international apare ca un rezultat al activitatii intregii comunitati umane.
Aparent dreptul national" (intern), dreptul strain" si dreptul international", ar putea fi
considerate ca categorii separate fara legatura intre ele.
Aceste trei acceptiuni, in realitate, se afla intr-o strinsa legatura:
Mai intii, pentru ca legea nationala a unui stat este cea care ingaduie ca in tara respectiva
in conditiile, limitele si materiile prestabilite chiar de normele sale, sa se aplice legea nationala a
altui stat.
In al doilea rind, pentru ca legea nationala care permite aplicarea unei legi straine, la
rindul ei, pe baza de reciprocitate si in conditiile limitele si materiile prestabilite de normele unei
legi straine, sa se aplice in tara al carei organ legislativ a emis acea lege (straina).
in al treilea rind, normele juridice cuprinse in legile uniforme la care un stat este parte nu
sint chiar straine de legea nationala a acelui stat de vreme ce si vointa acelui stat este incorporata de
normele acesteia. Evident, sint si alte aspecte ce subliniaza legatura strinsa dintre ceea ce poate fi
denumit drept intern" (legea nationala" si drept international"), drept strain" si drept
international".
Pe linga cele relatate constitutia este si un program de activitate, deoarece in ea sunt consfintite
principiile fundamentale ale intregii vieti economice, politice, sociale si juridice. Ea se
deosebeste de alte legi sub mai multe aspecte: Din punct de vedere al obiectivului ei atit
constitutia cit si legile constitutionale reglementeaza in principal institutionalizarea puterii si
exercitarii ei. constitutiile cuprind modul de organizare a puterii, forma, regimul politic,
sistemul autoritatilor publice, principiile fund.ale sistemului electoral, reglementarea dr-lor si
lib-lor si indatoririlor fundamentale precum si raporturile principalelor organe de stat intre ele
sau dintre ele si cetateni.
Din punct de vedere formal este supusa unor proceduri speciale de adoptare si modificare.
constitutia este ansamblul regulilor de drept , indiferent de obiectul lor , elaborate in scris si
sistematic(intr-o forma distincta), de catre un organ de stat , anume constituit in acest sens
(adunarea constituanta) si urmind o procedura specifica de elaborare si modificare.
Constitutia este o legea suprema din punct de vedere juridic in raport cu toate celelalte
legi.Constitutia are forta juridica suprema ceea ce plaseaza constitutia in virful tuturor
izvoarelor de drept. Constitutia are caracter politic si caracter normativ. Caracterul normativ
decurge din faptul necesitatii conferirii caracterului obligatoriu normelor constitutionale,
precum si de a asigura respectarea acestora sub sanctiunea legii. Din cele mentionate rezulta ca
constitutia este acea lege care avind forta juridica superioara celorlalte legi, reglementeaza in
baza celor obtinute, structurile economice si formele proprietatii, organizarea de stat, statutul
juridic al omului si cetateanului si cinsfinteste perspectiva politicii interne si externe ale
statului.
49
TEST nr. 13
Rezulta ca, in privinta continutului sau, dreptul se caracterizeaza printr-o dinamica pronuntata.
Asa, de exemplu, continutul dreptului Republicii Moldova de astazi, se deosebeste de continutul pe
care i-a avut acum 10 ani. Esenta dreptului ramine aceeasi pentru ca este expresia vointei juridice,
dar continutul sau este modificat gratie nevoilor schimbatoare ale societatii noastre.
Componenta dominanta a continutului dreptului este ansamblul normelor juridice, fapt
ce-i determina pe unii autori sa vorbeasca despre continutul normativ al dreptului
(normativitatea dreptului).
1.3.Formulati interactiunea formei cu esenta si continutul dreptului.
Forma dreptului are in vedere modul de exprimare a normelor juridice. Ea desemneaza
modul de structurare si organizare a elementelor lui de continut, precum si modul acestuia de
exteriorizare.
Forma dreptului are doua dimensiuni (laturi): forma interna si forma externa.
Forma interna a dreptului reprezinta chiar sistemul dreptului in complexitatea sa, partile
constitutive ale acestuia, gruparea normelor juridice ce formeaza acest tot intreg (sistemul) pe
ramuri, subramuri, institutii juridice, coraportul si interactiunea acestora.
Forma exterioara (externa) a dreptului poate fi analizata din mai multe puncte de vedere:
a)
din punct de vedere al modalitatilor de exprimare a vointei legiuitorului - izvoarele
dreptului;
b)
din punct de vedere al modalitatilor de sistematizare a legislatiei - codificarii
incorporarii etc.;
c)din punct de vedere al modalitatilor de exprimare a normelor de drept in diferite acte
normativ juridice ale autoritatilor publice - legi, ordonante, hotariri, decrete etc.Dreptul se concepe
considerind ca in continutul sau intra factori complecsi, atit normativi cit si sociali, solutii care ofera
raspunsuri pentru mobilitatea dreptului ca urmare a schimbarilor survenite in societate. Tre sa specificam ca
continutul nu poate fi disociat de forma.
modificare sau prevd o perioad n care o parte sau ntrega constituie nu poate fi
modificat; -consituii flexibile se mai numesc i constituii suple, ele pot fi modificate de
ctre legiuitor printr-o procedur similar cu cea de modificare a legilor ordinare; in
statele unde exista astfel de constitutii nu exista de ordin procedural deosebire dintre
legea constitutional si celelalte legi.
c. n dependen de regimul politic: -constituiile democratice: care prevd drepturile i
libertile cetenilor, principiul pluripartidismului, separaia puterilor n stat i dreptul
cetenilor de a participa i a allege organelle statale; -constituiile autoritare: care
limiteaz drepturile cetenilor, promoveaz politice i ideologia unui singur partid;
d. n dependen de durata n timp avem constituii: -permanente: snt majoritatea
constituiilor; -temporare: se adopt pe o anumit perioad de timp prealabil stabilit.
e. Din punct de vedere a modului de adoptare a constitutiei sunt: constitutie acordata;
statului; constitutie-pact; constitutie-conventie; constitutie parlamentara;
f. In dependenta de procedura de adoptare: constitutii adoptate de parlament cu aprobarea
lor ulterioara de catre popor prin referendum; constitutii adoptate de parlament fara
aprobarea lor ulterioara de catre popor prin referendum;
2.3. Estimati forma si structura Constitutiei Republicii Moldova.
Structura constitutiei desemneaza elementele ce alcatuiesc corpul constitutiei. Constitutia
este o lege fundamenala moderata cantitativ si cu un coeficient ridicat de operationalitate.
Constutitia este compusa din titluri, capitole, sectiuni si articole. Dup forma de exprimare
constituia RM este o constituie scris, dup procedura de revizuire este rigid, este o
constituie democratic, permanent. Ea are urmtoarea structur: este compus din 6 titluri
de baz, al 7 lea fiind dispoziii finale i tranzitorii, 9 capitole i 143 de articole.
cuprinde : principii generale; drepturile, libertile i ndatoririle fondamentale; autoritile
publice : parlamentul, preedintele republicii moldova, guvernul, raporturile parlamentului
cu guvernul, administraia public, autoritatea judectoreasc; economia naional i
finanele publice; curtea constituional; revizuirea constituiei; dispoziii finale i tranzitorii.
52
TEST nr. 14
Se manifest prin faptul c dreptul, prin normele sale, reglementeaz organizarea autoritilor
publice ale statului, atribuiile lor, coraportul autoritilor publice, modalitatea de exercitare a
celor trei puteri dintr-un stat: puterilor legislativ, executiv i judectoreasc. nsemntatea
acestei funcii rezult i din faptul c prin intermediul dreptului snt consfinite principiile care
guverneaz organizarea politico-etatic a Republicii Moldova, cum ar fi: Suveranitatea
poporului; exercitarea suveranitii poporului prin reprezentanii si i prin referendum;
pluralismul politic; principiul separaiei puterilor n stat; principiul autonomiei locale i al
descentralizrii; orientarea ntregului proces de organizare politico-etatic n direcia atingerii
scopurilor ce reies din interpretarea Constituiei Republicii Moldova i a documentelor politicoideologice care au stat la baza adoptrii ei; principiul statului de drept.
Funcia de conservare, aprare i garantare a valorilor fundamentale ale societii
Abordarea dreptului prin prisma valorilor nseamn a scoate n eviden acele valori pe care
societatea dat le promoveaz, le ia sub controlul su strict pentru a fi promovate.
Coninutul acestei funcii i prezentarea ei mai rezult i din asemenea idei, dup cum urmeaz:
dreptul prin mijloacele sale specifice apr viaa n comun mpotriva eventualelor excese individuale
i asigur securitatea persoanei;
actul normativ juridic este n fapt un act de conducere a societii prin drept. El scoate n
eviden scopurile i nzuinele sociale, cluzind activitatea tuturor subiecilor de drept;
dreptul apare ca o tranziie ntre diferitele interese, adesea contra dictorii, ale cror arbitru
suprem este;
dreptul crmuiete relaiile subiecilor individuali sau colectivi, stabilind drepturile, libertile
i obligaiunile tuturor;
dreptul cuprinde n sine nu pur i simplu aprecieri normative, el apare ca un ordin, un
comandament, crora trebuie s se supun toi subiecii dreptului, inclusiv statul i autoritile lui.
Funcia normativ
Aceast funcie deriv din necesitatea subordonrii aciunilor individuale fa de conduita tip
prescris prin normele juridice. Subliniind prin normele juridice modalitatea de comportare a
organelor statului, organizaiilor obteti, a cetenilor, statul, n acelai timp, verific n ce msur
acest comportament prescris se realizeaz n practic. E important ca normativi tatea juridic s fie
completat cu normativitatea social.
Funcia informativ
Reflectnd realitatea n normele juridice se acumuleaz cunotine despre viaa multilateral a
societii, despre problemele stringente ale societii. Dreptul concentreaz n sine schimbrile ce
au loc n societate. innd cont de normele juridice n vigoare, putem trage concluzii pentru a
aprecia principiile ornduirii sociale i de stat, structura politic a societii, caracterul relaiilor
economice, nivelul de democratizare a societii etc. Ca urmare, din normele juridice putem culege o
informaie ampl despre societatea dat la acea sau alt etap de dezvoltare.
Funcia educativ
54
Adoptnd normele juridice statul, asigur cadrul organizatoric necesar activitii spirituale i pune
la dispoziia oamenilor o serie de mijloace culturale i spirituale prin intermediul crora se
realizeaz educaia. Dreptul, prin normele sale, ocrotete valorile spirituale i culturale care snt
legate nemijlocit de funcionarea normal a mecanismelor sociale.
Am prezentat doar unele criterii de clasificare a principiilor dreptului. Evident, ele sint, si e
firesc sa fie, cu mult mai multe. Remarcam doar faptul, ca, in majoritatea absoluta a cazurilor,
autorii, ca regula, isi expun parerile asupra principiilor generale (fundamentale), ramurale (de
ramura), interra-murale. Anume asupra acestor categorii de principii ne vom pronunta.
Principiile fundamentale (generale) caracterizeaza intregul sistem de drept. Ele, in acelasi
timp, scot in evidenta trasaturile esentiale ale unui tip istoric de drept, ale unor familii (mari
sisteme) de drept contemporane.
Principiile ramurale ale dreptului caracterizeaza o ramura de drept. Ele reprezinta o
prelungire, o dezvoltare, o particularizare, o concretizare detaliata a principiilor fundamentale
ale dreptului.
Principiile interramurale depasesc cadrul unei ramuri de drept. Ele scot in evidenta trasaturile
distincte comune a doua sau citeva ramuri de drept.
1.3.Argumentati importanta teoretica si practica a principiilor dreptului in Republica
Moldova.
Importana teoretic. Importana teoretic a principiilor dreptului rezid din aportul lor la opera
de creare a dreptului. Acest rol este exercitat sub influena tradiiei i inovaiei
Tradiia, din nsi sensul ei, presupune o motenire de obiceiuri, datini, credine care se
transmit din generaie n generaie i constituie o trstur specific a unui popor. Astfel, ea
apare ca o constant a unui popor, ce nu poate fi neglijat n nici un domeniu de activitate
social, inclusiv, n cea de creare a dreptului. Cunoscnd principiile dreptului, tim ce vrem i
putem ajunge unde ne-am propus". Principiile direcioneaz activitatea legiuitorului i asigur o
continuitate n evoluia dreptului, o stabilitate relativ a acestuia.
Inovaia (noutate, schimbare, prefacere) asigur transformarea permanent a dreptului conform
noilor cerine sociale. Principiile dreptului devin puncte de plecare, de referin, de sprijin n
modificarea sistemului dreptului.Importana teoretic a principiilor generale ale dreptului
rezult i din faptul c ele stau la baza principiilor de ramur i a celor interramurale.
Importana practic. Importana practic a principiilor dreptului rezult din urmtoarele idei:
principiile generale ale dreptului snt izvoare creatoare ale dreptului. Coninutul normelor
juridice este determinat de principiile generale ale dreptului;
principiile generale ale dreptului impun s se fac dreptate", s biruiasc justiia", nimeni s
nu fie favorizat, pentru c nimeni nu este mai presus de lege", toi snt egali dup lege i n
faa legii" etc;
principiile dreptului privesc omul, libertatea i demnitatea lui, inclusiv aprarea acestor
drepturi organizat prin stat;
n cazuri determinate, principiile dreptului in loc de norme de reglementare. Atunci cnd, ntro cauz legea tace, judectorul soluioneaz cauza n temeiul principiilor generale ale dreptului.
nseamn practic a evidenia, sub aspect prospectiv, rolul dreptului ca fenomen social. Dreptul
este cel care joac rol, dac nu determinant, important n:
asigurarea coerenei, funcionrii i autoreglrii sistemului social;
configurarea, desfurarea, ordonarea, orientarea relaiilor sociale fundamentale;
soluionarea conflictelor relaiilor interumane, a realizrii justiiei unui anumit timp istoric;
represiunea i prevenirea faptelor antisociale;
aprarea demnitii umane, a drepturilor i libertilor fundamentale ale omului;
aprarea i promovarea valorilor sociale;
realizarea unui proiect social dezirabil;
realizarea progresului contemporan.
Vedem aadar c este extrem de dificil s distingem o finalitate concret. Dat fiind
complexitatea dreptului ca fenomen social se impune i multiplicitatea finalitilor dreptului.
Mai mult ca att, cercetrile despre finalitile dreptului la nivelul integritii sale presupun
investigarea finalitilor dreptului la nivel de ramur, subramur, instituie juridic.
carta concediata: reprezint constituia care este adoptat de ctre monarh ca stpn absolut cei exercit puterea sa, ea fiind o oper a lui i este adoptat datorit constrngerilor ce se fac fa
de monarh, ca rezultat el fiind nevoit s recunoasc unele drepturi cetenilor;
- statutul (constituie plebiscitar): reprezint o cart concedat care se voteaz pe cale
plebiscitar. Datorit acestui fapt ea se consider mai progresiv fa de constituia acordat,
nsa neajunsul acesteia este faptul c procesul organizrii plebiscitului se bazeaz pe teroare,
presiuni;
- constitutia-pact: este adoptat prin intermediul ncheierii unui pact ntre popor i rege. Poporul
este reprezentat de parlament. Prin acest act guvernanii impuneau anumite condiii monarhului,
de care el trebuia s in cont;
- constituie convenie: era adoptat de ctre o adunare denumit convenie. Aceasta adunare se
alegea cu scopul de a adopta constitutia.Ea se deosebete de celelalte constituii prin faptul c
era adoptat de o adunare reprezentattiv a corpului electoral;
- constituie parlamentar: era adoptat de parlament. La adoptarea ei se parcurgea mai multe
etape, i anume: a.iniiativa constituional; b.elaborarea proiectului constituiei; c.discutarea
public a proiectului; adoptarea proiectului de ctre parlament cu o majoritate calificat (cel
puin 2/3 din numril total al membrilor parlamentului); d.aprobarea constituiei de ctre popor
prin referendum; acesta este cel mai eficient si democratic mijloc de adoptare.
f.In dependenta de procedura de adoptare: constitutii adoptate de parlament cu aprobarea lor
ulterioara de catre popor prin referendum; constitutii adoptate de parlament fara aprobarea lor
ulterioara de catre popor prin referendum;
1.3Estimati (evaluati) Constitutia Republicii Moldova dupa diverse criterii de clasificare.
Este scrisa, rigida, democratica si permanenta, parlamentare. Uitate mai sus se caracterizeaza.
61
TEST nr. 17
Lumea valorilor este organizata piramidal, in virful piramidei se afla valorile intrinsec,
valorile - scop, cele care confera unitate, iar la baza piramidei gasim diversitatea valorica,
multiplicitatea domeniilor in care se incarneaza unitatea. Aceasta structura este proprie si
domeniului dreptului. Conform acestei structuri, putem spune ca in sfera dreptului avem
citeva valori fundamentale, pe care le aflam, de regula, incarnate in Constitutie (cind e
vorba de statele modeme) sau in cutuma (cind e vorba de societatile arhaice) si o
multiplicitate de valori instrumentale, care au menirea de a regla viata de zi cu zi a
membrilor comunitatii in functie de comandamentele principale ale valorilor
intrinseci.Sfera dreptului este alcatuita din citeva valori fundamentale si dintr-o pluralitate
de valori instrumentale, puse in slujba celor dintii. Valoarea cardinala este dreptatea, iar
valorile juridice satelite sint: legalitatea, legitimitatea, echitatea, impartialitatea, clementa
etc.Expresia concentrata a unui sistem valoric care orienteza dreptul ar putea fi
demnitatea umana, in sensul cel mai larg, ca respect al conditiei umane in toata
varietatea sa.
Pronuntindu-ne pentru conceptele reflectate mai sus, credem ca valoa rea juridica
cardinala, esentiala isi gaseste expresia in garantarea juridica a afirmarii personalitatii
umane. Dar o asemenea afirmare e de neconceput fara dreptate, fara un respect
neconditionat al personalitatii umane.
Controlul general al aplicarii constitutiei este rezultatul faptului ca intreaga activitatea statala
este organizata prin constitutie. Constitutia stabileste formele fundamentale de realizare a
puterii de stat, categoriile de organe ale statului si competenta acestora. Exercitarea puterii de
catre popor implica o diviziune a competentelor si o autonomie a organelor de stat. Toate
organele statului trebuie sa-si desfasoare activitatea in conformitate si in limitele stabilite prin
constitutie. Pentru ca acest lucru sa fie realizabil constitutia organizeaza un sistem complex si
eficient de control al aplicarii ei. Suprematia ei se caracterizeaza nu numai prin pozitia
dominanta in raport cu celelalte acte normative, ci si cu intreaga activitate politica. Datoria
fundamentala a sefului statului este de a veghea aplicarea si respectarea de catre celelalte
autoritati, cetateni, partide.
Controlul constitutionalitatii legilor este activitatea organizata de verificare a conformitatii
legii cu constitutia si cuprinde regulile privitoare la organele competente sa faca aceasta
verificare, aceasta cuprinde regulile privitoare la organele competente a face aceasta verificare,
procedura de urmat si masurile ce pot fi luate dupa realizarea acestei proceduri. Acest control
este o garantie suprema constitutiei. Controlul constitutionalitati priveste toate actele juridice
ale autoritatilor publice si se exercita de regula de autoritatile statale ierarhic superioare asupra
celor inferioare, ierarhia implicind subordonare si control.
Indatorirea fundamentala de a respecta constitutia asigura ca prevederile constitutionale sa
fie aplicate si respectate de catre cetateni. Izvorul acestei obligatii fundamentale se gaseste in
chiar continutul si pozitia constitutiei, in faptul ca aducerea la indeplinire a prevederilor
constitutionale inseamna de fapt tocmai realizarea masurilor pe care statul le ia in vederea
dezvoltarii materiale si culturale a societatii. Orice persoana isi execita drepturile si libertatile
constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile altora. Nici o lege si un
alt act juridic care contravin const. Nu are putere juridica.
2.3.Argumentati suprematia Constitutiei Republicii Moldova.
Constitutia Republicii Moldova este Legea ei Suprema. Nici o lege si nici un alt act juridic care
contravine prevederilor Constitutiei nu are putere juridica.
Adoptarea Constituiei n 1994 a creat un teren al dezvoltrii relaiilor democratice n noua
republic independent format. Legea Fundamental a Republicii Moldova a preluat principii
internaionale precum principiul egalitii, democratismului, legalitii etc., consacrnd
Republica Moldova ca stat de drept.. Ea consfinete i reglementeaz bazele regimului social
i de stat, stabilete principiile formrii activitilor organelor de stat, proclam drepturile,
libertile i obligaiile omului i ceteanului. Constitutia act politico-juridic fundamental cu
forta juridica suprema fata de toate actele normative, adoptat si modificat dupa o procedura
speciala si care reglementeaza constituirea, competenta si functionarea institutiilor politice si
bazele institutiilor administrative si jurisdictionale in conformitate cu principiul separatiei
puterilor in stat, fiind un act ce consfinteste si garanteaza principiile principiile fundamentale
ale vietii sociale si de stat, precum si drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale
omului si cetateanului. Ea reprezinta acel act juridic prin care se reglementeaza organizarea
societatii in stat. Trasaturile principale constau in superioritatea Constitutiei fata de alte legi
interne, modul de adoptare elaborare si modificare. Ea este legea fundamentala.
Constitutia este o legea suprema din punct de vedere juridic in raport cu toate celelalte
legi.Constitutia are forta juridica suprema ceea ce plaseaza constitutia in virful tuturor
izvoarelor de drept. Constitutia are caracter politic si caracter normativ. Caracterul normativ
decurge din faptul necesitatii conferirii caracterului obligatoriu normelor constitutionale,
precum si de a asigura respectarea acestora sub sanctiunea legii. Din cele mentionate rezulta ca
constitutia este acea lege care avind forta juridica superioara celorlalte legi, reglementeaza in
64
baza celor obtinute, structurile economice si formele proprietatii, organizarea de stat, statutul
juridic al omului si cetateanului si cinsfinteste perspectivapoliticii interne si externe ale statului.
TEST nr. 18
teaza, normele sociale contin reguli adresate indivizilor, descriind ai detaliind modalitatile n care
valorile trebuie concretizate n comportamente legitime ai acceptate de societate. Dat fiind
diversitatea relatiilor sociale, care necesita reglementare sociala, variate ai numeroase snt
ai normele sociale. Insa numarul extrem de mare al normelor sociale nu trebuie sa ne
creeze impresia unui haos normativ. Aceste norme nu actioneaza izolat unele de altele, ci,
dimpotriva, ntre acestea se manifesta multiple interdependente ai interactiuni care asigura o
anumita ierarhizare ai organizare a lor n cadrul unui ansamblu, unei totalitati, unui sistem a
normelor sociale. Dat fiind faptul ca relatiile sociale snt extrem de variate, extrem de
variate snt ai normele sociale care reglementeaza aceste relatii.
n cadrul sistemului de norme sociale pot fi evideniate urmtoarele sisteme de norme:
a)norme etice (norme de moral); b)norme obinuielnice (sau pur i simplu: obiceiuri);
c)norme ale partidelor i ale altor organizaii social-politice (norme politice), normele
diverselor organizaii nonguvernamentale (norme corporative); d)norme religioase; e)norme
juridice; f)un loc aparte n sistemul normelor ce activeaz n societate revine
normelor tehnice
1.3.Estimati conceptele referitoare la interactiunea dreptului cu morala ai religia.
Dreptul nu apare pe loc gol. Istoriceate, dreptul s-a desprins treptat din normele de morala ai din
obiceiuri. In acest sens, morala precede dreptului.
Morala reprezinta un ansamblu de conceptii ai reguli cu privire la bine sau ia rau, drept
sau nedrept, permis sau nepermis. Valorile morale reprezinta scopuri sociale ai atitudini
preferentiale, cum snt: responsabilitatea, echitatea, demnitatea, dreptatea, libertatea.Dreptul nu
numai ca s-a desprins treptat din morala, dar s-a dezvoltat, a evoluat o data cu aceasta.
In ce priveste raportul dintre drept si morala, n timp, s-au conturat mai multe puncte de
vedere, printre care un loc dominant ocupa urmatoarele:
1 Dreptul este conceput ca un minim de morala, n diviziunea acestei conceptii, dreptul ai
morala nu snt altceva dect cele doua fatete ale unui fenomen, ai anume:
-morala este etica subiectiva;
-dreptul este etica obiectiva.
2.Statul este singurul temei al dreptului. Sustinnd ca statul este singurul temei al
dreptului, aceasta conceptie concepe o ordine de drept fara morala. Partasii acestei
conceptii privesc dreptul ca un fenomen n sine, desprins de orice alta realitate. De aici
rezulta ca nu se poate afirma ca dreptul trebuie sa fie moral, deoarece nu exista morala
absoluta.
O
regle
mentare juridica poate fi concomitent conforma cu un sistem de morala ai n contrazicere
cu alt sistem.
Curente sociologice, ntre primele doua conceptii (dreptul un minimum de morala" ai statul
este unicul temei al dreptului") se plaseaza curentele sociologice care admit prezenta spontana a
dreptului n viata sociala, ca urmare a presiunii unor factori social-politici.
Cu toata afinitatea lor, dreptul nu se confunda totuai cu morala, ntre cele doua categorii de
reguli exista ai unele diferente, ai anume:
a) morala, spre deosebire de drept, are o vrsta mult mai avansata. In timp ce normele juridice
apar doar o data cu aparitia statului, normele de morala snt cunoscute ai societatii prea tataie;
b) domeniul moralei este mult mai vast dect cel al dreptului. Dreptul nu reglementeaza dect
conduita oamenilor n masura n care traiesc n societate, neatribuindu-se la gndurile umane.
c) morala este mult mai exigenta dect dreptul. Altfel spus, morala este mult mai pretentioasa
fata de drept, cere mai mult. Morala activeaza cu unele categorii, despre care dreptul nu
vorbeate: mila, recunoatinta, bunavointa etc.;
d) modalitatea de garantare a moralei ai dreptului este diferita. Diferite snt ai sanctiunile
prevazute pentru abaterile de la prevederile dreptului ai cele ale moralei.Normele religioase.
Religia reprezinta un sistem de credinte, convingeri, practici mpartaaite de un grup, oferind
fiecarui membru un obiect de adoratie fata de Dumnezeu, zei etc. Ea, de asemenea, constituie
66
un sistem de norme sau porunci ntemeiate pe nvatatura cartilor sfinte sau pe autoritatea
ntemeietorilor, profetilor, nvatatorilor etc., un mod de viata recunoscut ca obligatoriu de
adevaratii credincioai.
Initial normele juridice snt amestecate cu cele religioase. Mai apoi ele se desfac de la
acestea. O asemenea desfacere a normelor juridice de cele religioase nu trebuie nsa
absolutizata. Ai pna n zilele noastre sfera de reglementare a normelor juridice coincide cu cea
de reglementare a normelor religioase.
68
TEST nr. 19
Rigida, revizuirea putea fi facuta printr-o procedura speciala. Asupra initiativei de revizuire a
constitutiei trebuiau sa se pronunte toate 3 ramuri ale puterii legislative.
In anul 1938, regele Carol II a emis o noua Constitutie, netinind seama de procedura de
modificare, care a fost intarita pe cale plebescitara. Ea a marcat trecerea de la sistemul
parlamentar la sistemul autoritar cu suprematia executivului, concentrind puterea politica in
miinile regelui. Regele era si puterea legiuitoare in stat. Camera deputatilor sin senatul era un
simplu instrument, cu ajutorul caruia regele isi exercitaputerea. Aceasta constitutie a stabilit
virsta virsta electorala de 30 ani impliniti, restringind in asa mod cadrele corpului electoral.
Totodata a fost exclus dreptul de vot al nestiutorilor de carte, iar ei pe atunci erau foarte multi
printre tarani. Aceasta constitutie a fost suspendata in anul in anul 1940 sub presiunea
nemtilor si sa instaurat dictatura lui Antonescu.
2.2.Stabiliti premisele (conditiile) adoptarii constitutiilor Romniei care au actionat
pe teritoriul Republicii Moldova.
Aparitia in viata publica a Rominiei a ideii regimului parlamentar incepe inca in perioda de
aplicare a regulamentelor organice, incepind cu anii 1831 1832 , insa aceste inceputuri erau
plapinde, deoarece asa numitele ,,obisnuite adunari obstesti, care erau formate de
regulamentele organice, aveau intr-o masura mica caracterreprezentativ, fiindca numai boerii
puteaufi alegatori si alesi. Totodata separatia puterilor in stat era abia schitata, pentru ca doar
domnitorul era in drep sa ia o hotarire cu valoare obligatorie. Cu toate acestea se faceau pasi
concreti spre impamintienirea in Rominia a regimului parlamentar, insa Proclamatia de la
Islaz din 1848 apare ca o intrerupere in mersul tarilor romine spre adoptare regimului
regimului parlamentar, deoarece aceasta proclamatie prevede , ca domnul urma nu numai sa
fie ales de Adunarea generala reprezentativa a tuturor starilor, dar si da fie responsabil in fata
acesteia.
Dupa razboiul din Crimeea, in Principatele Romine s-au convocat unele divane ad-hoc, in
scopulde a afla dorintele populatiei in legatura cu organizarea definitiva a celor doua tari si in
asa mod ideea regimului parlamentar s-a afirmat din nou, deoarece divanurile ad-hoc aveau
caracterul unor organe consultative ale unei conferinte internationale si in asa mod la ordinea
de zi a aparut iaras preocuparea pentru adoptarea regimului parlamentar ca baza a organizarii
in perspectiva a tarilor romine.
Exprimata in incercari timide si nesigure in perioda de aplicare a regulamentelor organice,
iar apoi promovata in hotaririle Adunarii ad-hoc, ideea regimului parlamentar devine realitate
in perioada de aplicare a Conventiei de la Paris din 1858. Conventia definea in termeni
expresi prerogativa domnului, ales pe viata, de a dizolva Adunarea electiva si stipula dreptul
ministrilor de a intra in aceasta Adunare si de a lua cuvintul si ca ei pot fi recrutati si din
rindul deputatilor.
Deoarece cadrul poitic si juridic creat de Conventia de la Paris era principala piedica in
infaptuirea reformei agrare si a celei electorale, in anul 1864 A.I.Cuza a promulgat Statutul
dezvoltator al conventiei de la Paris, care diminua rolul in stat al adunarilor elective in folosul
unei puteri sporite a Domnitorului. In baza Statutului dezvoltator al conventiei de la Paris,
A.I.Cuza a adoptat o serie de legi menite sa realizeze importante reforme in tara legea
agrara, codul penal, civil si comencial, se organizeaza armata.
71
In anul 1866, dupa modelul constitutiei belgiene, este adoptata Constitutia Rominiei.
Constitutia avea 133 de articole, care reglementau cele mai importante relatii sociale,
sistematizate in 8 titluri: ,,Despre teritoriul Rominiei, ,,Despre finante, ,,Despre puterea
armata, ,,Dispozitii generale, ,, Despre revizuirea constitutiei, ,,Dispozitii tranzitorii si
suplimentare.
La sfirstitul lunii martie 1923, dupa infaptuirea Marii Uniri (Basarabia cu Rominia)
din anul 1918, in Rominia a fost adoptata o noua constitutie. 60% din textul acestei constitutii
a fost preluat din Constitutia anului 1866. Constitutia avea 138 articole si 8 titluri. Constitutia
se referea la declaratia de drepturi si libertati, garantarea lar catre stat, organizarea puterilor in
stat, modalitatea de revizuire a constitutiei, etc.
In anul 1938, a fost adoptata o noua Constitutie, instaurindu-se cictatura regala. Carol II
a recurs la o lovitura de stat, promulgind pe cale de decret constitutia. Acesta constitutie a fost
adoptata in urma rasturnarii Guvernului in alegeri, la sfirsitul alului 1937, cind uzurile
parlamentare erau incalcate fatis, dat fiind faptul ca formarea guvernului i-a fost
incredintatalui Octavian Goga, care a luat numai 9%.
2.3.Formulati trasaturile distincte (specifice) ale constitutiilor Romniei care au
actionat pe teritoriul Republicii Moldova si corelatia dintre ele.
Specific pentru constitutia din 1866 este faptul, ca ea a consfintit lipsa a deosebirii de clasa,
indicind ca toti cetatenii sunt egali in fata legii. Ea a declarat inviolabilitatea domiciliului si
libertatea constiintei. Constitutia stabilea ca nici o lege nu poate infiinta pedepsa confiscarii
averii. De asemenea in aceasta Constitutie era stabilit ptincipiul suprematiei constitutiei, toate
legile trebuiau sa corespunda constitutiei si ea nu putea fi suspendata nici partial si nici total.
Aceleasi principii erau inscrise si in constitutia din 1923.
72
TEST nr. 20
anul 1938 este adoptata o noua constitutie a RASSM, care a consolidat bazele socialiste ale
orinduirii sociale si de stat.
Costitutia din an. 1941 a fost legata de formarea RSSM, fiind evedentiata prin adoptarea
constitutiei Republicii Sovietice Soocialiste Moldovenesti. In anul 1978 a fost adoptata o
noua constitutie cea a ,,socializmului dezvoltat. Acesta constitutie reflecta ideea crearii in
tara pentru prima oara a societatii socialiste dezvoltate.
2.3.Formulati trasaturile distincte (specifice) ale constitutiilor socialiste, care au actionat
pe teritoriul Republicii Moldova si corelatia dintre ele.
Constitutia din 1925 a instaurat in baza de organizare a puterii muncitorilor si taranimii intr-un
sistem unic de organe reprezentative sovietele de muncitori, de deputati ai taranilor si ai
armatei rosii. Constituia din 1925 nu se referea la drepturi i libertti, ceea ce nu este
compatibil cu denumirea de constituie modern.
Conform acestei constituii sistemul judiciar era compus din judectoriile norodnici organizate
n teritoriu, Judectoria Principal, ce activa n baza regulamentului su i Judectoria Suprem
a U.R.S.S., ca instana superioar care exercit un control n general, inclusiv i administrativ.
Ea a consfinit prin lege dictatura prolitariatului, bazat pe aliana clasei muncitoare i
rnimii, determinnd rolul conductor al Partidului Comunist.
Constitutia din 1938 avea o trasatura caracteristica continuitatea principiilor de baza ale
constitutiilor care anterior au fost in vigoare. Ea cuprindea o serie de legi a Constitutiei din
1925 si dispozitiile principale ale Constitutiei URRS din an.1936. Capitolele noi se refereau la
ornduirea social, drepturile i obligaiile cetenilor, sistemul electoral, procedura de
modificare a constituiei.
Articolele care tratau aa noiuni ca baza economic i politic aveau mai mult un caracter
ideologic i nu juridic. Se declara c baza politic o constituie sovietele de deputai ai
oamenilor muncii, iar baza economic - sistemul -ocialist de gospodrie i proprietate
socialist. Ca proprietatea socialist era considerat proprietatea de stat i proprietatea
cooperatist - colhoznic.
In organizarea puterii de stat n-a realizat principiul separaiei puterilor, ci pe cel al unicitii
puterilor. Organele erau mprite n categorii, ntre care se ;tabileau relaii de subordonare, din
treapt n treapt, pn la organul suprem. Se declarau drepturile la munc, nvtur, odihn,
la asisten social, bertatea cuvntului, a presei, a ntrunirilor, mitingurilor i demonstraiilor.
libertatea asocierii era declarat cu specificarea c cei mai contieni se unesc Partidul
Comunist. Llibertatea asocierii era limitat la un singur partid.
Trasaturile esentiale ale constitutiei din an. 1941 sau caracterizat prin aceea, ca cuprins legile
Constitutiei din URRS din 1936 si ale RASSM din 1925 si 1938. R.S.S.M. se declar ca stat al
muncitorilor i tranilor. Printre obiectele proprietii de stat se indica fabricile i uzinele mari,
casele mari, deoarece cele mici puteau rmne n proprietate privat i aceasta era nc o
particularitate a Constituiei R.S.S.M. din 1941. O alt particularitate a constituiei R.S.S.M
din 1941 era faptul, c printre obiectele ce se puteau afla n proprietate personal se enumera i
inventarul agricol. Modificarea constituiei putea fi fcut doar de Sovietul Suprem al R.S.S.M.
cu dou treimi din voturi. Constituia din 1941 permitea temporar existena proprietii private
mici. Aceast Constituie renun la principiile universale: pluralismul politic, separrii
puterilor, supremaia legii i a statului de drept.
Constitutia an. 1978 a confirmat continuitatea ideilor si principiilor constitutiilor precedente.
Ea a fost adoptata in deplina corespundere cu constitutia URSS din 1977 si continutul ei se
intemeia pe ideile fundamentale ale comunismului stiintific si a consfintit rolul conducator al
75
TEST nr. 21
legea cu privire la modificare unor articole din Constitutia RSSM, prin care se anuleaza
forta conducatoare a partidului communist, 10.05.1990;
legea cu privire la drapelul de stat, 27.04.1990;
declaratia suveranitatii RSSM, 23.06.1990;
decertul cu privire la puterea de stat, 27.07.1990;
legea despre stema de stat, 03.11.1990;
legea cu privire la prorpietate; 22.01.1991;
legea cu prvire la cetatenie, 05.06.1991;
declaratia despre independenta, 27.08.1991;
constitutia RM, 29.07.1994 (27.08.1994);
ulterior au mai fost adoptate un sir de documente importanet pentru statul nostru: legea cu
privire la parlament, govern, curtea constitutionala.
2.2.Determinati principiile de baza impuse de Declaratia de Suveranitate, Decretul cu
privire la Puterea de Stat, Declaratia de Independenta si rolul lor pentru dezvoltarea
constitutionala a Republicii Moldova.
Declaratia de suveranitate Moldova mai era inca in componenta URSSla momentul
adoptarii declaratieie de Suveranitate. Cu toate acestea declraratia nu mai facea referinta la
uniune, fixind faptul ca RSSM este un stat federal, iar izvorul si purtatorul suveranitatii este
numai poporul care-si exercita suveranitatea prin organele sale reprezentative. RSSM a fost
declarata ca stat unitar, indivizibil, frontierele caruia pot fi schimbate numai in baza
acordurilor recipsroce dintre RSSM si alte state suverane. Pamintul, subsolul, apele, pasunile
si alte resurse naturale intre potentialul economic, financiar, tehncio stiintific, valorile
patrimoniului nationalau fost declarate prorpietate exclusiva, neconditionata a Republicii.
Deasemenea s-a stabilit suprematia constitutiei si al legilor RSSM pe intreg teritoriul
republicii, legile URSS aveau putere juridica pe teritoriul republicii numai dupa ratificarea lor
de catre parlament. Acele legi care contraveneau principiului suveranitatii se suspendau.
Aceasta declraratie astabilit si instituire cetateniei RSSM, prezentindu-se astfel dubla
cetatenie RSSM si URSS. Pentru prima data s-a stabilitt separarea puterilor in legislativa,
executiva, judecatoreasca ca principiu de baza al functionarii RSSM ca stat suveran si
democrat.
Decretul cu privire la puterea de stat a fost inca un pas al poporului Modlovenesc spre
autodeterminare. Decretul a venit sa concretizeze principiul separarii puterilor in stat.
Parlamentul (atunci Sovietul Suprem) a fost declarat organ suprem al puterii legislative si unic
exponent al vointei intregului popor. Puterea judecatoreasca a fost declarata subordonata
numai legii, iar amestecul in infaputirea justitiei inadmisibil. Organele executive si dispozitive
au fost declarate raspunzatoare in fata organelor puterii de stat, subordonindu-se lor executind
actele legislative.
Declaratia de independenta a fost precedata de un sir de alte documente importante,
care au dus la ruperea de la imperiul sovietic si crearii statului suveran si independent.
Declaratia a fost un final logic al procesului de autodeterminare al poporului moldovenesc.
Declaratia continea 2 puncte culminante:
1.RM este un stat suveran, independent si democratic, liber sa-si hotarasca prezentul sii
viitorul fara nici un amestec din afara...
2.In calitate de stat suveran si independent RM solicita tuturor statelor si guvernelor lumii
recunoasterea independentei sale... si isi exprima dorinta de a stabili relatii politice,
economice, culturale si in alte domenii cu tarile europene si cu toate statele lumii...
78
norme juridice cuprinse in legi organice; norme juridice cuprinse in legi ordinare.
b) norme juridice cuprinse in acte normative subordonate legii, care, la rindul lor, pot fi:
norme juridice cuprinse in alte acte normative (ordine ministeriale si departamentale, norme
juridice cuprinse in acte normative ale autoritatilor publice locale etc.).
Structura tehnico-legislativa sau modul de redactare Remarcam de la bun inceput ca unii autori vorbesc
de structura logica drept criteriu de clasificare a normelor juridice. Consideram ca drept criteriu
de clasificare poate servi nu structura logica (din punct de vedere logic o norma intotdeauna e
completa), ci structura ei tehnico-legislativa sau modul de redactare a normei. Potrivit acestui
criteriu, pot fi:
a) norme juridice complete. Sint norme juridic complete acele norme care contin in textul
lor, intrunite la un loc, cele trei elemente de structura: ipoteza, dispozitia, sanctiunea;
b) norme juridice incomplete. Caracteristic pentru aceste norme e faptul ca nu toate
elementele de structura ale normei se intrunesc intr-un text al normei.
La rindul lor, normele juridice incomplete pot fi:
norme in alb (cele care necesita luarea in consideratie a textelor altor acte normative),
Caracterul conduitei prescrise Caracterul conduitei prescrise rezulta din modul de reglementare a
acestei conduite, in dependenta de aceasta, normele juridice se clasifica in:
a) norme imperative;
b) norme dispozitive.
Gradul si intensitatea incidentei Dupa acest criteriu normele juridice se clasifica in:
Norme - principii sau norme cardinale. Acestea sint normele cuprinse in Constitutii,
declaratii (de exemplu, Declaratia de independenta a Republicii Moldova), ori sint deduse pe
cale de interpretare, ca principii generale de drept.
Norme - mijloace normative. Acestea sint normele care asigura traducerea cerintelor
fundamentale de reglementare a ordinii sociale, in limbajul specific dreptului.
Sfera de aplicare Potrivit acestui criteriu, normele juridice pot fi:
norme generale - care au cea mai larga sfera de aplicare;
norme speciale - aplicate intr-un domeniu restrins de relatii sociale;
norme de exceptie - care stabilesc exceptii de la regula generala.
Alte criterii de clasificare a normelor juridice Un criteriu de clasificare a normelor juridice poate fi si
gradul de preci-ziune si de specificitate, in raport cu acest criteriu, normele juridice pot fi:
Norme de drept strict. Acestea sint norme de stricta interpretare.
Directive sau standarde. Acest gen de norme servesc ca criteriu de aplicare a actiunilor
subiectilor.
O categorie distincta de norme sint normele juridice organizatorice. Acestea mai sint numite
norme de imputernicire sau de competenta. Scopul primordial al acestor norme este acela de a
fundamenta cadrul legal de organizare si functionare a diverselor autoritati publice.
Distingem, de asemenea, norme juridice materiale si procesuale. Normele materiale stabilesc
anumite drepturi, libertati, obligatiuni, imputerniciri etc. Normele procesuale stabilesc
modalitatile de realizare, de transpunere in viata a normelor materiale.
Un grup distinct de norme juridice sint normele-definitii.
Aceste norme nu cuprind reglementari de conduita, ci definesc, descriu sau confera obligatoriu - un anumit inteles unor termeni ai limbajului juridic. Ele au menirea de a da
precizie si inteles clar notiunilor juridice.
1.3.Estimati insemnatatea practica a clasificarii normelor juridice.
Clasificarea-operatie logica prin care obiectele se grupeaza in clase pe baza caracterelor
comune, este indispensabila oricarei stiinte, p/u o mai buna cunoastere a domeniului cercetat, a
dreptului in special, in ceea ce ne priveste pe noi.Exista o varietate foarte mare de norme
81
proto colar. Difera de cea prezidentiale prin faptul ca guvernul este desemnat de presedinte dar
votat de parlament fiind responsabil in fata lui, putindul demite printro motiune.
2.3 Evaluati si argumentati forma de guvernamint in Republica Moldova si propuneti
modificari, daca considerati necesar.
ntr-un singur deceniu n Republica Moldova au fost implementate trei regimuri politice
diferite:regimul prezidenial ( 3 septembrie 1990 - 27 august 1994); regimul semiprezidenial
(27 august 1994 - 5 iulie 2000); regimul parlamentar (5 iulie 2000 - astzi).
Constituia prevede forma de gurnmnt n RM fiind republica. ncepnd cu anul 2000 RM a
devenit Republic Parlamentar. Republica parlamentar: este fundamentat pe concepia
separrii puterii de stat; Aceast form de guvernmnt se caracterizeaz prin urmtoarele
aspecte: - eful statului este ales de ctre parlament; - guvernul se formeaz n baza
parlamentar i poart rspundere fa de parlament; - parlamentul este investit cu dreptul de a
exercita control asupra activitii guvernului; - parlamentul este ales de ctre popor prin vot
universal, direct, secret i liber exprimat; parlamentul poate dizolva guvernul prin acordarea
votului de nencredere; - atribuiile efului statului snt exercitate, de regul, de ctre guvern
prin intermediul efului guvernului sau a ministrului, care contrasemneaz actele efului
statului.Republica parlamentar este actuala form de guvernmnt a Germaniei, Ungariei,
Italiei, Indiei, Cehiei, Slovaciei, Estoniei, etc. Datorit evoluiei istorice a acestei forme de
guvernmnt, astzi se vorbete despre : regim parlamentar dualist (guvernul este responsabil i
n faa parlamentului i n faa efului de stat) i regim parlamentar monist (guvernul e
responsabil doar n faa parlamentului). Ar fi mai bine ca sa fie republica prezidentiala.
83
TEST nr. 23
data publicarii sau la data prevazuta in textul ei(art.76 C) sau intrarea in vigoare a legii, in
ansamblu, treptat.
-Actiunea efectiva a legii-e/e guvernata de principii ferme(a-principiul efectului imediat al legii
noi;b-principiul neretroactivitatii legii-exceptie:L.penala mai blinda, L.interpretativa,
retroactivitatea expresa, pr.neultractivitatii), care nu admit refuzul de la caracterul activ al legii.
-Iesirea din vigoare a legii-se face prin 3 modalitati:a) ajungerea la termen-L.se adopta pe o
perioada nedeterminata, urmind ca ulterior sa se stabileasca asupra incetarii actiunii
ei;b)abrogarea-procdeul tehnico-juridic prin care L.fara termen isi inceteaza activitateta prin
renuntare la ele(abrogarea expresa-rezulta dintro manifestare explicita a vointei organului de stat
de a scoate din vigoare L.respectiva; tacita).Abrogarea poate fi:totala-toate dispozitiile cuprinse
in L./intr-un alt act normativ sint abrogate;partiala-numai o parte din dispozitiile L/unui act
normativ sint abrogate, celelalte continuind sa ramina valabile;c) caderea in desuetudine-desi nu
e/e abrogata sau neajunsa in termen, nu se mai aplica datorita schimbarii conditiilor socialeconomice si politice care au impus initial adoptarea ei.
1.3.Evaluati actiunea legilor in spatiu si asupra persoanelor argumentindu-le prin
exemple.
Spatiul desemneaza totalitatea raporturilor de existenta dintre obiecte si fenomene sub
aspectul formei, distantei, ordinii pozitiei lor. In ceea ce priveste caracteristicile spatiului ele sint:
tridimensionalitatea (lungime, latime, inaltime); reversibilitatea (in sensul ca, principial un mobil
poate parcurge o distanta AB, dar si distanta inversa BA); simetrie (in sens ca se poate concepe
simetricul unui obiect in raport cu un punct, o dreapta, un plan).3
Notiunea de spatiu are in drept sensul sau, fapt ce-1 diferentiaza de spatiul cosmic (fizic),
biologic, psihologic etc.Pe de alta parte, socialmente spatiala, norma juridica are efecte localizabile inauntrul granitelor care delimiteaza teritoriul statului.Frontierele sint linii (reale sau
imaginare) care despart, pe uscat si pe apa, teritoriul statului dat de teritoriile statelor vecine, iar
in plan vertical, delimiteaza spatiul aerian si subsolul de spatiul aerian si subsolul statelor
vecine.
Frontiera de stat stabileste limitele spatiale de actiune a suveranitatii statului.In virtutea
suveranitatii sale, fiecare stat stabileste anumite norme de conduita, general-obligatorii pe
teritoriul sau. Astfel, prin legile sale, fiecare stat e in drept sa reglementeze conduitele subiectilor
de drept pe teritoriul sau. In aparenta, delimitarea intre sferele de suveranitate legislativa a
statelor pare clara: actiunea legilor unui stat se extinde asupra intregului sau teritoriu, excluzind,
totodata, actiunea legilor altor state".Norma juridica penala defineste si notiunea de teritoriu (art.
120 al Codul Penal), in sensul legii penale, prin teritoriul Republicii Moldova si teritoriul tarii se
intelege intinderea de pamint si apele cuprinse intre frontierele Republicii Moldova, cu subsolul
si spatiul ei aerian".Astfel, principiul teritorialitatii legii, in dreptul penal, se imbina cu
principiul personalitatii legii penale.Din cele spuse rezulta ca teritorialitatea legii nu este
absoluta. Principiul teritorialitatii are mai multe exceptii cunoscute in literatura juridica sub
denumirea de exceptiile extraieritorialitatii. Acestea pot fi privite in dublu sens:a)legea nu se
aplica pe teritoriul statului respectiv in privinta unor categorii de persoane straine si a
bunurilor acestora. Este cazul persoanelor care beneficiaza de imunitate diplomatica, de
cladirile
reprezentantelor diplomatice etc.;b)legea unui stat urmareste pe cetatenii statului respectiv chiar
atunci cind ei isi au domiciliul sau resedinta in strainatate, pe teritoriul altui stat.
O problema nu mai putin importanta e cea ce se refera la actiunea legii asupra persoanelor.
Se stie ca legea, normele juridice pe care ea le contine au un caracter general, impersonal, in
sensul ca ele se adreseaza in mod abstract subiectilor, fara sa-i individualizeze. Aceasta nu
85
inseamna ca ele se adreseaza intotdeauna tuturor subiectilor de drept. Destinatarul legii este
omul privit individual, ca persoana fizica, sau in colectiv, ca persoana juridica. Asadar, omul si,
numai el, privit in cele doua ipostaze - ca persoana fizica si ca persoana juridica - poate fi
subiect al raportului juridic".Actiunea normelor juridice asupra persoanelor nu se infaptuieste la
fel, fata de toti subiectii de drept. Si, totusi, sint doua principii fundamentale care guverneaza
aplicarea dreptului asupra persoanelor. Acestea sint;
-principiul personalitatii legii',
-principiul egalitati juridice in fata legii.
Asadar, sfera persoanelor pe care legea le vizeaza poate varia. Dar in interiorul acestor categorii
se aplica un alt principiu: principiul egalitatii juridice in fata legii. Acest principiu si-a gasit
reflectare in art.16 al Constitutiei Republicii Moldova:(1) Respectarea si ocrotirea persoanei
constituie o indatorire primordiala a statului.(2) Toti cetatenii Republicii Moldova sint egali in fata
legii si a autoritatilor publice, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex,
opinie, apartenenta politica, avere sau de origine sociala".Acest principiu e dezvoltat mai departe
de alin. (1) ai art. 19 al Constitutiei, potrivit caruia cetatenii straini si apatrizii au aceleasi
drepturi si indatoriri ca si cetatenii Republicii Moldova, cu exceptiile stabilite de
lege".EXEmplu:Conform art. 37 al Conventiei de la Viena, personalul tehnic administrativ
beneficiaza de privilegiile si imunitatile de care se bucura membrii corpului diplomatic, cu
exceptia imunitatii de jurisdictie, numai pentru actele savirsite in cadrul exercitarii functiilor lor
oficiale. Personalul de serviciu se bucura de imunitate doar pentru actele savirsite in exercitarea
functiilor lor, fiind scutiti si de impozite si taxe pentru salariile cu care sint remunerati.La fel, sint
inviolabile documentele diplomatice.
Prevederile si imunitatile provin atit din dreptul national, cit si din cel international, in aceasta
ordine de idei profesorul Sofia Popescu, pe buna dreptate mentioneaza: Nu exista privilegii in
dreptul national, in virtutea principiului constitutional al egalitatii. Exceptiile de la acest
principiu trebuie prevazute de lege".Este cazul imunitatii si inviolabilitatii Presedintelui
Republicii Moldova ((2) Presedintele Republicii Moldova se bucura de imunitate. El nu poate fi
tras la raspundere juridica pentru opiniile exprimate in exercitarea mandatului" - art. 81 al
Constitutiei); deputatilor Parlamentului ((3) Deputatul nu poate fi retinut, arestat,
perchezitionat. cu exceptia cazurilor de infractiune flagranta, sau trimis in judecata fara
incuviintarea Parlamentului, dupa ascultarea a" - art. 70 al Constitutiei; Deputatul nu poate fi
persecutat sau tras la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile exprimate in
exercitarea mandatului" - art. 71 al Constitutiei Republicii Moldova). Un alt exemplu il
constituie regimul jurisdictional special al judecatorilor. Acest regim de exceptie isi regaseste
justificarea in principiul independentei puterii judecatoresti.
Regimul juridic al strainilor. Statutul juridic de strain il are acea persoana fizica determinata,
aflata pe teritoriul unui stat, care are cetatenia altui stat sau este lipsita de cetatenie.in practica
internationala sint cunoscute trei forme de reglementare de catre state a regimurilor juridice
aplicabile strainilor:
-regimul national-li se acorda toate dr.sociale, economice, culturale si civile ce le sint
recunoscute si cetatenilor statului gazda(exceptie:dr.de a alege si de a fi ales).
-regimul special-atribuirea unor categorii de straini a unor dr. stabilite prin acorduri I-nale sau in
L.nationale.
-regimul ce decurge din clauza natiunii celei mai favorizate "-statul acorda strainilor aflati
pe teritoiul sau un tratament la fel de avantajos ca acela conferit unui stat tert, considerat ca
favorizat.
87
TEST nr. 24
Mecanismul trecerii unui obicei juridic din sistemul general al normelor sociale in
sistemul izvoarelor dreptului etatic este marcat de doua momente importante: fie ca statul,
prin organele sale legislative, sanctioneaza un obicei si-l incorporeaza intr-o norma oficiala,
fie ca obiceiul este invocat de parti ca norma de conduita in fata unei instante de judecata si
aceasta il valideaza ca regula juridica.
Doctrina doctrinele juridice cuprind ansambluri ale analizelor, investigatiilor,
interpretarilor sistematice, metodice pe care specialistii in drept le dau fenomenului juridic si
care alcatuiesc stiintele juridice, al caror rol este indiscutabil att in privinta explicarii
stiintifice a actului normativ, ct si in opera de legiferare, in procesul de creare a dreptului, ct
si in activitatea practica de aplicare a dreptului.Doctrina (stiinta dreptului) isi are originea in
operele jurisconsultilor romani. Jurisconsultul constatnd realitatile juridice, le generalizeaza
si sistematizeaza, crend principii, ajungnd astfel sa explice pe baze stiintifice dreptul.
In concluzie doctrina constituie o forma riguroasa si sistematica de cunoastere a
fenomenului juridic, avnd un rol teoretic si critic constructiv, care se manifesta in special prin
promovarea ideilor noi in materie de drept, prin receptarea schimbarilor sociale si care trebuie
sa-si gaseasca ecoul in drept.
Practica judecatoreasca si precedentul judiciarPractica judiciara denumita in dreptul clasic
si jurisprudenta - este alcatuita din totalitatea hotarrilor judecatoresti pronuntate de instantele
judecatoresti de toate gradele.
Hotarrile judecatoresti, cu caracter de indrumare, date de Curtea Suprema de Justitie si
care au forta obligatorie pentru cazurile similare ce vor urma, poarta numele de precedente
judiciare.Rolul jurisprudentei este acela de a interpreta si a aplica legea la cazuri concrete
deduse judecatii instantei. Activitatea judecatorului de interpretare si aplicare a dreptului este
guvernata de doua mari principii metodologice de o importanta deosebita:
- cu ocazia solutionarii unei cauze concrete, el se pronunta doar in cauza pe care o
judeca, neavnd dreptul sa stabileasca dispozitii generale in afara spetei particulare ce se
deduce in fata sa (art.4 C.civ.)
- judecatorul, potrivit regulilor de organizare judecatoreasca din tara noastra, nu este
legat in hotarrea pe care o da de o cauza similara sau de un proces similar judecat anterior de
el insusi sau de o alta instanta, deoarece activitatea jurisdictionala este opera de convingere
intima a judecatorilor.
Contractul normativ Codul civil defineste contractul ca: un acord intre doua sau mai
multe persoane spre a constitui sau a atinge intre acestea un raport juridic. Contractul este un
act juridic individual, el stabilind drepturi si obligatii pentru subiecte determinate. In
consecinta in cazul in care contractul da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice
concrete, el nu constituie izvor de drept.
Exista totusi o categorie de contracte care nu privesc nemijlocit drepturile si obligatiile
unor subiecte de drept determinate, deci nu reglementeaza raporturi juridice concrete, ci au in
vedere reglementari cu caracter general. Ele poarta denumirea de contracte normative si, in
aceasta calitate, au rolul de izvoare de drept.Contractul normativ constituie izvor de drept cu
deosebire in ramurile de drept constitutional, drept international si al muncii.
In dreptul constitutional, contractele normative sunt izvoare de drept in materia formarii
federatiilor si confederatiilor, prin ele statornicindu-se principiile fundamentale, convenite de
statele membre.In dreptul international public contractul normativ apare sub forma tratatelor
internationale, care reprezinta expresia consimtamntului statelor semnatare. Contractul
normativ mai poate imbraca si forma acordului, a pactului, a protocolului, a declaratiei sau a
conventiei.
5. Actul normativ. Este principalul izvor de drept la etapa contemporana.
90
Actul normativ poate fi definit ca izvorul de drept, creat de organele autoritatii publice, izvor
care contine reguli generale si obligatorii a caror aplicare, la nevoie este asigurata prin forta de
constringere a statului. Obiceiul juridic nu a putut acoperi totalmente nevoile reglementarii,
consacrarii si apararrii relatiilor care sau format odata cu inceputurile vietii statale. Noile
cerinte au reclamat formarea unor norme noi acte normative juridice, care in ierarhia
izvoarelor dreptului sau situat si au ramas pina in prezent pe primul loc.
La etapa contemporana intregul sistem de izvoare ale dreptului se divizeaza in 2 grupe
mari:
1. legile
2. actele normative subordonate legii.
Legile inseamna actul normativ, care emana de la organul legislativ (Parlament).
Parlamentul este unica autoritate legiuitoare din tara. Dupa criteriul fortei lor juridice, legile
se impart in:
Legi constitutionale sunt constitutia si legile ce reies din constitutie si ele au o forta juridica
suprema. Constitutia si legile constitutionale sunt cele mai importante izvoare de drept,
deoarece se afla in virful piramidei intregului sistem de acte normative. Ele au o procedura
speciala cvorumul (adica se adopta daca au votat pentru cel putin 2/3 din numarul total de
deputati).
Legi organice aceasta categorie de legi este indicata direct in constitutie. Prin lege organica
se reglementeaza sistemul electoral, organizarea si desfasurarea referendumului, organizarea
Guvernului, etc.
Legi ordinare - sunt legile, care nu se refera la cele constitutionale si organice. Acestea se
deosebesc dupa insemnatatea si ordinea de adoptare a lor. Ele se impart in exceptionale,
temporare sau interpretative; materiale si procedurale; legi cu caracter civil penal,
administrativ, financiar, etc.;
Actele normative subordonate legii sunt:
1. hotaririle si motiunile Parlamentului.
2. Decretele prezidentiale
3. Hotaririle si ordonantele Guvernului
4. Ordinele, instructiunile si regulamentele ministerelor, departamentelor si ale altor organe
centrale ale administratiei de
5. Hotaririle si dispozitiile organelor administratiei publice
6. Izvoarele locale de
7. Actele normative sanctionate de stat
1.3. Estimati importanta organizarii sistemului izvoarelor dreptului in procesul de
evolutie a dreptului.
Este cunoscut faptul ca in procesul evolutiei dreptului, odata cu modificarea relatiilor
sociale acesta la fel se modifica, astfel, de la inceput o importanta mai mare a avut-o cutuma,
mai apoi aparind izvoarele scrise.
In procesul de evolutie a dreptului, organizarea sistemului izvoarelor Dreptului are o
importanta mare atit din punct de vedere practic, cit si din punct de vedere teoretic, astfel
datorita acestei organizari se permite o percepere mult mai efectiva a dreptului, a normelor
juridice.Astfel ca, la diferite etape de dezvoltare istorica,, in diferite state, in dependenta de
sistemul de drept propriu statului dat, de legatura lui cu alte valori normative, de complexitatea
relatiilor sociale reglementate, proprietatea a fost data unuia sau altui izvor de drept.
Actualul stat RM a aparut pe harta lumii la 27 august 1991 xa rezultat al adoptarii de catre
Parlamentul RM a Declaratiei de Independenta.Evolutia ce a precedat acestui eveniment nu e/e
91
TEST nr. 25
juridice:
concept,
trasaturi,
clasificari,
caracterul obligatoriu al hotaririlor organelor ierarhic superioare pentru cele ierarhic inferioare,
al hotaririlor organelor locale ale puterii in limitele teritoriului din subordine, in felul acesta se
asigura hotarirea uniforma a chestiunilor principale ale politicii statului in intregul sistem de
acte normative.
Locul pe care il ocupa un act juridic sau altui in sistemul general al acestor acte este
determinat de locul organului care 1-a emis in sistemul organelor statului, iar sfera actiunii,
orientarea si limitele continutului actelor - de competenta organului mentionat. Pe aceasta baza
apare interdependenta actelor normativ-juridice ale organelor de stat, exprimata in forta lor
juridica. Actele organelor ierarhic superioare dispun de o putere juridica mai mare, iar actele
organelor ierarhic inferioare (subordonate), care trebuie emise in corespundere cu primele, au
o forta juridica mai mica.
Legile
Printre actele normative, locul central ii revine legii. Termenul lege" este folosit atit in
sensul larg (lato sensu), cit si in sensul ingust (stricto-sensu) al cuvintului.
in sensul general, prin lege se intelege orice act normativ elaborat de autoritatile publice, in
sens restrins al cuvintutui, termenul lege" desemneaza actul normativ care emana de la
organul legislativ (Parlament).
Legile constitutionale ocupa primul loc in ierarhia legilor atit prin continutul lor, cit si
datorita procedurii speciale de adoptare a acestora. Astfel, prin continutul lor, legile
constitutionale sint legi care introduc texte noi in Constitutie, abroga anumite texte
constitutionale sau le modifica pe ce'ie existente.
Dat fiind faptul ca printre actele normative rolul major revine Constitutiei, ne vom referi la
o caracteristica mai ampla a ei:
Legile organice ocupa locul secund in ierarhia legilor. Ele au forta juridica mai mica decit
Constitutia si legile constitutionale, dar mai mare decit toate celelalte izvoare de drept, datorita
importantei deosebite a obiectului lor de reglementare juridica.
Legile ordinare Dupa cum am mentionat, in Constitutie sint prevazute domeniile, care se
reglementeaza prin lege organica, ceea ce inseamna, per a contraria ca reglementarea celorlalte
domenii nesupuse prin lege organica se face prin legi ordinare. Prin legi ordinare se
reglementeaza orice materie care nu tine de domeniul legilor constitutionale sau organice,
raminind Parlamentului puterea de a decide cind o materie necesita reglementare legislativa.
Procedura de adoptare a legilor ordinare este mai accesibila Parlamentului datorita faptului ca
este necesar votul unei majoritati simple, din numarul deputatilor prezenti la dezbaterea proiectului
de lege. Evident, ca este nevoie de cvorumul de sedinta a Parlamentului.
Hotaririle Parlamentului Acestea reprezinta o categorie de acte normative cu pondere de reglementare destul de restrins. Ca regula, prin ele se solutioneaza situatii concrete, ceea ce face ca
majoritatea absoluta a hotaririlor Parlamentului sa aiba \m caracter aplicativ, individual si nu
normativ, in mod exceptional, ele pot contine reguli de conduita generale si obligatorii. Doar in
aceste cazuri ele sint izvoare de drept.
Ordonantele Guvernului Conform art. 60 al Constitutiei, Parlamentul este organul
reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova si unica autoritate legislativa a statului"
(sublinierea ne apartine - aut.). Functia legislativa este, prin urmare, exercitata de catre Parlament.
Totusi, date fiind complexitatea si necesitatea rapiditatii cu care sistemul legislativ trebuie adaptat
realitatii, Constitutia Republicii Moldova permite, prin art. 1062, delegarea functiei legislative catre
Guvern.
95
Hotaririle Guvernului Acestea, ca regula, sint acte aplicative care se refera la aplicarea
legilor emise de Parlament. In unele cazuri hotaririle pot fi acte normative.
Dat fiind faptul ca ele sint emise de puterea executiva pentru organizarea executarii legilor"
(vezi alin. (2) al art. 102 al Constitutiei), hotaririle Guvernului cu caracter normativ intotdeauna
sint acte subordonate legii.
Decretele Presedintelui Republicii Conform alin. (1) al art. 94 al Constitutiei, in
exercitarea atributiilor sale, Presedintele Republicii Moldova emite decrete obligatorii pentru
executare pe intreg teritoriul statului. Decretele se publica in Monitorul Oficial al Republicii
Moldova". In majoritatea absoluta a cazurilor decretele Presedintelui sint, in principiu, acte
concrete, individuale, cu caracter aplicativ (de numiri in functie, de conferire a decoratiilor si
titlurilor de onoare, de acordari si avansari in grade militare etc.).
Totusi, practica arata ca in functie de specificul regimului dintr-o tara sau alta se emit decrete
cu caracter normativ, fiind subordonate legilor.
in practica internationala se mai intilnesc si decrete-legi. Acestea reprezinta forme de acte
normative specifice unor perioade de anormalitate democratica, aparute in viata societatii.
Emiterea lor presupune situatii politice tranzitorii intervenite in urma unor lovituri de stat, a
unei revolutii, a unor demisii in bloc" a autoritatilor legislative si executive ale statului si pina la
constituirea pe cale legala a unui nou edificiu institutional.
Alte acte normative In aceasta categorie sint cuprinse actele emise de organele centrale de
specialitate, de conducatorii lor, precum si cele care provin de la autoritatile publice locale
(consiliile locale, executivele lor). Ele sint considerate izvoare de drept numai in masura in care
contin norme juridice cu caracter general si obligatoriu, in aceasta categorie intra: instructiuni,
regulamente, ordine, norme metodologice, decizii.
Forta juridica a acestor acte normative si, prin urmare, locul ocupat pe scara ierarhica a
izvoarelor de drept depind de pozitia de autoritate a organelor care le emit in cadrul sistemului
autoritatilor publice si de caracterul general sau special al competentei sale materiale.
1.3.Formulati conceptul Constitutiei Republicii Moldova si rolul acesteia in
determinarea conceptului celorlalte acte normativ juridice.
Constitutia este legea suprema a unui stat. Aceasta acceptiune este astazi incetatenita in
toate statele lumii. De aceea nu e intimplator faptul ca adoptarea constitutiei intr-un stat sau
altul a devenit un eveniment de importanta majora pentru societatea respectiva. O constitutie
marcheaza anumite victorii si impliniri si, in acelasi timp, propune noi perspective de
dezvoltare pentru societate si stat.
In aceasta ordine de idei, o constitutie reprezinta nu numai o inscriere, o totalizare a
rezultatelor luptei inregistrate dupa un sir de biruinte ale noului asupra vechiului. O constitutie
mai este si un program de activitate, dat fiind faptul ca in ea sint consfintite principiile
fundamentale ale intregii vieti economice, politice, sociale si juridice. Constitutia fixeaza
intentiile unui stat, cadrai juridic al politicii interne si externe a statului. Constitutia, se mai
afirma uneori, si nu fara temeiuri, e o lege suprema nu numai a statului, dar si a societatii in
ansamblu.
Constitutia se deosebeste de alte legi sub mai multe aspecte si anume:
a)
din punct de vedere al obiectivului lor;
b)
din punct de vedere formal;
c)
din punct de vedere al fortei juridice.
Din punctul de vedere al obiectivului lor, atit constitutia, cit si legile constitutionale,
reglementeaza, in principal, institutionalizarea puterii si exercitarea ei. Constitutiile cuprind
modalitatile de organizare a puterii: forma, regimul politic, sistemul autoritatilor publice,
96
termenul de supus este folosit numai n unele state monarhii, dessemnnd aceleai relaii ca i
termenul de cetean.
Orice individ are dreptul la cetenie i nimeni nu poate fi lipsit n mod arbitrar de cetnia sa
i nici de dreptul de ai schimba cetenia.
n RM noiunea de cetenie a fost pentru prima dat a aprut n legea cu privire la cetnia
RM din 1991.
Actualmente, cel mai important act care stabilete primncipiile ceteniei este Convenia
european cu privire la cetenie. De la Strasburg 1997.
Cetenia se deosebete de supuenie total prin faptul c cet. Nu institue numai obligaii ci
stabilete i anumite drepturi pe care statul urmeaz s i le asigure i garanteze.
2.3.Argumentati corelatia dintre reglementarile interne si cele internationale cu privire la
cetatenie.
Cetenia i regsete reglementare fundamental n primul rind n -Constituia RM la art. 17,
care stabilete c cet. RM se dobndete, se pstreaz ori se pierde numai n condiiile prevzute
de lege. Nimeni nu poate fi lipsit n mod arbitrar de ceteniea sa i nici dreptul de ai schimba
cet. De asemenea, Con prevede, c cettenii beneficiaz de protecia statului att n ar, ct i
n strintate.
- Legea cu privire la cetenie., n prezent, n Republica Moldova sunt adoptate modificri i
completri eseniale la Legea ceteniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 6 iunie 2000 care
favorizeaz deinerea de ctre ceteanul Republicii Moldova a ceteniei altor state, fapt care a
avansat considerabil ara noastr n democratizarea instituiei ceteniei i proteciei dreptului
individului. La 18 octombrie 2003 modificarile in acest domeniu au intrat in vigoare. Prin
urmare, persoanele care au dobindit anterior cetatenia altor state, vor avea posibilitatea s
profite de ea in mod legal. Iar persoanele carora li s-a retras cetatenia din motivul deinerii
ceteniei altui stat sau au renunat binevol la cetenia Republicii Moldova, vor redobndi
cetenia pierdut. Originarii din Republica Moldova i urmaii acestora, care dein cetenia
altor state, vor putea dobndi cetenia Republicii Moldova, pastrnd cetenia deinut. n
scopul evitrii consecinelor cu caracter juridic, n relaiile cu Republica Moldova, categoria
dat de persoane va fi recunoscut numai ca ceteni ai Republicii Moldova. Aceasta, insa, nu
restrnge drepturile social-politice ale cetenilor. n completarea celor expuse, expunem
prevederile art.25 din Legea cetateniei: Cetatenii Republicii Moldova, domiciliai legal i
obisnuit pe teritoriul Republicii Moldova, care posed legal si cetenia unui alt stat
beneficiaz, n egal msur, de aceleai drepturi i ndatoriri ca i ceilali ceteni ai Republicii
Moldova.
-Convenia european cu privire la cetenie, ncheiat la Strazbur n 1997, i ratificat de ctre
Parlamentul Rm 1999. Este tratatul international cu cea mai mare importanta care stabileste
principii si reguli in problema cetateniei persoanelor. Convenia European cu privire la
cetnie consacr n egal msur aceleai principii fundamentale a cetniei ca i legea
cetenie RM., i Con RM. Convenia european cu privire la cetnie reprezint un garant
internaional al respectrii drepturilor fundamentale a cet. Care i gsete n bun parte o
reflectare n prevederile naionale. ns anumite momente legate de dubla cetenie nu au un
echivalent internaional.
-declaratia universala a dr.omului specifica ca orice individ are dr.la o cetatenie. Nimeni nu
poate fi lipsit n mod arbitrar de ceteniea sa i nici dreptul de ai schimba cet.
98
TEST nr. 26
Subiectul 1. Legea ca izvor de drept.
1.1.Identificati legea ca izvor de drept si trasaturile acesteia.
Termenul "lege" n sens direct (stricto sensu) desemneaz actul normativ care eman de la
organul legislativ (Parlament).Izvorul de drept creat de autoritile publice ca Parlament, izvor
care conine reguli generale i obligatorii, a cror aplicare la nevoie este asigurat prin fora
coercitiv a statului.
Caractere:-Caracter statal,-general si obligatoriu,-isi extinde actiunea asupra unui raport social,
-sunt adresate oricarui subiesct de srept participant la raporturi,-nu-si epuizeaza actiunea
-forta de constringere.
1.2.Generalizati criteriile de clasificare si categoriile legilor.
Legislaia n vigoare stabilete o ierarhie a legilor, dup criteriul forei lor juridice.
Conform acestui criteriu, legile se mpart n:a)legi constituionale,b)legi organice,c)legi
ordinare.
Constituia i legile constituionale snt nvestite cu o for juridic superioar tuturor celorlalte
legi i acte normative. Constituia poate fi definit ca fiind Legea Fundamental a statului, care
reprezint un sistem nchegat de norme juridice nvestite cu o for juridic superioar ce
reglementeaz bazele ornduirii sociale i ale politicii statului, structurile economice i formele
de proprietate, organizarea de stat (forma, regimul politic, sistemul organelor de stat, principiile
fundamentale de organizare i funcionare a acestora, principiile fundamentale ale sistemului
electoral), drepturile, libertile i ndatoririle fundamentale ale omului i ceteanului - sistem
de norme ce constituie cadrul juridic fundamental pentru dezvoltarea viitoare a entitii
organizate n stat.Constituia i legile constituionale snt cele mai importante izvoare de drept,
deoarece se afl n vrful piramidei ntregului sistem de acte normative. A doua categorie de legi
snt legile organice. Aceast categorie de legi este nemijlocit indicat n Constituie. Potrivit
Legii Fundamentale, de exemplu,prin lege organic se reglementeaz sistemul electoral,
organizarea i desfurarea referendumului, organizarea Guvernului etc.Legile care nu se refer
la cele constituionale i organice snt legi ordinare. Aceste categorii de legi se deosebesc dup
nsemntatea i ordinea adoptrii lor.
Dup criteriul coninutului lor, legile se difereniaz n legi materiale i legi procedurale.
Cele dinti normeaz activitatea subiectelor de drept, personae fizice i juridice, i relaiile
dintre ele. Legile procedurale stabilesc forma de desfurare a unei aciuni sau activiti publice
sau private, inclusiv forma de emitere sau ntocmire a actelor juridice i forma n care s fie
99
sancionai cei care au nclcat legea material. Dup criteriul reglementrii juridice,
distingem legi cu caracter civil,penal, administrativ, financiar etcc. Dup sfera de cuprindere
a relaiilor sociale reglementate, legile pot fi(asemenea normelor juridice tratate) generale,
speciale i excepionale.
In dependenta de timp: permanente,temporare.
1.3.Estimati interactiunea Constitutiei Republicii Moldova cu alte acte normativ-juridice.
Cu toate c aceste acte normative snt subordonate autoritii legii si se conformeaz
prevederilor ei, ele produc efecte n aceeai msur obligatorii ca i legea pentru subiectele la
care se refer, in cazul n care intr n dezacord cu legea, care se aplic ntotdeauna prioritar,
aceste acte i pierd efectul juridic.La ele se refer: hotrrile i moiunile Parlamentului;
decretele prezidentiale, hotrrile i ordonanele Guvernului; ordinele, instruciunile i
regulamentele ministerelor, departamentelor i ale altor organe centrale ale administraiei de
stat; hotrrile i dispoziiile organelor administraiei publice locale. Forta juridical a acestor
acte normative si , prin urmare, locul ocupat pe scara ierarhica a izvoarelor de dr. depend de
poziia de autoritate a organulor care le emit in cadrul sistemului autoritatilor publice si de
caracterul general sau special al competentei sale material. Stfel, putem afirma ca locul pe care
fiecare il ocupa pe scara ierarhica a izvoarelor de dr.depinde de forta lui juridical si de
autoritatea organului de stat care il emite in cadrul sistemului autoritatilor publice.
(3) Statutul juridic al cettenilor strini si al apatrizilor este stabilit de lege si de acordurile
internationale la care Republica Moldova este parte.
Inadmisibilitatea privrii arbitrare a persoanei de cettenia ei si de dreptul de a-si schimba
cettenia- fiecare cet. Are dreptul de a-si schimba cet., insanimeni nu are dreptul in mod
arbitrar de a face acst lucru.
Evitarea apatridiei- statul garanteazacettenia fiecrei persoane, pentru nu admite lipsirea
acesteia de drepturile sale.
Neproducerea de efecte, prin schimbarea cetteniei unuia dintre soti, asupra cetteniei
celuilalt sot sau asupra cetteniei copilului dacanu existao cerere scrisain acest sens a
printilor- acest principiu garanteazacettenilor dreptul de asi pstra cet. Indiferent de
schimbarea cet. Unuia dintre soti sau a copilului. Schimbarea cet. Sotului sau sotiei nu poate
avea drept efect schibarea automataa cet celuilalt sot, o asemenea procedurapoate avea loc
numai in cazul existentei unei cerei corespunztoare in acest sens.
2.3.Argumentati aplicarea si respectarea fiecrui principiu in Legea cetteniei Republicii
Moldova.
Principiile consecrate in legea cu privire la cet. Sunt:
a) dreptul fiecrei persoane la o cettenie;
b) nediscriminarea cettenilor, indiferent de temeiurile dobindirii cetteniei;
c) inadmisibilitatea privrii arbitrare a persoanei de cettenia ei si de dreptul de a-si
schimba cettenia;
d) evitarea apatridiei;
e) neproducerea de efecte, prin schimbarea cetteniei unuia dintre soti, asupra cetteniei
celuilalt sot sau asupra cetteniei copilului dacanu existao cerere scrisain acest sens a
printilor.
In mare msuraprincipiile enuntate mai sus au doar un caracter formal din considerentul
calegea nu prevede anumite norme care saasigure si sagaranteze respectarea lor. Dreptul
fiecrei persoane la o cettenie nu este reglementat sau reflectat exhaustiv in lege fiind
deajuns doar enuntarea unui asemenea principu frao altareglementare suplimentar.
Nedescriminarea cettenilor isi are o reflectare exhaustivain lege cac mentioneazacatoti
cettenii sunt egali in fata legii si autorittilor publice. Inadmisibilitatea privrii arbitrare a
persoanei de cettenie ei si dreptul de asi schimba cet. Sunt reglementate de legea in cauzasi
anume prin prevederile cu privire la pierderea cet. Si celei cu privere la renuntarea la cet.
Evitarea apatridiei nuti regseste reglementare in actul normativ dat dar in legea cu privire la
statutul statutul juridic al cet. Strini si apatrizilor. Neproducerea de efecte, prin schimbarea
cetteniei unuia dintre soti, asupra cetteniei celuilalt sot sau asupra cetteniei copilului
dacanu existao cerere scrisain acest sens a printilor sunt reglementate de capitolul dedicat
intrun mod special.
101
Testul 27
Subiectul 1. Actiunea legii in timp.
1.1.Distingeti notiunea de actiune a legii, in general si de actiune a legii in timp, in
special.
Actiunea legii, in general inseamna, functio-narea reala a normelor juridice exprimate in
actele normative, care poarta denumirea de forta juridica (obligativitate juridica).Prin actiune
a legii, in general se intelege posibilitatea , in cazurile stabilite, necesitatea aplicarii normelor
juridice ca obligatorii.
Actiunea legii in timp este durata de timp in care o norma juridica (actul normativ) este in
vigoare reprezinta si intervalul de timp in care ea produce efecte juridice. Referitor la aspectul
actiunii normelor juridice in timp putem evidentia doua momente principale:a)momentul
initial, adica al intrarii in vigoare a actului normativ;b)momentul final, adica al incetarii
actiunii normei juridice.
1.2.Analizati momentele principale de actiune a legii in timp si importanta lor si
caracterizati-le.
Putem evidentia doua momente principale:a)momentul initial, adica al intrarii in vigoare a
actului normativ;b)momentul final, adica al incetarii actiunii normei juridice.
Norma juridica (actul normativ) actioneaza numai in prezent si in viitor(pina cind este in
vigoare). De aceea, un principiu fundamental al actiunii normelor juridice in timp este
principiul neretroactivitatii lor. In consecinta, legea are influenta din momentul intrarii in
vigoare si pina la iesirea din vigoare. Legea nu retroactiveaza, respectiv nu se aplica faptelor
savirsite inainte de intrarea ei in vigoare.
Al doilea moment principal este momentul final,adica al incetarii actiunii actului normativ.
incetarea actiunii normei juric are loc prin abrogare, prin expirarea termenului pentru care ea a
fost edictsi prin caderea in desuetudine.
Abrogarea poate fi definita ca procedeu tehnico-juridic prin care actele normative fara termen
isi inceteaza activitatea prin renuntare la ele, acscoaterea lor din uz. Exista urmat. forme de
abrogare:a)expresa(directa,indirecta);b)tacita;c) totala; d) partiala.
O norma juridica se considera cazutin desuetudine atunci cind, desi formal ea este in vigoare,
totusi nu e rational dea fi aplicata, aceasta datorita dezvoltarii relatiilor sociale, schimbarilor
social-politice si economice survenite in societate, faptului ca starile de lucruri care au
102
determinat necesitatea elaborarii acestui act normativ au incetat sa mai existe,fie s-au invechit
intr-atit incit actiunea lui nu mai are nici o justificare si nici nu mai poate fi sustinuta.
1.3.Estimati modalitatile de incetare a actiunea legilor, formulind exemple concrete.
In vederea realizrii publicitii actelor normativ-juridice adoptate de autoritile publice
centrale (Parlament, Preedintele Republicii Moldova, Guvern, ministere i alte autoriti ori
instituii) se stabilete, cu unele abateri, sanciunea inexistenei actului din punct de vedere
juridic. Aa, de exemplu, Constituia Republicii Moldova prevede: Nepublicarea legii atrage
inexistena acesteia" (art. 76); ... Nepublicarea atrage inexistena hotrrii sau ordonanei"
(alin. (4) al art. 102 -Actele Guvernului); Decretele se public n Monitorul Oficial al
Republicii Moldova" (alin. (1) al art. 94 -Actele Preedintelui).Publicarea este prima condiie ca
legea s poat intra n vigoare i s produc efecte juridice. Aceast condiie a publicrii nu este
totdeauna suficient pentru ca legea s intre n vigoare. Astfel, art. 76 al Constituiei Republicii
Moldova stabilete c: Legea se public n Monitorul Oficial al Republicii Moldova i intr n
vigoare la data publicrii sau la data prevzut n textul ei".
Aciunea efectiv a legii:Efectul retroactiv al legii penale care prevede dezincrirhinarea unei
fapte sau rspunderea conform legii noi mai blnde rezult:a)din Constituia Republicii
Moldova;
b) din Codul Penal al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002.De exemplu, conform art. 22 al
Constituiei (Neretroactivitatea legii), nimeni nu va fi condamnat pentru aciuni sau omisiuni
care, n momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici
o pedeaps mai aspr dect cea care era aplicabil n momentul comiterii actului
delictuos".Dezvoltnd i concretiznd prevederile constituionale menionate, legiuitorul, prin
art. 10 al Codului Penal (Efectul retroactiv al legii penale) stipuleaz:Legea penal care nltur
caracterul infracional al faptei, care uureaz pedeapsa ori, n alt mod, amelioreaz situaia
persoanei ce a comis infraciunea are efect retroactiv, adic se extinde asupra persoanelor care
au svrit faptele respective pn la intrarea n vigoare a acestei legi, inclusiv asupra
persoanelor care execut pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.
Legea penal care nsprete pedeapsa sau nrutete situaia persoanei vinovate de svrirea
unei infraciuni nu are efect retroactiv".
Ieirea din vigoare:Abrogarea expres direct const n anularea efectelor legii vechi prin
precizarea n detaliu, n coninutul legii noi, a legii scoase din vigoare. De exemplu, Legea
pentru punerea n aplicare a Codului Civil al Republicii Moldova nr. 1125-XV din 13 iunie
2002 prevede expres:Art. 1 - Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107-XVdin 6 iunie
2002 intr n vigoare la 1 ianuarie 2003.Art. 2 - La data intrrii n vigoare a Codului civil al
Republicii Moldova nr. 1107-XV din 6 iunie 2002: se va abroga Codul civil aprobat prin Legea
R.S.S. Moldoveneti cu privire la aprobarea Codului civil al R.S.S. Moldoveneti din 26
decembrie 1964 (Vetile Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneti, 1964, nr. 36, art. 81) cu
toate modificrile i completrile ulterioare ..."Abrogarea expres indirect const n anularea
efectelor legii vechi prin utilizarea n legea nou a formulei: pe data intrrii n vigoare a prezentei legi se abrog orice dispoziie legal contrar".
in cazurile casatoriilor mixte, nasterii copiilor din casatorii mixte , infierii copiilor, cetateni ai
RM, de catre cetateni straini.
Legea RM prevede ca pluralitatea de cetatenie se permite:
-copiilor care au dobindit automat la nastere cetatenia RM si cetatenia altui stat.
-cetatenilor sai care detin concomitant cetatenia altui stat, cind aceasta cetatenie este
dobindita automat prin casatorie.
-daca aceasta pluralitate de cetatenii rezulta din prevederile acordurilor internationale in care
RM este parte. De asemenea, Legea cetateniei stabileste ca cetateni ai RM pot deveni si
cetatenii altor state daca nu sunt temeiri pentru care sa le fie refuzata.Pe aceasta unda de idei
putem adduce si ca titlu de exemplu ca in rezultatul cuceririi Basarabiei de catre URSS in 1940,
populatia de pe acest terit. Fiind cetateni ai Rominiei, au devenit fara manifestarea lor de voint
si cetateni ai URSS si ulterior ai RSSM.astfel ca in present toti descendentii acelor cetateni
romini de pina la 1940 au dr. la cetatenia romina.Iata de ce, majoritatea populatiei RM poate
detine cetatenia romina, numai ca trebuie sa dovedeasca ca stramosii lor au fost cetateni ai
Rominiei pina in 1940.
TEST nr. 28
Fiecare dintre aceste tehnici, dei subordonat i tributar tehnicii generale ... i are
principiile i procedeele ei specifice, principii derivnd din scopul special pe care-1 urmresc
fiecare dintre aceste izvoare i din rolul fiecruia n cadrul vieii juridice.
Astfel tehnica legislativ va fi adaptat funciunii pe care o ndeplinete legea i care, n primul
rnd, este obinerea unui instrument precis, uniform i sigur de exprimare a dreptului ... Tehnica
jurisprudenial va fi, pe deoparte, o tehnic a interpretrii legii, pe de alta, o tehnic a crerii
dreptului... In sfrit, tehnica doctrinal va fi, mai ales, o tehnic constructiv, n care
procedeele intelectuale vor domina, dat fiind relativa independent a doctrinei fa de practica
zilnic".
Activitatea de legiferare cunoate dou momente eseniale:
a) constatarea existentei situaiilor sociale care reclam reglementare juridic;
b stabilirea idealului juridic care trebuie s se aplice acestor situaii n funcie de contiina
juridic a societii.
Ihering ne spune c tehnica are drept scop realizarea dreptului, adic aplicarea regulilor
abstracte, cazurilor concrete.Alii vor vedea scopul ei n sigurana pe care trebuie s o prezinte
dreptul (Geny, de exemplu). Alii, n sfrit, vor vedea n tehnic, opera de adoptare sau de
sincronism a individualului cu socialul. Din varietatea formulelor ntrebuinate se desprinde o
idee principal: ideea de siguran, elementul esenial al ordinii juridice. Pentru ca regula de
drept s corespund acestei nevoi de siguran, trebuie s prezinte caracterul de precizie,
certitudine i uniformitate, pe care, de cele mai multe ori, nu i-o poate da dect tehnica. Din
aceste considerente profesorul Alexandru Vllimrescu concluzioneaz: Scopul primordial al
tehnicii juridice: a da sigurana, cu ajutorul preciziei, stabilitii i uniformitii".
Una din reguli rezult din faptul c dreptul reglementeaz doar conduita exterioar a
indivizilor, cci doar raporturile intersubiective intereseaz viaa social i, deci, ordinea
juridic. Legiferarea susin autorii cursului de baz Teoria General a Dreptului (Bucureti,
1999, Editura tiinific) - nu trebuie s ncerce s normeze dect comportamentele exterioare
ale indivizilor, exclus fiind orice tentativ de a reglementa modul intim de gndire,
sentimentele, dorinele acestora.O alta regul a legiferrii pornete de la premisa c dreptul
trebuie s se abin s intervin, chiar dac regula proiectat urmrete binele public, cnd o
astfel de intervenie ar cauza prejudicii acestuia datorit limitelor psihologice ale destinatarilor
normei. Dreptul trebuie, cu alte cuvinte, s impun maximul de constrngere suportabil pentru
destinatarii si.O alta regul cere ca intervenia legiuitorului s aib loc doar atunci, cnd
interesul social i bunul mers al lucrurilor o cere. Trebuie de evitat situaiile cnd legiferarea se
face pentru legiferare, cnd ea devine un spectacol politic. O alt regul ar necesita ncadrarea,
pe msura posibilitilor, a reglementrilor normativ-juridice n sistemul general al
reglementrilor norma-tiv-sociale. Cu alte cuvinte, un legiuitor iscusit se va strdui s nu
accepte, s evite conflictul normelor juridice cu alte categorii de norme sociale. Menionm
faptul c multitudinea normelor sociale nu e ntmpltoare i nu duce la un haos normativ. O
ultim i, n acelai timp, totdeauna prim regul de determinare a politicii legislative const n
faptul c legea trebuie s urmreasc binele comun, care cuprinde o serie de aspecte biologice,
economice, morale, intelectuale care vizeaz valorile care perfecioneaz individul, incluznd
n inele su universalitatea valorilor interesului uman". O importan nu mai mic n
determinarea politicii legislative a statului revine, de asemenea, principiilor legiferrii.
1.3.Formulati evenimente legislative din practica Republicii Moldova.
O importan deosebit n viaa juridic a societii o au evenimentele legislative. La ele pot
fi atribuite urmtoarele:a) modificarea actelor normative;b)completarea actelor normative;
106
-A savirsit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esentiale statului,dovedite de IJ;
-a dobindit voluntary cetatenia unui alt stat cu care RM nu a incheiat accord care prevede
recunoasterea cetateniei duble si nu renunta in termen de pina la un an la cetatenia unuia dintre
state.
Cazurile mentionate mai sus denota ca cetatenia poate fi retrasa printrun decret al presedintelui
RM. Prin urmare gravitatea faptelor, ca si alte circunstante relevante, cum ar fi legaturile
relevante si eficiente ale acestor persoane cu statul implicat trebuie luate in consideratie pentru
evitarea apatridiei. In acest sens la retragerea cetateniei se va lua in consideratie ca persoana sa
un fie lipsita de cetatenie. De asemenea, statul poate sa recurga la retragerea cetatenii doar in
baza acelor temeiuri mentionate mai sus acesta fiind si ca o protectie la care recurge staul, si
anume cetatianul trebue sa fie constient ca obtinerea cetatenii se face doar in baza legii si a unei
proceduri specifice de dobindire a cetateniei. Totodata, se impune si un comportament
respectuos fata de cetatenia statului respectiv, o atitudine constiincioasa fata de valorile statului.
Un alt caz de retragere este atunci cind s-a inrolat benevol in fortele armatei straine. Statul isi
propune drept obectiv de a asigura securitatea, interzicind rolarea in fortele armatei straine ear
savirsirea unor fapte deosebit de grave, adica infracriuni carea u adus prejudicii esentiale
statului. In concluzie putem afirma ca pentru o siguranta pertinenta se impune uneori de a
recurge la cazurile mentionate mai sus adica temeiuri de retragerea a cetateniei pentru a asigura
securitatea statului, fara imixtiunile care pot parveni din exterior.
TEST nr. 29
110
TEST nr. 30
domenii nesupuse prin lege organic se face prin legi ordinare. Prin legi ordinare se
reglementeaz orice materie care nu ine de domeniul legilor constituionale sau organice,
rronnd Parlamentului puterea de a decide cnd o materie necesit reglementare legislativ.
Procedura de adoptare a legilor ordinare este mai accesibil Parlamentului datorit faptului c
este necesar votul unei majoriti simple, din numrul deputailor prezeni la dezbaterea
proiectului de lege. Evident, c este nevoie de cvorumul de edin a Parlamentului
1.2. Determinati partile constitutive ale legii si interactiunea acestora.
In tehnica juridic s-au stabilit anumite pri constitutive care, mpreun, dau o anumit
form actului normativ, dar n principiu ele nu snt obligatorii. Majoritatea autorilor includ n
acest model de act normativ urmtoarele pri componente:
Titlul actului normativ, sau elementul de identificare a actului normativ.
Preambulul actului nonnativ.
Formula introductiv.
Dispoziii sau principii generale.
Dispoziii de coninut propriu-zise.
Dispoziii finale i tranzitorii.
Titlul actului normativ este elementul su de identificare. O cerin a tehnicii juridice
const n aceea c titlul actului normativ trebuie s fie scurt i concis i s exprime cu claritate
obiectul reglementrii juridice respective.
Preambulul actului normativ, ca parte component a actului normativ, nu este obligatoriu
i necesar oricrui act normativ. El reprezint o succint introducere, unde se arat
consideraiile sociale, economice, politice avute n vedere la elaborarea actului, ntocmindu-se
numai pentru cele mai importante acte. Preambulul ajut la nelegerea actului normativ,
deoarece n el se d ntr-o form mai succint dect n expunerea de motive justificarea noii
reglementri. Este ns important a meniona i a reine c preambulul nu conine norme
juridice, nu are for juridic, fiind doar o explicare sau fundamentare a actului normativ.
Formula introductiv cuprinde temeiul constituional sau legal al reglementrii juridice
respective. Aici snt instituionalizate normele de competen pentru organul care adopt
actul normativ respectiv.
Dispoziiile sau principiile generale reprezint o prim parte a reglementrilor din actul
normativ. Aici snt stabilite anumite dispoziii cu caracter general ce privesc actul normativ n
totalitatea sa. Aceste dispoziii generale pot lua uneori forma i denumirea de principii
generale, n sensul c stabilesc anumite principii valabile pentru ntregul act normativ.
Uneori, ele snt desprite, chiar printr-un titlu distinct, un capitol sau o seciune distinct, cu
un titlu de Principii generale, Dispoziii generale sau Principii de baz. Dispoziiile
generale cuprind prevederile prin care se determin obiectul, scopul, sfera relaiilor ce se
reglementeaz, definirea unor noiuni etc.
Dispoziiile de coninut urmeaz dup dispoziiile generale i formeaz coninutul propriuzis al actului normativ. n funcie de problematica actului normativ, aceste dispoziii pot fi mai
mult sau mai puin numeroase i, dup caz, s se mpart n subdiviziuni (capitole, seciuni,
paragrafe etc.). n aceast parte a actului normativ se cuprind regulile ce stabilesc drepturi i
obligaii, se stipuleaz un anumit comportament, snt reglementate urmrile nefavorabile n
cazul nerespectrii conduitei impuse.
112
Prima categorie a formeaza inviolabilitatile, adica acele dr. care asigura viata,
posibilitatea de miscare a individului, asigura siguranta lui fizica, a domiciliului sau(dr.la
viata, inviolabilitatea pers., a domiciliului, dr la libera circulatie, la casatorie, la ocrotirea
familei si copilului),A doua categorie o formeaza drepturile social-economice si
culturale-dr la munca, la odihna, la invatatura, la asigurare materiala in caz de batrinete,
boala sau incapacitate de munca, dr tinerilor la asigurarea din partea st. a conditiilor
necesare dezvoltarii aptitudinilor lor fizice si intelectuale, dr la proprietate, la mostenire,
la un nivel de trai decent, de a te bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care
o poti atinge. O a treia categorie de drepturi o formeaza drepturile exclusive politice-dr
electorale(de a alege si de a fi ales).A patra categorie o formeaza drepturile socialpolitice-libertatea constiintei, cuvintului,presei, dr de asociere, libertatea intrunirilor,
mitingurilor, demonstratiilor, secretul corespondentei, al convorbirilor telefonice, dr la
informatie. A cincea categorie o formeaza drepturile garantii-dr la petitionare si dr celui
vatamat intr-un dr al sau printr-un act ilegal al unui organ de stat de a cere organelor
competente, in conditiile prevazute de lege, anularea actului si repararea pagubei.Astfel
enumerind toate dr fundamentale ale omului si respectiv a cetatianului, precum si
analizind practica judiciara din domeniu putem mentiona ca in RM, dupa cum se vede
conform Hotaririlor CEDO impotriva RM, Dr.Omului nu se prea respecta, acest fapt este cel
mai bine observat in activitatea organelor de stat, unde sunt constatate cele mai multe incalcari.
TEST nr. 31
118
TEST nr. 32
timpul cnd in Franta se forta invatamntul dreptului constitutional. Astfel, el distrugea trei
categorii de drepturi: private; publice; politice.
O alta clasificare des intlnita este cea care prezinta drepturile fundamentale sub doua
grupe: egalitatea civila; libertatea individuala.
Folosind criteriul drepturilor si libertatilor cetatenesti vom clasifica drepturile
fundamentale ale cetatenilor Republicii Moldova.24
Prima categorie a formeaza inviolabilitatile, adica acele drepturi fundamentale, care
asigura viata, posibilitatea de miscare a individului, asigura siguranta sa fizica, a domiciliului
sau. In aceasta categorie se includ dreptul la viata, inviolabilitatea persoanei, inviolabilitatea
domiciliului, dreptul la libera circulatie, dreptul la casatorie, la ocrotirea familiei si copilului.
A doua categorie o formeaza drepturile social-economice si culturale, adica acele drepturi
care asigura dezvoltarea materiala si culturala a persoanei, permitnd acesteia sa participe la
viata sociala. In aceasta categorie vom include: dreptul la munca, dreptul la odihna, dreptul la
invatatura, dreptul la asigurarea materiala si batrnete, boala sau incapacitate de munca,
drepturi tinerilor la asigurare din partea statului a conditiilor necesare dezvoltarii aptitudinilor
lor fizice si intelectuale, dreptul la proprietate, dreptul la mostenire, dreptul la un nivel de trai
decent, dreptul de a te bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poti atinge.
O a treia categorie de drepturi o formeaza drepturile exclusive politice, adica drepturile
care prin continutul lor pot fi folosite numai pentru participarea cetatenilor la conducerea
statelor, la guvernare si anume drepturile electorale.
A patra categorie o formeaza drepturile social-politice, adica a cele drepturi care pot fi
exercitate de cetateni, la alegerea lor, att in vederea asigurarii dezvoltarii lor materiale, ct si
in scopul participarii lor la conducerea de stat si anume: libertatea constiintei, libertatea
cuvntului, libertatea presei, dreptul de asociere la greva, libertatea intrunirilor, mitingurilor si
demonstratiilor, secretul corespondentei si al convorbirilor telefonice, dreptul la informatie
(informare).
A cincea categorie o formeaza drepturile garantii, adica dreptul de petitionare si dreptul
celui vatamat intr-un drept al sau printr-un act ilegal al unui organ de stat de a cere organelor
competente, in conditiile prevazute de lege, anularea actului si repararea pagubei.
In clasificarea expusa nu este cuprins dreptul de azil, deoarece el nu este un drept al
cetatenilor Republicii Moldova.
2.3. Argumentati clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale in dependenta de
continutul lor.
Folosind criteriul drepturilor si libertatilor cetatenesti vom clasifica drepturile
fundamentale ale cetatenilor Republicii Moldova.24
Prima categorie a formeaza inviolabilitatile, adica acele drepturi fundamentale, care
asigura viata, posibilitatea de miscare a individului, asigura siguranta sa fizica, a domiciliului
sau. In aceasta categorie se includ dreptul la viata, inviolabilitatea persoanei, inviolabilitatea
domiciliului, dreptul la libera circulatie, dreptul la casatorie, la ocrotirea familiei si copilului.
A doua categorie o formeaza drepturile social-economice si culturale, adica acele drepturi
care asigura dezvoltarea materiala si culturala a persoanei, permitnd acesteia sa participe la
viata sociala. In aceasta categorie vom include: dreptul la munca, dreptul la odihna, dreptul la
invatatura, dreptul la asigurarea materiala si batrnete, boala sau incapacitate de munca,
drepturi tinerilor la asigurare din partea statului a conditiilor necesare dezvoltarii aptitudinilor
lor fizice si intelectuale, dreptul la proprietate, dreptul la mostenire, dreptul la un nivel de trai
decent, dreptul de a te bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poti atinge.
122
TEST nr. 33
procesul de constituire a sistemului de drept n statul nostru continu. Un rol important, din
acest punct de vedere, a avut adoptarea Constituiei din 29 iulie 1994.
Fcnd o trecere n revist a ramurilor de drept n stadiu de formare, menionm faptul c
lucrul principal e nainte.
1.2.Determinati criteriile de diferentiere a normelor juridice pe ramuri si principalele
ramuri ale dreptului in Republica Moldova.
Se deosebesc dupa obiect(relatia sociala) si metoda(imperativa poate fi onerativa sau
prohibitiva si norme dispozitive care pot fi permisive supletive etc).Daca e sa ne referim la
modul in care s-au conturat ramurile de drept, consideram ca ele au aparut mai intii in
orinduirea burgheza, ca rezultat al unui proces de sistematizare a dreptului si ca urmare a
aparitiei unor coduri. Am dat deja in acest capitol definitia notiunii "ramura de drept". in
continuare ne vom referi succint la principalele ramuri ale dreptului contemporan.
Dreptul constitutional reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile
sociale cu privire la bazele orinduirii sociale si politicii statului, relatiile dintre stat si
persoana, sistemul organelor puterii de stat, principiile de organizare si functionare a lor.
Dreptul constitutional este una dintre principalele ramuri ale dreptului, deoarece cuprinde
bazele juridice pe care se intemeiaza intreaga reglementare juridica. Importanta lui deosebita
se explica prin faptul ca existenta statului de drept presupune suprematia Constitutiei in
ierarhia izvoarelor de drept, dar Constitutia reprezinta principalul izvor al dreptului
constitutional. Metoda de reglementare specifica este cea a subordonarii, organele de stat
aflindu-se intotdeauna pe o pozitie de autoritate si emitind decizii obligatorii pentru toti
subiectii de drept, iar normele au caracter imperativ33.
Institutiile juridice de baza sint: sistemul politic, sistemul economic, cetatenia, drepturile,
libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, sistemul electoral, sistemul si
competenta autoritatilor publice etc.
Dreptul administrativ cuprinde normele juridice care reglementeaza relatiile sociale cu
privire la activitatea executiva si de dispozitie a organelor administratiei de stat. El
reglementeaza structura organelor administratiei de stat, raporturile acestor organe cu alte
organe de stat, contraventiile administrative, sanctiunile administrative, organele imputernicite
sa examineze cauzele cu privire la contraventiile administrative, modalitatile de exercitare a
competentei cu care sint inzestrate organele administratiei de stat.
Raporturile juridice administrative sint relatiile sociale ce se formeaza in legatura cu
organizarea exercitarii competentei organelor administratiei publice -relatii sociale supuse
reglementarii normelor dreptului administrativ si principiilor dreptului administrativ,
prevazute de principalele izvoare ale dreptului administrativ: Constitutia Republicii Moldova,
Codul cu privire la contraventiile administrative, Legea cu privire la Guvern etc. Ele se nasc
intre diferitele organe ale administratiei de stat, pe de o parte, si organizatii sau cetateni, pe de
alta parte. Prin urmare, intotdeauna unul dintre subiecti este organul administratiei de stat,
care apare atit ca titular al puterii, cit si ca titular de drepturi si obligatii, de aceea metoda de
reglementare specifica este cea a subordonarii, iar normele au caracter imperativ.
Dreptul civil este una dintre cele mai vechi ramuri ale dreptului, care reprezinta ansamblul
de norme juridice ce reglementeaza relatiile patrimoniale si relatiile personale nepatrimoniale
strins legate cu cele patrimoniale ce se nasc intre persoane juridice, intre persoane juridice si
persoane fizice si intre persoane fizice.
Normele juridice ale dreptului civil reglementeaza relatii privitoare la: dreptul de
proprietate, contractele civile, obligatiile civile, conditia juridica a subiectilor raportului juridic
civil - persoanele fizice si persoanele juridice, succesiunile etc. Principalul izvor de drept
124
este Codul civil. Metoda de reglementare este cea a egalitatii partilor, iar normele juridice
civile in majoritatea cazurilor sint dispozitive sau supletive.
Dreptul muncii este o ramura de drept de sine statatoare, relativ noua, ce cuprinde totalitatea
normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale de munca, precum si alte relatii derivate
din cele de munca. Relatiile de munca apar in procesul muncii sociale a angajatilor la
intreprinderi, institutii si organizatii, cum ar fi: protectia muncii, salarizarea, timpul de munca si
timpul de odihna, incheierea, modificarea si desfacerea contractului de munca, disciplina muncii
etc.
Dreptul muncii reglementeaza un sir de relatii sociale care apar in afara procesului de
munca, dar care sint legate cu cele de munca cum, bunaoara, sint: litigiile de munca si ordinea
examinarii lor, statutul juridic al sindicatelor, relatiile cu privire la asigurarile sociale
(invaliditate, boala, batrinete etc), principalul izvor de drept fiind Codul muncii.
Dreptul financiar cuprinde acele norme juridice care se refera la formarea, repartizarea si
utilizarea fondurilor banesti. Normele dreptului financiar, stipulate in Codul fiscal si in alte
izvoare de drept, reglementeaza urmatoarele probleme mai importante: bugetul de stat,
finantele intreprinderilor si ale organizatiilor
economice, asigurarile sociale de stat, creditele. Raporturile de drept financiar se nasc intre
organele administratiei financiare de stat si persoanele fizice si juridice, iar metoda de
reglementare specifica este cea a subordonarii.
Dreptul familiei este format din normele juridice care reglementeaza relatiile sociale ce se
stabilesc intre membrii familiei, precum si unele relatii dintre acestia si alte persoane. Ca
ramura de drept, el s-a desprins din dreptul civil, iar normele dreptului familiei, prevazute in
special in Codul familiei, se refera la: incheierea si desfacerea casatoriei, relatiile personale si
patrimoniale dintre soti, relatiile dintre parinti si copii, relatiile nascute din infiere, tutela si
curatela etc.
Dreptul procesual civil, fixat in mare parte in Codul de procedura civila al Republicii
Moldova, reprezinta ansamblul de norme juridice care reglementeaza ordinea dezbaterii si
rezolvarii, de catre justitie, a cauzelor civile, precum si indeplinirea hotaririlor judecatoresti
privind cauzele respective. Fiind norme de drept procesual, aceste norme reglementeaza
raporturile care apar intre organele de infaptuire a justitiei (judecatorii, Curtile de Apel,
Curtea Suprema de Justitie a Republicii Moldova) si cetateni, precum si intre cetateni ca parti
in proces.34
Dreptul penal cuprinde normele juridice care reglementeaza relatiile sociale prejudiciate
prin infractiuni. Aceste norme juridice stabilesc pedepsele si determina conditiile in care statul
trage la raspundere penala persoanele care savirsesc infractiuni. In raporturile juridice penale
intotdeauna unul dintre subiecti este statul, iar celalalt subiect - infractorul. Metoda de
reglementare este cea a subordonarii, normele juridice avind intotdeauna caracter imperativ.
Principalul izvor de drept este Codul penal.
Dreptul procesual penal este format din ansamblul de norme juridice care reglementeaza
activitatea organelor de urmarire penala, a procuraturii si a instantei de judecata in judecarea
cauzelor penale, pentru descoperirea infractiunilor. De asemenea, ele reglementeaza
raporturile acestor organe cu cetatenii asupra carora se rasfringe activitatea lor. Principalul
izvor de drept este Codul de procedura penala. Metoda de reglementare este cea a
subordonarii, iar normele juridice au un caracter imperativ.
1.3.Estimati rolul dreptului constitutional asupra altor ramuri de drept in Republica
Moldova.
Orice sistem presupune o ierarhizare a elementelor sale componente. Sistemul de drept la
fel cunoate o asemenea ierarhizare a ramurilor sale. Pentru a determina locul ramurii dreptului
125
constituional n sistemul dreptului, trebuie s inem cont de dou aspecte: importana relaiilor
sociale reglementate prin dreptul constituional i valoarea formelor juridice, prin care voina
deintorilor puterii devine drept (izvoarele de drept).
Normele de drept constituional reglementeaz cele mai importante relaii sociale ce apar n
procesul instaurrii, meninerii i exercitarii puterii de stat.Astfel de relatii prezinta ce mai mare
importanta pentru popor.De aceea aceste relatii sociale sunt reglementate de, legea fundamenta
a statului care se situeaza n fruntea sistemului de drept. Din normele constitutiei se desprind
principiile dup care celelalte ramuri de drept reglementeaza in domeniile lor de activitate.
Dreptul Constitutional contine norme elaborate in cadrul activtatii de realizare a puterii de stat
care este o activitate de conducere la nivel superior celorlalte activitati de conducere.
Constituia, ca izvor principal al dreptului constitutional este n acelai timp izvorul principal
pentru ntregul drept. Orice ramura de drept isi gsete fundamentul juridic n normele din
constituie. O modificare intervenita in dreptul constituional
impune
modificri
corespunztoare ale normelor din celelalte ramuri de drept care conin reglementari ale
acelorasi relatii sociale.Dreptul constitutional este ramura principala in sistemul de drept,
deoarece obiectul raportului dr.Const il constituie relatiile sociale fundamentale ce apar in
procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii de stat, dr, libertatile si indatoririle
fundamentale ale omului si cetateanului;modul de organizare si functionare a institutiilor
oilitice si bazele institutiilor administrative si jurisdictionale. Dr.Const. are rolul conducator fata
de celelalte ramuri, stabilind principiile generale care stau la baza dezvoltarii acestor ramuri de
drept.Const, ca lege fundamental, reglementeaza si alte relatii care sunt specific altor ramuri de
drept.
desfasurarea normal a vietii sociale, iar organelle executive iau masuri p/u respectarea
ei.Organele judecatoresti, la fel intervin, in scopul restabilirii legalitaii atunci cind aceasta a fost
incalcata.Tocmai p/u ca e/e asa, in scopul de a-I pune pe catateni in situatia de a se bucura de
dr.prevazute in Const. si de alte legi, e/e necesar sa se instituie in sarcina acestora un numar de
indatoriri elementare destinate sa apere statul ca garant al ordinii legale.
Pe de alta parte, dr.cetatenesti sunt un produs al mediului social si, de aceea, ele t/ie exercitate
in asa fel incit sa nu aduca atingere dr. si libertatilor celorlalti indivizi aflati pe teritoriul
statului.Si din acest motiv, stipularea dr.fundamentale etatenesti se cere a fi insotita de stabilirea
unor obligatii fundamentale.
Dr subiective nu pot fi exercitate fara a fi correlate cu unele obligatii juridice, deoarece
aceste doua component alcatuiesc continutul oricarui raport juridic.Astfel, pornind de la aceste
considerente pur teoretice dreptului, constatam ca indatoririle fundamentale sunt correlative
dr.si libertatilor fundamentale.Indeplinirea indatoririlor fundamnetale formeaza in acelasi timp
mijlocul prin care se realizeaza dr.subiective, prin care oamenii contribuie la realizarea scopului
si sarcinilor societatii in ansamblu.
2.3. Estimati indatoririle fundamentale enumerate in Constitutia Republicii Moldova.
Obligatiile fundamentale fata de stat, ceste o categorie importanta, contine cele mai
principale indatoriri ale cetatenilor. Astfel, din aceasta categorie de obligati fac parte
urmatoarele indatoriri:
=Devotamentul (fidelitate) fata de tara, care presupune si obligativitatea depunerii
juramntului de catre cetatenii carora li s-au incredintat functii publice.Aceasta indatorire are
un continut predominant moral, deoarece impune cetateanului o atitudine de respect fata de
trecutul tarii, devotament participativ la straduintele colective, urmarind propasirea
ei.Constitutia prevede ca fidelitatea fata de tara este sacra". Se remarca faptul ca indatorirea
de fidelitate fata de tara ca obligatie generala apartine tuturor cetatenilor moldoveni, indiferent
daca acestia se afla in tara sau in strainatate. Fidelitatea decurge din calitatea de cetatean al
statului. Constitutia nu distinge intre cetateni moldoveni si cetateni apartinnd minoritatilor
nationale.
=Apararea patriei, prevede obligativitatea serviciului militar. Apararea patriei este "o
indatorire sfnta a fiecarui cetatean, a tuturor celor care se simt parte a acestui popor si a
acestui pamnt". Indatorirea de aparare a patriei este prevazuta in Constitutie, prin care
cetatenilor li se impune sa fie intotdeauna pregatiti pentru a da riposta cuvenita, att in cazul
unei agresiuni armate, ct si in cazul altor actiuni indreptate impotriva tarii. Apararea tarii este
o obligatie ce revine att barbatilor, ct si femeilor, Apararea patriei este un drept si o datorie
sfnta a fiecarui cetatean.
=Aliniatul 2 din art. 57 prevede satisfacerea serviciul militar- care este obligatoriu pentru
barbatii cetateni moldoveni care au implinit vrsta de 18 ani, cu exceptia cazurilor prevazute de
lege.Serviciul militar este satisfacut in cadrul fortelor militare, destinate apararii nationale,
pazei frontiere si mentinerii ordinii publice in conditiile legii.
=Indatorirea la contributii financiare.- aceasta indatorire este la fel instituita de Constitutie:
"cetatenii au obligatia sa contribuie prin plata impozitelor si taxelor stabilite prin lege la
cheltuielile publice. De asemenea, orice alte prestatii sunt interzise, in afara legii. Unele
categorii de cetateni sunt scutiti, in temeiul unor legi speciale, de obligatia de a plati impozite
si taxe: veteranii de razboi, persoanele handicapate, pensionarii de invaliditate etc. Astfel toti
cetatenii Republica Moldova, to afara de cei mentionati au obligatia de a contribui la
cheltuielile publice in baza taxelor si impozitelor stabilite prin lege.
=Respectarea Constitutiei si a celorlalte legi Aceasta este o obligatie elementara ce revine
tuturor persoanelor domiciliate sau rezidente in Moldova, indiferent daca sunt cetateni
127
moldoveni, straini sau apatrizi. Aceasta indatorire este stipulata sub forma unui principiu
fundamental, potrivit careia indiferent de raspunderea ce este antrenata si de calificarea faptei
(infractiune, contraventie, abatere), rezulta ca a fost incalcata norma legala, iar raspunderea are
valoare egala fata de toti cetatenii tarii.Astfel e/e prevazuta obligatia cetatenilor moldoveni, a
cetatenilor straini si a apatrizilor de a-si exercita drepturile si libertatile constitutionale cu buna
credinta. Exercitarea cu buna credinta a drepturilor este opusul att al abuzului de drept, ct si
al fraudei de lege.Daca pentru moldoveni aceasta este indatorirea fundamentala cetateneasca,
pentru straini sau apatrizi, care se afla pe teritoriul Moldovei, aceasta este o obligatie care
decurge din necesitatea respectarii ordinii de drept instituita ca urmare a exercitarii
suveranitatii de catre fiecare stat.
=Protectia mediului inconjurator, ocrotirea monumentelor, care sunt reglementate in art. 59
din Const.Indatorirea fiecarui cetatean e de a proteja mediul inconjurator, de a ocroti
monumentele istorice si culturale.
=Indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor, ultimii fiind
obligati sa aiba grija de parinti si sa le acorde ajutor.
Cetatenii Republicii Moldova beneficiaza de drepturi fi libertati, insa, pe lnga acestea, ei
mai au o serie de indatoriri, care trebuie indeplinite. Aceste indatoriri sunt obligatiile fiecarui
cetatean in parte.
TEST nr. 34
categorii de norme juridice. Acestea se cuprind in dreptul statutar (Statutary-law), dreptul judiciar
(common-law), obiceiul constitutional (ca drept nescris, alcatuit din uzante).
c) Sistemul de drept socialist. Acest sistem de drept nu poate fi pus pe acelasi plan cu alte
sisteme mari de drept. Una din trasaturile lui fundamentale e ideologizarea pronuntata a dreptului
si contrapunerea lui dreptului burghez".
Dreptul socialist" pretindea a fi un drept superior tuturor tipurilor de drept existente
anterior, precum si dreptului existent in statele contemporane care nu se atribuiau la orinduirea
socialista". Sistemul de drept socialist includea nu numai dreptul sovietic, ci si dreptul dintr-o
serie de state din Europa de Est si Centrala, Asia, America.
Desi a preluat, incontestabil, de la sistemul dreptului romano-germa-nic unele aspecte (de
exemplu, impartirea dreptului pe ramuri), sistemul dreptului socialist nu recunostea divizarea in
drept public si drept privat, considerind, in virtutea unor ratiuni ideologice, ca intreaga
reglementare legala este de drept public. O asemenea teza nu rezista nici unei critici.
O trasatura caracteristica acestui sistem e si organizarea judiciara specifica st organizarea
autoritatilor publice in general.
Pina la sfirsitul anilor 80, inceputul anilor 90, vorbindu-se despre ceea ce se numea sistemul
mondial al socialismului", se afirma despre existenta unui mare sistem de drept al statelor socialiste.
Evenimentele care au avut loc in acea perioada au facut ca marele sistem juridic" sa se
prabuseasca, pastrindu-si pozitiile doar in unele state (Cuba, Coreea de Nord s.a.).
Sistemul dreptului socialist s-a mai pastrat partial si in statele formate pe ruinele fostului
imperiu sovietic.
d) Familia dreptului musulman. E un sistem de drept ce si-a pastrat pozitii serioase intr-o
serie de state din Asia si Africa. Dreptul musulman nu va putea sustine in profunzime comparatia
cu marile constructii juridice pe care ni le-au lasat Roma sau Napoleon, scria R. Charles. Islamul
(de la radacina selam supunere fata de Dumnezeu") este in cele dintii o religie, apoi un stat si, in
sfirsit, o cultura".1
Din punct de vedere formal, sursa dreptului musulman este doctrina. Sursa istorica a acestui sistem
o constituie: Coranul, Sunna, Idjma, Idjitihad.
Coranul, cartea sfinta a musulmanilor, consacra dreptului 500 din cele 6342 versete.Sunna
reprezinta tot ceea ce a fost atribuit de catre traditie profetului Mahomed.
Idjma inseamna preceptele invatatorilor, care sint rezultatul unui consens.
Idjitihad inseamna jurisprudenta.
e) Familia dreptului traditional. Acest sistem de drept si-a pastrat radacinile mai ales in
Japonia si, partial, in China. Dreptul traditional, in esenta, e un drept caracteristic epocii
medievale si, indiscutabil, sfera sa de aplicare e extrem de redusa. Totusi, o serie de reguli s-au
transmis legislatiei moderne si contemporane. Astfel, codul civil japonez contine reglementari
ce se deosebesc total de reglementarile contemporane. Acest lucru poate fi observat, mai ales,
in reglementarea relatiilor familiale.
J) Dreptul african cutumiar. E un sistem de drept ce contine reguli care reflecta caracterul
agrar al civilizatiei africane. Cea de-a doua caracteristica a dreptului african este caracterul sau
colectivist sau comunitar. Cea de-a treia caracteristica este sensul sau profund religios, in sfirsit,
este de notat caracterul oral al dreptului african.
Alaturi de cutume si norme religioase se intilnesc si alte modalitati de exprimare a
dreptului, cum ar fi edictele orale ale sefului comunitatii (trib, uniuni de triburi).
1.3.Estimati locul sistemului de drept al Republicii Moldova in marile sisteme de drept
contemporan.
Sistemul de drept al RM face parte din marea familie de drept romano-germanic. Specific
acestei familii de drept consta in prioritatea acordata legilor ca izvoare de drept in stat. Statul
130
investitiilor straine, precum si plasarea in cmpul muncii peste hotare a cetatenilor Republicii
Moldova in scopul reducerii somajului intern.
Au drept de munca in Republica Moldova numai acei cetateni straini si apatrizi care au
obtinut de la Departamentul Migratiune permise de munca permanente sau cu termen fixat.
Migratia pentru obtinerea studiilor are loc conform Conventiei incheiate de Republica
Moldova cu alte state, precum si in baza contractelor incheiate de institutiile de invatamnt
din Republica Moldova, autorizate in modul stabilit, cu persoane fizice sau juridice straine. Ei
se bucura de aceleasi drepturi si aceleasi obligatii ca si elevii si studentii din Republica
Moldova.
Migratiunea frontaliera a populatiei din zonele de frontiera ale tarii se reglementeaza in
baza tratatelor bilaterale incheiate intre Republica Moldova si statele vecine.
Statutul de imigrant se acorda cetateanului strain sau apatridului din momentul eliberarii
adeverintei de imigrant de catre Departamentul de Migratiune si inceteaza o data cu obtinerea
cetateniei Republicii Moldova sau cu emigrarea cu trai permanent peste hotarele tarii.
Legea cu privire la migratiune prevede si restrictii privind imigrarea. Se interzice
imigrarea cetatenilor straini si apatrizilor care:
prezinta pericol pentru securitatea nationala, ordinea, sanatatea morala publica;
au comis infractiuni contra pacii, infractiuni grave de alta natura, inclusiv militare contra
umanitatii, daca aceste actiuni au fost definite in actele militare; au antecedente penale
nestinse;
sufera de boli care prezinta pericol pentru sanatatea publica. Pentru o anumita perioada
de timp este interzisa imigrarea cetatenilor straini si a apatrizilor care: au fost anterior
expulzati - pentru 5 ani; au incalcat anterior regimul de sedere in tara pentru - 3 ani; au
practicat activitate de munca in mod ilegal pentru - 3ani; au comunicat intentionat informatii
false despre sine - pentru 1 an.
Persoanele care au copii comuni cu persoanele care locuiesc permanent in teritoriul
Republicii Moldova nu cad sub incidenta acestor patru puncte.
O data cu acordarea statutului de imigrant ei beneficiaza pe teritoriul Republicii Moldova
de toate drepturile si libertatile prevazute de legislatia in vigoare cu urmatoarele restrictii:
nu pot fi desemnati in functii sau antrenati in activitati pentru care, in conformitate cu
legislatia in vigoare, se cere cetatenia Republicii Moldova;
nu beneficiaza de dreptul de a alege si de a fi alesi in organele
legislative, executive si in alte organe eligibile;
nu pot organiza sau participa la manifestatii ori intruniri care aduc
atingere ordinii publice sau securitatii nationale;
nu pot organiza pe teritoriul tarii partide politice sau alte grupari similare si nu pot fi
membri ai acestora;
nu pot finanta partide, organizatii social-politice, grupari sau manifestatii;
nu pot satisface serviciul militar in Fortele Armate ale Republicii Moldova;
nu pot desfasura o activitate de munca pe teritoriul Republicii Moldova fara obtinerea
permisului de munca, eliberat de Departamentul Migratiune .
Obligatiile imigrantilor pe teritoriul Republicii Moldova:
sa respecte Constitutia Republicii Moldova si legislatia in vigoare; sa-si legalizeze
sederea pe teritoriul Republicii Moldova la autoritatile administratiei publice de specialitate;
sa se prezinte in termen de 3 zile (cu exceptia zilelor de odihna si de sarbatoare) de la
data eliberarii adeverintei de imigrant la autoritatile de evidenta si documentare a populatiei
pentru obtinerea permisului de sedere;
132
acestia sa refuze.Expulzarea nu poate fi aplicata cetatenilor proprii ale unui stat, ci doar
starinilor.
TEST nr. 35
137
TEST nr. 36
e)spre deosebire de realizarea dreptului prin respectarea si executa rea normelor juridice
care se poate desfasura si fara crearea unor raporturi juridice, aplicarea dreptului este
nemijlocit legata de raporturi juridice in care un subiect al lui intotdeauna este statul.
1.2.Demonstrati succesiunea etapelor procesului de aplicare a dreptului.
Aplicarea dreptului poate fi privita ca un proces complex ce se desfasoara nu la voia
intimplarii, ci conform unor cerinte legate atit de necesitatea stabilirii corecte a imprejurarilor
de fapt, cit si de necesitatea aplicarii corecte a normei juridice ce reglementeaza situatia
stabilita.
In legatura cu aceasta, pot fi evidentiate mai multe etape, faze ale procesului de aplicare a
dreptului. Aceste faze constituie un proces unic. Fazele aplicarii difera de la un caz la altul, in
dependenta de caracterul normei juridice aplicate si actul individual adoptat in legatura cu
aplicarea.
Asa, de exemplu, daca ne referim la activitatea instantei judecatoresti in procesul de
aplicare a dreptului, pot fi evidentiate urmatoarele faze:
1. Stabilirea starii de fapt constituie prima faza a procesului de aplicare a dreptului. Ea
presupune cercetarea si cunoasterea situatiei concrete, a imprejurarilor, faptelor ce fac obiectul
aprecierii. Organul de aplicare, cercetind starea de fapt, va trebui sa cunoasca situatia reala sub
toate aspectele ei, adevarul obiectiv. Fapta juridica va trebui cercetata la justa ei valoare,
pentru a o considera pozitiva sau negativa, licita sau ilicita.
2. Alegerea normei de drept aplicabile constituie urmatoarea faza, care mai poarta denumirea
de critica " (selectionarea normei). La aceasta faza urmeaza ca fapta respectiva sa fie apreciata
din punct de vedere juridic. Numai in cazul unei calificari juridice exacte a starii de fapt organul
de aplicare a dreptului va adopta o decizie adecvata si invers.
3.
Interpretarea normelor juridice reprezinta un moment important al procesului de aplicare a
dreptului si consta in lamurirea intelesului exact si complet al normei juridice, gasirea celei mai
adecvate solutii juridice pentru fapta concreta data.1
4.
Elaborarea si emiterea actului de aplicare a dreptului constituie cea mai responsabila faza
a procesului de aplicare a dreptului. Ea incununeaza activitatea organului de aplicare a dreptului.
Prin actul de aplicare are loc individualizarea normelor juridice. Actele de aplicare ale organelor de
stat constituie un temei juridic al aparitiei, modificarii sau stingerii raporturilor juridice. Fara
existenta acestor acte, fara individualizarea prevederilor generale la cazuri concrete, intentia
legiuitorului de a determina conduita subiectelor de drept nu si-ar atinge scopul.
5.
Executarea actului de aplicare si controlul executarii lui se impune ca o faza logica a
procesului de aplicare a dreptului. Important e si faptul ca hotarirea, decizia luata de organul de
aplicare sa nu ramina pe hirtie, ci sa fie realizata practic.
1.3.Estimati actele aplicative emise de autoritatile publice din Republica Moldova si
legatura lor cu actele normativ-juridice si actele interpretative.
Actele de aplicare a dreptului nu tin de competenta exclusiva a unei singure autoritati
publice. Ele pot fi emise de toate cele trei categorii de autoritati publice (legislative, executive
(judecatoresti).
Astfel, Parlamentul, fiind unica autoritate legiuitoare a statului adopta legi. In acelasi timp,
Parlamentul, conform atributiilor sale, adopta diverse acte aplicative. Exemplu de acte
aplicative emise de Parlament ne pot servi: hotaririle Parlamentului de numire in functie,
hotarirea privind votul de incredere acordat Guvernului s. a.
Presedintele Republicii, in exercitarea atributiilor sale, emite decrete obligatorii pentru
executare pe intreg teritoriul statului (alin. (i) al art. 94 (Actele Presedintelui") al Constitutiei
Republicii Moldova). Unele din decretele Presedintelui pot fi acte normative. Majoritatea
absoluta a decretelor Presedintelui sint, totusi, acte aplicative. Exemplu de decrete, acte
aplicative, ne pot servi: decretele de numire in functie, de decorare cu ordine si medalii, de
gratiere, de acordare a cetateniei etc.
139
particip la alegeri prin vot universal, egal, direct, secret i liber exprimat.Universalitatea
dreptului electoral: realizarea dreptului electoral ntdepinde de sex, ras, naionalitate, limba de
vorbire, provenien socialfuncia deinut, religie, aspiraii politice, avere etc. Cetenii
RepubliciMoldova care au atins vrsta de 18 ani au dreptul de a alege, de a participi
la procedurile electorale n conformitate cu legislaia n vigoare. Un impediment pentru
realizarea principiului dat este problema censului electoral. In istoria dreptului parlamentar snt
cunoscute mai multe tipur de cens electoral: cens de proprietate, de sex, de ras, de vrst, cens
capacitar, cens de edere. Egalitatea dreptului electoral presupune c cetenii particip la
alegeri n condiii egale. Acest principiu se asigur prin acordarea tuturor alegtorilor a unor
posibiliti egale din punct de vedere normativ ncepnd ci naintarea candidailor, participarea
la campania electoral i votare; propriu-zis. n cadrul oricrui scrutin, fiecare alegator are
dreptul la un singur vot. Fiecare vot are putere juridic egal." (Codul electoral al R.Mart.4)
Votarea direct presupune c cetenii RM cu drept de vot i exprim opiunile electorale n
procesul alegerilor fr intervenia alto persoane. Articolul 53, alin.l, din Codul electoral al R
M. prevede: .fiecare alegator voteaz personal. Votarea n locul altor personae este interzis".
Secretul votului- Votarea n condiii secrete exclude orice control din parte oricror organe sau
funcionari publici a modului n care cetenii i-a exprimat sau i exprim opiunile electorale.
Votarea la alegeri i/sa referendum este secret, excluzndu-se astfel posibilitatea influenr
voinei alegatorului." (Codul electoral al RM, art.6). Libertatea exprimrii opiunii electoraleprincipiul dat acord alegtorult posibilitatea de a decide personal utilitatea i necesitatea
participrii sale la alegeri.
Principiile complementare: Publicitatea,transparent, caracterul territorial al alegerilor,
Responsabilitatea p/u incalcarea dr.electorale ale cetatenilor.
2.3 Estimati concordanta legislatiei Republicii Moldova cu principiile constitutionale ale
dreptului electoral.
Nu sunt in concordanta cu legislatia urmatoarele principii: publicitatea si transparenta, desi
in ultima vreme se tinde tot mai mult spre aceea ca sistemul electoral in intregime sa fie
conform legislatiei in vigoare in domeniu.Codul electoral prevede direct princip date.Se fac
diverse abuzuri din partea persoanelor interesate pentru a se ajunge la rezultatul dorit de
acestia.Sunt principii democratice, dar dupa realitatea in RM nu se respecta.O problema e/e si
instabilitatea Codului electoral, modificarea acestuia la toate alegerile,ceea ce duce la o slaba
dezvoltare a sistemului electoral.
TEST nr. 37
integritatea unui lucru; intrerupere intr-un text; ceea ce lipseste pentru ca un lucru sa fie
desavirsit).1 Putem vorbi de lacune in drept doar atunci, cind o reglementare normativa juridica
e impusa de situatia concreta data, e justificata atit din punct de vedere teoretic, cit si practic.
Aparitia lacunelor in drept este conditionata atit de cauze obiective, cit si subiective.
Astfel, sfera reglementarilor juridice nu este permanenta. Apar noi relatii si situatii despre care
la momentul adoptarii actului normativ nu se stia, sau, daca se stia, ele nu aveau un caracter tipic.
Cauza a lacunelor poate fi si ignorarea regulilor elaborarii actului normativ. Se stie ca
elaborarea actelor normative este un proces complex in care trebuie luati in calcul factorii
economici, politici, sociali, morali, istorici, nationali, naturali, precum si tendintele de evolutie a
societatii, specificitatea normativitatii juridice etc.
1.2. Argumentati utilitatea aplicarii analogiei legii si analogiei dreptului.
Analogia este o modalitate de a solutiona o problema concreta cu care ne confruntam in
practica. Pentru ca analogia sa fie acceptata este necesar sa fie indeplinita urmatoarea conditie:
asemanarile care exista intre cazul nereglementat de actul normativ juridic si cel similar, reglementat de actul normativ juridic trebuie sa fie esentiale si sa prevaleze asupra deosebirilor
dintre ele.
Analogia este utilizata in doua variante:
a) analogia legii;
b) analogia dreptului.
Analogia legii (analogia legis) este un procedeu logic la care se recurge atunci cind se
constata lipsa normei juridice, care sa se refere expres la cazul ce urmeaza sa fie solutionat,
cautindu-se o norma juridica care se refera la o situatie sau caz asemanator, pentru a fi aplicata
cazului supus solutionarii. Aplicarea analogiei legii este admisa in multe ramuri ale dreptului,
cum ar fi, de exemplu, dreptul civil, dreptul familial, dreptul muncii s.a. In acelasi timp,
solutionarea lacunelor dreptului prin analogia legii nu este absoluta. Analogia nu se poate
aplica in dreptul penal, intrucit aici functioneaza principiul legalitatii incriminarii si cel al
legalitatii pedepsei, care nu permit interpretului sa declare noi fapte ca infractiuni si nici sa
stabileasca alte pedepse decit cele prevazute de lege".1
Analogia dreptului (analogia iuris) este procedeul la care se recurge atunci cind la
solutionarea unei cauze se constata nu numai ca lipseste norma de drept care sa se refere in
mod expres la cauza, dar nu pot fi gasite nici norme juridice care sa reglementeze cazuri sau
situatii asemanatoare. Asadar, analogia dreptului este admisa doar atunci, cind nu este posibila
analogia legii. In acest caz, subiectul aplicant va asigura solutionarea cauzei cu ajutorul
principiilor generale ale dreptului, in actul de aplicare, apii-cantul va justifica necesitatea
utilizarii analogia iuris, va numi principiile utilizate si va da explicatia lor.
Ambele modalitati de aplicare a analogiei (analogia legis si analogia iuris) reclama
prudenta. Utilizarea lor este posibila doar in cazuri strict necesare si in masura in care
legiuitorul permite acest lucru.
1.3. Formulati necesitatea completarii lacunelor in drept si modalitatile de completare a
lor.
O problema importanta este aceea ce se refera la solutionarea lacunelor. Problema
data implica raspunsul la cel putin doua intrebari: cine poate constata si cine poate sa
lichideze lacunele?
Lacunele pot fi constatate de diversi subiecti si in diverse imprejurari, in primul rind,
lacunele pot fi constatate de catre autoritatile statului. Acest lucru poate fi facut si de
catre organizatii nestatale, savanti, specialisti in materie, particulari. In special, lacunele
142
se constata de catre autoritatile publice in materie ce tine de competenta lor. Prin urmare,
constatarea lacunelor poate avea loc atit in mod oficial, cit si neoficial.
in ceea ce priveste lichidarea lacunelor, aceasta poate avea loc numai in cadrul oficial
si doar organele statului pot face acest lucru.
Potrivit argumentului a majore ad minus (de la mai mult la mai putin), organul
legislativ adopta legi, ceea ce implica interpretarea autentica a acestora, precum si
inlaturarea lacunelor constatate. Deci, Parlamentul trebuie sa inlature lacunele din legi,
declansind procedura legislativa. De fapt, fiecare autoritate publica cu competente
normative trebuie sa inlature lacunele din propriile acte normative. Remarcam si faptul ca
autoritatile publice respective pot lichida lacunele constatate doar in limita atributiilor lor
normative.
Legiuitorul, evident, va completa lacunele constatate din legi, hotariri cu caracter
normativ, Presedintele Republicii va completa lacunele constatate din decretele sale,
Guvernul va completa lacunele constatate din ordonantele si hotaririle cu caracter
normativ, adoptate de el etc.
Din cele spuse rezulta ca autoritatile publice de normare a relatiilor sociale (legislativul,
autoritatile executive) au dreptul de a solutiona problema lacunelor in actele normativ-juridice.
0
alta situatie se creeaza in cazul, cind aplicantul dreptului nu dispune de competenta
normativa. Asa, de exemplu, autoritatea judecatoreasca nupoate completa lacunele constatate
in diverse acte normative. Mai mult ca atit, conform legislatiei in vigoare, instanta de
judecata nu este in drept sa refuze infaptuirea justitiei in cauzele civile pe motivul ca norma
juridica lipseste sau ca este neclara" (vezi: alin. (4) al art. 5 al Codului Civil al Republicii
Moldova).
Pentru asa cazuri judecatorul ramine in cadrul sistemului dreptului in vigoare, recurgind la
reglementari privind cazuri asemanatoare. O asemenea modalitate de solutionare a problemelor
e cunoscuta inca din antichitate. Juristii romani sustineau ca se poate trece la ceva asemanatoradsimila procedere - daca exista identitate de ratiune, de unde, s-a formulat regula Ubi aedem
est ratio, aedem solutio esse debet". E vorba de analogie.
Analogia nu completeaza dreptul, nu lichideaza lacuna. Aceasta ramine. Unica modalitate de
completare a lacunelor este doar adoptarea actului normativ juridic, care ar contine normele
juridice, lipsa carora e scoasa in evidenta.
avut loc in mai 1999.Din numarul total de buletine exprimate la acest referendum 64,2% au
sustinut regimul de guvernare presidential, in care Pres.RM sa fie responsabil p/u formarea si
conducerea Guvernului.Mai mult, CEC a validat acest referendum.
TEST nr. 38
reprezentata in Franta prin asa-zisa scoala a exegezei, scoala care socoteste ca textele
imbratiseaza toate imprejurarile si trebuie prin urmare sa se aplice in mod mecanic de
judecator in fiecare speta.
La ideea unei interpretari libere a dreptului, adica dincolo de norma scrisa, de norma
juridica in general, ajung si reprezentantii doctrinelor sociologice. Unul din fondatorii veritabili
ai sociologiei dreptului Eugen Ehrlich vizeaza orientarea sa spre realitatea sociala a dreptului.
Lui ii revine teza potrivit careia centrul de gravitate a dreptului in epoca noastra, ca si in toate
celelalte timpuri, nu trebuie sa fie cautat nici in lege, nici in jurisprudenta sau in doctrina, nici
mai general, intr-un sistem de reguli, ci in societatea insasi".
O alta teorie, care se refera la problema interpretarii, este teoria autonomiei textelor.
Aceasta teorie, elaborata de Pierre Pescatore, sustine ca textul legii reprezinta limitele
imputernicirilor legiuitorului. Tot ceea ce este necesar dincolo de aceste limite, pentru a asigura
aplicarea legii, revine organelor de aplicare a dreptului. Textul legii trebuie inteles si interpretat
in sine, fara referiri la elementele de interpretare extrinseci.
1.2.Generalizati formele de interpretare a dreptului si particularitatile acestora.
Interpretarea dreptului cunoaste mai multe forme. Pentru a stabili formele (felurile, genurile)
interpretarii se folosesc mai multe criterii:
a) puterea obligatorie sau lipsa acesteia;
b) metoda folosita pentru interpretarea normelor juridice;
Formele interpretarii in functie de organul care o fac
Interpretarea dreptului constituie o activitate la care participa diferite subiecte, in
dependenta de calitatea subiectului si, ca urmare a acestei calitati, de forta ei juridica,
interpretarea poate fi de doua feluri: oficiala si neoficiala.
1.Interpretarea oficiala este interpretarea ce se infaptuieste de un organ de stat in
exercitarea atributiilor ce-i revin, potrivit legii.
Ca regula, organele care emit acte normative procedeaza uneori la interpretarea acestora
prin acte interpretative. Atunci aceasta interpretare poarta denumirea de interpretare autentica.
Interpretarea oficiala are forta juridica obligatorie. Actul de interpretare oficiala se
echivaleaza dupa forta juridica cu actul normativ supus interpretarii.
Sa analizam, de exemplu, cine dispune de dreptul de a interpreta in Republica Moldova
legea. Amintim ca exista trei categorii de legi: legi constitutionale, legi organice si legi
ordinare.
Conform Constitutiei, interpretarea oficiala a Constitutiei si a legilor constitutionale tine
de competenta exclusiva a Curtii Constitutionale (vezi prevederile de la litera b) a alin. (1) al
art. 135).
Interpretarea oficiala a legilor organice si ordinare tine de competenta Parlamentului
(vezi prevederile literei c) al art. 66 al Constitutiei).
Curtea Constitutionala, fiind unicul subiect cu dreptul de a interpreta legile
constitutionale, poate sa interpreteze oficial si celelalte categorii de legii: organice si ordinare.
(Conform argumentului: a majori ad minus -cine poate mai mult, poate si mai putin).
Interpretarea oficiala poate fi atit .generala, cit si cazuala.
Generala este interpretarea care imbraca forma unor norme obligatorii cu caracter
general.
Interpretarea cazuala este forma interpretarii oficiale care se realizeaza cu prilejul
solutionarii de catre organele competente a unor cazuri concrete.
2. Interpretarea neoficiala este interpretarea facuta de subiecti ce nu dispun de dreptul
de a interpreta oficial actul normativ. Interpretarea neoficiala se face de catre savanti, de catre
146
avocati, de catre alti cetateni etc. Fiind facuta de subiecti ce nu sint purtatori ai unei parti din
puterea de stat, interpretarea neoficiala nu are forta juridica obligatorie. Dar, in cazul in care
solutiile propuse conving organul cu drept de interpretare oficiala de oportunitatea solutiei
date, interpretarea neoficiala capata o insemnatate foarte mare. in aceasta ordine de idei, o
insemnatate semnificativa o are interpretarea doctrinala.
Interpretarea doctrinara este cuprinsa, de obicei, in operele stiintifice, este mai sistematica,
mai generalizanta decit interpretarea oficiala. Facuta intr-un climat de libera cercetare stiintifica,
interpretarea doctrinara este mai indrazneata, poate scoate in evidenta anumite lacune, neajunsuri
ale legislatiei in vigoare, poate face propuneri concrete de perfectionare si imbunatatire calitativa a
materialului normativ juridic. Interpretarea doctrinara deseori promoveaza idei noi in materie de
drept, prin receptarea schimbarilor sociale si care trebuie sa-si gaseasca reflectare in drept.
Interpretarea doctrinara se bucura de autoritate stiintifica si nu oficiala. Ea nu este obligatorie, ci
facultativa.
Nu mai putin importanta e si interpretarea facuta de fiecare cetatean. Comportamentul
adecvat al fiecaruia din noi in mare masura e determinat si e influentat de interpretarea
cotidiana a lumii normelor juridice.
1.3.Estimati rolul Curtii Constitutionale, al Parlamentului Republicii Moldova si a Curtii
Supreme de Justitie in procesul interpretarii dreptului.
In cazul interpretarii neoficiale o importanta deosebita revine interpretarii facute de
Curtea Suprema de Justitie. Fiind organul suprem instituit in vederea realizarii justitiei, Curtea
Suprema de Justitie, impreuna cu celelalte instante judecatoresti, urmareste aplicarea corecta
si unitara a legilor pe intreg teritoriul statului. Conform Legii Republicii Moldova cu privire
la Curtea Suprema de Justitie, Curtea Suprema generalizeaza practica judiciara, analizeaza
statistica judiciara si da explicatii, din oficiu, in chestiunile de practica judiciara, in aceasta
ordine de idei, un rol important revine Plenului Curtii Supreme de Justitie. Acesta intervine si
adopta decizii in cazurile necesitarii oferirii unor solutii pe probleme ce genereaza divergente,
explicatii diverse pe una si aceeasi problema. Desi interpretarile facute de Plenul Curtii
Supreme de Justitie nu au un caracter obligatoriu, dat fiind independenta judecatorilor, acestea
contribuie la clarificarea si aplicarea uniforma a legilor de catre toate instantele judecatoresti,
in literatura juridica pe buna dreptate se afirma ca deciziile Curtii Supreme nu par sa creeze
noi norme de drept, mai degraba le completeaza pe cele existente, in sensul imbogatirii lor.
Aceasta o face prin decelarea sensului real general al normei in vigoare, din insuficientele
naturale ale limbajului folosit de legiuitor ... Daca exprimarea unei norme de drept e confuza,
per-mitind extragerea a doua sau mai multe sensuri, desi ea nu are decit unul, realul, atunci
decizia de indrumare nu poate spune decit ca acela (acesta) e sensul real, impunindu-1 prin o
regula generalizatoare".Scopul interpretarii Constitutiei de catre Curtea Constitutionala consta in
urmatoarele, in primul rind, clarificarea sensului concret al normelor constitutionale in vederea
solutionarii unor litigii concrete, iar in al doilea rind, gasirea modelului optim de abordare si
solutionare a unor situatii particulare prin aplicarea principiilor generale constitutionale. O alta
contributie importanta a Curtii Constitutionale la interpretarea dreptului se prefigureaza prin
activitatea de control a constitutionalitatii legilor, in aceasta activitate Curtea Constitutionala,
utilizind principiile generale ale dreptului, ajuta organelor juridice sa interpreteze corect legile.1
Curtea Constitutionala in activitatea sa de interpretare adopta hotariri. Hotaririle Curtii
Constitutionale sint definitive si nu pot fi atacate (vezi alin. (2) al art. 140 al Constitutiei).
Atributia de interpretare a Constitutiei de catre Curtea Constitutionala este una fundamentala,
caci solutionarea oricarui caz cere interpretarea normei sau norme- lor supuse controlului de
constitutionalitate in raport cu Constitutia. Actele interpretative ale Curtii Constitutionale sint
147
considerate parti constitutive ale actelor supuse interpretarii si au aceeasi forta juridica ca si
acestea, fiind obligatorii pentru toti subiectii dreptului.
Subiectul 2.
votare.
votare, face totalurile preliminare ale alegerilor i aduce la cunotin public rezultatele
finale.
Circumscriptiile electorale-unitate electoral administrative in care se desfasoara
operatiunile de alegere a deputatilor in organele representative ale statului, sefului
statului(acolo unde acesta e/e desemnat prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat),
membrilor organelor de autoadministrare locala si se desfasoara referendum-urile.Aceste unitati
electorale administrative uneori se fomeaza in mod special, uneori, insa drept circuscriptie
electoral servesc unitatile administrative teritoriale(regiunile, provinciile, orasele, raioanele) sau
teritoriile subiectelor federatiei.
2.3 Argumentati atributiile de baza ale fiecarui organ electoral formulate propuneri,daca
considerate necesar.
Atributiile ale Comisiei Electorale Centrale:
a) studiaza organizarea si desfasurarea alegerilor cu scopul de a perfectiona legislatia si
procedurile electorale;
b) inainteaza Guvernului si Parlamentului propuneri cu privire la oportunitatea operarii
unor modificari in legislatia electorala;
c) elaboreaza regulamente si instructiuni menite sa perfectioneze procedurile electorale;
d) detine o lista a lucratorilor calificati pentru a-i desemna in consiliile electorale de
circumscriptie si in birourile electorale ale sectiilor de votare;
e) constituie consilii electorale de circumscriptie si birouri electorale ale sectiilor
devotare la desfasurarea alegerilor partiale ale consiliilor locale sau alegerilor pentru functia
de primar;
f) conlucreaza, in procesul de organizare si desfasurare a alegerilor cu:Ministerul
Afacerilor Interne, intreprinderile si institutiile de stat, mijloacele de informare in
masa si asociatiile obstesti.
g) analizeaza structura circumscriptiilor electorale din punctul de vedere al organizarii
administrativ-teritoriale a republicii;
h) implementeaza programe de educatie civica in perioada dintre alegeri;
i) pregateste programe de informare a alegatorilor in perioada electorala;
j) ofera mijloacelor de informare in masa informatii cu privire la desfasurarea alegerilor si
la practica administrativa utilizata in acest sens;
k) prezinta anual rapoarte Parlamentului si, la cerere, Parlamentului, Presedintelui
Republicii Moldova si Guvernului;
l) ofera spre
dezbatere mijloacelor de informare in masa
si publicului
chestiunielectorale;
m) stabileste contacte cu partidele, cu alte organizatii social-politice si
neguvernamentale care au dreptul de a desemna candidati pentru functii publice,
asigurindu-le participarea plenara la procesul electoral;
n) consulta asociatiile obstesti locale interesate sa desfasoare in cadrul alegerilor activitati
ce tin de educatia civica;
o) organizeaza cursuri de instruire si seminare pentru persoanele care vor lua parte la
procesul electoral in calitate de membri ai consiliilor electorale de circumscriptie si ai
birourilor electorale ale sectiilor de votare, in calitate de membri reprezentanti ai partidelor
si ai altor organizatii social-politice, ai blocurilor electorale sau ai potentialilor candidati, in
calitate de functionari ai aparatului consiliilor electorale, de membri ai grupului de
initiativa;
149
p) analizeaza fraudele electorale, inclusiv cele presupuse, din alegerile trecute, curente
sau viitoare si ia masuri pentru prevenirea lor; informeaza autoritatile publice despre
necesitatea solutionarii unor chestiuni, in conformitate cu legislatia electorala;
q) organizeaza consultari prealabile cu partidele, cu alte organizatii social-politice,
cu blocurile electorale si cu reprezentantii mass-media si asigura semnarea de catre
acestia a Codului de conduita pina la inceperea campaniei electorale.
Atributiile Consiliului electoral de circumscriptie :
a) exercita controlul asupra executarii prevederilor prezentului cod si a altor legi care
contin prevederi referitoare la desfasurarea alegerilor;
b) constituie birourile electorale ale sectiilor de votare si supravegheaza activitatea
lor, organizeaza instructaje pentru
membrii acestora, propaga procedura votarii si
importantavotului;
c) distribuie birourilor electorale ale sectiilor de votare mijloace financiare;
d) examineaza comunicarile ce tin de organizarea si desfasurarea alegerilor, sosite din
partea autoritatilor administratiei publice locale, a sefilor de intreprinderi, institutii si
organizatii;
e) exercita controlul asupra intocmirii si verificarii in termen a listelor electorale;
f) asigura aprovizionarea birourilor electorale ale sectiilor de votare cu formulare pentru
listele electorale si procesele-verbale, cu buletine de vot etc.;
g) inregistreaza candidatii independenti si listele de candidati din partea partidelor si altor
organizatii social-politice, blocurilor electorale, aduce la cunostinta publica informatii despre
acestia;
h) decide degrevarea de atributiile de la locul de munca permanent a membrilor consiliilor si
birourilor electorale pe perioada activitatii lor in componenta acestora;
i) totalizeaza rezultatele alegerilor din circumscriptie, prezinta Comisiei Electorale
Centrale actele respective si asigura publicarea in presa locala a rezultatelor votarii;
j) aduna informatii de la birourile electorale ale sectiilor de votare privind prezentarea
alegatorilor la votare, totalizarea rezultatelor preliminare ale alegerilor si le remite
Comisiei Electorale Centrale;
k) examineaza cererile si contestatiile asupra hotaririlor si actiunilor birourilor
electorale ale sectiilor de votare si adopta hotariri executorii in privinta lor;
Atributiile biroului electoral al sectiei de votare:
a) verifica listele electorale impreuna cu autoritatile administratiei publice locale,
asigura integritatea acestora si a buletinelor de vot si este responsabil de intocmirea lor
corecta si deplina;
b) examineaza cererile in legatura cu incorectitudinile din listel electorale, efectueaza
modificarile necesare si elibereaza certificate pentru drept de vot alegatorilor care nu se vor
afla la domiciliu in ziua alegerilor;
c) intocmeste listele electorale suplimentare, inscriind in ele persoanele care voteaza in
baza certificatelor pentru drept de vot, precum si persoanele care, din anumite cauze, nu au
fost inscrise in listele electorale principale;
d) comunica populatiei care locuieste pe teritoriul sectiei de votare data si locul
votarii, asigura pregatirea localului pentru votare, instalarea urnelor si a cabinelor de vot,
organizeaza votarea in ziua stabilita, ia masuri pentru a asigura ordinea in localul sectiilor
de votare;
e) totalizeaza rezultatele alegerilor in sectia de votare, intocmeste procesele-verbale
si le remite, impreuna cu toate buletinele de vot, consiliului electoral de circumscriptie;
150
Test nr. 39
Subiectul 1. Metodele de interpretare a dreptului.
1.1.Caracterizati importanta metodelor in procesul de interpretare a dreptului.
Se cunosc mai multe metode de interpretare a dreptului printre care: metoda logica,
metoda gramaticala, metoda sistematica, metoda teleologica, metoda istorica.
Importanta metodei logice: Este cea mai larg intilnita intre procedeele de interpretare a
normei juridice. Ea consta in folosirea unor procedee ale logicii formale generale. Metoda
logica nu poate fi separata de celelalte metode sau procedee,importanta ei se consta in faptul ca
lamureste a sensul normei juridice, care se sprijina pe utilizarea judecatii logice.
Importanta metodei gramaticale: Analiza morfologica si sintactica a unui text are o
semnificatie deosebita mai ales in cazurile in care apar dificultati in ceea ce priveste continutul
exact al normelor juridice. De exemplu, folosirea in text a legaturii cu ajutorul conjunctiilor
sau", si" duce la sensuri diferite ale textului, intrucit prima conjunctie are un caracter alternativ,
pe cind cea de-a doua are un caracter cumulativ.
Importanta metodei sistematice: Necesitatea aplicarii acestei metode decurge din
caracterul sistematic al normelor juridice, din legatura indisolubila a tuturor normelor in sistemul
151
Unde legea nu distinge, nici interpretul n-o poate face (ubi lex non distinguit, nec
nos distinguere debemus") - este regula potrivit careia in cazul unei formulari generale a
textului normativ subiectul interpretarii nu poate introduce distinctii, deosebiri. Aplicarea, de
asemenea, e generala.
Legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, ci nu invers (,^4ctus interpretandus est
potius ut valeat quam ut pereaf) - este regula potrivit careia nu trebuie sa fie cautate pricini
pentru a nu aplica legea. Atit timp cit o lege e in vigoare, ea urmeaza sa fie realizata practic.
Sarcina interpretului e de a gasi solutia oportuna de aplicare a legii in toate imprejurarile.
Metoda gramaticala
Aceasta metoda consta in stabilirea sensului exact a normei juridice cu ajutorul procedeelor
de analiza morfologica si sintactica a textului actual normativ, pornindu-se de la intelesul
cuvintelor folosite, de la legatura dintre ele, de la constructia frazei, de la semnificatia semnelor de
punctuatie etc.
Este vorba deci de aplicarea regulilor obisnuite ale gramaticii la clarificarea textului juridic.
Procedeele de interpretare gramaticala ne cheama, de asemenea, de a unifica sensul unor
termeni juridici si de a nu admite folosirea lor in mai multe sensuri. Asa, de exemplu, la folosirea
termenului persoana juridica" e necesar de a tine cont de sensul juridic adecvat acestui termen.
Metoda sistematica
Aceasta metoda consta in lamurirea sensului unei norme juridice, a unui text normativ, prin
determinarea locului acestei norme sau acestui text in sistemul ramurii de drept, in sistemul
dreptului in ansamblu, in sistemul principiilor fundamentale ale dreptului, precum si in stabilirea
legaturilor acestei norme sau acestui text cu alte dispozitii normative.
Necesitatea aplicarii acestei metode decurge din caracterul sistematic al normelor juridice,
din legatura indisolubila a tuturor normelor in sistemul de drept. Metoda sistematica ne obliga de
a nu uita ca o norma de drept nu poate fi inteleasa la justa sa valoare, daca este rupta de celelalte
norme. Utilitatea acestei metode e si mai evidenta in cazurile normelor incomplete din punct de
vedere redactional, in cazurile cind continutul ei decurge din structura logica a normei.
Metoda istorica
Metoda istorica necesita examinarea imprejurarilor in care a fost elaborata norma juridica
sau actul normativ respectiv. Ea presupune cercetarea materialelor care au stat la baza elaborarii
normei sau actului normativ, expunerea de motive si discutiile ce s-au purtat pe marginea
materialului normativ supus interpretarii. O informatie respectiva asupra acestei probleme
poate fi gasita in preambulul actului normativ.
Referindu-se la metoda istorica de interpretare, profesorul Gheorghe Mihai subliniaza
faptul ca sensul acestei metode consta in a cerceta o seama de elemente de natura psihoistorica
si socioistorica, apte sa concure la o intelegere mai clara a semnificatiilor generale ale normei
juridice: in ce stare de spirit se gaseau autorii legii, care au fost motivele ce i-au determinat sa
legifereze si cum si-au reprezentat ei viitorul aplicativ al actului normativ elaborat, in acest sens,
cercetatorii se apleaca asupra textelor care au proiectat legea, comparindu-le cu textele ei
definitive, pentru a discerne in ce acceptiune legiuitorul si-a precizat si modificat gindirea".
Interpretarea istorica consta in stabilirea sensului adevarat si deplin al normelor juridice
prin
analiza conditiilor istorice, social-politice care au determinat adoptarea unui act normativ si in
functie de aceste conditii prin determinarea scopurilor urmarite de acest act.
Metoda teleologica
Metoda teleologica (teleos" - scop) consta in lamurirea continutului normelor juridice
prin determinarea scopului urmarit de legiuitor atunci cind aceste norme au fost adoptate.
153
Normele juridice au nu numai un continut, dar si o finalitate, un scop. Ele sint adoptate
pentru atingerea unor obiective politice, economice, sociale. De aceea este important sa se
inteleaga continutul normelor juridice prin raportarea lor la obiectivele urmarite. J.I.Bergel nu
intimplator atragea atentia la neglijarea prea adeseori a studierii finalitatilor dreptului. In
aceasta ordine de idei, Bergel remarca ca nici practicienii si nici teoreticienii nu pot sa faca
abstractie de finalitatile sistemului juridic sau ale regulilor juridice pentru a le intelege sensul, a
se orienta in ceea ce priveste interpretarea, aplicarea ori prevederea evolutiei acestora. Adevarul
juridic, justitia nu se pot reduce la o simpla deductie formala si logica, acestea avind
relevanta in raport cu ratiunea de a fi a dreptului, scopul si idealul in drept. Acelasi lucru este
impartasit si de catre E.Sperantia: Problema genezei si esentei Dreptului nu poate fi nici
atinsa, nici rezolvata fara o referire cit de rapida la teleologia, la scopurile si valorile vietii
noastre".
Intrucit prin aceasta metoda se urmareste gasirea gindului real al legiuitorului" interpretul va
tine cont, de asemenea, de dispozitiile cuprinse in preambulul actului normativ, in care sint cuprinse
normele juridice supuse interpretarii, de argumentele aduse in favoarea adoptarii actului normativ
s.a.
Desigur ca prin aceasta metoda de interpretare se da numai o orientare, pentru ca ea
trebuie sa se coreleze cu celelalte metode.
1.3.Formulati interactiunea principalelor metode de interpretare a dreptului.
Interactiunea principalelor metode de interpretare a dreptului: metoda logica este cea mai
des intilnita si cea care cel mai des interactioneaza cu celelalte feluri de metode de interpretare
a dreptului, acest fapt se datoreaza prin insasi felul interpretarii si anume cel al logicii. Metoda
logica nu poate fi separata de celelalte metode sau procedee, deoarece orice lamurire a sensului
normei juridice se sprijina pe utilizarea judecatii logice.
Metoda gramaticala de asemenea dupa scopul sau nu poate fi de sinestatatoare deoarece
tot ce e scris este analizat din toate punctele de vedere.
la stat se sting, complet sau parial, de ctre stat, n funcie de numrul total de
voturi valabil exprimate pentru concurentul electoral n circumscripia electoral respectiv.
Suma de bani, determinat prin mprirea sumei creditului la numrul de alegtori care au
participat la votare, apoi prin nmulirea rezultatului obinut cu numrul de voturi valabil
exprimate pentru concurentul electoral respectiv, urmeaz a fi stins din contul statului.
Se interzice finanarea i susinerea material sub orice form a campaniilor electorale de
ctre: cetenii Republicii Moldova care nu au mplinit 18 ani; organizaii finanate de la buget;
persoane anonime; organizaii de binefacere i religioase.
Persoanele fizice i juridice nu au dreptul s comande materiale electorale publicitare pentru i
n favoarea concurenilor electorali i s achite cheltuielile aferente producerii acestora fr
acordul concurenilor electorali i cu mijloace financiare care nu au fost virate pe contul "Fond
electoral" al concurenilor respectivi.
Mijloacele financiare virate pe contul "Fond electoral" nu pot fi folosite n scopuri personale.
Concurenilor electorali li se interzice s propun alegtorilor bani, cadouri, s distribuie fr
plat bunuri materiale, inclusiv din ajutoarele umanitare sau din alte aciuni de
binefacere.Concurenii electorali prezint o dat la dou sptmni organelor electorale
respective rapoarte financiare, care trebuie s conin informaii referitoare la venituri i
cheltuieli conform destinaiei.Banca informeaz Comisia Electoral Central i consiliul
electoral de circumscripie respectiv despre sumele bneti virate n contul concurentului
electoral n decurs de 24 de ore de la data depunerii lor la cont. Comisia Electoral Central
i consiliul electoral de circumscripie pot cere Curii de Conturi sau Inspectoratului Fiscal
Principal de Stat de pe lng Ministerul Finanelor efectuarea unui control al surselor de venit,
al corectitudinii evidenei i folosirii conform destinaiei a banilor de ctre concurenii
electorali.
2.3 Evaluai legislaia n acest domeniu, iar la necesitate, formulai propuneri.
Vedei punctul 2.1, 2.2
Test nr. 40
e)
unde legea nu distinge nici interpretul n-o poate face;
f)
legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, ci nu invers.
Exceptia este de stricta interpretare. Aceasta regula trebuie de inteles in sensul ca
exceptiile nu pot fi create prin interpretare, in cazul interpretarii nu se genereaza, nu apar noi
norme juridice, ci este doar lamurit continutul normelor existente.
Unde legea nu distinge, nici interpretul n-o poate face (ubi lex non distinguit, nec
nos distinguere debemus") - este regula potrivit careia in cazul unei formulari generale a
textului normativ subiectul interpretarii nu poate introduce distinctii, deosebiri. Aplicarea, de
asemenea, e generala.
Legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, ci nu invers (,^4ctus interpretandus est
potius ut valeat quam ut pereaf) - este regula potrivit careia nu trebuie sa fie cautate pricini
pentru a nu aplica legea. Atit timp cit o lege e in vigoare, ea urmeaza sa fie realizata practic.
Sarcina interpretului e de a gasi solutia oportuna de aplicare a legii in toate imprejurarile.
1.3.Estimati argumente logice de interpretare a dreptului.
Pe linga regulile enumerate, metoda logica se sprijina si pe anumite argumente sau
procedee de demonstratie. La ele se atribuie urmatoarele:
1. Argumentul per a contraria. Acest argument se bazeaza pe legea logica a tertului
exclus (tertium non datur). Conform argumentului dat, in cazul notiunilor contradictorii, care
se neaga una pe alta, doar una poate fi adevarata, cealalta este falsa. Cu alte cuvinte, cine sustine
o teza neaga teza contrara (quj dicide uno, de altero negat).
Acest principiu logic de interpretare se bazeaza pe ideea neconcordan-tei. Astfel, daca legea
prevede o sanctiune pentru o persoana care a savirsit o infractiune, ea nu poate sa prevada, in
acelasi timp, pentru aceeasi persoana si pentru aceeasi fapta, si o rasplata. De aici rezulta ca un
mijloc de proba nu poate dovedi in acelasi timp ca evenimentul a avut si nu a avut loc.
2. Argumentul ad absurdum readucere la absurd. Cu ajutorul acestui argument se
demonstreaza ca o anumita solutie propusa prin interpretare este singura posibila, deoarece
orice alta solutie ar duce la consecinte inadmisibile, absurde, care ar contraveni legii.
De exemplu, art. l din Constitutia Republicii Moldova prevede: (1) Republica Moldova
este un stat suveran si independent, unitar si indivizibil". De aici rezulta ca ar fi absurd sa
spunem ca Republica Moldova este un stat federal. Singura interpretare este aceea ca
Republica Moldova este un stat unitar. Orice alta interpretare va fi incorecta, absurda, va fi
contrara legii constitutionale.
3.
A majori ad minus (cine poate mai mult, poate si mai putin). Acestargument
desemneaza situatia in care o autoritate publica, cu putere mai mare, poate sa faca ce face o
autoritate publica subordonata ei. De acest argument ne conducem in cazurile interpretarii
extensive. Cum mentioneaza profesorul Nicolae Popa, in istoria dreptului nu gasim decit o
singura exceptie de la acest principiu, cind se putea face mai mult, dar nu se putea face mai
putin. Este vorba de drepturile pe care le avea femeia maritata asupra imobilului dotai,
inainte de Justinian.
4.
Argumentul a fortiori (cu atit mai mult). Este argumentul sensul caruia consta in
aceea ca ratiunea aplicarii unei norme juridice este si mai intr-o alta ipoteza decit cea indicata
expres in norma respectiva. Astfel, de exemplu, daca dreptul de proprietate in intregimea sa poate
fi dobindit prin uzucapiune, cu atit mai mult poate fi dobindit o parte a acestuia (uzusfructus). Prin
urmare, rationamentul afortiori consta in utilizarea unei prevederi normative pentru un alt obiect,
decit obiectul sau, deoarece ratiunea care o justifica este mai adecvata altui obiect. Astfel,
sanctiunea prevazuta pentru fapta comisa prin neglijenta se va aplica, cu atit mai mult, unei fapte
comise in mod intentionat, chiar in ipoteza in care nu este prevazuta pentru acest din urma caz.
5.
Argumentul a pari. Argument intinit si sub maxima ubi eadem est Jegis ratio, ibi
eadem est legis legis dispozitia (unde este ratiune a legii, se aplica aceeasi dispozitie a ei). Acesta
este un argument de analogie care are la baza ideea potrivit careia aceeasi cauza produce aceleasi
efecte. De aici rezulta ca pentru situatii identice trebuie sa se pronunte solutii identice. Acest
rationament logic este un rationament prin analogie care consta in a decide dintr-o asemanare, o
157
alta asemanare, in absenta unei norme juridice care sa reglementeze o situatie, asupra acestei
situatii se extinde o norma care a fost elaborata pentru o situatie asemanatoare.
6.
Argumentul in dubia pro reo" (indoiala profita acuzatului)". Acest argument este
aplicabil in materia dreptului penal. Daca in procesul de administrare a probelor, exista indoiala
asupra vinovatiei celui acuzat de savirsirea unei infractiuni, aceasta indoiala este in favoarea
acuzatului.
158
TEST nr. 41
161
un pret mai mic si altul secret, in care este indicat pretul real, urmarindu-se ca taxarea sa se faca
asupra pretului mai mic.
TEST nr. 42
nu fac acest lucru. Numai datorita faptului ca acceptam aceasta fictiune, putem vorbi raspicat de
guvernarea legilor, si nu a oamenilor
Legislatia Republicii Moldova, de asemenea, utilizeaza, in diverse cazuri, fictiunile. Asa, de
exemplu Un militar sau o alta persoana disparuta fara veste in legatura cu actiuni militare poate
fi declarata decedata numai dupa expirarea a 2 ani de la incetarea actiunii militare
Este evident ca termenii indicati pentru declararea persoanei decedata este o fictiune, fiindca
cel disparut ar fi putut sa nu fi murit sau nu. Chiar daca persoana disparuta a decedat, este
aproape cert ca moartea nu a intervenit exact la data scurgerii timpului indicat.
1.2.Generalizati prezumtiile si categoriile acestora.
Prezumtiile sint procedee tehnice prin care legiuitorul accepta sau chiar impune ca ceva
exista fara sa fie nevoie de a proba o atare situatie.1
Prezumtia este deci un act voluntar al spiritului, considerind ca sigur ceea ce este
indoielnic, ca nediscutabii ceea ce este cel mai probabil".2 Ea porneste de la o probabilitate
spre a proclama o certitudine. Exemplu de prezumtii ne pot servi: prezumtia cunoasterii legii
din momentul publicarii ei, prezumtia conform careia copilul nascut in timpul casatorie are
ca tata pe sotul mamei, se prezuma ca adevarat ceea ce s-a judecat s.a.
Prezumtiile pot fi: relative (jus tuntum) si absolute (juri set de jure).
Prezumtiile relative pot fi infirmate prin probe contrare. De exemplu, se dovedeste ca nu
sotul este tatal copilului, sau, pornind de la prezumtia de nevinovatie, se aduc probe care
dovedesc vinovatia.
Prezumtiile absolute nu pot fi rasturnate prin nici un fel de dovada. Exemplu ne poate servi
prezumtia de necunoastere a legii ca minorul sub 14 ani nu are disceraamint pentru a raspunde
penal pentru fapta sa.
Prezumtiile, de asemenea, se diferentiaza in prezumtii legale si pre-zumtii judiciare.
Legale sint prezumtiile determinate in special prin lege. De exemplu Codul Civil al
Republicii Moldova (Prezumtia de posesiune neintrerupta") prevede urmatoarele: Daca
persoana a posedat bunul la inceputul si la sfirsitul unei perioade, se prezuma ca a posedat
neintrerupt pe parcursul intregii perioade".
Prezumtiile judiciare sint lasate de a fi stabilite de instantele de judecata. Ele depind de
aprecierea judecatorului.
1.3.Estimati prezumtia constitutionala privind nevinovatia si alte prezumtii prevazute de
legislatia Republicii Moldova.
Conform constitutiei RM Orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pina
cind vinovatia sa va fi dovedita in mod legal, in cursul unui proces judiciar public, in cadrul
caruia i s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale.
Prin dispozitia expresa a Constitutiei, prezumtia de nevinovatie devine un drept fundamental
al cetateanului si, referindu-ne la situatia persoanei invinuite de savirsirea unei infractiuni,
trebuie sa fie considerata ca un principiu fundamental al procesului penal.
Prezumtia de nevinovatie decurge din cerinta ca nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la
raspundere, constituind o garantie pentru orice persoana ca, in lipsa probelor de vinovatie, nu
poate fi trimisa in judecata si condamnata; prin acest principiu, autoritatile judiciare sint
obligate sa administreze probele necesare pentru dovedirea invinuirii si sa traga, in lipsa unor
astfel de probe, concluzia nevinovatiei invinuitului sau inculpatului. Prezumtia de nevinovatie
constituie baza procesuala a dreptului la aparare si a drepturilor procesuale acordate
invinuitului.
167
conducerea Guvernului.Au participat:58,33% din alegatori, din care 64,2 % au sustinut regimul
de guvernare prezidential.
Putem mentiona ca legislatia in vigoare in domeniu nu este intru totul in concordanta cu
realitatea.Pornim de la aceea ca subiecti cu dr. de initiativa pot fi un numr de cel puin 200000
de ceteni ai Republicii Moldova cu drept de vot. Cetenii care iniiaz referendumul trebuie
s provin din cel puin o jumtate din unitile administrativ-teritoriale de nivelul doi ale
Republicii Moldova, iar n fiecare din ele trebuie s fie colectate cel puin 20000 de semnturi
n sprijinul acestei iniiative. n cazul referendumului constituional, se aplic condiiile
revizuirii constituiei cu un num. De cel puin 200.000 de cet. A R.M. cu drept de vot. Cet. Care
iniiaz revizuirea constituiei trebuie s provin din cel puin jumtate din unitile admin.
Terit. De nivelul doi, iar n fiecare din ale s fie nregistrate cel puin 20.000 de semnturi n
sprijinul iniiativei date.Unitati administrative teritoriale avem 32 in RM.Facind un calcul
ajungem la concluzia 320.000 de cetateni trebuie sa aiba dr de initiva si nu 200.000.La fel acest
nr. De 20.000 trebuie de modificat, deoarece unele unitati administrative teritoriale nu dispun
de un asa nr de cetateni.Astfel in cazul asta ce vom face?Nu vom mai desfasura
referendumuri?................
TEST nr. 43
normei juridice, ea devine un raport juridic. Norma de drept ii confera relatiei sociale caracter
juridic.
Indiferent de ramura de drept, de norma care il reglementeaza sau in imprejurarera, in
temeiul caruia se naste, raportul juridic se stabileste intre subiectii de drept (cel putin doi
subiecti), care pot fi numai oamenii, priviti individual sau organizatii in colectivitati
corespunzatoare. Raportul juridic are un anumit continut, care reprrezinta legatura propriuzisa dintre subiecti si care consta in drepturile si obligatiile reciproce ale acestora. Orice raport
juridic are un obiect care nu este altceva decit acea actiune sau acea conduita asupra careia
sunt indreptate drepturile subiective si obligatiile participantilor la raportul juridic..
1.2.Stabiliti legatura dintre elementele de structura ale raportului juridic.
Pornind de la faptul ca aceste elemente formeaza structura raportului juridic vedem o
legatura si o interdependenta intre aceste elemente. Subiect al raportului juridic, pot fi numai
oamenii. Ei participa la raporturile juridice in calitate de persoane fizice, persoane juridice si
organe de stat. In calitate de organ de stat, subiectul poate fi individual (primarul) sau colectiv
(consiliile locale). Organele de stat colective pot fi persoane juridice (ministerele) sau nu pot
fi in aceasta calitate (completele de judecata alcatuiti din mai multi membri).
Drepturile si obligatiile subiectilor intre care se desfasoara o relatie sociala formeaza
continutul raportului juridic.
Conduita umana ce se realizeaza de catre subiectii raportului juridic ca urmare a exercitarii
drepturilor si indeplinirii obligatiilor constituie obiectul raportului juridic.
1.3.Estimati natura si importanta obiectului raportului juridic si formulati exemple.
In literatura juridica nu este un punct de vedere unic asupra obiectului raportului juridic.
Din punct de vedere filosofic, prin obiect putem intelege aceea ce ii revine subiectului si
asupra caruia el isi indreapta activitatea de cunoastele si alta activitate. Obiectul si subiectul
sunt doua categorii de perechi.
Opinia dominanta in privinta obiectului este aceea, ca obiectul raporturilor juridice il
formeaza anumite actiuni, pe care titularul dreptului subiectiv le efectueaza sau le poate
pretinde si pe care celalalt subiect este obligat a le savirsi.
Unii autori considera ca numai bunurile materiale pot constitui obiect al raporturilor
juridice, iar raporturile juridice care nu se refera la un bun material nu au obiect.
Nu este lipsita de sens nici conceptia, conform careia obiectul raportului juridic poate fi
foarte variat, printre care:
- bunurile materiale, care au valoare din punct de vedere economic si pot fi exprimate intro forma baneasca;
- anumite valori persoanlse nepatrimoniale (viata, sanatatea, cinstea, demnitatea);
- produsele activitatii creative si rezultatele creatiei intelectuale (operele literare, de arta,
muzica, stiintifice, programele computerizate);
- rezultatele participantilor la raportul juridic (anumite servicii)
- conduita umana exteriorizata (actiuni sau inactiuni)
- hirtiile de valoare sau documentele (banii, actiile, diplomele, atestatele, ..)
Asupra obiectului raportului juridic sint indreptate drepturile subiective si obligatiile
juridice ale participantilor la relatiile care formeaza acest raport, adica in baza lui, apare insusi
raportul juridic. Dreptul subiectiv deschide fata de titularul sau posibilitatea de a poseda, de a
folosi, de a dispune de ceva, de a se comporta intr-un anumit mod, de a pretinde un anumit
comportament din partea altora. Toate acestea nimeresc sub notiunea de obiect al raportului
juridic. Obligatia juridica este chemata sa asigure realizarea acestui drept, functionarea
normala a raportului juridic in interesul imputernicitului si al statului in general.
Subiectul 2. Notiunea si functiile Parlamentului Republicii Moldova.
170
2.1 Dati notiune de Parlament, relatati despre durata mandatului si despre locul
Parlamentului in sistemul autoritatilor publice.
Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova i unica
autoritate legislativ a statului.
Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organic, n
caz de rzboi sau de catastrof.Alegerile deputailor se desfoar n cel mult 3 luni de la
expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului precedent. Parlamentul se alege prin
vot universal, egal, direct, secret i liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani, care poate fi
prelungit, prin lege organic, n caz de rzboi sau catastrof. Mandatul Parlamentului se
prelungete pn la ntrunirea legal a noii lui componene. n aceast perioad nu poate fi
revizuit Constituia, nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.
Parlamentului i se atribuie un rol deosebit n sistemul autoritilor publice. O asemenea
afirmaie nu este ns suficient pentru determinarea locului i rolului parlamentului n cadrul
mecanismului de stat. n viziunea noastr poziia acestui organ reprezentativ n raport cu alte
aut. Pub. poate fi determinat cu exactitate pornind de la sfera atribuiilor conferit de legislaia
n vigoare i care formeaz competena acestuia . Astfel funcii ce in de exercitarea
suveranitii naionale, Parlamentul RM exercit mai multe funcii : legislativ, adoptarea
bugetului de stat i a controlului aspura realizrii lui, stabilirea direciilor principale ale
activitii social-economice, culturale i juridice, alegerea, formarea, numirea sau revocarea
unor autoriti statale, aprarea rii i conducerea n politica extern, controlul parlamentar.
2.2 Argumentati declaratia Parlamentul organ reprezentativ Supreme al poporului
Republicii Moldova
Atributia de baza a Parlam.modern e/e legata de raporturile juridice de reprezentare a
poporului, care e/e singurul titular al suvearnitatii si care imputerniceste, p/u o perioada limitata
de timp, un anumit numar de persoane sa exercite suveranitatea in numele sau. Fiind ales de
ctre ceteni prin vot universal, egal, direct, secret i liber exprimat, Parlamentul RM
reprezint voina poporului i are dreptul s exercite cele mai importante prerogative aparinnd
n exclusivitate poporului n calitatea acestuia de deintor al suveranitii naionale.
Parlam. prezinta o manifestare a suveraitatii nationale si da expresie puterii poporului.El e/e
exponentul intereselor politice ale intregului popor, iar prin mandatul incredintat, nu poate
proteja interesele particulare, locale sau de grup, care ar intra in contradictie cu cele generale
ale societatii. Parlam. e/e unica autoritate legiuitoare a statului si detine monopolul
reglementarilor normative, cu toate ca sunt si alte autoritati care desfasoara aceasta activitate,
precum e/e Guv., insa aceasta o face doar in baza unei abilitari speciale primite de la Parlam si
aprobate ulterior tot de acesta. Potrivit unor opinii din literatura juridica de specialitate Parlam
nu ar fi unica autoritate legiuitoare a tarii, intrucit deasupra acestui organ s-ar afla puterea
intregului electorat, care o poate exercita si in mod direct, prin referendum. Poporul, prin
referendum, nu lipseste Parlam de calitatea de unica autoritate legislativa, deoarece institutia
referendumului nu inlatura caracterul reprezentativ al regimului constitutional al RM.
2.3 Evaluati declaratia Parlamentul unica autoritate legislativa a statului
Functiile Parlam interactioneaza asa incit separarea lor e/e artificial si are o valoare
exclusive didactica. Astfel, prin unele dintre procedurile de informare se exercita si controlul,
iar valoarea deliberarii se masoara prin control. Funcia legislativ este funcia primordial a
Parlamentului Republicii Moldova. Aceast prerogativ ofer parlamentului nobila misiune, dar
i datorie, s adopte norme juridice care mbrac diferite forme externe. Anume din aceste
considerente CRM art.60 declar Parlamentul unic autoritate legislativ a statului (Ion
Guceac).In acest caz, se subliniaza faptul ca numai Paramentul are menirea sa reglementeze
171
primar si originar relatiile sociale fundamentale sis a asigure unitatea reglementarilor legislative
pe intreg teritoriul tarii. Prin esenta sa, functi legislative presupune activitatea statului care are
ca obiect edictarea de n.j, obligatorii p/u subiectele de drept la care se refera, precum si p/u
executive, care raspunde de asigurarea realizarii legii, indeosebi in calitate de titular al fortei de
constringere a statului, iar, in caz de litigii, si p/u puterea judecatoreasca.
TEST nr. 44
Subiectul 1. Subiecii raportului juridic.
1.1. Identificai conceptul i categoriile subiecilor raporturilor juridice.
1.2.Determinai capacitatea juridic a subiecilor de drept n diferite ramuri ale dreptului.
1.3.Formulai rolul statului i a autoritilor publice ca subieci de drept i capacitatea lor
juridic n condiiile Republicii Moldova
politicii interne i externe a statului; e) aprob doctrina militar a statului; f) exercit controlul
parlamentar asupra puterii executive, sub formele i n limitele prevzute de Constituie; g)
ratific, denun, suspend i anuleaz aciunea tratatelor internaionale ncheiate de Republica
Moldova; h) aprob bugetul statului i exercit controlul asupra lui; i) exercit controlul asupra
acordrii mprumuturilor de stat, asupra ajutorului economic i de alt natur acordat unor state
strine, asupra ncheierii acordurilor privind mprumuturile i creditele de stat din surse strine;
j) alege i numete persoane oficiale de stat, n cazurile prevzute de lege; k) aprob ordinele i
medaliile Republicii Moldova; l) declar mobilizarea parial sau general; m) declar starea de
urgen, de asediu i de rzboi; n) iniiaz cercetarea i audierea oricror chestiuni ce se refer
la interesele societii; o) suspend activitatea organelor administraiei publice locale, n
cazurile prevzute de lege; p) adopt acte privind amnistia; r) ndeplinete alte atribuii, stabilite
prin Constituie i legi.
2.2 Stabiliti raporturile Parlamentului cu alte autoritati publice in exercitarea
atributiilor sale.
Parlamentul exercita controlul asupra bugetului de stat, acest control este realizat prin
intermediul Curtii de Conturi.Parlamentul alege, formeaza, numeste si revoca unele din
autoritatile publice.Parlamentarii au dreptul de a cere explicatii guvernului pentru diverse
aspecte ale politicii de administrare sau in legatura cu unele masuri intreprinse de
guvern.Parlamentul nu-si poate indeplini functiile daca nu acioneaz in cunostinta de
cauza.Informarea deci are loc prin solicitarea de informatii,adresarea de intrebari si
interpelari.Toate acestea cad pe umerii guvernului,el fiind responsabil de informarea
deputailor.Guvernul de asemenea are drept de initiativa legislativa.Presedintele trebuie sa
consulte parlamentul daca 1) decide sa dizolve parlamentul pe motiv ca aceste timp de 45 de
zile de la prima solicitare nu a acordat votul de incredere guvernului; 2) daca solicita
referendum.Parlamentul poate abilita guvernul sa emita ordonante care apoi se supun aproarii
de parlament.Audierea si dezbaterea programului noului guvern constituie procedura de
informare si contol a guvernului de ctre parlament,care poate acorda fie vot de incredere fie de
neincredere.Parlamentul poate admite o motiune de cenzura,acesta fiind procedura de atragere a
raspunderii
parlamentului.Efectul
ei
fiind
incetarea
fortata
a
mandatultui
Guvernului.Presedintele tarii poate fi demis de ctre parlament cu votul a doua treimi de
deputati alesi.In cazul savirsirii de ctre presedinte a unor fapte ce incalca prevederile
constitutiei,cel putin o treime de deputati inainteaza propunerea de demitere in parlament si
presedintelui.Acesta va da explicatii parlamentului si curtii constititutionale.Legile adoptate de
ctre parlament se promulga de ctre presedinte,acesta poate cere doar o singura data
reexaminarea legii.Parlamentul alege seful statului cu votul a doua treimi din deputatii alesi.
Alege 2 judecatori la curtea constitutional.
2.3 Evaluati legislatia ce reglementeaza atributiile Parlamentului, si formulati, dupa caz,
propuneri.
Principalele acte ce reglementeaza activitatea si atributiile Parlamentului sunt Constitutia,
Legea despre adoptarea Regulamentului Parlamentului, Legea despre statutul deputatului in
Parlament, Codul electoral, Legea cu privire la procedura de alegere a Preedintelui Republicii
Moldova. Constitutia reglememnteaza la general atributiile parlamentului atribuindui acestui un
capitol aparte unde e indiat oraganizarea si functionarea, statutul deputatilor si legiferarea in
procesul de activitate a parlamentului.
Legea despre adoptarea Regulamentului Parlamentului reglememnteaza detaliat activitatea si
functionarea parlamentului. Aici gasim articole ce reglementeaza detaliat constituirea si
functionarea parlamentului sit si desfasurarea propriu-zisa a lucrarilor parlamentului.
173
De asemenea atributiile parlamentului reies si din codul electoral si din legea cu privire la
alegerea presedintelui republicii Moldova, in care parlamentul joaca un rol primordial.
Normele de drept sunt elemente structurale ale sistemului normativ. Ideea organizarii sistemice
a dreptului conduce inerent la concluzia unicitatii sistemului de drept, cu consecinte discutate si
disputate in literatura problemei. Fata de teoria pluralismului juridic care, in ultima instanta, de
dragul justificarii integrarii supranationale a sistemelor nationale de drept, minimalizeaza sau
chiar ignora cauzalitatea interna a autoorganizarii national-etatice a dreptului, exista, in opinia
noastra, o perspectiva - att teoretica, dar si de politica a legislatiei - care sa accepte ca
apropierea si, treptat, integrarea sistemelor nationale de drept intr-un suprasistem comunitar are
a se produce nu prin anularea, valorilor juridice nationale intr-o totalitate normativa
mondializatoare si depersonalizatoare, ci printr-o constructie juridica comunitar-integrativa, in
care sistemele juridice nationale sa rezoneze prin valorile colective, asimilate in normativitatea
sistemelor nationale de drept.
TEST nr. 45
presedintelui Parlamentului sau a cel putin 1/3 din membrii sai. Orice membru al Biroului
permanent poate fi revocat prin hotarire a fractiunii parlamentare, care l-a numit, adoptata cu
votul majoritatii membrilor acesteia.
Atributiile Biroului permanent al Parlamentului: a) propune Parlamentului data convocarii
sesiunii si durata acesteia; b) supune spre aprobare Parlamentului componenta numerica si
nominala a delegatiilor parlamentare permanente la organizatiile internationale; c) pregateste
si asigura desfasurarea lucrarilor Parlamentului; d) propune Parlamentului spre aprobare
componenta nominala a comisiilor permanente, conform deciziilor fractiunilor parlamentare si
solicitarilor deputatilor; e) coordoneaza activitatea comisiilor permanente; f) intocmeste, de
comun acord cu presedintii fractiunilor parlamentare si ai comisiilor permanente, proiectul
ordinii de zi a sedintelor Parlamentului si il prezinta Parlamentului spre aprobare; g) stabileste
modul de dezbatere publica a proiectelor de acte legislative, de acumulare, examinare si
dezbatere a propunerilor prezentate in legatura cu acestea; h) asigura controlul plasarii la timp
pe web site-ul Parlamentului a proiectelor de acte legislative, a ordinii de zi, a stenogramelor
sedintelor plenare, precum si a altei informatii pasibile de a fi publicata; i) aproba
Regulamentul privind acreditarea reprezentantilor mijloacelor de informare in masa pe linga
Parlament; j) stabileste obligatiunile membrilor biroului; k) stabileste structura si statul de
personal ale Aparatului Parlamentului si le prezinta Parlamentului spre aprobare; l) elaboreaza
proiectul bugetului Parlamentului si il prezinta Parlamentului spre aprobare impreuna cu o
nota de fundamentare, iar in caz de necesitate, modifica bugetul in limita unui trimestru si a
mijloacelor aprobate; m) indeplineste alte atributii prevazute de prezentul Regulament sau
insarcinarile date de catre Parlament.
Biroul permanent adopta hotariri, in limita competentei prevazute de Regulament, cu votul
majoritatii membrilor lui.
Comisiile permanente se aleg pe intreaga durata a legislaturii. Numarul comisiilor, denumirea,
componenta numerica si nominala a fiecarei comisii se va hotari de Parlament, la propunerea
Biroului permanent. Componenta comisiilor permanente: Presedintii, vicepresedintii,
secretarii si membrii comisiilor permanente se aleg de Parlament cu votul majoritatii
deputatilor alesi.
Atributiile presedintelui comisiei permanente: a) asigura pregatirea ordinii de zi a sedintelor
comisiei; b) stabileste sarcinile membrilor comisiei si ia decizii in problemele ce vizeaza
atributiile si activitatea comisiei; c) inainteaza spre examinare propuneri privind constituirea
subcomisiilor si componenta lor si despre rezultatul examinarii informeaza Parlamentul; d)
reprezinta comisia in relatiile ei cu Biroul permanent si cu celelalte comisii; e) conduce
sedintele comisiei; f) semneaza actele si corespondenta comisiei; g) in caz de necesitate,
atrage alte persoane la lucrarile comisiei; h) asigura mentinerea ordinii in cadrul sedintelor
comisiei; i) indeplineste alte atributii prevazute de prezentul Regulament.
Atributiile comisiilor de ancheta: Comisia de ancheta citeaza ca martor orice persoana care
dispune de informatii despre vreo fapta sau imprejurare de natura sa serveasca la cercetarea
cauzei. La cererea comisiei de ancheta, orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine
vreun mijloc de proba este obligata sa le prezinte comisiei. Institutiile si organizatiile sint
obligate, in conditiile legii, sa raspunda la solicitarile comisiei de ancheta. Cind pentru
lamurirea unor fapte sau imprejurari, in vederea elucidarii adevarului, este necesar a antrena
experti, comisia de ancheta dispune efectuarea de expertize. Comisia de ancheta nu poate
sustine urmarirea penala efectuata in conditiile legii de organele de urmarire penala si
instantele judecatoresti.
2.3 Evaluati legislatia din domeniul instituirii comisiilor de ancheta si comisiilor speciale,
precum si statutul lor.
177
TEST nr. 46
fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte si legile ei interne, prioritate au
reglementarile internationale". Mentionam faptul ca aceasta prioritate este acordata numai
reglementarilor din domeniul drepturilor omului si nu se rasfringe asupra altor domenii, in ce
priveste alte domenii de activitate, intrarea in vigoare a unui tratat international continind
dispozitii contrare Constitutiei va trebui precedata de o revizuire a acesteia" (vezi alin. (2) al
art. 8 al Constitutiei).
1.3.Formulati directiile de democratizare a societatii si statului in Republica Moldova.
Intru garantarea si respectarea principilor democratiei Statului RM nu-i este deajuns
consacrarea acestor principii pe cale constitutionala sau prin alte cai, ci infaptuirea anumitor
pasi reformatori care ar fi meniti sa asigure si sa istitue un stat si o societatate democratica. In
principla aceasta democratiyare ar presupune a reforma judiciara nou in prim plan care ar
institui organe de drept indepentente si impartiale in rezultatul caruia societatea civila ar
capata o incredere deplina nu numai in sistemul judecatoresc ci in stat. Un alt pas il reprezinta
inlaturarea ramasitelor socialiste din toate organele de stat, avind in vedere acele institutii
vechi nereformate care sunt un barier in calea democratizarii Statului RM.............
TEST nr 47
in al doilea rind, raspunderea este, mai ales, de ordin normativ, iar responsabilitatea este
de ordin valoric.
in al treilea rind, raspunderea se manifesta, mai ales, ca expresie a unor cerinte pe care
societatea le impune agentului, in timp ce, responsabilitatea se manifesta ca prezenta umana
libera, ca expresie a cerintelor pe care agentul le formuleaza, la adresa societatii.
in final, raspunderea vizeaza in mod direct conservarea sistemului social dat, in timp ce,
responsabilitatea vizeaza, mai ales, ameliorarea sistemului social si dezvoltarea lui, prin
perfectionarea fiintei umane.
Raspunderea juridica, indiferent de forma ei concreta de manifestare, are la baza
urmatoarele principii:
1. Principiul legalitatii raspunderii juridice.
2. Principiul raspunderii pentru fapte savirsite cu vinovatie.
3. Principiul raspunderii personale.
4. Principiul prezumtiei nevinovatiei in stabilirea raspunderii juridice.
5. Principiul justitiei sanctiunii.
6. Principiul operativitati raspunderii juridice.
7.Principiul potrivit caruia unei singure violari a normei juridice ii
corespunde o singura imputare a raspunderii.
Principiul legalitatii raspunderii juridice are un caracter complex. Caracterul lui complex
se manifesta prin faptul ca:
a) raspunderea juridica are loc numai in baza normei juridice
b) aplicarea sanctiunii tine de competenta stricta a statului si reprezentantilor lui
oficiali;
c) insesi organele statului activeaza in stricta conformitate cu prevederile normelor
juridice.
Principiul raspunderii pentru fapte savirsite cu vinovatie. Potrivit acestui principiu, orice
subiect de drept poate fi sanctionat numai atunci cind este vinovat si numai in limitele
vinovatiei sale. Legea prevede si unele abateri de la acest principiu, cind raspunderea are loc
independent de culpa, in asemenea cazuri, se prevede mecanismul respectiv de recuperare
legata de raspunderea pentru vinovatia altuia.
Principiul raspunderii personale presupune raspunderea stricta a persoanei care a savirsit
fapta ilicita. Este adevarat ca exista si situatii in care raspunderea poate interveni si de fapta
altuia, dar, in general, raspunderea se stabileste numai pentru fapta proprie.
Principiul prezumtiei nevinovatiei a fost consfintit si de Constitutia Republicii Moldova.
Conform art. 21, orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pina cind
vinovatia sa va fi dovedita in mod legal, in cursul unui proces judiciar public, in cadrul caruia i
s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale". Acest principiu reflectat in Constitutie
necesita o interpretare extensiva: el se rasfringe asupra tuturor cazurilor si formelor raspunderii
juridice.
Principiul justitiei sanctiunii presupune, in primul rind, proporti-onalitatea sanctiunii in
raport cu gravitatea faptei. Eficienta raspunderii juridice depinde, in mare masura, de alegerea
corecta a sanctiunii, individualizarea pedepsei.
Principiul operativitatii raspunderii. Aplicarea sanctiunii reprezinta reactia societatii prin
forta de constringere a statului fata de faptele ilicite. O asemenea reactie trebuie sa fie
operativa. In caz contrar, raspunderea juridica isi va pierde efectul dorit. O taraganare a
raspunderii poate crea in societate o neincredere in capacitatea statului de a lua masurile
respective fata de raufacatori.
183
Principiul potrivit caruia unei singure violari a normei juridice ii corespunde o singura
imputare a raspunderii juridice, O persoana nu poate fi pedepsita pentru una si aceeasi fapta
ilicita de mai multe ori. Aceasta nu exclude aplicarea mai multor forme de raspundere juridica
pentru faptele ilicite in care au fost incalcate mai multe norme juridice. Plus la aceasta, nu se
exclude si aplicarea, pe linga raspunderea juridica, a altor categorii de raspundere sociala.
1.2. Determinati conditiile raspunderii juridice si interactiunile acestora.
Indiferent de domeniul juridic (civil, penal, administrativ, financiar :.) in care are loc,
raspunderea juridica survine numai atunci cind sint trunite anumite conditii. La ele se atribuie:
a) fapia ilicita;
b) legatura cauzala dintre fapta ilicita si rezultatul produs;
c) existenta vinovatiei;
d) inexistenta unor imprejurari care exclud raspunderea juridica.
1. Fapta ilicita
Fapta ilicita reprezinta imprejurarea de care legiuitorul leaga apari-i raportului juridic de
constringere. Ea se manifesta printr-o comportare t intra in contradictie cu prescriptiile
normelor juridice. Modalitatile de importare ilicita pot fi: actiunea sau inactiunea.
Actiunea reprezinta modalitatea cea mai frecventa de realizare a con-dtei ilicite. Ea presupune
intotdeauna incalcarea unei norme juridice care terzice ceva.
Inactiunea consta dintr-o abtinere de la o actiune, impusa persoanei, in norma juridica.
Fapta ilicita poate imbraca diferite forme, in dependenta de gradul de :ricol social si
sanctiunile ce se aplica pentru savirsirea diferitelor fapte cite. Faptele ilicite pot fi diferentiate
in:
a) infractiuni;
b) contraventii;
c) abateri disciplinare;
d) fapte ilicite civile etc.
Toate faptele ilicite prezinta, indiscutabil, un pericol social. Ce-i drept, gradul de periculozitate
poate fi mai mare sau mai mic.
a) Infractiunea
Dintre toate formele de fapte ilicite, infractiunea prezinta cel mai inalt ad de pericol social.
Potrivit art. 14 al Codului Penal al Republicii Moldova:
(1) Infractiunea este o fapta (actiune sau inactiune) prejudiciabila, prevazuta de legea
penala, savirsita cu vinovatie si pasibila de pedeapsa penala.
(2) Nu constituie infractiune actiunea sau inactiunea care, desi formal, contine semnele unei
fapte prevazute de prezentul cod, dar, fiind lipsita de importanta, nu prezinta gradul
prejudiciabil al unei infractiuni".
Dupa cum se vede din definitia data infractiunii de Codul penal, existenta infractiunii este
de neconceput in afara determinarii exprese facuta de legea penala. Nu intimplator in dreptul
penal se ia la baza un principiu cunoscut inca din antichitate: nullum crimen sine lege (nu exista
crima tara sa fie prevazuta de lege).
b) Contraventia
Ca forma a conduitei ilicite, contraventia este definita de art. 9 al Codului cu privire la
contraventiile administrative al Republicii Moldova. Contraventie administrativa se considera
fapta (actiunea sau inactiunea) ilicita ce atenteaza la personalitate, la drepturile persoanelor
juridice etc.
2. Legatura cauzala a faptei ilicite si a rezultatului daunator
184
Latura cauzala a faptei ilicite si a rezultatului daunator este obiectiva. Caracterul obiectiv al
legaturii cauzale inseamna ca aceasta exista independent de vointa omului si de recunoasterea
ei. Stiinta dreptului porneste de la premisa conform careia raspunderea juridica se declanseaza
si subiectul faptei ilicite este tras la raspundere cu conditia ca rezultatul ilicit este o consecinta
nemijlocita a faptei (actiunii sau inactiunii) sale ilicite. Raportul cauzal exclude faptele
intimplatoare care pot uneori interveni.
Astfel, raspunderea juridica intervine numai atunci cind efectul daunator este rezultatul
actiunii unui individ, atunci cind rezultatul decurge logic din aceasta conduita. Aceasta
inseamna ca, atunci cind rezultatul negativ din punct de vedere juridic s-a produs din cauze ce
nu depind de individ, legatura cauzala nu exista. Prin urmare, pentru a se declansa raspunderea
juridica a unui individ, acesta trebuie sa fi actionat cu vinovatie, iar rezultatul ilicit trebuie sa
fie consecinta nemijlocita a conduitei sale. Aceste cauze pot fi asociate, concurente ori
succesive, principale sau secundare, directe sau indirecte.
3. Vinovatia este o alta conditie a raspunderii juridice. Ea caracterizeaza atitudinea psihica a
autorului faptei ilicite fata de fapta sa si fata de consecintele acesteia. Vinovatia presupune si
implica recunoasterea capacitatii omului de a patrunde si a aprecia un lucru la justa lui valoare.
Nu poate fi vorba de vinovatie atunci, cind fapta ce se atribuie unei persoane nu-i apartine tine
sau daca fapta data e un rezultat ce nu depinde in genere de vointa ei. Orice fapta savirsita de o
persoana, inainte de a deveni realitate, apare sub forma unei idei de comportament. Mai apoi,
ideea este urmata de hotarirea realizarii ei practice. Ca rezultat, vinovatia se manifesta ca o
legatura intre constiinta omului si consecintele survenite in urma faptei sale ilicite. Vinovatia se
poate manifesta prin urmatoarele forme:
a) intentia;
b) culpa.
Intentia, ca forma a vinovatiei, se caracterizeaza printr-un complex de factori psihici
printre care un rol primordial ii revine cunoasterii caracterului antisocial al faptei si acceptarii
urmarilor ei negative.
Intentia, la rindul ei, poate fi directa si indirecta. Intentia e directa atunci cind persoana
(subiectul, faptuitorul) isi da seama de caracterul so-cial-periculos al actiunii sau inactiunii sale,
a prevazut urmarile daunatoare ale acestora si doreste sa savirseasca fapta si actioneaza in
acest scop.
in cazul intentiei indirecte, subiectul prevede caracterul ilicit al faptei sale si al urmarilor
acesteia si accepta producerea faptei si a urmarilor ei.
Culpa este acea forma a vinovatiei in care autorul unei fapte ilicite nu prevede consecintele
faptei sale, desi trebuia sa le prevada sau, prevazin-du-le, spera in mod usuratic ca ele nu se vor
produce.
Culpa imbraca doua forme:
a) sineincrederea (imprudenta) - cind autorul prevede caracterul ilicit al faptei sale si urmarile
acesteia, nu le doreste, nu le accepta, dar, in virtutea unor imprejurari, spera cu usurinta ca
nu se vor produce;
b) neglijenta
cind
autorul
faptei
n-a
prevazut
posibilitatea
survenirii
unor asemenea urmari daunatoare, desi trebuia si putea sa le prevada.
Distinctia formelor respective ale vinovatiei are o mare insemnatate practica, deoarece face
posibila stabilirea sanctiunii mai oportune. Legea si doctrina semnaleaza insa o serie de cauze
menite sa inlature caracterul ilicit al faptei ce produce consecinte negative in realitatea obiectiva.
In prezenta acestor cauze raspunderea nu se va declansa, fiind lipsita de temei. Deci, asemenea
185
cauze exclud in acelasi timp si raspunderea. Relativ la cauzele care inlatura caracterul ilicit al
faptei, mentionam ca ele nu figureaza si nu sunt expres aratate in toate ramurile dreptului.
In materie de raspundere civila, remarcam ca Codul civil contine doar o singura prevedere
normativa din care ar rezulta cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei. Astfel, conform alin.
(1) al art. 13, nu sunt ilicite actiunile persoanei care, in scopul autoapararii, ia, sustrage,
distruge sau deterioreaza un bun sau, in acelasi scop, retine persoana obligata care ar putea sa
se ascunda, sau inlatura rezistenta celui obligat sa tolereze actiunea daca nu se poate obtine
asistenta organelor competente si daca, fara o interventie imediata, exista pericolul ca
realizarea dreptului sa devina imposibila sau substantial ingreuiata".
Conform art. 35, se considera cauze care inlatura caracterul penal al faptei:
a) legitima aparare;
b) retinerea infractorului;
c) starea de extrema necesitate;
d) constringerea fizica sau psihica;
e) riscul intemeiat.
f) executarea ordinului superiorului.
1.3.Estimati
formele
si
subiectii
raspunderii
juridice.
Fiecare ramura a dreptului cunoaste o forma de raspundere specifica. De aceea exista mai
multe forme de raspundere juridica. In domeniul fiecarei ramuri de drept s-au conturat forme
specifice de raspundere, cum ar fi: raspunderea constitutionala, raspunderea administrativa,
raspunderea civila, raspunderea penala etc.Din perspectiva teoriei generale a dreptului,
remarcam faptul ca exista relatii complexe de interdependenta intre diferitele forme de
raspundere.Precizam, de asemenea, ca nu fiecarei ramuri de drept ii corespunde o forma unica
de raspundere. Spre exemplu, in cadrul dreptului administrativ putem intilni raspundere
contraventionala, civila, penala, disciplinara etc.1Raspunderea constitutionala are la baza
conceptia statului constitutional si democratic. Ea se refera la raspunderea sefului statului
(Presedintelui Republicii Moldova), raspunderea detinatorilor unui mandat politic (raspunderea
celor alesi in organele reprezentative ale statului, raspunderea membrilor Guvernului pentru
faptele savirsite in exercitiul functiei lor s.a. Totusi, aceasta raspundere este deseori partiala si
fragmentara, necom-parindu-se cu alte forme de raspundere in ceea ce priveste decizia. Dupa
cum, pe buna dreptate, se mentioneaza in literatura juridica, acestei forme de raspundere
juridica ii este caracteristica intrzierea sau chiar evitarea reglementarii raspunderii
ministeriale si reticenta de a introduce procedeul revocarii populare"2.
Raspunderea civila este forma tipica si totodata cea mai dezvoltata a raspunderii juridice.
Ea se declanseaza in temeiul conditiilor fixate prin Codul civil. Raspunderea civila cunoaste
doua forme: raspunderea civila delictuala si raspunderea civila contractuala. Ambele forme
sunt dominate de ideea repararii unor prejudicii create prin faptele ilicite.
Raspunderea penala este definita ca raportul juridic penal de con-stringere, nascut ca
urmare a savirsirii infractiunii intre stat, pe de o parte, si infractor, pe de alta parte, in cadrul
acestui raport juridic statul are dreptul sa traga la raspundere pe infractor, sa-i aplice sanctiunea
prevazuta de lege si sa-1 constringa sa o execute. Infractorul este obligat sa raspunda pentru
fapta sa si sa se supuna pedepsei aplicate.
in dreptul muncii raspunderea angajatilor poate fi: raspundere materiala si raspundere
disciplinara. Ea survine in cazul in care angajatul incalca cu vinovatie obligatiile de serviciu si
cauzeaza o paguba organizatiei la care este angajat.
186
Am mentionat doar citeva din multiplicitatea formelor raspunderii juridice, in acelasi timp,
cu toata diversitatea formelor raspunderii juridice, acestea sunt fundamentate pe o serie de
principii comune, cum ar fi: legalitatea raspunderii juridice, principiul raspunderii personale,
principiile unicitatii raspunderii etc.Subiectele raspunderii juridice sint persoanele impotriva
carora se exercita constringerea de stat prin aplicarea de sanctiuni juridice. Calitatea de subiect
a raspunderii juridice intervine in toate cazurile cind are loc savirsirea unei fapte ilicite. Nu
exista fapte ilicite care nu au un subiect, in lipsa acestuia nu poate fi vorba de fapta ilicita. Cei drept, sint anumite exceptii, strict determinate de lege, cind raspunderea juridica intervine
pentru anumite persoane fara ca acestea personal sa fi savirsit fapte ilicite. De exemplu,
persoana raspunde pentru dauna pricinuita de animalele sau pasarile care se afla sub ocrotirea
sa.
Subiect al raspunderii juridice poate fi atit o persoana fizica cit si anumite colectivitati.
1. Persoana fizica
Pentru ca o persoana fizica sa fie considerata subiect al raspunderii juridice, ea urmeaza sa
corespunda unor conditii: sa aiba capacitatea de a raspunde si sa actioneze in mod liber.
Capacitatea de a raspunde nu trebuie confundata nici cu capacitatea de folosinta si nici cu
capacitatea de exercitiu. Ea e o forma specifica a capacitatii juridice ce atribuie subiectului de
drept capacitatea de a raspunde pentru fapta sa ilicita, ultima fiind o manifestare a vointei ei.
A actiona in mod liber, inseamna a-ti propune anumite scopuri si a decide in ce mod ele
pot fi atinse.
Subiecte ale raspunderii juridice pot fi doar persoanele capabile de a intelege caracterul
faptei sale si consecintele acesteia. Din aceste considerente, legiuitorul fixeaza in mod expres
virsta de la care persoanele fizice sint responsabile.
Remarcam si faptul ca anumite fapte ilicite pot fi savirsite in majoritatea cazurilor, de
persoane fizice. Asa, de exemplu, infractiunile pot fi savirsite, ca regula, de persoane fizice care,
in momentul savirsirii infractiunii, au implinit virsta de saisprezece ani, iar pentru unele
categorii de infractiuni - paisprezece ani. De asemenea, subiect al abaterii disciplinare poate fi
numai persoana fizica incadrata in munca si care presteaza munca in temeiul unui raport de
munca.
2. Subiecte colective
Daca persoanele fizice, in conditiile legii, pot fi subiecte ale raspunderii juridice in toate
cazurile, atunci subiectele colective (si in primul rind persoanele juridice) pot sa raspunda
numai din punct de vedere civil si in cazuri mult mai rare, administrativ sau penal. De cele mai
multe ori colectivitatile apar ca subiecte ale raspunderii juridice civile.
Indiferent de forma raspunderii la care sint supuse subiectele colective, sanctiunile aplicate
fata de acestea sint numai de ordin patrimonial.
188
190
(2) Fostul preedinte al fraciunii informeaz despre acest fapt, n termen de 3 zile, Preedintele
Parlamentului. Preedintele Parlamentului constat ncetarea existenei fraciunii parlamentare
n cazurile stipulate la alin.(1) i anun despre aceasta plenul Parlamentului.
(3) Fraciunea poate s nu-i nceteze existena n cazul n care numrul membrilor ei este mai
mic de 5, dac deputatul a crui mandat a fost validat imediat dup micorarea componenei
fraciunii, n termen de 10 zile de la validarea mandatului, a devenit membru al acestei
fraciuni.
Articolul 6. Organizarea fraciunilor parlamentare i
atribuiile lor
(1) n conformitate cu prezentul Regulament fraciunile parlamentare au dreptul s fac
propuneri pentru:
a) numirea, alegerea reprezentanilor lor n Biroul permanent, n comisiile permanente i n
delegaiile parlamentare permanente, inndu-se seama de reprezentarea lor proporional n
Parlament, precum i revocarea lor;
b) ordinea de zi a edinelor Parlamentului i ale Biroului permanent;
c) formarea comisiilor speciale, de anchet i altor comisii ale Parlamentului;
d) proiectele de hotrri ale Parlamentului privind programul de activitate al Guvernului,
proiectele actelor exclusiv politice ale Parlamentului;
e) formarea grupurilor de lucru i de experi pe diverse domenii de activitate;
f) iniierea audierilor parlamentare etc.
2) n cazul n care reprezentarea proporional a fraciunilor n Parlament se schimb,
fraciunile parlamentare, dup cel puin un an de la constatarea acestui fapt, pot cere
modificarea corespunztoare a componenei Biroului permanent, a comisiilor permanente,
precum i a delegaiilor parlamentare permanente.
(3) Fraciunilor parlamentare li se pun la dispoziie ncperi pentru lucru, tehnic birotic,
rechizite de birou i li se acord servicii necesare activitii lor eficiente.
(4) Fiecare fraciune parlamentar va fi asistat de un secretariat, structura i statul de personal
ale cruia se stabilesc de Parlament, inndu-se cont de reprezentarea ei proporional n
Parlament.
(5) Angajarea i eliberarea din funcie a lucrtorilor secretariatului fraciunilor parlamentare se
face de ctre Preedintele Parlamentului, la propunerea fraciunii respective.
(6) Fiecare fraciune dispune de un buget anual, aprobat de Parlament, n funcie de
reprezentarea numeric a acesteia n Parlament. Folosirea mijloacelor financiare alocate din
bugetul Parlamentului pentru asigurarea activitii fraciunilor parlamentare se hotrte de
fiecare fraciune n mod autonom.
TEST nr. 48
Subiectul 1. Imprejurari care exclud raspunderea juridica si imprejurari care
libereaza de raspundere juridica.
1.1.Caracterizati conditiile raspunderii juridice.
1. Fapta ilicita
191
Fapta ilicita reprezinta imprejurarea de care legiuitorul leaga apari-i raportului juridic de
constringere. Ea se manifesta printr-o comportare t intra in contradictie cu prescriptiile
normelor juridice. Modalitatile de importare ilicita pot fi: actiunea sau inactiunea.
Actiunea reprezinta modalitatea cea mai frecventa de realizare a con-dtei ilicite. Ea presupune
intotdeauna incalcarea unei norme juridice care terzice ceva.
Inactiunea consta dintr-o abtinere de la o actiune, impusa persoanei, in norma juridica.
Fapta ilicita poate imbraca diferite forme, in dependenta de gradul de :ricol social si
sanctiunile ce se aplica pentru savirsirea diferitelor fapte cite. Faptele ilicite pot fi diferentiate
in:
e) infractiuni;
f) contraventii;
g) abateri disciplinare;
h) fapte ilicite civile etc.
Toate faptele ilicite prezinta, indiscutabil, un pericol social. Ce-i drept, gradul de periculozitate
poate fi mai mare sau mai mic.
a) Infractiunea
Dintre toate formele de fapte ilicite, infractiunea prezinta cel mai inalt ad de pericol social.
Potrivit art. 14 al Codului Penal al Republicii Moldova:
(1) Infractiunea este o fapta (actiune sau inactiune) prejudiciabila, prevazuta de legea
penala, savirsita cu vinovatie si pasibila de pedeapsa penala.
(2) Nu constituie infractiune actiunea sau inactiunea care, desi formal, contine semnele unei
fapte prevazute de prezentul cod, dar, fiind lipsita de importanta, nu prezinta gradul
prejudiciabil al unei infractiuni".
Dupa cum se vede din definitia data infractiunii de Codul penal, existenta infractiunii este
de neconceput in afara determinarii exprese facuta de legea penala. Nu intimplator in dreptul
penal se ia la baza un principiu cunoscut inca din antichitate: nullum crimen sine lege (nu exista
crima tara sa fie prevazuta de lege).
b) Contraventia
Ca forma a conduitei ilicite, contraventia este definita de art. 9 al Codului cu privire la
contraventiile administrative al Republicii Moldova. Contraventie administrativa se considera
fapta (actiunea sau inactiunea) ilicita ce atenteaza la personalitate, la drepturile persoanelor
juridice etc.
2. Legatura cauzala a faptei ilicite si a rezultatului daunator
Latura cauzala a faptei ilicite si a rezultatului daunator este obiectiva. Caracterul obiectiv al
legaturii cauzale inseamna ca aceasta exista independent de vointa omului si de recunoasterea
ei. Stiinta dreptului porneste de la premisa conform careia raspunderea juridica se declanseaza
si subiectul faptei ilicite este tras la raspundere cu conditia ca rezultatul ilicit este o consecinta
nemijlocita a faptei (actiunii sau inactiunii) sale ilicite. Raportul cauzal exclude faptele
intimplatoare care pot uneori interveni.
Astfel, raspunderea juridica intervine numai atunci cind efectul daunator este rezultatul
actiunii unui individ, atunci cind rezultatul decurge logic din aceasta conduita. Aceasta
inseamna ca, atunci cind rezultatul negativ din punct de vedere juridic s-a produs din cauze ce
nu depind de individ, legatura cauzala nu exista. Prin urmare, pentru a se declansa raspunderea
juridica a unui individ, acesta trebuie sa fi actionat cu vinovatie, iar rezultatul ilicit trebuie sa
fie consecinta nemijlocita a conduitei sale. Aceste cauze pot fi asociate, concurente ori
succesive, principale sau secundare, directe sau indirecte.Vinovatia este o alta conditie a
raspunderii juridice. Ea caracterizeaza atitudinea psihica a autorului faptei ilicite fata de fapta sa
si fata de consecintele acesteia. Vinovatia presupune si implica recunoasterea capacitatii
192
omului de a patrunde si a aprecia un lucru la justa lui valoare. Nu poate fi vorba de vinovatie
atunci, cind fapta ce se atribuie unei persoane nu-i apartine tine sau daca fapta data e un rezultat
ce nu depinde in genere de vointa ei. Orice fapta savirsita de o persoana, inainte de a deveni
realitate, apare sub forma unei idei de comportament. Mai apoi, ideea este urmata de hotarirea
realizarii ei practice. Ca rezultat, vinovatia se manifesta ca o legatura intre constiinta omului si
consecintele survenite in urma faptei sale ilicite. Vinovatia se poate manifesta prin urmatoarele
forme:
c) intentia;
d) culpa.
Intentia, ca forma a vinovatiei, se caracterizeaza printr-un complex de factori psihici
printre care un rol primordial ii revine cunoasterii caracterului antisocial al faptei si acceptarii
urmarilor ei negative.
Intentia, la rindul ei, poate fi directa si indirecta. Intentia e directa atunci cind persoana
(subiectul, faptuitorul) isi da seama de caracterul so-cial-periculos al actiunii sau inactiunii sale,
a prevazut urmarile daunatoare ale acestora si doreste sa savirseasca fapta si actioneaza in
acest scop.
in cazul intentiei indirecte, subiectul prevede caracterul ilicit al faptei sale si al urmarilor
acesteia si accepta producerea faptei si a urmarilor ei.
Culpa este acea forma a vinovatiei in care autorul unei fapte ilicite nu prevede consecintele
faptei sale, desi trebuia sa le prevada sau, prevazin-du-le, spera in mod usuratic ca ele nu se vor
produce.
Culpa imbraca doua forme:
c) sineincrederea (imprudenta) - cind autorul prevede caracterul ilicit al faptei sale si urmarile
acesteia, nu le doreste, nu le accepta, dar, in virtutea unor imprejurari, spera cu usurinta ca
nu se vor produce;
d) neglijenta - cind autorul faptei n-a prevazut posibilitatea survenirii unor asemenea urmari
daunatoare, desi trebuia si putea sa le prevada.
Distinctia formelor respective ale vinovatiei are o mare insemnatate practica, deoarece face
posibila stabilirea sanctiunii mai oportune. Legea si doctrina semnaleaza insa o serie de cauze
menite sa inlature caracterul ilicit al faptei ce produce consecinte negative in realitatea obiectiva.
In prezenta acestor cauze raspunderea nu se va declansa, fiind lipsita de temei. Deci, asemenea
cauze exclud in acelasi timp si raspunderea. Relativ la cauzele care inlatura caracterul ilicit al
faptei, mentionam ca ele nu figureaza si nu sunt expres aratate in toate ramurile dreptului.
In materie de raspundere civila, remarcam ca Codul civil contine doar o singura prevedere
normativa din care ar rezulta cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei. Astfel, conform
alin. (1) al art. 13, nu sunt ilicite actiunile persoanei care, in scopul autoapararii, ia, sustrage,
distruge sau deterioreaza un bun sau, in acelasi scop, retine persoana obligata care ar putea sa
se ascunda, sau inlatura rezistenta celui obligat sa tolereze actiunea daca nu se poate obtine
asistenta organelor competente si daca, fara o interventie imediata, exista pericolul ca
realizarea dreptului sa devina imposibila sau substantial ingreuiata".
Conform art. 35, se considera cauze care inlatura caracterul penal al faptei:
f) legitima aparare;
g) retinerea infractorului;
h) starea de extrema necesitate;
i) constringerea fizica sau psihica;
j) riscul intemeiat.
f) executarea ordinului superiorului
193
Riscul intemeiat este o alta prevedere noua pentru legislatia noastra. Art. 40 al Codului
penal prevede:
(1) Nu constituie infractiune fapta, prevazuta de legea penala, care a cauzat daune
intereselor ocrotite de lege in cazul riscului intemeiat pentru realizarea scopurilor socialmente
utile.
(2) Riscul se considera intemeiat daca scopul socialmente util urmarit nu a putut fi realizat
fara un anumit risc si daca persoana care 1-a admis a luat masurile necesare pentru a preveni
cauzarea de daune intereselor ocrotite de lege "...
Doctrina juridica semnaleaza si alte cauze menite a inlatura caracterul ilicit al faptei ce
produce consecinte negative, cum ar fi:
- lipsa pericolului social al faptei;
- cazul fortuit;
- iresponsabilitatea;
- betia fortuita (accidentala)
minoritatea faptuitorului;
-
eroarea de fapt;
consimtamintitl victimei;
executarea unei obligatii de serviciu;
exercitarea unui drept etc.
Cauzele mentionate se accepta, evident, doar in conditiile prevazute de lege.
In afara imprejurarilor analizate de noi mai exista si situatii care, desi nu inlatura caracterul
ilicit al faptei, inlatura fie raspunderea juridica, fie, executarea unor masuri rezultate din
stabilirea raspunderii faptuitorului.
In dreptul penal aceste imprejurari sunt cunoscute sub denumirea de cauze care inlatura
raspunderea penala sau consecintele condamnarii. Ele sunt reflectate in capitolul XI al
Codului penal. Acestea sunt:
Amnistia (art. 107);
Gratierea (art. 108);
- impacarea (art. 109);
- Reabilitarea judecatoreasca (ari. 112).
Codul penal (art. 53) prevede, de asemenea, liberarea de raspundere penala. Astfel,
Persoana care a savirsit o fapta ce contine semnele componentei de infractiune poate fi
liberata de raspundere penala de catre instanta de judecata in cauzele:
a)
minorilor;
b)
tragerii la raspundere administrativa;
c)
renuntarii de bunavoie la savirsirea infractiunii;
d)
caintei active;
e)
schimbarii situatiei;
f)
liberarii conditionate;
g)
prescriptiei de tragere la raspundere penala.
1.3.Estimati problema legaturii conditiilor raspunderii cu imprejurarile care exclud si
imprejurarile care libereaza de raspundere juridica si formulati exemple di practica
R.M.
In situatia imprejurarilor care exclud raspunderea juridica conditiile necesare pentru
survenirea raspunderii juridice sunt intrunite cumulativ cu exceptia conditiei care prevede
inexistanta
195
Unor imprejurari care exclud raspunderrea juridica. In situatia liberarii de raspundere juridica
conditiile necesare pentru survenirea raspunderii juridice se intrunesc cumulativ fara careva
exceptii. Imprejurarile care exclud raspunderea juridica sunt considerate in doctrina ca
temeiuri de reabilitare iar cele care libereaza de raspundere juridica ca temeiuri de
nereabilitare adica raspunderea a survenit partial sau ar fi trebuit sa survina dar in legatura cu
anumite conditii si numai in baza unei hotaririi respective a organelor competente persoana
data a fost absolvita de raspundere partial sau total insa in alte conditii sau imprejurarii
raspunderea ar fi trebuit sa survina.
TEST nr. 49
scopul valorificarii unui interes personal, direct, nascut si actual, legitim si juridic protejat, in
acord cu interesul obstesc si cu normele de convietuire sociala.
Aceste prerogative private ca un tot,denumite astfel si dr omului,constitue statutul juridic
al persoanei. Acest statut cunoaste o anumita evolutie istorica care coincide in ultima analiza
cu linia progresului uman.
Pe de o parte, este vorba de dobindirea lui de catre fiecare fiinta umana a planetei
noastre, prin universalizarea sa ,iar pe de alta parte, de imbogatirea permanenta a continutului
sau, prin adaugarea unor dr noi care sa satisfaca nevoile de orce natura ale personalitatii
umane.
1.2.Argumentati interactiunea si interdependenta dreptului subiectiv si dreptului
obiectiv.
Din insusi difinitia data de dr subiectiv ca prerogativa, facultate recunoscuta de lege,
conexiunea este mult mai evidenta.
Dr subiectiv nu poate exista in afara dr obiectiv.Dr obiectiv, astfel spus, legea constitue
fundamentul dr subiective.Un dr subiectiv exista si poate fi exercitat numai in masura in care
sete prevazut si ocrotit de regula de de dr.
Dupa cum, la rindul lor, regulile de dr se realizeaza, prind viata prin existenta si exercitare dr
subiective.Ca fara lege nu exista dr se poate demonstra pe o realitate vie din viata sociala
contemporana: concubinajul. El consta in convetuirea, cu caracter de relativa stabilitate, intre
un barbat si o femeie care nu sint uniti prin casatorie, traind intr-o uniune libera, o uniune de
fapt sau o casatorie de fapt.
Drepturile subiective decurg si sunt strns legate de dreptul obiectiv, intre ele existnd o
legatura indisolubila. Drepturile subiective nu pot fi concepute fara a fi prevazute in normele
juridice, deci ele exista si se pot exercita numai daca sunt recunoscute de dreptul obiectiv
pentru ca numai recunoasterea si ocrotirea printr-o norma juridica a unei valori ii confera
acesteia calitatea de drept subiectiv.
Desi cele doua acceptiuni ale dreptului sunt diferita ca semnificatie terminologica ele sunt
doua ipostaze corelate ale dreptului.Dreptul obiectiv este cel care priveste si ocroteste dreptul
subiectiv, iar regula de drept se realizeaza prin exercitarea dreptului subiectiv.
1.3.Estimati elementele de structura ale dreptului subiectiv si formulati exemple.
Exista doi vectori care determina existenta dreptului subiectiv: esenta si realizarea, adica
vointa si interesul subiectului de drept. Ambele elemente desavrsesc structura dreptului
subiectiv. Teoriile cu privire la dreptul subiectiv pot fi grupate in urmatoarele:
elementul esential al dreptului subiectiv este vointa, acesta fiind o putere a vointei
dreptul subiectiv este un interes protejat de lege att vointa ct si interesul constituie
elementele definitorii, inerente si inseparabile ale dreptului subiectiv Teoria vointei,
apartinnd doctrinelor liberale, voluntariste si individualiste, considera ca dreptul subiectiv
deriva din vointa umana: o vointa individuala sau o vointa colectiva. Dreptul subiectiv ar fi
deci o putere apartinnd unei persoane, o putere de vointa, o suveranitate de vointa. Pornind
de la ideea ca vointa omului este creatoare de drepturi subiective, autonomia de vointa
pledeaza pentru libertatea individuala, neingradita dect de cerinta respectarii bunelor
moravuri si a ordinii publice.
Conform teoriei lui R. V. Ihering dreptul subiectiv cuprinde doua elemente: un element
substantial si un element formal; primul element consta in utilitatea sau avantajul dreptului iar
al doilea in actiunea in justitie. Avantajul sau utilitatea formeaza continutul dreptului. El
implica valoarea si interesul. Valoarea determina limitele continutului, iar interesul se prezinta
198
sub forma unui raport care exista intre ideea de valoare si subiectul de drept. Dreptul subiectiv
exprima deci interesul, si intruct legea acorda dreptului subiectiv protectia sa printr-o actiune
in justitie de care se poate uza este necesar pentru asigurarea realizarii interesului, drepturile
subiective urmeaza sa fie definite ca interese juridice protejate. Statul decide care sunt
interesele susceptibile de a fi transformate in drepturi subiective. Numai unor interese
considerate ca atare statul le asigura protectia sa. Intr-un stat cu o organizare cu adevarat
democratica si care tine seama de libertatea indivizilor, drepturile subiective consacrate prin
lege vor fi in concordanta deplina cu opinia societatii.
In scopul evitarii instabilitatii politice din RM, trebuie de modificat art.78 din Const in
vederea alegerii pres.RM de catre cetateni prin vit universal, direct, egal, secret si liber
exprimat. Aceasta modificare se bazeaza pe vointa poporuluiexprimata prin referendum ce a
avut loc in mai 1999. Din numarul total de buletine exprimate la acest referendum 64,2%
(1.197.611) au sustinut regimul de guverare prezidential, in care Pres.RM sa fie responsabil
pentru formarea si conducerea Guv.Mai mult Comisia Electorala Centrala a validat acest
referendum
TEST nr. 50
204