Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tulburarile Conversive Si Disociative
Tulburarile Conversive Si Disociative
medical pentru copil i pare s fie ntotdeauna foarte ngrijorat i protector. Copilul este
deseori grav bolnav, necesit spitalizare frecvent i poate deceda.
Mai multe tulburri autoprovocate pot s semene cu sindromul n cauz. Pacienii pot
s-i produc intenionat manifestrile unei boli, ca de ex. prin autovtmarea tegumentelor,
autoinjectarea de insulin sau prin expunerea la un alergen la care tiu c sunt sensibili. Dup
aceea se prezint pentru ngrijire medical, dar saboteaz terapia prin autoinducerea sau
autoperpetuarea bolii. Ei difer de pacienii cu sindrom Munchausen: au tendina de a simula
doar o singur boal, fac acest lucru numai n periadele de stress psihosocial major, nu au
tendina de a umbla prin mai multe spitale i de obicei pot fi tratai cu succes.
Ca tratament rareaori exist succes, mai ales dac exist psihopatologie psihotic n
cadrul tulburrilor de personalitate. Cnd plsmuirile le sunt acceptate, tensiunea li se
amelioreaz, dar de obicei pacienii supraliciteaz i mai mult, solicitrile lor ajungnd s
depeasc ceea ce medicii doresc sau pot s fac. Contrazicerea sau refuzul de a le satisface
cererile de tratament duc la apariia unor reacii agresive, pacientul mutndu-se n general la
alt spital. Tratamentul psihiatric este de obicei refuzat sau ocolit, dar consultaia i
supravegherea medical pot fi acceptate cel puin pentru rezolvarea unei crize. Cu toate
acestea. Tratamentul este n general limitat la recunoaterea precoce a afeciunii i la evitarea
unor proceduri periculoase sau a utilizrii excesive sau nejustificate a medicamentelor.
Pacienilor cu boli autoprovocate trebuie s li se spun diagnosticul, evitndu-se
culpabilizarea i reproul. Medicul trebuie s susin c starea de boal este justificat i s-i
arate pacientului c prin cooperarte se poate rezolva problema de fond. Adesea, ameliorarea
implic participarea unui membru de familie, cu care este cel mai bine ca problema s fie
discutat n termeni de tulburare, afeciune i nu de invenie. Cu alte cuvinte, familiei nu i
se spune mecanismul exact al afeciunii.
4. Tulburri somatoforme
= grup de tulburri psihiatrice caraacterizate prin simptome somatice care sugereaz
o afeciune organic, dar nu sunt pe deplin explicate de ea i care produc o stare morbid
semnificativ sau perturbeaz activitile sociale, ocupaionale.
a. Somatizarea
= o tulburare psihiatric cronic sever, caracterizat prin acuze somatice recurente,
semnificative clinic (care includ durerea i simptomale gastro-intestinale, sexuale i
neurologice), care nu pot fi explicate pe deplin printr-o afeciune organic.
Afeciunea este adesea familial, iar etiologia este adesea necunoscut. O
personalitate de tip narcisic contribuie la acuzele clinice care par s reprezinte un pretext
somatizat incontient pentru obinerea ateniei i ngrijirii.
S-a determinat c tulburarea este mai frecvent la femei. Rudele masculine ale
femeilor cu aceast tulburare au tendina de a avea o inciden crescut a tulburrilor de
personalitate, comportament antisocial i a altor tulburri de personalitate.
Simptome
Debuteaz n adolescen sau devreme la vrsta adult, cu mai multe acuze somatice
vagi. Poate fi afectat orice zon a corpului, simptomele specifice i frecvena lor fiind
variabile de la o cultur la alta. De ex. greaa i voma, meteorismul, durerea abdominal,
diareea sau contipaia, dismenoreea, astenia, lipotimia, dispareunia, scderea apetitului
sexual i disuria. Brbaii acuz frecvent disfuncii erectile sau ejaculatorii. Sunt frecvente
simptomele neurologice foarte variate. Dei simptomele sunt n principal somatice apar i
anxietate i depresia. n mod caracteristic, pacienii sunt impresionani i emoionai cnd
relateaz despre simptomele lor, afirmnd adeseea c acestea sunt insuportabile, nu pot fi
estimate n cuvinte sau c nu se poate imagina ceva mai ru.
Pacienii devin extrem de dependeni de relaiile interpersonale. Cer ajutor i sprijin
emoional din ce n ce mai mult i pot deveni agresivi cnd nu li se satisfac cererile.
Page 3 of 13
paralizie a unui brasau picior sau abolirea senzaiilor ntr-o zon a corpului. Alte simptome
includ convulsiile simulate, pierderea unui sim special cum ar fi vederea sau auzul, afonia,
disfagia, senzaia de nod n gt sau retenia urinar.
n general debutul simptomelor este legat de un eveniment social sau psihologic
stressant. Simptomul trebuie s fie clinic semnificativ, adic trebuie s deranjeze suficient de
mult pentru a influena negativ activitatea social sau profesional. Un pacient poate avea un
singur episod sau episoade sporadice, acestea fiind de obicei de scurt durat. Cnd sunt
spitalizai, pacienii cu simptome de conversie se amelioreaz n general n dou sptmni;
cu toate acestea, 20 25% au recurene n primul an, iar la unii simptomele devin cronice.
Diagnosticul poate fi dificil la nceput, deoarece pacientul crede c simptomele
provin dintr-o afeciune organic. i medicii sunt nvai s considere exclusiv (i s
exclud) tulbrrile somatice drept cauza simtomelor fizice. De obicei, diagnosticul este pus
numai dup ce examinrile fizice complete i testele de laborator nu relev prezena unei
afeciuni complet responsabile de un simptom i de efectele sale. Dei este extrem de
important excluderea unei posibile boli organice subiacente, luarea n considerare a
conversiei poate duce la evitarea testelor care mresc costurile i riscurile pentru pacient i
care pot ntrzia diagnosticul. Cel mai bun indiciu este acela c simptomele de conversie
rareori se conformeaz complet mecanismelor cunoscute anatomice i fiziologice.
Tratament
O interrelaie medic pacient bazat pe ncredere este esenial. Dup ce medicul a
excul o boal somatic i a asigurat pacientul c simptomele nu indic o afeciune de fon
grav, pacientul ncepe de obicei s se simt mai bine i simptomele plesc. Psihoterapia
poate fi eficient atunci cnd debutul simptomelor a fost precedat de o situaie psihologic
stressant.
Au fost ncercate variate tratamente, dar nici unul nu este constant eficient. n
hipnoterapie sunt identificate i explorate problemele psihologice cu potenial etiologic.
Discuiile continu dup hipnoz, cnd pacientul este pe deplin vigil. Narcoanaliza este
asemntoare hipnozei, cu excepia faptului c pacientului i se administreaz un sedativ
pentru a induce o stare de semi-somn. Terapie de modificare comportamental, inclusiv
tehnicile de relaxare sunt eficiente la unii pacieni.
c. ipohondria
Este o preocupare crescut fa de funciile organismului i teama de a face sau a
avea o boal grav bazat pe interpretarea eronat a simptomelor somatice.
Simptome i diagnostic
Simptomele fizice care pot fi eronat interpretate includ: nborborismele, meteorismul
abdominal i disconfortul produs de crampe, perceperea btilor cardiace i transpiraii.
Localizarea, calitatea i durata acestor simptome sunt prezentate adesea extrem de detaliat,
dar simptomele nu respect de obicei un tablou clasic de disfuncie organic i nu sunt n
general asociate cu semne somatice patologice. Examinarea i asigurarea dat de un medic
nu rezolv ngrijorarea pacientului, care are tendina s cread c medicul nu a decelat cauza
real. Simptomele afecteaz negativ activitatea social i profesional i produc o suferin
semnificativ.
Diagnosticul este sugerat de istoric i de examenul clinic i este confirmat cnd
simptomele persist mai mult de ase luni i nu pot fi atribuite depresiei sau altor tulburri
psihiatrice.
Prognostic i tratament
Evoluia este cronic fluctuant la unii i permanent la alii. Probabil c n jur de 5%
dintre pacieni se vindec definitiv. Depresia combinat cu acuzele ipohondriace prefigureaz
un prognostic rezervat referitor la vindecarea depresiei. Tratamentul este dificil pentru c
pacientul este convins c este ceva grav. Cu toate acestea, o relaie medic pacient bazat pe
ncredere este benefic, mai ales dac vizitele regulate la cabinet linitesc pacientul. Dac
Page 5 of 13
Informatia pierduta ar fi trebuit in mod normal sa faca parte din starea de constienta,
care poate fi prezentata drept memorie autobiografica de ex., cine este cineva, unde a mers,
cu cine a vorbit, ce a spus, ce a gindit, ce a trait si ce a simtit. Informatia pierduta
influenteaza uneori comportamentul din spatele scenei .
Este caracteristica o lacuna de citeva minute, pina la citeva ore sau zile, pentru unul
sau mai multe episoade. Unele persoane uita anumite evenimente dintr-o perioada de timp,
dar nu toate evenimentele ; altele nu pot sa-si aminteasca perioade de ani de zile din viata sau
uita lucrurile pe masura ce se desfasoara. De obicei, perioada de timp uitata este clar
demarcata. Majoritatea pacientilor sunt constienti ca au uitat o perioada de timp , dar unii
au amnezia amneziei si devin constienti de aceasta doar cind afla sau cind sunt
confruntati cu dovezi ca au facut anumite lucruri pe care nu si le amintesc.
Incidenta amneziei disociative nu este cunoscuta, dar ea se manifesta cel mai frecvent
la adultii tineri si este frecvent asociata cu experiente traumatizante. S-au raportat multe
amnezii legate de episoade de abuz sexual in copilarie, amintirea acestora revenind la virsta
adulta. Desi amnezia legata de traume survine si poate fi reversibila mai tirziu prin tratament,
printr-un eveniment sau prin expunerea la anumite informatii, aceste amintiri sunt
considerate destul de controversate, iar acuratetea acestor raportari este adesea necunoscuta.
Etiologie
Amnezia disociativa pare sa fie produsa de stres asociat cu experiente traumatizante
traite sau la care s-a luat parte (de ex. abuz fizic sau sexual, viol, lupta, dezastre naturale),
factori stresanti majori de viata (cum ar fi abandonul, decesul unei persoane iubite,
neplacerile financiare) sau conflicte interioare imense (ca hartuirea datorata pulsiunilor de
vinovatie asuprire, dificultatile interpersonale aparent de nerezolvat, comportamente
criminale). In plus, se presupune ca unele persoane sunt mai predispuse la amnezie, cum ar fi
cele care sunt usor de hipnotizat (sugestibile).
Simptome si diagnostic
Simptomul cel mai frecvent al amneziei disociative este pierderea memoriei intr-o
perioada de timp. Persoanele consultate la scurt timp dupa ce devin amnezice pot sa para
confuze si oarecum depresive. Unii sunt foarte tulburati de amnezie in timp ce altii nu sunt.
Alte simptome si temeri depind de importanta celor uitate, de legatura acestora cu
problemele si comflictele personale sau cu consecintele comportamentului uitat.
Cind amnezia disociativa este un simtom al altei tulburari psihiatrice, ea nu este
diagnosticata ca tulburare distincta. Diagnosticul se bazeaza pe examenul fizic si psihiatric,
cu analize de singe si urina pentru a elimina cauzele toxice de amnezie (medicamente sau
droguri). EEG poate fi utila pentru eliminarea unei tulburari convulsive. Testele psihologice
ajuta la caracterizarea naturii experientelor disociative.
Prognostic si tratament
Majoritatea pacientilor recupereaza ceea ce pare a fi memoria absenta si isi rezolva
amnezia. Cu toate acestea, unii nu pot depasi barierele si nu isi pot reconstrui trecutul absent.
Prognosticul este determinat in principal de circumstantele de viata ale pacientului, in
special de factorii stresanti si de conflictele asociate cu amnezia si de adaptarea psihologica
generala a pacientului.
Tratamentul incepe prin crearea unei atmosfere de sprijin care ofera o senzatie de
siguranta. Frecvent, numai aceasta masura duce treptat la recuperarea spontana a amintirilor
care lipsesc. Atunci cind ea nu are efect sau cind este necesara recuperarea rapida a
memoriei, strategiile de restabilire, cum ar fi chestionarea sub hipnoza sau stare
semihipnotica indusa de medicamente sunt adesea incununate de succes. Aceste strategii se
efectueaza cu blindete, deoarece circumstantele care au stimulat pierderea memoriei pot fi
retraite si pot fi foarte stresante. Acuratetea amintirilor recapatate prin aceste strategii poate fi
determinata numai prin coroborare externa. Totusi cufundarea cit se poate de prelungitra
in lacuna este adesea utila dpdv terapeutic, restabilind continuitatea identitatii pacientului si
Page 8 of 13
perceperea sinelui. Dupa ce amnezia a fost indepartata, tratamentul ajuta pacientul sa-si
clarifice trauma sau conflictele si sa-si rezolve problemele asociate cu episodul amnezic.
b. Amnezia disociativa completa
= unul sau mai multe episoade de amnezie in care incapacitatea de a rememora o
parte sau intregul trecut si pierderea identitatii sau formarea unei noi identiatati apare odata
cu plecarea de acasa, brusca, neastepatata si cu scop.
Amnezia completa are loc pentru o durata cuprinsa intre ore si saptamini sau luni,
uneori fiind mai lunga. In timpul amneziei complete, persoana poate sa para normala si sa nu
atraga atentia. Ea isi poate asuma un nume nou, o noua identitate si un nou domiciliu si poate
avea interactiuni sociale complexe. Totusi, la un moment dat, persoana poate deveni
constienta de amnezie sau poate fi tulburata de confuzia cu privire la identitatea sa sau de
revenirea la identitatea originala.
Prevalenta amneziei disociative complete a fost estimata la 0,2%, dar este mult mai
frecventa in cazuri de razboaie, accidente si dezastre naturale. Persoanele cu tulburari
disciative de identitate manifesta frecvent tulburari de comportament cu amnezie completa.
Etiologie
Cauzele sunt similare celor din amnezia disociativa, cu unii factori suplimentari.
Amnezia completa este adesea simulata, pentru ca ea poate sa suprime responsabilitatea
persoanei pentru actiunile sale, poate sa o absolve de unele responsabilitati sau poate reduce
expunerea sa la un anumit risc (cum ar fi o sarcina de munca periculoasa). Multe din
amneziile complete par sa reprezinte indeplinirea deghizata a unor dorinte. De exemplu un
director financiar paraseste viata agitata si traieste ca muncitor la o ferma, la tara. Amnezia
completa poate scoate pacientul dintr-o situatie jenanta sau dintr-un stress insuportabil, sau
poate fi legata de probleme de respingere sau separare. De ex., un amnezic compelt poate
marturisi ca de fapt nu sunt omul care a descoperit ca sotia ii este infidela . Unele amnezii
complete par sa protejeze persoana de pulsiuni suicidare sau de omucidere.
Simptome si diagnostic
Adesea, persoana nu are simptome, sau este doar usor confuza. Totusi, cind amnezia
completa ia sfirsit, pot sa apara depresia, disconfortul, amaraciunea, rusinea, conflictul intens
si pulsiunile suicidare sau agresive adica persoana trebuie sa faca fata lucrurilor de care a
fugit. Incapacitatea de a-si reaminti evenimente din timpul perioadei de amnezie completa
poate crea confuzie, suferinta sau chiar teroare.
Amnezia completa in desfasurare este rareori recunoscuta. Ea este suspectata cind o
persoana pare confuza in privinta propriei identitati, este nesigura de trecutul sau sau se
confrunta cu noua sa identitate sau cu absenta oricarei identitati. Uneori amnezia completa
nu poate fi diagnosticata pina cind persoana nu revine brusc la identitatea sa de dinainte de
amnezia completa si este tulburata de faptul ca se gaseste in circumstante nefamiliare.
Diagnosticul se pune de obicei retroactiv, pe baza istoricului si probelor circumstantelor de
dinainte de amnezia completa, pe baza amneziei complete si pe realizarea unei vieti
alternative. Desi amnezia completa disociativa poate sa reapara, pacientii cu amnezie
completa frecventa au de obicei tulburari de identitate disociative.
Prognostic si tratament
Majoritatea amneziilor complete sunt scurte si autolimitate. Comportamentul de
dinainte si din timpul amneziei complete poate avea propriile complicatii, dar, in afara
acestora, tulburarile sunt de obicei usoare si de scurta durata. Daca amenzia completa a fost
prelungita, iar complicatiile datorate comportamentului de dinainte sau din timpul amneziei
complete sunt semnificative, perosnala poate avea multe dificultati cum ar fi situatia unui
soldat care este declarat dezertor sau a unei persoane casatorite care devine bigama.
In cazurile rare in care persoana se afla inca in situati de amnezie completa si
recapata informatii despre adevarata sa identitate, deducerea motivelor de abandon si
facilitarea restabilirii sunt importante.
Page 9 of 13
Simptome si diagnostic
Pacientii au o perceptie distorsionata a propriei persoane, a propriului corp si a
propriei vieti, ceea ce le creeaza disconfort. O persoana poate sa se simta ca si cum ar fi un
automat sau ca si cum s-ar afla intr-un vis. Adesea simtomele sunt tranzitorii si apar
impreuna cu simtome de anxietate, panica sau fobice. Cu toate acestea, simtomele pot fi
cronice si pot persista sau pot sa reapara timp de ani de zile. Paceintilor le este adesea dificil
sa-si descrie simptomele si se pot teme sau pot sa creada ca simtomele inseamna ca sunt
nebuni. Paceintul are adesea senzatia de ireal si poate percepe lumea ca ireala si
asemanatoare visului.
Unii pacienti prezinta tulburari minime altii sunt sever afectati sau chiar isi pot pierde
capacitatea de munca. Desi unii se pot adapta tulburarii de depersonalizare sau chiar ii pot
bloca efectele, altii au anxietate cronica legata de starea lor mentala, se tem sa nu
innebuneasca sau sunt macinati de implicatiile tulburarii lor asupra organismului si de
senzatia de instrainare, de separare de ei insasi si de lume.
Diagnosticul se pune pe baza simptomelor. Medicul trebuie sa excluda afectiunile
organice, abuzul de substante si alte tulburari disociative. Testele psihologice si chestionarele
speciale sunt utile pentru diagnostic.
Prognostic si tratament
Recuperarea completa este posibila la multi pacienti, in special la cei ale caror
simptome au aparut in legatura factori de stres, care pot fi rezolvati prin tratament. Alti
pacienti nu raspund bine la tratament, dar se pot ameliora singuri, treptat.
Senzatia de depersonalizare este adesea tranzitorie si se rezolva spontan. Tratamentul
este justificat doar daca tulburarea este persistenta, recurenta sau deranjanta. Pentru unii
pacienti sunt folosite cu succes variate psihoterapii (cum ar fi psihoterapia psihodinamica,
terapia comportamental-cognitiva, hipnoza), dar nici unul dintre tratamente nu s-a dovedit
eficient pentru toti pacientii. Tranchilizantele si antidepresivele au fost utile pentru unii
pacienti. Trebuie tratate si alte tulburari psihiatrice, care sunt adesea asociate sau precipitate
de depersonalizare. Tratamentul trebuie directionat spre toti factorii stresanti asociati
aparitiei tulburarii.
Page 13 of 13