METODE DE RECUPERARE BALNEOFIZIOTERAPEUTICE IN CIFOZE

PLANUL LUCRARII
PARTEA I:
I. Generalitati--definitie, clasificare, date epidemiologice.
II. Etiopatogenie--cauze, mecanisme, anatomie patologica.
III. Criterii de sustinere a diagnosticului:
a) examenul clinic--semne subiective si obiective.
b) investigatii paraclinice--ex. radiologic, probe de lab.
IV. Evolutie si prognostic.
V Tratament:
1. profilactic.
2. igieno-dietetic.
3. medicamentos.
4. ortopedico-chirurgical.
PARTEA a II-a:
Tratamentul BFT.
1. principiile si obiectivele tratamentului BFT.
2. tratamentul prin hidro-termoterapie (tehnica, efecte).
3. tratamentul prin electroterapie (tehnica, efecte).
4. tratamentul prin masaj:
--efectele fiziologice ale masajului.
--descrierea anatomica a regiunii.
--tehnica masajului.
--mobilizarea articulatiilor (kinetoterapie).
--gimnastica medicala.
5. terapia ocupationala.
6. tratamentul balneologic (ape minerale, namoluri).

PARTEA I.
I.GENERALITATI (DEFINITIE, CLASIFICARE, DATE EPIDEMIOLOGICE).
Definitie:
Cifozele sunt deviatii ale coloanei vertebrale,in plan sagital (antero-posterior), prin
exagerarea curburilor normale ale acesteia, cu convexitatea curburii orientata posterior.
Exista insa, cazuri rare, atipice,cand coloana se incurbeaza invers (cifoza cervicala, lordoza
dorsala sau cifoza lombara).
Generalitati:
Coloana vertebrala sau scheletul axial reprezinta elementul anatomic, care joaca un rol deosebit
de important in mentinerea verticalitatii corpului omenesc. Ea are,de asemenea, un important rol static
si dinamic,ca suport fix al segmentelor din jumatatea superioara a corpului si ca ax mobil al trunchiului
si gatului.
Coloana dispune de un mare grad de mobilitate ce intereseaza articulatiile intervertebrale,avand
amplitudine variabila de la o regiune la alta, pozitiile si miscarile ei fiind asigurate atat de musculatura
proprie cat si de cea a celorlalte segmente ale corpului.
Coloana vertebrala este alcatuita dintr-un numar de 33-34 de vertebre grupate in 5 regiuni si
anume :
-regiunea cervicala (7 vertebre);
-regiunea toracala (12 vertebre);
-regiunea lombara (5 vertebre);
-regiunea sacrata (5 vertebre);
-regiunea coccigiana (4-5 vertebre).
In plan antero-posterior,coloana prezinta patru curburi fiziologice (lordoza cervicala-cifoza
toracala-lordoza lombara si cifoza sacro-coccigiana).Aceste curburi au aparut ca o adaptare a omului la
pozitia de ortostatism, astfel :curbura toracala o gasim la nou-nascut; curbura cervicala apare in urma
adaptarii organismului uman la pozitia sezand, iar cea lombara apare odata cu dobandirea pozitiei
ortostatice si a deprinderii mersului.Tot acum apar si solicitarile asupra coloanei si asupra musculaturii
ce asigura mentinerea ei in pozitie fiziologica.
Coloana vertebrala poate prezenta deformari in plan fontal, sagital sau combinate.

Clasificare.
1) Dupa localizare:
* Cifoza dorsala este o accentuare a curburii fiziologice a coloanei in regiunea toracala
Este cea mai frecventa deviatie a coloanei.
* Cifo-lordoza (cifoza dorsala compensata de lordoza lombara),este o accentuare a celor doua curburii
vertebrale,echilibrate si compensandu-se reciproc.
* Cifoza lombara si inversiunea vertebrala este o cifoza lombara aparuta prin retroversia
bazinului,compensata dorsal.
* Cifoza cervicala reprezinta inversarea curburii lordotice cervicale.
* Cifoza totala este continuarea cifozei dorsale si lombare si este insotita de infundarea toracelui. Este
o cifoza lunga, intalnita la indivizii cu relaxare ligamentara si musculara.
2

2) Dupa etiologie:
A. Functionale (nestructurale).Ele sunt deviatii tipice, usoare, cu debut greu de precizat,cu evolutie
lunga si lenta,dar cu prognostic favorabil.In cazul lor nu se constata modificari morfologice ale
coloanei vertebrale.Cifozele functionale sunt cele mai frecvente deviatii ale coloanei vertebrale din
perioada de crestere. Ele se impart in:
Habituale - de obisnuinta,de deprindere;
De crestere - aparute in urma disproportiei dintre cresterea exagerata in inaltime si dezvoltarea
insuficienta a musculaturii;
Profesionale - exista profesii (ex:munca la birou) care predispun la o atitudine cifotica;
Compensatorii si cele datorate defectelor unor analizatori (cifoza miopilor).
Toate acestea sunt usor de corectat (prin exercitii functionale de extensie),uneori prin simpla
indepartare a cauzelor care le-a produs. Daca nu sunt tratate,ele pot determina modificari anatomice in
structura elementelor coloanei vertebrale si devin patologice.
B. Patologice.Sunt deviatii mai accentuate si mai grave decat cele functionale, ele fiind insotite
intotdeauna de modificari (deseori ireductibile) ale structurii elementelor
coloanei
vertebrale.Tratamentul lor este complex (orthopedic, chirurgical, kinetoterapeutic),el putand avea
rezultate pozitive doar daca se intervine precoce prin inlaturarea cauzei care le-a produs.Tratamentul
acestor cifoze este de lunga durata.
Cifozele patologice sunt grupate astfel:
Congenitale: platispondilia, agenezia disului intervertebral, microspondilia;
Post-traumatice: luxatia si fractura vicios consolidata,hernia de disc,cifoza histerotraumatica,sdr.
Kummel-Verneuil;
Infectioase: tuberculoza osoasa (morbul lui Pott),cifoza tetanica,osteomielitica;
Distrofice: epifizita sau osteocondrita vertebrala (boala Scheuermann).Este cea mai des intilnita
forma de cifoza patologica;
Reumatice (inflamatorii): spondilita anchilozanta,spondilodiscartroze;
Tumorale: mielomul multiplu,metastaze osoase;
Paralitice (neuromusculare): atunci cand este compromisa musculatura regiunii, paralizia
cerebrala infantila,sindroame extrapiramidale;
Endocrine si carentiale: osteoporoza,boala Cushing,rahitismul,osteomalacia;
Cifoza senila: prin involutia ososasa si insuficienta musculara;
Psihotice: in afectiuni psihice depresive;
Cifoze medicamentoase: administrarea indelungata de cortizon,insulina,curara,pot determina
aparitia fracturilor de coloana si a cifozei consecutive.
II. ETIOPATOGENIE (CAUZE,MECANISME,ANATOMIE PATOLOGICA).

Etiologie.
Etiologia cifozelor este vasta, cuprinzand cauze multiple, unele predispozante:
Congenitale : defect de formare a corpilor vertebrali, malformatii vertebrale cu caracter familial;
Neuro-musculare : afectiuni neurologice, tumori medulare, siringomielie;
Post-traumatice (tasari vertebrale in urma unor accidente, fracturi sau contracturile din tetanos
sau epilepsie);
3

Tumori vertebrale;
Boli genetice ale scheletului (osteocondrodistrofii);
Postinflamatorii: morbul lui Pott (tuberculoza osoasa),precum si spondilita anchilozanta care la
adult, este una din cauzele cele mai frecvente ale cifozelor cervico-dorsale progresive si
ireductibile;
Boli metabolice (rahitismul, osteomalacia, osteoporoza);
Insuficienta musculara, in cazul adolescentilor care au crescut repede in inaltime, fara a avea un
tonus muscular si ligamentar suficient; pozitia gresita in banca sau la locul de munca; miopia;
Varsta- varstnicii (peste 60-80 de ani), cu osteoporoza sau osteomalacie si tasare anterioara a
discurilor intervertebrale, prin hipotonia muschilor paravertebrali, prezinta o cifoza mai mult sau
mai putin accentuata localizata de obicei cervico-dorsal la barbati si dorso-lombar la femei.

Mecanisme etiopatogenice.
Factorii care pot determina aparitia unei cifoze la nivelul coloanei vertebrale sunt
multipli.Uneori ei sunt cunoscuti (congenitali, traumatici, infectiosi, tumorali,etc),insa de cele mai
multe ori acestia sunt necunoscuti.
Cercetarile stiintifice au condus la evidentierea acestor factori:
factorii genetici (predispozitie familiala),
factori metabolici, pot altera formarea tesutului care constituie scheletul de rezistenta al corpilor
vertebrali in anumite boli (maladia Scheuermann),
Factori de deficienta a sistemului de echilibru,
Asimetrii constitutionale,
Factorul biomecanic,este prezent in evolutia tuturor deformatiilor vertebrale,
Procesul de crestere a organismului contribuie in mod esential la evolutia tuturor deformarilor
vertebrale.
Anatomie patologica.
Din punct de vedere anatomo-patologic, cifozele pot fi:
a).Cifozele tipice sau comune atunci cand se produc prin exagerarea curburilor cifotice normale
(dorsala sau sacro-coccigiana);
b).Cifozle atipice, cand se produc prin exagerarea altor curburi decat a celor normale (lombara
sau cervicala).
Cifoza dorsala se compenseaza superior prin inclinarea inainte a gatului si capului, iar inferior prin
accentuarea curburii lombare .Omoplatii sunt indepartati de torace (omoplati in aripioare ) prin
intinderea muschiului trapez si a romboizilor si prin scurtarea marelui pectoral.Toracele este infundat si
umerii adusi inainte.
Cifoza adolescentilor (din cadrul maladiei Scheuermann).Prin pierderea elasticitatii nucleului pulpos
si inputinarea substantei discului intervertebral se ajunge la o micsorare a spatiului intervertebral.
Deaorece, in partea posterioara micile articulatii mentin bine vertebrele, aceasta apropiere se face mai
mult in partea anterioara. Sporirea presiunii in partea anterioara a unor corpuri vertebrale in crestere
duce la tulburari in dezvoltarea epifizelor si la formarea de vertebre usor cuneiforme.
III. CRITERII DE SUSTINERE A DIAGNOSTICULUI.

Diagnosticul unei cifoze va trebui sa precizeze felul ei, etiologia (cauzele), gravitatea si
potentialul sau evolutiv.
Diagnosticul pozitiv se stabileste pe baza examenului clinic si paraclinic.
Tablou clinic:
Din punct de vedere clinic,in cazul cifozelor,nu putem vorbi despre o regula generala in ceea ce
priveste simptomatologia acestor deviatii vertebrale.Asadar,fiecare tip in parte,prezinta atat semne
subiective cat si obiective diferite de ale celorlalte.
Exista totusi cateva simptome si semne obiective pe care le intalnim in mai multe cazuri si
anume:
-durerea,care apare la nivelul curburii,pe apofizele spinoase ale
vertebrelor.Ea se resimte la palpare,dar mai ales la percutie;
-durerea in coloana vertebrala este insotita,intotdeauna,de contractura
muschilor lungi ai spatelui si de o oarecare rigiditate in miscari;
-cifoza se asociaza cu hipotonia musculaturii spatelui si abdomenului;
-frecvent ,se asociaza si cu piciorul plat;
-pacientii vor avea umerii cazuti anterior si omoplati *in aripioare*;
-agravarea continua a deviatiilor vertebrale antreneaza tulburari
respiratorii si cardiace.
Examen obiectiv:
Deviatia cifotica imprima intregului corp o atitudine cifotica globala, caracterizata printr-o mare
incurbare a coloanei vertebrale si o garbovire a intregului spate.Capul si gatul se inclina mult inainte,
umerii sunt adusi mult in fata, pieptul este turtit sau infundat, abdomenul este uneori supt, alteori
balonat.Bazinul este putin inclinat, iar membrele inferioare sunt drepte sau usor flectate din genunchi.
Atitudinea se mentine mai mult pe baza elementelor pasive, muschii planului posterior al trunchiului si
gatului fiind intinsi, muschii planului anterior fiind relaxati.
Deviatiile cifotice se pot accentua progresiv,trecand de la o cifoza cu un grad redus de
curbura,la una cu o curbura accentuata sau foarte accentuata.De asemenea,ele se pot limita doar la
elementele coloanei vertebrale,constituind cifoze propriu-zise,sau pot afecta si alte elemente anatomice
ale spatelui (coaste,omoplati,muschi), constituind spatele cifotic.
Cele mai frecvente curburi cifotice au o lungime medie; exista insa si curburi scurte,care se
limiteaza la cateva corpuri vertebrale; sau lungi care se intind la un numar mare de vertebre.
Atitudinea corecta a corpului reprezinta un semn al echilibrului fizic si psihic al individului,
rezultat al dezvoltarii normale si armonioase a corpului.
Principalele forme clinice de cifoza:
Epifizita vertebrala (boala Scheuermann) sau cifoza juvenila: se caracterizeaza clinic prin cifoza
dorsala insotita de dureri,care apar in perioada de crestere (11-18 ani). In aceasta perioada cand apare
cifoza,pe fondul unei cresteri rapide,pe langa diversele tulburari endocrine,intervine si o insuficienta
musculara si ligamentara a musculaturii care sustine coloana.In cazul cresterii rapide a
scheletului,muschii nu se pot dezvolta in aceeasi masura,ci seamana mai degraba cu niste elastice
intinse care nu pot face fata noilor cerinte.Coloana ia o atitudine usor cifotica,determinand cresterea
presiunii exercitate in partea anterioara a corpilor vertebrali.Tinerii care au o cifoza cu o curbura mare
obosesc destul de repede si au dureri spontane provocate de tentativele de indreptare a coloanei,precum
si la presiune.
Examen radiologic : cand cifoza tinde sa se consolideze,vertebrele apar mai turtite anterior
decat posterior si au marginile superioare si inferioare neregulate.
5

Diagnosticul diferential se va face cu :

Morbul lui Pott in faza incipienta.In cifoza adolescentilor curbura este mare,nu unghiulara ca in
morbul lui Pott,durerile sunt mai putin accentuate si corespund unui numar mai mare de
vertebre,contrar durerilor limitate la una,doua vertebre,in cazul tuberculozei osoase.Rigiditatea
coloanei nu este insotita de contractura muschilor din jgheaburile vertebrale prezenta in cazul
tuberculozei osoase;
Insuficienta vertebrala care apare la fetite intre 10-15 ani,in urma unui surmenaj fizic sau
psihic.Insuficienta este musculara iar radiografia nu evidentiaza nici o modificare patologica.

Platispondilia se caracterizeaza prin latirea corpurilor vertebrale. Este o cifoza congenitala care se
manifesta inca din copilarie printr-o suplete anormala a rahisului si printr-o deformatie cifo-scoliotica
,fara dureri si contracturi musculare.
Examen radiologic:latirea in ambele dimensiuni ale mai multor corpuri vertebrale
Diagnosticul diferential se va face cu tasarea traumatica a corpilor vertebrali.
Agenezia discala (partiala sau totala),de origine congenitala,dar si inflamatorie,se manifesta tardiv prin
fenomene discrete : dureri cu caracter de lumbago;cifoza cu curbura mica,mai frecventa in regiunea
cervicala si lombara,mai rar in cea dorsala.
Examen radiologic : bloc format din doua sau mai multe corpuri vertebrale, cu osificarea
ligamentului intervertebral.
Cifoza cu microspondilie se manifesta radiologic prin vertebre ale caror corpuri sunt oprite din
dezvoltare.Clinic exista o cifoza accentuata,dar mai ales apar tulburari neurologice determinate de
compresiuni medulare grave.Tratamentul este chilurgical,cu rezectia corpului vertebral.
Cifoza din spondilita anchilozanta.Nu este obligatorie,dar apare in cele mai multe cazuri,deoarece
bolnavii isi pastreaza in continuare pozitia de flexie a coloanei.Aceasta cifoza se datoreaza in primul
rand contracturii musculare.Doar in fazele mai tardive se poate ajunge la o cifoza stabila
(ireductibila),prin anchiloza osoasa sau fibroasa.
Cifoza profesionala.Atitudinile cifotice dureroase,fara modificari radiologice aparente,se intalnesc la
cei care practica o profesie care cere o postura speciala de lucru (lucratoarele din croiotorie).Apare de
obicei o durere interscapulara;contractura muschilor care acopera regiunea interscapulara, pentru a fixa
omoplatii in vederea acordarii unui punct solid de sprijin bratelor.Dupa un efort prelungit acesti muschi
se surmeneaza si apar dureri.
Cifoza batranilor (senila).Este destul de frecventa.Spre deosebire de cifoza adolescentilor care
intereseaza indeosebi ultimele vertebre toracale,cifza senila isi are sediul mai sus,ea reprezentand doar
o accentuare a curburii dorsale.In general,afectiunea apare la indivizii cu o varsta inaintata (60-80 de
ani),insa poate exista si la indivizi mai tineri,mai ales la cei care au practicat o meserie care ii obliga sa
stea mult timp aplecati.Cauzele instalarii cifozei sunt : slabirea muschilor,a ligamentelor si
ostoporoza.In cele mai multe cazuri,cifoza se instaleaza lent,nu prezinta dureri spontane,nici
provocate.Cifoza este ireductibila.Mobilitatea coloanei in regiunea cervicala si cea lombara este
normala.

Examen radiologic:la nivelul coloanei afectate apar modificari caracteristice cifozei (ingustari
ale discurilor la partea anterioara),precum si modificari datorate ostoporozei.
Diagnosticul diferential se face cu cifozele carentiale si cu boala Paget.
Tratamentul este mult ingreunat datorita varstei inaintate a indivizilor,precum si a diferitelor
afectiuni cronice asociate.
Cifoza histero-traumatica apare consecutiv accidentelor (de munca, alte traumatisme, mijloace de
locomotie,etc.) si se caracterizeaza printr-o cifoza,care evolueaza de la o usoara incurbare a regiunii
dorsale,pana la adevarate atitudini vicioase.In acest caz bolnavul se apleaca foarte mult inainte astfel
incat priveste incontinuu pamantul,fiind silit la aceasta de catre cifoza generalizata,la care se poate
adauga si flexia celor doua articulatii coxo-femurale.Cei mai multi dintre indivizi acuza dureri de-a
lungul coloanei vertebrale,scaderea fortei musculare a membrelor inferioare, fapt ce ii obliga pe acestia
sa mearga sprijinindu-se in baston.Frecvent se asociaza si tulburari psihomotorii.
Obiectiv-in afara de atitudinile amintite,nu apar modificari,atat din punct de vedere clinic cat si
radiologic.
Sindromul lui Kummel-Verneuil apare dupa traumatisme,adesea neinsemnate,care ating direct sau
indirect coloana vertebrala.El evolueaza in trei stadii:
in primul stadiu se observa pe langa fenomenele traumatice imediate,si dureri cu caracter
nevralgic
(intercostale,sciatice,abdominale)
si
unele
tulburari
motorii
(contracturi,paresterzii).Aceste manifestari patologice dureaza doar cateva zile,dupa acest
interval, fenomenele se inbunatatesc,mergand pana la disparitia lor
al doilea stadiu este acela al unei stari relativ bune,in care bolnavul isi poate incepe activitatile
obisnuite.Acest interval liber poate dura uneori 1-2 ani;
in al treilea stadiu reapar durerile si se instaleaza diformitatea vertebrala,sub forma ei
cifotica,accentuandu-se intr-un punct prin proeminenta unei apofize spinoase a unei vertebre. In
acest stadiu apar si fenomene de compresiune medulara,radiculara sau radiculo-cordonala.
Diagnosticul diferential : anamneza este de o mare insemnatate, deoarece forma cifozei si
uneori chiar aspectul radiografic sunt asemanatoare celor datorate spondilitelor infectioase si,in
special,morbului lui Pott. Un alt diagnostic diferential trebuie facut cu platispondilia
congenitala , descoperita cu ocazia unui traumatism.
Tratamentul este chirurgical si este indicat mai ales cand exista fenomene de compresiune
medulara.
Cifoza tetanica, are si ea o evolutie in 3 stadii:
Stadiul de decalcifiere osoasa;
Stadiul in care apare diformitatea;
Stadiul III , de recalcifiere puternica a vertebrelor care formeaza unghiul gibozitatii.
Tratamentul este orthopedic,(imobilizare in pat de gips) sau ortopedico-chirurgical.
Cifoza medicamentoasa. Administrarea unor anumite medicamente sau aplicarea unor mijloace
terapeutice de soc, folosite in special in neurologie, pot duce la aparitia unor fracturi de coloana si la o
cifoza consecutiva. Astfel,avem cifozele aparute in urma administrarii de insulina,curara,cortizon sau
dupa socuri electrice.
Bolnavii ajung de obicei la fracturi in urma administrarii zilnice a 100-200 mg de cortizon,
timp de 1-2 luni.In tot acest timp ei prezinta si o eliminare excesiva de calciu,fosfor si azot, precum si o
osteoporoza a coloanei. Pentru prevenirea acestor complicatii,se recomanda adminisrarea concomitenta
de testosteron,care favorizeaza retentia de calciu,fosfor si azot,precum si limitarea dozelor de
7

cortizon,mai ales la bolnavii cu predispozitie la osteoporoza (batrani,femei dupa menopauza si bolnavi

cu artrite reumatice severe).Este indicat tratamentul fracturilor aparute in urma medicatiei de soc si
prevenirea cifozelor.
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Cifozele,trebuie diferentiate de atitudinea cifotica, in cazul careia curbura se redreseaza in
decubit ventral sau se hipercorecteaza la contractia voluntara a musculaturii spatelui.In cazul in care nu
se poate corecta astfel,denota faptul ca avem de-a face cu o cifoza rigida sau fixa.
Trebuie eliminate toate cauzele miopatiilor care predomina la nivelul musculaturii trunchiului.
IV. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC.
Evolutia si prognosticul cifozelor sunt foarte variate si depind foarte mult de anumiti factori,cum ar fi:
Etiologia bolii;
Localizarea si intinderea ei;
Momentul diagnosticarii :cand aceasta se face in stadiile initiale,cand nu apar modificari
organice (ci numai functionale),evolutia si prognosticul sunt favorabile
Cu cat tratamentul este aplicat mai precoce,este mai complex si de lunga durata,cu atat
prognosticul este mai bun;
Varsta pacientului : cifoza adolescentilor are prognostic bun (daca se iau masuri la timp pentru a
se impiedica formarea unei cifoze definitive).
O mare parte din deviatiile coloanei vertebrale indiferent de cauza care le-a generat, au un
potential evolutiv, mai ales daca au depasit un anumit grad de gravitate. Aceasta evolutie,guvernata de
legi biomecanice,independente uneori de cauza initiala,se mentine pe toata perioada de crestere si nu
arareori,in cazurile grave,pe tot parcursul vietii.
Agravarea continua a deviatiei vertebrale antreneaza tulburari ale functiei respiratorii
(insuficienta respiratorie de tip restrictiv) si, in final,a functiei cardiace.
V. TRATAMENT.
Act de o mare insemnatate,terapia unei deviatii vertebrale (cifoza) este rezultatul muncii unei
intregi echipe interdisciplinare din care fac parte medicul ortoped , kinetoterapeutul,medicul de
explorari functionale,radiologul,protezistul,medicul neurolog,etc.
Indicatiile terapeutice trebuie sa fie individualizate fiecarui caz in parte,sa tina cont nu numai de
particularitatile individului,dar si de mediul familial si posibilitatile de supraveghere a efectuarii
tratamentului in cadrul familiei.
Tratamentul cifozelor este unul complex care abordeaza mai multe ramuri,atat medicale,sociofamiliale,cat si educationale.
1.Tratament profilactic.
Dintre numeroasele cauze care contribuie la modificarea tinutei corecte a trunchiului si aparitia
deviatiilor vertebrale trebuie mentionata,in primul rand, pozitia copilului in banca,la scoala sau la masa
de lucru acasa,unde isi petrece o mare parte din timp,tocmai in perioada de crestere,pozitie care va avea
o insemnata influenta asupra coloanei vertebrale.Pentru eliminarea acestei cauze favorizante de
atitudine vicioasa,se indica folosirea bancilor individuale care pot fi adaptate cu usurinta in functie de
talia elevului.
8

Pentru profilaxia atitudinilor vicioase se recomanda :

Cunoasterea cauzelor si a inprejurarilor care determina atitudinea vicioasa si inlaturarea lor la
timp;
Imbunatatirea stari de sanatate a organismului prin procedee de calire,exercitii fizice,etc.
Inbunatatirea factorilor si a conditiilor activitatilor zilnice;
Asigurarea obligatorie a odihnei zilnice.

2.Tratament igieno-dietetic.
Sunt indicate:-igiena corporala,a imbracamintei si a locuintei;
-alimentatie bogata in proteine si saruri minerale.
-regim de odihna adecvat (pe pat tare);
-viata in aer liber,cu multa miscare,cura heliomarina,sport (innot,
volei,gimnastica,etc.);
-mentinerea unei pozitii (posturi) corecte a trunchiului;
-corectarea tulburarilor de statica, sustinerea corecta a platfusului.
3.Tratament medicamentos: - tratament tonifiant cu calciu,fosfor si vitamine.
4.Tratament ortopedico-chilurgical.
In alcatuirea planului terapeutic sunt luate in considerare o serie de criterii.Stabilite pentru cifozele
din maladia Scheuermann,care sunt cele mai frecvente,ele insa sunt folosite pentru alcatuirea
programului terapeutic si in deviatiile de alte cauze.
Criterii de indicatie terapeutica:
a) Gradul curburii vertebrale este un criteriu important pentru indicatia terapeutica, astfel :
- Cifozele toracale sub 40-50 de grade se trateaza de obicei prin mijloace kinetoterapeutice.
- Cifozele toracale intre 40-50 si 70-80 de grade se trateaza prin mijloace ortopedice
(redresari cu ajutorul aparatelor gipsate si mentinerea corectiei cu ajutorul corsetelor
ortopedice).
- Cifozele grave,peste 80 de grade, nu pot fi corectate si stabilizate decat printr-un
tratament chirurgical.
b) Supletea coloanei vertebrale (posibilitatea de redresare a curburii) evaluata clinic si
radiografic,este un alt criteriu in alegerea tratamentului. O coloana supla, reductibila va necesita numai
kinetoterapie. Dinpotriva,o redresare partiala sau absenta,impune o corectare cu aparate gipsate si
corsete ortopedice.
c) Un criteriu major il reprezinta importanta leziunilor structurale vertebrale, astfel leziunile
grave,extinse la mai multe vertebre impun un tratament ortopedic,chiar daca gradul cifozei este relativ
mic. Dinpotriva,o cifoza relativ importanta (50 de grade) dar supla si cu leziuni structurale vertebrale
mici, va reactioma favorabil la kinetoterapie.
d) Localizarea leziunilor joaca si ea un rol important in stabilirea planului terapeutic.Localizarile
lombare si toraco-lombare abolesc mai intai lordoza si apoi conduc la aparitia cifozei.Persistenta unei
9

cifoze lombare in ortostatism provoaca proiectia trunchiului inainte si antreneaza o jena progresiva.In
acest caz tratamentul corectiv este cel ortopedic (aparate gipsate,corsete),el fiind necesar chiar la o
cifoza cu un grad mai mic al curburii.

In concluzie, exista trei importante mijloace terapeutice:

Kinetoterapia,
Tratamentul ortopedic,
Tratamentul chirurgical.
* Kinetoterapia (terapia prin miscare) este deosebit de importanta in corectarea deviatiilor vertebrale,
ea fiind prezenta in toate programele terapeutice, fie singura, fie asociata cu tratamentul ortopedic sau
cu cel chirurgical.
* Tratamentul ortopedic isi propune corectarea sau mentinerea deviatiei vertebrale in scopul
neutralizarii riscului de agravare a acesteia,folosindu-se de mijloacele pe care le are la dispozitie si
anume:
--Aparate ortopedice pasive,care realizeaza corectia deviatiei folosind forta de presiune,la
nivelul partii convexe a curburii si forta de tractiune.Corectarea este in general realizata prin aparate
gipsate succesive.Cand se obtine corectia maxima,locul lor este luat de corsetele ortopedice.In
cifoza,aparatul gipsat se aplica in doi timpi: in prima faza este desfiintata lordoza lombara,iar a doua
faza,realizata dupa 24 de ore,corecteaza cifoza toracala.
--Aparate ortopedice active, cu ajutorul lor corectia se obtine printr-o autoredresare activa a
coloanei.Acestea sunt corsetele ortopedice.Ele sunt purtate -permanent sau intermitent,in functie de
gravitatea curburii.
--Alte metode ortopedice (tractiunea continua in timpul noptii;electrostimularea musculaturii cu
ajutorul unor aparate special concepute).
* Tratament chirurgical se aplica deviatiilor (cifozelor) grave,evolutive,care se agraveaza lent,dar
continuu si dupa incetarea cresterii.
In cazurile grave interventia este precedata de o pregatire prin elongatie progresiva a
coloanei,realizata prin aparate gipsate de elongatie,elongatii cu halou cranian si gips sau cerc pelvin.
Interventia este urmata de imobilizare in aparat gipsat,apoi de purtarea unui corset ortopedic
timp de 18-24 luni.
Atat tratamentul ortopedic,cat si cel chirurgical sunt insotite de kinetoterapie,care urmareste
asuplizarea coloanei vertebrale,pentru a usura obtinerea redresarii,precum si mentinerea unei troficitati
si a unui tonus muscular corespunzator.
TRATAMENTUL RECUPERATOR B.F.T.
Tratamentul balneofizioterapeutic este practic cel mai important, avand cea mai mare eficacitate.El
incepe odata cu celelalte metode terapeutice,de preferat cat mai precoce,dupa stabilirea diagnosticului
clinico-functional.

10

Medicina fizicala si de recuperare a devenit,in ultimul sfert al secolului XX o specialitate

inovatoare,fundamentata stiintific,prin dezvoltarea unor metode de tratament activ,bazandu-se pe
exercitii fizice si pe educarea bolnavului.
1.OBIECTIVELE TRATAMENTULUI B.F.T.
Tratamentul B.F.T. in cifoze, urmareste atingerea urmatoarele obiective:
-corectarea pozitiei vicioase,
-realiniamentul coloanei vertebrale,
-recastigarea mobilitatii vertebrale,
-tonifierea musculaturii paravertebrale,abdominale si a pectoralilor
punandu-se accent pe muschii extensori ai coloanei,
-combaterea contracturilor,in cazul in care acestea sunt prezente,
-reducerea durerii (dupa caz),
-prevenirea reaparitiei cifozei.
Toate acestea sunt posibile prin aplicarea de proceduri specifice B.F.T.
(hidrotermoterapie,elevtrotrapie,masaj,kinetoterapie,balneoclimatologie,iar in ultimii ani se pune acent
tot mai mult si pe ergoterapie).
2.HIDRO-TERMOTERAPIA.
Hidro-termoterapia.Se foloseste ca procedura de relaxare musculara si crestere a
metabolismului tisular local prin vasodilatatia cutanata si musculara pe care o produce.Hidrotermoterapia cuprinde proceduri ce dezvolta o mare cantitate de caldur, folosind ca mijloc terapeutic
apa,sub diferitele sale forme de agregare si la diverse temperaturi,dar si alte elemente strans legate de
aceasta.
Principalele sale efecte sunt:
*analgezia,
*hiperemia,
*hipertermia locala si sistemica,
*cresterea elasticitatii tesuturilor.
Aceste efecte cumulate ,sunt favorabile pentru pregatirea programelor de kinetoterapie si masaj.
Metodologia in hidrotermoterapie cuprinde tehnici variate de aplicatii:
Caldura profunda,produsa de diatermie si ultrasunete.
Caldura superficiala,produsa de celelalte tehnici,in care efectul de penetratie este mai redus,de numai
cativa centimetri de la suprafata tegumentului.
Caldura umeda,sub forma impachetarilor cu parafina,cu namol si cu sisip, este mai benefica decat
caldura uscata.
Mijloacele de lucru se aleg in functie de posibilitati si pot fi extrem de simple sau mai
sofisticate.Important este ca indicatia terapeutica sa fie corecta si metodologia de aplicare sa fie
respectata.
a).Impachetarea cu parafina.
Consta in aplicarea pe zona interesata (dorsala) a unei placi de parafina la o temperatura mai
ridicata, dar suportabila de catre pacient.
Materiale
necesare:canapea,cearaf
alb,vas
pentru topit
parafina, tavite
din
metal,patura,mansoane pentru articulatiile mari,un du,prosop.
Tehnica de aplicare:
11

Se ia o cantitate de parafina,se topeste la temperatura de 35-70 C.Se toarna apoi in tavitele de

metal si se lasa la racit,pana ajunge la o temperatura suportabila de catre pacient.
Se invita pacientul sa se aseze pe canapea,in decubit ventral,se scoate parafina din tavite si se
aplica pe zona dorsala a acestuia .Se acopera apoi pacientul cu un cearsaf si se lasa astfel sa stea timp
de 15-30 minute,dupa care se indeparteaza parafina si se invita pacientul sa faca un dus de curatire,la
temperatura corpului.
Efecte:
-la locul de aplicare apare o supraincalzire profunda si uniforma a tesuturilor si
o hiperemie puternica,care determina o transpiratie abundenta .
Aceeasi procedura se aplica si pe regiunea cervicala (aplicare sub forma de pelerina).La
sfarsitul impachetarii cu parafina se aplica o procedura de racire.
b).Impachetarea cu namol.
Consta in aplicarea namolului la o temperatura de 38-40
C pe o anumita
regiune
(dorsala),sau poate fi si generala.
Materiale necesare:pat sau canapea,patura,panza impermeabila,cearsaf.
Tehnica de aplicare:
In prealabil se pregateste namolul prin amestecarea lui cu apa fierbinte, pana ce se obtine o
masa vascoasa.Se aplica apoi mamolul,la temperatura indicata de prescriptie,pe cearsaf,in grosime de
2-3 cm.Peste acesta se aseaza regiunea afectata a pacientului.
Durata unei sedinte este de 20-40 minute,in tot acest timp,pacientului i se aplica o compresa
rece pe frunte pentru evitarea congestiei cerebrale.Dupa terminarea impachetarii se practica o
procedura de racire.Sunt indicate 10-12 sedinte.
Efectele namolului sunt multiple si anume:
-efect mecanic,producand excitatia pieli datorita micilor pacticule componente;
-efect fizic,temperatura corpului creste cu 2-3 C;
-efect chimic,prin rezorbtia unor substante biologic active,din namol, prin piele.
Namolul activeaza producerea de histamina in piele,apare o transpiratie abundenta cu eliminare
crescuta de acid uric din metabolismul proteic.De asemenea, sunt mobilizate depozite
sangvine,producandu-se intensificarea circulatiei in zona tratata.
c).Baia de namol.
Se realizeaza in cazuri speciale si consta in ungerea corpului cu namol, intr-o cada. Este o
procedura foarte solicitanta pentru pacient.
Materiale necesare:doua cazi,una in care va intra pacientul,iar alta de rezerva,in care se afla
namolul preparat anterior,dus,termometru,ceas semnalizator si o perna de cauciuc pentru cap.
Tehnica de aplicare:
Se invita pacientul in cada unde se afla un strat de namol cald.Treptat, se adauga namol
preparat,din cada de rezerva,pana cand se acopera complet corpul pacientului si se lasa 10-30 de
minute.Pe toata durata procedurii,pacientului i se va aplica o compresa rece pe frunte.
Dupa aceea se invita pacientul sa faca un dus de curatire.
Mod de actiune:actiunea namolului plus presiunea hidrostatica.
d).Ungerile cu namol.
Sunt proceduri de termoterapie in aer liber.
Tehnica de aplicare:
Bonlavul face cateva miscari inainte de a se unge cu namol,apoi se expune la soare pentru a-si
incalzi corpul,deoarece in cazul aplicarii namolului pe tegumentul neancalzit,exista pericolul aparitei
12

arsurilor.Apoi se unge cu nmol proaspat,in strat subtire si se expune la soare timp de 20-60
minute,pana ce se usuca stratul de namol. Bolnavul va purta o compresa cu apa rece pe frunte si o
palarie pe cap,care sa-l protejeze impotriva razelor solare.
Aceste ungeri cu namol se pot aplica si partial,numai pe zona dureroasa.Daca se aplica pe intreg
corpul-namolul isi mareste eficacitatea.
Dupa sxpunerea la soare,cand se constata ca namolul s-a uscat complet, pacientul face un dus de
curatire a corpului,sau se inbaiaza in ghiolul din apropiere, apoi se odihneste, de preferat, intr-un loc
umbros.
Efecte:
-efectul termic alternant rece, apoi cald si din nou rece;
-actiunea specifica a substantelor chimice,benefice,din namol,rezorbite de catre organism.
Ungerile cu namol reprezinta un procedeu de calire a corpului foarte solicitat.
e).Impachetarile cu nisip.
Reprezinta introducerea corpului in nisip,la o anumita temperatura.Se poate realiza in cada de
baie,dar si pe plaja.
Materiale necesare:compresa pentru frunte,nisip,o galeata cu apa rece,prosop.
Tehnica de aplicare:
Pacientul se aseaza in cada,iar corpul ii este acoperit partial sau in intregime cu nisip,la
temperatura de 45-50 C.Cand procedura se realizeaza pe plaja,nisipul se aplica la temperatura sa
naturala.Se sta astfel 30-60 de minute,dupa care se aplica o procedura de curatire si pacientul este lasat
sa se odihneasca.
Efecte:hipertermia.
f).Baile de abur complete (sauna).
Se executa intr-o camera supraincalzita de vapori,la diverse temperaturi..Se mai pot practica si
in dulapuri speciale,orizontale sau verticale.Initial se porneste de la temperatura de 38-42 C si se urca
treptat,pana la 50-55 C.
In timpul procedurii se aplica o compresa rece pe cap,ceafa sau inima.
Baia se termina cu o procedura de racire.
g).Baile de lumina.
Utilizeaza razele infrarosii,in spatii inchise si sunt proceduri de sudatie- transpiratie.
Cele complete se realizeaza in dulapuri de lemn cu becuri,iar cele partiale,cu ajutorul unor
dispozitive adaptate.Durata bailor este de 15-20 de minute,dupa care se executa o procedura de
racire.In tot acest timp,pacientul va purta o compresa cu apa la temperatura camerei,pe frunte.
Caldura radianta produsa de baile de lumina este mai penetranta decat cea de abur sau aer
cald,iar transpiratia incepe mai devreme.Baile de lumina scad tensiunea arteriala prin mecanismul de
vasodilatatie,produsa treptat.
Efecte:hiperemie,
efect analgezic.
Se folosesc in practica:razele infrarosii,
soluxul albastru,
ultravioletele-doza eritem.
h).Baile de soare si nisip.
Utilizeaza spectrul solar complet.Expunerea la soare se face cu precautie,2-3minute pentru
fiecare parte a corpului,cantitatea crescandu-se treptat in zilele urmatoare.
13

Aceste bai sunt indicate mai ales la copii,in perioada de crestere (aceste bai stimuleaza
metabolismul fosfo-calcic si pe cel al vitaminei D) si sunt contraindicate la persoanele cu probleme
cardiace.
i).Cataplasmele.
Constau din aplicarea in scop terapeutic a diversrlor substante,la temperaturi variate,asupra
regiunilor afectate ale corpului.
Ele actioneaza prin factorul termic,cataplasmele calde fiind utilizate pentru efectul lor
hiperemiant si rezorbtiv,precum si pentru actiunea lor antispastica si antialgica.In cazul cataplasmelor
cu plante medicinale se mai adauga si efectul chimic.
j).Baia kinetoterapeutica.
Este o baie calda la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului.
Miscarea in apa reprezinta un important mijloc de recuperare,care se bazeaza pe principiul legii
lui Arhimede,conform careia asupra unui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta,de jos in
sus,egala cu greutatea volumului dislocuit de acesta.
Tehnica de aplicare .
Este o procedura calda,ce se efectueaza intr-o cada mai mare,care se umple 3/4 cu apa la
temperatura de 35-38 C.
Bolnavul este asezat in baie si lasat 5 minute linistit,dupa care asistentul incepe sa execute
sistematic miscari pasive in articulatiile bolnavului,timp de 5-10 minute.Pacientul este lasat din nou sa
se odihneasca,dupa care ases invitat sa execute singur aceste miscari.Durata baii este de 20-30 de
minute.
Mod de actiune:-factorul termic,
-factorul mecanic.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare,care se produce sub
influenta apei calde si a pierderii greutatii corpului,conform legii lui Arhimede.
k).Baia kineto in grup.
Este asemanatoare cu baia kineto individuala,doar ca in acest caz avem un grup de pacienti (si
nu unul singur),iar cada de baie este inlocuita de un bazin special amenajat,in care vor intra bolnavii si
vor executa miscarile,la comanda verbala a kinetoterapeutului,care se afla pe marginea bazinului si ii
supravegheaza.
l).Duul-masaj.
Reprezint aplicarea mai multor duuri rozet cu ap la temperatura de 38-40C,asupra
corpului pacientului,cruia i se face,concomitent,masaj.
Mai frecvent se aplic parial (pe regiunea dorsala-in cazul cifozelor), mai rar general. Durata
masajului este de 8-15 minute.
Duul masaj produce o hiperemie important,cu un nsemnat efect rezorbtiv i de tonifiere,prin
aciunea combinat a masajului i a factorului termic.
m).Duul subacval.
Const din aplicarea sub ap a unui du sul de mare presiune (3-6 atmosfere), cu temperatura
mai mare dect a apei de baie.
El se poate efectua ntr-o cad cu ap la 36-38C,cu ajutorul unui du sul mobil,cu presiune
mare,care se introduce n ap,pe segment,sub controlul uneia din minile asistentului,pn la o distanta
de 5-10 cm de regiunea de aplicare.
14

Durata procedurii este de 5-10 minute. Aciunea intens a duului subacval se datoreaza
temperaturilor diferite,baie i du,precum i a masajului puternic exercitat de coloana de ap,care
comprim puternic esuturile.
Efectul este asemntor cu cel al duului masaj,dar este suportat mai bine datorit bii calde.
n).Baia cu elongatie.
Materiale necesare:bazin cu un scaun fixat pe podeaua acestuia,un scripete care se instaleaza pe
peretele incaperii,un capastru special,prosop,apa calda.

Tehnica de aplicare:
Se dezbraca pacientul si se invita in bazin,sa ia loc pe scaunul special amenajat. Il legam pe
bolnav la nivelul toracelui si al coapselor de scaun,in asa fel incat sa se mentina coloana cat mai
dreapta si sa fie foarte bine fixata de spatarul scaunului.
Cu ajutorul scripetelui,care la un capat are montat un capastru,introducem capul pacientului in
acesta,iar cu ajutorul scripetelui actionam asupra coloanei bolnavului,in asa fel incat aceasta sa se
intinda.Procedura se repeta de 3-4 ori,cu pauze intre ele,pentru a da voie pacientului sa respire.
La terminarea procedurii,care dureaza 15-20 de minute,se scoate pacientul din bazin,se inveleste
in prosop si se lasa sa se odihneasca intr-o camera separata,cateva minute.
Efecte:
-efect termic,de incalzire a tesuturilor superficiale si a celor profunde;
-efect mecanic,exercitat de scripete asupra coloanei vertebrale cu scopul de a o intinde-indrepta.
o).Bai cu amidon.
Materiale necesare:cada,1-2 kg amidon dizolvat in cativa litri de apa calduta, cearsaf sau
prosop.
Amidonul dizolvat se adauga in apa de baie,iar pacientul ramane in cada 15-20 de minute.
Mod de actiune:datorita slabei termoconductibilitati,smaltul,taratele si amidonul mentin timp
mai indelungat temperatura apei din baie.Aceste substante au si o actiune emolienta asupra
tegumentului.

3.ELECTROTERAPIA.
Electroterapia este ramura B.F.T.care foloseste in scop profilactic si curativ curentul
electric,sub diferite forme de aplicare si la intensitati bine stabilite anterior.
Electroterapia
are unele aplicatii si in tratamentul deviatiilor cifotice ale coloanei vertebrale.Principalele roluri ale sale
sunt acelea de a reduce retractiile si contracturile musculare,prin incalzirea profunda a regiunii
(diadinamici, ultrasunete),de a asupliza musculatura si ligamentele retractate si sclerozate (ionizarile cu
iodura de potasiu 4-5%,ultrasunete cu hidrocortizon 1% sau fenilbutazona) si de a limita efectele
dureroase sau anchilozele din artrozele secundare.
Contracturile musculare,mai ales cele dureroase la solicitrile pasive,de ntindere,mai pot
beneficia de bi de lumin (raze infraroii), masaj, iar hipotoniile musculare,de termoterapie,cureni
aperiodici de joas frecven,cureni faradici i galvanizri.
Electroterapia local se adreseaz att durerii ca simptom (electroterapie antalgic
simptomatic),ct i contracturii musculare ca surs generatoare de durere (electroterapie antalgic
patogenic).
15

Dintre metodele mai importante de electroterapie amintim:galvanizrile, ionizarile, faradizarea,

curenii diadinamici, razele ultraviolete i ultrasunetele.
Galvanizarea transversal.
Reprezinta aplicarea curentului galvanic (continuu) pe regiunea indicata,iar electrozii sunt
amplasati transversal,de-o parte si de alta a zonei afectate,pe care o incadreaza astfel fata in fata.
Tehnica de aplicare:
Pacientul trebuie informat inca de la prima sedinta de electroterapie asupra procedurii care i se
va aplica,precum si asupra senzatiilor cutanate pe care le va simti in timpul aplicatiei si,
bineinterles,despre scopul acestei terapii.
Pentru executarea in conditii optime a procedurii,fizioterapeutul trebuie sa se ghideze dupa o
prescriptie terapeutica corecta si completa,care va cuprinde: denumirea procedurii,regiunea tratata,
locul de fixare,dimensiunile si polaritatea electrozilor,intensitatea curentului aplicat si durata sedintei.
Bolnavul va fi asezat pe pat,tinandu-se cont de posturile cele mai antalgice,cat si de regiunile pe
care dorim sa le tratam.Se va inspecta apoi tegumentul la locurile de aplicare ale electrozilor pentru a se
aprecia integritatea sa si a se decela eventualele leziuni sau afectiuni ale acestuia-oricat de minime ar fi
ele.
Se fixeaza electrozii (care trebuie sa fie complet netezi) cu ajutorul unor saculeti umpluti cu
nisip,care sa nu fie prea grei,pentru evitarea compresiunii circulatiei.Un element deosebit de important
in aplicatiile de galvanoterapie il constituie obligativitatea folosirii unui strat hidrofil intermediar intre
electrod si tegument,cu caracter izolant,in scopul prevenirii efectelor polare produse sub electrozi si a
arsurilor cutanate.Electrozii se acopera cu o panza cauciucata sau cu o folie de plastic izolatoare,iar
bolnavul se acopera cu un cearsaf.
Se fixeaza ceasul semnalizator dupa durata prescriptiei.Manevrarea comutatorului
potentiometrului de intensitate se va face lent-pentru introducerea progresiva a curentului-pana la
intensitatea necesara si prescrisa.In timpul sedintei de aplicatie,pacientul va fi supravegheat si intrebat
asupra senzatiilor percepute la nivelul electrozilor.
Intensitatea curentului galvanic aplicat se regleaza in functie de efectul pe care dorim sa-l
obtinem,astfel:
pentru efecte analgezice dozam o intensitate la prag(0,1 mA/cm2).
pentru efecte antihiperestezice dozam o intensitate sub prag.
pentru efecte vasodilatatoare dozam o intensitate peste prag(peste 0,1 mA/cm2).
in stadiile acute se prefera intensitati sub prag.
in stadiile cronice aplicam intensitati peste prag.
In ceea ce priveste durata procedurii,trebuie sa retinem ca,pentru a fi eficienta,o aplicatie de
curent galvanic trebuie sa dureze in jur de 30 de minute.
Numarul si ritmul sedintelor de galvanizare variaza in functie de diagnosticul afectiunii, stadiul
evolutiv si rezultatele obtinute.
Efecte:Galvanizarea este o procedura decontracturant i antalgic.
Ionizarile.
Reprezinta procedeele prin care se introduc in organism diferite substante medicamentoase cu
ajutorul curentului electric,care le transporta prin tegument si mucoase.
Tehnica de aplicare:
Inainte de aplicatie se prepara solutiile medicamentoase necesare,in concentratiile
corespunzatoare,
Tehnica propriu-zisa de aplicare a ionoforezei este aceeasi ca si in cazul galvanizarii,bazandu-se
pe aceleasi principii metodologice.Singura deosebire intre cele doua proceduri consta in faptul ca
materialul intermediar hidrofil (in cazul ionizarii) se va imbiba cu solutia medicamentoasa.
16

Efecte:
-efectul antalgic-este potenat de alegerea unor soluii medicamentoase cu efect anestezic de
suprafa (xilin, novocain).Esenial este ca mrimea electrozilor s acopere integral zona de
tratat,intensitatea curentului s fie la prag i durata tratamentului suficient de mare (peste 20 de
minute).
Curentii diadinamici.
Curentii diadinamici fac parte din categoria curentilor de joasa frecventa.
Principalele forme de aplicare ale curentului diadinamic sunt:
-monofazat fix (MF),
-difazat fix (DF),
-perioada scurta (PS),
-perioada lunga (PL),
-ritmul sincopat (RS).
Tehnica de aplicare :
Marimea si forma electrozilor se alege in functie de regiunea tratata,iar locurile de amplasare
,modalitatea de pozitionare si polaritatea lor,in functie de scopurile terapeutice urmarite.
Pacientul este asezat pe un pat sau pe un scaun de lemn,in functie de regiunea tratata.Electrozii
se aplica prin intermediul invelisurilor de protectie hidrofile, confectionate din diferite straturi textile
sau material spongios elastic,bine umezite si fixati cu ajutorul benzilor elastice sau a saculetilor cu
nisip.
Forma de curent diadinamic aplicata se alege in functie de scopul terapeutic. Deseori,la
aplicatiile cu scop analgetic se recomanda inceperea sedintei cu difazat fix (DF).
Intensitatea curentilor se regleaza progresiv,ajungandu-se la senzatia de vibratii bine tolerate
nedureroase,deci pana la pragul dureros.In cursul sedintei,trebuie crescuta intensitatea,pentru
mentinerea senzatiilor de vibratie,nedureroase.
Dutata sedintelor de tratament este diferita,in raport cu scopul terapeutic urmarit.Daca trebuie
efectuate aplicatii pe mai multe zone in aceeasi sedinta,se scad duratele,succesiv,de la zona la zona,cu
cate un minut,astfel incat sa nu se depaseasca 10-12 min.In aplicatiile cu scop
hiperemiant,vasculotrop,se poate prelungi durata sedintei (20-30 min).
Ritmul sedintelor este determinat de stadiul afectiunii tratate,iar numarul sedintelor este dictat
de efectele obtinute.
Efecte:
Principalele efecte ale curentilor diadinamici sunt cele analgetice,hiperemiante
si dinamogene.Acestea sunt determinate de nivelul intensitatii,forma curentului diadinamic aleasa si
modalitatea de aplicare a electrozilor.
In functie de forma de aplicare,se obtin urmatoarele efecte:
*MF-are un efect excitator,crescand tonusul muscular;subiectiv,produce vibratii ce
actioneaza ca
un masaj electric profund,totodata evidentiind zonele dureroase din cadrul neuro-mialgiilor
reflexe;tonifiaza peretii arteriali prin actiunea vasoconstrictoare pe care o are.
*DF-este considerat ca cel mai analgetic,ridicand pragul sensibilitatii dureroase.I se mai atribuie si un
efect de imbunatatire a circulatiei arteriale prin inhibarea simpaticului.Din aceste motive se utilizeaza
ca forma de introducere in aplicatiile cu scop primordial analgetic.
*PS-are un efect excitator,tonicizant,actionand ca un masaj profund mai intens;efect rezorbtiv,cu
actiune repida.Dupa mai multe minute,produce o analgezie secundara cu o durata destul de lunga.
*PL-prezinta un efect analgetic si miorelaxant evident si persistent,de asemenea anticongestiv.Este
preferat in starile dureroase pronuntate si persistente.
*RS-are cel mai pronuntat efect excitator,realizand o adevarata gimnastica muscularasi fiind astfel cel
mai indicat in atoniile musculare (normoinervate) postoperatorii.
17

Corentul interferential.
Acesta consta in incrucisarea a doi curenti de medie frecventa cu frecvente diferite (in
general,decalati cu 100 HZ).
Tehnica de aplicare:
Se deosebesc doua tehnici fundamentale de aplicare a curentilor interferentiali si anume:
A.Statica.In cadrul acestei tehnici,electrozii se mentin in timpul procedurii in acelasi loc si
saupra lor se exercita o presiune constanta.Electrozii clasici
sunt cei de tip placa,utilizandu-se
cate doua perechi de dimensiuni diferite (50-400 cm ).
Electrozii sunt introdusi in invelisuri umede de textura sintetica,corespunzatoare ca marime si atasati la
cablurile cordonului cvadruplu conectat la aparat.Amplasarea lor se face in asa fel incat curentii sa se
incruciseze in mijlocul zonei tratate.Fixarea electrozilor se face,de preferinta,cu benzi elastice sau cu
saculeti de nisip.
B.Cinetica.In tehnica cinetica se utilizeaza doi electrozi manusa (palmari) care se aplica pe
mainile asistentului,fiind izolati electric de acestea.Fiecare electrod se leaga cu cate un cablu.Celelalte
doua cabluri se leaga de doi electrozi-placa fixi.
Intensitatea curentului este reglata in functie de
senzatiile percepute de pacient. Regiunea de tratat (dorsala,cervicala sau lombara) se afla in zona de
interferenta a curentilor.Prin miscarea permanenta a electrozilor manusa de catre asistent in timpul
procedurii,se produce o variatie a directiilor de intensitate maxima a curentului interferential,procedeul
purtand numele de electrokineziterapie.
Efecte:
In functie de frecventa,curentii interferentiali au urmatoarele efecte:
-frecventele mici (sub 10 HZ) produc un efect excitomotor al muschilor striati
normoinervati;
-frecventele medii (12-35 HZ) si cu intensitate subliminara a curentilor, au un efect
decontracturant si vasculotrofic;
-frecventele rapide (80-100 HZ) au un efect analgetic.
Actiunea excitomotoare pe musculatura neteda este realizata de orice forma de curent
interferential (mai ales cu frecvente medii,de 12-35 HZ).
Curentii interferentiali,in aplicatie statica,dar mai ales dinamica,folosind frecvente
excitomotorii in forma SPECTRU,aduce o contributie substantiala in pregatirea musculaturii pentru
programele de kinetoterapie ulterioare.
Ultrasunetele.
Fac parte din categoria curentilor de inalta frecventa terapeutici.
Tehnica de aplicare:
In incaperea in care se efectueaza tratamentul trebuie se existe o temperatura de comfort
termic.Patul sau scaunul pe care va fi asezat pacientul trebuie sa fie din lemn. Aparatul de ultrasunete
va avea obligatoriu impamantare.
Este necesar ca pacientul sa se afle intr-o stare de echilibru termic general; starile febrile fiind
conrtaindicate in tratamentul cu ultrasunete.In cazul unor extremitati cu circulatie deficitara,acestea vor
fi preincalzite prin scurte bai partiale, calde,pentru activarea circulatiei generale.
Pacientul,inclusiv regiunea tratata,trebuie sa se afle in pozitii cat mai relaxate. Se actioneaza
comutatorul de pornire a aparatului,se fixeaza ceasul semnalizator la durata prescrisa pentru sedinta.
Apoi se aplica traductorul pe zona ce urmeaza a fi tratata si prin actionarea
comutatorului de intensitate,se fixeaza la doza prescrisa.Se recomanda ca in timpul executarii
procedurii,sa nu se ridice capul traductorului de pe zona tratata.
Aparatele mai noi au adus unele perfectionari precum:
18

-cuplajul automat cu ceasul,

-ceasul indica timpul efectiv de aplicare a tratamentului.
Durata sedintelor de tratament variaza cu suprafata regiunii tratate,afectiunea tratata si stadiul
evolutiv al acesteia.In general,durata unei aplicatii pe o zona este de 2-5 min,in nici un caz nu se va
depasii timpul total de aplicatie peste 10-15 min. pe mai multe zone tratate in aceeasi sedinta.
Ritmul sedintelor este-in functie de caz-zilnic sau la doua zile.Numarul sedintelor va fi,de
asemenea,adaptat in functie de caz-in general 6-15 sedinte.
Efecte:
Principalele efecte fiziologice sunt:analgetic,miorelaxant,hiperemiant.
Efectele analgetice se realizeaza prin intermediul SNC,printr-o serie de mecanisme care se
produc la nivelul acestuia.
Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetului asupra proprioceptorilor
musculari si tendinosi.
Actiunea hiperemianta,cu efect rezorbtiv si vasculotrofic se produce prin vasodilatatia
arteriolelor si capilarelor.Aceste actiuni se realizeaza prin influentarea si prin intermediul SNV.
Ultrasunetele se mai folosesc si pentru efectul mecanic,micromasajul celular, creterea
temperaturii locale prin frecarea indus de bombardamentul cu ultrasunete si efectul fibrolitic,ce
dezorganizeaz procesele incipiente de fibrozare.
4.TRATAMENTUL PRIN MASAJ.
Prin noiunea de masaj se nelege o serie de manipulri executate manual, variate si aplicate
sistematic la suprafaa organismului,n scop terapeutic si profilactic.
Aciunea fiziologic a manevrelor de masaj const n aceea c,n timpul executrii lor,de la
terminatiile nervoase cutanate pornesc impulsuri spre sistemul nervos central,care mresc
excitabilitatea i imbunatatesc starea funcional a scoarei cerebrale.
Efectele masajului:
Efecte locale:
1.Aciune sedativ asupra:-durerilor de tip nevralgic;
-durerilor musculare i articulare.
Aciunea sedativ se obine prin manevre uoare,lente,care stimuleaz repetat exteroceptorii i
proprioceptorii.
2.Aciunea hiperemiant local.Se manifest prin nclzirea i nroirea tegumentului
asupra
cruia se exercit masajul.Aceast aciime se obtine prin manevre mai energice,care comprim
alternativ vasele sangvine.
3.ndeprtarea lichidelor interstitiale,de staz,cu accelerarea proceselor de resorbie n zona
masat.Acest efect este benefic la persoane cu insuficien venoas periferic i apare dup manevre
profunde,care conduc lichidul de staz de la periferie spre centru.
Efecte generale:
-creterea metabolismului bazal,
-stimuleaz funciile aparatului respirator i circulator,
-influenteaz favorabil starea general a organismului,
-mbuntete somnul,
-ndeprteaz oboseala muscular.
19

Toate aceste efecte generale se explic prin aciunea masajului asupra pielii, care este un organ
bine vascularizat i mai ales bogat inervat.

Mecanisme de aciune:
Cea mai important aciune fiziologic a masajului este reprezentat de mecanismul reflex
asupra organelor interne.Aceasta se explic prin stimulii care pleac de la exteroceptori i
proprioceptori (de diferite intensiti),pe cale aferent ctre SNC,iar de aici,pe cale eferent,ajung la
organele interne n suferin.
O alta actiune a masajului este aciunea mecanic,produs de manevrele mai dure ca
frmntarea,framantarea contratimp,mangluirea,rulatul,ciupitul,tapotamentul (care se executa
transversal pe fibrele musculare) si care duc la tonifierea musculaturii,mbuntirea funciei i forei
musculare.
Indicatiile si contraindicatiile masajului:
Indicaii:spondilita anchilozant,sechele post-traumatice ale regiunii respective,deformri ale
coloanei (cum ar fi cifoza sau scolioza),n contracturi musculare de diferite cauze.
Contraindicaii:boli dermatologice,boli
abdominale,TBC,boli vasculare,boli infecioase.

hemoragice,inflamaii

acute

ale

organelor

Descrierea anatomica a regiunii:

Coloana vertebral este axul de sustinere a trunchiului in pozitie verticala si este un sistem
complex,n structura cruia intr 33 34 de vertebre,344 de suprafee articulare,24 de discuri
intervertebrale,365 de ligamente i asupra creia acioneaz 750 de muchi.
Ea este impartita in cinci segmente.Acestea sunt:segmantul cervical (alcatuit din 7
vertebre),regiunea dorsala (12 vertebre),segmentul lombar (5 vertebre),cel sacral (5 vertebre) i
segmentul coccigian (4-5 vertebre sudate ntre ele).
Regiunea dorsal se delimiteaz n partea superioar prin linia imaginar ce trece prin C7, spina
omoplatului i acromion.n partea inferioar se delimiteaz prin linia imaginar ce trece prin T12 i
coastele flotante.
Musculatura acestei regiuni este foarte bine dezvoltat.Muchii mai importanti sunt:marii
dorsali,trapezii inferiori,intercostalii,iliocostalii,muchii proprii ai coloanei vertebrale (paravertebralii
dorsali,intervertebralii,interspinoii i transverso- spinoii). n partea superioar a regiunii dorsale se
gasesc:muchii romboizi, muchii supra i subspinoi,care intr atat in regiunea cefei cat i in cea
dorsala.
Tehnica masajului.
Masajul regiunii dorsale se execut aeznd bolnavul n decubit ventral,cu minile pe lng
corp,iar in cazul cifozelor cu un grad ridicat de curbura i se aseaza pacientului o perna sub abdomen
sau torace,in functie de regiunea in care se gaseste cifoza.Bolnavul este acoperit cu un cearceaf,lsnd
descoperit numai regiunea de masat.
20

Se ncepe prin neteziri (efleuraj),cu ambele palme ntinse,pornind de la partea inferioar a

trunchiului,pe muchii paravertebrali i cei dorsali,pe marginea superioar a trapezilor,nconjurnd
umerii.
O alta form de netezire se executa tot cu palmele ntinse,pe prile laterale ale toracelui,in
acelasi sens (de jos n sus),pe partea superioara a trapezilor si terminand la C7.
Urmeaza netezirea pe coloan,cu dou degete deprtate,prinzand apofizele spinoase vertebrale
ntre degetele deprtate de la mna stng.Aceeasi manevra se executa si intercostal,att pe partea
opusa,ct i pe partea noastra.
Se continua cu netezirea pieptene.Ea se executa pe muchii bine dezvoltai, marii dorsali,
derulnd pumnul de la rdcin ctre vrful degetelor, de 5-6 ori. Urmatoarea manevra de masaj
aplicata o constituie frmntarea sau petrisajul, sub toate formele sale (frmntarea cu o mn,
ncepnd cu partea opus nou, pe 2-3 directii de muchi, realizata prin compresiuni i relaxri ritmice
intre police i celelalte patru degete, ridicnd muchiul de pe planul osos. Pe aceleai direcii se execut
i frmntarea cu dou mini i cea contratimp.
Dup fiecare manevra de framantat in parte se executa neteziri de ntrerupere, cu scopul de a
linisti organismul si,totodata,de a-l pregati pentru manevrele care vor urma.
Urmeaza geluirea,care este tot o frmntare, ce se face pe coloan, cu 2 degete
deprtate,prinzand spina vertebral ntre ele. 0 alt direcie a geluirii, cu degetele apropiate, se executa
pe muchii paravertebrali dorsali,iar cu degetele departate, intercostal.Toate formele de geluire se fac
de 2-3 ori pe fiecare direcie.
Se aplica din nou neteziri de intrarupere.
Dup acestea urmeaz friciunile, care se executa pe coloana,cu dou degete deprtate, prin
micri de sus n jos, stnga-dreapta, circular dreapta, circular stnga. 0 alt direcie de friciune
intercostal, cu degetele deprtate si cu micri circulare; precum i pe muchii paravertebrali dorsali,cu
degetele apropiate.Se insista pe contracturile musculare,frictiunea avand un efect puternic
decontracturant,mai ales in asociere cu vibratia.
Se executa din nou neteziri de intrerupere,dup care urmeaz tapotamentul. Acesta se aplica
doar pe muchii bine dezvoltai ca marii dorsali i trapezii inferiori, evitand zona rinichilor. Formele de
tapotament folosite sunt: cu, cu partea cubital a mainii i cu pumnii usor deschisi.Manevrele de
tapotament nu se executa totdeauna ci numai in cazurile cu relaxare sau atrofie musculara.
Urmeaz vibraia, executata cu palma ntreag,intinsa,pe toat suprafaa muscular, prin trenuri
vibratorii profunde i rapide.
Dup toate acestea,se aplica netezirile de incheiere, a caror intensitate va fi descrescatoare, in
vederea relaxarii si linistirii organismului.
In functie de localizarea deviatiei cifotice si gradul curburii,se poate indica,pe langa masajul
dorsal,si un masaj decontracturant cervical si/sau lombar.
In incheierea sedintei de masaj,fizioterapeutul va efectua o serie de mobilizari kinetice in
articulatiile interesate (articulaiile costo-vertebrale) deoarece ele trebuiesc mobilizate. Pentru acest
lucru,pe fondul micarilor de inspiratie-expiratie efectuate de pacient, maseurul, innd palmele
perpendicular pe coloana dorsal a acestuia,ii cere bolnavului s trag puternic aer n piept, dup
care,in timpul expirului, apas ritmic, prin vibraii, coloana dorsala (de 2-3 ori).
KINETOTERAPIE (gimnastica medicala).
Kinetoterapia (terapia prin miscare) ocupa cel mai important loc in tratamentul deviatiilor
cifotice ale coloanei vertebrale.Ea este indicata in toate cazurile,indiferent de gravitatea sau localizarea
21

lor,atat ca metoda unica de tratament (cifozele nestructurale),cat si in asociere cu alte mijloace

terapeutice (cazurile mai grave-cifoze patologice).
Exerciiile pentru corectarea cifozei urmresc:
I.Tonifierea musculaturii paravertebrale cervicale, n sensul scurtrii musculaturii dorsale (prin micri
concentrice) i alungirea musculaturii anterioare a gtului i toracelui (prin micri excentrice).
II.tergerea deprinderii greite i formarea unei atitudini corecte a corpului.
III.Corectarea sau prevenirea deviaiilor compensatorii ale coloanei vertebrale sau a celorlalte regiuni
ale corpului.
Mijloacele folosite in kinetoterapie sunt:
Exerciii statice:
-contractii izometrice,
-stnd n picioare corect,
-stnd n genunchi,
-stnd n decubit dorsal sau ventral,
-stnd atrnat

Exerciii dinamice extensia i ntinderea coloanei vertebrale, apoi exerciii pentru cap, gt,
membre, care s amplifice extensia trunchiului.

Pentru ngreunri in efectuarea exercitiilor se folosesc bastoane (aezate la spate, sub axile), mingii
medicinale (purtate pe cap sau aruncate cu ambele mini deasupra capului).
Exerciiile vor fi ntrerupte de frecvente micri de respiraie i relaxare.
Deosebit de utile sunt exerciiile de redresare pasiv i pasivo-activ, efectuate la scara fix, la
perete i, mai ales, n faa oglinzii.
n cazul atitudinii cifotice, trebuie s nvm pacientul s-i formeze simul poziiei corecte,
prin autocontrol continuu, lucru posibil datorit supleei coloanei vertebrale.
Se are n vedere poziia defectuoas a capului czut nainte, care trebuie redresat prin
contracia musculaturii cefei, cu corectarea curburii cervicale, meninnd privirea nainte, paralel cu
pmntul.
Tonifierea i reechilibrarea musculaturii paravertebrale este unul din obiectivele principale
urmarite prin programele de kinetoterapie.Aceasta se realizeaza prin:
1.
din decubit ventral, se execut gradat ridicarea capului, umerilor si a membrelor superioare
(pentru tonifierea musculaturii dorsale bilaterale),
2.
ridicarea ambelor membre inferioare (tonific musculatura lombar),
3.
ridicarea membrelor (superior si inferior) de aceeasi parte (tonific musculatura unilateral
paravertebral respectiv).
Un alt obiectiv al tratamentului fizical-kinetic l constituie asuplizarea coloanei vertebrale.
Pentru a se realiza acest lucru este necesar s se acioneze n sensul:
- eliberrii micrii n articulaiile interapofizare posterioare,
- contracararea tendinei de cifozare,
- mpiedicarea agravrii unei eventuale scolioze preexistente,
- mbuntirea mobilitii articulatiilor costo-vertebrale.

22

Tehnica de lucru indicat deriv n mare msur din metoda Klapp. Cifoza dorsal se corecteaz
prin exerciii de ntindere a coloanei din cele trei poziii de baz (decubit, eznd, ortostatism), de fapt,
contientizarea poziiei de a sta nalt" sau a sta drept". Postura se controleaz n oglind, urmrind
alungirea gtului i a trunchiului n ax. Exerciiile devin mai eficiente dac se ofer bolnavului civa
parametri care s-i permit s contientizeze corecia postural (o rezisten uoar aplicat de palma
terapeutului pe cretetul bolnavului, o carte aezat pe cretet etc.).
Din metoda Klapp se folosesc poziiile lordozante plecnd din poziia de start n genunchi".
Extensiile active, mersul n patru labe, traciunile prin propria greutate a corpului (atrnat la
spalier), unele sporturi (volei, baschet, notul pe spate), toate pot fi exploatate pentru ndeplinirea
aceluiai obiectiv.
Pentru toniferea musculaturii paravertebrale se folosesc tehnici globale clasice, dar sunt i
unele manevre particulare deosebit de utile deoarece, dei se adreseaz n principal musculaturii
paravertebrale, antreneaz n lucru i musculatura centurii scapulo-humerale.
Exercitii pentru mobilizarea coloanei vertebrale:
Din decubit dorsal, cu membrele inferioare flectate si bratele intinse lateral, se duc genunchi la
piept si se revine la pozitia de plecare.
Din pozitia sezand, inclinari laterale si rotiri ale trunchiului;
Din pozitie cvadrupeda, ridicarea in extensie maxima a membrelor inferioare (alternativ),
concomitent cu flectarea membrului superior din cot;
Din pozitie cvadrupeda, bolnavul arunca bratele brusc inainte si lateral.
Din decubit ventral, ridicarea capului si a trunchiului, poziia membrelor superioare schimbndu-se
pentru a grada efortul (pe lng corp, sub brbie, pe ceafa, pe umeri).
n decubit ventral cu bazinul la marginea patului,cu membrele inferioare atmnd, se fac extensii
din old cu genunchii ntini.
Din pozitia n genunchi" cu un baston n mini, redresarea complet a trunchiului, extensia
braelor i meninerea pentru cteva secunde a poziiei de maxim extensie.
Exerciiile pot fi deosebit de variate, se pot realiza n condiii de dotare minim i nu pierd din valoare
dect datorit lipsei de continuitate.
Putem vorbi de cure balneokinetoterapeutice, adic de proceduri de kinetoterapie aplicate n
bazine cu ap dulce sau carbogazoas. Avantajele acestei metode constau n aciunea fizic a apei de a
"descrca" micarile n mare parte, de aciunea gravitaiei.
De asemenea, apa opune o rezistena la miscare, ceea ce face ca partea izometric a contractiei s
reprezinte mai mult din micare, crescand astfel tonusul muscular.
La aceste aciuni se mai adaug efectele termalitii apei asupra vasomotricitii i efectele
tonifiante asupra sistemului nervos central i periferic. In cazul apelor carbogazoase este de adaugat si
efectul curativ al srurilor i bulelor de gaz degajate.
De asemenea, masajul subacvatic sau talasoterapia, pot da rezultate bune.
In tratamentul profilactic al deformarilor cifotice se au in vedere doua metode importante: notul,
- gimnastica respiratorie.
Innotul trebuie s fie simetric i fcut muli ani la rnd (bras, spate, fluture, delfin). Este un
excelent mijloc activ de autocontrol, de reechilibrare a curburilor coloanei vertebrale i de dirijare a
dezvoltarii simetrice a toracelui.

23

Gimnastica respiratorie, n ap, se face sub forma de innot sau programe specializate.
Exerciiile se execut timp de 10-15 minute, bolnavul fiind imersionat pn la brbie, membrele
inferioare ntinse i atingnd fundul bazinului cu vrful degetelor.
Aceast gimnastic asuplizeaz curburile, niveleaz centurile, stimuleaz autocontrolul i
favorizeaz dezvoltarea simetric a toracelui i cresterea capacitii vitale.
Prin programele de gimnastica medicala se mai urmareste:
Corectarea curburii dorsale se face prin tonificarea musculaturii paravertebrale n scurtare,
din poziii care s fixeze regiunea lombar i cervical n poziie corect. Se lucreaz, n special, din
eznd sau eznd pe genunchi, din culcat, in genunchi cu sprijin pe palme, atrnat la scar fix,
elongaii cu ajutorul unui cpstru, redresri active controlate, n faa oglinzii, transport de greuti pe
cap.
Pentru apropierea omoplailor se fac exerciii libere sau cu diferite aparate portabile (greuti,
bastoane), cu rotatia extern a braelor, prin contracia muchilor mic rotund i subspinos, cu apropierea
omoplailor de linia median (de coloan) prin contracia trapezului i romboidului, cu inspiraie, iar la
revenire-expiraie. Acelai rezultat l obinem lucrnd i cu braele ntinse la orizontal, duse spre napoi
pentru apropierea omoplailor de coloan i torace.
Deblocarea toracelui, care se prezint cu un stren nfundat, se obine prin exerciii de respiraie
ampl. Coastele, care sunt fixate de coloana dorsal pot fi antrenate n momentul inspirului i s
contribuie la redresarea coloanei dorsale, prin deprtarea ntre ele i ridicarea lor.Toracele i respiraia
costal se reeduc prin mobilizri pasive, presiuni i traciuni asupra coastelor, innd cont de momentul
inspirului i expirului, cu scopul de a mri elasticitatea condro-costo-vertebral, i prin micri active
de respiraie. Presiunile i traciunile se aplic perpendicular pe axul de rotaie a articulaiei costovertebral, la nivelul arcului posterior sau la locul de deplasare in cazul coastelor mai mari.
Micrile pasive cu presiuni i traciuni pe clavicul i stern, vizeaz mobilizarea toracelui n
partea lui superioar, iar cand sunt aplicate pe regiunea lateral, vizeaz mobilizarea toracelui n partea
mijlocie i inferioar.
Important: programele de kinetoterapie trebuie efectuate pe perioade lungi de timp
(ideal ar fi ce ele sa fie executate de catre pacient pe tot parcursul vietii)
deoarece au un rol primordial atat in corectarea deviatiilor cifotice
existente si a complicatiilor lor,cat si in prevenirea reaparitiei acestora.
5.TERAPIA OCUPAIONAL (ergoterapia).
Este o metod de reeducare activ care completeaz kinetoterapia, folosind diverse activiti,
adaptate la tipul de deficiene motorii ale individului, cu scop recreativ i terapeutic, ajutnd bolnavul
s folosesc mai bine muchii rmai indemni i recupernd funcia celor afectai de boal, contribuind
astfel la readaptarea funcional la gestualitatile vieii zilnice.
Prin aceast terapie se evit pasivitatea n care se fixeaz bolnavul spitalizat pe perioade mai
lungi, trezindu-i interesul pentru diverse micri utile i contribuind astfel la readaptarea funcional la
efort.
Principalele efecte pe care le urmrim prin aplicarea programelor de terapie ocupaionala sunt:
- mobilizarea unor articulaii i creterea amplitudinii miscarilor in acestea;
- dezvoltarea forei musculare;
- restabilirea echilibrului psihic;

24

Planul de tratament,in terapia ocupationala,se stabileste in urma unei evaluari bine documentate
(cuprinzand date personale despre pacient,despre mediul familial, socio-educational si lucrativ al
acestuia; precum si indicatii asupra afectiunii pe care o are si modalitatile de tratament ale acesteia,prin
mijloacele proprii ergoterapiei).
Evaluarea este realizata de catre o echipa interdisciplinara, alcatuita din medicul
specialist,kinetoterapeutul,maistrul instructor,etc.Dupa efectuarea evaluarii si stabilirea planului
terapeutic, se trece la aplicarea acestuia.
In acest sens,terapia ocupationala dispune de tehnici si metode specifice,grupate in trei mari
categorii: gestualitati (activitati) esentiale, semnificative
activitati neesentiale, nesemnificative;
metode sau activitati ajutatoare.
Pe langa corectarea deficitului si readaptarea individului la noile conditii de viata, terapia
ocupationala are in vedere si satisfacerea hobby-urilor acestora si angrenarea pacientilor in diverse
activitati distractive, de agrement, precum si practicarea unor sporturi atat individuale, cat si de echipa.
Bolnavul cu cifoz trebuie s evite activitile care necesit flexia coloanei cum ar fi:
grdinritul, mpletitul rchitei, cusutul la main, olarit, etc..
Pentru obtinerea unor rezultate foarte bune se recomanda practicarea unor activiti sportive:
not, volei, baschet.
Rezultatele terapeutice depind de gradul de stabilizare a evoluiei bolii i de ncadrarea raional
a ergoterapiei n complexele de recuperare i readaptare funcional.
6.TRATAMENTUL BALNEOLOGIC (ape minerale, namoluri).
Bolnavul cu cifoz poate beneficia de tratament balneo-fizical n staiuni profilate pe
tratamentul afeciunilor aparatului locomotor (Felix, Eforie Nord, Mangalia, Techirghiol etc.), unde
asocierea factorilor naturali (apa mineral, nmol terapeutic, climatul) este benefic i, mpreun cu
programele de kinetoterapie adecvate, pot contribui la recuperarea funcional a acestuia.

Tratamentul balnear vizeaz urmtoarele obiective:

ncetinirea procesului degenerativ;
mbuntirea circulaiei locale i generale;
Ameliorarea sau meninerea mobilitii articulare i a forei musculare.

Tipuri de ape recomandate:

Ape termale algominerale (Felix, 1 Mai, Geoagiu)
Ape srate concentrate (Sovata, Amara, Techirghiol)
Ape srate iodurate (Bazna)
Ape sulfuroase srate (Climneti, Govora)
Ape sulfuroase termale (Herculane).

Terapia cu nmol este benefica prin aciunea celor trei factori cunoscui: termic, fizic (mecanic)
i chimic.
25

Staiunile indicate sunt:

Techirghiol (i tot litoralul), unde se gaseste nmol sapropelic;
Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slnic Prahova (nmoluri de lacuri srate);
Vatra Dornei, Borsec, Felix (turb);
Govora (nmol silicos i iodat);
Geoagiu (nmoluri feruginoase)

BIBLIOGRAFIE

Tratat de medicina interna Reumatologie Dr. Pun Radu

Ed. Medical - Bucureti, 1999.
Clinica si tratamentul bolilor reumatice - Stefan Suteanu
Ed. Medicala Bucuresti, 1977.
Electroterapie - Radulescu Andrei
Ed. Medicala Bucuresti, 1991.
Anatomia si fiziologia omului - Dr. Roxana Maria Albu
Ed. Corint Bucuresti, 1996.
Recuperarea medicala la domiciliul bolnavului - Tudor Sbenghe
Ed. Medicala Bucuresti, 1996.
Reumatologie - Prof. Dr. Eugen Popescu
Ed. National Bucuresti, 1997.
Compendiu de medicina fizica si recuperare - Dr. Adriana Nica
Ed. Univ. Carol Davilla Buc.1998.
Kinetoterapia profilactica, terapeutica si de recuperare - Tudor Sbenghe
Ed. Medicala - Bucuresti 1998.
Fiziokinetoterapie si recuperare medicala - Iaroslav Kiss
26

Ed. Medicala Bucuresti, 1999.

Compendiu de reumatologie Dr. Eugen D. Popescu, Ruxandra Ionescu
Ed. Tehnica Bucuresti, 1999.
Note de curs.

27