Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrare Cifoza
Lucrare Cifoza
PLANUL LUCRARII
PARTEA I:
I. Generalitati--definitie, clasificare, date epidemiologice.
II. Etiopatogenie--cauze, mecanisme, anatomie patologica.
III. Criterii de sustinere a diagnosticului:
a) examenul clinic--semne subiective si obiective.
b) investigatii paraclinice--ex. radiologic, probe de lab.
IV. Evolutie si prognostic.
V Tratament:
1. profilactic.
2. igieno-dietetic.
3. medicamentos.
4. ortopedico-chirurgical.
PARTEA a II-a:
Tratamentul BFT.
1. principiile si obiectivele tratamentului BFT.
2. tratamentul prin hidro-termoterapie (tehnica, efecte).
3. tratamentul prin electroterapie (tehnica, efecte).
4. tratamentul prin masaj:
--efectele fiziologice ale masajului.
--descrierea anatomica a regiunii.
--tehnica masajului.
--mobilizarea articulatiilor (kinetoterapie).
--gimnastica medicala.
5. terapia ocupationala.
6. tratamentul balneologic (ape minerale, namoluri).
PARTEA I.
Clasificare.
1) Dupa localizare:
* Cifoza dorsala este o accentuare a curburii fiziologice a coloanei in regiunea toracala
Este cea mai frecventa deviatie a coloanei.
* Cifo-lordoza (cifoza dorsala compensata de lordoza lombara),este o accentuare a celor doua curburii
vertebrale,echilibrate si compensandu-se reciproc.
* Cifoza lombara si inversiunea vertebrala este o cifoza lombara aparuta prin retroversia
bazinului,compensata dorsal.
* Cifoza cervicala reprezinta inversarea curburii lordotice cervicale.
* Cifoza totala este continuarea cifozei dorsale si lombare si este insotita de infundarea toracelui. Este
o cifoza lunga, intalnita la indivizii cu relaxare ligamentara si musculara.
2) Dupa etiologie:
2
A. Functionale (nestructurale).Ele sunt deviatii tipice, usoare, cu debut greu de precizat,cu evolutie
lunga si lenta,dar cu prognostic favorabil.In cazul lor nu se constata modificari morfologice ale
coloanei vertebrale.Cifozele functionale sunt cele mai frecvente deviatii ale coloanei vertebrale din
perioada de crestere. Ele se impart in:
Habituale - de obisnuinta,de deprindere;
De crestere - aparute in urma disproportiei dintre cresterea exagerata in inaltime si dezvoltarea
insuficienta a musculaturii;
Profesionale - exista profesii (ex:munca la birou) care predispun la o atitudine cifotica;
Compensatorii si cele datorate defectelor unor analizatori (cifoza miopilor).
Toate acestea sunt usor de corectat (prin exercitii functionale de extensie),uneori prin simpla
indepartare a cauzelor care le-a produs. Daca nu sunt tratate,ele pot determina modificari anatomice in
structura elementelor coloanei vertebrale si devin patologice.
B. Patologice.Sunt deviatii mai accentuate si mai grave decat cele functionale, ele fiind insotite
intotdeauna de modificari (deseori ireductibile) ale structurii elementelor
coloanei
vertebrale.Tratamentul lor este complex (orthopedic, chirurgical, kinetoterapeutic),el putand avea
rezultate pozitive doar daca se intervine precoce prin inlaturarea cauzei care le-a produs.Tratamentul
acestor cifoze este de lunga durata.
Cifozele patologice sunt grupate astfel:
Congenitale: platispondilia, agenezia disului intervertebral, microspondilia;
Post-traumatice: luxatia si fractura vicios consolidata,hernia de disc,cifoza histerotraumatica,sdr.
Kummel-Verneuil;
Infectioase: tuberculoza osoasa (morbul lui Pott),cifoza tetanica,osteomielitica;
Distrofice: epifizita sau osteocondrita vertebrala (boala Scheuermann).Este cea mai des intilnita
forma de cifoza patologica;
Reumatice (inflamatorii): spondilita anchilozanta,spondilodiscartroze;
Tumorale: mielomul multiplu,metastaze osoase;
Paralitice (neuromusculare): atunci cand este compromisa musculatura regiunii, paralizia
cerebrala infantila,sindroame extrapiramidale;
Endocrine si carentiale: osteoporoza,boala Cushing,rahitismul,osteomalacia;
Cifoza senila: prin involutia ososasa si insuficienta musculara;
Psihotice: in afectiuni psihice depresive;
Cifoze medicamentoase: administrarea indelungata de cortizon,insulina,curara,pot determina
aparitia fracturilor de coloana si a cifozei consecutive.
II. ETIOPATOGENIE (CAUZE,MECANISME,ANATOMIE PATOLOGICA).
Etiologie.
Etiologia cifozelor este vasta, cuprinzand cauze multiple, unele predispozante:
Congenitale : defect de formare a corpilor vertebrali, malformatii vertebrale cu caracter familial;
Neuro-musculare : afectiuni neurologice, tumori medulare, siringomielie;
Post-traumatice (tasari vertebrale in urma unor accidente, fracturi sau contracturile din tetanos
sau epilepsie);
Tumori vertebrale;
3
Mecanisme etiopatogenice.
Factorii care pot determina aparitia unei cifoze la nivelul coloanei vertebrale sunt
multipli.Uneori ei sunt cunoscuti (congenitali, traumatici, infectiosi, tumorali,etc),insa de cele mai
multe ori acestia sunt necunoscuti.
Cercetarile stiintifice au condus la evidentierea acestor factori:
factorii genetici (predispozitie familiala),
factori metabolici, pot altera formarea tesutului care constituie scheletul de rezistenta al corpilor
vertebrali in anumite boli (maladia Scheuermann),
Factori de deficienta a sistemului de echilibru,
Asimetrii constitutionale,
Factorul biomecanic,este prezent in evolutia tuturor deformatiilor vertebrale,
Procesul de crestere a organismului contribuie in mod esential la evolutia tuturor deformarilor
vertebrale.
Anatomie patologica.
Din punct de vedere anatomo-patologic, cifozele pot fi:
a).Cifozele tipice sau comune atunci cand se produc prin exagerarea curburilor cifotice normale
(dorsala sau sacro-coccigiana);
b).Cifozle atipice, cand se produc prin exagerarea altor curburi decat a celor normale (lombara
sau cervicala).
Cifoza dorsala se compenseaza superior prin inclinarea inainte a gatului si capului, iar inferior prin
accentuarea curburii lombare .Omoplatii sunt indepartati de torace (omoplati in aripioare ) prin
intinderea muschiului trapez si a romboizilor si prin scurtarea marelui pectoral.Toracele este infundat si
umerii adusi inainte.
Cifoza adolescentilor (din cadrul maladiei Scheuermann).Prin pierderea elasticitatii nucleului pulpos
si inputinarea substantei discului intervertebral se ajunge la o micsorare a spatiului intervertebral.
Deaorece, in partea posterioara micile articulatii mentin bine vertebrele, aceasta apropiere se face mai
mult in partea anterioara. Sporirea presiunii in partea anterioara a unor corpuri vertebrale in crestere
duce la tulburari in dezvoltarea epifizelor si la formarea de vertebre usor cuneiforme.
III. CRITERII DE SUSTINERE A DIAGNOSTICULUI.
Diagnosticul unei cifoze va trebui sa precizeze felul ei, etiologia (cauzele), gravitatea si
potentialul sau evolutiv.
4
Platispondilia se caracterizeaza prin latirea corpurilor vertebrale. Este o cifoza congenitala care se
manifesta inca din copilarie printr-o suplete anormala a rahisului si printr-o deformatie cifo-scoliotica
,fara dureri si contracturi musculare.
Examen radiologic:latirea in ambele dimensiuni ale mai multor corpuri vertebrale
Diagnosticul diferential se va face cu tasarea traumatica a corpilor vertebrali.
Agenezia discala (partiala sau totala),de origine congenitala,dar si inflamatorie,se manifesta tardiv prin
fenomene discrete : dureri cu caracter de lumbago;cifoza cu curbura mica,mai frecventa in regiunea
cervicala si lombara,mai rar in cea dorsala.
Examen radiologic : bloc format din doua sau mai multe corpuri vertebrale, cu osificarea
ligamentului intervertebral.
Cifoza cu microspondilie se manifesta radiologic prin vertebre ale caror corpuri sunt oprite din
dezvoltare.Clinic exista o cifoza accentuata,dar mai ales apar tulburari neurologice determinate de
compresiuni medulare grave.Tratamentul este chilurgical,cu rezectia corpului vertebral.
Cifoza din spondilita anchilozanta.Nu este obligatorie,dar apare in cele mai multe cazuri,deoarece
bolnavii isi pastreaza in continuare pozitia de flexie a coloanei.Aceasta cifoza se datoreaza in primul
rand contracturii musculare.Doar in fazele mai tardive se poate ajunge la o cifoza stabila
(ireductibila),prin anchiloza osoasa sau fibroasa.
Cifoza profesionala.Atitudinile cifotice dureroase,fara modificari radiologice aparente,se intalnesc la
cei care practica o profesie care cere o postura speciala de lucru (lucratoarele din croiotorie).Apare de
obicei o durere interscapulara;contractura muschilor care acopera regiunea interscapulara, pentru a fixa
omoplatii in vederea acordarii unui punct solid de sprijin bratelor.Dupa un efort prelungit acesti muschi
se surmeneaza si apar dureri.
Cifoza batranilor (senila).Este destul de frecventa.Spre deosebire de cifoza adolescentilor care
intereseaza indeosebi ultimele vertebre toracale,cifza senila isi are sediul mai sus,ea reprezentand doar
o accentuare a curburii dorsale.In general,afectiunea apare la indivizii cu o varsta inaintata (60-80 de
ani),insa poate exista si la indivizi mai tineri,mai ales la cei care au practicat o meserie care ii obliga sa
stea mult timp aplecati.Cauzele instalarii cifozei sunt : slabirea muschilor,a ligamentelor si
ostoporoza.In cele mai multe cazuri,cifoza se instaleaza lent,nu prezinta dureri spontane,nici
provocate.Cifoza este ireductibila.Mobilitatea coloanei in regiunea cervicala si cea lombara este
normala.
Examen radiologic:la nivelul coloanei afectate apar modificari caracteristice cifozei (ingustari
ale discurilor la partea anterioara),precum si modificari datorate ostoporozei.
Diagnosticul diferential se face cu cifozele carentiale si cu boala Paget.
6
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Cifozele,trebuie diferentiate de atitudinea cifotica, in cazul careia curbura se redreseaza in
decubit ventral sau se hipercorecteaza la contractia voluntara a musculaturii spatelui.In cazul in care nu
se poate corecta astfel,denota faptul ca avem de-a face cu o cifoza rigida sau fixa.
Trebuie eliminate toate cauzele miopatiilor care predomina la nivelul musculaturii trunchiului.
IV. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC.
Evolutia si prognosticul cifozelor sunt foarte variate si depind foarte mult de anumiti factori,cum ar fi:
Etiologia bolii;
Localizarea si intinderea ei;
Momentul diagnosticarii :cand aceasta se face in stadiile initiale,cand nu apar modificari
organice (ci numai functionale),evolutia si prognosticul sunt favorabile
Cu cat tratamentul este aplicat mai precoce,este mai complex si de lunga durata,cu atat
prognosticul este mai bun;
Varsta pacientului : cifoza adolescentilor are prognostic bun (daca se iau masuri la timp pentru a
se impiedica formarea unei cifoze definitive).
O mare parte din deviatiile coloanei vertebrale indiferent de cauza care le-a generat, au un
potential evolutiv, mai ales daca au depasit un anumit grad de gravitate. Aceasta evolutie,guvernata de
legi biomecanice,independente uneori de cauza initiala,se mentine pe toata perioada de crestere si nu
arareori,in cazurile grave,pe tot parcursul vietii.
Agravarea continua a deviatiei vertebrale antreneaza tulburari ale functiei respiratorii
(insuficienta respiratorie de tip restrictiv) si, in final,a functiei cardiace.
V. TRATAMENT.
Act de o mare insemnatate,terapia unei deviatii vertebrale (cifoza) este rezultatul muncii unei
intregi echipe interdisciplinare din care fac parte medicul ortoped , kinetoterapeutul,medicul de
explorari functionale,radiologul,protezistul,medicul neurolog,etc.
Indicatiile terapeutice trebuie sa fie individualizate fiecarui caz in parte,sa tina cont nu numai de
particularitatile individului,dar si de mediul familial si posibilitatile de supraveghere a efectuarii
tratamentului in cadrul familiei.
Tratamentul cifozelor este unul complex care abordeaza mai multe ramuri,atat medicale,sociofamiliale,cat si educationale.
1.Tratament profilactic.
Dintre numeroasele cauze care contribuie la modificarea tinutei corecte a trunchiului si aparitia
deviatiilor vertebrale trebuie mentionata,in primul rand, pozitia copilului in banca,la scoala sau la masa
de lucru acasa,unde isi petrece o mare parte din timp,tocmai in perioada de crestere,pozitie care va avea
o insemnata influenta asupra coloanei vertebrale.Pentru eliminarea acestei cauze favorizante de
atitudine vicioasa,se indica folosirea bancilor individuale care pot fi adaptate cu usurinta in functie de
talia elevului.
Pentru profilaxia atitudinilor vicioase se recomanda :
8
2.Tratament igieno-dietetic.
Sunt indicate:-igiena corporala,a imbracamintei si a locuintei;
-alimentatie bogata in proteine si saruri minerale.
-regim de odihna adecvat (pe pat tare);
-viata in aer liber,cu multa miscare,cura heliomarina,sport (innot,
volei,gimnastica,etc.);
-mentinerea unei pozitii (posturi) corecte a trunchiului;
-corectarea tulburarilor de statica, sustinerea corecta a platfusului.
3.Tratament medicamentos: - tratament tonifiant cu calciu,fosfor si vitamine.
4.Tratament ortopedico-chilurgical.
In alcatuirea planului terapeutic sunt luate in considerare o serie de criterii.Stabilite pentru cifozele
din maladia Scheuermann,care sunt cele mai frecvente,ele insa sunt folosite pentru alcatuirea
programului terapeutic si in deviatiile de alte cauze.
Criterii de indicatie terapeutica:
a) Gradul curburii vertebrale este un criteriu important pentru indicatia terapeutica, astfel :
- Cifozele toracale sub 40-50 de grade se trateaza de obicei prin mijloace kinetoterapeutice.
- Cifozele toracale intre 40-50 si 70-80 de grade se trateaza prin mijloace ortopedice
(redresari cu ajutorul aparatelor gipsate si mentinerea corectiei cu ajutorul corsetelor
ortopedice).
- Cifozele grave,peste 80 de grade, nu pot fi corectate si stabilizate decat printr-un
tratament chirurgical.
b) Supletea coloanei vertebrale (posibilitatea de redresare a curburii) evaluata clinic si
radiografic,este un alt criteriu in alegerea tratamentului. O coloana supla, reductibila va necesita numai
kinetoterapie. Dinpotriva,o redresare partiala sau absenta,impune o corectare cu aparate gipsate si
corsete ortopedice.
c) Un criteriu major il reprezinta importanta leziunilor structurale vertebrale, astfel leziunile
grave,extinse la mai multe vertebre impun un tratament ortopedic,chiar daca gradul cifozei este relativ
mic. Dinpotriva,o cifoza relativ importanta (50 de grade) dar supla si cu leziuni structurale vertebrale
mici, va reactioma favorabil la kinetoterapie.
d) Localizarea leziunilor joaca si ea un rol important in stabilirea planului terapeutic.Localizarile
lombare si toraco-lombare abolesc mai intai lordoza si apoi conduc la aparitia cifozei.Persistenta unei
cifoze lombare in ortostatism provoaca proiectia trunchiului inainte si antreneaza o jena progresiva.In
acest caz tratamentul corectiv este cel ortopedic (aparate gipsate,corsete),el fiind necesar chiar la o
cifoza cu un grad mai mic al curburii.
de 15-30 minute,dupa care se indeparteaza parafina si se invita pacientul sa faca un dus de curatire,la
temperatura corpului.
Efecte:
-la locul de aplicare apare o supraincalzire profunda si uniforma a tesuturilor si
o hiperemie puternica,care determina o transpiratie abundenta .
Aceeasi procedura se aplica si pe regiunea cervicala (aplicare sub forma de pelerina).La
sfarsitul impachetarii cu parafina se aplica o procedura de racire.
b).Impachetarea cu namol.
Consta in aplicarea namolului la o temperatura de 38-40
C pe o anumita
regiune
(dorsala),sau poate fi si generala.
Materiale necesare:pat sau canapea,patura,panza impermeabila,cearsaf.
Tehnica de aplicare:
In prealabil se pregateste namolul prin amestecarea lui cu apa fierbinte, pana ce se obtine o
masa vascoasa.Se aplica apoi mamolul,la temperatura indicata de prescriptie,pe cearsaf,in grosime de
2-3 cm.Peste acesta se aseaza regiunea afectata a pacientului.
Durata unei sedinte este de 20-40 minute,in tot acest timp,pacientului i se aplica o compresa
rece pe frunte pentru evitarea congestiei cerebrale.Dupa terminarea impachetarii se practica o
procedura de racire.Sunt indicate 10-12 sedinte.
Efectele namolului sunt multiple si anume:
-efect mecanic,producand excitatia pieli datorita micilor pacticule componente;
-efect fizic,temperatura corpului creste cu 2-3 C;
-efect chimic,prin rezorbtia unor substante biologic active,din namol, prin piele.
Namolul activeaza producerea de histamina in piele,apare o transpiratie abundenta cu eliminare
crescuta de acid uric din metabolismul proteic.De asemenea, sunt mobilizate depozite
sangvine,producandu-se intensificarea circulatiei in zona tratata.
c).Baia de namol.
Se realizeaza in cazuri speciale si consta in ungerea corpului cu namol, intr-o cada. Este o
procedura foarte solicitanta pentru pacient.
Materiale necesare:doua cazi,una in care va intra pacientul,iar alta de rezerva,in care se afla
namolul preparat anterior,dus,termometru,ceas semnalizator si o perna de cauciuc pentru cap.
Tehnica de aplicare:
Se invita pacientul in cada unde se afla un strat de namol cald.Treptat, se adauga namol
preparat,din cada de rezerva,pana cand se acopera complet corpul pacientului si se lasa 10-30 de
minute.Pe toata durata procedurii,pacientului i se va aplica o compresa rece pe frunte.
Dupa aceea se invita pacientul sa faca un dus de curatire.
Mod de actiune:actiunea namolului plus presiunea hidrostatica.
d).Ungerile cu namol.
Sunt proceduri de termoterapie in aer liber.
Tehnica de aplicare:
Bonlavul face cateva miscari inainte de a se unge cu namol,apoi se expune la soare pentru a-si
incalzi corpul,deoarece in cazul aplicarii namolului pe tegumentul neancalzit,exista pericolul aparitei
arsurilor.Apoi se unge cu nmol proaspat,in strat subtire si se expune la soare timp de 20-60
minute,pana ce se usuca stratul de namol. Bolnavul va purta o compresa cu apa rece pe frunte si o
palarie pe cap,care sa-l protejeze impotriva razelor solare.
12
Aceste ungeri cu namol se pot aplica si partial,numai pe zona dureroasa.Daca se aplica pe intreg
corpul-namolul isi mareste eficacitatea.
Dupa sxpunerea la soare,cand se constata ca namolul s-a uscat complet, pacientul face un dus de
curatire a corpului,sau se inbaiaza in ghiolul din apropiere, apoi se odihneste, de preferat, intr-un loc
umbros.
Efecte:
-efectul termic alternant rece, apoi cald si din nou rece;
-actiunea specifica a substantelor chimice,benefice,din namol,rezorbite de catre organism.
Ungerile cu namol reprezinta un procedeu de calire a corpului foarte solicitat.
e).Impachetarile cu nisip.
Reprezinta introducerea corpului in nisip,la o anumita temperatura.Se poate realiza in cada de
baie,dar si pe plaja.
Materiale necesare:compresa pentru frunte,nisip,o galeata cu apa rece,prosop.
Tehnica de aplicare:
Pacientul se aseaza in cada,iar corpul ii este acoperit partial sau in intregime cu nisip,la
temperatura de 45-50 C.Cand procedura se realizeaza pe plaja,nisipul se aplica la temperatura sa
naturala.Se sta astfel 30-60 de minute,dupa care se aplica o procedura de curatire si pacientul este lasat
sa se odihneasca.
Efecte:hipertermia.
f).Baile de abur complete (sauna).
Se executa intr-o camera supraincalzita de vapori,la diverse temperaturi..Se mai pot practica si
in dulapuri speciale,orizontale sau verticale.Initial se porneste de la temperatura de 38-42 C si se urca
treptat,pana la 50-55 C.
In timpul procedurii se aplica o compresa rece pe cap,ceafa sau inima.
Baia se termina cu o procedura de racire.
g).Baile de lumina.
Utilizeaza razele infrarosii,in spatii inchise si sunt proceduri de sudatie- transpiratie.
Cele complete se realizeaza in dulapuri de lemn cu becuri,iar cele partiale,cu ajutorul unor
dispozitive adaptate.Durata bailor este de 15-20 de minute,dupa care se executa o procedura de
racire.In tot acest timp,pacientul va purta o compresa cu apa la temperatura camerei,pe frunte.
Caldura radianta produsa de baile de lumina este mai penetranta decat cea de abur sau aer
cald,iar transpiratia incepe mai devreme.Baile de lumina scad tensiunea arteriala prin mecanismul de
vasodilatatie,produsa treptat.
Efecte:hiperemie,
efect analgezic.
Se folosesc in practica:razele infrarosii,
soluxul albastru,
ultravioletele-doza eritem.
h).Baile de soare si nisip.
Utilizeaza spectrul solar complet.Expunerea la soare se face cu precautie,2-3minute pentru
fiecare parte a corpului,cantitatea crescandu-se treptat in zilele urmatoare.
Aceste bai sunt indicate mai ales la copii,in perioada de crestere (aceste bai stimuleaza
metabolismul fosfo-calcic si pe cel al vitaminei D) si sunt contraindicate la persoanele cu probleme
cardiace.
13
i).Cataplasmele.
Constau din aplicarea in scop terapeutic a diversrlor substante,la temperaturi variate,asupra
regiunilor afectate ale corpului.
Ele actioneaza prin factorul termic,cataplasmele calde fiind utilizate pentru efectul lor
hiperemiant si rezorbtiv,precum si pentru actiunea lor antispastica si antialgica.In cazul cataplasmelor
cu plante medicinale se mai adauga si efectul chimic.
j).Baia kinetoterapeutica.
Este o baie calda la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului.
Miscarea in apa reprezinta un important mijloc de recuperare,care se bazeaza pe principiul legii
lui Arhimede,conform careia asupra unui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta,de jos in
sus,egala cu greutatea volumului dislocuit de acesta.
Tehnica de aplicare .
Este o procedura calda,ce se efectueaza intr-o cada mai mare,care se umple 3/4 cu apa la
temperatura de 35-38 C.
Bolnavul este asezat in baie si lasat 5 minute linistit,dupa care asistentul incepe sa execute
sistematic miscari pasive in articulatiile bolnavului,timp de 5-10 minute.Pacientul este lasat din nou sa
se odihneasca,dupa care ases invitat sa execute singur aceste miscari.Durata baii este de 20-30 de
minute.
Mod de actiune:-factorul termic,
-factorul mecanic.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare,care se produce sub
influenta apei calde si a pierderii greutatii corpului,conform legii lui Arhimede.
k).Baia kineto in grup.
Este asemanatoare cu baia kineto individuala,doar ca in acest caz avem un grup de pacienti (si
nu unul singur),iar cada de baie este inlocuita de un bazin special amenajat,in care vor intra bolnavii si
vor executa miscarile,la comanda verbala a kinetoterapeutului,care se afla pe marginea bazinului si ii
supravegheaza.
l).Duul-masaj.
Reprezint aplicarea mai multor duuri rozet cu ap la temperatura de 38-40C,asupra
corpului pacientului,cruia i se face,concomitent,masaj.
Mai frecvent se aplic parial (pe regiunea dorsala-in cazul cifozelor), mai rar general. Durata
masajului este de 8-15 minute.
Duul masaj produce o hiperemie important,cu un nsemnat efect rezorbtiv i de tonifiere,prin
aciunea combinat a masajului i a factorului termic.
m).Duul subacval.
Const din aplicarea sub ap a unui du sul de mare presiune (3-6 atmosfere), cu temperatura
mai mare dect a apei de baie.
El se poate efectua ntr-o cad cu ap la 36-38C,cu ajutorul unui du sul mobil,cu presiune
mare,care se introduce n ap,pe segment,sub controlul uneia din minile asistentului,pn la o distanta
de 5-10 cm de regiunea de aplicare.
Durata procedurii este de 5-10 minute. Aciunea intens a duului subacval se datoreaza
temperaturilor diferite,baie i du,precum i a masajului puternic exercitat de coloana de ap,care
comprim puternic esuturile.
Efectul este asemntor cu cel al duului masaj,dar este suportat mai bine datorit bii calde.
14
n).Baia cu elongatie.
Materiale necesare:bazin cu un scaun fixat pe podeaua acestuia,un scripete care se instaleaza pe
peretele incaperii,un capastru special,prosop,apa calda.
Tehnica de aplicare:
Se dezbraca pacientul si se invita in bazin,sa ia loc pe scaunul special amenajat. Il legam pe
bolnav la nivelul toracelui si al coapselor de scaun,in asa fel incat sa se mentina coloana cat mai
dreapta si sa fie foarte bine fixata de spatarul scaunului.
Cu ajutorul scripetelui,care la un capat are montat un capastru,introducem capul pacientului in
acesta,iar cu ajutorul scripetelui actionam asupra coloanei bolnavului,in asa fel incat aceasta sa se
intinda.Procedura se repeta de 3-4 ori,cu pauze intre ele,pentru a da voie pacientului sa respire.
La terminarea procedurii,care dureaza 15-20 de minute,se scoate pacientul din bazin,se inveleste
in prosop si se lasa sa se odihneasca intr-o camera separata,cateva minute.
Efecte:
-efect termic,de incalzire a tesuturilor superficiale si a celor profunde;
-efect mecanic,exercitat de scripete asupra coloanei vertebrale cu scopul de a o intinde-indrepta.
o).Bai cu amidon.
Materiale necesare:cada,1-2 kg amidon dizolvat in cativa litri de apa calduta, cearsaf sau
prosop.
Amidonul dizolvat se adauga in apa de baie,iar pacientul ramane in cada 15-20 de minute.
Mod de actiune:datorita slabei termoconductibilitati,smaltul,taratele si amidonul mentin timp
mai indelungat temperatura apei din baie.Aceste substante au si o actiune emolienta asupra
tegumentului.
3.ELECTROTERAPIA.
Electroterapia este ramura B.F.T.care foloseste in scop profilactic si curativ curentul
electric,sub diferite forme de aplicare si la intensitati bine stabilite anterior.
Electroterapia
are unele aplicatii si in tratamentul deviatiilor cifotice ale coloanei vertebrale.Principalele roluri ale sale
sunt acelea de a reduce retractiile si contracturile musculare,prin incalzirea profunda a regiunii
(diadinamici, ultrasunete),de a asupliza musculatura si ligamentele retractate si sclerozate (ionizarile cu
iodura de potasiu 4-5%,ultrasunete cu hidrocortizon 1% sau fenilbutazona) si de a limita efectele
dureroase sau anchilozele din artrozele secundare.
Contracturile musculare,mai ales cele dureroase la solicitrile pasive,de ntindere,mai pot
beneficia de bi de lumin (raze infraroii), masaj, iar hipotoniile musculare,de termoterapie,cureni
aperiodici de joas frecven,cureni faradici i galvanizri.
Electroterapia local se adreseaz att durerii ca simptom (electroterapie antalgic
simptomatic),ct i contracturii musculare ca surs generatoare de durere (electroterapie antalgic
patogenic).
Dintre metodele mai importante de electroterapie amintim:galvanizrile, ionizarile, faradizarea,
curenii diadinamici, razele ultraviolete i ultrasunetele.
Galvanizarea transversal.
15
Acesta consta in incrucisarea a doi curenti de medie frecventa cu frecvente diferite (in
general,decalati cu 100 HZ).
Tehnica de aplicare:
Se deosebesc doua tehnici fundamentale de aplicare a curentilor interferentiali si anume:
A.Statica.In cadrul acestei tehnici,electrozii se mentin in timpul procedurii in acelasi loc si
saupra lor se exercita o presiune constanta.Electrozii clasici
sunt cei de tip placa,utilizandu-se
cate doua perechi de dimensiuni diferite (50-400 cm ).
Electrozii sunt introdusi in invelisuri umede de textura sintetica,corespunzatoare ca marime si atasati la
cablurile cordonului cvadruplu conectat la aparat.Amplasarea lor se face in asa fel incat curentii sa se
incruciseze in mijlocul zonei tratate.Fixarea electrozilor se face,de preferinta,cu benzi elastice sau cu
saculeti de nisip.
B.Cinetica.In tehnica cinetica se utilizeaza doi electrozi manusa (palmari) care se aplica pe
mainile asistentului,fiind izolati electric de acestea.Fiecare electrod se leaga cu cate un cablu.Celelalte
doua cabluri se leaga de doi electrozi-placa fixi.
Intensitatea curentului este reglata in functie de
senzatiile percepute de pacient. Regiunea de tratat (dorsala,cervicala sau lombara) se afla in zona de
interferenta a curentilor.Prin miscarea permanenta a electrozilor manusa de catre asistent in timpul
procedurii,se produce o variatie a directiilor de intensitate maxima a curentului interferential,procedeul
purtand numele de electrokineziterapie.
Efecte:
In functie de frecventa,curentii interferentiali au urmatoarele efecte:
-frecventele mici (sub 10 HZ) produc un efect excitomotor al muschilor striati
normoinervati;
-frecventele medii (12-35 HZ) si cu intensitate subliminara a curentilor, au un efect
decontracturant si vasculotrofic;
-frecventele rapide (80-100 HZ) au un efect analgetic.
Actiunea excitomotoare pe musculatura neteda este realizata de orice forma de curent
interferential (mai ales cu frecvente medii,de 12-35 HZ).
Curentii interferentiali,in aplicatie statica,dar mai ales dinamica,folosind frecvente
excitomotorii in forma SPECTRU,aduce o contributie substantiala in pregatirea musculaturii pentru
programele de kinetoterapie ulterioare.
Ultrasunetele.
Fac parte din categoria curentilor de inalta frecventa terapeutici.
Tehnica de aplicare:
In incaperea in care se efectueaza tratamentul trebuie se existe o temperatura de comfort
termic.Patul sau scaunul pe care va fi asezat pacientul trebuie sa fie din lemn. Aparatul de ultrasunete
va avea obligatoriu impamantare.
Este necesar ca pacientul sa se afle intr-o stare de echilibru termic general; starile febrile fiind
conrtaindicate in tratamentul cu ultrasunete.In cazul unor extremitati cu circulatie deficitara,acestea vor
fi preincalzite prin scurte bai partiale, calde,pentru activarea circulatiei generale.
Pacientul,inclusiv regiunea tratata,trebuie sa se afle in pozitii cat mai relaxate. Se actioneaza
comutatorul de pornire a aparatului,se fixeaza ceasul semnalizator la durata prescrisa pentru sedinta.
Apoi se aplica traductorul pe zona ce urmeaza a fi tratata si prin actionarea
comutatorului de intensitate,se fixeaza la doza prescrisa.Se recomanda ca in timpul executarii
procedurii,sa nu se ridice capul traductorului de pe zona tratata.
Aparatele mai noi au adus unele perfectionari precum:
-cuplajul automat cu ceasul,
-ceasul indica timpul efectiv de aplicare a tratamentului.
18
19
Toate aceste efecte generale se explic prin aciunea masajului asupra pielii, care este un organ
bine vascularizat i mai ales bogat inervat.
Mecanisme de aciune:
Cea mai important aciune fiziologic a masajului este reprezentat de mecanismul reflex
asupra organelor interne.Aceasta se explic prin stimulii care pleac de la exteroceptori i
proprioceptori (de diferite intensiti),pe cale aferent ctre SNC,iar de aici,pe cale eferent,ajung la
organele interne n suferin.
O alta actiune a masajului este aciunea mecanic,produs de manevrele mai dure ca
frmntarea,framantarea contratimp,mangluirea,rulatul,ciupitul,tapotamentul (care se executa
transversal pe fibrele musculare) si care duc la tonifierea musculaturii,mbuntirea funciei i forei
musculare.
Indicatiile si contraindicatiile masajului:
Indicaii:spondilita anchilozant,sechele post-traumatice ale regiunii respective,deformri ale
coloanei (cum ar fi cifoza sau scolioza),n contracturi musculare de diferite cauze.
Contraindicaii:boli dermatologice,boli
abdominale,TBC,boli vasculare,boli infecioase.
hemoragice,inflamaii
acute
ale
organelor
20
Exerciii dinamice extensia i ntinderea coloanei vertebrale, apoi exerciii pentru cap, gt,
membre, care s amplifice extensia trunchiului.
Pentru ngreunri in efectuarea exercitiilor se folosesc bastoane (aezate la spate, sub axile), mingii
medicinale (purtate pe cap sau aruncate cu ambele mini deasupra capului).
Exerciiile vor fi ntrerupte de frecvente micri de respiraie i relaxare.
Deosebit de utile sunt exerciiile de redresare pasiv i pasivo-activ, efectuate la scara fix, la
perete i, mai ales, n faa oglinzii.
n cazul atitudinii cifotice, trebuie s nvm pacientul s-i formeze simul poziiei corecte,
prin autocontrol continuu, lucru posibil datorit supleei coloanei vertebrale.
Se are n vedere poziia defectuoas a capului czut nainte, care trebuie redresat prin
contracia musculaturii cefei, cu corectarea curburii cervicale, meninnd privirea nainte, paralel cu
pmntul.
Tonifierea i reechilibrarea musculaturii paravertebrale este unul din obiectivele principale
urmarite prin programele de kinetoterapie.Aceasta se realizeaza prin:
1.
din decubit ventral, se execut gradat ridicarea capului, umerilor si a membrelor superioare
(pentru tonifierea musculaturii dorsale bilaterale),
2.
ridicarea ambelor membre inferioare (tonific musculatura lombar),
3.
ridicarea membrelor (superior si inferior) de aceeasi parte (tonific musculatura unilateral
paravertebral respectiv).
Un alt obiectiv al tratamentului fizical-kinetic l constituie asuplizarea coloanei vertebrale.
Pentru a se realiza acest lucru este necesar s se acioneze n sensul:
- eliberrii micrii n articulaiile interapofizare posterioare,
- contracararea tendinei de cifozare,
- mpiedicarea agravrii unei eventuale scolioze preexistente,
- mbuntirea mobilitii articulatiilor costo-vertebrale.
22
Tehnica de lucru indicat deriv n mare msur din metoda Klapp. Cifoza dorsal se corecteaz
prin exerciii de ntindere a coloanei din cele trei poziii de baz (decubit, eznd, ortostatism), de fapt,
contientizarea poziiei de a sta nalt" sau a sta drept". Postura se controleaz n oglind, urmrind
alungirea gtului i a trunchiului n ax. Exerciiile devin mai eficiente dac se ofer bolnavului civa
parametri care s-i permit s contientizeze corecia postural (o rezisten uoar aplicat de palma
terapeutului pe cretetul bolnavului, o carte aezat pe cretet etc.).
Din metoda Klapp se folosesc poziiile lordozante plecnd din poziia de start n genunchi".
Extensiile active, mersul n patru labe, traciunile prin propria greutate a corpului (atrnat la
spalier), unele sporturi (volei, baschet, notul pe spate), toate pot fi exploatate pentru ndeplinirea
aceluiai obiectiv.
Pentru toniferea musculaturii paravertebrale se folosesc tehnici globale clasice, dar sunt i
unele manevre particulare deosebit de utile deoarece, dei se adreseaz n principal musculaturii
paravertebrale, antreneaz n lucru i musculatura centurii scapulo-humerale.
Exercitii pentru mobilizarea coloanei vertebrale:
Din decubit dorsal, cu membrele inferioare flectate si bratele intinse lateral, se duc genunchi la
piept si se revine la pozitia de plecare.
Din pozitia sezand, inclinari laterale si rotiri ale trunchiului;
Din pozitie cvadrupeda, ridicarea in extensie maxima a membrelor inferioare (alternativ),
concomitent cu flectarea membrului superior din cot;
Din pozitie cvadrupeda, bolnavul arunca bratele brusc inainte si lateral.
Din decubit ventral, ridicarea capului si a trunchiului, poziia membrelor superioare schimbndu-se
pentru a grada efortul (pe lng corp, sub brbie, pe ceafa, pe umeri).
n decubit ventral cu bazinul la marginea patului,cu membrele inferioare atmnd, se fac extensii
din old cu genunchii ntini.
Din pozitia n genunchi" cu un baston n mini, redresarea complet a trunchiului, extensia
braelor i meninerea pentru cteva secunde a poziiei de maxim extensie.
Exerciiile pot fi deosebit de variate, se pot realiza n condiii de dotare minim i nu pierd din valoare
dect datorit lipsei de continuitate.
Putem vorbi de cure balneokinetoterapeutice, adic de proceduri de kinetoterapie aplicate n
bazine cu ap dulce sau carbogazoas. Avantajele acestei metode constau n aciunea fizic a apei de a
"descrca" micarile n mare parte, de aciunea gravitaiei.
De asemenea, apa opune o rezistena la miscare, ceea ce face ca partea izometric a contractiei s
reprezinte mai mult din micare, crescand astfel tonusul muscular.
La aceste aciuni se mai adaug efectele termalitii apei asupra vasomotricitii i efectele
tonifiante asupra sistemului nervos central i periferic. In cazul apelor carbogazoase este de adaugat si
efectul curativ al srurilor i bulelor de gaz degajate.
De asemenea, masajul subacvatic sau talasoterapia, pot da rezultate bune.
In tratamentul profilactic al deformarilor cifotice se au in vedere doua metode importante: notul,
- gimnastica respiratorie.
Innotul trebuie s fie simetric i fcut muli ani la rnd (bras, spate, fluture, delfin). Este un
excelent mijloc activ de autocontrol, de reechilibrare a curburilor coloanei vertebrale i de dirijare a
dezvoltarii simetrice a toracelui.
23
Gimnastica respiratorie, n ap, se face sub forma de innot sau programe specializate.
Exerciiile se execut timp de 10-15 minute, bolnavul fiind imersionat pn la brbie, membrele
inferioare ntinse i atingnd fundul bazinului cu vrful degetelor.
Aceast gimnastic asuplizeaz curburile, niveleaz centurile, stimuleaz autocontrolul i
favorizeaz dezvoltarea simetric a toracelui i cresterea capacitii vitale.
Prin programele de gimnastica medicala se mai urmareste:
Corectarea curburii dorsale se face prin tonificarea musculaturii paravertebrale n scurtare,
din poziii care s fixeze regiunea lombar i cervical n poziie corect. Se lucreaz, n special, din
eznd sau eznd pe genunchi, din culcat, in genunchi cu sprijin pe palme, atrnat la scar fix,
elongaii cu ajutorul unui cpstru, redresri active controlate, n faa oglinzii, transport de greuti pe
cap.
Pentru apropierea omoplailor se fac exerciii libere sau cu diferite aparate portabile (greuti,
bastoane), cu rotatia extern a braelor, prin contracia muchilor mic rotund i subspinos, cu apropierea
omoplailor de linia median (de coloan) prin contracia trapezului i romboidului, cu inspiraie, iar la
revenire-expiraie. Acelai rezultat l obinem lucrnd i cu braele ntinse la orizontal, duse spre napoi
pentru apropierea omoplailor de coloan i torace.
Deblocarea toracelui, care se prezint cu un stren nfundat, se obine prin exerciii de respiraie
ampl. Coastele, care sunt fixate de coloana dorsal pot fi antrenate n momentul inspirului i s
contribuie la redresarea coloanei dorsale, prin deprtarea ntre ele i ridicarea lor.Toracele i respiraia
costal se reeduc prin mobilizri pasive, presiuni i traciuni asupra coastelor, innd cont de momentul
inspirului i expirului, cu scopul de a mri elasticitatea condro-costo-vertebral, i prin micri active
de respiraie. Presiunile i traciunile se aplic perpendicular pe axul de rotaie a articulaiei costovertebral, la nivelul arcului posterior sau la locul de deplasare in cazul coastelor mai mari.
Micrile pasive cu presiuni i traciuni pe clavicul i stern, vizeaz mobilizarea toracelui n
partea lui superioar, iar cand sunt aplicate pe regiunea lateral, vizeaz mobilizarea toracelui n partea
mijlocie i inferioar.
Important: programele de kinetoterapie trebuie efectuate pe perioade lungi de timp
(ideal ar fi ce ele sa fie executate de catre pacient pe tot parcursul vietii)
deoarece au un rol primordial atat in corectarea deviatiilor cifotice
existente si a complicatiilor lor,cat si in prevenirea reaparitiei acestora.
5.TERAPIA OCUPAIONAL (ergoterapia).
Este o metod de reeducare activ care completeaz kinetoterapia, folosind diverse activiti,
adaptate la tipul de deficiene motorii ale individului, cu scop recreativ i terapeutic, ajutnd bolnavul
s folosesc mai bine muchii rmai indemni i recupernd funcia celor afectai de boal, contribuind
astfel la readaptarea funcional la gestualitatile vieii zilnice.
Prin aceast terapie se evit pasivitatea n care se fixeaz bolnavul spitalizat pe perioade mai
lungi, trezindu-i interesul pentru diverse micri utile i contribuind astfel la readaptarea funcional la
efort.
Principalele efecte pe care le urmrim prin aplicarea programelor de terapie ocupaionala sunt:
- mobilizarea unor articulaii i creterea amplitudinii miscarilor in acestea;
- dezvoltarea forei musculare;
- restabilirea echilibrului psihic;
24
Planul de tratament,in terapia ocupationala,se stabileste in urma unei evaluari bine documentate
(cuprinzand date personale despre pacient,despre mediul familial, socio-educational si lucrativ al
acestuia; precum si indicatii asupra afectiunii pe care o are si modalitatile de tratament ale acesteia,prin
mijloacele proprii ergoterapiei).
Evaluarea este realizata de catre o echipa interdisciplinara, alcatuita din medicul
specialist,kinetoterapeutul,maistrul instructor,etc.Dupa efectuarea evaluarii si stabilirea planului
terapeutic, se trece la aplicarea acestuia.
In acest sens,terapia ocupationala dispune de tehnici si metode specifice,grupate in trei mari
categorii: gestualitati (activitati) esentiale, semnificative
activitati neesentiale, nesemnificative;
metode sau activitati ajutatoare.
Pe langa corectarea deficitului si readaptarea individului la noile conditii de viata, terapia
ocupationala are in vedere si satisfacerea hobby-urilor acestora si angrenarea pacientilor in diverse
activitati distractive, de agrement, precum si practicarea unor sporturi atat individuale, cat si de echipa.
Bolnavul cu cifoz trebuie s evite activitile care necesit flexia coloanei cum ar fi:
grdinritul, mpletitul rchitei, cusutul la main, olarit, etc..
Pentru obtinerea unor rezultate foarte bune se recomanda practicarea unor activiti sportive:
not, volei, baschet.
Rezultatele terapeutice depind de gradul de stabilizare a evoluiei bolii i de ncadrarea raional
a ergoterapiei n complexele de recuperare i readaptare funcional.
6.TRATAMENTUL BALNEOLOGIC (ape minerale, namoluri).
Bolnavul cu cifoz poate beneficia de tratament balneo-fizical n staiuni profilate pe
tratamentul afeciunilor aparatului locomotor (Felix, Eforie Nord, Mangalia, Techirghiol etc.), unde
asocierea factorilor naturali (apa mineral, nmol terapeutic, climatul) este benefic i, mpreun cu
programele de kinetoterapie adecvate, pot contribui la recuperarea funcional a acestuia.
25
Terapia cu nmol este benefica prin aciunea celor trei factori cunoscui: termic, fizic (mecanic)
i chimic.
BIBLIOGRAFIE
27