Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Criza Asiatica
Criza Asiatica
mecanism oarecare.
Cronologia crizei financiare din Asia de est
IULIE 1997 Thailanda, in urma unor presiuni puternice din partea
speculantilor
internationali, renunta la politica de legare a monedei sale nationale, bahtul, de
dolar si lasa cursul liber. Aceasta decizie, care semnala ca economiile din zona
aveau probleme grave, marcheaza inceputul crizei, care se raspandeste apoi in toata
regiunea. Primul-ministru al Malaieziei, Mahathir Mohamad, da vina pe
speculantii fara scrupule.
AUGUST 1997 - Fondul Monetar International aproba un imprumut de 17
miliarde
de dolari pentru Thailanda. Mahathir il numeste pe George Soros tampit.
OCTOMBRIE 1997 Hang Seng, indicele bursei de valori din Hong Kong,
scade
cu 25% in patru zile, iar cateva zile mai tarziu, cu inca 5,4%, provocand o cadere
drastica a bursei de valori din Statele Unite si din alte tari. FMI aproba un plan de
salvare pentru Indonezia in valoare de 42 de miliarde de dolari.
NOIEMBRIE 1997 Criza se extinde pana in Brazilia, iar moneda Coreii de
Sud,
wonul, se prabuseste. In Japonia, Yamaichi Securities se prabuseste, semnaland
faptul ca economia japoneza avea mari probleme. Bill Clinton declara ca este
vorba
doar de cateva gropi de drum.
DECEMBRIE 1997 FMI aproba un imprumut de 58 de miliarde de dolari,
cel
mai mare din istoria sa, pentru a salva economia sud-coreeana, care se deteriora cu
repeziciune.
IANUARIE 1998 FMI si Indonezia semneaza un acord privind reformele
economice, criza acesteia din urma agravandu-se din ce in ce mai mult.
APRILIE 1998 Economia japoneza da semne tot mai evidente ca are
probleme
grave. Se semneaza inca un acord de reforma economica FMI- Indonezia.
Congresul american ataca din ce in ce mai violent FMI pentru prestatia sa din Asia.
MAI 1998 Criza politica din Indonezia se inrautateste o data cu revolta
studentilor si cu vestile economice din ce in ce mai proaste. Presedintele Suharto
demisioneaza. Problemele din Rusia devin tot mai evidente.
AUGUST 1998 Devalorizarea rublei si alte vesti economice negative din
Rusia
provoaca panica pe pietele din intreaga lume, precum si o cadere serioasa a bursei
Cauze regionale
Asemenea celor mai multe dintre evenimentele istorice, cauzele exacte ale
crizei financiare din Asia de Est sunt inca subiectul unor controverse. S-a produs
criza din cauza faptului ca, in aprilie 1997, in urma protestelor americane, Japonia,
si-a majorat taxa la vanzari de la 3% la 5%, incetinind astfel cresterea economica si
reducandu-si drastic importurile din regiune sau din cauza devalorizarii monedei
chineze din 1994, sau asa cum crede multa lume, din cauza zvonului ca Japonia
intentiona sa-si majoreze ratele dobanzilor si sa atraga capital din Asia de Est.
Expertii nu au ajuns inca la o concluzie. Putem insa numi trei evenimente care par
sa fi avut un rol major in declansarea crizei.
In primul rand, inca din 1996, economiile emergente ale Asiei de Sud-est au
cunoscut o incetinire a ritmului exporturilor de marfuri, ceea ce a facut ca
investitorii sa aiba dubii serioase in legatura cu succesul economic al regiunii.
Cauze interne
Cauzele interne ale crizei isi au originea in explozia investitionala a anilor 90,
determinata de euforia investitorilor straini, care au aruncat miliarde de dolari pe
pietele emergente ale Asiei de Sud - Est, dar si de investitorii locali, care au facut
investitii riscante imobiliare, in actiuni si in alte active de calitate scazuta. Sistemul
bancar si cel financiar ale acestor tari erau prea putin supervizate si prea des
afectate de nepotism si alte practici discutabile. Extinderea exagerata a
creditelor, mai ales in activitati dubioase, a facut ca economiile acestor tari sa fie
foarte vulnerabile la modificarea disponibilitatii creditelor, care s-a produs in vara
anului 1997.
Declinul exporturilor si incercarile de a apara monedele supraevaluate cu
ajutorul unor rate inalte ale dobanzilor au determinat caderea valorii proprietatilor
supraevaluate si au dus la un numar mare de imprumuturi bancare neperformante.
Mai mult, in Thailanda si Indonezia, vulnerabilitatea era si mai mare, ca urmare a
faptului ca o parte a datoriilor erau instrumente cu maturitate pe termen scurt si/sau
diagnosticului este ca aceasta criza este vazuta des ca fiind acompaniata de o lista
cu greseli care insa nu sunt foarte clar argumentate. De aceea, putem sa ne punem
urmatoarea intrebare: de ce a fost aceasta criza atat de rea? cu alte cuvinte de ce
criza s-a transformat in colaps? Datorita inter-relatiilor dintre crizele monetare si
cele financiare, ar fi un rasp inaintea crizei financiare, Thailanda, ca si alte
economii din Asia de Sud Est, a avut beneficii mari de pe urma faptului ca a
imprumutat dolari si alte valute si le-a convertit in moneda sa (baht) pentru a
specula in domeniul imobiliar, al titlurilor de valoare si al altor active denominate
in baht. Ideea de baza a acestor investitii riscante a fost ca bahtul, fiind ancorat de
dolar, nu-si va pierde valoarea. Crezand ca va urma o crestere economica
substantiala si ca investitiile lor sunt sigure, bancile straine, fondurile mutuale si
alte institutii financiare au fost incantate sa scalde in bani Thailanda si alte piete
emergente din regiune. In ultimele saptamani ale anului 1996 insa, investitorii
straini au devenit ingrijorati ca Thailanda nu-si va putea plati uriasele datorii
acumulate si au inceput sa-si retraga capitalul din aceasta tara. In februarie 1997,
atat investitorii thailandezi, cat si cei straini, temandu-se ca vanzarea activelor
denominate in baht va duce foarte repede la devalorizarea acestuia, s-au grabit sa-si
transfere posesiunile in dolari.
In primavara anului 1997, Japonia a inceput deja sa insiste pentru o actiune
comuna in vederea prevenirii crizei, dar Administratia Clinton, temandu-se de
reactiile interne, nu a reactionat. Pentru a contracara pericolul si a mentine valoarea
bahtului, banca centrala thailandeza si-a folosit rezerva de dolari pentru a cumpara
bahti si a majorat ratele dobanzilor. Aceasta din urma decizie a provocat scaderea
cererii de proprietati imobiliare si de alte active, determinand si scaderea preturilor.
Toate aceste elemente au agravat criza. Unii investitori erau alarmati de alte
probleme grave ale economiei thailandeze, cum ar fi deficitul comercial si sistemul
bancar fragil si impovarat de datorii uriase. Cum tot mai multi investitori se
grabeau sa schimbe bahti in dolari, banca centrala thailandeza a ramas fara rezerve
de dolari. Aflata intr-o grava pana de lichiditati, Thailanda n-a mai putut rezista si,
la 2 iulie 1997, banca centrala a incetat sa mai sustina legarea bahtului de dolar.
Valoarea bahtului a scazut cu 16% si Thailanda s-a vazut aruncata intr-o serioasa
recesiune. Substantiala devalorizare a bahtului si celelalte probleme economice ale
Thailandei au provocat panica in randul acelor economii din zona care aveau
probleme similare. Ca si Thailanda, economiile Malaieziei, Indoneziei si altele
sufereau de pe urma datoriilor externe enorme si a sistemului bancar ineficient, ca
urmare a numarului mare de credite nerambursabile sau neperformante.
Ca si Thailanda, investitorii din celelalte tari ale regiunii s-au grabit sa
transforme in dolari ceea ce detineau in monedele autohtone. La sfarsitul lui
august, FMI a oferit un imprumut de urgenta Thailandei (in jur de 17 miliarde de
dolari) pentru sustinerea bahtului, iar Thailanda a trebuit sa promita in schimb ca
declinului de circa 8% din anul trecu la 40,4 miliarde dolari SUA. Tara va ramane
un loc atractiv pentru ISD, in special pentru un termen mai lung, in contextual
preconizatei aderari la Organizatia Mondiala a Comertului, afirma RGI 2000.
Declinul din 1999 a reflectat o dezvoltare economica mai joasa in tara si un exces
al capacitatii unor industrii de prelucrare datorita excesului de investitii pe
parcursul ultimei decade. De asemenea, a existat o concurenta mare dintre tarile
vecine.
Declinul ISD in China a fost echilibrat prin intermediului boom-ului ISD in
Republica Coreea si reabilitarii fluxurilor in Singapore si provincia Taiwan din
China. Printre cele 5 tari, care au fost cel mai grav afectate de criza financiara din
1997-1998, fluxurile au scazut in Filipine si Thailanda, in acelasi timp sporind in
Malayezia si dublandu-se in Republica Coreea. Indonezia a inregistrat o lipsa de
investitii de 3 miliarde $, dupa o lipsa de investitii de 350 miliarde $ in 1998. In
total, toate cele 5 tari impreuna au castigat 4%, atingand cifra de 17 miliarde $.
Drept urmare a crizei financiare din Asia, Republica Coreea a introdus politici de
incurajare a fluxurilor de ISD, care au contribuit la o crestere mai mare a
fuzionarilor si achizitiilor in contextual ISD.
ultimul
deceniu si crearea unor sisteme mai sofisticate si riguroase de
management al riscului.
Ratingurile acordate de Moody's pentru sistemele bancare
individuale
din Asia sunt de tip stabil sau pozitiv.