Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In acest subcapitol, in urma unei cercetari riguroase, s-ar putea ajunge la parerea ca
metafizica implica multe pericole, riscuri de a nimeri in lipsa de sens. Astfel, cel care ar vrea sa
stapaneasca metafizica, trebuie sa faca efortul de a evita aceste pericole. Totusi, in realitate, situatia
e de asa natura ca nu pot sa existe nici un tip de enunturi metafizice cu sens. Aceasta decurge din
insasi sarcina pe care si-o impune metafizica: sa descopere si sa descrie o cunoastere inaccesibila
stiintei empirice.[6]
Sensul unei propozitii consta in metoda verificarii sale. O propozitie exprima numai ceea ce
este verificabil in ea. Astfel, o propozitie poate sa exprime, daca in genere exprima ceva, numai
fapte empirice. Ceva care, in principal, s-ar afla dincolo de experienta nu ar putea sa fie nici
enuntat, nici gandit, nici interogat, etc.[7]
Carnap prezinta metoda analizei logice, ca modalitate de cunoastere, in lipsa unui sistem, unei
teorii sau a unor enuturi, bazata pe o cunoastere prima rezultata din experienta imediata. Aceasta
metoda serveste la eliminarea cuvintelor lipsite de semnificatie, a pseudo-propozitiilor. Metoda
analizei logice diferentiaza empirismul si pozitivismul prezent de versiunile lor anterioare, care sunt
orientate mai mult spre domeniul biologiei si psihologiei, si demonstreaza ca in cadrul teoriei
metafizice exista doua greseli fundamentale ale logicii: 1) o legatura prea stransa cu forma limbajelor
traditionale; 2) o confuzie in ceea ce priveste posibilitatile logice ale gandirii.[8]
1) Astfel, limba obisnuita aplica aceeasi parte de vorbire, substantivul, pentru lucruri ( mar ),
procese ( somn ), relatii ( prietenie ), etc. Prin aceasta, limba conduce gresit la o concepere in
genul lucrurilor a conceptelor functionale ( substantializare ). 2) De asemenea, se considerara faptul
ca gandirea ar putea fie sa ajunga la cunoasteri pornind de la ea insasi, fara intrebuintarea vreunui
material empiric, fie sa ajunga la noi continuturi prin deductie, pornind cel putin de la continuturi de
fapt date. Carnap afirma, de asemenea, ca din gandirea pura nu se poate dezvolta o metafizica,
deoarece cercetarea logica duce la ideea ca orice gandire nu consta in nimic altceva decat intr-o
racordare de enunturi la alte enuturi, care nu contin nimic, nici o informatie in plus, folositoare. Prin
analiza logica, conceptia stiintifica despre lume nu recunoaste nici un fel de cunostiinta valabila
neconditionat, derivata din ratiunea pura, ci doar propozitiile empirice despre obiecte de orice fel.
Ceva este real daca se regaseste in structura intregului experientei.[9]
Bibliografie:
1. https://en.wikipedia.org/wiki/Rudolf_Carnap
2. Elena Lupsa, Gabriel Hacman, Manual clasa a XII-a , Tip B, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 2014, Capitolul 6. Filosofia, Subacapitolul 2. Genuri si stiluri in
filosofie, pagina 212.
3. Rudolf Carnap, Vechea si noua logica Carnap prin el insusi. Bucuresti, Editura Paideia,
4.
5.
6.
7.
8.
9.
2001, pagina 5.
Idem.
Idem.
Idem, pagina 70.
Idem, pagina 70-71.
Idem, paginile 137-200.
Idem, paginile 204-205.