Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Asa cum era mentionat si lista de haine din email, fiecare copil de
acolo are la gradinita haine potrivite pentru ploaie si vant, pentru a putea
iesi afara indiferent de vreme.
Copiii sunt scosi in natura in fiecare zi, sunt lasati sa se joace liber,
iar cei mici dorm de multe ori afara, in carucioare.
Cresa la care merge baietelul ei nu are o curte pentru joaca, asa ca ii
scot pe copii in fiecare zi in parcul din apropiere. Au un sistem interesant
de transport: copiii mici stau in carucioare, care se prind cumva unele de
altele sub forma unui trenulet, pentru a nu fi necesar ca fiecare carucior sa
fie impins de cineva. Pentru copiii care merg pe jos au un sistem ca un fel
de funie colorata cu inele din loc in loc, iar copiii se tin cu manutele de
cate un inel pe drumul dintre gradinita si parc. In acest fel personalul se
asigura ca se merge disciplinat si copiii sunt mai usor de supravegheat.
Copiii sunt lasati sa se joace asa cum isi doresc, chiar daca asta
implica multa murdarie, mai ales in zilele ploioase. Se considera ca joaca
trebuie incurajata mereu, pentru ca este modul copiilor de a descoperi
lumea.
Este stimulata independenta copiilor si libertatea lor de a alege
activitatile pe care isi doresc sa le faca, iar programul fiecaruia se
adapteaza la interesele si preferintele copilului.
Suna bine, nu-i asa? Am vrut sa scriu despre toate acestea aici doar ca sa
arat ca se poate ca lucrurile sa fie altfel, chiar si in gradinitele de stat. Este
vorba de mentalitatea celor care se ocupa de copii, care ar trebui sa
inteleaga ca si cei mici au drepturi, ca trebuie respectati si ca adaptarea la
gradinita poate fi un proces frumos daca adultii din jurul copilului stiu sa
gestioneze acest moment.
Mi se pare de multe ori ca gradinitele de stat din tara noastra (nu toate,
dar majoritatea) au ramas undeva la mentalitatea din urma cu multi ani in
ceea ce priveste felul cum tratam copiii, mai ales in procesul de
acomodare. Se lucreaza inca pe principiul ca noi adultii stim mai bine si
ca un copil trebuie sa se supuna deciziilor noastre, fara sa faca mofturi
atunci cand il lasam intr-un mediu nou, complet necunoscut pentru el. Este
un proces dureros si pentru copil, si pentru parinte, care ar putea fi facut
altfel. Si afland marturisirile mamelor din Suedia am simtit o neputinta
apasatoare, pentru ca mi se pare tare trist ca noi nu putem avea asa ceva
in tara noastra, ca atatia copii raman cu lacrimi in ochi, neconsolati,
departe de parinti, cand ar putea avea parte de o acomodare treptata,
plina de dragoste si rabdare.