Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dislexo Disgrafia
Dislexo Disgrafia
In primul rand ma voi referi la acele exercitii pentru dezvoltarea musculaturii degetelor si a
mainii. Aceste exercitii au o importanta deosebita pentru formarea miscarilor fine ale
degetelor si mainilor, ceea ce contribuie la o mai buna tinere a instrumentului de scris, la
evitarea oboselii si la alunecarea facila pe foaia de scris, iar ca efect, cresterea vitezei actiunii
si adoptarea unei scrieri silentioase". Exercitiile respective sunt imbinate cu adoptarea
pozitiei corecte de scris si de relaxare, nu numai a degetelor si a mainilor, dar si a intregului
corp.
Exercitiile de dezvoltare a musculaturii degetelor si a mainii se pot desfasura in forme
variate, incepand cu miscari ritmice de intindere si strangere a degetelor ori de intindere a
bratelor si scuturare a degetelor.
O alta metoda se refera la educarea si dezvoltarea auzului fonematic.
Auzul fonematic priveste capacitatea de a identifica si diferentia sunetele limbii, de a distinge
intre sunet si litera, intre sunet si reprezentarea sa grafica. Folosirea cuvintelor paronime este
deosebit de eficace la toate varstele. Acestea contribuie la diferentierea sunetelor
asemanatoare, ca pronuntie si pozitie a aparatului fonoarticulator, in emiterea lor, ca si
diferentierea grafemelor ce au structuri optice apropiate. Este bine sa se aiba la indemana un
set de cuvinte care sa fie recomandat ca exercitii pentru logopat. Astfel de exercitii se pot
efectua dupa urmatorul sistem de diferentiere a cuvintelor paronime: diferentierea t-d (tusdus; tata-data); diferentierea f-v (vata-fata; vina-fina); diferentierea j-s (jale-sale; joc-soc);
diferentierea s-z (sare-zare; sac-zac); diferentierea p-b (para-bara; pere-bere); diferentierea l-r
(lac-rac; rama-lama); diferentierea g-c (gara-cara; coala-goala); diferentierea s-s (soc-soc; laslas).
O alta metoda se refera la educarea si dezvoltarea capacitatii de orientare si structurare
spatiala. Prin prevenirea si inlaturarea tulburarilor de orientare, se pot evita o serie de
fenomene ce intervin in tulburarile lexico-grafice, cum sunt: inversarea literelor si a
grafemelor, dificultati de legare a grafemelor in scris, si a literelor in citit, pentru formarea si
perceperea cuvantului, scrisul si cititul in oglinda, discontinuitatea in scris si citit. Asadar,
sunt indicate exercitii care sa duca la constientizarea raporturilor stanga-dreapta, inainteinapoi, deasupra-dedesubt, sus-jos si de corectare a eventualelor agnozii spatio-vizuale. Se
pot folosi si exercitii de fixare a schemei corporale: recunoasterea si denumirea diferitelor
parti ale corpului, plasarea diferitelor obiecte in spatiu, in raport de propriul sau corp; sa
invete sa stabileasca relatii spatiale corecte intre diferite obiecte. Trebuie folosite exercitii de
formare a deprinderilor de reprezentare grafica a unor forme mai simple, la inceput, cu
ajutorul desenului si al reproducerii figurilor geometrice, constientizarea caracteristicilor
liniei drepte si ale liniilor paralele, a uniformitatii literelor si grafemelor din aceeasi categorie,
a respectarii distantei egale dintre grafeme si cuvintele in scris, a respectarii constante a
inclinatiei scrisului sau a verticalitatii acestuia. Alte elemente ce trebuie luate in considerare
sunt cele care privesc pozitia corecta si constanta a corpului, a caietului de scris si a cartii de
citit.
METODE SI PROCEDEE CU CARACTER SPECIFIC LOGOPEDIC
Metodele si procedeele cu caracter logopedic pot fi impartite sau diferentiate pe profilul
corectarii dislexiei ori pe cel al corectarii disgrafiei, dar este de preferat sa fie prezentate
impreuna, din doua motive: pe de o parte, o metoda sau un procedeu utilizat in corectarea
disgrafiei determina, implicit, obtinerea unor rezultate pozitive si in dislexie si invers, iar pe
de alta parte, fiecare logopat se manifesta in mod unic si specific, fapt pentru care alegerea
unei metode sau a alteia, ramane la aprecierea specialistului. Metodele si procedeele specifice
pot fi aplicate concomitent cu cele din prima categorie sau dupa o anumita perioada de timp,
cand se constata efectele pozitive ale celor dintai. In cazurile in care nu exista sau nu se
manifesta tulburari care sa necesite aplicarea metodelor si procedeelor cu caracter general,
activitatea terapeutica va incepe direct cu metode si procedee cu caracter specific logopedic.
Formarea la logopat a capacitatii de constientizare a erorilor tipice dislexo-disgrafice.
Intotdeauna atentionarea subiectului asupra greselii comise trebuie sa fie insotita si de
indicarea corecta a felului cum se citeste sau se scrie. Solicitarea sa imite modelul ideal si
repetarea actiunii pana cand dispare greseala. In caz de omitere sau de substituire a unor
litere, in scris, se poate folosi si procedeul de a intreba subiectul de la ce cuvant vine sunetul
respectiv. De exemplu, cand subiectul omite sau substituie litera V" va fi solicitat sa
denumeasca cuvinte care incep cu sunetul V". Si folosirea sirurilor de cuvinte se dovedeste
eficienta, intrucat contribuie la formarea asociatiilor dintre foneme si grafeme, cat si la
diferentierea lor.
DEZVOLTAREA CAPACITATII DE DISCRIMINARE AUDITIVA, VIZUALA SI
KINESTEZIC-MOTRICA.
In acest caz se pot folosi dictarea si citirea de propozitii si fraze scurte, ca apoi sa se treaca la
corectarea acestora cu ajutorul subiectului. Prin antrenarea activa a subiectului la corectarea
propriului scris, se realizeaza o mai buna fixare a greselilor tipice, si astfel invata sa le
elimine, dar si sa aprecieze, din punct de vedere valoric, corectitudinea si estetica scrisului.
Cu bune rezultate in dezvoltarea capacitatii de discriminare, se pot folosi comparatiile pentru
distingerea asemanarilor si deosebirilor dintre diferite grafeme si litere sau dintre diferitele
sunete din aceeasi categorie. Astfel, se va apela la grafeme si litere asemanatoare, din punct
de vedere vizual si kinestezic (p-b-d); (m-n); (s-s) sau dupa componenta auditiva (z-j, s-s, fv).
DEZVOLTAREA ABILITATILOR DE SCRIS CITIT.
-Citit-scrisul selectiv consta in indicarea cuvintelor si propozitiilor apreciate ca fiind critice
sau care au un anumit grad de dificultate, ce poate determina erori tipice si pe care subiectul
trebuie sa le citeasa sau sa le scrie. Astfel, atentia logopatului este centrata pe o anumita
categorie de cuvinte, litere si grafeme, invata sa le diferentieze de altele si sa depuna eforturi
pentru a le reproduce corect. Citit-scrisul selectiv este o metoda care trezeste interesul
copilului si-i stimuleaza motivatia pentru desavarsirea actiunii.
-Citirea simultana si scrisul sub control. Subiectul citeste in acelasi timp cu logopedul, scrie
sub supravegherea nemijlocita a acestuia. Astfel, imita modelul, in citit si fiecare greseala
facuta este corectata pe loc, ceea ce intareste increderea in posibiliatile sale de a citi si a scrie
corect.
-Citirea si scrierea in pereche. Doi elevi sunt solicitati sa citeasca si sa scrie in acelasi timp si
sa se corecteze reciproc, prin schimbarea alternativa a rolurilor. Se creaza o stare de
competitie intre cei doi, deoarece fiecare din ei, cauta sa surprinda greselile facute de celalalt.
De regula, logopatul sesizeaza mai usor greselile celuilalt si, odata corectate la acesta, devine
constient de propriile sale dificultati.
-Citirea si scrierea cu caracter ortoepic devine eficienta pentru dislexo-disgrafici, cand fiecare
silaba, care se citeste ori se scrie cu dificultati, este repetata de doua ori. Subiectul trebuie sa
fie atent si pentru ca numarul greselilor scade in raport de capacitatea de a intui, daca
cuvantul urmator contine silabe sau grupuri de silabe la care va intampina greutati.
-Citirea pe roluri. Fiecare elev va indeplini un anumit rol in cadrul unei povestiri si va citi
numai acea parte care se refera la rolul cu care este investit. Pe langa faptul ca invata sa fie
atent, se obisnuieste cu situatia de asteptare. Aceasta metoda faciliteaza introducerea
intonatiei si a ritmului in citire.
-Citirea si scrierea pe sintagme. Se stie ca dislexo-disgraficul are unele dificultati si in
intelegerea celor citite sau scrise. Aceasta se datoreaza si faptului ca el are tendinta de a se
concentra exagerat asupra formei in care citeste si a corectitudinii citirii, iar in scris, asupra
modului in care realizeaza fiecare grafem din cuvantul respectiv si asupra reprezentarii sale
cat mai estetice, in detrimentul sensului si semnificatiei textului parcurs. Din aceste motive,
dislexo-disgraficul trebuie invatat sa sesizeze sensul celor citite sau scrise. Subiectul trebuie
invatat sa imparta textul de citit pe unitati logice, iar dictarile si autodictarile sa se efectueze
tot pe unitati sintagmatice. O astfel de metoda, nu numai ca ajuta la intelegerea celor citite
sau scrise, dar contribuie la formarea deprinderilor lexico-grafice, prin facilitarea vitezei,
legarea mai buna a grafemelor in cuvant, evitarea saririi randurilor ori repetarea lor la citit,
evitarea suprapunerilor de randuri, la scris, dezvoltarea capacitatii de discriminare dintre
fonem-grafem, fonem-litera, litera-grafem.
- Exercitii de copiere, dictare si compunere. Se stie ca cele mai frecvente greseli se fac la
compunere, deoarece logopatul nu mai are modelul in fata si nici nu aude pronuntia corecta a
fonemului, pentru a face legatura cu grafemul corespunzator. In plus, eforturile de formulare
a ideilor si transpunerea lor grafica, cu respectarea regulilor gramaticale, abat atentia
logopatului de la particularitatile scrierii.
Copierea contribuie la realizarea deprinderilor motorii si la obisnuirea cu forma grafemelor si
cu diferentele dintre ele. Pentru ca activitatea de copiere sa aiba o eficienta sporita, este
indicat sa se dea spre copiere, texte bine organizate, care vor fi analizate gramatical si
semantic in prealabil si care se vor corecta imediat, insistandu-se asupra greselilor tipice.
Dictarea este mai dificila pentru logopat decat copierea. Pentru ca ea sa-si atinga scopul in
activitatea logopedica, trebuie alese texte scurte si organizate in functie de posibilitatile
logopatului. Este indicat ca textul sa nu contina cuvinte necunoscute, iar acelea care sunt mai
dificile de explicat in prealabil.
- Corectarea confuziilor de grafeme si de litere este o conditie de baza in terapia tulburarilor
grafo-lexice. La majoritatea formelor dislexo-disgrafice se intalnesc confuzii de grafeme si
litere. Un astfel de tip de confuzii se poate produce, fie in plan auditiv, fie in cel vizual si mai
frecvent in ambele planuri.
Exercitiile pentru inlaturarea confuziilor dintre grafeme si litere trebuie sa se efectueze astfel
incat sa se respecte principiul demersului de la simplu la complex. In acest caz, se vor folosi
exercitii care sa urmareasca formarea capacitatii de discriminare, mai intai a grafemelor si
literelor separate, iar apoi in combinatii de cuvinte monosilabice, bisilabice si trisilabice. Este
necesar sa se foloseasca si grupurile diftongilor si triftongilor, pentru ca la acest nivel au loc
confuzii mai numeroase. Pozitia ocupata, in cuvinte, de grafemele si literele afectate trebuie
sa varieze (la inceput, la mijloc, la sfarsit), pentru a-l obisnui pe subiect cu toate situatiile
posibile.
Tot pentru o fixare mai buna a caracteristicilor grafemelor si literelor, acestea pot fi exersate
intr-o lada cu nisip sau pe sticla. In acelasi scop, utilizarea testului citirii pe sticla", elaborat
de Hepp Raymond si Marie Claude, permite o analiza mai amanuntita a intelegerii structurii
pozitiei literelor si a raporturilor dintre ele.
idei, el este cel care propune o silaba. Dumneavoastra veti gasi cat mai multe cuvinte.
Cuvintele pe care nu le cunoaste, vor fi explicate.
JOCUL LUI KIM
Asezati In fata copilului cateva obiecte (jetoane), fara nici o legatura intre ele. Lasati
copilului cateva secunde sa le priveasca cu atentie, apoi, in timp ce este intors cu spatele, luati
un obiect sau schimbati locul lor. Copilul trebuie sa observe schimbarea, sa o verbalizeze si
sa aseze obiectele cum au fost la inceput. Jocul este cu atat mai dificil, cu cat sunt mai multe
obiecte in fata lui si/sau cu cat se produc mai multe schimbari.
POVESTE PE DOUA VOCI
Copilul propune punctul de plecare al unei povesti (sau dvs.), spunand prima fraza. Dvs.
continuati cu a doua... si tot asa pana construiti in doi o poveste. In functie de imaginatia
copilului puteti sau nu sa precizati destul de repede personajele si intamplarile.
LITERA INTERZISA
Un joc putin mai dificil, pentru dezvoltarea auzului si a auzului fonematic. Alegeti un sunet, o
vocala, care va fi considerat interzis. Fiecare trebuie sa spuna un cuvant, oricare, cu conditia
sa nu contina acel sunet interzis. Fiecare greseala se considera un punct pentru adversar.
Partida se joaca pana la 3 puncte. Cand copilul va fi familiarizat cu jocul, se va putea trece la
interzicerea unor consoane, care sunt mai dificil de reperat. Pentru ca jocul sa fie mai dificil,
trebuie interzise sunete foarte frecvente. In limba romana, sunetele utilizate mai des sunt: E, I,
A, C, T, R, U, N, L, O.
Jocul se poate desfasura si pe baza materialului scris.
JOC DE RIME
Puneti Intrebarea: Ce sa pun intr-o... masina?", iar copilul va raspunde propunandu-va cel
mai mare numar de cuvinte care se termina cu ina". Jocul se poate diversifica cu alte
exemple: cos, casa, valiza, cort... .
BIBLIOGRAFIE
Bacus, A. Jocuri pentru copii de la o zi la sase ani", Ed. Teora, Bucuresti, 1998
Burlea, G. Tulburarile limbajului scris-citit", Ed. Polirom, Iasi, 2007
Mititiuc, I Probleme psihopedagogice la copilul cu tulburari de limbaj", Ed. Ankarom,
Iasi, 1996
Preda, V. Elemente de psihopedagogie speciala", Ed. Elikon, Cluj, 2008
Gagyi, E. Eu citesc mai bine!", Ed. Hoppa Kiado, Tg. Mures, 2005