Fotomultiplicator

Dispozitiv optoelectronic capabil sa amplifice lumina ambianta. In felul acesta, vederea pe

timp de noapte se poate ameliora. Astfel de dispozitive sunt utilizate in domeniul militar,
dar si in domeniul securitatii fizice pentru inspectarea perimetrelor cu risc ridicat.

Fotomultiplicatorul
In spatele fantei de iesire a monocromatorului, fotomultiplicatorul asteapta sa masoare cantitatea
de radiatie avind lungimea de unda selectata. Mie nu mi-a placut cind am fost intr-un
fotomultiplicator, dar electronii mei au fost foarte fericiti acolo. Fotomultiplicatorul e alcatuit
dintr-un fotocatod, un anod si citeva dinode. Fiecare dinoda este conectata la urmatoarea printrun rezistor, prin urmare cind un curent continuu este aplicat intre anod si catod fiecare dinoda e
la un potential mai ridicat decit cea precedenta.

Eu am fost pe prima dinoda a unui fotomultiplicator si am vazut ce se intimpla acolo. Prima data
lumina loveste fotocatodul. Citiva electroni (numiti electroni primari) sint emisi si ei iau ceva
energie de la cimpul electric dintre catod si prima dinoda. Daca nu esti atent electronii primari te
lovesc si pierzi si tu citiva electroni. Oricum electronilor emisi le place sa fie atrasi de
urmatoarea dinoda, s-o loveasca si sa elibereze alti electroni. A fi pe prima dinoda nu e problema
foarte mare, dar daca esti pe una dintre ultimele dinode e foarte dificil sa eviti electronii care vin,
pentru ca numarul lor creste cu fiecare dinoda lovita. In acest fel semnalul optic este transformat
intr-unul electric si amplificat pina la o valoare masurabila.

Strategia de Masurare
Pentru a determina concentratia unui element intr-o proba urmeaza urmatorii pasi:
1. Masoara intensitatea semnalului dat de instrument pentru o serie de solutii avind
concentratie cunoscuta;
2. Reprezinta grafic aceasta intensitate in functie de concentratie;
3. Masoara intensitatea corespunzatoare probei;
4. Determina concentratia folosind curba de calibrare.
De obicei aceste aparate sint controlate de calculator - ceea ce face viata operatorului mult mai
usoara. El trebuie doar sa prepare solutiile folosite pentru obtinerea curbei de calibrare si sa
introduca concentratiile lor in memoria calculatorului. De asemenea el trebuie sa-i ofere probele
aparatului in cazul in care acesta nu-i in stare sa le ia automat. In cazul spectrometriei de
absorbtie atomica trebuie sa selecteze si lampa care emite liniile spectrale ale elementului
analizat

Capitolul VII
Rezultate experimentale curente
La energii foarte inalte, acolo unde utilizarea experimentelor plasate la bordul satelitilor
sau navetelor spatiale este limitata de fluxul redus, observatiile astronomice asupra
cuantelor gama, pot fi realizate doar cu ajutorul instrumentelor plasate la sol. Detectia
cuantelor gama primare se face, in functie de energia lor initiala E 0, fie prin intermediul
jerbelor de particule secundare generate in aer (E 0 ~ 100 TeV), fie prin intermediul
radiatiei Cherenkov emise la trecerea acestor particule secundare prin atmosfera (E 0 <
50 TeV). Sistemele de detectie plasate la sol pot fi grupate in trei categorii:
- telescoape IACT (Imaging Atmospheric Cherenkov Telescopes engl.);
- telescoape CSAT (Cherenkov Solar Array Telescopes engl.);
- sisteme ASA (air shower arrays engl.).
Telescoapele IACT si CSAT opereaza in domeniul energetic 20 GeV 30 TeV si
detecteaza radiatia Cherenkov generata de particulele incarcate din jerba (vezi V.6.2) .
Ansamblurile de detectie ASA detecteaza particulele secundare din jerba si opereaza la
energii mai mari de 10 TeV (expermentul MILAGRO [1] este singurul experiment de
acest tip pentru care pragul energetic este ~ 1 TeV). In continuare vom prezenta cateva
experimente reprezentative pentru fiecare categorie de mai sus.

VII.1 Experimente operationale care utilizeaza telescoape IACT

In practica instrumentele cele mai eficiente din punctul de vedere al numarului de
surse de cuante gama de energie inalta detectate, sunt telescoapele IACT. Tehnica
utiliza-ta de telescoapele IACT a fost pentru prima data propusa de Weekes si Turver in
1977 [2] si a inregistrat primul succes in 1989 [3] cind a condus la detectarea unor
cuante gama de energie inalta provenind de la Nebuloasa Crabului.
Principalele componente ale unui telescop IACT sunt (fig. VII.1): camera,
reflectorul optic, electronica de achizitie si prelucrare a datelor si structura mecanica.
Reflectorul optic al telescopului este o oglinda de mari dimensiuni construita adesea din
mai multe oglinzi de dimensiuni mici. El focalizeaza radiatia Cherenkov generata intr-o
jerba pe camera telescopului. Reflectorul optic trebuie sa aiba o reflectivitate mai mare
de 80% pentru domeniul spectral 300 600 nm si o suprafata cat mai mare. Camera
telescopului (fig. VII.2) este plasata in planul focal al reflectorului optic, trebuie sa aiba
pixeli de dimensiune mica si un camp vizual mare. Structura mecanica a telescopului
trebuie sa fie stabila si rigida.

Fig. VII.1 Elementele constructive ale unui telescop IACT (Imaging Atmospheric Cherenkov Telescope)

Fig. VII.2 Camera unui telescop de tip IACT (Imaging Atmospheric Cherenkov Telescope)

Experimentul CAT
Experimentul CAT (Cherenkov Array at Themis) foloseste pentru detectia cuantelor
gama de energie inalta un singur telescop construit langa uzina de conversie a energiei
solare Themis, in localitatea Font-Romeu din Franta, la o altitudine de 1650 m [4].

Reflectorul optic este de tip Davies Cotton [5], are un diametru de ~ 2.5 m, o distanta
focala de 6 m si este construit din 90 de oglinzi sferice, fiecare avand un diametru de 50
cm. Camera telescopului are 546 de pixeli (tuburi fotomultiplicatoare) in zona centrala si
54 de pixeli dispusi pe inelul lateral (fig.VII.2). Campul vizual al fiecarui pixel din zona
centrala este de 0.12o, iar campul vizual, total al camerei este de 4.8 o. Toate tuburile
fotomultiplicatoare sunt dotate cu concentratoare neimagistice de radiatie [6]. Pragul
energetic atins de telescopul CAT este relativ redus (~ 250 GeV) in ciuda suprafetei
destul de mici a reflectorului optic (~ 18 m 2). Primele observatii astronomice s-au
realizat in 1996.

Experimentul CANGAROO
Telescopul CANGAROO I a fost construit la Woomera, in partea de sud a Australiei, la
o altitudine de 220 m si a fost utilizat pentru observatii intre 1992 si 1998 [7]. Reflectorul
optic avea un diametru de 3.8 m. Camera continea 256 de pixeli (tuburi
fotomultiplicatoare) si avea un camp vizual total de 3.0o. Pragul energetic atins cu acest
telescop a fost de 2 TeV. In imediata vecinatate a telescopului CANGAROO I a fost
construit ulterior (1999) telscopul CANGAROO II, avand un reflector parabolic cu
diametrul de 7 m si o camera cu 512 pixeli [8]. Reflectorul are o distanta focala de 8 m
si a fost construit din 60 de oglinzi sferice individuale cu diametrul de 80 cm. Cimpul
vizual al camerei este de 3.0 o, iar cel al unui pixel individual 0.112 o. In anul 2000
diametrul
reflectorului optic al telescopului CANGAROO II a fost marit la 10m. Acest telescop este
de fapt primul dintr-un grup de patru telescoape identice ce va purta numele de
CANGAROO III [9]. Pragul energetic al experimentului CANGAROO III va fi de 100
GeV.

Experimentul HEGRA
Experimentul HEGRA (High Energy Gamma Ray Astronomy) este localizat in insulele
Canare, la o altitudine de 2200 m [10]. Ansamblul de telescoape IACT este format din 5
telescoape identice. 4 din ele sunt asezate in varfurile unui patrat cu latura de 100 m, iar
al cincelea se afla in centrul patratului. Reflectorul optic al fiecaruia din cele 5
telescoape, are o suprafata de 8.5 m 2, o distanta focala de 5 m si este construit din 30
de oglinzi sferice cu diametrul de 60 cm. Fiecare telescop este echipat cu o camera
avind 271 de pixeli (tuburi fotmultiplicatoare). Campul vizual al fiecarui pixel este de
0.25o, iar campul vizual total al camerei este de ~ 4.3 o. Pragul energetic de detectie a
cuantelor gama de energie inalta este ~ 500 GeV. Primul din cele 5 telescoape a intrat
in functiune in 1992, iar in septembrie 2002, dupa aproximativ 10 ani de functionare,
observatiile astronomice cu ajutorul telescoapelor HEGRA au fost sistate, personalul
urmand sa se ocupe de experimentele HESS [11] si MAGIC [12].

Experimentul Whipple
Experimentul Whipple functionea la o altitudine de 2320 m in Arizona (SUA) si
utilizeaza un singur telescop IACT avind un reflector optic de tip Davies-Cotton [5], cu
diameterul de 10m [13]. Distanta focala a reflectorului este de 7.3m. Camera
telescopului contine 331 de pixeli (tuburi fotomultiplicatoare) si are un camp vizual total
de 4.8o. Fiecare pixel este echipat cu concentratoare neimagistice de radiatie [6]. Pragul
energetic de detectie a cuantelor gama de energie inalta este ~ 250 GeV [14].

Experimentul VERITAS
Experimentul VERITAS (Very Energetic Radiation Imaging Telescope Array System)
construit la baza muntelui Hopkins, in Arizona (SUA) era proiectat initial din 7 telescoape IACT
identice dispuse in virfurile unei structuri hexagonale cu latura de 80 m [15].In prezent consta
doar din patru. Reflectorul optic al fiecarui telescop are un diametru de 10 m si o distanta focala
de 12 m.Suprafata de 75 m2 a reflectorului este compusa din 250 de oglinzi de forma hexagonala
cu diametrul de 60 cm. Ulterior numarul de oglinzi va putea fi crescut la 315 si suprafata
reflectorului va ajunge 100 m2. Fiecare telescop este dotat cu o camera avind 499 de pixeli
(tuburi fotomultiplicatoare). Campul vizual al unui pixel va fi de 0.15 o, iar campul vizual total va
fi de 3.5o. Pragul energetic al experimentului VERITAS este de ~ 100 GeV si poate detecta usor
surse de intensitate 1 foton pe minut la o observare de o ora.

Experimentul MAGIC
Experimentul MAGIC (Major Atmospheric Gamma Imaging Cherenkov Telescope) este
dedicat studiului cuantelor gama cu energia cuprinsa intre 10 GeV si 100 TeV si utilizeaza un
singur telescop IACT construit in Insulele Canare, la o altitudine de 2300 m [12]. Pragul
energetic redus este obtinut prin utilizarea unui reflector optic parabolic, cu diametrul de 17 m si
suprafata de 236 m2. Aceasta oglinda de mari dimensiuni este compusa din 1000 de oglinzi
sferice, avand fiecare un diametru de 50 cm. Camera telescopului are 396 de pixeli in zona
centrala, 180 de pixeli dispusi in zona inelului periferic si un camp vizual total de 3.6 o.MAGIC
este mai sensibil la cascadele electromagnetice de energie mai coborata si se apropie de
domeniul cuprins intre detectiile facute pe sateliti( care pot ajunge pana la 10 GeV) si cele facute
cu telescoapele Cherenkov(care in prezent incep de la 100 GeV).MAGIC-I are pragul de
declansare
energetica de ~ 50 GeV si pragul de analiza de ~70 GeV la unghiuri de zenit mici si permite
observarea surselor cu deplasarea spre rosu mare

Experimentul HESS
Experimentul HESS (High Energy Stereoscopic System) are telescoapele plasate langa
Gamsberg (Namibia) la o altitudine de 1800 m [11]. Primul din cele patru telescoape IACT ale
experimentului HESS a intrat in functiune in vara anului 2002. Constructia celorlalte trei se
preconizeaza a fost finalizata in anul 2003. Cele patru telescoape sunt plasate in varfurile unui
patrat cu latura de 120 m pentru a observa stereoscopic jerbele initiate de cuantele gama de
energie inalta. Intr-o faza ulterioara a proiectului se preconizeaza cresterea numarului de
telescoape pentru o mai buna observare stereoscopica a jerbelor. Reflectorul optic al fiecarui
telescop este de tip Davies-Cotton [5], are un diametru de 12 m, o suprafata de 108 m2, o distanta

focala de 15 m si este format din 382 de oglinzi cu diametrul de 60 cm. Camera telescopului are
un camp vizual total de 5o si contine 960 de pixeli. Fiecare pixel (tub fotomultiplicator) are un
cimp vizual de 0.16o si este dotat cu un concentrator neimagistic de radiatie [6]. Pragul energetic
pentru experimentul HESS este de 100 GeV.

VII.2 Proiecte de experimente care vor utiliza telescoape

IACT
Progresele facute cu ajutorul generatiei actuale de telescoape IACT au incurajat
proiectarea unor noi experimente de studiere a cuantelor gama de energie inalta.
Caracteristicile noilor instrumente vor trebui sa includa:
-suprafate efective de detectie mari (> 0.1 km 2) ;acest lucru este usor
realizabil in
cazul ansamblurilor de telescoape;
-o senzitivitate a fluxului care sa permita detectarea la energii de ~ 300 GeV, in 50 de
ore de observatii, a unor surse al caror flux este de 0.5 % din cel al Nebuloasei
Crabului;
-rezolutia energetica E/E < 0.10 0.15, la energii E > 300 GeV;
-rezolutia unghiulara < 0.05o pentru jerbe individuale;
-campul vizual global al camerei de cel putin 3o.

GLAST (Gamma Ray Large Area Space Telescope)

Este un experiment care va intra in functiune in acest an 2007.El este continuarea
experimenetului CGRO-EGRET si va opera in domeniul 10 MeV-100 GeV.Este proiectat
ca sa aiba un camp vizual mai mare decat 2,5 sterradiani si o sensibilitate de 50 de ori
mai mare decat EGRET la 100 MeV chiar si la energii mult mai mari. Limita sa de doi
ani pentru detectia sursei intr-o supraveghere a intregii bolte ceresti este de 1,6 x 10-9
fotoni cm-2 s-1 (la energii> 100 MeV). Va putea localiza surse cu o acuratete de la 30 arc
secunde la 5 arc minute.

VII.3 Experimente care utilizeaza telescoape CSAT

(Cherenkov

Solar Array Telescopes)

Functionarea telescoapelor CSAT se bazeaza pe ideea propusa de S. Danaher in 1982 [16], de a
utiliza suprafetele de colectare foarte mari ale oglinzilor colectorilor solari pentru a detecta
radiatia Cherenkov emisa de particulele secundare din jerbe. Aceste oglinzi solare (heliostate)
sunt utilizate pe post de colectori primari pentru radiatia Cherenkov. Pentru a reflecta radiatia
Cherenkov de la fiecare heliostat, separat, pe cate un tub fotomultiplicator, se foloseste un sistem
optic secundar format din oglinzi plasate pe un turn central (fig.VIII.3). Datorita suprafetelor de
colectare foarte mari, detectorii CSAT au praguri energetice de operare mai joase decat detectorii
IACT.

Experimentul STACEE

Experimentul STACEE (Solar Tower Atmospheric Cherenkov Effect Experiment) a fost

instalat in cadrul unui centru de cercetari pentru energia solara, in Albuquerque, New Mexico
(SUA), la o altitudine de 1700 m [17]. 32 de heliostate sunt utilizate pentru a colecta radiatia
Cherenkov si a o trimite pe doua oglinzi secundare plasate in varful unui turn (fig.VIII.3) la o
inaltime de ~ 48 m de la sol. Oglinzile secundare focalizeaza radiatia Cherenkov pe doua matrici
de tuburi fotomultiplicatoare astfel incat fiecare tub fotomultiplicator vede un singur heliostat.
Semnalele electrice ale tuburilor fotomultiplicatoare sunt amplificate si trimise la o camera de
control unde sunt procesate si inregistrate daca o conditie anume de declansare a fost indeplinita.
Oglinzile secundare sunt sferice, au un diametru de 1.9 m, o distanta focala de 2.0 m si sunt
construite din 6
oglinzi hexagonale de dimensiuni mici. Pragul energetic pentru experimentul STACEE este de
50 GeV.

Fig.VII.3 Elementele constructive ale unui telescop CSAT (Cherenkov Solar Array Telescope)

Experimentul CELESTE
Experimentul CELESTE este instalat la uzina dezafectata de conversie a energiei solare,
Themis de linga Font-Romeu, in Franta, la o altitudine de 1650 m [18]. 40 de heliostate cu o
suprafata totala de 2000 m2 sunt utilizate pentru a colecta si trimite radiatia Cherenkov pe un

sistem optic secundar. Fiecare heliostat are o suprafata de 54 m 2. Sistemul optic secundar al
experimentului CELESTE consta din trei grupuri de oglinzi sferice cu distantele focale de 1.8,
1.1 si 0.65 m orientate catre heliostatele plasate la distanta mare, medie si respectiv mica. Fiecare
oglinda componenta a celor trei grupuri are un diametru de 50 cm. Sistemul optic secundar
focalizeaza radiatia colectata de la fiecare heliostat in parte, pe un tub fotomultiplicator anume.
Pragul energetic al experimentului CELESTE este de 30 GeV.

Experimentul Solar Two

Experimentul Solar Two a fost construit la uzina de conversie a energiei solare Solar Two de la
Barstow, California (SUA) si utilizeaza pentru a colecta radiatia Cherenkov,
64 de heliostate cu o suprafata totala de ~ 2600 m2 [19]. Sistemul optic secundar contine trei
oglinzi si modul de functionare este similar cu cel al experimentelor STACEE si
CELESTE. In viitor se preconizeaza cresterea numarului de heliostate la 300 de unitati si
coborarea pragului energetic la 20 GeV.

VII.4 Experimente care utilizeaza sisteme ASA

Sistemele ASA sunt in functiune de mai mult de 40 de ani si au fost initial proiectate pentru
detectia razelor cosmice hadronice [20]. Ele constau dintr-un numar de detectori cu scintilatie
distribuiti pe suprafata solului, sub forma unei grile, la distante mult mai mari decat dimensiunile
detectorului. Directia cuantei gama primare este reconstruita prin determinarea momentelor de
timp relative cand frontul de unda al jerbei ajunge la detectori. Aceste ansambluri de detectie au
suprafete de colectare foarte mari (> 10000 m 2) si o rezolutie unghiulara buna (~ 0.5 o), dar prag
energetic de operare mai ridicat si o abilitate limitata de a separa jerbele hadronice de cele
electromagnetice in comparatie cu telescoapele IACT (tabelul VII.1) [21].
Tabelul VII.1 Parametrii de operare ai telescoapelor IACT (Imaging Atmospheric Cherenkov
Telescopes) si sistemelor ASA (air shower arrays).

Pragul energetic
Rejectia fondului
Camp vizual
Timp de functionare pe zi

Telescoapele IACT
Coborat (<200 GeV)
Excelenta (> 99.7 %)
Mic (2o 5o)
Redus (5 10 %)

Sistemele ASA
Ridicat (> 50 TeV)*
Moderata (> 50 %)
Mare (> 45o)
Lung (> 90%)

(numai in noptile clare, (practic 24 de ore din 24)

fara luna)

Experimentul MILAGRO
*

cu exceptia experimentului MILAGRO, unde pragul energetic este de ~ 1 TeV.

Experimentul MILAGRO (miracol limba spaniola) a fost construit la o altitudine de

2650 m, linga Los Alamos (New Mexico, SUA), constructia lui fiind finalizata in ianuarie
1998 [1]. El utilizeaza un bazin de 60m x 80m x 8m umplut cu apa si acoperit cu
o prelata care impiedica patrunderea luminii din exterior. Particulele incarcate, relativiste
din jerbele in aer (majoritatea perechi e +/e-) care supravietuiesc pana la nivelul solului,
genereaza la trecerea prin apa radiatie Cherenkov. Deoarece indicele de refractie al
apei este mult mai mare decat al aerului, numarul de fotoni Cherenkov emisi pe unitatea
de parcurs de catre particulele incarcate este mult mai mare in apa decat in aer (cu un
factor de ~ 1400). Mai mult radiatia gama de energie joasa, aflata in cantitati mari la
nivelele inferioare ale jerbei, este transformata in perechi e +/e- (sau electroni, prin efect
Compton), care la randul lor produc radiatie Cherenkov. Numarul mare de fotoni
Cherenkov generati conduce la obtinerea unui prag energetic foarte coborat pentru un
sistem ASA (~ 1TeV). Detectia radiatiei Cherenkov se face cu ajutorul a 723 de tuburi
fotomultiplicatoare dispuse pe doua straturi in interiorul bazinului cu apa (fig.VIII.4).
Primul strat contine 450 de tuburi fotomultiplicatoare, este plasat la o adancime de 1.5
m si masoara timpii de sosire precum si densitatea particulelor din jerba. Al doilea strat
contine 273 de tuburi fotomultiplicatoare, este plasat pe fundul bazinului, la o adancime
de 6 m si este utilizat pentru a discrimina jerbele electromagnetice de cele hadronice.
Experimentul MILAGRITO a servit ca prototip pentru experimentul MILAGRO si a
fost operational intre februarie 1997 si mai 1998 [22]. MILAGRITO a utilizat 228 de
tuburi fotomultiplicatoare plasate pe o suprafata de 2.8 m x 2.8 m, la adancimi de 1.0,
1.5 si 2.0 m sub nivelul apei. Spre deosebire de MILAGRO, MILAGRI-TO a avut un
singur strat de tuburi fotomultiplicatoare si astfel nu s-a putut realiza o discriminare intre
jerbele electromagnetice si cele hadronice.

Bibliografie
[1] G. B. Yodh, Nucl. Phys. B (Proc. Suppl.), 52B(1997) 264 268.
[2] T. C. Weekes and K. E. Turver, ESA Recent Advan. in Gamma-Ray Astronomy,
(1977) 279-286.
[3] T. C. Weekes et al., ApJ, 342(1989) 379.
[4] A. Barrau et al., Nucl. Instr. and Meth. in Phys. Res. A416(1998) 278-292.
[5] J. M. Davies, E.S. Cotton, J. Solar Energy, Sci. Eng., 1(1957) 16.
[6] R. Winston and W. T. Welford, High Collection Nonimaging Optics, Academic Press,(1989).
[7] S. A. Dazeley et al., Astrpart. Phys., 15(2001) 313-321.
[8] T. Yoshikoshi et al., Astropart. Phys., 11(1999) 267-267.
[9] R. Enomoto et al., Astropart. Phys., 16(2002) 235-244.
[10] A. Konopelko et al., Astropart. Phys., 10(1999) 275-289.
[11] W. Hofmann, for the HESS Collaboration, Proc. ICRC 2001, 2785 2788.
[12] R. Mirzoyan, Nucl. Phys. B (Proc. Suppl.), 75A(1999) 349-351.
[13] R. W. Lessard et al., Astropart. Phys., 15(2001) 1-18.
[14] F. Krennrich et al., Astropart. Phys., 8(1998) 213-221.
[15] T. C. Weekes et al., Astropart. Phys., 17(2002) 221-243.
[16] S. Danaher et al., Solar Energy, 28(1982) 335.
[17] D. S. Hanna et al., Nucl. Instr. and Meth. in Phys. Res. A491(2002) 126-151.
[18] E. Pare et al., Nucl. Instr. and Meth. in Phys. Res. A490(2002) 71- 89.
[19] T. Tumer et al., Astropart. Phys., 11(1999) 271-273.
[20] D. Ter Haar, Rev. Mod. Phys., 22(1950) 119.

[21] M. Catanese and T. C. Weekes, PASP, 111(1999), 1193.

[22] R. Atkins et al., Nucl. Instr. and Meth. in Phys. Res. A449(2000) 478- 499.

Capitolul VI. Tehnici experimentale pentru

detecia cuantelor gama cosmice de energie nalt

Observarea cuantelor gama cosmice se poate face att de pe satelii ct i de la sol.
Telescoapele montate pe satelii detecteaz direct cuantele gama ce vin din Univers i
le convertesc n perechi electron-pozitron ale cror urme apoi sunt nregistrate.
Telescoapele poziionate la sol detecteaz particulele ncrcate secundare i fotonii
Cerenkov sau cei provenii din fluorescena azotului atmosferic, acestea provenind din
cuantele gama cosmice ce au interacionat cu atmosfera. Din cauza fluxurilor sczute
pe care le au cuantele gama de energie nalt, 710-15 fotoni m-2 s-1 pentru fotoni cu
E=400 GeV[1]i a dimensiunilor relativ mici ale telescoapelor ce pot fi plasate pe
satelii, observaiile ce se pot face pe acetia abia ajung la cteva zeci de GeV. Pentru
detecia cuantelor gama de energie mare sunt necesare arii de colectare mari i timpi
de observare ndelungai. Aceste condiii sunt ndeplinite de ctre telescoapele sau
reelele de telescoape Cerenkov sau de ctre reelele de detecie a particulelor
secundare ncrcate. n experimente recente se folosesc sisteme de detecie hibride
pentru a mbunti calitatea nregistrrilor.Ca urmare au fost cuprini i detectori de
lumin fluorescent. Cea mai folosit tehnic este cea de detecie a fotonilor
Cerenkov,n sensul c cele mai multe i mai importante descoperiri n domeniul
cuantelor gama cosmice de energie mare s-au fcut cu aceast tehnic. Acesta este i
motivul pentru care vom acorda un spaiu mai mare de prezentare acestei tehnici.
O clasificare[4] a detectorilor de cuante gama cosmice de energie mare se poate face
alegnd drept criteriu efectele pe care le produc radiaiile secundare la interaciunea cu substana.
Din acest punct de vedere exist:
a) spectrometre sau fotometre care conin scintilatori sau detectori solizi care
transform cuantele gama n fotoni optici
b) detectori de tip imagistic care se bazeaz pe producerea de ctre cuantele
gama de perechi e+e- sau mprtieri Compton pentru a gsi direcia de sosire a
fotonilor gama; un exemplu de astfel de detector este masca codata
O alt clasificare[4] a detectorilor se poate face in funcie de mediul n care se
produce interaciunea foton gama atom. Din acest punct de vedere n prezent exist
att detectori cu cristale scintilatoare ct i cu mediu solid (semiconductori).Acetia din
urm sunt de germaniu sau din telurid cadmiu zinc ( CdZnTe).Au o rezoluie energetic
i spaial mai bun dect a celor cu cristale scintilatoare i au zgomotul mai mic. n
utilizarea lor este ns necesar rcirea la temperaturi sczute ceea ce face s fie mai
scumpi dect cei cu scintilaie.Ca i cei cu scintilaie se bazeaz pe ionizarea
fotoelectric a mediului.
Clasificarea pe care o propune Gus Sinnis utilizeaz drept criterii tehnicile
experimentale i obiectivele deteciei, rezultnd trei categorii :instrumente de mare
sensibilitate, instrumente cu energie de prag scazuta si instrumente cu apertura
deschisa/ciclu inalt de lucru[2].Primul tip de instrumente realizeaza imagini ale baii de
lumina Cerenkov a caror forma si orientare sunt sensibile la directia si tipul radiatiior
cosmice primare.Acest tip de detectoare au oglinzi de marime medie.Al doilea tip de
detectoare au oglinzi de marimi uriase pentru a putea detecta radiatii cu energii
scazute,deci sunt caracterizate de energii de prag coborate(mult sub 100 GeV).Energia
de prag a unui telescop cu lumina Cerenkov este invers proportionala cu radacina
patrata a ariei oglinzii. Desi detectorii celui de-al treilea tip au energii de prag relativ
mari ,totusi ei au unele avantaje fata de ceilalti. Pot lucra incontinuu si vd ntreaga
bolt cereasc. S-au fcut eforturi de a le micora energia de prag

VI.1.Tehnica imagistic Cerenkov.Detectori de lumin Cerenkov

Tehnica bazat pe colectarea fotonilor Cerenkov emii de ctre particulele
ncrcate secundare msoar densitatea lateral a fotonilor,densitate cu ajutorul creia
se esti-meaz energia cuantelor gama primare i variabilitatea sursei.
Detectorii de lumin Cerenkov au fost utilizai cu succes in programele Whipple Observatory, CANGAROO I,II i III,CAT,HEGRA n domeniul energetic 300 GeV-10 TeV.
Avantajele
pe
care
le
prezint
utilizarea
telescoapelor
atmosferice
Cerenkov(atmospheric Cherenkov telescopes ACT) constau n energia de prag scazut,
rezoluia unghiular foarte bun i calitatea de a elimina eficient fondul.

Fig.VI.1.1Fotografie a unui telescop de la Whipple Observatory avand o oglinda de 10m diametru (reproducere
dupa [12])

Datorit cmpului mic de vedere telescoapele Cerenkov nu pot ns observa n acelai

timp dect o singur surs.n plus ntruct sunt instrumente optice ele sunt afectate de
condiiile atmosferice. Observaiile fcute cu aceste telescoape nu se pot face dect n
nopile fr lun i senine.Ca urmare ciclul lor de funcionare este de circa 10%[3].

Fig.VI.1.2 Desen reprezentnd geometria deteciei jerbelor electromagnetice

Pentru determinarea spectrului n mod adecvat detectorul se folosete n dou moduri:

on i off.n modul on detectorul este ndreptat ctre sursa ce urmeaz a fi
observat pentru un interval de timp(de exemplu[7] 28 de minute siderale ntr-o serie de
experimente n programul Whipple Observatory).(Timpul sideral este timpul msurat
prin unghiul orar al punctului vernal). n modul off detectorul este ndreptat ctre o
regiune de pe cer lipsit de surse de cuante gama, imaginea fiind a fondului. Tehnicile
bazate pe detectia luminii Cerenkov au fost utilizate in programele Whipple
Observatory, CAT din Pirineii francezi, HEGRA, CANGAROO, etc.
Tehnica imagistic Cerenkov a jucat un rol foarte important n descoperirea unor surse discrete
de cuante gama cu energii de ordinul TeV. Cu aceasta tehnic se pot reda grafic variaiile
temporale ale acestor surse, determina poziiile sursei pe cer i deduce spectrul energetic.n
comparaie cu lumina fluorescent ,pentru o energie primar dat, producia luminii Cerenkov
este mult mai mare pentru radiaia gama primar decat cea a radiatiilor primare incarcate [2],
[7].Exist doua tipuri de tehnici cu lumin Cerenkov:
metoda imagistic; este folosit in programele HEGRA, Whipple ,CANGAROO,CAT

metoda eantionrii frontului de und(folosit n experimentul HEGRA, acum 5

telescoape cu oglinzi de arie 8,5 m2)

VI.1.1.Echipamente utilizate n tehnica Cerenkov

n aceasta tehnic[8] o oglinda sau un set de oglinzi reflect lumina Cerenkov ctre un
set de tuburi fotomultiplicatoare aflat in planul focal al oglinzii; lumina ce vine dintr-o
direcie este reflectat ctre un tub fotomultiplicator iar lumina ce vine dintr-o alt

direcie este reflectat ctre un alt fototub. Astfel se obine o distribuie unghiular a
fotonilor Cerenkov sosii n acelai loc la sol.
Fiecare tub fotomultiplicator este legat la un amplificator care separ semnalele analoge
individuale printr-un convertor analogdigital i un discriminator. Cnd un telescop este
declanat pulsul semnal din fiecare din cele n[109 la Whipple Observatory] tuburi este
integrat pentru t[=25 la Whipple] nanosecunde, digitalizat i nmagazinat ca fiind
unitai digitale(du).O declanare a telescopului are loc atunci cnd 2 dintre tuburile
regiunii interioare verific simultan un prag discriminator care corespunde la aproximativ
50 du.
Fiecare imagine inregistrata de catre telescop const n attea seturi de valori ale
num-rului de uniti digitale ci fotomultiplicatori conine telescopul(de exemplu la
Whipple Observatory 109 valori).
Mrimea pixelilor conduce la o anumit valoare a energiei de prag[4]. Pixel nseamn
un pmt iar mrimea sa se refer la apertura sa.

Fig.VI.1.3 Desen reprezentand schema electronica utilizata in experimentul Stacee[10] unde

simbolurile reprezint: PMT-tub fotomultiplicator, HV-bloc de nalt tensiune,DAQ-blocul
achiziiilor de date, Trigger Delay Unit-unitatea de ntrziere a declanrii, FADC-numrtorul
rapid analog digital, GPS-sistemul global de poziionare

ntre experimentele enumerate anterior c utilizeaz tehnica Cerenkov exist diferene

n ceea ce privete echipamentele utilizate. Diferenele constau n numrul
telescoapelor utilizate, a mrimilor oglinzilor, a numrului de tuburi fotomultiplicatoare,
etc.
Detector

Whipple

Aria

Ener-

oglinzii

75 m

Tipul de- Nu

Num-

gia de luia e- -pul

tectoru-

mr

rul de rea

prag

nerge-

vizu-

lui

ul

teles-

(GeV)

tic/te-

al /

de

coape

lescop

PMT

pi-

200

Rezo-

Cm

0,25

Rezoluti

xeli
331

Localiza-

Arizona,

e inalta-

USA

(imaCAT

17 m2

0,10

190

gistic)
Rezoluti

534

e inalta-

Pirinei,
Franta

(imagistic)
2

CANGA-

11,3 m

ROO
HEGRA

8,5 m 5
2

1000
1000

256
40%

271

Woomera,

Australia
La Palma,
Insulele

5
Telesco

6m 7

600

256

Canare
Dugway,

pe Array
Durham

42 m 3

200

109

Utah
Woomera,

CELES-

1000

60

energie

18(4

18(40)

(2000)m2

(30)

de prag

0)

75

scazuta
energie

32(6

(50)

de prag

4)

1000

scazuta
apertura

TE

STACEE 1230
(2500)m2
Milagro

Australia
Pirinei,
Franta

32(64)

New
Mexico

mare
Tabelul I.Caracteristici ale unor telescoape sau matrici de telescoape (dupa [2]) .(valorile din paranteze sunt
proiectate; ntre timp unele date s-au schimbat[12])

VI.1.2.Strategii pentru eliminarea fondului

Simulrile Monte Carlo, mpreun cu deteciile realizate, arat ca fotonii Cerenkov provenii
din jerbele generate de ctre cuantele gama primare reprezint aproximativ 1% din fondul care
nsoete fotonii.
n studiile timpurii ale cuantelor gama cosmice eliminarea fondului jerbelor generate hadronic din direcii mtmpltoare s-a fcut inndu-se cont de a)mrimea sau/i de forma
imaginilor celor dou tipuri de jerbe, generate gama i generate hadronic; b)diferenele
ntre orientarea imaginii bazat pe direcia spre origine, adic dup direcia sursei
discrete sau a fondului izotropic.

Fig.VI.1.4 Reproduceri ale imaginilor detectate ale unei jerbe generate de ctre cuante gama
primare(stnga) i de ctre hadroni(dreapta) dup [1]

Exist mai multe strategii de eliminare a fondului care se bazeaz pe aceste caracteristici.
Evaluarea eficacitii fiecreia[7] dintre strategii se face cu ajutorul mrimii:
Q=fracia de jerbe gama care ndeplinesc criteriile de selecie/(fracia de jerbe a
fondului care ndeplinesc criteriile de selecie)1/2

(VI.1.2.1)

De exemplu in analiza supertaieturilor adoptat pentru a optimiza semnificaia statistic a

semnalului nregistrat in 1988/89 dinspre constelaia Crabului valorile parametrilor geometrici au
fost alese[7] :0,073<lrgime<0,15; 0,16<lungime<0,30; alfa<15,1;0,51<distana <1,1
In prezent[7] se selecteaza acele imagini pentru care parametrii amintii au valorile cu-prinse in
anumite limite ce in seama de configuraia camerei utilizate n experiment. Re-zultatul tipic
pentru Q este 4.Folosirea acestor criterii de selecie are dezavantajul c opereaz direct cu valori obinute din extracia spectrului energetic al radiaiei, ori lungimea i lrgimea jerbei cresc odata cu creterea energiei.n aceast situaie ar fi necesar
adoptarea unor intervale ale marimilor celor 4 parametri diferite pentru fiecare domeniu de valori
ale energiei. Pe de alt parte ns nici energia primar nu este bine cunoscut. Mrimea imaginii
jerbei ofer o estimare a energiei primare, iar lungimea i lrgimea sunt corelate la rndul lor
prin logaritmul mrimii jerbei.Valorile medii ale lrgimii, lungimii i unghiului alfa sunt obinute
cu precizie din termenii de ordinul inti ale dezvoltarii polinomiale ale variabilei ln(mrimea
jerbei).
O alta strategie este cea a supertieturilor extinse conform creia se selecteaz acele imagini
ale cror valori ale lrgimii, lungimii, distanei i unghiului alfa ce se gsesc ntr-un interval
simetric fa de valorile medii ale acestor parametri. Aplicata la Whipple Observatory strategia a
selectat 95% dintre imaginile simulate. n aceast strategie criteriile au fost:
largime+0,022-0,023 ln(marime) <0,048
lungime - 0,114 0,020(marime) <0,068

alfa 9,16 +0,558 ln(marime) <13,5

Ambele strategii se bazeaz pe msurri directe ale mrimii jerbei. Folosirea parametrilor lrgime, lungime, distana, unghiul alfa are avantajul ca acetia pot fi folosii att
individual ct i n combinaii n stabilirea unor criterii de selecie. Alte strategii se
bazeaz pe simulri de jerbe atmosferice:
O mbuntire a coeficientului Q s-a obinut n experimentul Whipple Obsevatory
utiliznd criteriile de selectie a imaginilor fereastra elipsoidala a radiatiilor gama[7].
Pentru a nelege aceast metod s observm figura urmtoare:

Fig.VI.1.5 n aceast figur sunt reprezentate lungimea i limea evenimentelor produse de cuantele
gama i care au fost obinute prin simulare, urmele acestor jerbe fiind reprezentate prin cercuri. Evenimentele
fondului sunt reprezentate prin stele iar dimensiunile sale sunt cele din datele experimentale. n figur au fost incluse
doar imagini pentru care

18 0

0,5 0 distanta

0.95 0

[7] .

Se poate constata c se poate delimita o regiune elipsoidal n spaiul parametrilor

unde se gsesc imagini ce pot fi acceptate. Pe figur au fost delimitate n planul limelungime dou elipse, fiecare corespunznd unei valori a distanei, care poate fi
considerat c este msurat pentru o ax normal pe pagin. Aceast metod de
selecie a imaginilor are urmtoarele avantaje:
ntruct folosete un domeniu mai ngust de valori ale parametrilor este mai eficient n
alegerea jerbelor produse de cuantele gama dect criteriile ferestrei rectangulare de
acceptare folosite la supertieturi; acest fapt se datorete corelrii variaiilor unor
parametri
utilizeaz un algoritm de calcul al analizei unei aglomerri relativ simplu pentru definirea unui astfel de elipsoid din proprietile statistice unui eantion mare de imagini
simulate; acesta utilizeaz conceptul de distan Mahalonobis a unui punct n spaiul
parametric fa de centrul aglomerrii gamaale punctelor acestui spaiu.
Exist astfel o familie de elipsoizi ce difer ntre ei prin razele lor n acest spaiu parametric multidimensional.n acest mod, la aplicarea criteriilor se va utiliza un singur parametru ce va fi utilizat la optimizarea unui set de date experimentale. Fereastra de
selecie se definete n modul urmtor. Fiind dat o imagine cu parametrii originali

p1 , p 2 ,.., p 4 i notnd abaterile fiecruia q i valoarea medie ateptat pentru imaginile

gama este

qi pi pi

(VI.1.2.2)
Atunci distana Mahalonobis a punctului imagine fa de centrul aglomerrii este dat
de
4

d 2 M ij qi q j
i 1 j 1

(VI.1.2.3)

unde matricea M ij ce definete metrica spaiului parametric este inversa matricii

(covariante) moment de ordinul doi
C ij ij qi q j
(VI.1.2.4)
n experimentul HEGRA s-au utilizat criterii bazate pe utilizarea parametrului Stralucirea suprafeei [14] etc.

Fig. VII.1.6 Reprezentare a imaginii dup eliminarea fondului

VI.1.3.Amplificarea telescopului, aria de colectare

Pentru estimarea energiei radiatiei primare se utilizeaza simulari ce sunt confruntate
cu semnalele nregistrate de ctre telescoape. Valorile mrimilor(parametrilor) ce
caracteri-zeaza semnalele nregistrate, cum ar fi de exemplu marimea jerbei, depind de
amplifica-rea pe care o realizeaza telescopul. Amplificarea totala a telescopului se
poate determina [10] ori prin masurare directa ori prin calibrare cu ajutorul jerbelor
atmosferice.
Lumina Cerenkov detectata depinde in medie de urmatorii factori:

Absorbtia luminii Cerenkov de catre atmosfera

Reflectivitatea oglinzilor. Este cunoscut faptul ca reflectivitatea oglinzilor scade cu timpul in principal din cauza depunerii de praf ,adeziunii acestuia prin forte de tip Van der
Waals[15]
Eficienta cuantica a fotomultiplicatorilor. In prima metoda se considera valoarea
anunta-ta de catre fabricant. In a doua metoda se masoara pe un subset de
fotomultiplicatori.
Amplificarea combinata a PMT-urilor/cabluri/amplificator/sistemul adc.
Ultimii trei factori dintre cei enumerati mai sus dau amplificarea totala a telescopului.
Determinarea acestei amplificari este importanta pentru extragerea spectrului radiatiilor
primare.In metoda intai (a supertaieturilor extinse) sunt disponibile masuratorile directe
ale parametrilor telescopului cum ar fi cele pentru reflectivitatea oglinzilor, pierderilor
prin cabluri, etc. Prin aceasta se obtine avantajul ca se folosesc masuratori relativ
simple, dar are dezavantajul ca amplificarea depinde de un set masuratori dintre care
una totusi nu se masoara direct si anume transmisia atmosferica.
In metoda a doua programele de simulari Monte Carlo sunt folosite pentru a calcula rata
declansarilor initiate de radiatiile cosmice. Apoi ratele simulate sunt comparate cu datele
experimentale inregistrate pentru a se estima amplificarea totala a telescopului. In
aceasta metoda se obtine avantajul ca este suficienta o singura declansare generata de
catre fondul de radiatii,insa dezavantajul tine de modelarea cascadelor radiatiilor
secundare.

Fig. VI.1.7 Reprezentare a imaginii realizate dup calibrarea telescopului Whipple Observatory din observarea
Nebuloasei Crabului( cu 37 de pixeli ) ntre anii 1983-1985

Aria efectiva de colectare la o anumita energie se calculeaza considerand ca jerba

cade aleator pe o suprafata suficient de mare A0 (de exemplu un cerc de raza 250m)si
ca se inregistreaza numarul de imagini ce declanseaza telescopul si care indeplinesc
criteriile de selectie.in aceasta situatie aria pentru energia E este: A(E)=A0(numarul de
imagini ce indeplinesc criteriile la E/numarul de imagini simulate la E).
Aria de colectare pentru jerbele provocate gama se poate calcula
A ( E ) 2

P ( E , r )rdr

(VI.1.3.1)

unde P ( E , r ) reprezint eficiena declanrii de ctre jerbele gama de energie primar

E la o distan a punctului de impact r .Aria de colectare A (E ) pentru jerbe de
energie primar E este determinat n principal prin aria efectiv a reflectorului
telescopului
A ph.e. Am ph.e.
(VI.1.3.2)

A
unde m este aria total a oglinzii iar phe este eficiena conversiei foton-fotoelectron a
canalelor camerei. Fiind dat o arie fix se poate obine o arie de colectare maxim
reducnd pragul de declanare al telescoapelor. Dar la marginea energiilor joase acest
prag este limitat de fluctuaiile fondului luminos din fiecare pixel al camerei.

VI.1.4. Estimarea energiei; extracia spectrului

Problema estimrii energiei este important n cercetarea cuantelor gama cosmice
de energie nalt ntruct concur la proiectarea unor modele de producere a cuantelor.
Extragerea spectrului const n stabilirea exponentului energiei i a limitei inferioare a
energiei,pe de o parte,i n stabilirea probabiltii cu care valorile acestor parametri sunt
adevrate.
Estimarea energiei cuantelor gama primare se face pornind de la urmtoarele ipoteze:
spectrul se consider a priori ca fiind de forma E ,adic dependent de energia
cuantelor dup puterea
raportul dintre puterea radio detectat i puterea gama detectat este la fel de mare
cu raportul acelorai puteri emise de surs(Garmire i Kranshaar 1965);ipoteza aceasta
ine seama de faptul c o surs discret ce emite radiaie sincrotronic conine i electroni de energie mare care emit gama.
Tehnica extragerii spectrului cuantelor gama primare a fost propus i verificat pentru
prima dat n cadrul programului Whipple Observatory.Cu ajutorul ei au fost detectate
cuantele gama de energii de ordinul TeV provenind de la pulsarul Crab. Tehnica a fost
aplicat cu unele diferene in experimentele programelor HEGRA i CANGAROO.
Algoritmul acestei tehnici comport urmtoarele operaii[7]:
se alege o metod de eliminare a fondului, metoda trebuind s fie predeterminat de
eficien impus peste un ordin extins al energiilor cuantelor primare; se impun criterii
de selectare a imaginilor jerbelor produse de cuantele gama primare, iar celelalte ce nu
ntrunesc condiiile impuse de ctre criterii sunt eliminate
se estimeaz aria de colectare a telescopului peste un domeniu extins de energii;
aceast arie depinde de maniera n care telescopul este declanat ca s nregistreze
o imagine i de eficiena metodei de selecie a imaginilor jerbelor electromagnetice
se estimeaz energia cuantelor gama primare din caracteristicile imaginilor observate
astfel nct s se optimizeze rezoluia energetic a telescopului
dup ce energiile primare au fost estimate i dac ele sunt simetric distribuite fa de energia
real ce corespunde unui spectru rapid descresctor fluxurile corespunztoare fiecrui interval
energetic vor fi distorsionate de ctre rezoluia energetic finit a teles-copului;acest lucru
trebuie fcut cu mare grij astfel nct s se obin dup cum este ateptat un spectru energetic al
sursei dependent de energie ca o lege de putere a energiei
trebuie msurai direct sau estimai din datele experimentele parametrii telescopului
(reflectivitatea oglinzii, amplificarea PMT. etc.);chiar i aa se introduce o incertitudine
din cauza cunoaterii incomplete a transmisivitii atmosferice a luminii Cerenkov
n experimentul din programul Whipple Observatory spectrul gama a fost extras
prin dou metode, fiecare diferind de cealalt prin strategia de eliminarea a fondului i
prin programul de simulare Monte Carlo. Utilizarea ambelor metode a permis verificarea
vali-ditii metodelor utilizate(cross-checking).Pentru prima metod s-au folosit criteriile
su-pertieturile extinse pentru eliminarea fondului, iar aria de colectare i funcia de
rezolu-ie au fost calculate explicit.
n estimarea energiei se impune necesitatea utilizarii unor limite inferioar ii superioar
a razei cercului de impact al jerbei cu solul. Aceasta ntrucat n afara acestor limite apar
distorsiuni[7] att datorit dependenei densitii laterale de raza de impact ct i
datorit fluctuaiilor de la jerb la jerb.

Fig. VI.1.8 Distribuia lateral a luminii Cerenkov incidente simulat pentru mai multe energii. Se observ c la o
distan de circa 130 m de inima jerbei apar distorsiuni ,iar pentru poriunea orizontal densitatea depinde de
energie(dup [7])

Aceste limite au fost alese in experimentul Whipple Observatory a fi 40 m si 125m[7].

De fapt nu raza de impact este cea care se masoara ci distanta unghiulara a
centroidului imagine de la pozitia sursei in campul vizual .Ca urmare acestui parametru i
se impun limite. n acelasi experiment aceste limite au fost 0,6 0 si 1,00.
Cu metoda nti,dezvoltat n principal la Universitatea Iowa, energia fiecarei jerbe se
estimeaza explicit. Notand cu x ln E i cu x ln E unde E este energia reala a
jerbei iar E este energia estimat ,atunci[7]
x = - 8,11+2,56 ln (marime) 9,25 distanta 0,120 [ln(marime)]2 +6,26 (distanta)2 +
+0,0105 ln (marime)(distanta)
(VI.1.4.1)
Forma functiei de estimare de mai sus ,n care s-a folosit un polinom de gradul doi in
ln(marime) i distanta pentru a descrie x , s-a potrivit cel mai bine cu simulrile de
jerbe
ce satisfac criteriile de selecie. Coeficienii polinomiali au fost astfel alei nct s
minimizeze eroarea medie ptratic, ( x - x )2,precum i eroarea absolut (x - x).
Pentru a compara rspunsurile diferiilor detectori la stimulii surselor i pentru
estimarea unui flux absolut al radiaiilor gama peste un prag predeterminat al energiei
este util fo-losirea parametrului energie de prag. Pentru energii TeV nu exist nca un
consens n definirea acestui parametru. Unii autori[7] au adoptat prescripia lui
Weekes(1976) de definire a energiei de prag tradiionale ca fiind acea energie la care
frecvena de declanare telescopului ar fi egal cu cea realizat de o surs cu spectrul
avnd exponentul integral 1,6. n acest mod aria efectiv de colectare este definit n
termenii unui detector ideal cu o arie de colectare care este constant deasupra
energiei de prag i zero sub ea.
Pentru exemplificarea aplicrii acestei metode n experimente prezentm date
numerice mpreun cu comentariile aferente pentru cteva dintre sesiunile de observaii
n programul Whipple Observatory
a)condiiile tehnice n care s-a desfurat sesiunea de observaii 1986-1988
Camera din planul focal al telescopului a continut 37 de tuburi fotomultiplicatoare cu fotocatozi bialcalini. Tuburile erau aranjate ntr-o gril de form hexagonal. Tuburile
alese au fost foarte sensibile la lumina UV, avnd o eficien cuantic mare. Timpul de
sosire al fiecrui eveniment a fost msurat cu o precizie mai ridicat dect 0,5 ms i cu
o pauz ntre evenimente de 1s.n condiiile de operare(noapte ntunecoas)curentul
mediu din fiecare tub fotomultiplicator a fost de 0,33 fotoelectroni pe nanosecund.
Timpul de integrare al camerei a fost de 45ns.Declanrile realizate artificial ale
camerei au condus la msurarea numrului de fotoelectroni per canal i per lrgime a
porii;acesta a fost de 5,9.Numrul minim posibil de fotoelectroni per canal i per
lrgime poart a fost de 3,9; aceast valoare constituie de fapt i deviaia Poisson
standard. Observrile ON i OFF s-au fcut pe durate de 28 de minute; sursa s-a gsit
sub un unghi de 00,1 fa de axa optic a telescopului.

b)calibrarea const n reducerea valorilor primare ale semnalelor nregistrate la valori ce

in seama de amplificarea telescopului.
n imaginile de mai jos se poate vedea cum arta imaginea iniial, adic nainte de
calibrare i cum a artat dup calibrare (Fig. VI.1.8)

Fig. VI.1.9

S-au sustras din fiecare pixel aa-numitele valori piedestal, valori ce au rmas n
general stabile n timpul deteciilor. Aceste valori s-au situat,dup cum se poate
constata, n jurul numrului de aproximativ 20 valori digitale.Ele reprezint contribuiile
prilor electronice, de exemplu,la valorile semnalelor nregistrate. Mrimea de 20
uniti digitale a fost prestabilit prin msurarea sau estimarea amplificrii telescopului.
n plus,pentru a elimina efectele fluctuaiilor din nopile cu aglomerri de zgomot,
pentru msurtori, din anumite imagini ,s-a stabilit ca n tuburile fotomultiplicatoare n
care semnalul a fost mai mic dect 10 uniti digitale( adic 14 fotoelectroni) s se
considere c semnalul a fost nul. Acest prag de 14 fotoelectroni corespundea unei valori
digitale de trei ori mai mare dect valoarea medie ptratic i a fost stabilit prin
simulri,simulri n care s se obin un prag de utilizare optim a camerei. S-au mai
anulat semnalele din canalele n care valorile pulsurilor au fost mai mici dect 1% din
suma ncrcrilor tuturor canalelor. Aceast din urm precauie a fost adoptat pentru a
elimina semnalele mici aflate la distan mare de centrul imaginii. i aceast valoare a
fost obinut prin simulri.
c)selectarea imaginilor; eliminarea fondului
Pentru selectarea imaginilor se pot utiliza mai multe criterii de selecie. n experimentele
Whipple Observatory,n sesiunile 1983-1985 i dec1986-feb1988,s-au utilizat dou strategii de selecie: una n care s-au limitat valorile parametrului combinat azlat i alta n
care selecia s-a fcut prin utilizarea unor limite impuse celor 3 parametri independeni,
ltime, lungime i concentraie .
Limitele impuse n ambele strategii au fost determinate cu ajutorul simulrilor Monte
Carlo. Simulrile au estimat rspunsurile camerelor telescoapelor la jerbele generate
de ctre cuantele gama primare i de ctre protonii primari. De remarcat faptul c n
simulri s-au folosit parametrii reali ai camerelor. Simulrile au fost realizate n condiiile
n care camerele ar fi ndreptate spre zenit(care ar fi i direcia sursei),iar exponenii
energiei pentru spectrele difereniale ale celor dou tipuri de jerbe au fost presupui a fi
2,2 pentru gama i 2,65 pentru fondul hadronic. n tabelul de mai jos sunt prezentate
limitele (tieturile) impuse parametrilor imaginilor, pentru x sec z 1
parametrul
lime(grade)
lungime(grade)
deplasare(grade)
distan(grade)
concentraie
azlat(grade)
Tabelul II

Zona 1
<0,21-0,71x
<0,35-0,13x
<0,17
>0,65
>0,72+0,28x
<0,21-011x

Zona 2
<0,19-0,20x
<0,33-0,13x
<0,22
>0,83+0,04x
>0,72+0,31x
<0,20-0,11x

Se poate constata din tabel c pentru ficare zon a camerei s-au impus alte valori ale limitelor; aceasta ntruct tuburile fotomultiplicatoarea din zone diferite au sensibilitate
spectral diferit. Limitele au fost calculate n simulri astfel nct n fiecare dintre
domeniile alese s existe maximum de evenimente generate gama i contaminare
minim cu fond al jerbelor hadronice.
S-au impus aceste limite datelor nregistrate n perioada dec1986-feb1988:
perioada
Dec1986
Ian1987
Oct1987
Nov1987
Dec1987
Ian1988
Feb1988
total
Tabelul III

Nr.perechi
ON/OFF
21
32

Nr.evenimente
ON
97306
123292

Nr.evenimente
OFF
97782
122917

Diferen

10
52
12
16
32
175

34534
182790
46191
59643
109218
652974

34689
182308
45847
59471
108787
651801

-155
482
344
172
431
1173

-476
375

Semnificia statistic a observrilor din perioada dec1986-feb1988 este

S

nr.ON nr.OFF
nr.ON nr.OFF

1173
652974 651801

1,03

(VI.1.4.2)

Ca urmare a aplicrii limitelor impuse parametrului combinat azlat s-au stabilit urmtoarele valori:
perioada
1986-1988
Tabelul IV

nr.ON
9092

nr.OFF
7929

diferen
1163

seminificaie
8,91

Din acest ultim tabel se poate constata mrirea semnificaiei statistice fa de situaia
imaginii creia nu i s-a aplicat selecia.Pe de alt parte dac n prima situaie excesul de
evenimente ON reprezenta 0,2% din numrul de evenimente OFF,n a doua situaie
excesul reprezint 14,7% din numrul de evenimente OFF.Se mai poate constata c excesul nu s-a modificat n valoare absolut semnificativ.
Utiliznd definiiile (II.4.5)-(II.4.10) i msurnd coordonatele pixelilor ncrcai se
calculeaz valorile parametrilor lime,lungime,distan,deplasarea imaginii i
parametrul combinat azlat.Exemplificare:fie tabelul urmtor cuprinznd coordonatele i
ncrcrile pixelilor din fig.VI.1.9
xi (grd)
21,5
19,75
16,1
23,2
14,1
yi (grd)
31
28,2
28,2
28,2
25,3
ncrcare(du) 100,9
114,6
15,9
15,7
16,2
Tabelul V
(Not:valorile i unitile de msur ale coordonatelor sunt fictive
exemplificarea prelucrrii imaginilor )

17,8
25,3
71,8

16,1
22,75
23,8

i au fost propuse pentru

Din valorile acestui tabel rezult

x

100,9 21,5 114 ,6 19,75 15,9 16,1 15,7 23,2 16,2 14,1 71,8 17,8 23,8 16,1
19,33
100,9 114 ,6 15,9 15,7 16,2 71,8 23,8

(VI.1.4.3)

100,9 31 114,6 28,2 15,9 28,2 15,7 28,2 16,2 25,3 71,8 25,3 23,8 22,75
27,91
100,9 114,6 15,9 15,7 16,2 71,8 23,8

(VI.1.4.4)

x2

100,9 21,5 2 114,6 19,75 2 15,9 16,12 15,7 23,2 2 16,2 14,12 71,8 17,8 2 23,8 16,12
390
100,9 114,6 15,9 15,7 16,2 71,8 23,8

(VI.1.4.5)
100,9 31 114,6 28,2 15,9 28,2 15,7 28,2 16,2 25,3 71,8 25,3 2 23,8 22,75 2
y2
754,49
100,9 114,6 15,9 15,7 16,2 71,8 23,8
2

(VI.1.4.6)

100,9 21,5 31 114,6 19,75 28,2 15,9 16,1 28,2 15,7 23,2 28,2 16,2 14,1 25,3 71,8 17,
xy
100,9 114,6 15,9 15,7 16,2 71,8 23,8

(VI.1.4.7)
(VI.1.4.8)

S x x 390,567 19,33 390,567 373,489 16,9181

2
x

(VI.1.4.9)

S y2 y 2 y 2 754,496 27,912 754,496 778,968 24,4721

S xy xy x y 372,98 19,33 27,91 372,98 539,5 166,52

(VI.1.4.10)

d S y2 S x2 24,4721 16,9181 41,3902

(VI.1.4.11)

a d

4 S xy

2 S xy

41,3902 1713,1486 4 27728,9104

b y a x 27,91 0,882936 19,33 44,9771529

latime

lungime

2
y

a 2 S x2 2aS xy
1 a2
2
x

24,4721 0,882936
2

a 2 S y2 2aS xy
1 a2

0,882936
2 166,62
(VI.1.4.12)
(VI.1.4.13)

16,91812 2 0,882936 166,52

296,679
1 0,882936 2
(VI.1.4.14)

286,222102 0,77957598 598,8836784 2 0,882936 166,52 588,4267

1,7795758

(VI.1.4.15)
distanta=

x y
2

19,33 27,91 33,95

deplasarea ABS

(VI.1.4.16)

44,9771529
ABS 33,71581911 33,71581911
1,7795758

1 a2

ABS

(VI.1.4.17)
Rezultatele de mai sus pot fi ale unei observri ON sau ale unei observri OFF.Ansamblul unei observri ON i al unei observri OFF din timpul aceleai sesiuni de observri
se numete pereche ON/OFF.
Valorile reale ale parametrilor imaginii sunt prezentate n tabelul de mai jos:

Imagine din zona2

parametrul
lime
lungime
deplasarea imaginii
concentraie
azlat
distana
Tabelul VI

Unghiul fa de zenit 350-320

Valoarea
din Domeniul
admis
imagine
cuantele gama
0,150
<0,140
0,470
<0,300
0,130
<0,220
0
0,60
<0,790
0,160
<0,180
0
0,94
>0,840

pentru

d)stabilirea fluxurilor detectate se face cu ajutorul exceselor detectate, al timpilor de observare i al ariilor de colectare
Ariile de colectare depind de energiile cuantelor gama primare i de unghiul de zenit i
se stabilesc prin simulri Monte Carlo.
Astfel ntr-o sesiune de observri, aplicndu-se limitele parametrului azlat pentru z<30 0,
s-au adunat 574 de evenimente din zona 1 i 463 din zona 2,pentru timpul de
observare de 11628 minute n ariile de colectare de (88m) 2 n zona1 i (117m)2 n
zona2.Atunci fluxul este

nr.evenimenteexces
574
463

1,8 10 7 fotoni m 2 s 1
2
2
ariedecolectare timpdeinre gistrare 116 28 60 88
116 28 60 117

(VI.1.4.18)
pentru cuante gama mai mari de 0,7 TeV.
Dac ns se ine cont de rezoluia energetic a telescopului i de spectrul sursei atunci
n calculul fluxului se utilizeaz aria de colectare modificat. n plus fluxul poate fi
calculat i n raport cu unitatea de energie a intervalului energetic pentru care se face
calculul. n tabelul urmtor sunt prezentate valorile unor astfel de fluxuri pentru o
sesiune de observri n perioada 1988-1989
Intervalul
Excesul de e- Aria de colec- Aria de colec- fluxul 1
energetic
venimente ON tare(104m2)
tare
(m-2s-1TeV-1)
E(TeV)
modificat
(104m2)
0,217
577 41
2,70
2.34
(1,32 0,09)106

0,319
0,467
0,687
1,008
1,478
2,171
3,188

601 44

4,50

402 38

5,10

278 31

5,24

180 24

5,31

135 20

4,64

25 16

3,24

18 7

2,00

(5,34 0,39)10-

4,10

(1,89 0,18)10-

5,29

(8,23 0,92)10-

5,72

(3,66 0,49)10-

5,66

(2,04 0,30)10-

5,20

(3,19 2,04)10-

4,19

(2,39 0,93)10-

2,75

Tabelul VII
Pentru intervalul energetic E=0,217 TeV
S

577
1,32m 2 s 1TeV
2,34 10 85980 0,217
4

(VI.1.4.19)

e)stabilirea spectrului const n fapt n aproximarea distribuiei aleatoare a cuantelor gama cu o lege n care numrul de cuante emise depinde de energiile acestora dup o
lege de putere a energiei

.n prima metod potrivirea datelor experimentale

cu aceast lege s-a fcut prin varierea energiei limit i a exponentului n aa fel
nct abaterea medie ptratic ale valorilor experimentale ale fluxului detectat fa de
cel a-teptat s fie minim

 Si
P i
i
i 1

(VI.1.4.20)

unde i este valoarea fluxului detectat n determinarea i, S i valoarea calculat a

fluxului corespunztoare aceleiai determinri, iar i deviaia standard. Exist mai
multe tehnici de minimizare a expresiei de mai sus;ele se raporteaz la tipul
dependenei funciei S i de variabilele de care depinde, precum i de tipul de distribuie
pe care o au diferenele i S i .Tehnica minimizrii se gsete n literatura de
specialitate i sub numele de metoda micilor ptrate. Tipurile de distribuii sub care se
mprtie diferenele sunt Poisson, Gauss(normal) sau hi ptrat 2 .n condiiile n
care numrul de determinri ale unei distribuii Poisson este mare distribuia se
aseamn cu cea Gauss. La rndul ei funcia S i poate fi liniar sau nu n raport cu
parametrii care trebuie ajustai. n situaia n care dependena este liniar problema se
poate rezolva analitic. n alte situaii, cum ar fi cea a unor dependene exponeniale
expresia se poate liniariza prin logaritmare. Pentru situaii n care dependenele nu sunt
n general liniare au fost propuse numeroase tehnici de minimizare. Una dintre ele,
numit cutare reea ,se realizeaz numeric astfel: se mparte domeniul de definiie al
parametrului ajustabil n intervale i se calculeaz valoarea funciei pe fiecare interval,
pn se gsete valoarea minim. Alte metode se numesc de tip gradient, de tip
simplex etc.[16].n prezent au fost puse la punct mai multe programe soft de calcul al

minimului [17],[18].Dac fluxul se consider a avea forma S i E. atunci aceast

expresie se poate liniariza prin logaritmare ln S i ln ln Ei : i prin metoda micilor
ln ln Ei
ptrate se poate gsi valoarea minim pentru i

i
i 1

ntocmai dup

cum se procedeaz la liniarizarea oricrui set de determinri experimentale ale cror

dependen se ateapt s fie liniar. Fa de abordrile n care nu este cazul s se
in seama de ncrcrile semnalelor ,n exemplul setului de date prelucrat n acest
paragraf este necesar ca datele s fie normate.
2
2
8 1 8 ln Ei i 8 ln Ei

Notnd 2
(VI.1.4.21)
2
2

1
i

1
i

1
i
i
i

atunci

1
ln

ln Ei 2
i2

i 1

ln i
2
i 1 i
8

ln Ei ln i

i 1

i2

ln Ei

2
i 1 i
8

ln i ln Ei

i 1

i2

(VI.1.4.22)

2
i 1 i

iar i

unde ln Ei xi din tabelul de mai sus, i fluxurile din ultima coloan a tabelului,
abaterile standard ce nsoesc n tabel valorile fluxurilor.

ln E
2i
i 1 i
8

ln i

2
i 1 i
8

(VI.1.4.23)

Cu valorile din tabel se gsesc:

8

i 1

i 1

i 1

ln Ei 2

2
i

2
i

0,09 10

6 2

0,576 2

0,09 10

6 2

ln Ei
0,576

2
i
0,09 10 6

ln E i

2
i 1
i

0,191 2

0,39 10

7 2

0,191

(VI.1.4.24)

... 274,1619478 10 4

... 14,73918819 10 3

0.39 10

7 2

...... 23438198 10 9

ln i
ln 1,32 10 6
ln 5,34 10 7

.... 38,6711109 10 2

2
2
2

7
i 1 i
0,09 10
0,39 10
8

ln Ei ln i

i2
(VI.1.4.29)
i 1

(VI.1.4.26)

(VI.1.4.27)

217,2436684 10 6

(VI.1.4.25)

(VI.1.4.28)

0,576 ln 1,32 10 6 0,191 ln 5,34 10 7 ... 28,93468746 10 2

0,09 10

0,39 10

6 2

7 2

Introducnd aceste valori n relaia(VI.1.4.22)

se obin ln 14,89954288 i
2,543741693 (gama este negativ ntruct n calcule s-a considerat valoarea sa
algebric) de unde 3,38 10 7 .Cu aceste valori ale celor doi parametri ajustabili se
poate calcula valoarea funciei 2 .Calcule mai exacte, ce in cont i de aria de
colectare modificat, au condus la valorile 3,41 10 7 , 2,38 ,respectiv
2 6,99 .n alte experimente n care s-au msurat fluxurile dinspre Nebuloasa Crabului
spectrul a deviat

de la forma de lege putere[7] Tehnica minimizrii expresiei de mai sus ine cont de
faptul c S are o distribuie normal. Aceast tehnic poate fi aplicat oricrei
observabile ale crei date experimentale Di prezint o mprtiere ce poate fi descris
D Fi
de o lege liniar sau nu S i

i
i 1
N

unde Fi reprezint valoarea ateptat a mrimii

fizice care cores-punde datelor experimentale Di ,iar i abaterea standard ateptat a

mrimii fizice[19] . Dac n aceast expresie s-ar nlocui Di , Fi i i cu valoarea medie
pe fiecare interval i, cu valoarea ateptat, respectiv cu abaterea standard, atunci
fiecare termen al sumei ar fi ptratul unei variabile xi ,ale unei uniti de variaie
independent, de medie nul. Conform teoremei limitei centrale, dac n acelai interval
al mrimii fizice Fi se nregistreaz un numr mare de evenimente, atunci acestea
sunt distribuite normal. Cu valorile adevrate ale lui Fi i ale lui i , S devine

S ade var at xi2 x ' x

(VI.1.4.30)

i 1

adic o form ptratic creia i corespunde o matrice identitate N N .Rangul ei este

N .Modelul distribuiei acestei forme ptratice este distribuia de tip 2 cu N grade de
libertate(Cramer,p234).Se definete
N
Di Fi 2 N 2 '
S min
yi y y
(VI.1.4.31)
2
i 1

i 1

unde y i se numete abaterea datei experimentale Di de la cea mai bun ajustare fa

de modelul prezis. Prin cea mai bun ajustare se nelege situaia n care parametrii modelului au fost ajustai ca s minimizeze S .De remarcat este faptul c dependenele
parametrilor modelului prezis nu trebuie n mod necesar s fie liniare, dar s fie de dou
ori difereniabile. S-ar putea crede c abaterile y i sunt independente unele de altele,
dar nu este aa. Cea mai bun ajustare introduce o dependen ntre ele. Cramer arat
c exist o transfomare neortogonal A astfel nct y Ax unde x este vectorul
abatere adevrat de componente xi prezentate mai sus.Rangul formei ptratice y ' y
se arat c este mai mic dect al formei x ' x cu un numr p ,unde numrul p este
numrul para-metrilor ajustabili neechivaleni. Acest rezultat conduce i la afirmaia c
S min este distri-buit 2 cu N p grade de libertate. n experimentul Whipple p 2 ; cei
doi parametri au fost i .ntruct N 8 rezult c cea mai bun ajustare se face
pentru 6 grade de li-bertate.
2
6,99 pentru 6 grade de libertate la
Cu datele din tabelul de mai sus s-a obinut min
3,41 10 7 i 2,38 (aici este modulul ).Cu aceste valori spectrul ridicat pentru
sesiunea de determinri din 1988-1989 se scrie

1TeV

S ( E ) (3,41 0,25) 10 7

2 , 38 0 ,10

m 2 s 1TeV

(VI.1.4.32)

Evalundu-se intervalul de ncredere pentru care este adevrat acest spectru se poate
ridica un contur n plan al punctelor pentru care 2 ia valoarea minim, cel interior n
desenul de mai jos

Fig.VII.1.10
Urmtoarele contururi sunt desenate pentru valori ale lui 2 care cresc cu o unitate.
2
2,3 pentru care nivelul de
Conturul desenat cu linie ntrerupt corespunde lui 2 min

ncredere este de 68% pentru i

.
Pentru verificarea metodelor utilizate n extragerea spectrelor adeseori se folosesc i
alte metode. Se face astfel o verificare ncruciat. In experimentul Whipple din 19881989 s-a mai folosit o metod pentru extragerea spectrului. n aceast metod s-au
folosit alte criterii de selecie(fereastr elipsoidal),iar extracia s-a fcut prin ajustarea
datelor de intrare a programului Monte Carlo de simulare a jerbelor atmosferice pn
cnd se potrivesc cu imaginile selectate ale celor nregistrate. n aceast a doua
metod nu mai este necesar estimarea ariei de colectare i nici estimarea rezoluiei
energetice.

Rezultatele celor dou metode au fost n acord.

VI.1.5. Dezvoltari ale tehnicii imagistice cu lumina Cerenkov

Dintre toate tehnicile de detectie a cuantelor gama cosmice de energie foarte inalta cea mai
eficienta este cea bazata pe lumina Cerenkov.Acest fapt este confirmat de detectiile pe care
detectorii acestia le-au facut: descoperirea surselor extragalactice de radiatie gama de energie
foarte mare. Deasemeni investitiile in detectia cuantelor gama se fac in detectori de acest tip.
Experimentul HEGRA foloseste in prezent un sistem stereoscopic pentru detectia
cuantelor gama, adica mai multi ochi ce vad lumina Cerenkov. Utilizarea sistemului
stereoscopic permite o mai buna determinare a directiei de sosire a radiatiei primare si
deci o mai buna estimare a energiei primare.

Fig. VII.1.11 Desen reprezentnd un sistem stereoscopic cu patru ochi

Tot in experimentul HEGRA s-au imbunatatit criteriile de eliminare a fondului, adoptanduse limitele dinamice pentru parametrii Hillas [20].In acest sistem de criterii se
mareste timpul de observare off fata de cel on prin utilizarea masuratorilor facute
cand sursa gama nu este observata. Cu acest sistem de criterii a crescut eficienta
detectiilor gama de energii mari pentru unghiuri de zenit mici si a jerbelor cu parametrul
de impact mic.
Limita de 200 GeV impusa observarii jerbelor produse de cuantele gama prin detectia
luminii Cerenkov de catre fondul cerului de noapte si fara luna a condus la
imbunatatirea detectiei si pentru noptile cu luna, deci la coborarea pragului amintit.
Viitorul experiment VERITAS va realiza o sensibilitate foarte mare pentru energii
coborate si apertura mare a detectiei prin operarea telescoapelor in paralel(modul
sensibil).[21]

VI.2.Reele la sol de detectori de particule secundare

ncrcate
n regiunea energiilor peste 40 GeV destul de multe particule secundare ncrcate
ajung la sol prin intermediul jerbelor atmosferice extinse(EAS).Acestea pot fi detectate
cu ajutorul reelelor de detectoare cu scintilatori. Avnd cmpul de vedere(field of view
FOV) complet extins la ntreaga bolt cereasc ele pot observa 24 de ore din 24 toate
sursele simultan. Calitatea observaiilor lor nu este influenat de condiiile meteorologice .Detectorii acestor reele nu acoper ns toat suprafaa solului unde reeaua este
plasat. Acest fapt face ca reeaua s nu detecteze dect o parte a particulelor
secundare ncrcate ce ating solul. Pentru a realiza detecia cuantele gama primare
trebuie s aib energii suficient de mari pentru a genera cascade cu numr mare de
particule secundare. Se spune c reelele de acest tip au energii de prag mari, mai mari
dect ale telescoapelor sau reelelor de telescoape Cerenkov. n experimentul Tibet s-a
reuit totui obinerea unor energii de prag coborte.[3]
Detectorii cu scintilaii utilizai la sol se aranjeaz in reele astfel nct s acopere aria
ce urmeaz a fi monitorizat sub forma unei grile in care distanele ntre detectori
variaz de la experiment la experiment(EAS ground array). n experimentul Pierre
Auger [22] distana va fi de 1-1,5km.

Fig.VI.2.1 Figura reprezinta dispunerea in teren a detectorilor cu scintilatii utilizati in

experimentul Volcano Ranch; punctele reprezinta pozitiile detectorilor iar cifrele de langa ele
densitatile(pe m2) de evenimente ale unei jerbe cu energii de peste 10 20eV(reproducere dupa
[22])

Aceste reele de detectori la sol constituie mari calorimetre de eantionare,

asemnatoare celor folosite in experimentele din laboratoare[22], dar avnd un strat
detector localizat la adancimea maxim X max i care este mult mai putin dens. Atmosfera
joaca rolul materialului absorbant al calorimetrului, adic plcile de plumb sau oel.
Pentru detectorii cu scintilatie materialele utilizate sunt cristalele scintilatoare care au
proprietatea ca atunci cand sunt ciocnite de particule de energii mari emit lumina.

Fig.VI.2.2 Desen reprezentand procesul de scintilaie

Radiatiile gama primare genereaz in cristale particule incrcate ce emit lumin. La

trecerea prin cristalele scintilatoare fotonii produc impratieri Compton, perechi e +e- i
fotoabsorbie. nsumnd energiile eliberate n astfel de procese se poate afla energia
radiaiilor primare. Cele mai obinuite scintilatoare[1] se fac din iodur de sodiu NaI sau
iodur de cesiu CsI. Pentru a ajuta aceste materiale se introduc mici cantiti de
impuriti numite activatori cum ar fi de exemplu thallium sau sodiu. n aceast situaie
materialele detectorilor se simbolizeaza NaI(Tl) sau CsI(Na). Reelele tipice de detectori
scintilatori desfaoar[1] ntre 100m 2 i 1000m2 de material scintilator dispersat pe o
suprafa de 104 m2 sau chiar pn la 10 5 m2 de teren. Avnd o aa de mare suprafa
de eantionare a particulelor ele sunt sensibile doar la cuantele gama cosmice de
energii ~100 TeV.Recente progrese datorate de exemplu ridicrii detectorilor la altitudini
mai mari au condus[2] la o energie de prag sub sau aproape de 1 TeV. Acesti detectori
vd ntreaga bolt cereasc i lucreaz continuu. Un exemplu de astfel de detector
este cel din colaborarea Tibet construit la altitudine mare(4 km asl) [2].La aceast
altitudine mult mai multe jerbe supravieuiesc pn la sol.

Fig. VI.2.3 Fotografie a reelei de scintilatori a programului Tibet(reproducere dup [23])

Fig. VI.2.4 Desen reprezentnd dispunerea detectorilor n experimentul Tibet(reproducere dupa

[23])

Alte experimente experimente de detectia cuantelor gama cosmice de energie nalt

de tip EAS ground array sunt :AGASA,SPASE,GRAND,GREX
Retelele de detectori de la sol sunt proiectate si utilizate pentru masurarea densitatii
laterale a particulelor[2],[22] din jerba la sol si a timpilor de sosire a acestor particule la
sol pentru diferite distante fata de ceea ce se numeste miezul jerbei. Cu ajutorul
densitatii laterale(sau profilul lateral) se poate determina energia radiatiilor primare prin
intermediul simularilor[22].In experimentul grupului Volcano Ranch estimarea energiei
primare s-a facut pe baza unor considerente ce au tinut cont de calcule de dezvoltare a

cascadelor jerbelor atmosferice si nu pe baza utilizarii unor simulari de tip Monte

Carlo.Timpii relativi de sosire sunt folositi la reconstructia directiei radiatiei primare cu o
precizie de 20 sau chiar mai buna[22].Intrucat densitatea laterala este sensibila atat la
compozitia primara cat si la modelul de interactiuni utilizat se alege[2] ca densitate de
referinta in determinarea energiei primare, densitatea particulelor la distanta de
600m,intrucat asa dupa cum rezulta din simulari aceasta nu mai este sensibila la cei doi
factori. Particulele pot fi atat primare cat si secundare. Cu ajutorul timpilor de sosire
masurati se poate reconstrui directia radiatiilor primare[12].
Asa dupa cum am aratat mai inainte particulele secundare din jerbele atmosferice, pe
masura ce jerba evolueaza in atmosfera,se imprastie fata axa jerbei, adica directia de
sosire a radiatiei primare. Planul tangent la frontul jerbei pe axa jerbei se numeste
planul jerbei. Frontul jerbei este curbat intrucat nu toate particulele din jerba se propaga
cu aceeasi viteza. Punctul continut in planul jerbei si al axei jerbei totodata se numeste
miezul jerbei.Miezul jerbei este asemanator unei surse de particule ce se deplaseaza
de-a lungul axei jerbei. Departe de miezul jerbei particulele sunt intarziate cu o dipersie
temporala in general proportionala cu distanta pana la miezul jerbei[22].Aceasta imprastiere temporala creste odata cu cresterea adancimii maxime. Muonii tind sa ajunga mai
devreme decat electronii si fotonii intrucat ei sufera mai putine imprastieri si astfel au o
cale mai directa spre sol.

VI.2.1.Determinarea direciei de sosire a cuantelor gama primare

Ordinea logica de determinare a directiei radiatiei primare se prezinta dupa cum
urmeaza. Initial se determina ceea ce se numeste centrul de gravitatie al jerbei, adica
punctul in care jerba ce atinge solul contine si axa jerbei. Apoi pentru determinarea axei
jerbei si deci a directiei radiatiei primare se tine cont de simetria circulara a jerbei fata
de axa. Jerbele care sosesc vertical sau aproape de verticala locului vor lovi solul dupa
un contur circular.Daca jerba are o pozitie oblica, adica mai departe de zenit atunci
inter-sectia dintre planul solului si cascada este de forma eliptica .Ca urmare directia se
construieste ca fiind directia perpendiculara pe planul jerbei in punctul in care inima
jerbei a atins solul si care se numeste centrul de gravitatie(cog in engl centre of gravitation).

Fig.

VI.2.5 Desen reprezentnd geometria detectiei unei jerbe

Daca trei statii[22] inregistreaza jerba atunci directia jerbei se calculeaza prin metoda
triangulatiei. Daca sunt mai mult de trei detectori atunci se utlizeaza o metoda patratica.
Cu ajutorul directiei axei solului se calculeaza distanta laterala a detectorului.

VI.2.2.Estimarea energiei cuantelor gama primare

Pentru estimarea energiei radiatiilor primare se interpoleaz i/sau extrapoleaz
masurtorile densitii laterale a numrului de particule(sau mai degrab a energiei
absorbite de la particula incrcat de ctre detector pe unitatea de suprafa) la
suprafaa solului la o cantitate a aceleai densiti dar obinut prin simulare astfel inct
acestea s se potriveasc pentru o anumit energie primar presupus n simulare[22].

VI.2.3.Eficiena deteciei cuantelor gama de energie nalt cu detectori cu

scintilaie
Exista opinia ca detectia cuantelor gama de energie foarte inalta cu detectori cu scintila-tie nu
este eficienta[12],[8].Motivul ar fi acela ca pentru energii mai mari decat 30 TeV aceste sisteme
au o slaba capacitate de a discerne intre jerbele produse de catre

cuantele gama si cele produse de catre razele cosmice[12].Totusi autorii acestor opinii
recunosc urmatoarele calitati ale acestor detectori: arii mari de colectare(>10000m 2),
foarte buna rezolutie unghiulara(~0,5 0), rezolutie moderata a energiei(~100%), apertura
FOV mare (~2sr) si ciclu de utilizare permanent(~100%).Tocmai acest din urma para-

metru a facut ca spectrul diferential al sursei Mrk 501 sa fie imbunatatit in experimentul
Tibet fata de experimentul Whipple Observatory,unde ciclul de utilizare a fost de 10%
[25].Tot datorita ciclului de utilizare permanent in experimentul HEGRA s-a folosit o retea de scintilatori pentru observarea fondului difuz gama in domeniul 1-100 TeV[9].
Pentru a imbunatati capacitatea scintilatorilor in discernerea jerbelor generate gama de
cele generate hadronic s-a observat ,din simularile Monte Carlo, ca acestea din urma se
dezvolta mai incet dupa adancimea maxima astfel incat ratia log 10(Ns/L90) la o pozitie
fixa este presupusa mai mare pentru jerbele hadronice decat pentru cele gama
[9].Marimile Ns si L90 reprezinta numarul de fotoni si electroni ajunsi la detector,
respectiv densitatea laterala a cascadei de fotoni Cerenkov masurate in detectie cu
lumina Cerenkov. Prin urmare o imbunatatire a detectiei cu scintilatori,realizata in
experimentul HEGRA este utilizarea simultana a acestei detectii impreuna cu cea cu
lumina Cerenkov [9]. Simularile Monte Carlo au aratat ca parametrii formei distributiei
laterale, determinati ca sa se potriveasca cu datele experimentale colectate de
scintilatori, au un potential mai mare de discernere intre jerbele produse hadronic de
cele produse gama decat parametrul 1/R L. RL= -1(d ln(r)/dr) este raza luminii Cerenkov
la o distanta 50m<r<120m de inima jerbei[9].
Ideal ar fi ca telescoapele s aib un timp de lucru ct mai lung i o apertur mare
precum a reelelor la sol pentru regiuni energetice cum sunt cele explorate de
telescoapele Cerenkov. Astfel s-ar explora ntreg cerul la energii de ordinul TeV. Pentru
a realiza aceste deziderate cu o reea EAS, aceasta ar trebui ridicat la altitudini i mai
mari, pen-tru a detecta o fracie mai mare de particule ncrcate ce ajung la sol, sau de
a mri sensibilitatea la detecia fotonilor ce ajung la sol de ctre EAS .Experimentul Milagro incorporeaz aceste ultime dou idei ajungnd la un prag de 250 GeV n condiiile meninerii
unui timp de lucru(duty factor) mare i a unei aperturi mari[3].

VI.3.Detectori de lumina de fluorescenta

Sunt utilizati pentru determinarea profilului longitudinal, adica a dependentei numarului
de particule secundare de adancimea in atmosfera si apoi de aici, pentru determinarea
energiei primare.In deplasarea lor prin atmosfera radiatiile secundare alcatuite din
particule incarcate excita moleculele de azot ,iar acestea prin dezexcitare emit radiatii in
domeniul apropiatUV,300nm-400nm[22].Lumina emisa este practic izotropa[24].De la o
anumita distanta detectorul in fluorescenta vede jerba ca un spot de lumina a carei
miscare este de-a lungul axei jerbei. Intensitatea luminii de fluorescenta, corectata din
punct de vedere al efectelor geometrice si atmosferice, reflecta dezvoltarea
longitudinala a jerbei, N=N(X), si integrala sa este proportionala cu energia cedata
atmosferei. Am notat cu X adancimea la care se afla jerba la un moment dat,adancime
care se masoara in g cm -2 . Tehnica detectiei cu ajutorul fluorescentei are marele
avantaj ca masoara direct
cascadele electromagnetice la nivelul solului oferind astfel o masurare calorimetrica a
energiei jerbei pentru fiecare impact in parte si aceasta independent de modelele
utilizate pentru simularea jerbelor,independent de compozitia primara si de variatiile in
adancimea maxima a cascadei. Rezolutia energetica tipica in aceasta tehnica este de
20% pe cand in celelalte tehnici ajunge la 40%[5] .Se determina direct si adancimea
maxima.

Detectia prin fluorescenta poate fi utilizata[24] atat pentru jerbele produse de catre
radiatii primare incarcate cat si de catre cele neutre cum sunt radiatiile gama. Aceasta
tehnica a fost folosita de exemplu intr-unul dintre experimentele Flys Eye[2].
Experimentul Pierre Auger Observatory este proiectat s utilizeze un sistem hibrid de
detecie: detectori de particule ncrcate(EAS array) i detectori de fluorescen, pentru
observri n domeniul energetic mai mare dect 10 19 eV. Pn n prezent nici un experiment nu a evideniat posibilitatea existenei unor cuante gama primare de energii att
de mari,dar exist lucrri ai cror autori admit posibilitatea existenei unor astfel de
cuante
sau pun n discuie acest lucru. n aceast situaie am considerat c este justificat s
informm cititorul despre tehnica luminii fluorescente.

VI.3.1 Determinarea directiei axei jerbei si a timpilor de sosire

Reconstructia directiei de deplasare a jerbei se face cu ajutorul planului detector-jerba
(SDP). Axa jerbei este constransa sa se afle in acest plan ce contine detectorul cu
fluorescenta si directia de observatie a unui anumit pixel spre jerba. Acest plan se
determina prin compararea semnalelor colectate in fiecare tub dupa mai multe directii si
alegerea directiei pentru care semnalul atinge amplitudinea. Vectorul normal la acest
plan poate fi determinat[22] cu o precizie de 0,2 0. Intr-o a doua etapa se determina
orientarea si pozitia axei jerbei inauntrul SDP.

VI.3.2 Determinarea energiei primare

Energia primara se estimeaza din cantitatea de totala de fluorescenta[2] conform
relatiei[22]:
Eem= (Ec/r)Ne(x)dx
(VI.3.2.1)
unde Eem este energia totala disipata pe cale electromagnetica, E c/r este raportul dintre
energia critica a electronilor si lungimea de unda a radiatiei,iar N e(x) este numarul de
electroni observat in jerba ca o functie de adancimea atmosferica x.
Intrucat o particula incarcata din cascada depoziteaza[22] in medie 2,2 MeV in
atmosfera in fiecare interval de adancime de 1g/cm 2 atunci relatia de mai sus se poate
scrie
Eem= 2,2 MeV/g/cm2Ne(x)dx
(VI.3.2.2)
Intr-o abordare riguroasa Ne ar fi trebuit sa fie numarul total de particule incarcate din
jerba. Intrucat insa numarul de electroni este mult mai mare decat al celorlalte particule
s-a folosit in calcul numarul de electroni[22].Totusi dupa efectuarea calculelor cu acest
numar se face o corectie de circa~10% la valoarea energiei totale primare E em pentru a
tine seama de existenta si celorlalte particule incarcate (muoni,neutrini, hadroni,etc.) din
jerba. Deducerea lui Ne din cantitatea de fluorescenta detectata depinde
de
cunoasterea cu precizie a factorilor responsabili de producere a luminii si de transmisia
prin aer, de calibrarea sistemului optic de detectie si de determinarea
traiectoriei[22].Marimea
energiei electromagnetice ce atinge solul se obtine printr-o aproximare a unei forme
functionale la profilul longitudinal si integrarea sa pe o suprafata de detectie. Dar
aceasta energie este o limita inferioara a energiei radiatiei primare, intrucat din ea
lipseste o cantiate ce corespunde energiei transportate de muoni si neutrini. Energia

neluata in calcul poate fi estimata din densitatile de muoni masurate de catre retelele de
telescoape la sol.
Informatii despre compozitia primara se pot afla din marimea numita adancime
maxima si notata Xmax (masurata g/cm2) la care jerba atinge maximul de densitate de
particule. Media acestei adancimi este legata de energia primara E prin
<Xmax>=X0 ln(E/E0)
(VI.3.2.3)

Aici X 0 este numit rata elongatiei iar E0 este energia caracteristica ce depinde de compozitia primara[24].Daca se determina Xmax si X0 din profilul longitudinal al jerbei
masurat de catre detectorul de fluorescenta,atunci se poate determina E 0 ,deci
compozitia primara,dupa ce se determina cantitatea de fluorescenta totala.
Bibliografie:
1. http:// www.imagine.gsfc.nasa.gov./docs/ask astro/ask an astronomer.html
2. Gus Sinnis.Current Status of VHE Astronomy,arXiv:astro-ph/9906242 v1 14 Jun
1999
3. J.F.McCullough-Status of the Milagro Gamma Ray Observatory ,HE 6.1.02, The
26th ICRC proceedings,vol.2 pag.369
4.Vacanti G.G.,et al.,Gamma-ray Observations of the Crab Nebula at TeV
Energies,ApJ,377,467-479,1991 August 20
5.Bird D.J.,et al.,The High Resolution Fly's Eye ( HiRes ) Project
6.Tanimori T. Construction of New 7m Imaging Air Cerenkov Telescope of
CANGAROO ,The 26th ICRC proceedings,vol.I pag.203
7. .G.Mohanty,S.Biller,D.A.Carter-Lewis,D.J.Fegan,A.M.Hillas,R.C.Lamb,T.C.
Weekes,M.West,J.Zweerink,Measurement of TeV gamma-ray spectra with the
Cherenkov imaging technique,Astroparticle Physics 9(1998) 15-43
8.J. Szabelski ,Cosmic Rays:Studying the Origin,The Andrzej Soltan Institute for
Nuclear Studies Cosmic Ray Laboratory,2 July 1997,arXiv:astro-ph/9710191 v1 17 Oct
1997
9.Aharonian . F.A. et al., Limits on the TeV .ux of di.use gamma rays as
measuredwith the HEGRA air shower array HEGRA Collaboration Astroparticle Physics
17 (2002) 459475
10.Covault C. E et al., The Status of the STACEE Observatory, Proceedings of ICRC
2001: 2810 Copernicus Gesellschaft 2001
11.Weekes T.C.,et.,Observation of the TeV Gamma Rays from the Crab Nebula Using
the Atmospheric cerenkov Imaging Technique,The ApJ,342:379-395,1989 July 1
12. Catanese M.& Weekes T.C.-VERY HIGH ENERGY GAMMA-RAY ASTRONOMY
;Invited Review to appear in Publ.Astron.Soc.of the Pacific,astro-ph/9906501,30 Jun
1999
13.Badran H.M.i Weekes T.C.,improvement of gamma-hadron discrimination at TeV
energies using a new parameter,image surface Brightness,Astroparticle Physics
7(1997) 307-314
14.Petry D.i Kranich D.,Development of Dynamical Supercuts for the HEGRA 5 m 2
Cherenkov Telescope
15.Barrio J.A.,et al.,The Magic Telescope,Design study for the construction of a 17m
Cerenkov telescope for Gamma-Astronomy above 10 GeV,March 1998,Version 5,
University of Leeds
16. Leo W.R., Statistics and the Treatement of Experimental Data,Springer Verlag 1992
17. Numerical Algorithms Group: NAG Fortran Library, Mayfield House, 256 Banbury
Road, Oxford, OX2 7DE, United Kingdom; 1101 31st Street, Suite 100, Downers Grove,
Ill. 60515, USA

18. James F.E.,. Roos M: ``Minuit'', program for function minimization, No. D506,
CERN Program Library (CERN, Geneva, Switzerland)
19.Lampton M.,et al.,Parameter Estimation in X-Ray Astronomz, ApJ,208, 177-190,
1976 August 15
20.Petry D.i Kranich D.,Development of Dynamical Supercuts for the HEGRA 5 m 2
Cherenkov telescope
21.Weekes T.C. et al.,arXiv:astro-ph/0108478 v1 29 Aug 2001
22. http://www.ses.-ng.si/public/pao/dr/DR_2ed.ps;The Pierre Auger Observatory
Design Report-Second Edition.The Auger Collaboration 14 March 1997
23. Amenomori M., Performance of the Tibet-III Air-Shower ArrayThe Tibet AS
Collaboration ,Proceedings of ICRC 2001: 573 Copernicus Gesellschaft 2001 ICRC
2001
24. Bhattacharjee .P i Sigl G.,Origin and Propagation of Extremely High Energy
Cosmic Rays,arXiv:astro-ph/9811011 v2 Aug 1999
25.AMENOMORI M.,et al., (The Tibet ASc Collaboration) ApJ, 532:302307, 2000 March 20