Sunteți pe pagina 1din 4

Povesti terapeutice pentru adulti

Poveste regelui Solomon


Era o data 2 femeicare locuiau in aceasi casa.mancau impreuna, dormeau impreuna
imparteau totul. Cand una dintre ele a ramas gravida se facu ca si cealalta sa ramanasi astfel isi
traiau ele viata linistite. In momentul in care una dintre ele a nascuta la caeva ore dupa nascu si
cealalta!
Intr-o zi una din femei, din neatentie, se aseza pe copilul ei si il strivi. De ciuda lua
copilul viu al celeilalte femei si puse in locul lui pe cel mort.
Seara cand veni cealalta femeie aceasta din urma isi dadu seama de fapta primeia si o
intreba:
Asta nu este copilul meude ce ai schimbat copiii?. Femeia se apra si spunea ca
nu
este
adevarat.
Si au continuat asa femeile pana cand s-au decis sa-si caute dreptate la regele de pe atunci,
marele
rege
Solomon!
Ajunse in fata regelui acesta le ceru sa vorbeasca pe rand: femeia aceasta si-a omorat
copilul si l-a schimbat cu al meu, facandu-ma sa cred ca este al meu!. Cealalta femeie ca sa se
apere spuse nu este adevaratnu am schimbat nimicacesta este copilul meual ei a murit!.
Ascultandu-le regele Solom ceru sa i se aduca copilul si o sabie. Lua copilul si ridica sabia
spunand: vom imparti copilul in doua ca sa facem pace!. La auzul acestor cuvinte mama
copilui cazu in genunchi si spuse regelui: Nu omori copilulmai bine da-l acestei femeidar
nu il omori!. Cealalta femeie care il schimbase spune: Imparte-l in doua!.
Aunci regele Solomon poruncise: Da-ti copilul primei femei ea este mama naturala a
copilului! Pentru ca o mama nu accepta niciodata sa-si sacrifice copilul!
http://terapiasufletului.wordpress.com/recomandari/noutatiworkshop-uri- cursuri-formare/articolep/

O poveste de drum

Misticismul persan povesteste despre un calator care se tara pe un drum aparent fara
sfarsit. Era incarcat cu tot felul de poveri. Un sac greu cu nisip ii atarna de spate; un burduf gros
cu apa ii era atarnat in jurul corpului. In mana dreapta ducea o piatra de forma ciudata, iar in
stanga, un bolovan. In jurul gatului o piatra de moara se legana la capatul unei franghii roase.
Lanturi ruginite, cu care tragea mari greutati prin nisipul prafos, ii raneau gleznele. Pe cap, omul
tinea in echilibru un dovleac pe jumatate putrezit. Cu fiecare pas, lanturile zanganeau. Suspinand
si gemand, se misca inainte pas cu pas, plangandu-se de soarta sa grea si de oboseala care il

chinuia. Pe drum, il intalni un fermier in caldura stralucitoare a miezului zilei. Fermierul il


intreba: "O, calatorule obosit, de ce te incarci cu bolovanul acesta?"
"Groaznic de natang, raspunse calatorul, nu-l observasem inainte". Cu aceasta, arunca
piatra la o parte si se simti mult mai usor.
Iarasi, dupa ce merse cale lunga pe drum, il intalni un fermier si il intreba: "Spune-mi,
calatorule obosit, de ce te chinui cu dovleacul pe jumatate putrezit de pe cap si de ce tragi acele
mari greutati de fier, legate in lanturi in urma ta?"
Calatorul raspunse: "Sunt foarte bucuros ca mi le-ai aratat! Nu mi-am dat seama ce-mi
faceam mie insumi". Isi dadu jos lanturile si zdrobi dovleacul in santul de pe marginea drumului.
Inca o data se simti mai usor. Dar, cu cat mergea mai departe, cu atat incepea sa sufere din nou.
Un fermier venind de pe camp il privi cu uimire si spuse: "O, om bun, cari un sac cu
nisip, dar ceea ce vezi pana departe e mai mult nisip decat ai putea tu cara vreodata. Iar burduful
tau mare cu apa - ca si cum ai planui sa treci desertul Kawir. Tot drumul, un rau curat curge pe
langa tine si te va insoti in calatoria ta pentru mult timp."
Auzind acestea, calatorul deschise burduful si goli apa salcie pe poteca. Apoi, umplu o
groapa cu nisipul din ranita sa. Statu acolo ganditor si se uita la soarele care apunea. Ultimele
raze isi trimiteau lumina spre el. Se uita la sine, vazu piatra de moara atarnand grea de gatul sau
si isi dadu brusc seama ca piatra era cea care il facea inca sa mearga atat de incovoiat. O dezlega
si o arunca in rau, cat putu de departe. Eliberat de poverile sale, calatori mai departe prin
racoarea serii, sa-si gaseasca adapost.
http://www.cristinatohanean.com/povestiadulti/poveste1.asp

Cincizeci de ani de politete

Un cuplu mai in varsta si-a sarbatorit nunta de aur, dupa ani lungi de casnicie. In timp ce
luau micul dejun impreuna, femeia se gandi: De cincizeci de ani, intotdeauna am avut grija de
sotul meu si i-am dat partea crocanta din chifla la micul dejun. Astazi, in sfarsit, vreau sa ma
bucur de aceasta delicatesa eu insami. A intins unt pentru jumatatea crocanta de sus si i-a dat
sotului cealalta jumatate. In ciuda asteptarilor ei, el a fost foarte multumit, i-a sarutat mana si i-a
spus: Draga mea tocmai mi-ai daruit cea mai frumoasa bucurie a zilei. De peste cincizeci de ani
n-am mai mancat partea de jos a chiflei, care-mi place cel mai mult. Intotdeauna m-am gandit ca
tu ar trebui sa o mananci, fiindca-ti place atat de mult.
Nossrat Peseschkian
http://www.cristinatohanean.com/povestiadulti/poveste2.asp

Sunt la fel de puternic ca acum patruzeci de ani

Trei batrani, toti buni prieteni, stateau impreuna si vorbeau despre bucuriile tineretii si
despre poverile batranetii. Ah, gemu unul, madularele mele nu mai vor sa faca ce vreau. Cum
mai alergam eu ca un ogar, iar acum picioarele mele ma parasesc la nevoie atat de des incat cu
greu mai pot pune un picior in fata celuilalt.
Ai dreptate, il asigura al doilea. Am sentimentul ca puterile tineretii s-au prelins precum
apa in pamantul desertului. Timpurile s-au schimbat si intre pietrele de moara ale timpului si noi
ne-am schimbat.
Al treilea, un mullah, predicator, despre care cu greu putem spune ca ar fi fost mai putin
subred decat camarazii sai, dadu din cap si zise: Eu nu va inteleg mai baieti. Eu nu am parte de
ce va plangeti voi. Sunt la fel de puternic ca acum patruzeci de ani. Dar ceilalti doi nu putura
crede asta. Sigur, sigur! protesta mullahul. Si chiar am avut ieri dovada. De cand imi pot
aminti am avut un cufar greu de stejar in dormitorul meu. Acum patruzeci de ani am incercat sa-l
ridic, dar puteti voi sa credeti, vechi prieteni, ce s-a intamplat? Nu l-am putut ridica. Ieri mi-a
venit ideea sa incerc din nou sa-l ridic. Am incercat din toate puterile , dar iarasi n-am putut s-o
fac. Dar asta demonstreaza un singur lucru: sunt la fel de puternic ca acum patruzeci de ani.
Nossrat Peseschkian
http://www.cristinatohanean.com/povestiadulti/poveste3.asp

Un motiv sa fii recunoscator


Am nevoie de bani. Poti sa-mi imprumuti o suta de tumani (moneda iraniana)?, il
intreaba un om pe prietenul sau.
Am banii dar nu ti-i dau. Fii recunoscator pentru asta.
Manios, prietenul raspunse: Ca ai banii si nu vrei sa mi-i dai, asta mai pot intelege. Dar
ca trebuie sa-ti fiu recunoscator e nu numai de neinteles, ci si o rusine de-a dreptul.
Draga prietene, raspunse celalalt, mi-ai cerut bani. Ti-as fi putut spune: Vino maine.
Maine ti-as fi spus: Vino la sfarsitul saptamanii. Astfel te-as fi putut amana la nesfarsit sau cel
putin pana cand altcineva ti-ar fi dat banii. Dar nu ai fi gasit pe altcineva, fiindca ai fi fost atat de
preocupat sa vii la mine si ai fi contat mereu pe faptul ca primeste banii mei. Asa ca ti-am spus
cu toata sinceritatea ca nu-ti voi da banii. Asa ca ii poti cauta altundeva si incearca sa-ti gasesti
norocul acolo. Fi-mi recunoscator!
Nossrat Peseschkian

http://www.cristinatohanean.com/povestiadulti/poveste4.asp

Cum transformam greutatile in oportunitati


ntr-o buna zi, magarul unui taran cazu ntr-o fntna. Nefericitul animal se puse pe
zbierat, ore ntregi, n timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pna la urma, taranul hotar ca
magarul si asa era batrn, iar ca fntna, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata.
Si ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adncul fntnii.
Asa ca taranul si chema vecinii, ca sa-i dea o mna de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cte
o lopata si ncepura sa arunce de zor pamnt nauntrul fntnii.
Magarul pricepu de ndata ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre
mirarea tuturor, dupa multe lopeti de pamnt, magarul se potoli si tacu.
Taranul se duse si privi n adncul fntnii si ramase uluit de ce vazu. Cu fiecare lopata
de pamnt, magarul cel batrn facea ceva neasteptat: se scutura de pamnt si pasea deasupra lui.
n curnd, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pna la gura fntnii, sari
peste ghizduri si iesi frematnd.
http://www.cristinatohanean.com/povestiadulti/poveste5.asp

S-ar putea să vă placă și