Sunteți pe pagina 1din 84

VASILE PREDA

TESTUL TEMATIC
DE
APERCEPTIE
(studiu monografic)

FUNDAŢIA CULTURALA FORUM


Cluj-Napoca- 1997
CUPRINS
1.ISTORIC 5

2.MATERIALUL T-A.T.-ULL1 ŞI MODUL DE EXAMINARE 13

3.FUNDAMENTAREA TEORETICA A T.A.T.-ULUI 23

4.ANALIZA ŞI INTERPRETAREA POVESTIRILOR T.A.T.


DUPĂ H.A. MURRAY 29
41.Condiţii ale analizei şi interpretării povestirilor T.A.T. 29
42.Analiza conţinutului şi analiza formei povestirilor T.A.T. 31

5. ALTE INTERPRETĂRI ALE T.A.T.-ULUI 43


5.1. Interpretarea T.A.T.-ului după S. Tomkins 43
52. Interpretarea T.A.T.-ului după B. Aron 43
53.Interpretarea T.A.T.-ului după Z. Piotrowski 44
54.Interpretarea T.A.T.-ului după L. Bellak 46
55.Interpretarea T.A.T.-ului după D. Rapaport şi R. Schafer 47
56.Interpretarea T.A.T.-ului în concepţia lui R. Hoit 49
57.Interpretarea psiholingvistică a T.A.T.-ului 50
58.Interpretarea T.A.T.-ului după A. Ombredane 51
59.Interpretarea T.A.T.-ului după V. Shentoub 52
5.10. Sistemul de cotare şi de interpretare a T.A.T.-ului
' propus de J. Csirszka 57

6.DIRECŢII NOI ÎN INTERPRETAREA T.A.T.-ULUI 65

7.ANALIZA DE CAZURI 79
7.1. Analiza unor cazuri prezentate in literatura
de specialitate 79
72. Analiza unor cazuri din investigaţiile proprii 88

8.CAUT AŢI ŞI LIMITE ALE T.A.T.-ULUI 107

9.ANEXE 115

BIBLIOGRAFIE 125
Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic/

1. ISTORIC
Testul tematic de apercepţie (T.A.T.) este - alături
de testul Rorschach, Szondi, arborelui, satului ş.a. - una din
tehnicile proiective cu largă utilizare, mai ales clinică. în
cazul testelor proiective, termenul te*t trebuie luat în
sensul său mai general, pe care. îl are în limba engleză, de
proba (examinare, tehnica de lucru) şi nu în sens riguros
psiho-metric, deoarece standardizarea şi etalonarea nu se
pretează întotdeauna iar sensibilitatea, fidelitatea şi
validitatea lor sunt dificil de estimat. Dar aceste probe aduc în
practica efectivă a cunoaşterii personalităţii o fineţe
clinică menită să compenseze redusa lor rigoare
statistică. Testele proiective se disting de testele de
aptitudini în special prin ambiguitatea materialului
prezentat subiectului şi prin libertatea de răspuns care i
se lasă. Prin aceste două caracteristici, tehnicile proiective se
situează în liniile generale ale psihologiei
configuraţioniste şi psihanalizei. Testele proiective reprezintă
unul dintre instrumentele cele mai preţioase ale metodei
clinice îri psihologie şi una din aplicaţiile practice cele mai
fecunde ale psihologiei dinamice, ale teoriei psihodinamice a
personalităţii.
Prima formă a Testului tematic de apercepţie
(„Thematic Apperception Test") a fost elaborată în 1935 de
H.A. Murray şi D.C. Morgan, care au utilizat — alături de
alte teste — imagini cu scene umane, pe baza cărora subiecţii
realizau povestiri, ca instrument de studiu clinic şi
experimental al personalităţii normale. Spre deosebire de alte
teste,proiective, T.A.T.-ul nu a fost conceput iniţial ca
instrument de reliefare a manifestărilor patologice ale
personalităţii.
Elaborarea povestirilor pe baza unor imagini a servit
iniţial psihologilor pentru studiul imaginaţiei. Primul care
utilizează acest gen de studiere a imaginaţiei a fost F. Galton
(1880). Apoi, în 1907, Brittain a publicat o probă pentru
studierea imaginaţiei, care — prin materialul utilizat —
anticipa T.A.T.-ul: un număr de 9 imagini erau prezentate
Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)
adolescenţilor, care trebuiau să povestească istorioarele conversaţii improvizate, chestionare, testul Rorschach, testul
sugerate de acestea. în 1908, Libby foloseşte aceeaşi metodă Rosenzweig, probe vizând nivelul de aspiraţie, interacţiunea
la şcolari. In 1925, la al IX-lea Congres internaţional de socială, aprecierea estetică, interesele etc. Prelucrarea şi
psihanaliză, H. Clark prezintă o variantă a metodei, în care generalizarea datelor individuale a permis elaborarea a 3 liste
se cere subiectului să se imagineze copil şi să redea subiectele de variabile fundamentale ale personalităţii, utilizate de
şi atitudinea acestuia. H.A. Murray în interpretarea istorioarelor obţinute prin
Tehnica lui Brittain a fost reluată în 1932 de T.A.T.
M. Schwartz (Detroit), care imaginează un test asemănător în 1943, H.A. Murray publică forma definitivă a
pentru expertiza delincvenţilor minori. Este vorba de „Testul T.A.T.-ului (a treia formă) şi manualul de aplicare a acestui
situaţiei sociale în imagini" („The Social Situation Picture test proiectiv, utilizat şi astăzi.
Test"), format din 8 imagini cu copii, în care erau prezentate Denumirea de metode proiective — dată aproximativ
situaţiile cele mai frecvente întâlnite în povestirile prealabile în acelaşi timp de L.K. Frank şi H.A. Murray — este rezultatul
ale delincvenţilor. Subiectul trebuia să descrie ce gândeşte unei analogii cu un fenomen observat de S. Freud. Prin
copilul prezentat în imagine. proiecţie, Freud desemnează o acţiune psihică din paranoia,
Deşi, ca şi pentru probele precursoare apariţiei care constă în expulzarea din conştiinţă a sentimentelor
testului Rorschach (1920), interpretarea era centrată la blamabile, criticabile, pentru a le atribui altora. Ar fi vorba,
început asupra imaginaţiei, şi numai mai târziu asupra după părerea lui S. Freud, de un mecanism de apărare al
unor trăsături ale personalităţii. •paranoicilor, care constă în a atribui altor persoane ideile,
Constatându-se că elaborarea povestirilor pe baza intenţiile proprii, pe care eul nu le poate accepta, cu alte
imaginilor este o situaţie-test care dă numeroase informaţi: cuvinte, ideile a căror existenţă o persoană nu o admite în
asupra personalităţii normale şi mai ales asupra manifes- mod conştient, sau ideile care-i produc o anumită anxietate.
tărilor patologice ale personalităţii, s-a trecut la perfecţionarea în acest sens, testele proiective ar favoriza „des-
succesivă a acestei metode. Astfel, în 1938, Murray cărcarea", prin materialul prezentat subiectului, a tot ceea
integrează rezultatele obţinute în urma aplicării T.A.T.-ului ce acesta refuză să fie, a ceea ce simte în el ca fiind puncte
şi a altor probe, în doctrina sa despre personalitate, expusă vulnerabile. Ulterior, Freud şi alţi autori constată că
în lucrarea „Explorări în personalitate" („Explorations in fenomenul de proiecţie apare nu numai ca mecanism de
Personality"), elaborată de pe principii psihanalitice. autoapărare şi nu apare numai la paranoici, ci are un caracter
H.A. Murray, medic şi biochimist, a descoperit mai general.
perspectiva psihanalitică graţie lui C. Jung şi F. Alexander. în ultimul capitol din „Psihopatologia vieţii cotidiene",
. ■ -tul său poartă pecetea acestei duble formaţii, căutând să S. Freud arată că proiecţia constă şi în simpla necunoaştere
realizeze o experimentare provocată a inconştientului. Ca (şi nu numai expulzare) de către subiect a dorinţelor şi
director al Clinicii psihologice Harvard, H.A. Murray emoţiilor pe care nu le acceptă ca fiind ale sale, de care el
organizează, împreună cu colaboratorii săi, o amplă cercetare este parţial inconştient şi pe care el le atribuie realităţilor
destinată să valideze un inventar exhaustiv al variabilelor exterioare. Freud spune: „Eu cred într-adevăr că, în bună
parte, concepţia mitologică a lumii... nu este altceva decât o
personalităţii şi să furnizeze, astfel, o bază ştiinţifică psihologie (citeşte: conţinuturi psihice — n.n.) proiectată în
interpretării T.A.T.-ului. Subiecţii voluntari (studenţi) s-au lumea exterioară...". Acest text indică filiaţia celor două
supus timp de mai multe luni la circa 20 de tehnici de sensuri ale cuvântului proiecţie şi ne face să căutăm esenţa
investigaţie psihologică, administrate şi interpretate de diferiţi proiecţiei în mecanismul „deplasării". Proiecţia conservă
examinatori: convorbire dirijată, şedinţe de asociaţii libere conţinutul unui sentiment inconştient şi deplasează obiectul
vizând amintirile din perioada copilăriei şi viaţa sexuală, acestui sentiment. Fundamentul ultim al proiecţiei — arată
Freud — se găseşte în tendinţa la antropomorfism şi într-o
Testul Tematic de Apercepţie (studiu
caracteristică proprie inconştientului de a se exprima, de a monografic)
se proiecta în afară asupra fiinţelor umane şi asupra Cu toate precizările aduse de Ombredane şi a extinderii
lucrurilor. Proiecţia este un proces psihic, un mecanism psihic sensului termenului de proiecţie, unii autori consideră că
„primar", ca şi realizarea halucinatorie a dorinţei în vis sau denumirea de tehnici proiective este inadecvată deoarece
transferul psihoanalitic. în reacţiile ce au loc în timpul executării unei astfel de probe
A. Ombredane a distins diverse forme de proiecţie nu intră în acţiune un mecanism de proiecţie în sensul utilizat
puse în acţiune în testele proiective: de psihanalişti, mecanism care s-ar realiza inconştient,
a)prin proiecţie speculativi subiectul regăseşte, în constituind o modalitate de descărcare a tensiunii psihice
imaginea altuia, caracteristicile pe care le pretinde să (având efect catartic). însuşi Muifay, care a contribuit la
fie ale fixarea acestei denumiri, o preferă pe cea de „teste de
lui însuşi. Ea se efectuează la modul indicativ sau la apercepţie", denumindu-şi testul pe care 1-a elaborat „test
modul de apercepţie tematică" (T.A.T.). Termenul de apercepţie este
optativ (de exemplu, o fetiţă orfană, crescută de o luat în sensul utilizat de Herbart, şi anume de întărire a noului
femeie conţinut perceptiv de către conţinutul anterior. într-adevăr,
morocănoasă şi ostilă, povesteşte la o planşă din „apercepţia" este cunoscută ca procesul prin care experienţa
T.A.T. o nouă este asimilată şi transformată prin prisma experienţei
scenă de tandreţe între o mamă şi copiii săi); trecute a fiecăruia. Apercepţia este o interpretare: ea dă un
b)în proiecţia catartici subiectul atribuie imaginii sens experienţei.
altuia mi numai caracteristicile care îi sunt proprii Percepţia lumii exterioare depinde de amintirile
sau care personale, uneori foarte vechi, mai mult sau mai puţin
ar dori să fie ale sale, ci şi caracteristicile pe care conştientizate (L. Bellak) şi de nivelul actual de anxietate al
pretinde că subiectului (L.E. Abt). De exemplu, arată D. Anzieu,
nu le are, pe care refuză să le considere ca fiind ale percepţia anterioară a tatălui influenţează percepţia figurilor
sale şi de paternale din T.A.T.; aceasta din urmă constituie un
eşantion fidel şi valid al percepţiilor obişnuite ale figurilor
care se eliberează („catarzis"), deplasându-le asupra paternale de către subiect. Orice interpretare a
altuia; imaginilor este în parte subiectivă; o apercepţie pur
c)în proiecţia complementari subiectul atribuie obiectivă, pur cognitivă, nu poate exista. Dacă perceperea
altora sentimente sau atitudini care le justifică pe şi interpretarea imaginii sunt esenţialmente subiective, se
ale sale produc distorsiuni aperceptive.
(de exemplu, un adult revoltat împotriva conduitei pf De exemplu, la planşa I a T.A.T.-ului se consideră că
edelinc- răspunsul „un copil cânţi la vioara" este obiectiv, căci este
vente, descrie personaje severe şi injuste faţă de erou, furnizat de majoritatea subiecţilor. O distorsiune completă
căci el ar fi un răspuns de tipul: „un copil înaintea unui lac".
are nevoie, pentru a se revolta, să-i simtă pe alţii Interpretările semnificative se situează între cele două: copilul
ca fiind este perceput ca trist sau vesel, ambiţios, abătut etc. înaintea
nedrepţi cu el). Această proiecţie utilizează, de lecţiei de vioară sau a devenirii sale ca violonist.
asemenea, L. Bellak propune să se distingă patru nivele în
modul indicativ şi optativ. distorsiunea aperceptivi:
Sensul termenului de proiecţie, ce intră în denumirea 1. Exteriorizarea: subiectul recunoaşte că apercepţia
probelor care vizează descoperirea a ceea ce este mai profund, este subiectivă; de exemplu, atunci când o istorioară pe care
mai ascuns, a ceea ce uneori nu este accesibil nici conştiinţei o inventează redă un episod din propria viaţă;
subiectului examinat, se referă la faptul că percepţiile,
asociaţiile, gândirea sunt rezultatul nu numai al prelucrării
impresiilor externe, al stimulărilor externe, ci şi al motivaţiei,
afectivităţii, al experienţei anterioare a persoanei.
Considerăm că proiecţia este un mecanism prin care
subiectul se eliberează de o parte a conţinutului său psihic
cognitiv şi motivaţional-afectiv, neacceptat sau acceptat de
sine, exteriorizându-1 prin mijloacele de expresie verbale sau
grafice. Deci subiectul îşi „proiectează" nu numai conţinutul
său ideo-afectiv penibil, neconştientizat sau neacceptat, ci şi
ceea ce este acceptat sau dorit (trebuinţe, atitudini,
interese).
VasHe Preda
Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografici
2.Sensibilitatea: atunci când personalitatea este sub nereuşite din câte a auzit examinatorul. Apoi s-a dat o nouă
tensiune, ea efectuează discriminări aperceptive mai serie de imagini şi li s-a cerut să compună povestirile adecvate.
fine în S-a analizat conţinutul agresiv al celor două serii de povestiri,
domeniile care corespund trebuinţelor sale sau înainte de frustrare au fost, în medie, 12 cuvinte cu
emoţiilor semnificaţie agresivă, iar după frustrare, 23 de cuvinte.
suscitate de tensiune; o astfel de apercepţie aduce După H.A. Murray, Testul tematic de apercepţie
subiectului scoate la lumină trebuinţe, emoţii, sentimente, conflicte şi
nu numai o informaţie asupra lumii exterioare, ci în are ca valoare particulară evidenţierea tendinţelor refulate,
acelaşi neconştientizate.
timp satisfacerea unei dorinţe;
3.Proiecţia simpla sau transferul prin învăţare: când
suportă refuzuri brutale succesive din partea mai
multor
persoane, subiectul se aşteaptă la refuzul brutal şi are
tendinţa
de a percepe orice nou partener ca răuvoitor (cf.
proiecţiei
.complementare", după A. Ombredane şi R.B.
CatteLL);
4. Proiecţia cu inversiune reprezintă mecanismul
descris de Freud în paranoia.
Primul nivel este conştient sau mai ales preconştient.
Această clasificare a lui Bellak, prin prisma teoriei psiha-
nalitice, arată că de la primul la al patrulea nivel, procesele
psihice primare (având ca obiectiv descărcarea imediată a
tensiunii psihice şi realizarea dorinţelor sau trebuinţelor)
diminuează din ce in ce mai mult forţa proceselor psihice
secundare (care au ca scop o bună adaptare reflexivă la
realitate).
Ipoteza care stă la baza T.A.T.-uhii este că o persoană
care interpretează o situaţie socială ambiguă o face prin
prisma experienţei sale anterioare, a dorinţelor, a conflictelor
proprii. Realitatea fizică şi socială este investită cu trebuinţele,
valorile, dorinţele, fantasmele subiectului care percepe. în
funcţie de dinamica factorilor interni—cognitivi,
motivaţionali şi afectivi — are loc acordarea de noi valori
semnalizatoare, de noi valenţe sau schimbarea valenţelor
obiectelor. Percepţia unui individ se găseşte astfel colorată
prin elementele propriei sale personalităţi. Există — după
Murray — percepţii care determină un comportament ce
ţine seama de dificultăţile realităţii (eul), percepţii care
sunt legate de scopuri ideale îndepărtate (idealul eului),
percepţii care guvernează conduita morală (supra-eul).
Ipoteza că interpretarea imaginilor T.A.T. se face prin
prisma experienţei personale a fost verificată experimental.
De exemplu, L. Bellak a urmărit în ce măsură o experienţă
recentă de frustrare influenţează conţinutul povestirilor
create. Subiecţilor li s-a dat o serie de imagini T.A.T., după
care li s-a spus că povestirile compuse de ei sunt cele mai
10
Testid Tematic de Aperceptie (studii

2. MATERIALUL TESTULUI TEMATIC DE


APERCEPTIE ŞI MODUL DE EXAMINARE

Materialul T.A.T.-ului constă din 30 de imagini, în


negru şi alb, şi o planşă complet albă. Imaginile sunt
constituite din desene, fotografii, reproduceri de tablouri sau
gravuri.
Considerându-se că proiecţia se realizează mai
uşor şi mai complet atunci când personajul este de acelaşi
sex şi aparţine, în linii mari, aceleiaşi perioade de vârstă
ca şi subiectul, imaginile conţin personaje de diferite etăţi,
de sex masculin şi feminin. Acţiunile în care sunt
angajate personajele, expresiile feţelor sunt redate într-
un mod ambiguu, astfel încât imaginile să poată fi
interpretate prin prisma trebuinţelor, intereselor,
emoţiilor, conflictelor caracteristice perioadei de vârstă a
subiecţilor şi experienţei lor de viaţă.
Din cele 30 de imagini (plus planşa albă) care
constituie garnitura completă, 10 sunt valabile pentru toate
categoriile de subiecţi, iar celelalte au un caracter mai specific,
în acest mod se alcătuiesc seturi de câte 19 ilustraţii (la care
se adaugă în plus planşa albă) ce se utilizează în examinarea
băieţilor, a fetelor şi a indivizilor de sex masculin şi a celor de
sex feminin, aceştia din urmă având vârsta de peste de 14
ani. Fiecare set este divizat în două serii de câte 10 planşe;
imaginile seriei a Ii-a — în număr de 9, plus planşa albă
— sunt mai ambigue, mai confuze, mai dramatice decât
cele din prima serie.
Imaginile sunt notate cu: 1, 2, 3 BM, 3 GF, 4, 5,
6 BM, 6 GF, 7 BM, 7 GF, 8 BM, 8 GF, 9 BM, 9 GF, 10, 11,12
F, 12 GB, 13 B, 13 G, 13 MF, 14,15, 16 (albă), 17 BM, 17 GF,
18 BM, 18 GF, 19, 20.
Simbolurile B, G, M, F, BM, GF, MF au următoarele
semnificaţii:
B - imagini destinate băieţilor până la 14 ani; G - imagini
destinate fetelor până la 14 ani; M - imagini destinate
persoanelor de sex masculin peste 14 ani;
12

13
Testul Tematic de Aperceptie (studiu monografic)
F - imagini destinate persoanelor de sex feminin peste 14 ani; Din tabelul I rezultă că anumite planşe sunt utile
GF - imagini destinate fetelor sub 14 ani, şi subiecţilor de sex pentru relevarea trebuinţei de performanţă, a trebuinţei de
feminin peste 14 ani;
BM - imagini destinate băieţilor sub 14 ani, şi indivizilor de realizare şi a nivelului de aspiraţii; altele sunt potrivite pentru
sex masculin peste 14 ani; investigarea agresivităţii, a relaţiilor socio-afective dintre
MF - imagini pentru persoanele de sex masculin şi pentru copii şi părinţi sau pentru descifrarea ideaţiei suicidare etc.
persoanele de sex feminin peste 14 ani. Dar, desigur, examinatorul poate alege seturi de planşe
Simbolurile provin de la cuvintele englezeşti: diferite, pornind de la ipotezele şi scopurile investigaţiei
boy = băiat; girl = fată; male = bărbat; female = femeie. în care utilizează T.A.T.-ul, alături de alte probe psihologice.
Imaginile notate doar cu cifre arabe sunt destinate
ambelor sexe şi tuturor vârstelor (de la 4 ani în sus, după
Murray). După alţi autori, T.A.T.-ui se aplică de la 7,8 sau de
la 10 ani în sus.
în procedura originali se recomandă ca examinarea
să se facă in două şedinţe, pentru cea de-a doua utilizân-
du-se imaginile seriei a Ii-a, care au caracterul cel mai
dramatic, cel mai ambiguu. A doua şedinţă are loc după
minimum o zi şi maximum 15 zile de la prima. Fiecărei
şedinţe i se acordă câte o oră.
în practica psihodiagnostică, materialul testului se
poate utiliza într-un mod mai flexibil. De exemplu, psihologul
care are o bogată experienţă alege imaginile ce i se par mai
adecvate pentru realizarea scopului investigaţiei psihologice,
respectiv pentru relevarea problemelor psihosociale ale
subiectului, pornind de la informaţiile desprinse pe baza
datelor anamnestice şi clinice (M. Roşea, 1972).
Deşi H. Murray a prevăzut utilizarea a 20 de planşe
pentru examinarea unui subiect, în mod curent T.A.T.-ul este
folosit doar cu 10 planşe. Nu există însă un consens general
referitor la planşele care să fie utilizate. Unii cercetători susţin
că fiecare examinator ar trebui să se familiarizeze doar cu un
set de 10 planşe, pe care să le utilizeze în mod exclusiv. Alţii
susţin că alegerea planşelor trebuie să fie în funcţie de situaţia
concretă a fiecărui caz investigat.
Tabelul I prezintă planşele sugerate de diverşi
cercetători, pentru anumite intervale de vârstă şi în funcţie
de anumite aspecte psihologice particulare, pe care
examinatorul doreşte să le releve prin T.A.T.
H.R. Dana (1985) a demonstrat că planşele cu un
ridicat nivel de ambiguitate sunt mai folositoare în
surprinderea unor trăsături relevante de personalitate.
14
Tabef Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic/
PLANŞELE T.A.T. PROPUSE PENTRU
DIFERITE EXAMINĂRI PSIHOLOGICE a) Ambianţa şi pregătirea subiectului pentru
(dupăF.F. Worchel, J.L. Dupree, 1 examinare
Se încearcă să se stabilească o atmosferă cât mai
PLANŞELE UTILIZAREA SURSA destinsă, de confort fizic si psihic. Subiectul este aşezat comod
1. 2, 3BM, 4, 6BM, administrare standard: bărbaţi Bellak (1971 pe un scaun, sau este întins pe o canapea de preferinţă cu
7BM, 1 1, 12M, 13MF spatele la examinator (cu excepţia uncr copii sau psihotici
foarte susceptibili, cazuri în care examinatorul va sta în faţa
1, 2, 3BM, 4, 6GF, administrare standard: femei Bellak (1971 subiectului). Subiectul trebuie să găsească un mediu simpatic,
7GF, 9, 1 1 , 13MF o atmosferă de prietenie, bunăvoinţă, receptivitate şi
1, 3BM, 3GF, 4, 6, 7, administrare standard Karon (1981 consideraţie. Cea mai bună linie de conduită a examinatorului
10, 1 1 , 12M, 13MF, în timpul aplicării T.A.T.-ului este aceea de neutralitate-
14. 16, 20 bine voitoare.
Examinatorul trebuie să ajungă la standardizarea unei
1,2,5, 7GF, 12F, 12M, administrare standard: Rabin & Haw atitudini, care se va dovedi cea mai adecvată declanşării şi
15, 17BM, 18BM, adolescenţi (1960 bunei funcţionări a procesului imaginativ, a procesului
18GF creativ al subiectului. Subiecţii trebuie să aibă impresia că
i, 6BM, 14, 17BM vârsta între 7 şi 11 ani: Obrzut & Bol se urmăreşte numai aptitudine? li'-r^ră si ereati r 'itr.\e r lor
trebuinţa de performanţă, (1986 Cea mai mare parte a subiecţilor nu au nevoie de nici o
realizare şi nivelul de aspiraţie pregătire specială. Dar în cazul unor subiecţi indiferenţi,
neîncrezători, refractari, sau cu intelect redus, care nu au
3BM, 8BM, 12M, 14, vârsta între 7 şi 11 ani: Obrzut & Bol fost niciodată supuşi unor teste, se recomanda ca examenul
17BM agresivitate (1986 cu T.A.T.-ul să fie precedat de alte examinări, cu teste de
aptitudini, de inteligenţă, şi în special cu proba proiectivă a
3BM, 7GF, 13B, 14 vârsta între 7 şi 11 ani: Obrzut & Bol petelor de cerneală Rorschach, pentru familiarizare. în cazul
preocuparea pentru îngrijirea (1986 copiilor o astfel de pregătire se realizează în câteva şedinţe,
parentală sau problematica în care sunt încurajaţi să inventeze „scene vorbite", cu ajutorul
respingerii unor păpuşi sau jucării.
j i , 3BM, 7GF, 14 vârsta între 7 şi 11 ani: pedeapsa Obrzut & Bol b) Desfăşurarea examinării cu T.A.T. Planşele sunt
parentală şi atitudinea faţă de (1986 prezentate una câte una, într-o ordine determinată, fiind
părinţi alese în funcţie de vârstă şi sex, iar instrupţia este
diferenţiată şi ea, în funcţie de grupa de vârstă, nivelul
7GF 18GF, 3GF, 8GF vârsta între 5 şi 10 ani Gerver(1946; intelectual şi de şedinţă.
:

1, 3, 6, 7, 12M, 14, 16 ideaţia suicidară Karon (1981 Adolescenţilor şi adulţilor ce au inteligenţă şi cultură
peste medie, situaţia-test le este prezentată ca o probă de
12M, 12F reacţia subiectului la terapie sau Karon (1981 imaginaţie. Copiilor, adulţilor cu inteligenţă si cu instrucţie
la terapeut redusă, precum şi psihoticilor nu li se dă nicî o explicaţie, ci
doar li se cere să inventeze câte o poveste pentru fiecare
imagine.

16
Vasiie Preda - Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)

Prima şedinţă Nu există un deznodământ real. Aţi consacrat trei minute şi


Subiectului i se spune lent şi clar instructajul, sub jumătate acestei istorioare. Celelalte povestiri ale
una din formulele următoare: dumneavoastră pot fi mai lungi. încercaţi să faceţi mai bine
Forma A (aplicabilă, adolescenţilor şi adulţilor cu la celelalte imagini".
inteligenţă şi cultură peste medie): „Vom face o probă care se în general, în restul timpului examinatorul nu mai
bazează pe imaginaţie; imaginaţia este o formă a inteligenţei. intervine decât în cazuri excepţionale, cum ar fi:
Vă voi arăta câteva imagini, una după alta; veţi inventa pentru -pentru a avertiza subiectul de fiecare dată când se
fiecare câte o istorioară, cât se poate de vie. Veţi spune ce a găseşte prea în avans, sau prea în întârziere în
provocat evenimentul reprezentat în imagine, veţi povesti ce privinţa
se petrece în acest moment, ce simt şi ce gândesc personajele; timpului, căci este important ca subiectul să
apoi veţi spune deznodământul. Exprimaţi-vă gândurile aşa termine în
cum vă vin în minte. Aţi înţeles?... Dispuneţi de cincizeci de cincizeci de minute toate cele zece istorioare
minute pentru 10 planşe, deci veţi putea consacra aproximativ consacrând
cinci minute pentru fiecare istorioară. Iată prima imagine". pentru fiecare aproximativ acelaşi timp;
Forma B (aplicabilă copiilor, adulţilor cu inteligenţă -pentru a încuraja din când în când subiecţii care nu
şi cu instruire scăzută şi psihoticilor): „Această probă constă au cea mai adecvată dispoziţie imaginativă;
în povestirea unor istorioare, eu am aici imagini pe care vi le -pentru a relua, dacă subiectul omite unele secvenţe
voi arăta şi pentru fiecare imagine doresc ca dumeavoastră importante ale povestirii (circumstanţele anterioare
să inventaţi o povestire. Spuneţi ce s-a petrecut înainte, ce se acţiunii
întâmplă acum, ce simt şi ce gândesc personajele şi cum se sau deznodământului) întrebând, de exemplu: „Ce a
va termina. Veţi putea inventa istorioara care vă place. Aţi pricinuit
înţeles?... Bine, atunci iată prima imagine. Veţi avea cinci ' această situaţie?";
minute pentru a inventa o istorioară. încercaţi să o faceţi cât - pentru a întrerupe o povestire care devine prea lungă
mai bine". sau incoerentă, întrebând: „Cum se va termina aceasta?*;
Termenii exacţi ai instructajului pot fi modificaţi în ■ - pentru a i se spune subiectului să se concentreze
funcţie de vârstă, inteligenţă, personalitate şi dispoziţiile asupra intrigii şi nu asupra detaliilor;
>mentane ale subiectului. Dar este contraindicat să se -subiecţiilor care se complac să facă descrieri ale
a de la început: „Veţi avea ocazia să faceţi o relatare pe imaginilor, li se ya reaminti, cu tact, că este vorba de o
maginaţiei libere", pentru a se evita — mai ales în cazul probă
subiecţilor care înainte au fost supuşi psihanalizei — ca de imaginaţie;
subiectul să creadă că examinatorul ar vrea să interpreteze -dacă subiectul se informează despre un detaliu care
conţinutul asociaţiilor sale libere. O asemenea suspectare nu este clar, examinatorul îi va răspunde: „Veţi putea
poate duce la un eşec al spontaneităţii gândirii şi imaginaţiei povesti
subiectului. ceea ce veţi vrea.";
După compunerea primei istorii examinatorul va lăuda -subiectul nu trebuie lăsat să povestească mai multe
subiectul, iar dacă instrucţia nu a fost respectată în întregime, istorioare scurte pe baza unei singure imagini. Dacă
după aprecierea povestirii, subiectul este invitat să completeze manifestă
lacuna. De exemplu, într-un anumit caz, examinatorul poate veleităţi în acest sens, trebuie să i se spună să-şi
spune: „Istorioara dumneavoastră este în mod cert inte- concentreze
resantă, dar aţi uitat să spuneţi cum s-a comportat copilul eforturile asupra unei singure povestiri mai lungi.
când mama sa 1-a bătut şi aţi lăsat povestirea în suspensie. în nici un caz, în timpul aplicării probei, examinatorul
nu trebuie să se lase antrenat în discuţii cu subiectul.
18 Psihoticii şi unii copii au nevoie de multă încurajare,
care poate îmbrăca forma laudei povestirilor create. Copiilor
extrem de reticenţi şi inhibaţi li se poate promite o
recompensă (de exemplu, examinatorul le poate spune:
„Dacă îmi vei povesti o istorioară destul de lungă îţi voi da
ceva"; „Dacă vei povesti bine, după ce vei termina îţi voi
spune şi eu o poveste frumoasă"; „Există o recompensă pentru
cel care va face cele mai frumoase istorii").

19
Vasăe Preda —— Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)
Şedinţa • doua în medie, compoziţii de câte 300 cuvinte, iar copiii, începând
Subiectului nu trebuie să i se spună că se fixează şi o de la 10 ani, de aproximativ 150 de cuvinte (H.A. Murray,
a doua şedinţă in care i se va cere să inventeze din nou 1943).
istorioare, pentru a nu se pregăti prin rememorarea unor Examinatorul trebuie să facă tot posibilul pentru a
intrigi din cărţi sau filme, ceea ce împiedică inventarea unor transcrie cuvintele exacte ale subiectului. Se poate recurge
istorii doar sub impulsul momentului. la notarea stenograficâ, de către o persoană aşezată în camera
în această şedinţă, procedura nu diferă de cea din vecină, transmiterea fiind asigurată cu ajutorul unui microfon
prima, decât în sensul că în instructaj se insistă asupra disimulat. De asemenea, se poate face înregistrarea pe bandă
libertăţii complete a imaginaţiei. Instructajul este şi în acest magnetică, dar magnetofonul şi microfonul să fie mascate.
caz diferenţiat pentru cele două categorii de subiecţi, sub Dacă înregistrarea povestirilor se face grafic, se vor utiliza
aspectul nivelului de formulare a cerinţelor semnele de punctuaţie adecvate, pentru a reda expresivitatea
Forma A: .Procedeul de azi este la fel ca cel precedent; limbajului subiectului, gradul de empatie al acestuia în timpul
dar de data aceasta veţi putea da frâu libe^ imaginaţiei povestirii istorioarelor pe baza planşelor T.A.T.-ului.
dumneavoastră. Cele 10 istorioare pe care le-aţi făcut au fost Examinatorul va nota timpul de latenţă (de la
excelente dar v-aţi fixat mai ales asupra faptelor din viaţa prezentarea imaginii până la începerea povestirii), precum şi
cotidiană. Eu doresc acum să văd cât sunteţi de capabil atunci timpul acordat de subiect fiecărei povestiri.
când încetaţi să luaţi în considerare realităţile banale şi lăsaţi Unele cercetări au avertizat asupra factorilor care, în
frâu liber imaginaţiei, ca într-o ficţiune, basm sau alegorie. raport cu administrarea testului, ar influenţa productivitatea
Iată prima imagine". povestirilor. H.R. Dana (1985) a demonstrat că planşele cu
Forma B: „Vă voi arăta astăzi alte imagini; de data un ridicat nivel de ambiguitate sunt mai utile pentru
aceasta va fi mult mai uşor, căci imaginile pe care le am sunt surprinderea unor trăsături relevante de personalitate.
mult mai bune şi mai interesante. Data trecută mi-aţi poves1 + E. J. Obrzut şi AC. Boliek (1986) ridică problema
câteva isiorioare frumoase. Acum, eu doresc să văd dac^ oportunităţii ca prin intermediul unor întrebări să se
sunteţi capabili să faceţi mai bine. încercaţi să inventaţi clarifice situaţii ambigue. Ei ajung la concluzia că, în
istorioare mult mai pasionante decât ultima dată — ca un vis raport cu creşterea numărului de întrebări, se diminuează
sau un basm. Iată prima imagine". caracterul proiectiv al probei. De asemenea, s-a pus
în şedinţa a doua, la sfârşit, se prezintă şi planşa albă problema influenţei modului de întocmire a protocolului
(din acelaşi material şi de aceleaşi dimensiuni ca şi cele cu T.A.T. asupra productivităţii şi caracteristicilor
imagini). Planşa albă, nr. 16, i se prezintă subiectului, dându- istorioarelor. H.R. Dana (1986) susţine că atunci când
se următorul instructaj special: «încercaţi să vedeţi ceva pe examinatorul părăseşte camera şi îi cere subiectului
această planşă albă. Imaginaţi-vă că există o gravură şi să-şi înregistreze povestirile T.A.T. apare o preferinţă
descrieţi-mi-o detaliat." pentru exprimarea în acestea a unei tonalităţi distimice.
în cazul în care subiectul nu reuşeşte, examinatorul Pe de altă parte, A.M. Baty şi M.R. Dreger (1975) nu
adaugă: .închideţi ochii şi reprezentaţi-vă ceva". •au găsit nici o diferenţă semnificativă între înregistrarea
După ce subiectul a făcut o descriere completă a ceea povestirilor şi scrierea lor, în situaţia în care examinatorul
ce el şi-a imaginat, examinatorul spune: „Acum imediat, rămâne în cameră comparativ cu situaţia în care acesta
povesteşte-mi o istorioară despre aceasta". părăseşte încăperea. Menţionăm faptul că, în ambele studii,
întocmirea protocolului subiecţii au fost studenţi. Majoritatea examinatorilor
înregistrarea completă a povestirilor, de către consideră că în cazul copiilor este contraindicat să li se ceară
examinator este relativ dificilă, având în vedere că adulţii dau să-şi scrie propriile povestiri.

20 21
Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)

3. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A T.A.T.-ULUI


H.A. Murray (1938, 1943) integrează rezultatele
obţinute prin aplicarea şi interpretarea T.A.T.-ului şi ale altor
probe psihologice în concepţia sa despre personalitate,
elaborată de pe principiile psihologiei dinamice, care include
şi elemente analitice. în cadrul acestei concepţii, un loc aparte
îl ocupă structura motivaţională a personalităţii, îndeosebi
trebuinţele. Murray distinge două categorii de trebuinţe care
dinamizează şi direcţioneazâ acţiunile omului. Este vorba de
trebuinţele primare sau viscerogene şi de trebuinţele
secundare sau psihogene, clasificate astfel în funcţie de
apariţia lor în ontogenezâ. Teoria trebuinţelor elaborată de
Murray poate fi inclusă în categoria teoriilor motivationale
care se focalizează asupra conţinutului motivatioual
(C. Mamali, 1981). Aceste teorii analizează specificul ele-
mentelor constitutive ale structurii motivationale a individului
(„forţele interne" sau trebuinţele, în concepţia lui Murray: în
interacţiune cu elementele din structura motivaţională a
mediului socio-uman în cadru! căruia trăieşte şi acţionează
o anumită persoană („presiunile externe"). Trebuinţele sunt
consideiate drept factori interni dinamogeni pe baza cărora
se declanşează, se direcţioneazâ, se susţine activitatea şi in
general comportamentul uman. Prin analiza conţinuturilor
motivationale putem afla ce „lucruri" specifice motivează
oamenii. Interrelaţia dinamică a „forţelor interne* ia
pulsiunilor, a trebuinţelor) şi a „presiunilor externe* — aşa
cum a conceput-o Murray — este susţinută de idee?, că
evoluţia individului uman şi a sistemului său de trebuinţe
riu poate fi înţeleasă şi explicată în afara interacţiunii acestuia
cu mediul social şi cu mediul fizic.
H.A. Murray ia în studiu dinamica moţivationaiâ care
se proiectează în povestirile realizate de subiect la T.A.T., tar
în manualul formei finale a acestei probe de personalitate
(1943) arată că testul relevă trebuinţe, emoţii si sentimente,
complexe şi conflicte, evidenţiind, totodată, tendinţe refulate,
pe^care subiectul refuză să le recunoască sau este incapabil
22
23
Vasie Preda
să le conştientizeze. Elaborat dintr-o perspectivă a psihologiei
dinamice şi a psihanalizei, T A.T.-ul pune accentul pe maniera
in care eul evită sau rezolvă conflictele şi transformă
tensiunile care decurg din ele (V. Shentoub, R. Debray, 1969),
fapt ce se poate analiza prin interpretarea povestirilor
realizate de subiect pe baza imaginilor ambigue ale acestei
probe proiective, într-adevăr, cu cât creşte ambiguitatea
stimulativă, cu atât este mai mare posibilitatea ca evaluarea
şi interpretarea respectivei situaţii-stimul să reflecte
proiectarea cadrului de referinţă personală, idiosincretic al
individului (Bruner, Postman, Rodrigues, 1970). Percepţia
— în diferitele ei faze (detectare, identificare, discriminare şi
interpretare) — este influenţată de factorii motivaţionali şi
afectivi ai personalităţii, precum şi de starea
„aperceptivă", adică de conţinutul imagistic aperceptiv
şi de haloul afectiv corespunzător. Apercepţia este tocmai
procesul prin care experienţa nouă este asimila1 â şi
transformată prin prisma experienţei trecute a fiecăruia;
apercepţia este, deci, o interpretare care dă un sens
particular experienţei personale.
Real i atea fizică şi socială este investită cu trăsături
fantasmele subiectului. în funcţie de dinamica factorilor
interni — îndeosebi a celor motivaţionali şi afectivi — are loc
si acordarea de noi „valori semnalizatoare" sau are loc
schimbarea valenţelor obiectelor, fenomenelor,
evenimentelor.
Ipoteza că interpretarea de către subiect a imaginilor
T.A.T. se ÎL zr. prin prisma experienţei personale anterioare a
fost verificaţi experimental. Astfel, s-a demonstrat că
percepţia şi interpretarea acestor imagini, ca de aitfel şi
percepţia şi interpretarea obiectelor, fenomenelor, a
evenimentelor externe in general, depinde, printre altele, de
amintirile personale, uneori foarte vechi, mai mult sau mai
puţin conştientizate, ae nivelul de anxietate actual al
subiectului, de stările de frustrare prezente sau trecute
(Abt, Bellak, 1950), de Uc-bumtele acute ale subiectului
(Atkinson, 1966; Mc. Oie^and, 1966).
De-a lungul timpului s-a îmbogăţit continuu
validitatea conceptuală a Testului tematic de apercepţie,
odată cu apariţia de noi variante si de noi modalităţi de
interpretare. Amintim în acest sens varianta pentru copii
„Children Apperceptlon Test" (C.A.T.) elaborată de L.£ellak
Testul Tematic de Apercepţie (studiu
monografic)
şi S. Bellak (1949), tot de pe poziţii psihanalitice, dar cu nuanţe
noi în raport cu ideile susţinute de Freud. L. Bellak (1954)
consideră psihanaliza ca o teorie a învăţării în raport cu viaţa
subiectului: achiziţia de apercepţii, interacţiunea apercepţiilor
(acte „uitate", formarea simptomelor în tulburările psihice,
formarea trăsăturilor de caracter etc), influenţa primelor
apercepţii asupra apercepţiei stimulilor noi (sub această
influenţă formându-se şi mecanismele de apărare).
Personalitatea, în viziunea lui L. Bellak, este concepută ca o
sinteză de trăsături în care se structurează şi un sistem
complex al apercepţiilor şi al percepţiilor de natură diversă,
care influenţează selectiv comportamentul. Există „percepţii"
care determină un anumit comportament ce ţine seama de
dificultăţile realităţii (eul), „percepţii" care sunt legate de
scopuri ideale îndepărtate (idealul eului) şi „percepţii" care
guvernează conduita morală (supra-eul).
Pornind de la această concepţie de nuanţă psiha-
nalitică, L. Bellak a destinat proba C.A.T. investigării
personalităţii copiilor între 3 şi 10 ani. Materialul testului
reprezintă 10 planşe cu scene antropomorfizate din viaţa
animalelor, considerându-se că la aceste vârste copiii se
proiectează mai uşor în acest mod, identificându-se cu
uşurinţă cu animalele. Testul de apercepţie pentru copii
poate fi analizat şi interpretat aproximativ la fel ca şi
T.A.T.-ui. Se pot face investigaţii în zonele de conflict ale
subiectului, căutându-se identificările sale, situaţia din familie
— aşa cum se proiectează în povestiri — prin prisma relaţiilor
pe verticală (adulţi copil) şi pe orizontală (între fraţi),
descoperindu-se temerile, angoasa, stările de anxietate,
mecanismele de apărare, pulsiunile, gradul de maturizare
afectivă, integrarea eului, nivelul de dezvoltare al supra-eului
(Anzieu, 1973). Ca şiT.A.T.-ul, Testul de apercepţie pentru
copii — după opinia lui Bellak — trebuie utilizat într-o
perspectivă a psihologiei dinamice, unde accentul cade pe
maniera în care eul este integrat sau este pe cale de integrare,
evitând sau rezolvând conflictele şi transformând tensiunile
care decurg din ele.
Fundamentarea teoretică şi interpretarea C.A.T.-ului
se poate însă îmbogăţi pe baza cercetărilor mai noi de
psihanaliză infantilă, a cercetărilor din domeniul lingvisticii
structuraliste şi ale psiholingvisticii, raportate la psihologia
25
Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)
genetică (Odier, Jakobson; De Saussure; Green; cf. A. Haynal,
1966), precum şi a cercetărilor privind conceptele psihosociale supra-eu ar trebui regândit pe baza a ceea ce se înţelege prin
din vocabularul activ al copiilor (Takala, 1977). Astfel, în infrastructurile sociale, familiale şi personale. Aceste
concepţia psihanalitică actuală, pulsiunile şi acţiunile infrastructuri determină condiţiile în care, de fapt, orice lege,
impulsive sunt controlate prin intermediul valorilor, acest orice datorie sau cerinţă morală pot deveni pentru o
control fiind un fenomen care derivă din supra-eu (Haynal, personalitate în formare, respectiv pentru copil, un element
1969). De asemenea, extinderea considerabilă a psihanalizei pertinent. Iată, deci, doar câteva încercări de a regândi
copiilor pare a fi fructuoasă mai ales prin referire la noţiunile: conceptele psihanalitice care au fost incluse în fundamentarea
conflict, ambivalenţă afectivă si mecanisme de apărare, care teoretică a T.A.T.-ului şi a C. A.T.-ului, încercări de care trebuie
releva elementele din aspectul dinamic al personalităţii şi al să ţinem seama şi în interpretarea acestor probe proiective.
comportamentului. Legat de aceasta, Green semnalează în acest sens, ni se pare util să amintim şi câteva
interesul pe care îl reprezintă ideile rezultate din cercetările concluzii ale cercetărilor întreprinse de M. Takala şi
asupra dezvoltării cognitive şi afective (idei ale şcolii piagetiene colaboratorii (1977) privind conceptele psihosociale şi
respectiv, ale psihanaliştilor). în acest sens, Odier consideră dezvoltarea capacităţii de interpretare a situaţiilor
„^alismul moral" (în sens piagetian) ar corespunde noţiunii interpersonale în ontogeneză, care îmbogăţesc şi
-. i d. ^a dn sens freudian), întrucât este vorba de o „morală fundamentarea teoretică a C.A.T.-ului. Astfel, Takala şi
j n îstrang-re" fundată pe respectul unilateral. De Saussure colaboratorii reliefează o dezvoltare stadială a capacităţii
^iJ~rq s el că supra-eul poate fi definit în termeni copiilor de a percepe şi interpreta componentele motivaţionale
„ i - i" ii c i reziduu ai „gândirii realiste* si egocentrice pe şi afective ale comportamentului persoanelor aflate în
" - i ) r lora , reziduu tipic al fixaţiilor la o anumită autoritate. interacţiune. Cercetările au demonstrat şi faptul — ce poate
= blac ale formarii supra-eului (identificarea primara, părea paradoxal — că în dezvoltarea psihogeneticâ mai întâi
^..■.-..:a.:, ;...:: :tu«ix^ ,,; kic.^ikaj.ci.V^ară se structurează mecanismele de percepere a relaţiilor
t ur ri zarea agresivităţii) corespund :elor trei stadii interperscnale, copilul descriind şi evaluând în primul rând
u -ne alt: dezvoltării morale la copil, caracterizate interacţiunea în care este implicată o persoană, si ulterior se
succesiv dezvoltă capacitatea de a-1 percepe sub unghi psihosocial pe
r ai i«diferenţiere si participare; b) morala de celălalt. De asemenea, trecerea de la explicarea
con--.ir^ntere c«re este bazată pe respectul unilateral şi comportamentului exterior la explicarea stărilor şi reacţiilor
definită _ i u „realisrr al moral"; c) morala de cooperare şi de psihice ale persoanei permite înţelegerea intenţiilor,
schimburi ~e iu tare m lezvoltarea-ontogenetică, după vârsta sentimentelor, aspiraţiilor celuilalt. Privit prin prisma teoriei
de 5-6 ani, pe de o pare euî devine tot mai capabil să „constructelor personale" (Kelly, 1955), acest proces
stăpânească i x siunile s lumea externă, iar pe de altă desemnează capacitatea unei persoane de a reconstrui şi de
parte ajută la \~ ut erai ea „supra-eului iraţional". Pe a opera cu „constructele personale" ale altei persoane, pentru
măsură ce procesele <*ului câştigă o influenţă mai mare în a-i înţelege şi prevedea comportamentul. Aceste consideraţii
viaţa psihică a copilului, ţu<"" catile morale devin mai teoretice trebuie să ne stea în atenţie atunci când analizăm
autonome şi mai raţionale. Sub innuenţa eului, mecanismele interacţiunile dintre eroul povestirilor C.A.T. sau T.A.T., cu
operaţionale ale supra-eului se îmbogăţesc şi primesc noi care se identifică subiectul şi celelalte personaje implicate in
trăsături, respectiv, o flexibilitate si o variabilitate de care acţiune.
este lipsit supra-eul infantil. Armonia crescută între De asemenea, în interpretarea C.A.T.-ului şi a
standardele morale şi standardele etice ale supra-eului si T.A.T.-ului, psihologul va ţine seama de constatările
scopurile eului dirijate spre realitate va facilita colaborarea experimentale ale lui Takala privind evoluţia limbajului la
dezirabilâ intre supra-eu şi funcţiile corespunzătoare ale copil din punctul de vedere al conţinutului psihosocial şi al
eului (Jakobson; cf. Haynal, 1966). L. Seve (1974) consideră implicaţiilor sale morale. Astfel, s-a constatat că, pe măsura
că ceea ce freudismul vizează prin conceptul
26
Testul Tematic de aficf
Ap
inaintării in ascuns în
vârsta, creşte structura
frecvenţa personalităţii
utilizării de subiectului,
către copii a îndeosebi a
cuvintelor de ceea ce nu
tip „distructiv" este accesibil
şi „agresiv" uneori nici
(ceartă, conştiinţei
egoism, celui
invidie etc.) examinat. în
în explicarea acest sens,
unor situaţii apercepţia
psihosociale se referă la
prezentate în faptul că
imagini, care percepţiile,
cuprind un ca şi
număr egal asociaţiile de
de stimuli idei sau
pozitivi şi gândurile
negativi subiectului,
(stenici şi sunt nu
distimici). Pe numai
această bază, rezultatul
analiza lim- prelucrării
bajului stimulărilor
povestirilor externe
C.A.T. şi actuale, ci şi
T.A.T. poate al experienţei
fi utilizată în anterioare a
aproximarea persoanei,
tendinţelor precum şi al
latente de elementelor
agresivitate şi active din
în precizarea structura
funcţiilor motivaţionalâ
specifice pe şi afectivă, al
care le au atitudinilor si
anumite aspiraţiilor
medii de acesteia.
socializare şi Proiecţia
anumite poate fi
relaţii considerară
interpersonal ca un
e în mecanism
stimularea prin care
sau inhibarea subiectul „se
comportamen eliberează"
tului de o parte a
psihosocial conţinutului
agresogen. său psihic
Consi (dezirabil
derăm că sau cel mai
datele pe care adesea
le-am indezirabil),
adăugat până de natură
aici cognitivă,
fundamentăr afectivă,
ii teoretice motivaţional
iniţiale a ă şi
Testului atitudinală,
tematic de care se
apercepţie, manifestă în
preluate din viaţa sa
diverse teorii interioară şi
despre în
motivaţie şi comportame
din unele nt cu o
exprimente frecvenţă şi
psihologice, cu o forţă
precizează şi deosebită,
îmbogăţesc exteriorizându
validitatea -1 prin
conceptuală a mijloacele şi
acestei probe formele de
proiective. Pe expresie
baza in- verbală. Deci,
tegrării şi în
acestor date povestirile
în T.A.T:,
fundamentare subiectul îşi
a teoretică a proiectează nu
T.A.T.-ului numai
se relevă mai conţinutul său
pregnant ideo-afectiv
sensul şi
termenului motivaţional
apercepţie şi penibil,
sensul indezirabil,
termenului neconştientiz
proiecţie, at sau
această neacceptat
probă de
psihologică conştiinţă, ci
urmărind şi ceea ce
descoperirea este acceptat
a ceea ce sau ceea ce
este mai este dorit
profund, mai (trebuinţe,
interese,
aspiraţii,
dorinţe,
emoţii,
sentimente, 4.
atitudini).
ANALI
ZA ŞI
INTERP
RETAR
EA
POVES
TIRILO
R T.A.T.
DUPÂ
H.A.
MURR
AY

4.1.
Condiţii ale
analizei şi
interpretării
povestirilor
T.A.T.
Anali
za şi
interpretarea
datelor
obţinute prin
T.A.T. este
doar în mică
măsură
standardizat
ă, fapt
pentru care
judecata
clinică şi
experienţa
examinatoru
lui au un
mare rol.
Interpretul
povestirilor
T.A.T. se
bazează pe
un bagaj de
cunoştinţe
de
psihologie
clinică
dobândit
inclusiv prin
observarea şi
testarea
bolnavilor
psihici de
toate
categoriile şi
a unui mare
număr de
persoane
normale iar
dacă vrea să
ajungă „la
profunzimea
lucrurilor*
are nevoie şi
de cunoştinţe
de
psihanaliză
validate de
cercetările
psihologice
contemporan
e.
De
mare utilitate
pentru
începători
este
confruntarea
concluziilor
desprinse pe
baza
aplicării şi
interpretării
T.A.T.-ului
cu faptele de
viaţă, cu
datele
obţinute
despre
subiectul
examinat pe
alte căi: prin
metoda
biografică, imaginaţiei
prin sale. La
convorbirea rândul său,
clinică şi prin D. Anzieu
alte probe de (1973)
personalitate. atrage
Murray atenţia
(1943) asupra
avertizează că faptului că
istorioarele dacă se
T.A.T. oferă refuză opinia
şi multe după care
prilejuri de examinatorul
proiectare a se poate
propriilor proiecta în
complexe interpretarea
sau povestirilor
conflicte T.A.T. la fel
ale cum
interpretului subiectul se
sau de proiectează
utilizare în în timpul
interpretare a administrării
ideilor probei, totuşi
izvorâte din trebuie să
teoriile admitem că
psihologice interpretarea
favorite ale acestui test
acestuia. rămâne, în
«Psihanalistu unele aspecte,
l amator" — supusă
care nu ţine structurii
seama de personalităţii
realitatea şi examinatorul
complexitate ui. De aceea,
a faptelor — cunoaşterea
nu face de către
decât să se examinator a
înşele pe el .ecuaţiei sale
însuşi dacă personale",
în conştientizar
interpretarea ea relaţiei
acestui test interpersonal
proiectiv dă e pe care
curs liber 29
Testul Tematic de Apertxpţe (studiu monografic)
subiectul o dezvolta cu el pe parcursul administrării 4.2. Analiza conţinutului şl analiza formei
T.A.T.-ului, autoanaliza contratransferului său asupra povestirilor T.A.T.
subiectului examinat sunt elemente necesare pentru o
interpretare adecvată a povestirilor. Murray (1943) şi alţi autori (Kotrowski, 1950; Bellak,
Cele de mai sus ne arată că este permanent actuală 1954; Rapaport, 1946 ş.a.) subliniază faptul că punctul de
opinia lui Murray (1950, p. 8) după care „viitorul T.A.T.-ului plecare în interpretarea T.A.T.-ului fl constituie elementele
este legat de posibilitatea de perfecţionare a interpretului (a de conţinut şi apoi cele de formă. "
psihologului — n.n.) — instrument uitat al psihologiei — mai
mult decât de perfecţionarea materialului testului". 4.2.1. Analiza conţinutului povestirilor T.A.T.
în interpretarea T.A.T.-ului sunt necesare şi câteva 4.2.1.1. Descoperirea eroului sau a eroilor, adică a
date de bază despre subiect şi despre persoanele apropiate personajului (personajelor) cu care subiectul se identifică prin
acestuia: vârsta, sexul, dacă părinţii trăiesc, dacă sunt proiectarea unor trebuinţe, dorinţe, aspiraţii, stări afective,
decedaţi sau divorţaţi, profesia, starea civilă a subiectului atitudini, constituie prima sarcină în analiza şi interpretarea
etc. Fără ele interpretarea poate fi mai dificilă. O analiză povestirilor T.A.T. După Murray (1950), eroul tinde să fie:
„oarbă", fără raportare la astfel de date, spune Murray, este o •personajul de care persoana testată este cea mai
„acrobaţie care poate reuşi sau poate eşua; de aceea ea nu îşi interesată, adoptându-i punctul de vedere,
găseşte locul, în practica clinică". descriindu-i cu
Pentru a interpreta datele obţinute prin T.A.T. este, cele mai multe detalii acţiunile, mobilurile şi
de asemenea, util să cunoaştem sursele povestirilor sentimentele;
elaborate de subiect. în funcţie de circumstanţe, se poate •personajul care seamănă cel mai mult cu subiectul
proceda imediat după examinare, sau după câteva zile, la sub unghiul vârstei, sexului, statutului
social, care
:':.'/.:::_. :^ : C':V:T Ir.fbnritii. Examinatorul poate justifica
împărtăşeşte unele sentimente ale subiectului şi
întrebările sale explicând subiectului că studiază factorii
urmăreşte
implicaţi in elaborarea temelor literare, sau poate apela şi la aceleaşi scopuri ca şi el;
alte pretexte plauzibile, pentru a incita subiectul să-şi •eroul — fie de sex masculin, fie de sex feminin —
rememoreze sursele ideilor sale. Subiectul este rugat să spună, este persoana sau una dintre persoanele care
in cazul fiecărei povestiri, dacă tema a derivat din experienţa figurează în
sa proprie de viaţă, din experienţa prietenilor sau a planşe, care apare de la început în acţiune, joacă
cunoscuţilor săi, din lecturi, din filme etc. Uneori istorioarele rolul
sunt create pe baza elementelor preluate din lecturi sau din principal şi este implicată în deznodământ.
filme fie datorită rezistenţei eului la acţiunea de „sondare", Cu toate că, de obicei, majoritatea povestirilor au un
de „descifrare* a personalităţii, fie din cauza lipsei efortului erou unic — uşor de recunoscut după criteriile de mai sus —
si dispoziţiei imaginative. Şi în ultimele două cazuri are loc o se pot ivi şi situaţii mai complexe cum sunt cele de mai jos:
anumită proiectare a subiectului, deoarece însăşi selecţia, a) Identificarea subiectului cu un personaj se schimbă
reţinerea şi reproducerea unora sau altora dintre episoadele uneori în cursul povestirii, existând mai multe „secvenţe ale
Ulmului vizionat sau ale cărţii citite s-au făcut prin prisma eroului*.
unor trăsături de personalitate ale subiectului, ale unor b) „Forţele psihice" care provin din personalitatea
„constructe personale" care relevă diferite aspecte ale subiectului pot fi „încarnate" în două personaje
substructurii motivaţionale, afective şi axiologice a diferite. De
'.jprsonaiitatii acestuia. exemplu, o conduită antisocială este exprimată
printr-un
infractor, iar conştiinţa morală — printr-un agent al
ordinii
publice. O astfel de situaţie este denumită de Murray
„temă
endopsihicâ" (situaţie de conflict intim) a două
„componente
erou". Asemenea situaţii pot apare şi în cazul
unei
„ambivalenţe afective".
c)Subiectul poate povesti o istorioară care conţine
altă istorioară, în care, de exemplu, eroul este
martor al

31
TestuJ Tematic de eptie (studiu grafic
Ap
evenimentel ") la
or, iar un o
personaj feme
secundar ie.
care-1 e)în
simpatizează sfârş
joacă rolul it, se
principal. în poat
acest caz e să
este vorba de nu
„erou apar
principal" şi ă un
„erou pers
secundar". onaj
După centr
Murray, al
fiecare dintre în
eroii menţio- istor
naţi ioare
exprimă le
tendinţele elab
inacceptate orate
, râu de
integrate subi
sau ect,
conflictuale atrib
ale utele
subiectului. erou
d)Su lui
biect fiind
ul repar
poat tizat
e să e
se apro
ident xima
ifice tiv
şi cu egal
un unor
pers eroi
onaj parţi
de ali
sex sau
opus unui
şi să- grup
şi de
expri pers
me onaj
în e.
acest A.Z.
mod Piotrowski
o (1950)
parte priveşte mai
a nuanţat
trăsă problema
turil desprinderii
or şi analizei
pers eroului
onali (eroilor) din
tăţii povestirile
sale. T.A.T. şi
In pune ia
acest îndoială
caz principiul
ave lui Murray
m după care
indic eroul ar
ii ale reprezenta
unei întotdeauna
puter subiectul,
nice iar celelalte
com personaje ar
pone reprezenta
nte anturajul
psihi real. După
ce Piotrowski,
femi eroul arată
nine ceea CT
(.Ani subiectul
ma" crede că
— în este sau
conc ceea ce
epţia vrea sâ fie.
lui adică
C.G. tendinţele
Jung acceptate de
) şi către
ale conştiinţa
unei sa; celelalte
pute personaje
rnice exprimă
com alte
pone tendinţe ale
nte subiectului,
psihi mai puţin
ce acceptate
masc sau
uline neacceptate.
(„An A.Z.
imus Piotr
ows un
ki aspe
stabi ct
leşte al
urm pers
ătoar onal
ele ităţii
regu subi
li: ectul
a)Ac ui.
ţiuni Dori
le nţele
pove subi
stiril ectul
or ui
T.A. tind
T. sâ
sufe fie
ră atrib
mai uite
puţi unor
ne pers
disto onaj
rsiu e ale
ni căro
decâ r
t trăs
pers ături
onaj le
ele. justi
O fică
acţiu cel
ne mai
inac bine.
cept De
abilă exe
este mpl
„dep u, un
lasat adult
ă", îşi
adic expr
ă imă
atrib dori
uită nţele
unui infa
alt ntile
pers atrib
onaj uind
, iar u-le
acţiu unui
nile copi
cont l.
rare c)C
ale u
dive cât
rsel o
or moti
pers vaţi
onaj e
e este
din mai
acee acce
aşi ptab
pov ilă
estir pent
e ru
repr con
ezint ştiin
ă ţa
alter mor
nativ ală
a a
dile subi
mei ectu
inter lui,
ioare cu
,a atât
conf mai
lictu mar
lui e
ideo este
- ase
afect măn
iv de area
care dintr
subi e
ectul subi
este ect
stăp şi
ânit. pers
b)Fi onaj
ecar ul
e din
pers pove
onaj stiril
al e
unei T.A.
pove T.
stiri cărui
expri ai
mă se
atrib de acelaşi
uie sex şi de
acea vârstă
stă diferita,
moti apoi de sex
vaţie opus şi de
.O aceeaşi
moti vârsta, apoi
vaţie de sex şi de
din vârsta
ce în diferita, iar
ce
mai în cele din
puţi urmă în
n mişcarea
acce unui obiect
ptată inanimat.
este Această
proi regulă,
ectat menţionată
ă de
mai Piotrowski,
întâi ne permite
într- să discernem
un dacă este
pers vorba de
onaj sentimente
refulate de
32 subiect şi
atribuite
unor
personaje
ale
povestirilor
T.A.T.,
diferite de
erou şi fără
raporturi cu
persoanele
reale din
anturajul
subiectului.
Ele
mentele
esenţiale
care stau la
baza
caracterizări
i eroilor din
povestirile
T.A.T.
rezidă în
mobilurile,
tendinţele şi
sentimentele
acestora, aşa
cum se
desprind ele
din acţiunile
povestirilor
prin
raportare la
„presiunile
externe" (la
mobilurile,
tendinţele
şi
sentimentel
e celorlalte
personaje)
şi din
deznodămân
tul fiecărei
istorioare
elaborate de
subiect.
4.2.
1.2.
Trebuinţel
e, emoţiile,
sentimente
le şi
atitudinile
eroilor
Pentr
u a explica
reacţiile
comportame
ntale ale
eroilor,
Murray a
utilizat în
primul rând
o listă de 28
de
trebuinţe
(„need")
psihogene,
explicându-le trebuinţa de
mai pe larg apărare
pe (reacţie
următoarele: defensivă),
supunerea, trebuinţa de
dominarea, evitare a
trebuinţa de inferiorităţii
realizare, şi a
trebuinţa de eşecului,
sprijin, trebuinţa
solicitudinea de
, hipercomp
sexualitatea, ensare,
pasivitatea, trebuinţa
agresivitatea de
şi autonomie
agresiunea (independen
(emoţională ţă), trebuinţa
şi verbală, de protecţie
materială şi (simpatie),
socială, trebuinţa
materială şi de
antisocială, cunoaştere
distrucţia), şi de
agresivitatea curiozitate,
şi agresiunea trebuinţa
contra de
propriei- informare şi
persoane. interpretare
Pe lângă etc. Aceste
aceste trebuinţe —
trebuinţe, sub unghiul
prin analiza vectorial —
povestirilor pot fi
T.A.T., pozitive şi
psihologul negative, în
va desprinde măsura în
şi altele, care ele duc
care se pot la
manifesta la apropierea
eroi în sau la
cadrul depărtarea
interrelaţiil de obiect.
or cu Trebuinţele
„presiunea pozitive
externă", sunt la
cum ar fi: rândul lor
trebuinţa de atractive
achiziţie, (apropiere
trebuinţa de de obiectul
conservare, preferat,
trebuinţa de iubit) sau
ordine, coercitive
trebuinţa de (apropiere
organizare, agresivă cu
trebuinţa scop de
ludică, dominare).
trebuinţa de Trebuinţele
consideraţi negative
e, trebuinţa sunt toate
de repulsive
superioritat (Murray,
e, trebuinţa 1938).
de
exhibiţie, 33
testul Tematic de i ografic
Pe unei
lângă variabile. De
trebuinţe, exemplu,
psihologul dacă eroul
analizează şi manifestă o
extrage din uşoară
povestirile iritabilitate
T.A.T. se acordă
emoţiile şi cota 1
sentimentel pentru
e eroilor, variabila
respectiv agresivitate
factorii emoţională
emotiv-activi şi verbală;
ai diferitelor când apar
acţiuni însă scene
comporta- de mânie
mentale violentă sau
manifestate de căutare
de eroi. permanentă
Alături de a certurilor,
stările a conilictslor
afective cu alte
menţionate persoane se
de Murray— acorda cota
conflictele, maximă,
versatilitatea respectiv 5.
emoţională Dato
(labiiitatea, rită faptului
instabilitatea că nu sunt
emotivă), elaborate
descurajarea, norme de
anxietatea, frecvenţă şi
entuziasmul, intensitate a
neîncrederea trebuinţelor,
, gelozia — emoţiilor şi
trebuie senti-
extrase şi mentelor
alte emoţii eroilor cu
şi care se
sentimente identifica
care se diferite
degajă din categorii de
conduita subiecţi,
eroilor, respectiv nu
inclusiv există note
emoţiile şi standard la
sentimentele care să se
superioare facă referiri
(cognitive, pentru a fi în
morale şi măsură să
estetice). consemneze
Totodată se diferenţieri
extrag ale forţei de
atitudinile manifestare
şi a
trasaturile variabilelor
caracteriale menţionate,
care îl psihologul
definesc pe trebuie să
eroul fiecărei posede o
povestiri serioasă
T.A.T. experienţă
Psiho în aplicarea
logul notează şi în
forţa interpretarea
fiecărei T.A.T.-ului,
variabile să posede un
(trebuinţe, fel de
emoţii, „etalon
sentimente intern".
etc.) în Desi
funcţie de gur, pentru
intensitatea, caracterizar
durata, ea eroilor
frecvenţa va realiza
manifestării profilul
şi de psihologic al
importanţa acestora, pe
pe care o are baza
în intrigă, in trebuinţelor,
acţiunea emoţiilor,
povestirilor. sentimentel
Murray or,
indică să se atitudinilor
noteze forţa caracteriale
fiecărei etc, ce se
variabile cu manifestă
ajutorul unei cel mai
scări cu cinci frecvent şi
valori: de la cel mai
1 la 5, intens în cele
aceasta din douăzeci de
urmă fiind istorioare
cota realizate prin
maximă, aplicarea
acordată în T.A.T.-ului
cazul unei la un anumit
forţe subiect, care
deosebite a îşi
proiectează (dragostea
propriile pentru sine-
trăsături însuşi);
psihice şi supra-eul
trebuinţe, integrat
dintre (eul se
acestea poate
multe conforma
nefiind supra-
conştientizat eului) şi
e. supra-eul
Adep în conflict
t al (manife sta t
psihanalizei, prin criză
Murray de
consideră că, conştiin ţă,
în strânsă sentimen te
legătură cu de
trebuinţele, culpablitate,
în depresie). în
declanşarea opinia lui
şi Murray,
menţinerea acestea
conduitei
intervin: trebuie
idealul eului analizate şi
(idealul menţionate
realizării de pentru
sine); fiecare
narcisismul povestire, iar
pe baza unei
scări de la -3
la +3 se
evaluează
maniera în
care eul este
structurat şi
opinia pe care
eroul fiecărei
povestiri o
are despre el
însuşi. Legat
de aceste
aspecte,
menţionăm
că unii autori
(Whiteley,
1966) au
utilizat
T.A.T.-ul
pentru a
studia
funcţia
adaptativa a
eului, pe
baza
estimării
următorilor
parametri:
dominarea,
agresivitatea,
trebuinţa de
realizare,
autonomia,
acceptarea
de către erou
a
responsabilit
ăţii pentru
acţiunile
sale,
abilitatea
eroului de
a-şi
determina
şi conduce
impulsurile,
abilitatea
eroului de a-
şi duce la
bun sfârşit
acţiunile. în
acest sens,
funcţia
adaptativa a
eului se
evaluează în
raport cu
capacitatea
subiectului
de a utiliza
adecvat expe-
rienţa sa
anterioară,
de a percepe
nuanţele
emoţiilor şi
de a conduce
acţiunea
povestirii în
raport cu tea" — în
tema. limbajul lui
Din Murray) sau
analiza obiectivitate
povestirilor a în
T.A.T. se aprecierea
pot altora,
desprinde şi emotivitatea,
câteva angoasa,
.trăsături tendinţa
generale" ale spre
eroilor radicalism
(respectiv, sau spre
ale subiec- conservatori
tului care sm, spre
se uniformitate
proiectează sau spre
), dintre schimbare,
care coordonarea
menţionăm: sau lipsa de
creativitatea coordonare
, persistenţa a gândirii şi
efortului, acţiunii
intensitatea („conjunctiv
efortului, itatea" sau
impulsivitate „disjunctivita
a sau tea", după
deliberarea Murray).
înainte de a în
acţiona, analiza şi
extra- interpretarea
versiunea datelor se
(„exocathexi ţine seama
a" şi nu numai de
„extrocepţia frecvenţa şi
" în intensitatea
concepţia lui fiecărei
Murray, care variabile
se referă la psihice a
investirea eroilor
energiei în (trebuinţe,
viaţa practică emoţii,
şi, respectiv, sentimente,
dominarea trăsături
faptelor), generale)
introversiun luate izolat,
ea („endo- ci şi de
cathexia" şi modul cum
„introcepţia" se combină
, adică între ele
investirea aceste
energiei în variabile,
viaţa precum şi de
interioară şi, raporturile
respectiv, pe care le au
dominarea cu o altă
emoţiilor şi categorie de
sentimentelor variabile, şi
), anume cu
subiectivitate .presiunile
a externe".
(„proiectivita

35
VasSe Preda- Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)
4.2.1.3. Forţele care provin din mediu („presiunile frecvenţa, durata şi gradul de semnificaţie în intrigă a fiecărei
externe") forţe ce provine din mediu.
Analiza forţelor externe începe prin a se stabili care 4.2.1.4. Analiza desfăşurării şi a deznodământului
dintre elementele obişnuite aie mediului extern lipsesc şi care povestirilor T.A.T.
dintre aceste forţe se manifestă cu o frecvenţă şi cu o în afară de analiza întreprinsă cu scopul de a
intensitate mare, deosebită. De asemenea, se notează desprinde eroul cu care se identifică subiectul, a trebuinţelor,
trăsăturile psihice ale personajelor cu care au de-a face eroii, emoţiilor, sentimentelor şi atitudinilor eroului, a .presiunilor
apreciindu-se: dacă sunt în majoritatea cazurilor binevoitoare externe" implicate în acţiunile acestuia, o mare importanţă
sau ostile; dacă personajele de un anumit sex sunt mai se acordă analizei desfăşurării şi deznodământului povestirilor
binevoitoare sau mai ostile decât celelalte; dacă se face referire T.A.T. Pentru fiecare povestire se notează:
mai frecventă la personaje de o anumită etate (care ar putea •Eroul provoacă evenimentele sau le suferă?
reprezenta mama sau tatăl subiectului, chiar dacă legătura •Cum reacţionează eroul la presiunile mediului
nu este direct formulată) şi se notează caracteristicile lor. (agitaţie, abandon, disimulare, triumf etc.)?
Psihologul va reţine pentru interpretare şi alte persoane, fiinţe •în ce măsură şi cu ce vigoare luptă eroul împotriva
sau obiecte materiale introduse de subiect din imaginaţie în forţelor ce i se opun?
cadrul povestirilor realizate pe baza planşelor T.A.T., •Cum face eroul pentru ca situaţia să progreseze spre
considerate forţe externe cu semnificaţie deosebită în sistemul un deznodământ favorabil? După Ombredane
relaţional al subiectului (eroului). (1949) esie
in schema dinamicii personalităţii, Murray utilizează vorba de „stilul conduitei", care poate fi:
o listă de pe?te 30 de „presiuni externe" (tipuri de forţe din impulsiv sau
mediu sau Tipuri de situaţii), pe care le-a clasat după efectul controlat; energic sau slab; tenace;
pe care-i au sau pe care l-ar putea avea asupra eroului (eroilor) coordonat sau
din povestirile T.A.T. Mai mult de jumătate din presiunile necoordonat; suplu sau rigid; cu iniţiativă sau
exterioare sunt, de fapt, trebuinţe ale personajelor cu care inert.
eroii au de-a face in cadrul acţiunilor din povestirile realizate •Acţiunile povestirilor sunt doar verbale, doar gândite
de subiect. Noţiunea „presiune externă" cuprinde însă şi sau sunt realizate în fapt; ele sunt trecute,
absenţa sit laţiilor favorabile externe (lipsă, privare, pierdere, prezente sau
deposedare), precum şi tulburările corporale sau leziunile viitoare?
corporale pe care le suferă eroii şi la care trebuie să se adapteze •Deznodământul — sub forma soluţiilor sau a con
(boală, suferinţă fizică, desfigurare etc). Adesea, o forţă cluziilor — are o tonalitate afectivă pozitivă,
externă unică rezultă din fuzionarea a două sau mai negativă sau
multe .presiuni exterioare' diferite. Dintre „presiunile neutră?
externe" menţionăm: afiliaţia (asociativă şi emoţională), •Reuşita sau eşecul este parţial, total sau este
agresivitatea şi agresiunea (emoţională şi verbală, materială îndoielnic? Reuşita se datoreşte mijloacelor proprii ale
şi socială, materială si antisocială, distrugerea bunurilor eroului?
eroului), dominarea (constrângerea, restricţia, persuasiunea, Eşecul se datoreşte forţelor externe?
seducţia), solicitudinea, respingerea, privarea, pierderea, •Gradul de frustrare, sentimentul de neplăcere al
pericolul material (ce provine de la forţe naturale), răniri, eroului în cazul eşecului. '
mutilări provocate de un animal. •Dacă eroul a săvârşit un lucru indezirabil din punct
La fel ca si în cazul trebuinţelor, emoţiilor şi de vedere social (de exemplu, un delict), are
sentimentelor eroului, „presiunile externe*" se cotează pe o sentimente de
icara de ia 1 la 5, criteriile de apreciere fiind intensitatea, culpabilitate, îşi recunoaşte Vina, este pedepsit?
36 •Deznodământul este în întregime în raport cu mo
tivaţia eroului, este conform efortului acestuia,
este un
compromis?
• Absenţa deznodământului (Rapaport, 1946;
Shentoub si Shentoub, 1958).
Trecând în revistă, din punctul de vedere al eroului,
fiecare dintre interacţiunile trebuinţe presiuni externe,
psihologul evaluează suma pedepselor şi frustrărilor suferit?
37
Vasăe Preda Testai Tematic Om Apentpţie (studiu monografic)
eroului (eroilor) şi „presiunile externe", psihologul obţine o
de erou (eroi), gradul relativ de succes sau de eşec, proporţia listă a temelor care se manifestă predominant la un subiect.
deznodămiiitelor fericite şi a celor nefericite. De asemenea, psihologul adaugă la această listă orice temă
4.2.1.5. Analiza tematicii povestirilor T.A.T. care apare drept semnificativă prin caracterul ei excepţional,
Imaginile T.A.T. impun subiectului anumite elemente sub unghiul intensităţii variabilelor pe care le conţine, al valorii
de interpretare, insă., cu toate acestea, se constată că şi la explicative etc, chiar dacă tema nu atinge o frecvenţă
planşe puternic sugestive se obţin povestiri foarte diferite, suficientă pentru a da o notă crescută trebuinţei sau „presiunii
iar in raport cu creşterea gradului de ambiguitate al planşelor externe" implicate.
libertatea şi posibilitatea de interpretare sunt mai mari, deci Este posibil să se facă şi o analiză tematică de
şi varietatea temelor va fi mai mare. Anzieu (1973, pp. 146-149) ansamblu, fără a cota separat variabilele. în acest caz se
prezintă o sinteză a temelor întâlnite în povestirile T.A.T. consideră că fiecare povestire reprezintă un tot unitar şi se
realizate de subiecţi normali şi de subiecţi nevrozaţi, incluzând extrag temele majore şi temele minore, care reflectă, deci,
aici şi temele obţinute de Shentoub şi Shentoub (1961) prin problemele majore şi, respectiv, problemele minore ale
aplicarea acestei probe proiective. Pentru analiza adecvată a subiectului. Repetarea aceleiaşi teme (dorinţa de afirmare,
temelor trebuie diferenţiate povestirile impersonale şi dragostea, rivalitatea, agresivitatea etc.) în povestirile create
povestirile in care într-adevăr subiectul se proiectează. După pe baza unor imagini diferite are o valoare diagnostică
Murray, 30% din povestiri sunt impersonale, dar şi dintre mare,
acestea, în mod obişnuit, se poate extrage un oarecare număr ' reflectând trebuinţe acute, conflicte de durată. Dar esenţialul
de informaţii semnificative privind trebuinţele, emoţiile, nu se poate desprinde dintr-o analiză simplistă. Uneori tema
sentimentele, conflictele subiectului. De asemenea, în apre- nu
tr
se repetă aidoma, ci mascat; în acest caz prezenţa unei
cierea caracterului personal sau impersonal al povestirilor -ebuinţe, a unei .presiuni externe" se poate deduce din
nu este întotdeauna indicat să ne conducem doar după configuraţia asociaţiilor de idei relevate în mod implicit in
declaraţiile subiectului vizând sursa acestora. Chiar şi acele -v>H?i.->l interacţiunilor dintre eroi şi forţele din mediu.
povestiri a căror sursă subiectul o plasează în cărţi, în filme '..__. Analiza formei povestirilor T.A.T.
etc. trebuie raportate la narator şi la situaţia sa psihosocială,
întrucât orientarea selectivă spre anumite teme, păstrarea în Pentru a trece la o interpretare adecvată a povestirilor
memorie şi proiectarea lor sunt semnificative. T.A.T., la analiza conţinutului acestora psihologul va mai
O temă este constituită din interacţiunea dintre adăuga „analiza formală", care vizează înţelegerea instruc-
motivele eroului şi forţele mediului extern care îşi exercită tajului, gradul de cooperare a subiectului la probă, exactitatea
influenţa asupra acestuia. în fond, o temă este o unitate perceperii fiecărei planşe, construirea povestirilor, coerenţa
dramatică în care se proiectează subiectul examinat. lor, concluzia, bogăţia de detalii, gradul de realism al
Interacţiunea dintre o trebuinţă proprie eroului (sau mai multe povestirilor, stilul, tonalitatea afectivă, absenţa unor faze ale
trebuinţe fuzionate) şi o „presiune externă" (sau mai multe povestirii, tendinţa de a descrie sau de a face mai degrabă
.presiuni externe" fuzionate) constituite, împreună cu alegorii decât de a povesti acţiuni, limbajul folosit (bogăţia
deznodământul, o temi simpli. sau sărăcia limbajului, corectitudinea sintactică a exprimării),
Combinaţiile temelor simple, intercalate sau formând lungimea povestirilor etc. într-o încercare de validare a
o secvenţă, sunt numite teme complexe. în sens restrâns, T.A.T.-ului, Shentoub şi Shentoub (1958) dau o mare atenţie
acest termen desemnează structura dinamică distinctă a unui analizei formei povestirilor. Analiza corelată a conţinutului,
episod. In sens larg, semnifica intriga, acţiunea, trăsătura a temelor, a deznodământului şi a formei povestirilor duce la
dramatică principală a istorioarei. desprinderea aşa-numiţilor factori „de degajare", care permit
în urma analizei trebuinţelor, emoţiilor şi senti- progresul povestirii şi elaborarea deznodământului. De
mentelor eroilor şi a forţelor din mediu ("presiunilor asemenea, se desprind şi factorii „de eşec", care frânează
externe"), iar apoi in urma analizei interacţiunilor dintre
trebuinţele 38 39
Testul Tematic de Apenepţie (studiu
desfăşurarea povestirilor, perturbându-le cursul, împiedicând monopafic)
construcţia lor logică. Pornind de aici, se pune în evidenţă „o numai un act de imaginaţie, ci şi un act de organizare a
organizare normală" a povestirilor la subiecţii care prezintă o discursului verbal. A analiza această organizare înseamnă a
mare varietate de mecanisme de apărare şi o „organizare pato- testa şi a evalua autonomia relativă a eului, funcţia sa de
logică" la subiecţii la care mecanismele de apărare sunt sărace sinteză şi de integrare, care în bolile psihice este alterată. în
(organizări ale povestirilor care reflectă fobii şi obsesii sau acest sens, izbucnirea fantasmelor inconştiente în fantezia
organizări care reliefează un tablou de inhibiţie extensivă). conştientă indusă se reperează, printre altele, prin distanţa
în general, din analiza formei povestirilor T.A.T. aflăm dintre povestirea subiectului şi temă obişnuită a unei planşe
date interesante despre aptitudinile literare ale subiecţilor, şi după perturbările apărute în structura povestirii (Shentoub,
despre aptitudinile verbale, coerenţa gândirii, intuiţia psiho- i 961; 1963).
logică şi simţul realităţii, precum şi despre maturitatea Deşi Murray (1943; 1950) consideră că la adultul
emouonală, despre perturbările afective şi motivaţionale. normal povestirile mai scurte, în medie, de 140 de cuvinte
Această analiză ne dezvăluie uneori tendinţe patologice dovedesc o lipsă de cooperare, de rezonanţă, şi că asemenea
obsesionale, maniacale sau depresive. povestiri nu merită, în general, să fie cotate şi analizate, totuşi
Pentru analiza formei povestirilor T.A.T. sunt utile şi noi credem că şi protocoalele cu povestiri scurte merită
unele elemente de psiholingvistică (Gori şi Poinso, 1968), sâ fie interpretate. Aceasta, deoarece şi indivizii care vorbesc
analizându-se funcţia paradigmatică (codul) şi funcţia puţin şi greu pot releva un conţinut psihic interesant şi
sintagmatica (mesajul) ale limbajului utilizat de subiect. complicat, susceptibil de a fi interpretat de psiholog.
Instructajul dat în aplicarea T\A.T.-ului insistă asupra sarcinii
sintagmatice: cu elementele lexicale care desemnează
componentele fiecărei imagini, subiectul este invitat să
. jiupună o povestire, adică să structureze uii mesaj (în urma
identificării şi interpretării perceptive). Inexactităţile percepţiei
relevă alterarea funcţiei paradigmatice. în realizarea
povestirilor T.A.T. accentul cade pe verb, deoarece prin verbe
se enunţă acţiunile eroilor. După cum subliniază mulţi
psihiatri şi psihoterapeuţi, ţinând seama de măsura în care
în verb transpare inconştientul - fie şi mascat - putem spune
ca nu totdeauna a stăpânim şi că prin limbaj nu doar vorbim,
ci adesea „suntem vorbiţi" de limbaj. Astfel, când este „para-
zitat" de emoţii, limbajul descarcă violenţe nedorite, vădind
măsura în care individul poate să nu mai fie stăpân pe el în
diferite momente şi în diferite contexte disfuncţionale,
slăbindu-i cenzura conştiinţei.
în cadrul povestirilor T.A.T., alterarea funcţiei sintag-
matice precum şi alterarea funcţiei paradigmatice se
întâlnesc îndeosebi la persoanele care suferă de nevroze, de
psihopatii sau de psihoze, cazuri în care şi povestirile au o
s:rucrurâ deficitară (cu teme multiple în cadrul aceleiaşi
povestiri, cu absenţa deznodământului etc). Or, după
Shenioub (1963), construirea unei povestiri T.A.T. este nu
V a sâe P reda — „__..a „__«_M_ Apercepfr (studiu monografic)

5. ALTE INTERPRETĂRI ALE T.A.T.-ULUI


Proliferarea sistemelor de interpretare ale T.A.T.-ului a
atins proporţii foarte mari. D. Anzieu arăta că de la crearea sa
în 1935 şi până în 1952 a apărut în fiecare an câte un nou
sistem de interpretare a T.A.T.-ului. Dintre cei care au elaborat
metode proprii de interpretare, îi amintim pe: S. Tomkins,
E.R. Balken şi J.H. Messaerman, W.B. Henri, B. Aron, J.
Bellak, J. Bert, Z. Piotrowski, D. Rapaport şi R. Schafer, R.
Hoit, A. Ombredane, D. Anzieu, E. Stern, Ch.Al. Lyon, M.
Stein, V. Shentoub ş.a. în continuare ne vom opri asupra .
câtorva dintre aceste metode de interpretare a T.A.T.-ului.
5.1. Interpretare* T.A.T.-ului dup* S. Tomkins
Fiecare istorioară este descompusă în propoziţii
fundamentale şi fiecare personaj, obiect material sau instituţie
este izolat şi i se precizează, funcţia în fiecare propoziţie. Fiecare
propoziţie este analizată din patru unghiuri:
a)Vectorul, adică tendinţa spre un comportament
oarecare;
b)Nivelul, adică funcţia psihică implicată în propoziţie;
c)Condiţiile: stările de fapt, psihice, fizice, sociale în care
se găseşte eroul şi care îl condiţionează negativ sau
pozitiv;
d) Caracteristicile, adică precizările complementare.
Apoi, Tomkins trece la analixa povestirilor, pentru a
degaja zonele problemelor subiectului. El distinge 4 zone:
a)Familie (relaţii părinţi copii);
b)Dragoste, sexualitate, viaţă conjugală;
c)Relaţii sociale (comportamentul eroului în raport cu
regulile sociale, atitudinile antisociale);
d)Relaţii profesionale şi atitudini faţă de munca.
5.2. Interpretarea TJLT.-ubii dup* B. Aron
B. Aron a încercat o altă clasificare a trebuinţelor şi a
presiunilor externe pentru interpretarea povestirilor T.A.T:
• tendinţe distructive: agresiune spre exterior,
autoagresiune;
43
* tendinţe conttructire: căutarea dependenţei, 2)Ca si in vise, fiecare personaj al unei povestiri
superiorităţii, independenţei, relaţiilor de egalitate; exprimă un aspect al personalităţii subiectului;
*tendinţe care provin din supra-eu si din idealul eului: dorinţele
trebuinţe de reuşita, evitarea blamului etc; subiectului tind sa fie atribuite unor personaje ale
*tendinţe provenind din eu: trebuinţa de a evita suferinţa, căror
inferioritatea etc; caracteristici le justifică cel mai bine; de exemplu un
*căutarea realizării: trebuinţa de cunoaştere, de ordine adult îşi
etc; va exprima dorinţele infantile atribuindu-le unui
* manipularea de obiecte: trebuinţa de achiziţie, de copil etc.
3)Cu cât o motivaţie este mai acceptabilă pentru
• presiunile mediului nonuman: negative şi pozitive. conştiinţa morală a subiectului," cu atât mai
Prin suscitarea temelor, aceste trebuinţe şi presiuni mare este
întâlnesc mecanisme de apărare care alterează expresia lor asemănarea dintre subiect şi personajul din T.A.T.-ul
in discurs: căruia
-respingerea: subiectul respinge explicit variabila i se atribuie această motivaţie; o motivaţie din ce în
după ce a exprimat-o; ce mai
-tăgăduirea: subiectul anulează ceea ce tocmai a puţin acceptabilă este proiectata mai întâi într-un
exprimat; personaj
-recurgerea la imaginar: subiectul deplasează de acelaşi sex şi de vârstă diferită, apoi de sex
variabila pe un plan imaginar: reverie, dorinţă, diferit şi de
proiect. aceeaşi vârstă, apoi de sex şi de vârstă diferite şi în
Astfel, sub influenţa gândirii psihanalitice, opoziţia cele din
ntre erou şi anturaj se substituie cu cea dintre trebuinţe şi urmă în mişcarea unui obiect inanimat (a se face
canismele de apărare. Această evoluţie se va întări la paralelă cu
-cetătorii care utilizează în interpretarea povestirilor T.A.T. seria K, Kp, Kan, Kob din Rorschach).
iceptele psihanalitice şi/sau cognitiviste vizând 4)Dintr-o singură povestire nu se poate extrage o
i.. ecanismele de apărare. interpretare unică şi precisă. O povestire despre un
omor
5.3. Interpretarea TJLT.-clui dup* Z. Piotrowski ZJL permite nu atât să inferăm existenţa unei dorinţe de
Piotrowftld pune la îndoiala principiul lui Murray, după care moarte
eroul ar reprezenta subiectul, iar celelalte personaje . — la subiect, ci mai mult că subiectul urăşte pe
anturajul său real. Piotrowski adopta punctul de vedere cineva din
exprimat de Wyatt (1946): eroul arată ceea ce subiectul crede anturajul său sau doreşte să fie separat de el. O
că este sau ceea ce vrea să fie, adică tendinţe acceptabile de povestire
către conştiinţa sa; celelalte personaje reprezintă alte tendinţe despre sinucidere poate semnifica doar teama de a
ale subiectului. PiotrawsJd stabileşte următoarele ssgoB: rămâne
1) Acţiunile conţinute de povestirile T.A.T. suferă mai singur. Cu cât sunt mai diverse personajele care-şi
puţine distorsiuni decât personajele; o acţiune inacceptabilă asumă o
este deplasata, adică atribuită unui alt personaj, iar acţiunile anumită atitudine, cu atât suntem mai siguri că
contrare ale diverselor personaje din aceeaşi povestire motivaţia
reprezintă alternativele dilemei interioare in care subiectul corespunzătoare acestei atitudini este puternică şi
este închis. spontană
la subiect. Dar nu putem conchide asupra frecvenţei
cu care
această motivaţie determină comportamentul
manifest al
subiectului. Putem spune doar că această
trebuinţă
fundamentală îi va provoca angoasă şi tensiune dacă
nu va fi
satisfăcută.
5)Povestirile T.A.T. reflectă uneori atitudinile
stereotipe şi superficial dezvoltate de subiect,
pentru a
ascunde trăsăturile specifice ale personalităţii. Este
cazul
subiecţilor care mai mult descriu planşele
decât le
interpretează, a căror istorii ajung la un
deznodământ după
o serie de dificultăţi, ale căror motivaţii
exprimate sunt
conform normelor sociale, ale căror povestiri la
planşa albă
sunt cam de acelaşi tip cu celelalte.
6)Povestirile T.A.T. pot reflecta ceea ce gândeşte
subiectul şi ceea ce resimte faţă de persoanele
reale din
anturajul său, reprezentate prin personaje
similare in
povestire. Regula 3 ne permite să discernem dacă este
vorba,
din contra, de sentimente refulate de subiect si
atribuite
Testul Tematic de Ap
personajelor T.A.T.-ului diferite de el şi fără raport cu 9) Severitate privind propria persoană;
persoanele reale din anturajul său. 10) Integrarea eului.
7) Cu cât este mai mare diversitatea şi LeopoM Bellak, în S.U.A. şi Vie* Shentoub, în Franţa,
incompatibilitatea motivaţiilor într-o povestire, cu atât mâi au dezvoltat interpretarea T.A.T.-ului sprijinindu-se pe a doua
mari sunt indecizia şi angoasa subiectului, insatisfacţia de topică freudiană. In opinia lor, conţinutul istoriilor elaborate
sine, frecvenţa problemelor sale nerezolvate, dificultatea sa de subiect este, ca şi la Piotrowski, apropiat de elaborarea
de a urmări cu perseverenţă realizarea scopurilor vitale şi din vise. Accentul este pus, ca laAron, pe conflictul între
adaptarea. mecanismele de apărare a eului, pe de o parte, şi pulsiunile
8) Probabilitatea ca o temă a T.A.T.-ului să se şi afectele subiectului, pe de altă parte. Noţiunile de
manifeste în comportamentul subiectului constă în frecvenţa autonomie sau heteronomie a eului în raport cu alte
de apariţie a temei, în coerenţa sa cu ansamblul protocolului instanţe ale aparatului psihic (mecanisme de apărare şi
(absenţa temelor incompatibile) şi cu intensitatea emoţională mecanisme de degajare) sunt luate în considerare de L. Bellak
care însoţeşte această temă. şi V. Shentoub.
9) T.A.T.-ului trebuie să i se aplice criteriile formale Fantezia indusă şi conştientă (povestirile T.A.T.) este
referitoare la cursul imaginaţiei creatoare şi la asociaţiile de recunoscută ca fiind diferită de fantezia inconştientă spontană
idei şi care sunt utilizate în alte teste proiective pentru a (fantasmele fundamentale ale subiectului care transpar în
detecta ariile conflictuale ale personalităţii (randament scăzut, simptomele şi în visele sale): cu certitudine, prima ne permite
pauze, bizarerii, adiţionarea unor detalii imaginarei să ajungem la a doua, cu condiţia de a face mai întâi analiza
schimbarea stilului etc.). formală a istoriilor şi ape' analiza conţinutului lor manifest.
Izbucnirea fantasmelor inconştiente în fantezia conştientă
5.4. Interpretarea T.A.T.-ului după L. Bellak indusă, se reperează după distanţa între povestirea subiectului
într-un ghid pentru interpretarea i .,••„. A .-u_Lui, L. Bellak şi tema banală (obişnuită) a acelei planşe şi după perturbările
urmăreşte 10 factori. apărute în structurarea povestirii. «Construirea unei istorii a
1)Tema principală; T.A.T.-ului este.un act de organizare mai mult decât un act
2)Eroul principal; de imaginaţi. A analiza această organizare înseamnă a «testai
3)Trebuinţele principale ale eroului: autonomia relativă a eului, funcţia sa de sinteză şi de
a)trebuinţele comportamentale; integrare" (Shentoub, 1990, p. 154).
b)personaje, obiecte sau circumstanţe
introduse; 5.5. Interpretarea T.A.T.-ului după D. Rapaport şi
R. Schafer
c)personaje, obiecte sau circumstanţe omise; D. Rapaport şi R. Schafer au stabilit următoarea listă
4)Conceptul de mediu (lume); de semne psihopatologice (Rapaport şi Schafer, 1968):
5)Personaje: Labilitate afectivă (de tip isteric şi uneori depresiv):
a)părinţi; interpretări- încărcate afectiv, remarci critice, descrieri,
b)de aceeaşi vârstă; exclamaţii asupra caracterului dezagreabil al planşelor, istorii
c)mai tinere; doar schiţate, blocaje, tulburări care pot merge până la lacrimi,
6) Conflicte semnificative; insistare asupra stării sufleteşti a personajelor şi exagerarea
7)Natura anxietâţilor: durere psihică sau frică, arbitrară a emoţiilor acestora.
dezaprobare, lipsa sau pierderea afecţiunii, boală sau Stări depresive: restricţia temelor, obligând
rănire, examinatorul la multe încurajări şi întrebări. La nevrozat:
abandonat, privat, decăzut şi fără ajutor etc. istorioare triste, cu deznodământ nefericit; subiectul se miră
8)Principalele apărări împotriva conflictelor şi a că i se arată imagini atât de triste; uneori povestiri fericite,
anxietăţii: represiune, regresiune, introjecţie, de dragoste, blândeţe, opunerea afectelor fericite şi triste ale
izolare, 47
distrugere, raţionalizare etc;
46
T*^Tmmatxd*Ap€rcepfr(*tudki monografic)
experienţei La psQiottci: reprezentări delirante, perseverarea succesorilor apropiaţi ai creatorului T.A.T.-ului. Astfel,
R. Schafer (1967, p. 114) scrie: .Acest ansamblu de articole
sentimente de culpabilitate, autoacuzare şi reproş; teama este rodul efortului meu de aplicare a teoriei psihanalitice
de a fi bolnav, de a fi nebun, de afi singur, deafmbatrâni, de- freudiene contemporane la date particulare, într-o manieră
a fi incapabil. Planşa 18 este percepuţi şi resimţită ca depre-
sivă şi nu ca agresivă.
8t*rl ebseskmaie: descriere 5.6. Iatorptetana TJLT.-ntul în concepţia Ini
minuţioasă şi chiar bizara a detaliilor g R.Ho&
planşelor; fragmentarea povestirilor, siva, cu îndoieli, R. Hoit propune pentru prima dată o metodologie de
rigiditate; interpretare a istorioarelor T.A.T. fără să mai facă apel la
criticarea planşelor, intelectualiz conceptele de iev«ie şi vis. El subliniază că o dată cu lucrările
pedanterie în vocabular, conştiinţa de a proiecta şi mai lui Rapaport, psihologia clinica americană operează o
ales incapacitatea de a se menţine la o singură posibilitate, conversie definitivă în modalităţile de abordare a probelor
mai multe teme diferite venind în mintea subiectului proiective, fapt datorat, printre alţii, şi lui R. Knight,
pentru aceeaşi planşă (ambivalenţa, indecizie). D. Shapiro, M. Gill, R. White. Pe aceşti autori îi întâlnim în
Agresivitate: un semn important de agresivitate, dar numeroase publicaţii psihanalitice cu studii care abordează:
refulată, este faptul că între povestiri normale apare dintr-o •creativitatea şi procesele de gândire (Rapaport, 1951; Hoit,
dată o povestire foarte agresiva, dar al cărei deznodământ nu 1960); transferul (Gill, 1983); noţiunea de stil (Shapiro, 1965).
este prea crud. Dacă este asasinat un membru al familiei R. Hoit porneşte de la premisa că producerea unui
sau cruzimile sunt descrise cu lux de amănunte, aceasta este răspuns la o cerinţă a examinatorului şi la prezentarea unui
un semn de psihoză. material figurativ precis (standard - n.n.) este, înainte de toate,
Trăsături paranoice: teme de bănuială, spionaj, critici un produs cognitiv. Pentru aceasta, respectivul răspuns (în
moralizatoare în povestiri; concluzii bizare referitoare la cazul T.A.T.-uliii - istorioarele), este o expresie a capacităţii
- -mănător, divergenţe între planşă şi istorie; negare puternică adaptative a subiectului şi a «neutralizării pulsionale". Este
a tendinţelor agresive. evidentă, deci, apartenenţa lui Hoit la şcoala psihanalitică
Trăsături schizoide: teme extravagante (de exemplu, hartmaniană, numită .Ego-psychology". Această linie de
la planşa 17 BM: „un om tânăr se antrenează pentru a traversa cercetări a fost stimulativă, permiţând diferenţierea
Canalul Mânecii*); interpretarea simbolică a detaliilor (de interpretării T A.T.-uhii de psihanaliza clasica. Atitudinea lui
exemplu, podul din planşa 17 GF: „linia care separa viaţa de Hoit, şi mai ales insistenţa sa asupra faptului că istorioarele
moarte, soarele fiind viaţa şi apa fiind moartea. Tânăra fată T.A.T. pot fi considerate şi un „produs social* (citeşte: „cu
este nedecisă.'); teme de izolare de lume (de exemplu, planşa determinări psihosociale* - n.n.), a făcut ca istorioarele T.A.T.
14: „gardian într-un turn izolat şi obscur, care îşi petrece să nu fie concepute doar ca un rod al fanteziei strict individuale
timpul filosofând."); generalităţi foarte vagi; incoerenţă a a subiectului şi nici să fie privite prin analogie cu visul, aşa
povestirii; conţinut arbitrar, bizarerii ale limbajului; reacţii cum s-a petrecut în multe interpretări psihanalitice clasice.
bizare faţă de examinator sau examinare. R. Hoit introduce, în sfârşit, câţiva parametri de
R. Schafer - alături de alţi teoreticieni ai psihanalizei interpretare pertinenţi situaţiei T.A.T.-ului, ceea ce permite
prin studiile sale elaborate în S.U.A., a avut un puternic depăşirea unui posiba impas metodologic pe care, de exemplu,
impact asupra interpretării T.A.T.-ului. Prin teoria sa şi Piotrowsld s-a străduit sa-1 depăşească prin contribuţiile
referitoare la interrelatiile dintre acţiune şi limbaj, renovează sate privind utilizarea TA.T.-ului în domeniul clinic.
maniera de interpretare a T-A-T.-ului, pr»hft^"«1 o serie de După Hoit, istorioarele T.A.T. interpretate ca .produse
articole pe această temă. El introduce, printr-o declaraţie de cognitive* ar fi o mărturie a eficacităţii .eului liber de conflict*
principiu, noua interpretare a povestirilor T.A.T., care
marchează distanţarea faţă de interpretarea tui Ifurray şi a
şi a „autonomiei secundare a eului*. în această optică, răspunsurile în T.A.T. cuprind nu numai cuvinte lexicale
T.A.T.-ul devine o modalitate dea pune la încercare, în (substantive, adjective, verbe), ci şi instrumente gramaticale.
condiţiile de examinare psihologica, eficacitatea capacităţii Personalităţile nevrotice se recunosc mai ales prin alterarea
subiectului de «neutralizare a conflictelor". Schimbarea funcţiei sintagmatice: teme multiple, absenţa deznodă-
calitativă a pulsiunilor în orientări instinctuale, sexuale şi mântului, structurare deficitară a povestirii.
agresive este abandonată când această schimbare se
realizează în structura funcţionala a eului (V. Shentoub, 5.8. Interpretarea T.A.T.-utai după A. Ombredane
1972-1973, p. 585). A. Ombredane a încercat să facă o sinteză a lucrărilor
lui Murray şi Tomkins şi a propus un sistem de despuiere
5.7. Interpretarea psiholingvistică a T.A.T.-ului pentru fiecare istorie, în şase coloane:
Lingviştii (de Saussure, Jakobson ş.a.) au distins două 1.Teme şl desfăşurare: rezumate;
axe ale limbajului: funcţia paradigmatica (codul) şi funcţia 2.Analiza formală;
sintagmatică (mesajul). Prima este o funcţie a selecţiei şi a 3.Situaţia erou-anturaj; a se preciza: a) eroii şi
substituţiei prin similitudine; ea permite alegerea unui termen personajele anturajului care exercită o influenţă
din stocul lexical, ţinând seama de termenii care au sensuri
opuse sau sensuri apropiate. A doua este o funcţie de combi- asupra lui;
nare şi organizare a mesajului; ea dezvăluie lanţul vorbirii în b) condiţiile, în sensul lui Tomkins, pentru fiecare;
dimensiunea temporară; ea stabileşte contiguitatea termenilor 4.Motivaţia: este vorba de cea mai mare parte a
după regulile compatibili taţilor lingvistice. variabilelor lui Murray: trebuinţele eroului,
După cum a rezultat încă din dezbaterile simpozi- precizându-se
onului „Psiholingvistica şi tehnicile proiective" (Strasbourg, dacă ele sunt principale sau subsidiare,
•" S S), un studiu sistematic al ♦estpW r>rcv»ctive din - satisfăcute sau
activă psiholingvistică se anuuţâ interesant. Dintre cei ■ - nesatisfăcute. De asemenea se va preciza obiectul
x
■ ; au încercat să interpreteze T.A.T.-u 1 prin prisma de care
psiholingvisticii, îi putem aminti pe R. Gori şi Y. Poinso. sunt legate aceste trebuinţe: fiinţă umană, lucru, idee
Materialul T.A.T.-ului, care este mai structurat decât (bani,
cel al Rorschach-ului, constă în imagini ce conţin elemente, familie etc.) şi modul legăturilor; supraversive (fiinţe
în general personaje, uşor de perceput de către aproape toţi umane
subiecţii. De exemplu, la planşa I toată lumea vede un băiat superioare eroului) sau infraversive (fiinţe inferioare
şi o vioară. Numai psihoticii fac excepţie. Inexactităţile percep- eroului);
ţiilor relevă la aceştia alterarea funcţiei paradigmatice; ei 5.Comportament: a) tip de conduită: afectiv euforic,
confundă paradigmele (astfel, de exemplu, la planşa I, ei afectiv disforic, activ, verbal, ideativ; b) vector (după
ajung să perceapă în locul viorii un revolver cu care copilul Tomkins);
vrea să se sinucidă). c) stil (conform indicaţiilor lui Murray privind stilul din punct
Instrucţiunile T.A.T.-ului insistă asupra sarcinii de vedere al analizei formale);
sintagmatice; cu elemente lexicale care desemnează 6. Sistemul Ego: sistemul sau modul de integrare a
componentele fiecărei imagini, subiectul este invitat să personalităţii (cu schiţarea tendinţelor sale patologice);
compună o povestire, adică să structureze un mesaj (în urma predominanţa supra-eului (cu integrare sau cu conflict), a eului
identificării şi interpretării .perceptive). Interpretarea (eul ideal, narcisism sau controlul de sine), a sinelui; sentimente
T.A.T.-ului pune accentul pe verb, deoarece prin verbe se
enunţă acţiunea eroului. De altfel, contrar Rorschach-ului, conexe; culpabilitate, inferioritate; conflicte, compromisuri,
refulare, fugă, represie, perversiune, nevroză etc.
50 Interpretarea constă în studierea fiecăreia dintre
aceste coloane pentru a degaja caracteristicile principale,
secundare sau pe cele absente, apoi efectuarea sintezei acestor
caracteristici mai ales în două direcţii în care T.A.T.-ul aduce
unele lucruri noi în raport cu Rorschach-ul: originea
problemelor nerezolvate ale subiectului în istoria trăită şi
gradul său de adaptare la diversele tipuri de situaţii
interpersonale.
51
Vaste Pnda — ■ —— : —— — -TtMii Tematic <UApen*pţie(Xudiumonorufic)
Utilizarea schemei lui Ombredane pretinde ca sa se b)valorificarea detaliilor (câştig narcisic);
păstreze postulatele lui Murray: distincţia eroului şi a c)labilitate în identificări;
anturajului, opoziţia „trebuinţelor" şi a „presiunilor* externe. d)„transparenţa" fantasmelor subiacente (de exemplu,
simbolismul sexual);
5.9. Interpretare TJLT.-ahd dvpft V. «MStov» e) teme anxioase, de teamă de catastrofe,a căror
Vlca Shentoub utilizează TA.T.-ul într-o tonalitate anxioasă este mai evidentă la planşele mai puţin
perspectivă structurate;
a psihologiei clinice şi dinamice. Accentul este pus pe maniera f) refuz care poate avea valoarea unei fugi (reacţia de
în care eul se pune în faţa conflictelor şi în care rezolvă sau catastrofă).
nu rezolvă tensiunile care decurg de aici. 3. Rezultate ale factorilor precedenţi:
în 1969 V. Shentoub elaborează o fişă de analiză şi A. Factori de degajare: sunt factori care permit progresul
interpretare a istoriilor T.A.T., care cuprinde următoarele povestirii şi deznodământul său.
rubrici: a)prezenţa fanteziilor elaborate, în raport cu stimulul,
1 Caracteristici manifeste ale producţiilor cu coerenţă şi stabilitate a limbajului;
a)timp de latenţă iniţial; b)utilizarea „clişeelor" sociale şi ale vieţii cotidiene
b)existenţa liniştei (a pauzelor) intra-planşâ; (banalizare-socializare), permiţând o distanţare
c)necesitatea (sau nu) a chestionării; eficace;
d)natura istoriilor: c)evocarea relaţiilor de tip „prostie (greşeală)-pedeapsă"t
—istorii infantile, stângace; care par a corespunde unei distanţări, având aceeaşi
—istorii construite, „rotunde"; valoare
—istorii bogate şi elaborate; ca factorul precedent, dar utilizat de copii mai mici (8-9
—povestire la limita unei istorioare; ani);
—refuz categoric; d)recurgerea la un „happy end", la un sfârşit fericit.
—povestire confuză, dezorganizată. B. Factori de eşec: aceştia frânează desfăşurarea povestirii,
Oricare dintre aceste rubrici poate presupune noţiunile perturbându-i cursul, împiedecând construcţia ei logică.
următoare: a) fantezii rău structurate, teme „crude", „brutale";b).
—povestire depărtată de planşă (tendinţa la fabulaţie); detalii rare, percepţii ale unor obiecte deteriorate;
— poves tire „l ipit ă" de planşă (descrieri , cf. Dd. în c) alterări ale expresiei verbale;
Rorschach). d) percepţii „senzoriale" (remarci asupra culorii
2. Procedee folosite: planşelor, evocarea unor zgomote, mirosuri etc);
A. Factori de rigiditate : e)„acting out": subiectul îşi trăieşte istoria relatată şi
a)descriere; face gesturi corespunzătoare;
b)ataşare de detalii (în planşă sau în povestire); f)teme de sărăcie, abandon, incapacitate (reacţie
c)raţionalizări; depresivă);
d) „conduite amestecate", dus şi întors, încercări de g)teme de reuşită megalomanică, care apar într-un
anulare; context de hipomanie, alterând logica discursului
e)tematică de tip obsesional (aranjare, curăţenie, bani); (povestirii);
f)tendinţă generală de restricţie (încercare de control h) teme de persecuţie.
sau şoc fobie). Plecând de la aceşti factori, V. Shentoub pune în evidenţă
B. Factori de labilitate : o organizare normatt, de tip „puzzHngfonn",la subiecţii
a) istorii cu salturi, cu teatraiisme, gust de dramă, care prezintă o mare varietate de mecanisme defensive (de
introducerea de personaje care nu figurează ia imagine; „amenajări" defensive) şi o organizare patologica, de tip
„ttnrvoc-bianrvoc", la subiecţii al căror arsenal defensiv este
52 sărac, fiind restrâns la una sau două modalităţi principale

53
(oiganizâri de tip fobo-obsesionale sau un tablou de inhibiţie plăcerii. Aparatul psihic, devenit capabil să reţină câteva
extensivă). momente această cerinţă de descărcare, de suportare a
Redăm, în anexă, în mod extensiv, Fişa de *fM»* a tensiunii şi neplăcerea pe care această reţinere o declanşează,
povestirilor TJLT. propusă de V. Shentoub. inhibă investirea halucinatorie a reprezentării fantasmatice.
Conform teoriei interpretative a T.A.T.-ului elaborată Energia este în parte utilizată de .experienţele mintale care
de V. Shentoub, instrucţia, examinatorul şi materialul testului pun în lucru diferite căi de satisfacere" (J. Laplanche,
pot fi înţelese, resimţite de subiect ca „purtătoare de conflict* J.B. Pontalis, 1967, p. 341).
(F. Brelet, 1986). Noţiunile proces primar şi proces secundar sunt, în
Conflictul apare între presiunea pulsională, a cărei opinia exprimată de F. Brelet (1986), .chei conceptuale
expresie fantasmatică este reînviată prin prezentarea planşei, utilizate în interpretarea T.A.T.-ului după metoda elaborată
şi solicitarea, prin instructaj, de reprezentare a scopului, de V. Shentoub". Aprecierea calităţii oscilaţiei între procesul
respectiv, organizarea unei istorioare care intră în rezonanţă primar şi procesul secundar în construirea istorioarelor T.A.T.
cu afectele şi reprezentările provocate de planşele-stimuli, permite înţelegerea manierei în care subiectul trăieşte
respectându-se necesitatea comunicării şi legile limbajului. stimularea (imaginativă şi proiectivă - n.n.) prin planşele T.A.T.
Acest conflict poate să apară ca rezultat al contradicţiei între După cum scrie F. Brelet (1986), T.A.T.-ul este un
„a lăsa imaginaţia să se deruleze" şi „control" (autocenzură) instrument apt să releve funcţionarea psihică a individului
în elaborarea unei povestiri. De asemenea poate să apară ca în fluctuaţiile sale, de-a lungul succesiunii temporale, ca şi
rezultat al contradicţiei, manifestată la unii subiecţi, între în completitudinea lor. De asemenea, T.A.T.-ul relevă posibi-
solicitarea legată de conţinutul manifest şi conţinutul latent litatea subiectului de a tolera angoasa, neplăcerea sau,
ai planşei, în timpul perceperii acesteia. dimpotrivă, dificultăţile sale de a le face faţă. Se ştie că descăr-
Referinţele teoretice sunt împrumutate de V. Shentoub cările afective funcţionează în mare parte în procesul primar,
.Tietapsihologia freudianâ, care descrie runcţionarea - în trăiri de plăcere/neplăcere, dragoste/ură etc. Ele nu
icului după două moduri antagoniste dar complementare, primesc „calitate" decât legate de reprezentările induse prin
r\ . ale procesului primar şi ale procesului secundar. cuvinte, şi, deci, după ce ele au fost .luate în grijă de limbaj
După cum se ştie, procesul primar rezidă într-o şi de procesele gândirii. Această capacitate de a sesiza o trăire
investire a energiei pulsionale, în cantitate mare, care vizează în însăşi mişcarea ce o constituie, permite psihologului care
descărcarea sa imediată şi reîntoarcerea la o stare prealabilă utilizează T.A.T.-ul, ca şi Rorschach-ul, să evite o atitudine
mai puţin tensionată. Această energie, aşa-zis liberă, trece euristică şi clasificatoare, fixistă" (F. Brelet, 1986, p. 28).
de la o reprezentare la alta după modul pe care Freud 1-a pus Din lucrările elaborate de V. Shentoub - ihiţiatoarea
in evidenţă prin descoperirea .raţionalului" din vis: conden- şcolii franceze de interpretare psihanalitică a T.A.T.-ului - şi
sarea şi deplasarea. Reprezentările astfel reinvestite sunt a colaboratorilor săi (R. Debray, N. Rausch de Traubenberg,
.halucinante", oricare ar fi existenţa lor sau nonexistenţa în F. Brelet şi alţii) rezultă, printre altele, că interpretarea
realitatea externă. Reprezentările lucrurilor sunt elemente T.A.T.-ului permite relevarea capacităţilor adaptative ale
constitutive ale unor activităţi dorite. subiectului aflat în condiţii conflictuale, stresânte.
Procesul primar este postulat ca fiind primul sub V. Shentoub propune, de exemplu, noţiunea de „bună
unghi psihogenetic şi caracterizează definitiv activitatea distanţă" (distanţare adecvată — n.n.) pentru a evoca
inconştientului. El nu apare în activitatea conştientă, posibilitatea subiectului testat de a se situa în curentul
obişnuită, decât sporadic. Apare mai ales în vis, dar poate fantasmaticii sale şi de a se servi de aceasta pentru a
apare, fără îndoiala, uneori şi în trecerea la act. .alimenta" povestirile T.A.T. rămânând, totodată, fidel
Procesul secundar se grefează pe această realizare exigenţelor de elaborare secundara şi principiului realităţii.
primară a dorinţei, care nu se supune decât In acest sens, V. Shentoub şi N. Rausch de Traubenberg
principiului 55
Vaste Preda Testul Tematic de Aptnxpţte (studiu monografic)
(1982, p. 6) scriu: «Punerea în scena a unui conflict j...] nu 5.10. Sistemul d« cotare şi de interpretare a
devine semnificativa pentru conflictele neintegrate, pertur- T.A.T.-ului propus de J. Csirsska
bante, ale subiectului, decât dacă povestirea este ea însăşi Această modalitate de interpretare propusa de
perturbata, chiar dezorganizata, prin impactul cu fantasma J. Csirszka a fost concepută pe baza „construct system'-ului
-şi apărările. Dacă, dimpotrivă, un asemenea material elaborat de Crombach-Meehl, fiind utilizată şi la noi în ţară
reprezin că reţeaua unei «distanţe» care permite o bună secun- de L. Wass (1973) sub coordonarea prof. B. Zârgâ. Este o
darizare, chiar crearea unei mici opere originale, în care construcţie teoretică tridimensională, cele 3 axe cuprinzând
fantasmele şi realitatea planşei se conjugă, atunci suntem în următorii factori importanţi ai integrării:
prezenţa unei stăpâniri (a situaţiei, a stărilor afective - n.n.) —sociabilitatea;
care atestă integrarea satisfăcătoare a subiectului şi —afectivitatea;
nonexistenţa la un astfel de subiect a unei problematici —activitatea.
perturbante". Sociabilitatea adecvată este condiţia de bază a
Valoarea sistemului interpretativ al T.A.T.-ului integrării, iar afectivitatea corespunzătoare este ceea ce
elaborat de V. Shentoub rezidă, după opinia exprimată de influenţează calitativ integrarea socială. Rolul activităţii în
F. Brelet (1986), mai ales în faptul că permite o analiză integrarea socială este evidentă.
diferenţială a structurilor şi organizărilor mintale, pe baza în acest sistem diferenţiem manifestări ce pot fi
unei „nosografii psihanalitice" racordată la o optică ' evaluate ca: social-pozitive, social-negative, social-neutre sau,
din aceste puncte de vedere, neevaluabile. Pe axa teoretică,
interdiscipîinarâ. notele sociabilităţii se întind de la «Agresivitate* până la „Mani-
Iată ce scriu, în acest sens, chiar V. Shentoub şi festarea dragostei". Indicele de integrare socială este
N. Rausch de Traubenberg (1982, p. 6): Jn referinţă cu această determinat de saturaţia zonei pozitive a axei. Acesta trebuie
nosografie (psihanalitică — n.n.), datele culese cu T.A.T.-ul corelată cu calitatea şi frecvenţa notelor ce apar în zona
permit, în funcţie de caz, să emitem ipoteza unei structuri negativă şi neutră.
nevrotice (obsesionale sau isterice, de exemplu), a unei După cum am amintit, altă componentă de bază a
structuri psihotice (schizofrene, melancolice, paranoide) sau integrării sociale este afectivitatea. Pe axa teoretică notele
a unei organizări de tip «Stare Limită» [...]. Principiul afectivităţii includ diferite grade ale stărilor stenice sau
complexităţii organizărilor mintale nu scapă autorilor astenice, inclusiv reacţiile anormale. Aceste note, pe lângă
contemporani care evocă, prin sintagme diferite, aceleaşi funcţia de indice cantitativ, au o mai mare semnificaţie în
organizări mintale (...]. Această particularizare conduce la semnalarea calităţilor integrării.
luarea în seamă a locului relativ pe care îl deţin aceste Relevarea notelor care vizează activitatea şi funcţiile
structuri parţiale in economia generală a funcţionării mintale. adaptative ale personalităţii are o importanţă deosebită din
Astfel, mecanismele problematicii stilului psihotic pot primi punctul de vedere al cunoaşterii integrării subiectului. Notele
0 valoare preponderentă, după oum ele pot să nu apară decât caracteristice ale manifestării activităţii în unele povestiri
sporadic, cedând imediat locul modalităţilor nevrotice [...]. trebuie să fie interpretate împreună cu manifestările
T.A.T.-ul furnizează date ce par să convină perfect acestui tip sociabilităţii şi afectivităţii. Nu este indiferent în ce zonă a
de analiză diferenţială". sociabilităţii şi cu ce .colorit" afectiv se manifestă activitatea
Această analiză diferenţială - subliniază F. Brelet efectuată în formă concretă sau pe plan mintal.
1 ' 986, p. 44) - oferă psihologului un instrument Schema sistemului de înregistrare, care conţine notele
comprehensiv indicative şi totodată contraindicative ale integrării este
ai trăirii umane, pertinent atât exigenţelor cercetării cât şi prezentă în tabelul II. Această schemă cuprinde zona de
unei practici cu inserţii plurivalente.

56 57
TeshJ Tematic de,
manifestare a factorilor de bază, împreuna cu manifestările
lor specifice. Zonele de maalfefttaie a notelor-constrnct
Notarea ZONE DE MANIFESTARE MANIFESTĂRI
In cadrul studierii fiecărei istorioare se relevă atât (note-con*™*)
manifestările eroului principal cât şi cele ale mediului său.
Aceste manifestări sunt urmărite din punctul de vedere al SOCIABILITATE
celor trei factori ai integrării sociale:
a)sociabilitate; Social-pozitiv ■ Manifestarea dragostei
b)afectivitate;
c)activitate. Notarea se face în „Foaia de evaluare", Conştiinţă
Iubire
prezentată în tabelul III.
La fiecare notâ-construct prezentă în istorioară se Social-neutru Neutralitate
notează numărul planşei la rubrica notei-construct în coloana
N (a eroului principal), respectiv P (a mediului). Deseori s-a Singurătate
întâmplat ca o manifestare să cuprindă mai multe note- Social-negativ Opoziţie
construct. în asemenea cazuri se notează toate notele relevate.
De fapt, în cazul unei istorioare (deci nu descriere) este Antisocialitate
neapărat nevoie ca măcar o singură notă să poată fi introdusă Agresivitate
în zona sociabilităţii, afectivităţii şi activităţii. Dacă nu este Suicid
posibilă stabilirea acestor note se notează în rubrica AFECTIVITATE
.Neutralitate" şi «linişte afectivă". Dacă lipseşte forma de
-cavitate, atunci nu se consideră cele povti J^ a. ., Isiorioară Afectivitate aptă Euforie
şi se notează la „Reacţii speciale". Tot aici se notează, de
asemenea, clişeele, descrierile, povestirile şi celelalte reacţii pentru integrare Armonie
speciale ce apar în cazul examinării cu metode proiective. Compensare
Pentru a decide unde vor fi notate manifestările este Afectivitate nesigură Linişte afectivă
utilă definirea lor, dată de J. Csirszka, pe care o redăm în
tabelul următor: pentru integrare Disforie
Sensibilitate
Afectivitate nefavorabilă Labilitate
pentru integrare Supărare
Anormalitate
ACTIVITATE

Se poate manifesta în: faptă


atitudine
cuvânt
intenţii
gând
interes
pasivitate
58
Vasi* Pnda-
ra. Tabelai IV.
FOAIE DE EVALUARE Reacţii speciale legate d<
NUMELE ŞI PRENUMELE. REACŢII SPECIALE
VÂRSTA________________ n:
DIMENSIUNI ALE N P EI EU n+zn
N+P
PERSONALITĂŢII
+ 0
SOCIABILITATE s
A

MANIFESTAREA Noto
DRAGOSTEI «truct ale sociabilităţii dragostei: In sens restrâns este
CONŞTIINŢĂ locul de notare a bunăvoinţei şi simpatiei, cum sunt prietenia,
IUBIRE mţelegerea, a da daruri etc. în sens larg aici aparţin şi acţiunile
NEUTRA] LITATE cu caracter uman - caritabile. Aici se notează, printre altele,
LTATE consilierea, avertizarea cu intenţia bună, vindecarea,
OPOZIŢII răsplătirea, îngrijirea, diferitele servicii, amabilitatea, politeţea
ANTISOCIAIiTATE etc.
AGRESIVITATE Conştiinţa: In majoritatea cazurilor apare ca o
SUICID mustrare de conştiinţă sau regret. Mai rar se întâlneşte ca o
AFECTIV] TAT cumpănire morală şi decizie luată în urma acesteia, şi mai
K rar drept conştientizarea acţiunilor morale pozitive sau
EUFORIE atitudini etc.
ARMONIE Iubire: în cazul de faţă prin iubire înţelegem, în
COMPENSARE primul rând, o relaţie afectivă pozitivă. Evidenţierea
LINIŞTE AFECTIVA caracterului de relaţie face ca să figureze în zona
DISFORIE sociabilităţii. Bineînţeles, caracterul ei afectiv se notează şi în
SENSIBILITATE zona afectivităţii la rubrica respectivă. In acele cazuri când
LABILITATE reacţia verbală semnifică pluralul (ex. se iubesc) se notează
SUPĂRARE ambele părţi, N şi P. Tot la această categorie se notează şi
ANORMALITATE manifestările cu caracter sexual.
ACTIVII PATE
Neutralitate: La rubrica N se notează indiferenţa,
manifestările neutralităţii în privinţa sociabilităţii, totodată
ÎN FAPTĂ şi acel caz când personajul principal nu face nimic şi nici nu
N ATITUDINE are intenţia să facă ceva. Neutralitatea în relaţiile sociale poate
N CUVÂNT semnifica lipsa relaţiilor sociale, dar poate fi şi semnul pru
N INTENŢII denţei exagerate şi a apărării eului. La coloana P se notează
ÎN GÂND
numai indiferenţa şi neutralitatea care este exclusivă din
ÎN INTERES partea mediului. . •
PASIVITATE
Singurătate: Este rubrica dezolării, solitudinii, dar, de
exemplu, nu se notează singurătatea atunci când este ur-t
unui deces.
60 61
Vasăe Preda

Labilitatea a fost considerată schimbarea în sens negativ (de


Opoziţie: Este vorba de opoziţia deschisă sau latenta exemplu, depravarea) şi regresia la un nivel scăzut, recidiva
a personajului principal, care poate fi luarea unei poziţii sau unei greşeli vechi etc. Tot aici se notează ajungerea într-o
atitudini. In general se manifesta ca o reacţie directa. Aici se situaţie periculoasă şi critică, suportarea acesteia (indiferent
include minciuna opoziţionala, revolta, opunerea în faţa de deznodământ), labilitatea morală (de exemplu, acţionarea
voinţei unei persoane cu prestigiu, neînţelegerea etc. contrar convingerii), incapacitatea de a acţiona, de a alege,
învingerea greutăţilor, rezolvarea problemelor în unele cazuri de a decide, problematizarea.
presupune o opoziţie, deşi nu obligatoriu şi nu în fiecare caz. Supărare: Manifestările de mânie şi ură.
Antisociabilitate: Sentiment duşmănos, atitudine Anormalitate: Toate simptomele patologice şi de
nemiloasă, vitregă, comiterea nedreptăţii, ceartă. Dacă în anormalitate.
ceartă ia parte activ atât personajul principal cât şi mediul
său se notează în ambele părţi, la N şi P. Notele-construct ale activităţii
Agresivitate: Lezarea, corporală sau morală, jignire. Aceste note-construct includ o gamă largă de
Păgubire materială sau morală, acces de furie direcţionat spre manifestare a unor forme ale activităţii, ce merg de la fapte şi
cineva, injurie, atentat, ucidere, tortură etc. acţiuni săvârşite, până la exprimarea dorinţei şi intenţiei
Suicid: Notarea este univocă (sinucidere). de a acţiona. Dar tot în această rubrică sunt cuprinse şi
formele pasivităţii.
Notele-construct ale afectivităţii în faptă: Toate formele acţionării.
Euforie: Aici se notează manifestările bucuriei, bunei în atitudine: Este rubrica la care se notează „set"-ui,
dispoziţii, fericirii. Dacă o tristeţe sau o altă dispoziţie afectivă obişnuinţa; de exemplu: respectul reciproc, ajutorul,
nefavorabilă s-a schimbat în favorabilă şi istorioara s-a aprecierea, lupta etc.
terminat bine, aceasta se notează la „Disforie" şi „Euforie", în cuvânt: Aici se includ manifestările verbale,
respectiv „Armonie". dialogul, convorbirea, discuţia.
Armonie: Organizarea, echilibrul, stabilitatea afectivă în intenţii: Se notează scopurile, planurile, hotărârile,
şi emoţională. dorinţele, dacă acesteaau apărut în mod general. De exemplu,
Compensare: Când o aspiraţie sau pretenţie este „a vrut să creeze ceva măreţ şi frumos".
împiedicata şi reuşita se face pe altă cale sau se face o în gând: Formele de activitate anterioare includ
activitate complementară. Se notează toate notele de compen - implicit şi activitatea în gând. în primele trei cazuri nici nu
sare, chiar dacă a fost adecvată sau nu. Deci, aici se notează este nevoie să o notăm. Dar se notează atunci când gândirea
excesul de compensare, precum şi refularea. nu a dus la fapte, atitudini, reacţii verbale, dorinţe. Exemplu:
Linişte afectiva: lipsa manifestărilor afective, tocirea , „Băieţelul a meditat asupra situaţiei lui triste".
şi neutralitatea afectivă. Lipsa manifestărilor afective poate fi în interes: Interesul se prezintă sub forma lui
semnul izolării şi disimulării. în coloana P se notează obişnuită, cea a curiozităţii. în afară de aceasta se notează
neutralitatea afectivă exprimată şi indiferenţa. acordarea de atenţie şi orientarea fermă spre unele teme.
Disforie: în sensul larg al cuvântului disforia Exemplu: „Băieţelului i-a plăcut foarte mult să cânte la vioară",
înseamnă o stare afectivă nefavorabilă. „Tot timpul a petrecut exersând", „Plăcerea lui a fost să
Sensibilitate: Cuprinderea diferitelor manifestări de urmărească toată noaptea stelele".
sensibilitate. Aici se notează hipersensibilitatea, rafinamentul Pasivitate: La această rubrică se notează:
afectiv, exigenţa mărită a dragostei, nostalgia, entuziasmul, a) „pasivitatea" demonstrativă, care a provenit din
surpriza, emoţia şi reacţiile înduioşării. opoziţie, protest, îndărătnicie, ca şi neexecutarea acţiunii,
Labilitate: Aici se notează acele cazuri ale schimbărilor neglijenţa;
si variaţiilor care au exprimat nesiguranţă, nehotărâre.
63
62
b) absenţa reacţiei datorata lipsei de putere, moleşelii,
slăbiciunii etc.
De asemenea, atunci când persoana a primit apel la
acţiune, la luarea unei atitudini şi la acest apel nu manifestă
nici o reacţie din simplă neglijenţă. 6. DIRECŢII NOI ÎN
8chema sistemului de evaluare se poate utiliza ca
şi .construct system', dar pentru aceasta este necesară INTERPRETAREA T.A.T.-ULUI
stabilirea frecvenţei globale a unor manifestări, procedeu
care permite alcătuirea unui etalon pentru analize clinice (L. Din paginile anterioare, rezultă că de la data elaborării
Vass, 1973). Testului tematic de apercepţie (1943) şi până în prezent,
numeroşi psihologi au încercat să îmbunătăţească modalităţile
de interpretare a povestirilor elaborate de subiecţii examinaţi
cu această probă, proiectivă. Redăm, în cele ce urmează,
principalele direcţii care au dus la ameliorarea Interpretării
T.A.T.-uhii.
1)Cunoaşterea aprofundată a unor aspecte din viaţa
subiectului (pe baza anamnezei, a metodei
biografice, a
convorbirii etc.) pentru a determina mai uşor în ce
măsură
trebuinţele neconştientizate sau cele conştientizate,
emoţiile
şi sentimentele proiectate de subiect în povestirile
T.A.T., în
modul de a fi şi de a acţiona al eroului cu care se
identifică,
corespund realmente vieţii psihice,
comportamentului
manifest şi problemelor esenţiale pe care i le pune
subiectului
mediul său real, fizic şi social. Deci, după cum
am mai
menţionat, .interpretarea oarbă" a T.A.T.-ului nu este
indicată,
ci, dimpotrivă, .este necesară o anumită
cunoaştere a
trecutului subiectului şi a situaţiei sale prezente,
precum şi
puţină intuiţie pentru a aprecia dacă un element dat
aparţine
trecutului subiectului, prezentului sau
viitorului său
anticipat* (Murray, 1950, p. 9).
2)în interpretarea TJLT.-ului este indicat să se plece
de la două postulate, care ulterior pot fi modificate,
după caz.
Primul postulat, formulat de Murray, se referă la
faptul că trebuinţele, emoţiile şi sentimentele eroilor ar
reprezenta tendinţe ale personalităţii subiectului. Aceste
tendinţe pot fi actualizate în prezent, ele pot aparţine
trecutului sau viitorului anticipat şi, prin urmare, pot
reprezenta energii potenţiale care temporar sunt latente.
Subiectul poate să nu fi conştientizat aceste tendinţe (actuale,
trecute sau viitoare), pe care însă le proiectează în povestirile
T.A.T. Deci, povestirile pot releva - nu numai prin demersul
literar ca atare, ci şi simbolic - un aspect al situaţiei actuale
65
Testtâ Tematic de Ai
a subiectului, al unei situaţii trecute sau al unei situaţii în fiind nedrepţi cu el). In acest tip de proiecţie se utilizează, de
care s-ar putea găsi subiectul în viitor, ca urmare a asemenea, modul indicativ sau optativ.
trebuinţelor, dorinţelor, sentimentelor şi atitudinilor sale în Interpretarea acestor tipuri de proiecţie ne ajuta să
raport cu „presiunile externe" ale mediului fizic şi social. deducem dacă nu cumva în eroii povestirilor T.A.T. are loc
Acţiunile povestirilor pot fi raportate la lucruri pe care proiectarea a ceea ce subiectul crede că este sau
subiectul le-a făcut, ar fi dorit să le facă, a fost tentat să le proiectarea • ceea ce ar vrea st fie (respectiv, tendinţele
facă sau la situaţii de care i-a fost sau îi este teamă. acceptate de conştiinţa subiectului),-iar în celelalte personaje
Al doilea postulat rezidă în faptul că «presiunile se proiectează alte tendinţe ale subiectului, neacceptate de
externe* sunt variabile care reprezintă forţe din mediul fizic conştiinţa sa, dar care se află în stare latenta în subconştientul
şi social al subiectului (din trecut, din prezent sau din viitor), sau în inconştientul acestuia (Piotrowski, 1950). S-ar putea
aşa cum sunt ele percepute sau imaginate de acesta. Ele se ca aceste tendinţe să se manifeste mai des la persoanele
raportează la situaţii pe care subiectul le-a întâlnit efectiv, la paranoice.
situaţii pe care doreşte şi speră să le întâlnească sau la situaţii 4) Testul tematic de apercepţie este una dintre
de care se teme şi nu ar dori să le întâlnească. Deci, în general, probele care permit să se descopere mai ales tendinţele
.presiunea externă" poate fi interpretată ca viziunea pe care nemanifeste ale subiectului, trebuinţele neconştientizate
o are subiectul despre mediul său de viaţă şi, în general, ale acestuia. Dar uneori trebuinţele neconştientizate şi
despre lumea înconjurătoare. Impresiile pe care le va proiecta conflictele subiectului nu se exprima în mod deschis în
în povestirile T.A.T. şi haloul afectiv corespunzător sunt povestiri, ci simbolic, şi trebuie descifrate printr-un procedeu
verosimile pentru interpretarea unei situaţii existente sau similar cu cel utilizat în psihanaliză.
pentru anticiparea unei anumite situaţii din viitor. în interpretarea T.A.T. -ului este necesar să se ţină
3) Pentru nuanţarea acestor postulate, psihologul seama de întreaga bogăţie a protocolului subiectului
^... analizează şî interpretează diferitele tipuri de pro- examinat, admiţând de la început posibilitatea existenţei
iecţie (speculativă, catarticâ, complementari) care se
;
mai multor eroi. Aceasta are mai multe semnificaţii posibile
ntâinesc în povestirile T.A.T. realizate de subiect (Ombredane, (Ombredane, 1949;Snyders, 1966). Astfel, mai întâi nu trebuie
19^9). Prin proiecţia speculativă subiectul regăseşte în să se considere că s-ar putea stabili raporturi simple şi nete
;maginea altuia caracteristicile pe care le pretinde, le doreşte între eroi; ceea ce se proiectează este tocmai unitatea
să fie ale lui. Acest tip de proiecţie se efectuează prin structurală, dinamică a unor trăsături ale personalităţii su-
exprimări la modul indicativ sau la modul optativ. (De biectului. Pluralitatea eroilor relevă tocmai bogăţia psihică a
exemplu, o fetiţă orfană, crescută de o femeie morocănoasă şi unui individ care îşi caută, de exemplu, echilibrul adaptativ
ostilă, povesteşte la o planşă din T.A.T. o scenă de tandreţe de-a lungul unor conflicte pe care le rezolvă. într-adevăr, cu
între o mamă şi copiii săi). în proiecţia catartica subiectul cât are mai multe amintiri şi cunoştinţe mai bogate, cu atât
atribuie imaginii altuia nu numai caracteristicile care îi sunt el este mai capabil să facă ample variaţii, chiar în jurul unor
proprii sau care ar dori să fie ale sale, ci şi caracteristicile pe personaje şi al unor tendinţe esenţiale. De asemenea, capaci-
care pretinde că nu le are, pe care refuză să le considere ca tatea de a vedea mai multe soluţii în desfăşurarea şi
fiind ale sale. Prin această proiecţie catartica subiectul „se deznodământul povestirilor, de a le pune alături, de a alege
eliberează" (catharsis) de trăsăturile indezirabile, dintre ele - uneori chiar ezitând - pe cea considerată mai
proiectându-le, deplasându-le ăstora altuia. în proiecţia bună, sunt caracteristici ale unei persoane integrate, spune
complementara subiectul atribuie -l'^ra sentimente sau Snyders (1966). In schimb, Ombredane (1962), referindu-se
atitudini care le justifică pe ale sale. (De exemplu, un la existenţa mai multor eroi în povestirile T.A.T., susţine
adult revoltat împotriva conduitei predelincvente, descrie că această proiecţie divizată poate fi semnul unui eu
personaje severe şi injuste faţă de erou, căci el are nevoie, insuficient integrat, pluralitatea eroilor relevând chiar şi un
pentru a se revolta, să-i simtă pe alţii ca
67
66
Vasăe Preda Testul Tematic de Ap afic)
eu patologic, care şi-a pierdut unitatea. Deci, traiectul dintre perturbare mai profundă a personalităţii sale, deci cu cât
eroi şi subiect este uneori dificil de stabilit, fiind foarte cazul va fi mai patologic, cu atât subiectul examinat cu T.A.T.
variat şi bogat în semnificaţii. Astfel, un personaj poate re- se va proiecta mai uşor şi mai deplin într-un personaj unic,
prezenta subiectul aşa cum simte el câ este, iar alt personaj mergând spre o „confidenţă" aproape transparentă, prin
poate evoca ceea ce subiectul pretinde că nu este, ceea ce ar proiectarea stării sale psihice, „uitând" de situaţia de
vrea să nu fie, dar nu se poate abţine să nu fie aşa. Sau, de examinare (Snyders, 1952).
exemplu, în alt caz, într-un protocol al unui adult, unul dintre Cu cât personalitatea subiectului este mai bogata
eroi este un copil care poate reprezenta aproape direct şi mai echilibrată, cu atât mai mult este insuficientă şi
dorinţele infantile ale subiectului, dar, în acelaşi timp, poate neadecvată interpretarea T.A.T.-ului prin corespondenţă
semnifica doar eforturile sale de disimulare. simplă „termen cu termen". Deci, în măsura în care avem
5) Considerăm însă câ nu pluralitatea eroilor în sine de-a face cu o persoană cu o structură psihică mai dezvoltată,
este un semn patologic, această evaluare facându-se doar mai armonioasă şi mai flexibilă sub unghiul adaptării
în raport cu intensitatea şi frecvenţa unor trebuinţe şi creatoare la situaţii noi, căutăm să ne îndepărtăm de schema
stări afective de nuanţe patogene, în raport cu alte interpretării apropiată copiei. în acest caz raportul dintre
elemente psihopatologice reieşite din analiza conţinutului subiect şi povestirile sale trebuie interpretat într-un mod mai
şi formei povestirilor T.A.T. în acest sens, Rapaport şi nuanţat, mai complex, deşi s-ar putea menţine ideea
Schafer au stabilit o lista de semne psihopatologice, relevate posibilităţii de a exista şi o relaţie relativ directă între o parte
prin T.A.T., pentru unele tulburări şi boli psihice (pe care a unor povestiri şi un anumit aspect al personalităţii
le-am menţionat în subcapitolul 5.5.). subiectului. După Snyders (1950), ar fi o naivitate să atribui
Ceea ce trebuie reţinut legat de aceste semne unui subiect normal, inteligent şi echilibrat, echivalentul
psihopatologice care pot apare în protocoalele T.A.T. ale unor povestirilor pe care le-a construit, deoarece intensităţile
subiecţi este foptul că nicidecum ele nu sunt patognomonice diferite ale unor pulsiuni sunt suficiente pentru a le
şi deci nu putem pune un diagnostic psihiatric doar pe transforma profund (de exemplu, povestirea unei crime
baza acestei probe proiective. în schimb, informaţiile poate corespunde unei simple dorinţe de a fi separat de
obţinute prin T.A.T. sunt utile pentru completarea datelor cineva).
clinice la bolnavii deja diagnosticaţi sau la cei cu un diagnostic 7) tn interpretarea trăsăturilor psihice ale eroului
prezumtiv, iar în situaţia în care se descoperă âstfei de semne povestirilor T.A.T. trebuie să fim prudenţi atunci când le
psihopatologice la subiecţi care nu au consultat încă un considerăm ca aparţinând, de fapt, subiectului, întrucât
psihiatru, aceştia trebuie trimişi urgent pentru examinare persoana normală are posibilitatea de a se „masca", de a
clinică. La capitolul „Analiză de cazuri" vom prezenta se apăra, de a rezista proiecţiei. într-un studiu, Shentoub
asemenea situaţii, întâlnite de noi. (1973) a comparat protocoalele T.A.T. a două grupe de subiecţi:
6) Interpretarea apropiată copiei, care constă în a subiecţi care nu manifestau nici o tulburare şi subiecţi care,
considera că un singur erou corespunde subiectului şi că deşi trăiau şi lucrau în condiţii normale, au simţit nevoia să
trebuinţele, emoţiile şi sentimentele sau conflictele consulte unpsihiatru. Din analiza şi interpretarea datelor a
eroului sunt, de fapt, aceleaşi cu ale subiectului, nu poate reieşit că subiecţii primei grupe au ştiut să menţină între ei
constitui în nici un caz modelul general de interpretare. şi planşe o „distanţă" adecvată, datorită căreia au reuşit să
Acest tip de interpretare „termen cu termen" nu este a- povestească fără a se confesa. Ei au introdus în povestiri şi
df cvat decât unora dintre cazurile patologice. într-adevăr, alte elemente pe lângă cele existente în planşe, mai ales teme
proiecţia „termen cu termen" este cazul particular al secătuirii şi valori comune, pe care şi le-au putut apropia fără a le trata
patologice a personalităţii, îndeosebi a sferei afective şi ca „obiecte individuale", ca aparţinându-le doar lor. în schimb,
motivationaie a subiectului. Cu cât un subiect va prezenta o subiecţii grupei a doua, cei care au simţit nevoia să consulte
un psihiatru, au procedat mai des la proiecţii directe si
69
Testul Tematic de A
p (studiu monografic)
imediate; planşa devenea pentru ei un pretext ca sa facă coerente şi constante, autoritatea binevoitoare, dar fermă.
povestiri autobiografice şi sa se confeseze. Subiectul îşi simte viitorul nesigur, crede câ viitorul aparţine
In privinţa absenţei rezistenţei la proiecţia de tip celui ce se va impune în mod agresiv, şi pornind de aici este
confesiune după vârsta de 12-13 ani, în sensul câ subiectul tentat să se impună prin propriile sale forţe de nuanţă
nu se poate abţine să nu facă povestiri în care vorbeşte despre agresivă.
el Însuşi, Heuyer şi Shentoub consideră că este simptomatică Prin studierea şi interpretarea întregului „univers" ce
pentru o disfuncţie intelectuală şi/sau afectivă. se degajă din povestirile T.A.T. surprindem mai birie
In acord cu Snyders (1966) putem considera câ există întrepătrunderea dintre trebuinţele, emoţiile şi sentimentele
o trecere lentă, gradată, fără rupturi, în cadrul liniei care eroilor şi „presiunile externe". în acest mod, de exemplu, cu
uneşte subiectul perfect echilibrat, bine „mascat" în cadrul cât sunt mai mari diversitatea şi incompatibilitatea
examinării cu T.A.T., cenzurându-şi proiectarea, şi subiectul motivaţiilor într-o povestire, cu atât mai mari sunt indecizia
cel mai dezechilibrat, cu un psihism patologic, relevat şi prin şi anxietatea subiectului, insatisfacţia de sine, frecvenţa
proiectarea directă, prin intrarea în „scena dramatica" a poves- problemelor nerezolvate, dificultatea de a urmări şi realiza
tirii. De acest aspect trebuie să ţinem seama în interpretarea adaptarea şi de a-şi atinge scopurile. De asemenea, cu cât
Testului tematic de «percepţie. sunt mai diverse personajele care îşi asumă o anumită
8) Modul de interpretare cel mai profund, care atitudine, cu atât este mai sigur că motivaţia corespunzătoare
corespunde cel mai bine populaţiei normale, este acela în acestei atitudini este puternică şi spontană la subiect. în
care se renunţi la ideea de „copie", de corespondenţa schimb, nu putem preciza care este frecvenţa cu care această
„termen cu termen", în favoarea analizei şi interpretării motivaţie determină comportamentul manifest al subiectului.
„universului" povestirilor. Dacă protocolul T.A.T. al unui Putem spune doar că această trebuinţă fundamentală îi va
subiect este studiat ca .fizionomie" de ansamblu a universului provoca subiectului tensiune psihică şi anxietate dacă nu va
psihic al eroului (eroilor) cu care se identifică, atunci şi inteli- fi satisfăcută (Snyders, 1966).
genţa, şi echilibrul afectiv, şi motivaţia, şi creativitatea îşi
pot găsi locul, în timp ce proiecţia simplă „termen cu termen" 9) în interpretarea T.A.T.-ului o problema complexă
presupune un subiect a cărui personalitate este perturbată, este aceea a relaţiilor dintre proiectarea unor stări psihice
atingând diverse grade ale patologicului. Desigur, ştiinţa şi ale subiectului în eroul (eroii) povestirilor şi în acţiunile
arta psihodiagnosticianului n vor ajuta pe acesta să evalueze, acestora, pe de o parte, şi comportamentul manifest,
în fiecare situaţie, când să apeleze la interpretarea „termen prezent sau viitor al subiectului, pe de altă parte. Subliniem
cu termen" şi când nu, luând în seamă „universul" complex că T.A.T.-U1 este o probă proiectivă pe baza căreia descoperim
al eroilor din povestirile T.A.T., fără să exagereze şi fără să mai ales trebuinţe şi conflicte, îndeosebi neconştientizate,
sărăcească mulţimea informaţiilor posibil de obţinut prin alături de emoţii şi sentimente ale subiectului examinat, care
aplicarea acestei probe proiective. nu au neapărat o valoare predictivă în privinţa conduitei
Pentru a ilustra necesitatea luării în considerare a prezente sau viitoare a acestuia. De fapt, chiar Murray (1943;
întregului „univers" de factori, amintim cercetarea efectuată 1950) spune că T.A.T.-ui permite să se descopere mai ales
de Boulanger-Balleyguier (1960), prin care s-a constatat câ, tendinţele nemanifeste ale subiectului, deci cele latente. Unii
in general, protocoalele C.A.T. ale copiilor agresivi (caracteriali) psihologi, uitând faptul că istorioarele realizate prin aplicarea
nu sunt mai „agresive" decât la copiii normali. Dar dacă se acestui test proiectiv sunt mai mult povestiri construite ima-
analizează povestirile în integralitatea lor, cu toţi factorii care ginar decât „documente" ale comportamentului real, tind să
se întrepătrund, se degajă un „univers al copilului agresiv", considere că variabilele care sunt slabe în povestirile
care posedă o fizionomie de ansamblu caracteristică: este un subiectului ar fi la fel şi în personalitatea sa, aşa cum se
univers din care lipsesc cadrele stabile, regulile de conduită, manifestă în viaţa cotidiană. Această idee are un oarecare
fundament, în sensul câ unele studii statistice au arătat câ.
70
71
Testul Tematic de. rfic)
într-adevăr, descriu
există o planşele decât
corelaţie le
pozitivă, în interpretează,
cazul fără a face
majorităţii adevărate
variabilelor, povestiri, al
intre puterea celor ale căror
de expresie istorioare
imaginară prin T.A.T. ajung
T.A.T. şi la
intensitatea deznodământ
manifestării după o serie
acestora în de dificultăţi,
comportamen precum şi al
tul subiecţilor în
subiecţilor. povestirile
Totuşi, spune cărora
Murray, nu motivaţiile
putem acorda sunt exprimate
întotdeauna o conform
încredere prea dezirabilităţii
mare acestei sociale şi a
concluzii, căror
deoarece nu povestiri la
numai că s-a planşa albă
constatat sunt cam de
existenţa a acelaşi tip cu
numeroase celeialte.
excepţii Probabilitatea
individuale, ca o temă a
dar in cazul T.A.T.-ului să
unor trebuinţe se manifeste in
şi emoţii comportament
importante, ul subiectului
îndeosebi a este în funcţie
celor refulate, de frecvenţa
se manifestă de apariţie a
exact temei
contrariul a respective, în
ceea ce este funcţie de
considerat coerenţa de
„general ansamblu a
valabil". protocolului,
Gândurile sunt în sensul
mai puternic absenţei
influenţate de temelor
trebuinţele incompatibile,
acute inhibate şi in raport cu
sau latente de intensitatea
mai mult timp, emoţională
decât de care însoţeşte
trebuinţele tema.
recent în privinţa
satisfăcute sau raportului
pe care o dintre
anumită proiecţie şi
acţiune a comportament
subiectului , Ombredane
le-a atenuat. (1962)
Or, toate distinge
acestea povestiri
influenţează „omotetice",
proiecţia în conform
cadrul cărora
povestirilor subiectul are
T.A.T. Se toate şansele
întâmplă să se poarte
uneori ca ca eroul, şi
Testul tematic povestiri
de apercepţie „antitetice",
să releve chiar caz în care
contrariul a subiectul are
ceea ce toate şansele
subiectul face sa nu facâ
sau a ceea ce nici unul
spune voluntar dintre actele
şi conştient în atribuite
viaţa sa de zi eroului.
cu zi. De Pentru <
asemenea, ^reciane, o
povestirile povestire
T.A.T. este
reflectă „omotetica"
uneori atunci când
atitudini eroul J ae
stereotipe şi aceiaşi sex si
superficiale aproximativ
care nu sunt aceeaşi vârstă
caracteristice cu subiectul, -
subiectului, ;; simpatic,
pentru că el işi descurcăreţ,
ascunde recompensat
trăsăturile de
specifice ale evenimente;
personalităţii dacă crr-ui îsi
sale. Este propune un
cazul scop realist,
subiecţilor care pe care
mai mult doreşte să îl
atingă pnmr-o o conduită
conduită lăudabilă Q
adecvată, duce spre
întreprinzătoa succes, spre
re şi tenace; recompensă;
când dacă o
conduită
delincventă
lasă eroul
nepedepsit, caz
în care
subiectul este
sau riscă să
devină un
delincvent care
nu se dă înapoi
de la acte
antisociale.
Temele
antisociale pe
care le expune
sunt teme care
apar datorită
învăţării
sociale, şi nu
sunt vise
compensatorii.
Putem
exemplifica
acest ultim
aspect cu o
istorioară din
protocolul unui
delincvent
minor, în
vârstă de 14
ani, provenit
dintr-o familie
fără garanţii
morale, în care
sunt adulţi
infractori
recidivişti, de
la care
subiectul a
învăţat
tehnicile
delictogene şi
atitudinile
antisociale.
Astfel, la
planşa 18 BM
subiectul face
următoarea
povestire,
intrând direct
in „scena
dramatică" şi
proiectându-şi
agresivitatea
emoţional-
verbală şi
manifestă: „Pe
umerii omului
pune mâna
unul;«— Ce
vrei măi?» •—
întoarce-te!»
ăsta îi dă o
palmă, îi dă şi
el, se bat; îl
bate pe omul
acela care a
pus mâna pe
el; scot
cuţitele. «—
Să nu mă
enervezi, că te
omor!» îi rupe
cravata, îl
calcă cu
călcâiul şi
pleacă, parcă
s-ar fi distrat,
acasă. «— Al
dracului
bandit, îţi dau
eu ţie, să mai
pui mâna pe
mine!»".
Frecvenţa
mare şi
intensitatea
deosebită a
scenelor
agresogene
din povestirile
subiectului ne
fac să tragem
concluzia că şi
in
comportament se identifică
ul manifest s- cu eroul.
au produs şi se Pentru
mai pot a ne lămuri
produce acte mai bine dacă
de acest fel, povestirile
mai ales că sunt sau nu
datele „omotetice",
biografice ale sunt indicate
minorului ne întrebările
arată că în propuse de
familia sa Ombredane
există factori pentru a fi
disfuncţionali puse
agresogeni, subiectului
care-i după
stimulează terminarea
conduita probei, lată
antisocială. câteva
După întrebări de
A. acest fel:
Ombredane „Cum ai
(1^62), imaginat
povestirea această
este istorioară?",
„antitetici" „Ce te-a
dacă în ea se determinat să
prezintă un imaginezi
comportament această
care ajunge la povestire?",
un „Cunoşti
deznodământ oameni cărora
defavorabil li s-a
sau dacă întâmplat
compor- asta?*, „Dacă
tamentul ai fi fost în
blamabil apare locul
la un erou personajului
profund diferit ce-ai fi
de subiect, în făcut?". în
primul caz acest mod,
este vorba de psihologul
cenzură şi poate relativ
refulare; în al mai uşor să
doilea caz, stabilească
diferenţa legăturile
dintre subiect dintre
şi erou este un trebuinţele,
mijloc prin tendinţele,
care persoana emoţiile,
examinată sentimentele
arată că nu se .
pune în locul
eroului, că nu ?3
Vasie Preda —
Testul Tematic de Apenepţie (stmdm monografic)
nu .formaţiuni psihodinamice", deoarece reprezint* .diverse
conflictele şi reacţiile voluntare ale subiectului în raport cu modalităţi de prelucrare a informaţiei cu valenţa negativă,
vizând diminuarea reacţiei de stres (distres)".
Deci, în interpretarea T.A.T.-ului se ţine seama de In interpretarea T.A.T.-ului, prin aceasta prisma
ten dinţele şi trebuinţele refulate, de gândurile şi cognitiva, pentru fiecare istorioara se va nota indicele de
comportamentul eroului (eroilor), care într-o oarecare măsura frecvenţă a mecanismelor de coping confruntative şi a
pot reprezenta trebuinţele, gândurile şi actele compor- mecanismelor de coping evitative. Acest lucru este posibil
tamentale prezente sau viitoare ale subiectului, ori acte prin interrelarea analizei şi interpretării conţinutului
săvârşite in trecut. Dar se impune cu necesitate ca psihologul povestirilor T.A.T. cu analiza formală, a expresiei
să manifeste prudenţă în interpretarea datelor, îndeosebi sub psiholingvistice a acestora. Se va pune accent pe «scenariul"
unghiul predicţiei comportamentului persoanei examinate. povestirii în derularea ei spre un anume deznodământ, în
Tocmai de aceea, pentru validitatea interpretării, experienţa raport cu natura interrelaţiilor dintre erou (eroi) şi mediu
sa ca psihodiagnostician, care a utilizat mult probele («presiunile externe"). Se va lua, desigur, în seamă şi lipsa
proiective, inclusiv Testul tematic de apercepţie, precum şi deznodământului, câutându-se explicarea acestui curs al
întreaga pregătire psihologică şi în domeniul psihiatriei, povestirilor subiectului.
constituie factori deosebit de importanţi. Pornind de la mecanismele de coping cognitiv,
10) O posibilA interpretare cognitivi a T.A.T.-ului printr-o astfel de analiză şi interpretare a T.A.T.-ului se va
Pornind de la opiniile lui R. Hoit, noi considerăm că este degaja ponderea apelării de către subiect (erou) la «stilurile
posibilă o interpretare cognitivă a povestirilor T.A.T., mai ales adaptative confruntative* sau „evitative*.
dacă admitem posibilitatea proiectării în aceste istorioare a în categoria mecanismelor confruntative de coping
unor situaţii/stări stresante trăite sau posibil de a fi trăite de cognitiv, M. Miclea (1995) include, de exemplu, planificarea
subiect. în acest demers de interpretare cognitivă a rezolvării situaţiei traumatice, căutarea de informaţii pentru
T.A.T.-ului, pe care noi îl sugerăm pentru a fi aprofundat cunoaşterea exactă a parametrilor situaţiei stresante şi
prin cercetări ulterioare, ne sprijinim pe teoriile actuale construirea unor strategii alternative de adaptare la stres.
referitoare la mecanismele de coping (S.R. Lazarus, în cadrul mecanismelor cognitive evitative,
M. Miclea (1995, p. 66-72) le reţine pe următoarele, pe care le
S. Folkman, 1991). Emitem ipoteza posibilităţii de a deduce, redăm în mod sintetic:
prin interpretarea povestirilor T.A.T., unele mecanisme de a)Negarea defensivi înglobează toate procedurile
ajustare la stres, proiectate de subiectul examinat. în acest cognitive de contracarare a formării unei reprezentări
demers de interpretare cognitivă a T.A.T.-ului este posibil să interne
pornim şi de la schimbarea de paradigmă în cercetarea a traumei. Acestea se activează imediat după
inconştientului, propusă de mai mulţi psihologi cognitivişti, evaluarea
printre care şi M. Miclea (1995). Este vorba de trecerea de la primară a stimulului stresant şi -vizează, eludarea
inconştientul energetic şi dezadaptativ la paradigma reprezentării
inconştientului informaţional şi adaptativ, ceea ce dă lui mintale ca stimul traumatic. La nivel perceptiv,
posibilitatea recuperării şi reinterpretării acelor mecanisme negarea
de apărare analizate de psihanalişti, care au contigenţe cu poate perturba recepţia corectă a stimulului
procesarea informaţiei traumatizante. traumatic,
Păstrând doar denumirea psihanalitică a mecanis- producând, de exemplu, «scotomizări parţiale ale
. .or de apărare, M. Miclea (1995, p. 63) propune ca negarea imaginii
defensivă, represia, proiecţia, raţionalizarea, intelectua- vizuale a scenei traumatice*.
lrzarea si izolarea să ii? ronscerate mecanisme cognitive b)Represia desemnează toate procedurile care
de apărare Acestea ;u:v ; ;:.i :-.-rate „proceduri cognitive* şi concură la o reactualizare selectivă a informaţiei din
memorie,
în sensul că reactualizarea informaţiei traumatice este
parţial
sau integral blocată. în cazul represiei, reprezentarea
internă
a traumei a avut loc dar este stopat accesul ei în
conştiinţă.
Or, T.A.T.-ui - prin planşele stimul - considerăm că
poate de
clanşa mecanismul cognitiv al represiei.
75
c) Protecţia este procesul cognitiv de atribuire externă Testiâ Tematic de Apeneptie (studiu monografic)
a unei caracterizări negative proprii sau a cauzei respon Considerăm că în interpretarea povestirilor T.A.T.,
sabilităţii traumei. Proiecţia presupune că trauma sau pentru a releva mecanismele cognitive de apărare enunţate
caracteristica negativă este asumată conştient, dar este pusă' mai sus, ne putem sprijini şi pe unii factori prezentaţi de
pe seama unui factor extern, care poate fi o persoană sau o Vica Shentoub (factori de .degajare" şi factori de „eşec", factori
situaţie vag definită. de rigiditate - conflictualizare intrapersonală, factori de
In cazul povestirilor T.A.T. este interesant să analizăm labilitate - conflictualizare interpersonală, factori de inhibiţie,
proiecţia şi sub acest unghi cognitiv, pe lângă înţelesul dat factori care denotă emergenţa în procesele primare). De
proiecţiei, în mod clasic, de psihologii clinicieni şi de autorii asemenea, se poate apela şi la sistemul de interpretare a
testelor proiective. povestirilor T.A.T. elaborat de B. Aron, care propune să se
d) Raţionalizarea include procedurile de justificare a analizeze mecanismele de apărare utilizate de subiect
comportamentului dezadaptativ pe care 1-a avut un individ şi (respingerea, tăgăduirea, recurgerea la imaginar).
de reevaluare a situaţiei traumatice, astfel încât impactul său
emoţional să fie redus. Prin raţionalizare se substituie lanţul
cauzal real sau semnificaţia reală cu un şir de .argumente"
doar aparent valide, cu funcţie defensivă.
e) Intelectualizarea/izolarea desemnează un
ansamblu de strategii cognitive care vizează analiza informaţiei
traumatice în condiţiile disocierii (izolării) acesteia de
consecinţele ei emoţionale.
Notarea indicilor de frecvenţă a apariţiei
mecanismelor cognitive evitative de coping în povestirile T.A.T.
se poate face pe scala „continuumului cognitiv defensiv*
propusă de M. Miclea (1995, p. 72), pe care o redăm, adaptată,
în tabelul V.
Tabelul V.
i de coping cognitive
evitative utilizate de eroul/eroii din
povestirile T.A.T.
Indici de frecvenţă a apariţiei în povestirile
T.A.T. a mecanismelor de coping
cognitive evitative
Intelectuali- zarc/izolare Raţionali zare Proiecţie Represie Negare defensivă

Din analiza datelor condensate într-un astfel


de tabel, putem deduce şi apartenenţa subiectului
la un stil de coping cognitiv evitativ sau
confruntativ.
76 77
Testul Tematic de Aperceptiv (studiu monografic)

7. ANALIZA DE CAZURI
7.1. Analiza unor caşuri prezentate in literatura
de specialitate
Prezentăm două cazuri clinice ilustrative, după
C. Chambert (1987), care se bazează în interpretarea
T.A.T.-ului pe sistemul elaborat de V. Shentoub. Cu scopul
unei mai bune Înţelegeri a interpretării realizate de C. Chambert,
vom reda şi protocoalele T.A.T. ale subiecţilor examinaţi.
a) M., 18 ani, sex feminin, diagnostic: nevroză
isterică. Vine la consult pentru crize de angoasă şi conflict
familial accentuat, ca urmare a decesului tatălui său. Tânăra
îşi pune, de asemenea, problema orientării sale şcolare şi
profesionale, datorată eşecului la bacalaureat. Ezită in
permanenţă în ceea ce priveşte căile de urmat: continuarea
studiilor sau. angajarea într-o muncă oarecare. Este cea mai
mare dintre cei trei copii ai familiei. Tânăra este foarte
sociabilă, iar în cadrul familiei s-a cultivat angajamentul pe
plan social şi politic. M. a simţit întotdeauna un mare
ataşament pentru tatăl său şi este în conflict permanent cu
mama sa. în general.se simte inferioară părinţilor săi. Anterior
a manifestat dorinţa să devină etnolog, dar în prezent se
gândeşte şi la o viaţă familială fără activitate profesională.
Redăm mai jos protocolul T.A.T. al acestui subiect.
Planşa 1:
„Este un mic copil care a dorit neapărat să aibă o
vioară, deoarece iubea mult muzica. Apoi, într-o zi, a primit
una; el o admiră, dar în acelaşi timp este intrigat pentru că
nu ştie prea bine să o utilizeze. Apoi începe să se joace, ceea
ce-1 plictiseşte, şi uită complet de vioară."
Planşa 2:
„Este o fată tânără care locuieşte într-un oraş şi cai
-visează mereu să meargă la ţară, să cunoască viaţa din
câmpii, şi apoi, în sfârşit, ea ajunge să meargă, apoi este
intrigată, mirată. Puţin câte puţin, ea se obişnuieşte
acolo ... Apoi ea ajunge să trăiască mult mai bine la ţară
decât în oraş, să
Vaste Preda Testul Tematic de Apercepţie (studii monograf*}
înţeleagă mai bine singurătatea de la sat. Aceşti oameni Planşa 10:
lucrează, sunt ţărani care se cunosc. Ei sunt căsătoriţi.* „Este un cuplu care se regăseşte după mult timp, p ->ate
Planşa 3 BM: nu după mult timp (râde). După aceea ei se vor căsători ...
„Este un copil ... Acest copil este necăjit, plânge, se Apoi vor avea mulţi copii. Nu au expresia că ar fi tineri, dar
simte complet abandonat. într-o zi, în sfârşit, el va descoperi cuplul e tânăr deoarece aşa îmi place."
că nu este aşa, că s-a înşelat, că este suficient să se deschidă Planşa 11:
şi totul va fi mult mai simplu." „Este un copil care merge printr-o pădure singur, el
Planşa 4: descoperă că există o prăpastie. în faţă este un munte, apoi,
„Se poate spune că sunt actori de cinema care sunt din munte este o mare cascadă care cade foarte puternic şi
pe cale să toarne un film de dragoste, apoi un film de aventuri, este totul minunat înaintea sa; apoi el are dorinţa de a intra
apoi ei se separă şi îşi vor continua fiecare viaţa sa." în acel loc, fiind foarte atras de necunoscut. Apoi el doreşte
Planşa 5: să rămână tot timpul aici deoarece simte o legătură între
„Este o doamnă care intră într-o cameră, ea pare să pământ şi el. în sfârşit, el trebuie să se întoarcă deoarece îl
fie surprinsă, mirată de ceva, dar ea nu are o expresie foarte cheamă părinţii săi."
mulţumită ... După aceea ea se va înfuria contra persoanei Planşa 13 MF:
care este în cameră. Ea a auzit un zgomot. Persoane (?). Ea „Un om care are o tentaţie faţă de o femeie. Ea este
nu se aşteaptă să le vadă în cameră. Copiii săi trebuiau să fie cea care-1 ispiteşte. După aceea, el încearcă să se apere şi
culcaţi sau ea este geloasă pe soţul ei cu care eu nu ştiu ... apoi, în sfârşit, el va sucomba. Asta-i."
nu ştiu * Planşa 19:
Planşa 6 GF: „Aceasta este în munţi, o cabană acoperită cu zăpadă;
„Este un domn plecat în voiaj şi care revine, apoi, , i este un peisaj puţin feeric. Poate fi noapte, există lumină la
un timp şi el o regăseşte fie pe logodnica, ac pe soţie, ev nu ferestre şi se vede dincolo de ele lume la căldură. Poate fi o
ştiu, mai mult cred că pe logodnică, dar ea nu are o expresie :^ familie foarte unită care trăieşte foarte bine. Aceasta este
^r fi fericită de a-1 revedea; ea este surprinsă, ea nu-1 mai văzută de o persoană străină care este afară şi care doreşte
recunoaşte ... Apoi, după un timp oarecare, ei reînnoadă foarte mult să intre. în sfârşit, ea se reîntoarce şi ţinând seama
relaţia, ca înainte, şi totul se va aranja.
Timpul separării. El s-a schimbat, şi ea însăşi s-a că este bine acolo ea este fericită, dar preferă totuşi
schimbat şi ea se face o imagine a lui şi găseşte totul obişnuit." singurătatea, căci nu a fost obişnuită să trăiască aşa. Apoi
Planşa 7 GF: ea se obişnuieşte puţin câte puţin cu mediul exterior, în orice
„Este o mamă cu fiica sa. Fiica era pe cale să se joace caz, căci în interior se simţea destul de singură. Apoi ea va
cu o păpuşă şi mama a chemat-o să-i povestească o istorioară. pleca, deoarece preferă să nu rămână."
Mica fetiţă nu are chef să asculte, ea visează la... călătorii, la Planşa 16 (albă):
viaţa sa de mai târziu, şi în final ea va reveni cu picioarele pe „Iată o mică veveriţă care trăieşte în pădure. Există
pământ şi va fi obigată să asculte istorioara mamei.* multă zăpadă. Apoi ea sare dintr-o ramură în alta pentru că
Planşa 9 GF: nu se opreşte din a căuta mâncare. Apoi ea întâlneşte oameni
.... (perplexă) A fost un bal şi apoi o tânără fată (cea care se plimbă şi care o iau cu ei. Veveriţa este foarte fericită
de jos) a avut o decepţie, eu nu ştiu, ea s-a supărat pe ceva, acolo jos, toată lumea se ocupă de ea, toată lumea o iubeşte
atunci ea a fugit, şi după ea este următoarea care mult. Apoi ea a uitat viaţa pe care a dus-o înainte, fiind bine
încearcă .ia o ajungă din urmă, poate pentru a discuta ... aprovizionată. Apoi, într-o zi, ea îşi termină promenada şi se
Apoi, în final, ea va reuşi să o ajungă, şi cealaltă se va reîntoarce în pădure cu oamenii. De fiecare dată, în timp ce
înfuria. Aceasta-i va cere să o lase să fie singură, şi atunci va ea fuge, îşi aminteşte de toate, iar oamenii foarte nefericiţi
avea loc o dispută între ele. Ea ar putea fi geloasă sau ..." nu pot înţelege acesta hotărâre."
80 81
Int. i protocolului T.A.T. Testul Tematic de ApercepQe (studiu «fie)
După cum va rezulta din cele de mai jos, interpretarea — Registrul preoedipian rămâne foarte activ în ela-
T.A.T.-ului este realizata de C. Chabert (1987, p. 73-74), cu borarea unor povestiri, punând în evidenţă importanţa
un deosebit spirit de fineţe, pe baza grilelor de nuanţă angoaselor de separare şi indispensabila lor provocare,
psihanalitică propuse de V. Shentoub şi R. Debray. Redăm, înfruntarea cu imaginea matemală pare posibilă în mod
in cele ce urmează, interpretarea protocolului T.A.T. al superficial, în măsura în care ea permite exprimarea
subiectului ML, 18 ani, diagnostic: nevroza isterică. ranchiunii asociată revendicărilor clar formulate. Dar, mai
Protocolul T.A.T. este incontestabil de factură profund, imaginea matemală nu poate fi cu adevărat atacată.
nevrotică. Registrul problematicii, calitatea povestirilor, Ea este protejată printr-o idealizare solidă, care garantează
configuraţiile defensive stau mărturie, cu o concordanţă şi în acelaşi timp narcisismul subiectului. Dacă retragerea
cu o omogenitate rară, pentru diagnosticul de nevroză narcisică este posibilă, se asigură o funcţie pozitivă de releu
isterica. Practic, sunt reprezentate toate procedeele de tip în relansarea dinamicii dorinţei. Aceasta rămâne tributară
labil: afectele sunt masiv exprimate şi puse în lucru, investind unei scheme modulate prin reprezentările relaţiilor precoce
orice abordare a materialului, oricât de descriptive ar fi cu obiectul. Se observă, într-adevăr, repetiţia aproape inevi-
planşele, dramatizând situaţiile sau conferindu-le un aer tea- tabilă a unui lanţ asociativ, ca parte a exacerbării dorinţei şi
tral. Punerea în scene relaţionale ţine seama de intensitatea realizării ei magice, imaginative, fără ca o veritabilă satisfacţie
conflictelor intrapsihice, în confruntare permanentă a să poată aduce o bucurie liniştitoare. Foarte repede, restricţia
dorinţelor contradictorii şi necesitatea „happy-end"-ului intervine în inhibarea plăcerii şi trezirea excitaţiei cu pomirea-
permit realizarea magică a dorinţei. revenirea permanentă a dorinţei la apărare şi a apărării la
Dramatizarea este accentuată prin centrarea pe act dorinţă.
^ r>f salturile povestirilor. în sfârşit, ei-oti^r^ b) F., 22 ani, sex masculin, diagnostic: nevroză
relaţiilor \ y;vgnează toate povestirile, traversând un obsesivă. Vine la consult pentru conduite obsesionale foarte
simbolism ' insparent, ca mărturie a mecanismelor de grave care nu au fost înlăturate, în pofida unei spitalizări
refulare. îndelungate în serviciul de psihiatrie unde a urmat un trata-
Asociate la aceste procedee, se descoperă câteva ment cu neuroleptice.
conduite rigide, care subliniază în plus caracterul nevrotic în urma acestei spitalizări, părinţii decid să ceară un
al funcţionării (mintale - n.n), dezvoltând dimensiunea consult psihologic, deoarece F. a renunţat în mod progresiv
intrapsihicâ a conflictului şi diferenţierea clară a unui spaţiu la orice activitate şi în special la studiile sale, care au fost
intern constituit ca atare. Totuşi, acestea sunt procedee care strălucite până la îmbolnăvire. Examenul psihologic a fost
reievâ inhibiţia, ce îngreunează funcţionarea psihică: ele pun cerut pentru confirmarea diagnosticului de nevroză obsesivă,
in evidenţă existenţa apărărilor fobice, utilizate în special înainte de a se decide o psihoterapie analitică, ce părea
pentru a lupta contra angoaselor de tip pregenital; faţă de indicată din punct de vedere clinic.
acestea, se mobilizează, de altfel, conduitele narcisice, şi Redăm, mai Jos, protocolul T.A.T. al «cestui subiect
printre ele, mai ales idealizarea. (după C. Chambert, 1987, p. 84-87).
Problematica povestirilor urmează îndeaproape Planşa 1:
modalităţile configuraţiilor defensive: „Poate fi vorba de un băiat care a adormit în timp ce
— Registrul oedipian este clar abordat într-o lucra cu vioara sa. El sade şi a adormit de oboseală, fiind
conflictuaiizare vivace, uzând de mecanisme de apărare sătul până în gât de instrument, de vioara sa. Când eu i-am
..:-A.->ive, precum întreruperea (scotomul), pentru a evita o spus să lucreze cu instrumentul său pentru a se pregăti
cuairuntare foarte dureroasă cu apropierea, bazată pe libidou, pentru curs, eu nu ştiu dacă dumneavoastră a-ţi înţeles ceea
a cuplului: aceasta reînvie reprezentări insuportabile, despre ce am dorit eu să spun. El a pus instrumentul şi de oboseală
care se poate crede că sunt, totuşi, afectate în cadrul unei a aţipit."
căutări masochiste a excitaţiei şi în cadrul frustrării.
83
s:
Testul Tematic de Ai ific)
Planşa decis. Scena s-
2: ar situa prin
„în anii '50-'60.
această planşă Aşa pare după
este un coafura
contrast între femeii, mai
cele două precis anii
personaje din '50.*
planul secund Planş
- bărbatul şi a S:
femeia care „Se
sunt pe câmp, pot imagina
şi apoi din două lucruri:
primul plan - ceea ce se
fata care pare vede şi ceea
o orâşeancâ. ce nu se vede.
Bărbatul este în ceea ce
pe cale să priveşte
înceapă lucrul fotografia,
cu calul său, este vorba de
iar femeia îl o femeie care
aşteaptă. Cele iscodeşte
două ceva, şi care
personaje se este pe
integrează în punctul de a
gravură, interveni,
câmpul cu până acum
calul, pământul stând în
şi mai departe spatele uşii,
la malul mării ascultând.
peisaj din Poate fi o
Bretania, de mama care-şi
exemplu. Pe surprinde fiul
de altă parte, sau o femeie
în prim plan, care îşi
studenta care surprinde soţul
are cărţi sub pe cale să aibă
braţ şi care o legătură
pare a fi la telefonică, de
marginea unei exemplu, cu o
şosele, metresă, de
aşteptând exemplu, şi
trecerea a nu această femeie
se ştie ce, va interveni
poate fi un pentru a pune
automobil, capăt acestei
autocar sau iegături şi,
autobuz, nu se probabil, se
ştie." va supăra.
Planşa Ceea ce mă
3 BM: face să mă
„Aceas gândesc la o
ta reprezintă legătură
un copil care telefonică este
plânge ... decorul
Două ■■■-.merei:
posibilităţi: birou sau salon."
fie un copil Planşa
care plânge cu 6 BM:
capul aplecat „Incâ
pe o bancă, fie o dată este
un personaj vorba de o
care pare a mamă şi un
adormi lângă fiu. Mama :
o poartă pe nveste pe
care nu a fereastră şi
apucat să o fiul său vine
deschidă; se pe urmă şi va
disting chei pe anunţa o
pământ. Ar veste destul
putea fi, la fel, de tristă, de
vorba de un care mama nu
prizonier în are cunoştinţă
celula sa." la ora aceea
Planş Moartea
a 4: cuiva sau un
„Este eşec pe care
vorba de un ea 1-a
cuplu, de doi suferit."
soţi, de
exemplu; soţul
se pregăteşte
să plece, pare
destul de
decis, după
alură, şi soţia
lui îi spune: tla
revederei.
Aceasta se
petrece
dimineaţa, lui
îi spune la
revedere şi în
acelaşi timp
este tentată
puţin sâ-1
reţină. Ea nu
va reuşi,
deoarece el
pare foarte
Planşa care fuge, pe
7 BM: un pod,
„De urmărit de
această dată păsări
este vorba de gigantice, un
un tata şi un fel de păsări
fiu şi tatăl preistorice.
spune câteva Am impresia
lucruri la că podul se
ureche fiului termină într-
său, şi aceasta un perete
în timpul stâncos
unei reuniuni abrupt şi în
la care sunt consecinţă
prezente mai omul va fi
multe înghesuit în
persoane. această
Acesta este închidere şi va
motivul fi devorat de
pentru care ei animalele
vorbesc încet, care-1
şoptit. El face urmăresc. Se
o remarcă disting, de
asupra a ceea altfel,
ce ar putea să dinozauri,
fi spus alte reptile gigante,
persoane de o parte şi
prezente." de cealaltă a
Planşa muntelui.
8 BM: Pânze de
„Este păianjen
vorba de un uriaşe între
vis, un vis cu cei doi pereţi
ochii deschişi, ai muntelui.
al unui băiat. Vedere care
Dar ce visează mă face să mă
el? Ar putea fi gândesc la
vorba de doua «Lumea
lucruri, fie o pierdutât,
tortură roman de
aplicată cuiva, Conan Doyle.
fie o autopsie. O lume
în ipoteza populată de
autopsiei: animale
student în uriaşe."
medicină care Planş
învaţă prima a 13
sa autopsie MF:
şi-şi „Este
imaginează vorba de un
ceea ce se va om în faţa
petrece legat unei
de aceasta. în muribunde,
ipoteza care era la
torturii, poate căpătâiul
fi vorba, de muribundei,
exemplu, de o care va muri,
răzbunare la de altfel,
care visează imediat. Care
tânărul. Totul ar fi raportul,
depinde de relaţia, cu
vârsta această
tânărului, muribundă?
copilului: Nu ştiu. Poate
răzbunare fi a unui fiu, în
contra unui raport cu
profesor." mama sa, caz
Planş în care ţinuta
a 10: femeii este
„Ne şocantă, dar,
putem gândi pe de altă
la doi părinţi parte,
care se vor beubatul pare
uni în durerea mai tânăr în
lor după raport cu
pierderea unui femeia şi este
copil. Sau dificil să ne
poate fi un imaginăm că
cuplu pe este un cuplu,
punctul de a deci este
se separa şi vorba de un
care-şi spune fiu in raport
adio." cu mama sa.
Planş Ambianţă
a 11: destul de
„Veder morbidă.
e aproape de Moartă după o
coşmar. Un boală, pare
peisaj de destul de
munte foarte slăbită."
dezolant, cu
roci. Un om 85
VasOe Preda
Tesbâ Tematic de Aperctppt (studiu
monografia
Planşa 19: procedeele rigide subliniază caracterul intrapsihic al
„O, la, la! Este un peisaj de iama, şi mai precis o casă conflictului şi funcţionarea efectivă a primei şi celei de a doua
acoperită de zăpada. Cele două ferestre sunt luminate, în topici. Prezenţa foarte importanta a procedeeJpr labile se
sfârşit, se pot vedea câteva lucruri care sunt luminate şi această dezvăluie mai ales în extrema dramatizare a situaţiilor, care
luminozitate se detaşează pe un peisaj destul de sumbru." ţese elaborarea povestirilor într-o dinamică vie; de altfel,
Planşa 16 fatbă): erotizarea relaţiilor şi simbolismul transparent stau mărturie
„Este uşor ... în general, aceste fotografii diferite îmi impactului sexual al problematicii* şi posibila sa traducere
inspiră mai ales imagini extrase din vise. Poate fi un vis de-al prin activitatea de simbolizare.
meu. Eu mă găseam lângă o biserică, se vede o biserică şi un Recurgerea la inhibiţie este mai discreta: se găseşte
personaj alături; în această împrejurare, în vis ar fi Vorba de în trasee atunci când conflictele sunt puternic exprimate şi
mine şi de alte personaje, care după ce m-au urmărit în jurul se ajunge într-un impas care nu permite formarea unui
acestei biserici au reuşit să mă încercuiască, să mă ţintuiască compromis; sau, la fel, atunci canid se anunţă mişcările
într-un colţ. Ele au început să-mi micşoreze capul la mărimea depresive, conduitele narcisice încearcă si, umple breşele.
unei portocale, cum făceau indienii. După o asemenea în sfârşit, procesele primase apar regulat în acest
sentinţă, eu am avut o ciudată senzaţie dezagreabilă şi m-am protocol, în special pe parcursul temelor brutale, crude, şi
trezit în acel moment. Când m-am trezit am avut impresia că mai ales a reprezentărilor bogate. Ele nu releva niciodată
mi s-a micşorat talia. Se poate reprezenta această scenă într- apariţia proceselor arbitrare de gândire, ci relevă debordări
un mediu destul de sumbru. Eu am ales acest vis deoarece fantasmatice şi pulsicnale care inunda, in mod tranzitoriu,
este morbid, după cum am resimţit imaginile sumbre, triste, strategiile defensive.
ca extrase din vise sau coşmaruri." Problematica degajată din protocol ţine seama de
Interpretarea protocolului T.A.T. al subiectului F. acuitatea conflictului oedipian în dubla sa valenţă - pozitivă
(după C. Chabert, 1987, p. 87-89) şi negativă - punând în lumină dificultăţile alegerii identificării.
Protocolul T.A.T. este foarte bogat, mărturie a unei Pregnanţa dorinţelor incestuoase fragilizează mecanismele de
activităţi fantasmatice intense şi a unei lupte importante refulare, presiunea lor antrenând uneori slăbiciuni în
pentru a încerca sa includă producţia într-un sistem de capacităţile atitudinale ale eului.
funcţionare în care mentalizarea este dominantă. Extrema erotizare a agresivităţii subliniază inci-
Organizarea defensivă pune mai întâi în evidenţă denţa majoră a sadismului în sexualitate, redând cu dificultate
utilizarea privilegiată a procedeelor rigide, susţinute prin integrarea genitalităţii în intricarea puternică a plăcerii şi a
mecanismele nevrotice de tip obsesional: descrierile, morţii.
ataşarea de detalii, perspectiva temporo-spaţialâ, care se Intensitatea scenariilor incestuoase generează o culpa-
referă, global, la luarea în seamă a realităţii obiective sare bilitate pe măsura sa, foarte invalidantă, dezvăluită prin
vine să facă o contrapondere presiunilor fantasmatice parti- fantasme de castrare atât de active, încât orice investire
culare active. Recursul iterativ la procedeele susţinute de susceptibilă' să aducă o primă plăcere este supusa unei
îndoială, permit exprimarea, de fiecare dată, e expresiei de frământări drastice.
dorinţă şi a celei de apărare. Ambivalenţa apare în alternanţa Recurgerea la inhibiţie oferă un releu posibil, dar
i r :tre reprezentările bogate, hrănite de forţe pulsionaîe blocat o dată cu realizarea dorinţei şi a gândului. Totuşi, aceste
■-?■ .siderabile, şi formaţiunile reactive care încearcă să le situaţii de criză sunt temporare, mişcările vieţii rămânând
cerească. până acum prevalente.
Izolarea r-istituie unul din mecanismele majore ale Ansamblul elementelor aduse prin analiza protocolului
funcţionării psir„ t, demonstrând aceeaşi dezbinare între T.A.T. coroborează şi completează pe cele degajate prin analiza
exprrsia puisionaiă si culpabilitatea care i se ataşează. Astfel, protocolului Rorschach al acestui subiect, realizată de
86 87
Testul Tematic dm Ai
t (studiu monografic)
C. Chabert. Câmpul nevrotic al funcţionării psihice se relevă
clar, prin aceleaşi argumente: natura intrapsihică a conflic- ceea ce o supără...; nu a fost niciodată sociabilă, îşi doreşte
tului, funcţionarea efectivă a primei topici, simbolizarea, societate, dar nu şi-o poate asigura .... are deficit de
dramatizarea. compasiune ...; îi place foarte mult la ţară, acolo îşi poate
Diagnosticul de nevroză obsesivi este întărit prin valida mai mult calităţile."
tipul de organizare defensivi pus la punct, prin registrul Pentru a înţelege drama actuală a părinţilor,
problematicii, precum şi prin particularităţile sale. menţionăm doar faptul că M.T. este singurul lor copii, crescut
Mecanismele de apărare sunt cele analizate clasic în termenii la bunici până la vârsta de 3 ani.
mecanismelor de apărare obsesionali (izolare, formaţie Redăm, în cele ce urmează, protocolul T.A.T. al
reacţională, îndoială), păstrând, totuşi, un nucleu isteric foarte subiectului M.T. Acest protocol este ilustrativ şi pentru faptul
puternic. că chiar şi din povestirile scurte realizate de un subiect, se
Conflictul oedipian rămâne deschis în privinţa unei pot desprinde simptome relevante pentru profilul psihic şi
alegeri identificatoare primejdioase şi se manifestă o mânuire conduita acestuia. Deci, rezultă că Murray nu avea dreptate
pulsională a cărei gestiune este uneori precară, înscriin- atunci când spunea că povestirile sub 150 de cuvinte nu
du-se însă întotdeauna într-o dialectică vie a libidoului. merită să fie interpretate.
Serial
7.2. Anali** unor cazuri din investigaţiile proprii Planşa 1:
Pentru ca cititorul să poată face o paralelă între Ji primit o vioară. Acum o contemplă şi în viitor să
interpretarea T.A.T.-ului prin prismă predominant zicem că va cânta."
psihanalitică cu alte modalităţi de interpretare, de nuanţă Planşa 2:
relativ eclectică, prezentăm în continuare câteva cazuri Jista ce face aici? ... Nu ştiu ... ce fac ăştia aici? ... îîî,
analizate de noi. în aceste analize de cazuri, am încercat o să zicem că-i o profesoară care vine într-un sat ... şi care
întrepătrundere a principalelor criterii de interpretare descoperă nişte persoane total dezagreabile şi care continuă
elaborate de Murray, Rapaport, Schafer, Bellak, Piotrowski, totuşi să rămână aici."
Shentoub, precum şi apelarea la elemente ale interpretării Planşa 3 GF:
cognitive a povestirilor T.A.T. „într-un beci, e o persoană care a fost închisă într-un
Pentru primele două cazuri, redăm în întregime şi beci...vrea să iasă... şi nu poate..."
protocoalele T A.T. ale subiecţilor examinaţi, iar pentru celelalte Planşa 4:
două cazuri, redăm, din universul povestirilor subiecţilor ,Asta-i Sofia Loren? Cam aşa... Să zicem că cei doi
examinaţi cu T-A.T.-ul, doar exemple ilustrative pentru diversele s-au certat! El a venit de la o călătorie lungă, de unde ei nu i-
simptome degajate prin analiza povestirilor T.A.T. a trimis nici o veste. Ea nu mai vrea să-1 primească înapoi. El
a) M.T., 16 ani, sex feminin, elevă, este adusă la se pregăteşte să plece şi atunci ea nu mai vrea să-1 lase."
consult psihologic de mama sa, datorită unor conflicte în Planşa 5:
relaţiile dintre această elevă şi părinţi, dar mai ales datorită „O persoană care descoperă într-o casă o cameră
ameninţărilor verbale că se va sinucide. Opinia mamei despre închisă, unde nu reuşeşte să pătrundă până la urmă. Este
conduita şi activitatea elevei M.T. relevă, de fapt, şi motivele mirată de ceea ce găseşte acolo. Altceva o priveşte pe ea, eu
examinării: .... este neascultătoare, rebelă; tot ce-i spunem nu mai ştiu."
nu este bine ... face crize de nervi, ne ameninţă că se sinucide; Planşa 6 GF:
... nu finalizează nimic ... îşi dă seama că nu poate, că nu va „Două persoane care discută. Au avut de încheiat o
reuşi la şcoală; este mai lentă, mai leneşă; este complexată, afacere... şi ea nu este de acord cu ceea ce propune el şi
inclusiv de fizicul ei ... ; la învăţătură se află mai la coadă, ajung să se certe. în final ea câştiga, afacerea se încheie cum
vrea ea."
88
89
Vaste Preda ; : Testut Tematic de AperctpQe (atudm
Planşa 7 OF: monografia
„O fetiţa cu mama ei; ea priveşte o pâpuşâ şi se Planşa 18 GF:
gândeşte la persoana care i-a adus-o, în timp ce maică-sa se .Marna îşi găseşte ultimul sprijin, fiica ei, căzută pe
chinuie sâ-i citească ceva." scara şi moarta."
Planşa 8 GF: Planşa 19:
„A fost o servitoare pe moşia unui conte, a fost dată „Un vapor îngheţat în mijlocul unor aizberguri."
afara odată cu ceilalţi servitori şi momentan se gândeşte ce
să facă." Planşa 20:
Planşa 9 GF: „Un om trecea pe lângâ gard, liniştit. La un moment
.Curioasă treabă... Nu ştiu... Nu văd ce face! O dat auzi: «Cu verde-n sus! Cu verde-n sus!». Mai merse puţin
persoană care fuge." şi auzi acelaşi lucru. Decise să se urce pe gard şi sâ vadă ce
Seria «n-a este. In spatele gardului se afla o trupă de miliţieni ce plantau
Planşa 10: brăduţi, în timp ce şeful lor dădea indicaţii: «Cu verde-n sus!,
„Doi care au fost despărţiţi mult timp şi se întâlnesc. Cu verde-n sus!». In momentul m care se lăsa înserarea şi
Pur şi simplu din greşeală se întâlnesc şi sunt tare bucuroşi." conteniră lucrul, şeful lor, sfârşit de efort, după ce uriaşe o zi
Planşa 11: întreaga, se înapoia spre casa pe strada neluminată, cu
.Stăpânul unui conac înnebuneşte şi dă foc pădurii mâinile în buzunar şi chipiul picat pe un ochi. Ajuns acasă
ce înconjura moşia lui. Nişte drumeţi, văzând focul, se grăbesc se culcă. In timp ce dormea, nevasta îl auzi strigând cu
să ajute la stingerea focului." disperare: «Cu verde-n sus!»."
Planşa 12 GF: Planşa 16 (albă):
„Moartea, pentru a atrage în mrejele sale un tânăr, ia „începutul a orice porneşte de la 0."
înfăţişarea unei tinere frumoase." Profilul psihic al subiectului M.T. elaborat pe baca
Planşa 13 GF: Interpretării povestirilor T.A.T.:
„Soţul, gelos pe tânăra lui soţie şi crezând că £1 Inteligenţă verbală dezvoltată. Imaginaţie stranie, de
înşeală cu altul, pătrunde în iatacul ei şi o omoară, iar tip obsesiv. Idei obsesive legate de moarte. Agresivitate verbală
apoi, dându-şi seama de greşeala făcută, regretă." şi emoţională, agresivitate materiala şi fizică. Se pare că
Planşa 14: agresivitatea emoţional-verbalâ rezultă dintr-un spirit de
.Un aventurier ajunge, rătăcindu-se printr-o pădure, opoziţie, îndeosebi faţă de persoane de sex feminin (mama?).
într-un loc pustiu, în mijlocul căruia e un castel. Fiind obişnuit Dorinţă puternică de a câştiga duelurile verbale din cadrul
cu misterele, pătrunde în el şi se învârteşte o zi întreagă acolo şi certurilor purtate. Discuţiile şi relaţiile afective cu mama par
într-un sfârşit ajunge într-o încăpere mare, în care lumina venea a fi reci, glaciale. In general vrea sâ scape de sub influenţa
printr-o singură fereastră. Deschizând fereastra observă că în părinţilor, să fie independentă, singură. Opoziţia faţă de pă-
jurul lui nu era nimic, parcă ar fi plutit, undeva, pe un nor." rinţi pare a se generaliza şi în raporturile cu alte persoane.
Planşa 15: Simte o stare conflictuală (ideo-afectivă) din care nu
.Singurul om ce-a mai rămas pe lume când totul e
ştie cum să iasă. Manifestă ambivalenţă afectivă, labilitate
numai un cimitir."
afectivă, precum şi o indecizie foarte accentuată în raport cu
Planşa 17 GF:
acţiunile pe care trebuie sâ le facă. ţelurile de viitor sunt
neconturate. Tendinţă spre fabulaţie şi reverie, în detrimentul
„O tânăra, rămasă singură în urma unui accident, desăvârşirii acţiunilor începute sau proiectate. Fire demon-
stând lângâ casa locuită astăzi numai de ea, se gândeşte la strativă-isterică.
cum era înainte acolo, sub razele aceluiaşi soare." întrucât subiectul M.T. a fost examinat şi cu alte probe
psihologice de către specialişti experimentaţi în utilizarea
acestora (H. Pitariu, S. Tăciulescu), redăm în continuare
90
Tcataâ Tematic de, \fiti
interpretările grav, se
realizate de explică prin
aceşti timiditate,
psihologi la nevoie de
probele: CPI autoafirmare
şi Ac-ref. neînplinită, v-
Pentru j-stă critică.
cititor, sperăm Autopercepţia
să fie ei este
interesantă delormată: se
compararea vrea cu toate
trăsăturilor calităţile
profilului specific
psihic al feminine, dar,
subiectului de fapt, este o
M.T. relevate fire supă-
pe' baza probei râcioasâ,
T.A.T., CPî şi labilă,
Ac-ref. . pesimistă,
Profihil încăpăţânată,
p«ibJca manifestând
l«ub*ec adesea accese
tuluiM- de furie.
T. Intelig
elabora enţă normală
t pe (confirmată şi
baxa de CI-Raven
CPI: =115), dar
Perso puternic
nalitate afectată de
contradictori dezechilibrur
e, care-şi emoţional.
exagerează Activitate
problemele intelectuală
personale. Voit superficială,
sau nu, dezordonată,
subiectul comoditate,
percepe lipsă de
realitatea nu conştiinciozit
aşa cum este, ate şi de
ci aşa cum ar perseverenţă.
dori să fie Profil
aceasta. Este ul psihic al
sensibilă, subiectului
retrasă, M.T.
timidă, elaborat pe
nehotărâtă but probei
(eu slab), are Ac-ref (creată
puţine de B. Zârgâ,
contacte 1978):
sociale, dar Subie
doreşte să pară ctul
energică, manifestă o
deschisă, reactivitate
dominantă, psihică
agresiva, sâ-şi mare,
demonstreze manifestată
inteligenţa. Dă pe de o parte
foarte mare prin
importanţă receptivitate,
opiniilor sensibilitate,
exprimate de vioiciune,
alţii despre capacitate de
ea. Are un a se
complex.de impresiona, şi
inferioritate, pe de altă
dar este parte prin
convinsă că excitabilitate
dispune de , iritabilitate,
resursele reacţii de
necesare „scurt-
pentru a-1 circuit".
depăşi. Tendinţa
încearcă sâ-şi puternică de
rezolve a savura, de a
problemele simţi
(conflictele, plinătatea
tensiunile) pe vieţii reduce
o cale capacitatea
argumentativâ subiectului
, de a renunţa
revendicativă, la
sarcastică, satisfacerea
agresiva, imediată a
nonconformist unor
â, ceea ce se trebuinţe.
explică prin Nevoia de
{aptul că deşi performanţă,
cunoaşte de
normele autorealizare
sociale, totuşi , simţul
nu se poate datoriei şi al
stăpâni să responsabilit
încalce unele ăţii sunt
dintre ele. reduse. In
Are un au- activitate
tocontrol slab. manifestă
Dezechilibrul capriciozitate
ei psihic, de şi comoditate.
altfel nu prea M.T. este
cochetă, foarte se raportează
preocupată de la ea într-un
sine. Reflecta mod foarte
viaţa şi feminin.
Virtual, este o
92 fire caldă, cu
o mare
capacitate de
a iubi, dar
această
capacitate în
prezent este
dominată de
un
egocentrism
puternic. Nu
depune
efortul
necesar
pentru a-1
înţelege pe
altul. In
relaţiile
interpersonale,
prezintă o lipsă
de compasiune
şi o capacitate
scăzută de
dăruire. Nu
renunţă, sau
cu greu
renunţă la
interesele şi la
comoditatea
ei. Are o
accentuată
nevoie de
dragoste, pe
care nu numai
că o
maschează,
dar încearcă
chiar să-i
convingă pe
cei din jur de
indiferenţa ei
afectivă.
Toleranţă
redusă la
frustrare,
labilitate
afectivă,
agresivitate,
deficit de
voinţă. Dorinţa
de emancipare
şi nevoia de
independenţă
sunt trăite mai
mult pe plan
imaginar-
verbal decât
pe cel
acţionai.
Dorinţa ei are
ca obiect
atributele de
suprafaţă ale
autonomiei,
nu şi cele de
conţinut, ale
căror
dobândire
necesită efort
voluntar
susţinut.
Aceeaşi
constatare se
impune şi în
privinţa
tendinţei sale
spre valori,
nevoii sale de
a avea succes
şi de a fi
apreciată.
Discrepanţa
dintre planul
dorinţei şi
planul
realizării,
generează la
M.T. o
afirmare
reactivă de
sine, spirit de
opoziţie,
susceptibilitat
e, tendinţă de
neacceptare a
normei şi a
autorităţii. sale de
Din afiliere, de
cele de mai afecţiune, de
sus rezultă succes, de a fi
că trăsăturile admirată,
de precum şi a
personalitate trebuinţei sale
relevate prin de
administrarea independenţă.
celor trei Pe
probe se baza
suprapun, în consilierii
mare măsură. psihologice
Confruntarea a familiei şi
profilelor a
psihice psihoterapiei
obţinute urmate de
pledează subiectul
pentru M.T.,
validitatea de insatisfacţiile
conţinut a emoţionale şi
celor trei cortegiul lor
instrumente negativ de
de investigare simptome
a adiacente s-au
personalităţii atenuat în
(T.A.T., CPI, mare măsură.
Ac-ref). Prin b)
intermediul R.C., 18 ani,
celor trei elev, clasa a
probe, scopul Xl-a, vine la
examinării consult
psihologice a psihologic
subiectului însoţit de o
M.T. a fost rudă, întrucât,
atins: sursa în ultimul an a
tensiunilor, a simţit o stare
conflictelor, tensională şi o
sursa tendinţă
inadaptârii imperioasă,
familial* şi nestăpânită,
şcolare, se de a pleca de
găseşte în acasă, ceea ce
insatisfacţiile a şi făcut de
emoţionale şi mai multe ori,
frica mergând chiar
provocată de şi în alte
conştiinţa oraşe, unde
incapacităţii stătea pentru
de satisfacere câteva zile la
- la nivelul rude
dorit - a
trebuinţelor 93
Testul Tematic de Ai
şi prieteni. Părinţii s*i sunt intelectuali, tatăl deţine o funcţie mi-e puţin cunoscută, pare din filmul «Felix şi Otilia». Femeia
de conducere, este mereu ocupat, petrece puţin timp in familie. parcă vede ceva înăuntru care o miră. S-ar putea să... Nu!...
Acasă este autoritar, distant şi rece. Mama lucrează, şi O veioză şi o vază pusă pe masă. Ciudat! nu-mi place cum e
totodată se ocupă de problemele casnice. Mama este' aranjată camera. Pare o mamă. Nu-i disting gura... să-i
hipersensibilă, cu tendinţe nevrotice - este iritabilă şi inegală observ..."
in relaţiile cu băiatul. Acest comportament se datorează, în Planşa 6 BM:
parte, labilităţii sale neuro-vegetative şi vieţii sale lipsite de „Un fiu şi o mamă. El are necazuri, probabil. Mama
bucurii, dar mai ales faptului că soţul o neglijează. Subiectul este mirată. Pare că a venit să-i ceară ajutor mamei. Sau
R.C. a fost singur la părinţi până la vârsta de 15 ani, când amândoi au nevoie de ajutor. Au o durere mare. El ţină pălăria
mama sa a născut o fetiţă. De la acesta vârstă, subiectul în mână. Pare dărâmat. Din moment în moment pare că ea
nu-şi mai ascultă mama, nu se mai poate concentra la se întoarce spre el. El pare un om inteligent. Dânsa e o
activităţile şcolare, devine un elev dificil, repetă clasa a Xl-a, bătrânică simpatică şi bună."
este transferat la un alt liceu, unde ocupă o poziţie socio- Planşa 7BM:'
metrică periferică în cadrul grupului şcolar. Iată cum percepe „Doi bărbaţi. Unul în vârstă, altul tânăr. S-ar putea
el mediul familial: „Viaţa în familie e nedreaptă, nu găsesc să fie tatăl şi fiul. Nu prea disting nimic pe chipurile lor. El
sprijin, nu se respectă dorinţele mele, interesele mele nu au priveşte înainte. Tatăl, dacă e tatăl, priveşte spre el. Poate fi
ecou, mi se fac prea multe observaţii şi critici, nu sunt ascultat altcineva."
şi înţeles, nu mă respectă, nu sunt deloc prieten cu tata, nu Planşa 8 BM:
mă solicită cu nimica, nu simt că sunt un membru al familiei". „Un om trântit pe jos. Femeie parcă. Un tânăr în prim
El le cere frecvent părinţilor: „Să mă acceptaţi aşa cum sunt, plan şi o bătrână şi un copil mai departe. Bătrâna ţine ceva
altfel plec, nu-mi sunteţi indiferenţi, deci rămân, rămân dacă în mână. Nu disting. E aplecată şi-i atinge cu un obiect abdo-
ma ajutaţi şi mă iubiţi". menul. Tânăra parcă suferă. Operaţie? Omor? Ce rost mai
în cele ce urmează redăm, în extenso, protocolul cu are tânărul din primul plan? Ciudat!"
povestirile T.A.T. realizate de subiectul R.C.: Planşa 9 BM:
Serial „Nişte ţărani se odihnesc. Iarbă pe jos. Parcă stau în
Planşa 1: soare, nu la umbră. Sunt unii peste alţii. Par obosiţi, istoviţi.
„Un copil stă la masa de lucru, probabil învaţă; e seară, Au muncit la câmp şi acum se odihnesc. Se vor trezi şi vor
el este concentrat, probabil că nu este acasă. Pare obosit. Nu munci din nou."
ştiu ce-1 aşteaptă." Planşa 10:
Planşa 2: „Un bărbat şi o femeie. Tandreţe. Relaţiile dintre ei...
„Ciudaţi Două femei, parcă sunt şi nişte piramide în nu-mi dau seama... Ar putea să fie... Nu, nu!... Se iubesc!
zare; mult soare. Foarte ciudat sunt îmbrăcate. Una pare Cred că sunt soţ şi soţie, cred că sunt căsătoriţi. Ceva liniştitor,
studentă. Parcă se uită la un tablou. Dungile albe nu ştiu ce ceva liniştit..'."
reprezintă. Un cap de cal. Cam absurd." Seria a Ii-a
Planşa 3 BM: Planşa 11:
„Un om care suferă. Dar nu ştiu cum, fizic nu pare să „Doi alpinişti în lumină urcă pe o stâncă. O cascadă;
sufere. Parcă-i, totuşi, cocoşat. Nici o impresie nu degajă." un lac; o.pădure ecuatorială drept în faţă. Nu e înaltă cascada
Pianşa4: pentru că apa nu are stropi. Probabil sunt doi exploratori.
„O imagine dintr-un film romantic, parcă. El vrea să Nu cred câ-s... gen sportiv..., nu cred că-s biologi."
facă ceva şi ea nu-1 lasă." Planşa 12 M:
Planşa 5: „Un bărbat şi o femeie. Femeia culcată... (pauză mai
„O femeie deschide uşa. Pare dintr-un... Imaginea mare). El vrea s-o mângâie. Ea stă foarte liniştită. Parcă i-a
94 95
Testul Tematic de Ap
surprins cineva când voia să o mângâie. Ea pare foarte Planşa 16 (albă):
distrusă; o fi avut un eşec sau o deziluzie puternică. Ceva ce... ,Vâd nişte dealuri. O pădure de stejari... o apâ, nu-mi dau
El multă grijă arată, multă tandreţe. El e cuprins de un sentiment seama, lac sau... E foarte cald. Sunt multe animale. Firesc spus, în
de iubire. Este ceva între ei... în orice caz! Ea probabil va stânga e pădurea. Cerul e senin. Nu este nici un om... şi o
izbucni în plâns. Pare o femeie foarte inteligentă şi sensibilă. mare, valuri, şi nisip la orizont. Un miros sărat. Oameni nu
Ambianţa este sărăcăcioasă. Parcâ-i ceva din veacul trecut ... sunt. Curios! Jos e întunecat, ceva roşu, un soare, în prim plan e
artişti ... îmi sugerează o imagine dintr-un film." lumină, animalele, pădurea, şi-n planul doi marea. Atâta."
Planşa 13 MF: Pe baza analizei şi interpretării povestirilor T.A.T. am
„O femeie stă jos. Am impresia că e sugrumată. El... Nu-i realizat următorul profil psihic al subiectului R.C.:
vine să creadă. Parcă are mâna murdară cu sânge. Da!... Parcâ-i Elevul R.C. se caracterizează prin: trebuinţa de
un scriitor care şi-a ucis amanta. Cred că o să se predea afecţiune, care adesea este mascată şi care, de fapt, este
justiţiei." nesatisfăcută de mediul său actual (familial şi şcolar), ceea ce
Planşa 14: explică şi susceptibilitatea, impulsivitatea, unele tendinţe
„Un bărbat stă la fereastră. Pare un imobil foarte vechi. agresive şi egocentrismul său. R.C. problematizează totul -
Clădire veche. Se uită spre soare, spre lumină. Atât." îndeosebi problemele legate de dragoste şi de familie. Este
Planşa 15: distimic, lipsit de elan şi de bucurii, manifestă insatisfacţii,
„Un dictator! Un fanatic! O răutate! O bestie! Un ipocrit! nelinişte şi încordare. Se simte nefericit, „dărâmat", totul îi
Un prefăcut! E ceva simbolic în crucile astea. îl detest! Atât." provoacă tristeţe, este deziluzionat, are un sentiment de
Planşa 1 7BM: abandon, de a fi neînţeles, se simte obosit, istovit. Este
„Un om care urcă pe frânghie. Paie atici Sau la circ, hipersensibil şi manifestă labilitate afectivă. Singur nu-şi poate
probabil. Are o figură de ... de ... Nu-i normală, nu se potriveşte cu rezolva conflictele. Ultimul său refugiu este reveria. Şi-a pierdut
figura unui actor de circ. Urcă, urcă pe frânghie. Pare nebun." încrederea atât în forţele proprii cât şi în părinţi, mai ales în tatăl
Planşa 18 BM: său, faţă de care manifestă revoltă şi agresivitate verbal-
„Un om din perioada de după război, după ^um este emoţională. Modalitatea sa de comunicare cu mediul este fie
îmbrăcat. Ba nu! Din ultimul deceniu. Nişte mâini, oin spate, pe retragerea pe un plan imaginar, fie revolta. Opoziţia sa faţă de
umerii lui. Parcă-şi sprijină capul de ceva. O femeie eventual, mediu, mai ales faţă de cel familial, exprimă în mod întortocheat şi
ţine ochii închişi. Simte plăcere, extaz. Ea parcă-i spune ceva şi neconştient sentimentul de singurătate, trebuinţa de sprijin şi
el ascultă încântat." dorinţa de a fi iubit. Intervenţia mamei în ajutarea băiatului este
Planşa 19: ineficientă; atât mama cât şi băiatul suferă, în fapt amândoi au
„O casă înconjurată de zăpadă. Parcâ-i o pictură de copil nevoie de ajutor.
mic. Casă foarte curioasă. Fantezie ciudată. Forme pe cer, fum. Subiectul R.C., în pofida inteligenţei sale superioare (CI-
Nu, nu-mi dau seama." Raven =122), este un inadaptat în mediul familial şi în cel şcolar,
Planşa 20: fapt explicabil prin personalitatea sa contradictorie, tensionată la
„Un străin părăsit de toţi, dărâmat, cu umerii căzuţi. maximum, mai ales datorită nerezolvării conflictelor ideo-
Merge, nici ei nu ştie unde; parcâ-i părăsit. Parcă a pierdut afective. Din datele biografice rezultă, de fapt, că aceste simptome
contactul cu cei din jur. El e înrăit. Sigur nu e un criminal au apărut şi apoi s-au accentuat în perioada în care, prin
pentru că criminalii merg cu capul sus, nu aşa. îmi dă o stare venirea pe lume a surioarei (când subiectul avea 15 ani), el s-a
de tristeţe... Atât " simţit frustrat de dragostea maternă şi de atenţia pe care, până
atunci, i-o acorda mama sa. Comunicarea afectivă cu tatăl era
imposibilă datorită firii
96 97
Vâsle Preda
neagă şi ea existenţa vreunui conflict între băiat fi membrii
autoritare, distante şi reci a acestuia. Subiectul R.C., având familiei sau alte persoane, plângându-se doar de faptul ca
„o foame afectivă mare", care nu i-a mai fost satisfăcuta, prin fiul ei este foarte închis în sine, se izolează, stă mult singur
plecările de acasă - la rude şi prieteni - căuta, de fapt, un în cameră şi citeşte sau .visează cu ochii deschişi". In
«surogat" pentru satisfacerea puternicei sale trebuinţe de convorbirea purtată după examinarea subiectului, pornind
afectivitate. de la relevarea în unele istorioare T.A.T. a unor posibile
Prin consilierea familiei, s-a sugerat reclădirea unor conflicte de nuanţă agresogenâ tată-fiu (certuri, bătăi), mama
relaţii socio-afective stenice cu băiatul, având de grijă să nu acestuia a fost întrebată: „când 1-a bătut ultima dată tatăl pe
inducem părinţilor un sentiment de culpabilitate. Totodată, băiat?", rugând-o să ne răspundă sincer. Surprinsă la început
prin cura psihoterapeutică la care a fost supus subiectul R.C., de această întrebare, ne-a relatat apoi că tatăl este mai brutal,
îngemănată cu psihoterapia familiei, s-au atenuat conflictele vorbeşte urât cu băiatul şi îl bate destul de des pentru că
ideo-afective ale subiectului, s-a ajuns la reechilibrarea nu-i place „firea lui"(!). S-au certat de mai multe ori din cauza
personalităţii sale, acesta reuşind să absolve liceul şi să devină notelor slabe obţinute de băiat. în urmă cu vreo 6 luni de la
student. data examinării, într-o zi tatăl a cerut carnetul de note, pe
c) B.C., 17 ani, elev", a fost adus la o examinare psiho- care ea 1-a ascuns, cu scopul de a evita un conflict între tată
logică de către mama sa datorită randamentului şcolar slab, şi fiu din cauza notelor slabe. Tatăl s-a enervat, a devenit
survenit în urmă cu un an, şi apariţiei unei bâlbâieli, de brutal şi 1-a bătut pe băiat cu palmele.
aproximativ 5 luni, care a înrăutăţit şi mai mult situaţia Putem deduce, deocamdată, că povestirile T.A.T.
şcolară a subiectului. Mama elevului nu-şi poate da seama ne-au ajutat să întrevedem şi să ni se confirme adevăratele
de cauza bâlbâielii, mai ales că la un examen neurologic relaţii socio-afective dintre subiect şi tatăl său. La rândul lor,
efectuat înaintea examinării psihologice nu s-au evidenţiat datele culese prin convorbirea cu mama lui B.C. ne-au fost
modificări patologice care să explice apariţia acestei grave utile în analiza şi interpretarea unora dintre istorioarele T.A.T.,
^.ari de limbaj. ceea ce ar fi fost mai dificil în lipsa acestor informaţii
De la primul contact cu B.C. se observă că acesta . complementare.
V: hiperemotiv, vorbeşte foarte încet, cu poticniri în expri- Analiza şi interpretarea „universului" povestirilor,
mare, bâlbâindu-se mai ales la începutul propoziţiilor. desprins pe baza interacţiunilor dintre trebuinţele, emoţiile,
Subiectul stă aproape tot timpul cu capul îndreptat spre sentimentele, conflictele eroilor şi „presiunile externe" ne arată
pământ, evită privirea interlocutorului, prezintă o apatie şi o că nota dominantă a acestora este distimicâ, toate având o
lentoare generală. puternică încărcătură emoţională negativă. Indicele de
Având în vedere faptul că, neurologic, subiectul nu frecvenţă şi de intensitate cel mai mare Q au trebuinţa de
prezintă nici un semn patologic care să explice apariţia afectivitate (care nu îi este satisfăcută eroului povestirilor,
bâlbâielii, iar pe de altă parte, ţinând seama de hiperemo- respectiv subiectului), trebuinţa de sprtyin, stâiile afective
tivitatea acestuia, am considerat că ar putea fi vorba de o negative (tristeţe, dezamăgire, neîncredere în forţele proprii,
logonevrozi declanşată de conflicte şi perturbări afective, descurajare, anxietate), pe de o parte, iar pe de altă parte
care au dus şi la „blocarea" inteligenţei şcolare a elevului agresivitatea emoţional-verbali şi agresivitatea fizici este
B.C. Pentru a găsi sursa acestor conflicte şi perturbări afective trăsătura cu cea mai mare frecvenţă şi intensitate în cadrul
am procedat la aplicarea T.A.T.-ului şi la convorbiri cu „forţelor externe". De exemplu, la planşa 4 subiectul îşi proiec-
subiectul şi cu mama sa. Subiectul declară că este mulţumit tează conflictele, problemele existenţiale care sunt trăite cel
de familie, de colegi şi de profesori şi neagă orice conflict cu mai acut: „Este o familie... şi dumnealui are o privire de furie...
părinţii sau cu alte persoane. Convorbirea cu mama s-a înfuriat pe fiul lui... vrea să-1 bată... Femeia cred că vrea
subiectului a avut loc atât înaintea aplicării probei proiective, să-1 oprească... înainte s-au certat... tatăl cu fiul... poate că
cât şi după examinarea acesteia. La început, mama lui B.C.
99
98
â Tematic de AL
n-am spus bine... a avut o dezamăgire tatăl hai în viaţă şi fiul Observăm, deci, că multe povestiri reflectă preocuparea
a încercat să-i amintească... pentru asta s-a înfuriat tatăl... subiectului pentru atmosfera familială, care adesea este
Se vor linişti". Raportând conţinutul acestei istorioare la disfuncţională, conflictuală, iar deznodămintele povestirilor
relatările mamei lui B.C., observăm că, într-adevăr, aici se - deşi incerte - arată că subiectul doreşte si speră să se
reflectă direct unele probleme din viaţa familiala a subiectului: schimbe în bine relaţiile dintre membrii familiei.
cearta, bătaia, relaţiile conflictuale dintre subiect şi tatăl său. Faptul că subiectul B.C. simte acut necesitatea de
Proiecţia în această istorioară este directă, aproape a fi ajutat pentru a-şi resohm necazurile reiese, printre
nedeghizatâ, ceea ce ne indică labilitatea afectiv* a lui B.C. altele, şi din următoarea povestire, realizată la planşa 7 BM:
şi slabele sale mecanisme de apărare. La un moment dat, „Tânărul cere sfatul unui om mai în vârstă... care să-1
subiectul pare că şi-a dat seama că de fapt relatează despre consoleze... Mare necaz... s-a întâmplat un lucru care 1-a
propria sa situaţie familiala, încercând să anuleze printr-o necăjit... legat de un prieten, de o prietenă... Cel mai în vârstă
firava cenzură a conştiinţei cele relatate (....poate câ n-am încearcă să-1 consoleze... dar tânărului nu-i ajunge.". Din
spus bine..."). Totuşi, continuă povestirea printr-o încercare această istorioară rezultă şi faptul că trebuinţa de sprţjin,
de explicaţie a conflictelor dintre erou şi tată. In pofida simţită puternic de suhiwct nu este, In general, satisfăcută.
caracterului de proiecţie directă a acestei povestiri T.A.T., în Subiectul B.C. crede că starea sa afectivă depinde mai ales
partea finală a ei nu ne putem permite o «naiira „termen cu de relaţiile cu tatăl său, de felul cum vor evolua ele. Acest
termen". Desprindem doar zbuciumul subiectului (eroului lucru reiese din analiza mai multor povestiri (cum a fost şi
povestirii), încercarea sa de a-şi explica agresivitatea tatălui cea de la planşa 4, pe care am prezentat-o). Iată şi altă
şi deznodământul relativ optimist („se vor linişti"), care relevă istorioară care confirmă afirmaţia de mai sus: „Medicul la
dorinţa subiectului de a se termina aceste conflicte. căpătâiul unui bolnav. Ii pune termometrul... Eventual e lângă
Sesizam, de asemenea, apariţia în cadrul povestirii a el fratele sau vecinul. In prim plan fiul lui... Medicul e con-
„femeii" (respectiv, a mamei subiectului) care vrea să-1 centrat asupra bolnavului... Fiul caută sâ-şi ascundă
«oprească" pe tatăl băiatului, pentru a nu-1 bate. Şi la alte sentimentele faţă de cei din jur... fiul suferă mult pentru tatăl
planşe personajul feminin are rol pozitjv, dar nu este bolnav.:, medicul îl va vindeca pe bolnav... Va reveni veselia
întotdeauna capabil să rezolve diferitele situaţii conflictuale pentru fiu.*. Din această istorioară rezultă clar proiecţia
ale familiei. In raport cu personajul feminin (respectiv, mama), aproape directă a subiectului în eroul povestirii (fiul, care
eroul (subiectul) trăieşte uneori sentimente de culpabilitate, „caută să-şi ascundă sentimentele faţă de cei din jur"),
iar alteori în povestiri eroul (subiectul) trăieşte empatic şi într-adevăr, subiectul, care trăieşte probabil o stare de ambi-
stările afective negative (supărare, tristeţe) ale personajului valenţă afectivă faţă de tatăl său, îşi ascunde sentimentele
feminin (ale mamei). De exemplu, la planşa 6 BM subiectul faţă de cei din jur. El este preocupat de comportamentul
spune: „Mama şi fiul ei... să spun tot ce gândesc?... cred că... agresogen al tatălui, comportament din cauza căruia subiectul
dumnealui în poză a făcut o faptă care... să spun precis?... are de suferit, fiind trist, necăjit „Veselia va reveni" - după cum
cred că dumnealui a făcut o faptă pe care mama s-a gândit... spune B.C. - în momentul în care tatăl îşi va schimba
dar n-a putut-o preîntâmpina... şi pe faţa ei se vede comportamentul (ceea ce este exprimat simbolic în povestire:
supărarea... a venit el cu nişte prieteni poate... mama era „medicul îl va vindeca pe bolnav... va reveni veselia pentru fiu").
mai supărăcioasă... nu va repeta povestea aceea şi se va ţine Analiza povestirilor T.A.T. ale acestui subiect - după
de cuvânt... maică-sa îl va ierta... că n-are expresie de...". La cum reiese şi din exemplele date - ne arată câ temele
planşa 3 BM subiectul realizează, de asemenea, o povestire predominante sunt cele distimice, caracterizate prin tristeţe,
cu o tonalitate afectiva negativa: „Dezamăgire... e o femeie... descurajare, anxietate, conflicte afective, neîncredere in
nu mă pricep la povestiri... o dezamăgire în căsnicie poate... propriile forţe şi în posibilitatea de a fi sprijinit, toate acestea
sau... va încerca să-şi învingă dezamăgirea... cred că va reuşi." generate îndeosebi de relaţiile neadecvate cu tatăl. Subiectul
100 101
Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)
manifesta o pronunţata fragilitate ai labilitate afectiv*, pe d) S.E., 43 ani, necăsătorită, având 2 copii, pensionată
care o proiectează adesea in eroii povestirilor, care se „pierd" de boală, este internată în clinica de psihiatrie cu diagnosticul:
în faţa situaţiilor dificile, trâindu-le cu resemnare şi cu o vagă schizofrenie cronicizată cu disociatrie şi delir incoerent.
speranţă în ajutorul cuiva, pentru că sigur nici unul dintre La internare bolnava prezenta o uşoară stare de
eroii acestor istorioare nu găseşte soluţia optimă. Adesea, în agitaţie, tendinţă la verbigeratrie, uneori incoerenţă,
faţa dificultăţilor, eroul povestirii, respectiv subiectul, se pronunţate modificări afective. Din datele anamnestice rezultă
retrage în sine, trăindu-şi drama existenţială. că la instalarea simptomatologiei sila cronicizarea bolii ar fi
Analiza formală a povestirilor T.A.T. ne arată că putut contribui, într-o oarecare măsură, şi familia, prin lipsa
subiectul B.C. are dificultăţi în povestire (în parte şi din cauza de înţelegere faţă de bolnavă. Această ipoteză am dorit să o
bâlbâielii, dar şi din cauza particularităţilor sale afective şi verificăm prin aplicarea T.A.T.-ului.
puternicei introversiuni); unele istorioare sunt doar schiţate, Analiza datelor ne arată că istorioarele realizate de
iar la majoritatea lor apar blocaje, remarci critice, iar inter- S.E., în marea lor majoritate, se caracterizează prin proiecţii
pretările imaginilor sunt puternic încărcate afectiv. directe şi imediate. Planşele devin pretext pentru povestiri
Restricţia temelor, marea frecvenţă a istorioarelor triste cu elemente autobiografice, pentru confesiuni abia
şi intensitatea deosebită a notei distimice, precum şi dezno- deghizate sau chiar nedeghizate. Absenţa rezistenţei la
dâmintele incerte sunt semne ale unei stări depresive pe sugestiile unor planşe, dificultatea sau chiar imposibilitatea
fondul unei nevroze (respectiv, logonevroza) detaşării de imaginile-stimul, fac ca bolnava să intre direct
în urma examinării subiectului B.C. cu ajutorul în „scena dramatică a povestirilor", să vorbească direct despre
T.A.T.-ului, s-a tras concluzia că logonevroza de care suferea ea însăşi în unele istorioare - semn al psihozei grave. De
a apărut pe fondul unei firi profund introvertite, a unei labilităţi exemplu, la planşa 4, bolnava spune: „O femeie şi un om... O
si fragilităţi afective pronunţate, fiind declanşată de iubire de dragoste. Ce are el, ce are el... Se gândeşte la casa
acu-: .i-iarea unor stări distimice, ca urmare a ei, la familie, sâ-şi facă o situaţie şi dacă nu, poate rămâne
irecventelor siifiicte, uneori dure, cu tatăl său, care nu-1 păcălită de el. Eu nu mai stau în spital, acasă pot să mă
înţelege şi căruia uu-i place „firea" băiatuiui(!). Subiectul a recuperez, fac mâncare, o ajut pe mama şi sunt şi extrem de
fost îndrumat spre tratament logopedic şi psihoterapeutic. nervoasă. Uneori parcă se duce patul cu mine, aşa simt şi nu
De asemenea, i s-a recomandat mamei să încerce să modifice mai ştiu ce-i cu mine". Sesizăm aici - ca de altfel şi în alte
climatul socio-afectiv al familiei, îndeosebi relaţiile dintre istorioare - incoerenţa vorbirii, alterarea expresiei verbale, a
băiat şi tatăl săi" discursului verbal, îndeosebi din punct de vedere sintactic,
Totuşi, tulburările afective ale subiectului B.C, pe dificultatea de a povesti în raport cu o singură temă legată de
fondul cărora a apărut şi bâlbâială, nu s-au atenuat, ci, planşa-stimul, conţinutul arbitrar al istorioarei. De asemenea,
dimpotrivă, s-au înmulţit şi s-au exacerbat, întrucât după doi remarcăm evocările senzoriale de tip halucinatoriu, reacţiile
ani de la data examinării psihologice cu T.A.T.-ul s-a îmbolnăvit depresive, instabilitatea emotivă. Multe dintre aceste
de schizofrenie. Deşi unele perturbări afective s-au relevat caracteristiciale povestirilor T.A.T. şi ale proiecţiei reprezintă
deja cu prilejul examinării cu Testul tematic de apercepţie, „factori de eşec" (după Shentoub) sau semne patolo^e
totuşi nu erau conturate simptomele (semnele psihopatologice) întâlnite în schizofrenie (după Rapaport şi Schafer).
care să ne fi îndreptăţit să ne gândim la o asemenea evoluţie Analiza „universului" povestirilor, a trebuinţelor,
spre psihoză, mai ales că diagnosticul de schizofrenie este, emoţiilor, sentimentelor şi conflictelor eroilor, precum şi a
adesea, dificil de precizat. De altfel, putem spune că „presiunilor externe" ne arată că nota predominantă a
lcgonevroza de care suferea B.C. era destul de pregnantă şi proiecţiei este cea distimicâ, haloul afectiv negativ al acestora
de dramatică, „mascând" perturbările afective subiacente, în având o frecvenţă şi o intensitate mare. Astfel, dintre tulbu-
cadrul cărora s-a produs, şi care au evoluat sinuos spre un rările ideo-afective care au o mare frecvenţă în povestirile
sindrom schizoid şi apoi spre schizofrenie.
103
102
'■ Test* Tematic de Apercepfr (studiu
bolnavei amintim: delirul de influenţi şi de relaţie, ideile monografic)
de persecuţie, anxietatea. Cele de mai sus pot fi exemplificate vrut omul altuia..."; „...aşa cura nu ştiu eu ce se întâmplă
prin povestirea realizată de bolnavă la planşa 9 GF: „O femeie acuma dacă nu-i corect omul...".
stă prin pădure şi fuge după alta ca să o scape de la un rău — Sentimente de culpabilitate cu reacţii
ce i-a venit din lipsa cuiva. Are vreun duşman de aproape, depresive.
aşa cum nu ştiu eu ce se întâmplă acuma dacă nu-i corect Astfel, la bolnava S.E. întâlnim proiectarea unor asemenea
omul. Stă mirată, priveşte după copilul ei. E disperată... ţine semne psihopatologice în povestiri, ca, de exemplu: „... A fost
ceva în mână, un copil învelit în ceva. E copilul ei. Nu ştiu ce copilul unei femei. L-a dat la şcoală şi el s-a dus să înveţe.
o să se întâmple". în cadrul acestei povestiri cu o temă Poate nu au fost mulţumiţi..." (planşa 1); „... Fata a făcut un
anxiogenă, ca de altfel şi în cadrul altora pe care le-a imaginat râu şi plânge, se sfarmă..." (planşa 3 GF).
bolnava, sesizăm printre factorii de eşec adaptativ fanteziile — Lipsa deznodământului povestirii sau
nestructurate, ideile de persecuţie, care se pot generaliza în deznodă
cadrul unor teme de persecuţie, precum şi factori de labilitate mânt incert. Este un semn psihopatologic întâlnit în toate
afectiva, cum sunt tristeţea, disperarea care generează povestirile T.A.T. ale bolnavei S.E. Analiza deznodămintelor
anxietatea, iar din punct de vedere formal, realizarea „pe povestirilor imaginate de bolnavă ne relevă lipsa de încredere
mărite" a istorioarei şi introducerea altor personaje. în sine, labilitatea afectivă, imposibilitatea de a-şi coordona
Pe lângă ideile şi temele de persecuţie, exemplificate existenţa singură, trebuinţa acută de sprijin. Iată câteva
mai sus, din analiza şi interpretarea istorioarelor T.A.T. ale exemple de deznodăminte: „...va putea învăţa dacă îl ajută
acstei bolnave mai desprindem şi alte trăsături paranoide părinţii şi e sănătos, să-i dea cineva un sfat."; „...o s-o ajute,
menţionate si de Rapaport şi Schafer), cum sunt: poate că o nenorocire o să se întâmple."; „...au nevoie unul
— Teme de bănuială, de neîncredere. Astfel, la de altul. Mai târziu s-or desparţi dacă nu se împacă." Iar la
a 7 GF întâlnim o asemenea r . . ' . - . ..l-uiu* ei o numeroase planşe apare în mod stereotip în locul
■bă că art r'teţr cu cirevs... ţi,, si nu face un deznodământului, expresia: „nu ştiu ce se va întâmpla", care
rău? relevă incertitudinea, nesiguranţa bolnavei, sentimentul de
?ni greşesc în z;u , ;- azi. Nu se întâmplă nimic". insecuritate.
—Critici moralizatoare. De exemplu, la planşa 5: Analiza formei povestirilor, după cum rezultă şi din
r
O femeie vine să se uite ia camera ei şi vede aranjată propria exemplele date, ne arată că acestea sunt la limita unor
'■-i r.iobilă. Poate o caută cineva între timp şi ea se uită cum istorioare - unele fiind abia schiţate. Toate povestirile sunt
mă uit eu. Simte necaz. înainte a avut greutăţi ca mine, că stângace, dezorganizate, incoerente, cu un stil confuz, sunt
eu nu m-am băgat în familia altuia, mi-am făcut de rând, realizate de multe ori „pe sărite", subiectul intrând direct în
n-am vrut omul altuia. Nu ştiu ce se va întâmpla". scena dramatică a povestirii, proiectându-şi stările afective,
Observam şi în cazul proiecţiei directe, nedeghizate, conflictele, fragmentând tema acesteia şi pierzând firul logic.
din această povestire că trasaturile paranoide sunt împletite Toate acestea sunt semne grave ale perturbării personalităţii
cu factorii de labilitate afectivă şi cu factorii de eşec subiectului, îndeosebi în sfera afectivităţii, dar şi a intelectului.
adaptativ menţionaţi mai sus, semne ale psihozei grave Tipul de organizare a povestirilor T.A.T. este „univoc-biunivoc",
care este schizofrenia. Alte semne caracteristice psihozei iar mecanismele utilizate în construirea lor se bazează frecvent
întâlnite în istorioarele bolnavei 8.E. sunt: pe proiecţia directă, nedeghizată, dovedind caracterul sărac
—Perseverarea unor fraze stereotipe referitoare al arsenalului defensiv al bolnavei S.E.
la dragoste, la morala, în cadrul diverselor povestiri T.A.T. Rezultatele obţinute prin T.A.T. relevă, deci, conţinutul
De exemplu: „O femeie şi un om... o iubire de dragoste..."; psihic al personalităţii psihotice a subiectului S.E., îmbogăţind
„...un om stă cu mâinile... se gândeşte la iubire..."; „...că eu datele examenului psihiatric, şi confirma diagnosticul de
nu m-am băgat in familia altuia, mi-am văzut de rând, n-am schizofrenie. Totodată, se confirmă ipoteza că disfuncţiile
socio-afective din familia bolnavei au contribuit la cronicizarea
104

105
Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)
schizofreniei. Acest lucru se sprijină pe faptul că T.A.T.-ul a
pus in evidentă trăirea exacerbată de către bolnavă a unor
insatisfacţii afective, cu stări de anxietate, de insecuritate,
de tristeţe şi reacţii depresive accentuate legate, în multe
povestiri, de relaţiile neadecvate din familie şi cu individul cu 8. CALITĂŢI ŞI LIMITE ALE T.A.T.-ULUI
care a avut cei doi copii şi care, conform anchetei sociale, a
părăsit-o. Datele obţinute prin Testul tematic de apercepţie "în general - scrie M. Roşea (1971, p. 102) - există la
ne dau indicaţii asupra necesităţii unei psihoterapii nespecialişti părerea că aplicarea testelor - a celor de
individuale şi a psihoterapiei familiei bolnavei, pentru a se personalitate, ca şi a altora - ar aduce soluţia multora din
evita exacerbarea delirului paranoid şi instalarea inversiunii problemele critice ale practicii. Onestitatea profesională a
afective psihologului cere o prezentare cât mai exactă şi mai obiectivă
a posibilităţilor şi a limitelor metodelor standardizate de
cunoaştere a psihicului uman".
Testul tematic de apercepţie este un instrument util
pentru studierea trebuinţelor, emoţiilor, sentimentelor,
dorinţelor, conflictelor, atitudinilor faţă de persoanele
apropiate sau faţa de alte persoane. Aceasta probă proiec-
tivă relevă, de asemenea, stări psihice şi conţinuturi
psihice neconştientizate de subiect. E. Stern (1950) arată
că T.Â.T.-ul este nu numai „un auxiliar ştiinţific" preţios, ci
şi un mijloc diagnostic de primă importanţă tn psihologia
aplicată şi mai ales în psihologia clinică. Acolo unde apar
tulburări afective, probleme relaţionale, tulburări de compor-
tament etc, Testul tematic de apercepţie este mai mult
decât necesar pentru relevarea cauzelor acestora, a intensităţii
lor şi pentru luarea unor măsuri profilactice cu scopul evitării
exacerbării tulburărilor, precum şi pentru indicarea unor
măsuri terapeutice (îndeosebi psihoterapeutice). Acest test
ne permite să ne apropiem de înţelegerea problemelor
subiectului, întrucât ne dă informaţii utile privind persona-
litatea şi experienţa sa de viaţă şi ne arată în ce direcţie trebuie
să ne îndreptăm investigaţiile, prin utilizarea şi a altor teste
psihologice sau a altor metode. De multe ori, T.A.T.-ul dă în
scurt timp mai multe informaţii despre personalitatea
subiectului decât poate da observarea comportamentului
acestuia timp de mai multe ore sau chiar zile (M. Cristescu,
1972).
D. Anzieu (1973) consideră Testul tematic de
«percepţie ca fiind util în studierea motivaţiei, a intereselor
şi a trebuinţei de realizare, ceea ce s-a demonstrat, de altfel,
experimental. Astfel, W.J. Atkinson şi McClelland (1953) au
107
Testul Tematic de ografic)
Ai
procedat la relaţii
investigarea interpersonal
cu ajutorul e, în cadrul
T.A.T.-ului a cărora
trei motive doreşte sâ
specifice primească de
diferite: la cei din jur
motivaţia un anumit -
succesului - i o reacţie si
determinată să
de nevoia de recunoască;
realizare (n la ace-t a
Ach); anumite
motivaţia o^/ucuiaritâţi
afilierii care să
determinată constituie
de nevoia de mijloace de
afiliere (n satisfacere a
Aff) şi trebuinţelor
motivaţia sale. Tocmai
puterii de aceea, de
determinată exemplu,
de nevoia de schimbările
putere (n TiOtiveior în
Pow), toate sensul unei
trei găsindu- mai bune
se în lista integrări
trebuinţelor sociocultural
elaborată de e au mai
Murray, multe şanse
respectiv în să se
lista .forţelor producă într-
interne" o atmosferă
surprinse prin în care
T.A.T. şi individul
care, prin (respectiv,
interrelaţiile eroul din
cu povestirile
„presiunile T.A.Ţ.) „se
externe", simte în mod
relevă călduros şi
dinamica sincer
motivaţional sprijinit şi
ă a respectat de
individului. ceilalţi deci
Legat de se simte ca o
dinamica persoană
motivaţională capabilă să
trebuie se
subliniat rolul autocunoasc
relaţiilor ă şi să-şi
interpersonal u.recţioneze
e în procesul propriul
producerii comportame
sau nt viitor"
susţinerii (McClelland,
unor W inter,
schimbări 1969, p. 75).
ale în
motivelor viaţa
persoanelor cotidiană,
participante fiecare om
la încearcă să-i
interacţiune, cunoască pe
ceea ce prin cei din jur,
T.A.T. se sâ-i
poate „descifreze"
surprinde cu un sistem
tocmai propriu de
datorită evaluare,
interpretării format în
relaţiilor experienţa
dintre anterioară
trebuinţele în funcţie de
eroului structura
(eroilor) şi propriei
„presiunile personalităţi
externe", şi de istoria
acestea din sa de viaţă.
urmă fiind de Acest lucru
fapt se petrece şi
trebuinţele în
persoanelor „perceperea"
din anturajul personajelor
în care se din
găseşte eroul istorioarele
povestirilor T.A.T. şi în
(subiectul interpretarea
care se a ceea ce
proiectează). simt şi
Confor gândesc
m acestea,
trebuinţelor, precum şi în
intereselor şi imaginarea
scopurilor acţiunilor
proprii, omul acestor
caută sâ personaje de
stabilească către
anumite subiectul
examinat. Se care, după
ştie că opinia
fiecare noastră, pot
persoană are fi surprinse
un stil al sau în câteva
de a-i caracteristici
percepe pe ale lor şi prin
cei din jur. interpretarea
In domeniul T-A.T.-ului,
relaţiilor sunt:
interpersonal a)stilu
e, stilurile l
sunt forme de afiliat
fixare a iv,
acestor relaţii indivi
în funcţie de dul
motivaţie şi fiind
rol (M. caract
Argyle, erizat
1967). Aceste printr-
stiluri, o
trebui
108 nţă de
afilier
e
putern
ică,
manif
estând
dorinţ
ă de
aderar
e
la
grup,
deschi
dere
spre
relaţii
social
e şi
dorinţ
ă de
împărt
ăşire
a
experi
enţei
perso
nale
de
viaţă;
b)stil
ul
depe
ndent
,
caract
erizat
printr
-o
puter
nică
trebui
nţă de
spriji
n,
prin
depen
denţa
de
alte
perso
ane,
prin
tendin
ţa de
a se
lăsa
îndru
mat şi
condu
s
perma
nent,
de a fi
ocroti
t, de a
lăsa
hotărâ
rile şi
acţiun
ile pe
seama
altora
;
c)stil
ul
domi
nant,
perso
ana consacrate
caract (proba
erizân recunoaşterii
du-se emoţiei după
prin film, după
tendin fotografii;
ţa de a diferenţiatoru
condu l semantic al
ce, de lui Osgood
a etc.) - şi
organi informaţii
za, de utile privind
a lua stilul
hotărâ apreciativ al
ri, subiectului.
decizi Aceasta,
i deoarece şi
şi de prin T.A.T.
a se pot realiza
avea proiectarea şi
iniţiat dezimplicare
ive, a acelor
deci calităţi ce
printr pun obiectul
-o percepţiei -
puter în sens larg -
nică în relaţie cu
trebui subiectul,
nţă de precum şi a
domin acelor deter-
are şi minări care
de conferă
realiz semnificaţii
are. în raport cu
Trebu ce se aşteaptă
inţele, şi ce poate
emoţiile, primi
sentimentele subiectul în
şi atitudinile registrul său
individului motivaţional-
influenţează afectiv.
şi stilul Inten
apreciativ al sitatea
acestuia. motivelor
Stilul unei
apreciativ persoane este
cuprinde reflectată atât
într-o de frecvenţa
unitate cu care ea se
funcţională gândeşte la
emoţia- categoria
cogniţia- particulară de
atitudinea, stimuli care îi
reprezentând definesc
o manieră motivul, cât
personală de şi de
evaluare şi intensitatea
de reprezentăril
interpretare a or.
evenimentelo Conceperea
r realităţii comportame
care prezintă ntului
aspecte motivat ca
divergente. funcţie a
Deci, stilul variabilelor
apreciativ reprezentăril
reprezintă o or şi ideilor a
expresie a condus la
intersectării problema
dinamice a modalităţilor
vectorilor de relevare a
afectivi, gândurilor
cognitivi şi individuale
atitudinal determinate
aoţioriali în de anumite
comportamen trebuinţe şi a
tul curent de posibilităţii
percepere, de corelare a
înţelegere şi acestora cu
evaluare a comportamen
evenimentelo tul previzibil,
r (S. Marcus, Testul
A. Cătina, tematic de
1981). Or, apercepţie
Testul este
tematic de considerat un
apercepţie instrument
ne oferă - care poate fi
alături de utilizat
alte probe
109
VasSe Preda
Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)
în acest scop. Dar, desigur, după cum am văzut când am noi nu putem deci aştepta de la acest test un înalt grad
vorbit despre interpretarea rezultatelor obţinute prin T.A.T., de fideUtate, deşi marea mas» a conţinutului pune in relief
problema predicţiei comportamentului real al subiectului pe tendinţe şi trăsături relativ constante* (H. Murray, 1950,
baza informaţiilor obţinute cu această probă proiectivă trebuie p. 23; s.n.). La rândul său, Tomkins (1947, citat de D. Anzieu,
privită cu rezervele cuvenite. 1973) arată că, de fapt, concordanţa între două protocoale
Limitele psihometrice ale T A.T. ului trebuie privite succesive la T.A.T. variază, între altele, în ftoncţie de stabili-
în contextul particularităţilor validării testelor proiective. tatea personalităţii subiecţilor; fidelitatea poate atinge
M.D. Ainsworth (1951) a enunţat câteva reguli fundamentale coeficienţi de 0,90, dar scade la 0,46 în cazul adolescenţilor
în acest domeniu. Testele proiective nu explorează o variabilă aflaţi în plină dezvoltare afectivă, şi mult mai jos în cazul
unică, ci descriu o persoană în termenii unei scheme dinamice nevroticilor — înainte şi după psihoterapie. De altfel, în
de variabile, ele însele în intercorelaţie. Un test proiectiv cazurile patologice metoda testării-retestării este valabilă în
impiică transformarea unei mase de date calitative (răspunsuri mai mică măsură din cauza modificărilor care au loc în sfera
libere ale subiectului în raport cu stimulii-standard) într-o personalităţii odată cu progresul bolii, sau datorită reechili-
formă manipulabilâ; înainte de a le putea nota cantitativ brărilor care apar sub influenţa terapiei medicamentoase şi
trebuie să se distingă categoriile fundamentale după care ele a psihoterapiei.
sunt cotate. într-adevăr, fiecare sistem de interpretare a 2) Sensibilitatea. Pentru un test proiectiv sensibi-
Testului tematic de apercepţie se bazează pe un sistem de litatea rezidă în capacitatea testului de a releva, în funcţie de
clasificare a răspunsurilor care, la rândul său, nu capătă importanţa în structura personalităţii, diversele trăsături care
valoare decât prin interpretarea pe care o suscită. Or, valoarea o caracterizează. S-a presupus că din analiza povestirilor
unei clasificări ţine mai mult de fidelitate decât de validitate T.A.T. s-ar deduce aspecte esenţiale, stabile ale personalităţii
(D. Anzieu, 1973, p. 239). (în primul rând trebuinţele şi atitudinile), dar cercetările
experimentale au dovedit că tematica şi conţinutul
1) Fidelitatea unui test de personalei = •>* r< are defini ■ istorioarelor sunt simţitor influenţate de experienţe recente,
_L 'ntâi prin acord între diferiţi examinatori care analizează *. fără repercusiuni de durată asupra personalităţii. Or, se ştie
interpretează protocoalele, lucrând separat. Această definiţie că un mijloc de a verifica dacă un test proiectiv posedă o
presupune, evident, competenţa .interpreţilor", respectiv, sensibilitate bună ar fi să se vadă dacă el reflectă, în consens
gradul de experienţă necesar şi simţul clinic al psihologului cu teoria psihologică, schimbările fundamentale care survin
care examinează cu acest test. Dar acordul diferiţilor cerce- în personalitate odată cu vârsta, cu boala sau cu circum -
tători privind semnificaţia datelor obţinute prin T.A.T. este stanţele excepţionale. Dacă schimbarea indusă în
influenţat de insuficienta standardizare a sistemului de personalitate nu este decât temporară sau parţială, protocolul
analiză şi de interpretare. Fidelitatea interexaminatori este testului relevă o structură intactă a personalităţii, cu excepţia
extrem de diferită, obţinându-se coeficienţi de la 0,39 la 0,89. - în unele cazuri - a unu sau două aspecte. In această
De asemenea, interpretările date de mai mulţi clinicieni au perspectivă au fost făcute cercetări experimentale. Astfel, în
fost concordante doar la 50-75% dintre povestiri (după cursul examinării cu Testul tematic de apercepţie, L. Bellak
Freeman, 1936, citat de D. Anzieu, 1973). (1947) a dat subiecţilor aflaţi sub hipnoză ordinul de a se
Fidelitatea unui test se mai defineşte prin stabilitatea simţi agresivi când se vor deştepta, terminând apoi aplicarea
răspunsurilor subiectului la două examinări succesive, T.A.T.-ului începută înainte de hipnoza şi întreruptă la
factorul „învăţare" fiind eliminat. Definită în acest mod, mijlocul aplicării. Compararea celor două jumătăţi ale testului
fidelitatea testelor proiective nu poate fi distinsă de arată persistenţa caracteristicilor principale ale personalităţii
sensibilitatea lor. Referindu-se la acest înţeles al fidelităţii, subiecţilor şi o creştere a tendinţelor agresive, care însă nu
Murray apreciază că „răspunsurile la T.A.T. "reflectă dispoziţia este statistic semnificativă. Ceea ce variază de la un subiect
schimbătoare, cât şi situaţia de viaţă prezentă a subiectului;
110 111
Vasie Preda— TestU Tematic de Apenxpţh (studiu
la altul este mai ales mânuirea agresivităţii: unul o monografici
exteriorizează, altul încearcă mai ales un sentiment de cul- punct de vedere statistic între grupul normal şi grupele de
pabilitate etc. anormali s-a obţinut atunci când s-au combinat toate
O altă cercetare a lui Bellak a fost realizată într-o aspectele enumerate mai sus. Unii autori arata însă câ, în
situaţie excepţionala. Este vorba de aplicarea T_A.T.-ului unor privinţa unor criterii care ar releva nevroze, stabilite cu T.A.T.,
nazişti condamnaţi la moarte în procesul de la Nurnberg. trebuie să manifestam prudenţă, întrucât semnele care la
Istorioarele T.A.T. au relevat, pe de o parte, sentimente de acest test proiectiv diferenţiază subiecţii nevrotici de cei
eşec în obiectivele majore ale vieţii şi angoasă în faţa sfârşitului sănătoşi pot apărea şi la indivizii cu "un statut socio-economic
iminent, iar pe de altă parte un număr mare de factori care scăzut care nu sunt nevrozaţi (Anzieu, 1973).
reprezentau, într-adevăr, trăsături caracteristice personalităţii Validitatea predictivă a T.A.T.-ului, ca de altfel şi a
acestor nazişti. Din toate acestea rezultă că probarea altor probe proiective, trebuie privită cu prudenţă. In acest
sensibilităţii testelor proiective se poate face şi prin testarea sens, amintim existenţa unor cercetări care relevă corelaţii
gradului de influenţă pe care un eveniment sau o anumită negative între predicţia făcută cu T.A.T. şi reuşita şcolară şi
situaţie deosebită o exercită asupra personalităţii. profesională, reuşita la examene, raporturile cu profesorii,
3) Validitate* testelor proiective poate fi vizată fie prin raporturile cu superiorii etc. Genest (1968) apreciază câ
metoda corelaţiei cu un criteriu extern, fie pe baza predicţiei validitatea metodelor proiective în raport cu conduita
comportamentului. Compararea rezultatelor obţinute prin profesională nu a putut fi niciodată stabilită în afara cazurilor
testele proiective cu datele anamnestice, autobiografice, cu anormale. Deci, predicţia comportamentului subiectului pe
examenul psihiatric etc. a devenit clasică. baza T.A.T.-ului trebuie privită cu prudenţă, deoarece cu
Oberholzer (după Anzieu, 1973) face o interpretare ajutorul acestei metode proiective nu putem sesiza totalitatea
.oarba" a protocoalelor T.A.T. ale unor polynezieni şi ale unor personalităţii în dinamica sa. De altfel însuşi Murray a
i-dieni din America de Nord (Navaho şi Hopi), descriind sintetizat cel mai bine valoarea şi limitele Testului tematic
.personalitatea de bază" a acestor popoare cu aceeaşi precizie de apercepţie. El a subliniat faptul câ un interpret serios
ca şi etnologii care au efectuat observaţii şi anchete la faţa antrenat, cu o bună pregătire psihologică şi cu cunoştinţe
locului. psihanalitice, precum şi cu o bogată experienţă clinică, poate
Alţi autori au ajuns de asemenea la concluzia că obţine cu ajutorul T.A.T.-ului informaţii importante despre
validitatea T.A.T.-ului este satisfăcătoare. Astfel, Harrison impulsurile, trebuinţele, emoţiile, complexele şi conflictele
găseşte o corespondenţă în 75% din cazuri între datele subiectului. Dar, scrie Murray (1950, p. 18-19), „concluziile
obţinute prin T.A.T. şi datele clinice (după P. Pichot, 1950). la care analiza povestirilor T A.T. permite să se ajungă trebuie
Urmărind aspectele diferenţiatoare pentru normali şi mai considerate doar ca bune «ghiduri», ca ipoteze de lucru, care
multe grupuri psihiatrice, A. Ritter şi D.L. Eron (1952) au vor fi verificate prin alte metode, şi nu ca lucruri dovedite...
aplicat Testul tematic de «percepţie unui grup de T.A.T.-ul nu oferă decât 20 de mici eşantioane ale gândirii
psihonevrotici spitalizaţi, unor schizofreni spitalizaţi şi unui subiectului. A considera câ acesta oferă în mod invariabil
grup de control, subiecţii fiind omologaţi sub aspectul vârstei, osatura întregii personalităţi este un optimism nejustificat".
nivelului educativ, nivelului intelectual şi al situaţiei familiale.
Sau comparat următoarele aspecte (fiecare în parte şi în
diferite combinaţii): distorsiunea perceptivă, nivelul de
interpretare, deznodământul, temele, tonul emoţional. Dintre
subiecţii grupei de control 40% au răspuns la o anumită
imagine cu aceaşi temă, cu acelaşi ton emoţional şi au elaborat
acelaşi deznodământ. Diferenţierea cea mai semnificativă din
112
113
Vasie Preda -

9. ANEXE

FIŞA DE COTARE I
IDENTITICAREA CU EROUL (EROII)
(dupăH.Murray)
Numele şi prenumele subiectului.
Vârsta________Profesiunea____

Numărul]
Eroul (eroii) cu care se identifică subiectul____
Criterii de bază pentru caracterizarea eroului:
Superioritate □
Inferioritate □
Criminalitate □
Anomalie mentală □
însingurare Q
Izolare Q
Dependenţă □
Calităţi de şef □
Dispoziţie spre ceartă □
Observaţii:
Serial__________________________
Seria all-a
didentttk

115
Teshd Tematic de Ap
FIŞA DE COTARE II FIŞA DE COTARE III
MOBILURILE, TENDINŢELE ŞI SENTIMENTELE EROILOR FORŢELE CE PROVIN DIN MEDIU
(STĂRILE INTERIOARE ŞI EMOŢIILE) (PRESIUNILE EXTERNE)
(după H. Murray) (după H. Murray)
Numele şi prenumele subiectului. Numele şi prenumele subiectului.
Vârsta_________Profesiunea_____ Vârsta_________Profesiunea_____
Numărul planşei Numărul planşei.
Mobilurile, tendinţele şi sentimenteleeroilor (stările Forţele ce provin din mediu (presiunile externe):
interioare şi emoţiile): Afiliaţie asociativă □
Supunerea □ Afiliaţie emoţională □
Trebuinţa de realizare CU Agresiune emoţională şi verbală □
Agresiune emoţională şi verbală □ Agesiune materială şi socială □
Agresiune materială şi socială □ Agresiune materială şi antisocială □
Agresiune materială şi antisocială O
Distrucţie □
Distrugerea bunurilor eroului □
Dominare □ Dominare prin constrângere □
Agresiune contra propriei persoane Q Dominare prin restricţie Q
Solicitudine Dominare prin seducţie,
Pasivitate □ persuasiune □
□ Solicitudine
Sexualitate
Respingere □
Trebuinţa de sprijin
Privatie .
a
Trebuinţa de achiziţie
□ Pierdere □
Trebuinţa de afiliaţie
□ Pericol material activ

Trebuinţa de autonomie
Fuga de blan.
□ Pericol material prin

Fuga de durere ■
□ absenţa susţinerii
Trebuinţa de cunoaştere □ □
Trebuinţa de creaţie □ Rănire prin agresiune □
Trebuinţa de exhibiţie
□ Rănire prin accident □
Trebuinţa de respingere
(persoane f. izolate)
Conflictul □
Versatilitate (instabilitate) □
emoţională
Descurajare □
Anxietate □
Entuziasm □
Neîncredere □
Gelozie □
Concluzii □
116 117
PIŞA DE COTARE IV PIŞA DB ANALIZA A TJLT.
CONŢINUTUL POVESTIRILOR TJLT. (dupâ V. Shentoub, 1981, 1987)
Numele şi prenumele Numele şi prenumele,
subiectului. Data examinării ______
Vârsta Profesia ____________
______________ Nivel de şcolarizare ________________
Profesiunea ____ Vârsta _________
Numărul planşei _________ FACTORII SERIEI A (RIGIDITATE)
Numărul istorioarelor ________' (A.O. CONFUCTUALIZAREINTRA-
Rezumatul (tema) istoriei (istorioarelor) PERSONALA) A. 1. 1. Istorii
construite aproape de tema banală.
2.Recurge la referinţe literare, culturale,
Acţiuni: la vis.
• Realizate: 3.Integrarea referinţelor sociale şi de simţ
-trecute ___ .(+/-/O)
comun.
-prezente ____
-viitoare ___ A.2.
• Gândite: 1.Descrieri detaliate cu acroşaj (sprijin)
-trecute ___ pe Dd şi Ban
-prezente ____
-viitoare ___ .(+/-/O) (sau mai rar evocate, inclusiv a expresiilor
- Verbale: şi posturilor).
.(V-/OJ
-trecute ___ 2.Justificarea interpretărilor prin aceste
-prezente ____ Dd.
-viitoare ___ 3.Precauţii verbale.
4.îndepărtare temporo-spaţială.
Fără acţiune (simplă 5.Precizii cifrice.
descriere). 6.Ezitări între interpretări diferite.
Refuz __• _______ 7.Oscilaţii între expresii de agresivitate şi
________________ de apărare.
8.Meditare.
________________ 9.Anulare.
Deznodământul: 10.Elemente de tipul formaţiei
Soluţii
-reuşite: reacţionale (curăţenie,
-Concluzii (+/-/ o) -eşecuri:
-Concluzii (M.p./M.e.) ordine, ajutor, datorie, economie etc).
(P 11.Tăgăduire.
/t/ 12.Insistare pe fictiv.
î) 13.Intelectualizare (abstracţie,
( simbolizare, titlul dat
M. istorioarei în raport cu conţinutul
p./ manifest).
M. 14.Schimbare bruscă a direcţiei în
e.) cursul istorioarei
(P (însoţita sau nu de pauză în discurs).
/t/ 15.Izolarea elementelor sau a
î) personajelor.
( 16.Dd evocat şi neintegrat.
M. 17.Accent pus pe conflictele intra-
p./ personaie._
M. 18.Afecte exprimate prin mimică.
e.)
Pari deznodământ
Legendă: + = pozitivă; - = negativă; o = neutră
M.p. = mijloace proprii; M.e. =
mijloace exterioare p = parţială; t =
totală; î = îndoielnică

1
1
FACTORII SERIEI B (LABILITATE) 7. Evocarea de elemente anxiogene urmate sau
(B.O. CONFLICTUAUZAREINTER-PERSONALĂ) precedate de opriri ale discursului. (F). 1.
B. 1. 1. Istorioară construită în jurul unei fantezii personale. Sprijinirea strânsă de conţinutul manifest.
2.Introducerea unor personaje care nu figurează 2.Accent pus pe cotidian, pe factual, actual, concret.
în imagine. 3.Accent pus pe „a face".
3.Identificări suple, flexibile şi difuze. 4.Apel la normele exterioare.
4.Expresii verbalizate ale afectelor, nuanţate, modulate 5.Afecte de circumstanţă.
prin stimuli. (N). 1. Accent pus pe încercări subiective (non-relaţionale).
B.2. 1. Intrare directă în povestire. 2.Referinţe personale sau autobiografice.
2.Istorioară pe sărite. Fabulaţie îndepărtată 3.Afect titlu.
de imagine. 4.Postură semnificativă a afectelor.
3.Accent pus pe relaţiile interpersonale. Povestire 5.Accent pus pe calităţile senzoriale.
în dialog. 6.Insistenţă pe repetarea limitelor şi a contururilor.
4.Expresii verbalizate ale unor afecte puternice 7.Relaţii speculative.
sau exagerate. 8.Punerea în imagine.
5.Gust pentru dramă, teatralism. (M). 1. Accent pus pe o tematică de peirdere, de suport, de
6.Reprezentări contrastante, alternanţă între sprijin.
stări emoţionale opuse. 2.Idealizarea obiectului (valenţe pozitive sau negative).
7.Dus şi întors între dorinţe contradictorii. Sfârşitul 3.Schimbări bruşte.
povestirii relevă realizarea magică a dorinţei.
8.Exclamaţii, digresiuni, comentarii, FACTORII SERIEI D (COMPORTAMENT)
aprecieri personale. D. 1. Agitaţie motricâ. Mimică şi/sau expresii corporale.
9.Erotizarea relaţiilor, pregnanta tematicii sexuale 2.întrebări, cerinţe exprimate examinatorului.
ş;/sau de simbolism transparent. 3.Critica materialului şi/sau a situaţiilor.
10.Ataşament pe Dd narcisice (valenţe pozitive 4.Ironie, derâdere.
sau negative;. 5.Trage cu ochiul examinatorului.
11.Instabilitate în indicaţii. Ezitare asupra s xului
personajelor. FACTORIISERIEIE(EMERGENŢAÎNPROCESELEPRIMARE)
12.Accent pui pe o tematică a stilului: a merge, E. 1. Perceperea de Dd rare sau bizare.
a alerga, a spune, a evita etc. 2. Justificări arbitrare plecând de la aceste Dd.
13.Prezenţa temelor de frică (teamă), catastrofa, vertij 3.False percepţii.
etc. într-un context dramatizat. 4.Percepţii de obiecte dezmembrate, îmbueâtăţite
(şi/sau de obiecte deteriorate sau de personaje bolnave,
FACTORII SERIEI C (INHIBIŢIE) cu malformaţii).
| Pj. 1. Timp de reacţie lung şi/ sau pauze în timpul povestirii. 5.Percepţii senzoriale.
2 Tendinţă generală la restricţie. 6.„Scotomizarea" obiectelor manifeste.
3.Anonimatul personajelor. 7.Confuzii de identitate („telescopage" des roles).
4.Conflicte neexprimate. 8.Instabilitatea obiectelor.
5.Povestiri banalizate excesiv, impersonale. 9.Dezorganizarea secvenţelor temporale.
6.Necesitatea de a pune întrebări. Tendinţa spre refuz.
Refuz. 10. Perseverare.
11. Inadecvarea temelor la stimul: Fabulaţii în afară

120 12!
de ii :ţii, simbolism ermetic.
12.Expresii .crude", brutale, legate de tematici sexuale
sau agresive. Tip 3. (Lizibilitate - MU 1)
13.Expresii ale afectelor şi/sau ale reprezentărilor
masiv legate de o oarecare problematică (ca Predominanţa factorilor şiC
E
incapacitatea, deznodământul, reuşita, megalomania, ■ Apărări masive, afecte şiD masive (pline de
frica, moartea, destrucţia, persecuţia etc). fantasme subiacente)
14.Tulburări verbale, de expresie sintactică (tulburări
ale sintaxei). 3. IPOTEZA PRIVIND ORGANIZAREA STRUCTURALA
15.Discurs vag, nedeterminat, imprecis. Luarea în seamă a elementelor diferenţiale următoare:
16.Asocieri prin consonanţă sau contiguitate, -natura conflictului;
vorbire incoerentă. -natura angoasei;
17.Asociaţii scurte. -tipul de relaţii ale obiectului dominant, stadiul
18.Proiecţie. de fixări-regresii dominante;
19.Percepţia greşită a obiectelor. -modalităţi defensiv-dominante.
20.Căutarea arbitrară a intenţionalităţii imaginii
şi/sau a fizionomiei sau atitudinilor.
21.Suprapunerea obiectului.
1. PROCEDEE PREZENTE

Cf Cn

2. EVALUAREA
MODALITĂŢILOR
DE FUNCŢIONARE
MINTALA
Tip 1. (Lizibilitate +)
•Procedee suple, flexibile şi variate
•Prezenţa factorilor A1 - B1
•Afecte nuanţate
•Istorii structurate
■Rezonanţă
fantasmatică
Tip 2.
(Lizibilitate ±)
■Predominanţa factorilor A2
ş
i
/
s
a 123
u
B
2
ş
i
/
s
a
u
C
ş
i
/
s
a
u
D
•Producţia alterată prin mecanismele
puse în lucru,
care permit o degajare parţială (impact fantasmatic
subiacent)
122
Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)

BIBLIOGRAFIE
ABT, L.E., BELLAK, L, Projective Psychology, New York,
Knopf, 1950.
AINSWORTH, D. M., Some proUems ofvalidation of projective
techmques, Brit. J. Med. Psychoi., 1951,24,151-161.
ALLFORT, G.W', Structura şi dezvoltarea personalităţii,
Bucureşti, E.D.P., 1981.
ANASTASI, A., Fields of Applied Psychology, New York,
McGraw-Hill, 1964.
• ANZIEU, D., Problemes poses par la validation des techniques
.projectives, Bul. Psychoi., 1952,6, numero special, 63-79.
ANZIELCD., Les methodes projectives, Paris, P.U.F., 1973.
ARGYLE, M., The Psychology of Interpersonal Behaviour, I
cndon, Penguin Books, 1967.
ARNOLD, M.B., The T.A.T. as a Projective Method, în
P Semeor.cff (rd.), "Personality Assessment", New York, Penguin
BOOKS, 19~0,
AR ON, B:, A Manual for Analysis of the T.A.T., Berkeley,
Willis E. Berg, 1949.
ATKINSON, J.W., Motivatwnal determinants of risk-laking
behaviour, în J.W. Atkinson (ed.), "Motives in Fantasy, Action and
So c i e t y . A Me t h o d o f A ss e s e m e n t a n d S t u d y " , Ne w Yo r k ,
D. van Nostrand Company Inc., 1966.
BATY, M. A., DREGER, R.M., A comparison ofthree methods
of record T.A.T. protocols, Journal of Clinical Psychology, 1975,31, p.
348.
• BELLAK, L., Guidcpour l 'interpretation du T.A. T., Paris, Centre
de Psychologie Appliquee, 1954.
BELLAK, L., A Guide to the Interpretation ofTA. T., New
York, Psychological Corporation, 1947.
BELLAK, L., The T.A.T. and CA. T. in Clinical Use, New York,
Grune and Stratton, 1954.
BELIAK, L., BELLACK, S.S., TheChildren's Apperception Test.
New York, C.P.C., 1949.
BENASSY-CHAUFFARD, C, L'emploi du T.A.T. en psycho-
logie differentielle. Nouvelle methode de correction, Ann. Psychoi., 1951,
50, 603-618.
Î 24 125
Vasăe Preda — Testul Tematic de Apercepţie (studiu
BOULANGER-BALLEYGUIER, G., Lapersonalitedes enfants monopvfic)
normaux et caracteriels a travers le test d'aperception C.A.T., Paris, FREUD, S., Introduction ă la psychanalyse, Paris, Petite
C.N.R.S., 1960. Bibliotheque Payot, 1965.
BRELET, ?., A propos du nartissisme dans le T.A. T, Psychologie' FREUU S., Le Moi etla&M "Essais de psychanah/se". Paris,
francaise, 26,1,1981, 24-38. Petite Bibliotheque Payot, 1981,221-275.
BRELET, F., T.A. T. et narcissisme, perspectives dynamiques et GORI, R., POINSO, Y., Approche psychdhupiistique du TJL.T.,
economiques, Psychologie francaise, numero special "Techniques Bull. Psychol., 1970-1971,24,12-15,713-717.
Projectives II", 28, 2,1983,119-123 HAYNAL, A., Sur le probleme de points de contact entre la
• BRELET, F., Le T.A. T. Fantasme et situation projective, Paris, i ^ d P i l h r i
Dunod, 1986. CHABERT, C, Modalites du fonctionnement psychique gg^ de
des adolescents ă travers le Rorschach et le T.A. T, Psychologie francaise, l'enfant, 1969,2,537-
numero special "Techniques Projectives II", 28,2,1983,187-194. HARRISON, R., Thematic Aperception Methods, în
CHABERT, C, Rorschach et T.A. T.: antinomie et B.B. Wolman (ed.), "Handbook of Clinical Psychology", New York,
complemen-tarite, Psychologie francaise, numero special McGraw-Hill, 1965.
"Cinquantenaire du T.A.T.", 32, 3,1987,141-144. HENRY, W.E., FARLEY, }., The validity of the Thematic
CHABERT, C, La psychopatologie ă l'epreuve du Rorschach, Apperception Test in study of adolescent personality, Psychological
Paris, Dunod, 1987. Monographs, 1959,73,17.
• CRISTESCU, M., Implicaţii metodologice în prelucrarea datelor HOLT, R.R., Formal Aspect of the T.A. T, a neglected resource,
obţinute prin intermediul testului T.A.T., Comunicări la Conferinţa Journal of Projective Techniques, 1958,22 (2), 163-172.
Naţională de Psihologie, Bucureşti, 1968. • HOLT, R.R., The nature ofT.A.T. stories as a cognitive product,
CRISTESCU, M, Testul T.A. T. şi tulburările de comportament, în Kagan & Lesser, "Con temporar ies Issues in Apperceptive
v ^osmovici (coord.), "Metode pentru cunoaşterea personalităţii , Methods", New York, Ch. Thomas Publ. edit, 1%1.
privire specială la elevi", Bucureşti, E.D.P., 1972. HOLT R.R., Methods in Clinical Psychology, voi. I, Projective
CRONBACH, L.J., Essential of Psychological Testing, New \ Assessment, New York, Plenum Press, 1978.
urk. Harper & Row, 1970. KAGAN, J., Thematic Apperceptive Techniques xvith Children,
CSIRSZKA,)., A beUleszkedes diagnosztikcd vizşgMata a Thematic în A. Rabin & M. Haworth (ed.)., "Projective Techniques with
Apperception Test modositott ertekelesevel, MTA, Pszirhol6giai Children", New York, Grune & Stratton, 1960,105-129.
Tanulmânyot, voi. XI 1970. KARON,B.P., TheThernaiicApperception Tcs*,înRabia Al (ed.),
DANA, R.H., Thematic Apperception Test, în C.S. Newmark "Assessment with projective techniques", New York, Springer, 1981.
(ed.) "Major Psychological Assessment Instruments", Boston, Allyn KELLY, G., The Psychology of Personal Constructs, New York,
&Bacon, 1985,89-134. Norton, 1955.
DANA, R.H., Thematic Apperception Test Used with LAPLANCHE, ]., PONTALIS, J.B., Vocabulaire de
Adolescents, în A.I. Rabin (ed.), "ProjectiveTechniques for Adolescents psychanalyse, Paris, P.U.F., 1967.
and Children", New York, Springer, 1986,14-36. LAZARUS, R.S., The Stress and Coping Paradigm, în C.
ENĂCHESCU, C., Elemente de psihologie proiectivă. Bucureşti, Eisdorfer (ed.), "Models for Clinical Psychopathology", Prentice
Ed. ştiinţifică, 1973. Hali, Englewood Cliffc, New Jersey, 1981.
FREUD, A., Le Moi et Ies mecanismes de defense. Paris, P.U.F., LAZARUS, R.S., FOLKMAN S., The Concept of Coping. în
1949. A. Monat, R. Lazarus, "Stress and Coping: An Anthology", New York,
FREUD, S., Pulsions et destin des pulsions, în "Meta- Columbia University Press, 1991,189-207.
psvchologie". Paris, Gallimard (coli Idees), 1968,11-44. MAMALI, C, Balanţă motivaţională şt coevotufie, Bucureşti,
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981
MARCUS, S., CĂTINA, A., Stilun apreciative. Bucureşti, Ed.
Academiei R.S.R., 1980.

126 127
Testul Tematic de Ai pe (studiu
M s of
K^£A. Neurob
M..M« gy and
anisme PSychia
psihice try,
demdor 1935,34
tglanm ,289-
coiutita 306.
destres, •
Teză de
doctora
t. MURR
Univers AY,
itatea H.A.,
"Babeş Techniq
- ues for
Bofyai" a
, Cluj- systemat
Napoca ic
, 1995. investig
M atori of
fantasy,
C Joum.
C Psychol.
,
L 1937,3,1
E 15-120.
L
M
URRA
L Y,
A H.A.,
Expiora
N tton of
D Person
ality,
, New
D York,
. Oxford
Univer
C sity
, Press,
1938.
A •
T
K MURR
AY,
I H.A.,
N Themati
c
S Apperce
O ption
N
Test,
Cambri
, dge,
J Harvard
Universi
. ty Press,
W 1943.
Tradus
. în Ib.
, franceză
C de G.
Meunier
L "Manu
A el du
Themat
R
ic
K Aperce
, ption
Test",
R Paris,
. Ed.
Centre
S de
. Psychol.
AppUqu
, ee, 1950.
LOVVE
O
LL, EL,
BRZU
TheAchi
T, J.E.,
evement
BOLIE
Motive,
K,
New
CA.,
York,
Thema
The Free
tic
Press,
Approa
1969.
ches to
MORG
Person
AN,
ality
CD.,
Assess
MURR
ment
AY, H.
vrith
A., A
CMdre
methodj
n and
br
Adolesc
imestiga
ent, în
ting
Knoff
phantesi
H.
es: The
(ed.),
Themati
"The
c
Assess
Apperce
ment of
ption
Child
Test,
and
Archive
Adoles ion et
cent mise en
person place
ality", des
New aspects
York, de la
Guilfor project
d ion.
Press, Bull.
173- de
198,198 Psycho
6. l.,
O 1962,6,
BRZU numer
T, J.E., o
CUMM special,
INGS, 55-62.
J.A., P
The ICHO
projecH T, P.,
ve Les
approac method
h to es
persona d'inves
lity tigatio
assessm n de la
ents: person
An alite, în
analysis H.
of Pieron
themati (red.),
c "Trăit
picture ă de
techniq psycho
ues, logie
School appliq
Psycho uee",
logy tome 2,
Review Paris,
, P.U.F.,
1983,1 1950.
2,414- •
420.
O PIOTR
M OWSKI
B , Z.A., A
R new
E evaluati
D on ofthe
A T.A.T.,
N Psycho-
E analytic
, al
A Review,
. XXXVII
, (2),
L 1950,10
e 1-127.
d P
i REDA,
a V.,
g Testul
n Temati
o c de
s Aperce
t pţie, în
i "îndru
c mător
psihodi
d agnosti
u c', voi.
n,
c Cluj-
a Napoc
r a,
a Univer
c sitatea
t "Babeş
e -
r Bolyai
",
e
1976.
.
P R
a APAP
ORT,
r
D.,
i
Diagn
s ostic
, Psycho
P logical
. Testin
U g, voi.
. 2,
F Chicag
. o,
, Yearbo
1 ok,
9 1946.
4 R
9 APAP
. ORT,
O D.,
MBRE Project
DANE, ives
A., techniq
Distinct ues and
the R
theory OŞCA,
of M.,
thinkin Valoare
g, a şi
Journal limitele
of metodel
Projecti
or de
ve
Techni diagnos
que, 16 tic al
(3), persona
269- lităţii,
275. Revista
R de
APAP psiholo
ORT, gie,
D., 1971,1,
GILL, 99-102
M., R
SCHA O
FER, Ş
R., C
Diagn A
ostic
,
Psycho
logical M
Testing .
, New ,
York, M
Interna e
tiona] t
Univer o
sity d
Press, e
1968.
R d
AUSC e
H DE
TRAU p
BENB s
ERG,
i
N.,
Avant- h
propos o
, d
Psych i
ologie a
franca g
ise, n
Techni o
ques s
projec t
tives i
II, 28 c
(2), ,
1983,9
8-99. B
R
u
TITER.
A-, c
ERON, u
L.D., r
The use e
of the ş
Themati t
c i
Apperce ,
ption E
Test to D
differe .
ntiate P
normal .
from ,
abnorm 1
al
9
groups,
Journ. 7
Abn. 2
Soc. S
Psvchol CHAF
., ER, R.,
1952,47 Projecti
,147- ve
154. Testing
128 and
Psycho
analysis
, New
York,
Interna
tional
Univers
ity
Press,
1967.
S
H
A
P
I
R
O
,
D
.
, nt, Rev.
N Psychol
e . appll.,
u 1958,8,
r 4,275-
o 341.
t S
i HENTO
c UB, V.,
SHENT
S OUB, S.
t A.,
y Recherc
l he
e experim
s entale et
, clinique
N du
e theme
w "Banal
" dans
Y le
o T.A.T.,
r La
k psichiat
, rie de
B l'enfant,
a 1961,2-
s 3,405-
i 424.
c S
HENT
B OUB,
o V.,
o DEBR
k AY, R.,
s Contrib
, ution
1 du
9 T.A.T.
6 au
5 diagnos
. tic
S diffbren
HENT tiel
OUB, entre
V.,Conf normal
licts et et
structu patholo
re dans gique
le chez
TA.T. l'enfant
chez , La
l'enfant psychia
, Rev. trie de
neurops l'enfant
ychiatri ,
e Enf., 1969,12
1963,11 ,1.
,5- S
6,305- HENT
310. OUB,
S V.,
HENT DEBR
OUB, AY, R.,
V., Fonda
Introdu ments
ction theoriq
theoriq ue du
ueala process
method us
e du T.A.T.,
T.A.T., Bull
Bulleti psychol
n de ., 1970-
Psycho 1971,24
logie, ,12-
26,305, 15,897-
10- 908.
11,1972 S
- HENT
1973,58 OUB,
2-602 V. et
S all.,
HENTO Manud
UB, V., d'utilisa
SHENT tion du
OUB, S. TA T.
A., Approc
Contrib he
ution ă psycha
la nalytiq
recherch ue,
e de la Paris,
validati Dunod,
on du 1990.
T.A. •
T.-.fewi
le SNYDE
dedepo RS, G.,
uilleme Contrib
ution ă ă -
une coordo
etude nator
critique B.
des Zorgo,
testes de Univer
projecti sitatea
on, Enf din
ance, Clu]-
1952,5, Napoca
76-89. , 1973.
S W
NYDE HITEL
RS, G., EY,
■ Y a-t- J.M., A
il un methodj
bon br
usage assessin
du g
TA.T. ? adaplati
', ve ego
Enfanc function
e, ing
1966,1, using
49-69. the
S Themati
TERN, c
E.,Utes Apperce
tdAper ption
ceptim Test,
Themat Journal
iquede of Expe-
Murray rimenta
-TA.T., l
Neucha Educati
tel, on,
Delach 1966,34
aux et ,3,1-21.
Niestle, W
1950. ORCH
• EL,
F.F.,
DUPR
TAKAL EE,
A, M. J.L.,
(ed.), Projecti
Psychos ve
odal Storytel
concepts ling
and the Techni
interpret ques, în
ation CR.
ofinterp Reynol
ersonal ds,
situatio R.W.
ns. Kamph
Some aus
develop (ed.),
mental "Hand
studies, book of
Jyvasky Psycho
lă, Univ. logical
ofjyvas and
kylă,19 Educaţ
77. ional
V Assess
ASS, L., ment
Studiul of
diagnost Childr
ic al en",
integrăr The
ii Guilfor
socialel d Press,
a dan New
cu T.A York,
T, London
Lucrar , 1990.
e de 129
diplom
LS.B.N. 973-9074-34-0