VASILE PREDA

TESTUL TEMATIC
DE
APERCEPTIE
(studiu monografic)

FUNDAŢIA CULTURALA FORUM

Cluj-Napoca- 1997
 CUPRINS
1.ISTORIC 5

2.MATERIALUL T-A.T.-ULL1 ŞI MODUL DE EXAMINARE 13

3.FUNDAMENTAREA TEORETICA A T.A.T.-ULUI 23

4.ANALIZA ŞI INTERPRETAREA POVESTIRILOR T.A.T.

DUPĂ H.A. MURRAY 29
41.Condiţii ale analizei şi interpretării povestirilor T.A.T. 29
42.Analiza conţinutului şi analiza formei povestirilor T.A.T. 31

5. ALTE INTERPRETĂRI ALE T.A.T.-ULUI 43

5.1. Interpretarea T.A.T.-ului după S. Tomkins 43
52. Interpretarea T.A.T.-ului după B. Aron 43
53.Interpretarea T.A.T.-ului după Z. Piotrowski 44
54.Interpretarea T.A.T.-ului după L. Bellak 46
55.Interpretarea T.A.T.-ului după D. Rapaport şi R. Schafer 47
56.Interpretarea T.A.T.-ului în concepţia lui R. Hoit 49
57.Interpretarea psiholingvistică a T.A.T.-ului 50
58.Interpretarea T.A.T.-ului după A. Ombredane 51
59.Interpretarea T.A.T.-ului după V. Shentoub 52
5.10. Sistemul de cotare şi de interpretare a T.A.T.-ului
' propus de J. Csirszka 57

6.DIRECŢII NOI ÎN INTERPRETAREA T.A.T.-ULUI 65

7.ANALIZA DE CAZURI 79
7.1. Analiza unor cazuri prezentate in literatura
de specialitate 79
72. Analiza unor cazuri din investigaţiile proprii 88

8.CAUT AŢI ŞI LIMITE ALE T.A.T.-ULUI 107

9.ANEXE 115

BIBLIOGRAFIE 125
 Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic/

1. ISTORIC
Testul tematic de apercepţie (T.A.T.) este - alături
de testul Rorschach, Szondi, arborelui, satului ş.a. - una din
tehnicile proiective cu largă utilizare, mai ales clinică. în
cazul testelor proiective, termenul te*t trebuie luat în
sensul său mai general, pe care. îl are în limba engleză, de
proba (examinare, tehnica de lucru) şi nu în sens riguros
psiho-metric, deoarece standardizarea şi etalonarea nu se
pretează întotdeauna iar sensibilitatea, fidelitatea şi
validitatea lor sunt dificil de estimat. Dar aceste probe aduc în
practica efectivă a cunoaşterii personalităţii o fineţe
clinică menită să compenseze redusa lor rigoare
statistică. Testele proiective se disting de testele de
aptitudini în special prin ambiguitatea materialului
prezentat subiectului şi prin libertatea de răspuns care i
se lasă. Prin aceste două caracteristici, tehnicile proiective se
situează în liniile generale ale psihologiei
configuraţioniste şi psihanalizei. Testele proiective reprezintă
unul dintre instrumentele cele mai preţioase ale metodei
clinice îri psihologie şi una din aplicaţiile practice cele mai
fecunde ale psihologiei dinamice, ale teoriei psihodinamice a
personalităţii.
Prima formă a Testului tematic de apercepţie
(„Thematic Apperception Test") a fost elaborată în 1935 de
H.A. Murray şi D.C. Morgan, care au utilizat — alături de
alte teste — imagini cu scene umane, pe baza cărora subiecţii
realizau povestiri, ca instrument de studiu clinic şi
experimental al personalităţii normale. Spre deosebire de alte
teste,proiective, T.A.T.-ul nu a fost conceput iniţial ca
instrument de reliefare a manifestărilor patologice ale
personalităţii.
Elaborarea povestirilor pe baza unor imagini a servit
iniţial psihologilor pentru studiul imaginaţiei. Primul care
utilizează acest gen de studiere a imaginaţiei a fost F. Galton
(1880). Apoi, în 1907, Brittain a publicat o probă pentru
studierea imaginaţiei, care — prin materialul utilizat —
anticipa T.A.T.-ul: un număr de 9 imagini erau prezentate

adolescenţilor, care trebuiau să povestească istorioarele
sugerate de acestea. în 1908, Libby foloseşte aceeaşi metodă
la şcolari. In 1925, la al IX-lea Congres internaţional de
psihanaliză, H. Clark prezintă o variantă a metodei, în care
se cere subiectului să se imagineze copil şi să redea subiectele
şi atitudinea acestuia.
Tehnica lui Brittain a fost reluată în 1932 de
M. Schwartz (Detroit), care imaginează un test asemănător
pentru expertiza delincvenţilor minori. Este vorba de „Testul
situaţiei sociale în imagini" („The Social Situation Picture
Test"), format din 8 imagini cu copii, în care erau prezentate
situaţiile cele mai frecvente întâlnite în povestirile prealabile
ale delincvenţilor. Subiectul trebuia să descrie ce gândeşte
copilul prezentat în imagine.
Deşi, ca şi pentru probele precursoare apariţiei
testului Rorschach (1920), interpretarea era centrată la
început asupra imaginaţiei, şi numai mai târziu asupra
unor trăsături ale personalităţii.
Constatându-se că elaborarea povestirilor pe baza
imaginilor este o situaţie-test care dă numeroase informaţi:
asupra personalităţii normale şi mai ales asupra manifes-
tărilor patologice ale personalităţii, s-a trecut la perfecţionarea
succesivă a acestei metode. Astfel, în 1938, Murray
integrează rezultatele obţinute în urma aplicării T.A.T.-ului
şi a altor probe, în doctrina sa despre personalitate, expusă
în lucrarea „Explorări în personalitate" („Explorations in
Personality"), elaborată de pe principii psihanalitice.
H.A. Murray, medic şi biochimist, a descoperit
perspectiva psihanalitică graţie lui C. Jung şi F. Alexander.
. ■ -tul său poartă pecetea acestei duble formaţii, căutând să
realizeze o experimentare provocată a inconştientului. Ca
director al Clinicii psihologice Harvard, H.A. Murray
organizează, împreună cu colaboratorii săi, o amplă cercetare
destinată să valideze un inventar exhaustiv al variabilelor
personalităţii şi să furnizeze, astfel, o bază ştiinţifică
interpretării T.A.T.-ului. Subiecţii voluntari (studenţi) s-au
supus timp de mai multe luni la circa 20 de tehnici de
investigaţie psihologică, administrate şi interpretate de diferiţi
examinatori: convorbire dirijată, şedinţe de asociaţii libere
vizând amintirile din perioada copilăriei şi viaţa sexuală,
Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)
conversaţii improvizate, chestionare, testul Rorschach, testul
Rosenzweig, probe vizând nivelul de aspiraţie, interacţiunea
socială, aprecierea estetică, interesele etc. Prelucrarea şi
generalizarea datelor individuale a permis elaborarea a 3 liste
de variabile fundamentale ale personalităţii, utilizate de
H.A. Murray în interpretarea istorioarelor obţinute prin
T.A.T.
în 1943, H.A. Murray publică forma definitivă a
T.A.T.-ului (a treia formă) şi manualul de aplicare a acestui
test proiectiv, utilizat şi astăzi.
Denumirea de metode proiective — dată aproximativ
în acelaşi timp de L.K. Frank şi H.A. Murray — este rezultatul
unei analogii cu un fenomen observat de S. Freud. Prin
proiecţie, Freud desemnează o acţiune psihică din paranoia,
care constă în expulzarea din conştiinţă a sentimentelor
blamabile, criticabile, pentru a le atribui altora. Ar fi vorba,
după părerea lui S. Freud, de un mecanism de apărare al
•paranoicilor, care constă în a atribui altor persoane ideile,
intenţiile proprii, pe care eul nu le poate accepta, cu alte
cuvinte, ideile a căror existenţă o persoană nu o admite în
mod conştient, sau ideile care-i produc o anumită anxietate.
în acest sens, testele proiective ar favoriza „des-
cărcarea", prin materialul prezentat subiectului, a tot ceea
ce acesta refuză să fie, a ceea ce simte în el ca fiind puncte
vulnerabile. Ulterior, Freud şi alţi autori constată că
fenomenul de proiecţie apare nu numai ca mecanism de
autoapărare şi nu apare numai la paranoici, ci are un caracter
mai general.
în ultimul capitol din „Psihopatologia vieţii cotidiene",
S. Freud arată că proiecţia constă şi în simpla necunoaştere
(şi nu numai expulzare) de către subiect a dorinţelor şi
emoţiilor pe care nu le acceptă ca fiind ale sale, de care el
este parţial inconştient şi pe care el le atribuie realităţilor
exterioare. Freud spune: „Eu cred într-adevăr că, în bună
parte, concepţia mitologică a lumii... nu este altceva decât o
psihologie (citeşte: conţinuturi psihice — n.n.) proiectată în
lumea exterioară...". Acest text indică filiaţia celor două
sensuri ale cuvântului proiecţie şi ne face să căutăm esenţa
proiecţiei în mecanismul „deplasării". Proiecţia conservă
conţinutul unui sentiment inconştient şi deplasează obiectul
acestui sentiment. Fundamentul ultim al proiecţiei — arată
Freud — se găseşte în tendinţa la antropomorfism şi într-o

caracteristică proprie inconştientului de a se exprima, de a
se proiecta în afară asupra fiinţelor umane şi asupra
lucrurilor. Proiecţia este un proces psihic, un mecanism psihic
„primar", ca şi realizarea halucinatorie a dorinţei în vis sau
transferul psihoanalitic.
A. Ombredane a distins diverse forme de proiecţie
puse în acţiune în testele proiective:
a)prin proiecţie speculativi subiectul regăseşte, în
imaginea altuia, caracteristicile pe care le pretinde să
fie ale
lui însuşi. Ea se efectuează la modul indicativ sau la
modul
optativ (de exemplu, o fetiţă orfană, crescută de o
femeie
morocănoasă şi ostilă, povesteşte la o planşă din
T.A.T. o
scenă de tandreţe între o mamă şi copiii săi);
b)în proiecţia catartici subiectul atribuie imaginii
altuia mi numai caracteristicile care îi sunt proprii
sau care
ar dori să fie ale sale, ci şi caracteristicile pe care
pretinde că
nu le are, pe care refuză să le considere ca fiind ale
sale şi de
care se eliberează („catarzis"), deplasându-le asupra
altuia;
c)în proiecţia complementari subiectul atribuie
altora sentimente sau atitudini care le justifică pe
ale sale
(de exemplu, un adult revoltat împotriva conduitei pf
edelinc-
vente, descrie personaje severe şi injuste faţă de erou,
căci el
are nevoie, pentru a se revolta, să-i simtă pe alţii
ca fiind
nedrepţi cu el). Această proiecţie utilizează, de
asemenea,
modul indicativ şi optativ.
Sensul termenului de proiecţie, ce intră în denumirea
probelor care vizează descoperirea a ceea ce este mai profund,
mai ascuns, a ceea ce uneori nu este accesibil nici conştiinţei
subiectului examinat, se referă la faptul că percepţiile,
asociaţiile, gândirea sunt rezultatul nu numai al prelucrării
impresiilor externe, al stimulărilor externe, ci şi al motivaţiei,
afectivităţii, al experienţei anterioare a persoanei.
Considerăm că proiecţia este un mecanism prin care
subiectul se eliberează de o parte a conţinutului său psihic
cognitiv şi motivaţional-afectiv, neacceptat sau acceptat de
sine, exteriorizându-1 prin mijloacele de expresie verbale sau
grafice. Deci subiectul îşi „proiectează" nu numai conţinutul
său ideo-afectiv penibil, neconştientizat sau neacceptat, ci şi
ceea ce este acceptat sau dorit (trebuinţe, atitudini,
interese).
Testul Tematic de Apercepţie (studiu
monografic)
Cu toate precizările aduse de Ombredane şi a extinderii
sensului termenului de proiecţie, unii autori consideră că
denumirea de tehnici proiective este inadecvată deoarece
în reacţiile ce au loc în timpul executării unei astfel de probe
nu intră în acţiune un mecanism de proiecţie în sensul utilizat
de psihanalişti, mecanism care s-ar realiza inconştient,
constituind o modalitate de descărcare a tensiunii psihice
(având efect catartic). însuşi Muifay, care a contribuit la
fixarea acestei denumiri, o preferă pe cea de „teste de
apercepţie", denumindu-şi testul pe care 1-a elaborat „test
de apercepţie tematică" (T.A.T.). Termenul de apercepţie este
luat în sensul utilizat de Herbart, şi anume de întărire a noului
conţinut perceptiv de către conţinutul anterior. într-adevăr,
„apercepţia" este cunoscută ca procesul prin care experienţa
nouă este asimilată şi transformată prin prisma experienţei
trecute a fiecăruia. Apercepţia este o interpretare: ea dă un
sens experienţei.
Percepţia lumii exterioare depinde de amintirile
personale, uneori foarte vechi, mai mult sau mai puţin
conştientizate (L. Bellak) şi de nivelul actual de anxietate al
subiectului (L.E. Abt). De exemplu, arată D. Anzieu,
percepţia anterioară a tatălui influenţează percepţia figurilor
paternale din T.A.T.; aceasta din urmă constituie un
eşantion fidel şi valid al percepţiilor obişnuite ale figurilor
paternale de către subiect. Orice interpretare a
imaginilor este în parte subiectivă; o apercepţie pur
obiectivă, pur cognitivă, nu poate exista. Dacă perceperea
şi interpretarea imaginii sunt esenţialmente subiective, se
produc distorsiuni aperceptive.
De exemplu, la planşa I a T.A.T.-ului se consideră că
răspunsul „un copil cânţi la vioara" este obiectiv, căci este
furnizat de majoritatea subiecţilor. O distorsiune completă
ar fi un răspuns de tipul: „un copil înaintea unui lac".
Interpretările semnificative se situează între cele două: copilul
este perceput ca trist sau vesel, ambiţios, abătut etc. înaintea
lecţiei de vioară sau a devenirii sale ca violonist.
L. Bellak propune să se distingă patru nivele în
distorsiunea aperceptivi:
1. Exteriorizarea: subiectul recunoaşte că apercepţia
este subiectivă; de exemplu, atunci când o istorioară pe care
o inventează redă un episod din propria viaţă;
VasHe Preda
Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografici
2.Sensibilitatea: atunci când personalitatea este sub nereuşite din câte a auzit examinatorul. Apoi s-a dat o nouă
tensiune, ea efectuează discriminări aperceptive mai serie de imagini şi li s-a cerut să compună povestirile adecvate.
fine în S-a analizat conţinutul agresiv al celor două serii de povestiri,
domeniile care corespund trebuinţelor sale sau înainte de frustrare au fost, în medie, 12 cuvinte cu
emoţiilor semnificaţie agresivă, iar după frustrare, 23 de cuvinte.
suscitate de tensiune; o astfel de apercepţie aduce După H.A. Murray, Testul tematic de apercepţie
subiectului scoate la lumină trebuinţe, emoţii, sentimente, conflicte şi
nu numai o informaţie asupra lumii exterioare, ci în are ca valoare particulară evidenţierea tendinţelor refulate,
acelaşi neconştientizate.
timp satisfacerea unei dorinţe;
3.Proiecţia simpla sau transferul prin învăţare: când
suportă refuzuri brutale succesive din partea mai
multor
persoane, subiectul se aşteaptă la refuzul brutal şi are
tendinţa
de a percepe orice nou partener ca răuvoitor (cf.
proiecţiei
.complementare", după A. Ombredane şi R.B.
CatteLL);
4. Proiecţia cu inversiune reprezintă mecanismul
descris de Freud în paranoia.
Primul nivel este conştient sau mai ales preconştient.
Această clasificare a lui Bellak, prin prisma teoriei psiha-
nalitice, arată că de la primul la al patrulea nivel, procesele
psihice primare (având ca obiectiv descărcarea imediată a
tensiunii psihice şi realizarea dorinţelor sau trebuinţelor)
diminuează din ce in ce mai mult forţa proceselor psihice
secundare (care au ca scop o bună adaptare reflexivă la
realitate).
Ipoteza care stă la baza T.A.T.-uhii este că o persoană
care interpretează o situaţie socială ambiguă o face prin
prisma experienţei sale anterioare, a dorinţelor, a conflictelor
proprii. Realitatea fizică şi socială este investită cu trebuinţele,
valorile, dorinţele, fantasmele subiectului care percepe. în
funcţie de dinamica factorilor interni—cognitivi,
motivaţionali şi afectivi — are loc acordarea de noi valori
semnalizatoare, de noi valenţe sau schimbarea valenţelor
obiectelor. Percepţia unui individ se găseşte astfel colorată
prin elementele propriei sale personalităţi. Există — după
Murray — percepţii care determină un comportament ce
ţine seama de dificultăţile realităţii (eul), percepţii care
sunt legate de scopuri ideale îndepărtate (idealul eului),
percepţii care guvernează conduita morală (supra-eul).
Ipoteza că interpretarea imaginilor T.A.T. se face prin
prisma experienţei personale a fost verificată experimental.
De exemplu, L. Bellak a urmărit în ce măsură o experienţă
recentă de frustrare influenţează conţinutul povestirilor
create. Subiecţilor li s-a dat o serie de imagini T.A.T., după
care li s-a spus că povestirile compuse de ei sunt cele mai
10
 Testid Tematic de Aperceptie (studii

2. MATERIALUL TESTULUI TEMATIC DE

APERCEPTIE ŞI MODUL DE EXAMINARE

Materialul T.A.T.-ului constă din 30 de imagini, în

negru şi alb, şi o planşă complet albă. Imaginile sunt
constituite din desene, fotografii, reproduceri de tablouri sau
gravuri.
Considerându-se că proiecţia se realizează mai
uşor şi mai complet atunci când personajul este de acelaşi
sex şi aparţine, în linii mari, aceleiaşi perioade de vârstă
ca şi subiectul, imaginile conţin personaje de diferite etăţi,
de sex masculin şi feminin. Acţiunile în care sunt
angajate personajele, expresiile feţelor sunt redate într-
un mod ambiguu, astfel încât imaginile să poată fi
interpretate prin prisma trebuinţelor, intereselor,
emoţiilor, conflictelor caracteristice perioadei de vârstă a
subiecţilor şi experienţei lor de viaţă.
Din cele 30 de imagini (plus planşa albă) care
constituie garnitura completă, 10 sunt valabile pentru toate
categoriile de subiecţi, iar celelalte au un caracter mai specific,
în acest mod se alcătuiesc seturi de câte 19 ilustraţii (la care
se adaugă în plus planşa albă) ce se utilizează în examinarea
băieţilor, a fetelor şi a indivizilor de sex masculin şi a celor de
sex feminin, aceştia din urmă având vârsta de peste de 14
ani. Fiecare set este divizat în două serii de câte 10 planşe;
imaginile seriei a Ii-a — în număr de 9, plus planşa albă
— sunt mai ambigue, mai confuze, mai dramatice decât
cele din prima serie.
Imaginile sunt notate cu: 1, 2, 3 BM, 3 GF, 4, 5,
6 BM, 6 GF, 7 BM, 7 GF, 8 BM, 8 GF, 9 BM, 9 GF, 10, 11,12
F, 12 GB, 13 B, 13 G, 13 MF, 14,15, 16 (albă), 17 BM, 17 GF,
18 BM, 18 GF, 19, 20.
Simbolurile B, G, M, F, BM, GF, MF au următoarele
semnificaţii:
B - imagini destinate băieţilor până la 14 ani; G - imagini
destinate fetelor până la 14 ani; M - imagini destinate
persoanelor de sex masculin peste 14 ani;
12

13
 Testul Tematic de Aperceptie (studiu monografic)
F - imagini destinate persoanelor de sex feminin peste 14 ani; Din tabelul I rezultă că anumite planşe sunt utile
GF - imagini destinate fetelor sub 14 ani, şi subiecţilor de sex pentru relevarea trebuinţei de performanţă, a trebuinţei de
feminin peste 14 ani;
BM - imagini destinate băieţilor sub 14 ani, şi indivizilor de realizare şi a nivelului de aspiraţii; altele sunt potrivite pentru
sex masculin peste 14 ani; investigarea agresivităţii, a relaţiilor socio-afective dintre
MF - imagini pentru persoanele de sex masculin şi pentru copii şi părinţi sau pentru descifrarea ideaţiei suicidare etc.
persoanele de sex feminin peste 14 ani. Dar, desigur, examinatorul poate alege seturi de planşe
Simbolurile provin de la cuvintele englezeşti: diferite, pornind de la ipotezele şi scopurile investigaţiei
boy = băiat; girl = fată; male = bărbat; female = femeie. în care utilizează T.A.T.-ul, alături de alte probe psihologice.
Imaginile notate doar cu cifre arabe sunt destinate
ambelor sexe şi tuturor vârstelor (de la 4 ani în sus, după
Murray). După alţi autori, T.A.T.-ui se aplică de la 7,8 sau de
la 10 ani în sus.
în procedura originali se recomandă ca examinarea
să se facă in două şedinţe, pentru cea de-a doua utilizân-
du-se imaginile seriei a Ii-a, care au caracterul cel mai
dramatic, cel mai ambiguu. A doua şedinţă are loc după
minimum o zi şi maximum 15 zile de la prima. Fiecărei
şedinţe i se acordă câte o oră.
în practica psihodiagnostică, materialul testului se
poate utiliza într-un mod mai flexibil. De exemplu, psihologul
care are o bogată experienţă alege imaginile ce i se par mai
adecvate pentru realizarea scopului investigaţiei psihologice,
respectiv pentru relevarea problemelor psihosociale ale
subiectului, pornind de la informaţiile desprinse pe baza
datelor anamnestice şi clinice (M. Roşea, 1972).
Deşi H. Murray a prevăzut utilizarea a 20 de planşe
pentru examinarea unui subiect, în mod curent T.A.T.-ul este
folosit doar cu 10 planşe. Nu există însă un consens general
referitor la planşele care să fie utilizate. Unii cercetători susţin
că fiecare examinator ar trebui să se familiarizeze doar cu un
set de 10 planşe, pe care să le utilizeze în mod exclusiv. Alţii
susţin că alegerea planşelor trebuie să fie în funcţie de situaţia
concretă a fiecărui caz investigat.
Tabelul I prezintă planşele sugerate de diverşi
cercetători, pentru anumite intervale de vârstă şi în funcţie
de anumite aspecte psihologice particulare, pe care
examinatorul doreşte să le releve prin T.A.T.
H.R. Dana (1985) a demonstrat că planşele cu un
ridicat nivel de ambiguitate sunt mai folositoare în
surprinderea unor trăsături relevante de personalitate.
14
 Tabef Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic/
PLANŞELE T.A.T. PROPUSE PENTRU
DIFERITE EXAMINĂRI PSIHOLOGICE a) Ambianţa şi pregătirea subiectului pentru
(dupăF.F. Worchel, J.L. Dupree, 1 examinare
Se încearcă să se stabilească o atmosferă cât mai
PLANŞELE UTILIZAREA SURSA destinsă, de confort fizic si psihic. Subiectul este aşezat comod
1. 2, 3BM, 4, 6BM, administrare standard: bărbaţi Bellak (1971 pe un scaun, sau este întins pe o canapea de preferinţă cu
7BM, 1 1, 12M, 13MF spatele la examinator (cu excepţia uncr copii sau psihotici
foarte susceptibili, cazuri în care examinatorul va sta în faţa
1, 2, 3BM, 4, 6GF, administrare standard: femei Bellak (1971 subiectului). Subiectul trebuie să găsească un mediu simpatic,
7GF, 9, 1 1 , 13MF o atmosferă de prietenie, bunăvoinţă, receptivitate şi
1, 3BM, 3GF, 4, 6, 7, administrare standard Karon (1981 consideraţie. Cea mai bună linie de conduită a examinatorului
10, 1 1 , 12M, 13MF, în timpul aplicării T.A.T.-ului este aceea de neutralitate-
14. 16, 20 bine voitoare.
Examinatorul trebuie să ajungă la standardizarea unei
1,2,5, 7GF, 12F, 12M, administrare standard: Rabin & Haw atitudini, care se va dovedi cea mai adecvată declanşării şi
15, 17BM, 18BM, adolescenţi (1960 bunei funcţionări a procesului imaginativ, a procesului
18GF creativ al subiectului. Subiecţii trebuie să aibă impresia că
i, 6BM, 14, 17BM vârsta între 7 şi 11 ani: Obrzut & Bol se urmăreşte numai aptitudine? li'-r^ră si ereati r 'itr.\e r lor
trebuinţa de performanţă, (1986 Cea mai mare parte a subiecţilor nu au nevoie de nici o
realizare şi nivelul de aspiraţie pregătire specială. Dar în cazul unor subiecţi indiferenţi,
neîncrezători, refractari, sau cu intelect redus, care nu au
3BM, 8BM, 12M, 14, vârsta între 7 şi 11 ani: Obrzut & Bol fost niciodată supuşi unor teste, se recomanda ca examenul
17BM agresivitate (1986 cu T.A.T.-ul să fie precedat de alte examinări, cu teste de
aptitudini, de inteligenţă, şi în special cu proba proiectivă a
3BM, 7GF, 13B, 14 vârsta între 7 şi 11 ani: Obrzut & Bol petelor de cerneală Rorschach, pentru familiarizare. în cazul
preocuparea pentru îngrijirea (1986 copiilor o astfel de pregătire se realizează în câteva şedinţe,
parentală sau problematica în care sunt încurajaţi să inventeze „scene vorbite", cu ajutorul
respingerii unor păpuşi sau jucării.
j i , 3BM, 7GF, 14 vârsta între 7 şi 11 ani: pedeapsa Obrzut & Bol b) Desfăşurarea examinării cu T.A.T. Planşele sunt
parentală şi atitudinea faţă de (1986 prezentate una câte una, într-o ordine determinată, fiind
părinţi alese în funcţie de vârstă şi sex, iar instrupţia este
diferenţiată şi ea, în funcţie de grupa de vârstă, nivelul
7GF 18GF, 3GF, 8GF vârsta între 5 şi 10 ani Gerver(1946; intelectual şi de şedinţă.
:

1, 3, 6, 7, 12M, 14, 16 ideaţia suicidară Karon (1981 Adolescenţilor şi adulţilor ce au inteligenţă şi cultură
peste medie, situaţia-test le este prezentată ca o probă de
12M, 12F reacţia subiectului la terapie sau Karon (1981 imaginaţie. Copiilor, adulţilor cu inteligenţă si cu instrucţie
la terapeut redusă, precum şi psihoticilor nu li se dă nicî o explicaţie, ci
doar li se cere să inventeze câte o poveste pentru fiecare
imagine.

16
Vasiie Preda -
Prima şedinţă
Subiectului i se spune lent şi clar instructajul, sub
una din formulele următoare:
Forma A (aplicabilă, adolescenţilor şi adulţilor cu
inteligenţă şi cultură peste medie): „Vom face o probă care se
bazează pe imaginaţie; imaginaţia este o formă a inteligenţei.
Vă voi arăta câteva imagini, una după alta; veţi inventa pentru
fiecare câte o istorioară, cât se poate de vie. Veţi spune ce a
provocat evenimentul reprezentat în imagine, veţi povesti ce
se petrece în acest moment, ce simt şi ce gândesc personajele;
apoi veţi spune deznodământul. Exprimaţi-vă gândurile aşa
cum vă vin în minte. Aţi înţeles?... Dispuneţi de cincizeci de
minute pentru 10 planşe, deci veţi putea consacra aproximativ
cinci minute pentru fiecare istorioară. Iată prima imagine".
Forma B (aplicabilă copiilor, adulţilor cu inteligenţă
şi cu instruire scăzută şi psihoticilor): „Această probă constă
în povestirea unor istorioare, eu am aici imagini pe care vi le
voi arăta şi pentru fiecare imagine doresc ca dumeavoastră
să inventaţi o povestire. Spuneţi ce s-a petrecut înainte, ce se
întâmplă acum, ce simt şi ce gândesc personajele şi cum se
va termina. Veţi putea inventa istorioara care vă place. Aţi
înţeles?... Bine, atunci iată prima imagine. Veţi avea cinci
minute pentru a inventa o istorioară. încercaţi să o faceţi cât
mai bine".
Termenii exacţi ai instructajului pot fi modificaţi în
funcţie de vârstă, inteligenţă, personalitate şi dispoziţiile
>mentane ale subiectului. Dar este contraindicat să se
a de la început: „Veţi avea ocazia să faceţi o relatare pe
maginaţiei libere", pentru a se evita — mai ales în cazul
subiecţilor care înainte au fost supuşi psihanalizei — ca
subiectul să creadă că examinatorul ar vrea să interpreteze
conţinutul asociaţiilor sale libere. O asemenea suspectare
poate duce la un eşec al spontaneităţii gândirii şi imaginaţiei
subiectului.
După compunerea primei istorii examinatorul va lăuda
subiectul, iar dacă instrucţia nu a fost respectată în întregime,
după aprecierea povestirii, subiectul este invitat să completeze
lacuna. De exemplu, într-un anumit caz, examinatorul poate
spune: „Istorioara dumneavoastră este în mod cert inte-
resantă, dar aţi uitat să spuneţi cum s-a comportat copilul
când mama sa 1-a bătut şi aţi lăsat povestirea în suspensie.
18
Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)
Nu există un deznodământ real. Aţi consacrat trei minute şi
jumătate acestei istorioare. Celelalte povestiri ale
dumneavoastră pot fi mai lungi. încercaţi să faceţi mai bine
la celelalte imagini".
în general, în restul timpului examinatorul nu mai
intervine decât în cazuri excepţionale, cum ar fi:
-pentru a avertiza subiectul de fiecare dată când se
găseşte prea în avans, sau prea în întârziere în
privinţa
timpului, căci este important ca subiectul să
termine în
cincizeci de minute toate cele zece istorioare
consacrând
pentru fiecare aproximativ acelaşi timp;
-pentru a încuraja din când în când subiecţii care nu
au cea mai adecvată dispoziţie imaginativă;
-pentru a relua, dacă subiectul omite unele secvenţe
importante ale povestirii (circumstanţele anterioare
acţiunii
sau deznodământului) întrebând, de exemplu: „Ce a
pricinuit
' această situaţie?";
- pentru a întrerupe o povestire care devine prea lungă
sau incoerentă, întrebând: „Cum se va termina aceasta?*;
■ - pentru a i se spune subiectului să se concentreze
asupra intrigii şi nu asupra detaliilor;
-subiecţiilor care se complac să facă descrieri ale
imaginilor, li se ya reaminti, cu tact, că este vorba de o
probă
de imaginaţie;
-dacă subiectul se informează despre un detaliu care
nu este clar, examinatorul îi va răspunde: „Veţi putea
povesti
ceea ce veţi vrea.";
-subiectul nu trebuie lăsat să povestească mai multe
istorioare scurte pe baza unei singure imagini. Dacă
manifestă
veleităţi în acest sens, trebuie să i se spună să-şi
concentreze
eforturile asupra unei singure povestiri mai lungi.
în nici un caz, în timpul aplicării probei, examinatorul
nu trebuie să se lase antrenat în discuţii cu subiectul.
Psihoticii şi unii copii au nevoie de multă încurajare,
care poate îmbrăca forma laudei povestirilor create. Copiilor
extrem de reticenţi şi inhibaţi li se poate promite o
recompensă (de exemplu, examinatorul le poate spune:
„Dacă îmi vei povesti o istorioară destul de lungă îţi voi da
ceva"; „Dacă vei povesti bine, după ce vei termina îţi voi
spune şi eu o poveste frumoasă"; „Există o recompensă pentru
cel care va face cele mai frumoase istorii").
19
Vasăe Preda ——
Şedinţa • doua
Subiectului nu trebuie să i se spună că se fixează şi o
a doua şedinţă in care i se va cere să inventeze din nou
istorioare, pentru a nu se pregăti prin rememorarea unor
intrigi din cărţi sau filme, ceea ce împiedică inventarea unor
istorii doar sub impulsul momentului.
în această şedinţă, procedura nu diferă de cea din
prima, decât în sensul că în instructaj se insistă asupra
libertăţii complete a imaginaţiei. Instructajul este şi în acest
caz diferenţiat pentru cele două categorii de subiecţi, sub
aspectul nivelului de formulare a cerinţelor
Forma A: .Procedeul de azi este la fel ca cel precedent;
dar de data aceasta veţi putea da frâu libe^ imaginaţiei
dumneavoastră. Cele 10 istorioare pe care le-aţi făcut au fost
excelente dar v-aţi fixat mai ales asupra faptelor din viaţa
cotidiană. Eu doresc acum să văd cât sunteţi de capabil atunci
când încetaţi să luaţi în considerare realităţile banale şi lăsaţi
frâu liber imaginaţiei, ca într-o ficţiune, basm sau alegorie.
Iată prima imagine".
Forma B: „Vă voi arăta astăzi alte imagini; de data
aceasta va fi mult mai uşor, căci imaginile pe care le am sunt
mult mai bune şi mai interesante. Data trecută mi-aţi poves1 +
câteva isiorioare frumoase. Acum, eu doresc să văd dac^
sunteţi capabili să faceţi mai bine. încercaţi să inventaţi
istorioare mult mai pasionante decât ultima dată — ca un vis
sau un basm. Iată prima imagine".
în şedinţa a doua, la sfârşit, se prezintă şi planşa albă
(din acelaşi material şi de aceleaşi dimensiuni ca şi cele cu
imagini). Planşa albă, nr. 16, i se prezintă subiectului, dându-
se următorul instructaj special: «încercaţi să vedeţi ceva pe
această planşă albă. Imaginaţi-vă că există o gravură şi
descrieţi-mi-o detaliat."
în cazul în care subiectul nu reuşeşte, examinatorul
adaugă: .închideţi ochii şi reprezentaţi-vă ceva".
După ce subiectul a făcut o descriere completă a ceea
ce el şi-a imaginat, examinatorul spune: „Acum imediat,
povesteşte-mi o istorioară despre aceasta".
întocmirea protocolului
înregistrarea completă a povestirilor, de către
examinator este relativ dificilă, având în vedere că adulţii dau
20
Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)
în medie, compoziţii de câte 300 cuvinte, iar copiii, începând
de la 10 ani, de aproximativ 150 de cuvinte (H.A. Murray,
1943).
Examinatorul trebuie să facă tot posibilul pentru a
transcrie cuvintele exacte ale subiectului. Se poate recurge
la notarea stenograficâ, de către o persoană aşezată în camera
vecină, transmiterea fiind asigurată cu ajutorul unui microfon
disimulat. De asemenea, se poate face înregistrarea pe bandă
magnetică, dar magnetofonul şi microfonul să fie mascate.
Dacă înregistrarea povestirilor se face grafic, se vor utiliza
semnele de punctuaţie adecvate, pentru a reda expresivitatea
limbajului subiectului, gradul de empatie al acestuia în timpul
povestirii istorioarelor pe baza planşelor T.A.T.-ului.
Examinatorul va nota timpul de latenţă (de la
prezentarea imaginii până la începerea povestirii), precum şi
timpul acordat de subiect fiecărei povestiri.
Unele cercetări au avertizat asupra factorilor care, în
raport cu administrarea testului, ar influenţa productivitatea
povestirilor. H.R. Dana (1985) a demonstrat că planşele cu
un ridicat nivel de ambiguitate sunt mai utile pentru
surprinderea unor trăsături relevante de personalitate.
E. J. Obrzut şi AC. Boliek (1986) ridică problema
oportunităţii ca prin intermediul unor întrebări să se
clarifice situaţii ambigue. Ei ajung la concluzia că, în
raport cu creşterea numărului de întrebări, se diminuează
caracterul proiectiv al probei. De asemenea, s-a pus
problema influenţei modului de întocmire a protocolului
T.A.T. asupra productivităţii şi caracteristicilor
istorioarelor. H.R. Dana (1986) susţine că atunci când
examinatorul părăseşte camera şi îi cere subiectului
să-şi înregistreze povestirile T.A.T. apare o preferinţă
pentru exprimarea în acestea a unei tonalităţi distimice.
Pe de altă parte, A.M. Baty şi M.R. Dreger (1975) nu
•au găsit nici o diferenţă semnificativă între înregistrarea
povestirilor şi scrierea lor, în situaţia în care examinatorul
rămâne în cameră comparativ cu situaţia în care acesta
părăseşte încăperea. Menţionăm faptul că, în ambele studii,
subiecţii au fost studenţi. Majoritatea examinatorilor
consideră că în cazul copiilor este contraindicat să li se ceară
să-şi scrie propriile povestiri.
21
 Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)

3. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A T.A.T.-ULUI

H.A. Murray (1938, 1943) integrează rezultatele
obţinute prin aplicarea şi interpretarea T.A.T.-ului şi ale altor
probe psihologice în concepţia sa despre personalitate,
elaborată de pe principiile psihologiei dinamice, care include
şi elemente analitice. în cadrul acestei concepţii, un loc aparte
îl ocupă structura motivaţională a personalităţii, îndeosebi
trebuinţele. Murray distinge două categorii de trebuinţe care
dinamizează şi direcţioneazâ acţiunile omului. Este vorba de
trebuinţele primare sau viscerogene şi de trebuinţele
secundare sau psihogene, clasificate astfel în funcţie de
apariţia lor în ontogenezâ. Teoria trebuinţelor elaborată de
Murray poate fi inclusă în categoria teoriilor motivationale
care se focalizează asupra conţinutului motivatioual
(C. Mamali, 1981). Aceste teorii analizează specificul ele-
mentelor constitutive ale structurii motivationale a individului
(„forţele interne" sau trebuinţele, în concepţia lui Murray: în
interacţiune cu elementele din structura motivaţională a
mediului socio-uman în cadru! căruia trăieşte şi acţionează
o anumită persoană („presiunile externe"). Trebuinţele sunt
consideiate drept factori interni dinamogeni pe baza cărora
se declanşează, se direcţioneazâ, se susţine activitatea şi in
general comportamentul uman. Prin analiza conţinuturilor
motivationale putem afla ce „lucruri" specifice motivează
oamenii. Interrelaţia dinamică a „forţelor interne* ia
pulsiunilor, a trebuinţelor) şi a „presiunilor externe* — aşa
cum a conceput-o Murray — este susţinută de idee?, că
evoluţia individului uman şi a sistemului său de trebuinţe
riu poate fi înţeleasă şi explicată în afara interacţiunii acestuia
cu mediul social şi cu mediul fizic.
H.A. Murray ia în studiu dinamica moţivationaiâ care
se proiectează în povestirile realizate de subiect la T.A.T., tar
în manualul formei finale a acestei probe de personalitate
(1943) arată că testul relevă trebuinţe, emoţii si sentimente,
complexe şi conflicte, evidenţiind, totodată, tendinţe refulate,
pe^care subiectul refuză să le recunoască sau este incapabil
22
23
Vasie Preda
să le conştientizeze. Elaborat dintr-o perspectivă a psihologiei
dinamice şi a psihanalizei, T A.T.-ul pune accentul pe maniera
in care eul evită sau rezolvă conflictele şi transformă
tensiunile care decurg din ele (V. Shentoub, R. Debray, 1969),
fapt ce se poate analiza prin interpretarea povestirilor
realizate de subiect pe baza imaginilor ambigue ale acestei
probe proiective, într-adevăr, cu cât creşte ambiguitatea
stimulativă, cu atât este mai mare posibilitatea ca evaluarea
şi interpretarea respectivei situaţii-stimul să reflecte
proiectarea cadrului de referinţă personală, idiosincretic al
individului (Bruner, Postman, Rodrigues, 1970). Percepţia
— în diferitele ei faze (detectare, identificare, discriminare şi
interpretare) — este influenţată de factorii motivaţionali şi
afectivi ai personalităţii, precum şi de starea
„aperceptivă", adică de conţinutul imagistic aperceptiv
şi de haloul afectiv corespunzător. Apercepţia este tocmai
procesul prin care experienţa nouă este asimila1 â şi
transformată prin prisma experienţei trecute a fiecăruia;
apercepţia este, deci, o interpretare care dă un sens
particular experienţei personale.
Real i atea fizică şi socială este investită cu trăsături
fantasmele subiectului. în funcţie de dinamica factorilor
interni — îndeosebi a celor motivaţionali şi afectivi — are loc
si acordarea de noi „valori semnalizatoare" sau are loc
schimbarea valenţelor obiectelor, fenomenelor,
evenimentelor.
Ipoteza că interpretarea de către subiect a imaginilor
T.A.T. se ÎL zr. prin prisma experienţei personale anterioare a
fost verificaţi experimental. Astfel, s-a demonstrat că
percepţia şi interpretarea acestor imagini, ca de aitfel şi
percepţia şi interpretarea obiectelor, fenomenelor, a
evenimentelor externe in general, depinde, printre altele, de
amintirile personale, uneori foarte vechi, mai mult sau mai
puţin conştientizate, ae nivelul de anxietate actual al
subiectului, de stările de frustrare prezente sau trecute
(Abt, Bellak, 1950), de Uc-bumtele acute ale subiectului
(Atkinson, 1966; Mc. Oie^and, 1966).
De-a lungul timpului s-a îmbogăţit continuu
validitatea conceptuală a Testului tematic de apercepţie,
odată cu apariţia de noi variante si de noi modalităţi de
interpretare. Amintim în acest sens varianta pentru copii
„Children Apperceptlon Test" (C.A.T.) elaborată de L.£ellak
Testul Tematic de Apercepţie (studiu
monografic)
şi S. Bellak (1949), tot de pe poziţii psihanalitice, dar cu nuanţe
noi în raport cu ideile susţinute de Freud. L. Bellak (1954)
consideră psihanaliza ca o teorie a învăţării în raport cu viaţa
subiectului: achiziţia de apercepţii, interacţiunea apercepţiilor
(acte „uitate", formarea simptomelor în tulburările psihice,
formarea trăsăturilor de caracter etc), influenţa primelor
apercepţii asupra apercepţiei stimulilor noi (sub această
influenţă formându-se şi mecanismele de apărare).
Personalitatea, în viziunea lui L. Bellak, este concepută ca o
sinteză de trăsături în care se structurează şi un sistem
complex al apercepţiilor şi al percepţiilor de natură diversă,
care influenţează selectiv comportamentul. Există „percepţii"
care determină un anumit comportament ce ţine seama de
dificultăţile realităţii (eul), „percepţii" care sunt legate de
scopuri ideale îndepărtate (idealul eului) şi „percepţii" care
guvernează conduita morală (supra-eul).
Pornind de la această concepţie de nuanţă psiha-
nalitică, L. Bellak a destinat proba C.A.T. investigării
personalităţii copiilor între 3 şi 10 ani. Materialul testului
reprezintă 10 planşe cu scene antropomorfizate din viaţa
animalelor, considerându-se că la aceste vârste copiii se
proiectează mai uşor în acest mod, identificându-se cu
uşurinţă cu animalele. Testul de apercepţie pentru copii
poate fi analizat şi interpretat aproximativ la fel ca şi
T.A.T.-ui. Se pot face investigaţii în zonele de conflict ale
subiectului, căutându-se identificările sale, situaţia din familie
— aşa cum se proiectează în povestiri — prin prisma relaţiilor
pe verticală (adulţi copil) şi pe orizontală (între fraţi),
descoperindu-se temerile, angoasa, stările de anxietate,
mecanismele de apărare, pulsiunile, gradul de maturizare
afectivă, integrarea eului, nivelul de dezvoltare al supra-eului
(Anzieu, 1973). Ca şiT.A.T.-ul, Testul de apercepţie pentru
copii — după opinia lui Bellak — trebuie utilizat într-o
perspectivă a psihologiei dinamice, unde accentul cade pe
maniera în care eul este integrat sau este pe cale de integrare,
evitând sau rezolvând conflictele şi transformând tensiunile
care decurg din ele.
Fundamentarea teoretică şi interpretarea C.A.T.-ului
se poate însă îmbogăţi pe baza cercetărilor mai noi de
psihanaliză infantilă, a cercetărilor din domeniul lingvisticii
structuraliste şi ale psiholingvisticii, raportate la psihologia
25

genetică (Odier, Jakobson; De Saussure; Green; cf. A. Haynal,
1966), precum şi a cercetărilor privind conceptele psihosociale
din vocabularul activ al copiilor (Takala, 1977). Astfel, în
concepţia psihanalitică actuală, pulsiunile şi acţiunile
impulsive sunt controlate prin intermediul valorilor, acest
control fiind un fenomen care derivă din supra-eu (Haynal,
1969). De asemenea, extinderea considerabilă a psihanalizei
copiilor pare a fi fructuoasă mai ales prin referire la noţiunile:
conflict, ambivalenţă afectivă si mecanisme de apărare, care
releva elementele din aspectul dinamic al personalităţii şi al
comportamentului. Legat de aceasta, Green semnalează
interesul pe care îl reprezintă ideile rezultate din cercetările
asupra dezvoltării cognitive şi afective (idei ale şcolii piagetiene
respectiv, ale psihanaliştilor). în acest sens, Odier consideră
„^alismul moral" (în sens piagetian) ar corespunde noţiunii
-. i d. ^a dn sens freudian), întrucât este vorba de o „morală
j n îstrang-re" fundată pe respectul unilateral. De Saussure
^iJ~rq s el că supra-eul poate fi definit în termeni
„ i - i" ii c i reziduu ai „gândirii realiste* si egocentrice pe
" - i ) r lora , reziduu tipic al fixaţiilor la o anumită autoritate.
= blac ale formarii supra-eului (identificarea primara,
^..■.-..:a.:, ;...:: :tu«ix^ ,,; kic.^ikaj.ci.V^ară
t ur ri zarea agresivităţii) corespund :elor trei stadii
u -ne alt: dezvoltării morale la copil, caracterizate
succesiv
r ai i«diferenţiere si participare; b) morala de
con--.ir^ntere c«re este bazată pe respectul unilateral şi
definită _ i u „realisrr al moral"; c) morala de cooperare şi de
schimburi ~e iu tare m lezvoltarea-ontogenetică, după vârsta
de 5-6 ani, pe de o pare euî devine tot mai capabil să
stăpânească i x siunile s lumea externă, iar pe de altă
parte ajută la \~ ut erai ea „supra-eului iraţional". Pe
măsură ce procesele <*ului câştigă o influenţă mai mare în
viaţa psihică a copilului, ţu<"" catile morale devin mai
autonome şi mai raţionale. Sub innuenţa eului, mecanismele
operaţionale ale supra-eului se îmbogăţesc şi primesc noi
trăsături, respectiv, o flexibilitate si o variabilitate de care
este lipsit supra-eul infantil. Armonia crescută între
standardele morale şi standardele etice ale supra-eului si
scopurile eului dirijate spre realitate va facilita colaborarea
dezirabilâ intre supra-eu şi funcţiile corespunzătoare ale
eului (Jakobson; cf. Haynal, 1966). L. Seve (1974) consideră
că ceea ce freudismul vizează prin conceptul
26
Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)
supra-eu ar trebui regândit pe baza a ceea ce se înţelege prin
infrastructurile sociale, familiale şi personale. Aceste
infrastructuri determină condiţiile în care, de fapt, orice lege,
orice datorie sau cerinţă morală pot deveni pentru o
personalitate în formare, respectiv pentru copil, un element
pertinent. Iată, deci, doar câteva încercări de a regândi
conceptele psihanalitice care au fost incluse în fundamentarea
teoretică a T.A.T.-ului şi a C. A.T.-ului, încercări de care trebuie
să ţinem seama şi în interpretarea acestor probe proiective.
în acest sens, ni se pare util să amintim şi câteva
concluzii ale cercetărilor întreprinse de M. Takala şi
colaboratorii (1977) privind conceptele psihosociale şi
dezvoltarea capacităţii de interpretare a situaţiilor
interpersonale în ontogeneză, care îmbogăţesc şi
fundamentarea teoretică a C.A.T.-ului. Astfel, Takala şi
colaboratorii reliefează o dezvoltare stadială a capacităţii
copiilor de a percepe şi interpreta componentele motivaţionale
şi afective ale comportamentului persoanelor aflate în
interacţiune. Cercetările au demonstrat şi faptul — ce poate
părea paradoxal — că în dezvoltarea psihogeneticâ mai întâi
se structurează mecanismele de percepere a relaţiilor
interperscnale, copilul descriind şi evaluând în primul rând
interacţiunea în care este implicată o persoană, si ulterior se
dezvoltă capacitatea de a-1 percepe sub unghi psihosocial pe
celălalt. De asemenea, trecerea de la explicarea
comportamentului exterior la explicarea stărilor şi reacţiilor
psihice ale persoanei permite înţelegerea intenţiilor,
sentimentelor, aspiraţiilor celuilalt. Privit prin prisma teoriei
„constructelor personale" (Kelly, 1955), acest proces
desemnează capacitatea unei persoane de a reconstrui şi de
a opera cu „constructele personale" ale altei persoane, pentru
a-i înţelege şi prevedea comportamentul. Aceste consideraţii
teoretice trebuie să ne stea în atenţie atunci când analizăm
interacţiunile dintre eroul povestirilor C.A.T. sau T.A.T., cu
care se identifică subiectul şi celelalte personaje implicate in
acţiune.
De asemenea, în interpretarea C.A.T.-ului şi a
T.A.T.-ului, psihologul va ţine seama de constatările
experimentale ale lui Takala privind evoluţia limbajului la
copil din punctul de vedere al conţinutului psihosocial şi al
implicaţiilor sale morale. Astfel, s-a constatat că, pe măsura
Testul Tematic de aficf
Ap
inaintării in ascuns în
vârsta, creşte structura
frecvenţa personalităţii
utilizării de subiectului,
către copii a îndeosebi a
cuvintelor de ceea ce nu
tip „distructiv" este accesibil
şi „agresiv" uneori nici
(ceartă, conştiinţei
egoism, celui
invidie etc.) examinat. în
în explicarea acest sens,
unor situaţii apercepţia
psihosociale se referă la
prezentate în faptul că
imagini, care percepţiile,
cuprind un ca şi
număr egal asociaţiile de
de stimuli idei sau
pozitivi şi gândurile
negativi subiectului,
(stenici şi sunt nu
distimici). Pe numai
această bază, rezultatul
analiza lim- prelucrării
bajului stimulărilor
povestirilor externe
C.A.T. şi actuale, ci şi
T.A.T. poate al experienţei
fi utilizată în anterioare a
aproximarea persoanei,
tendinţelor precum şi al
latente de elementelor
agresivitate şi active din
în precizarea structura
funcţiilor motivaţionalâ
specifice pe şi afectivă, al
care le au atitudinilor si
anumite aspiraţiilor
medii de acesteia.
socializare şi Proiecţia
anumite poate fi
relaţii considerară
interpersonal ca un
e în mecanism
stimularea prin care
sau inhibarea subiectul „se
comportamen eliberează"
tului de o parte a
psihosocial conţinutului
agresogen. său psihic
Consi (dezirabil
derăm că sau cel mai
datele pe care adesea
le-am indezirabil),
adăugat până de natură
aici cognitivă,
fundamentăr afectivă,
ii teoretice motivaţional
iniţiale a ă şi
Testului atitudinală,
tematic de care se
apercepţie, manifestă în
preluate din viaţa sa
diverse teorii interioară şi
despre în
motivaţie şi comportame
din unele nt cu o
exprimente frecvenţă şi
psihologice, cu o forţă
precizează şi deosebită,
îmbogăţesc exteriorizându
validitatea -1 prin
conceptuală a mijloacele şi
acestei probe formele de
proiective. Pe expresie
baza in- verbală. Deci,
tegrării şi în
acestor date povestirile
în T.A.T:,
fundamentare subiectul îşi
a teoretică a proiectează nu
T.A.T.-ului numai
se relevă mai conţinutul său
pregnant ideo-afectiv
sensul şi
termenului motivaţional
apercepţie şi penibil,
sensul indezirabil,
termenului neconştientiz
proiecţie, at sau
această neacceptat
probă de
psihologică conştiinţă, ci
urmărind şi ceea ce
descoperirea este acceptat
a ceea ce sau ceea ce
este mai este dorit
profund, mai (trebuinţe,
interese,
aspiraţii,
dorinţe,
emoţii,
sentimente, 4.
atitudini).
ANALI
ZA ŞI
INTERP
RETAR
EA
POVES
TIRILO
R T.A.T.
DUPÂ
H.A.
MURR
AY

4.1.
Condiţii ale
analizei şi
interpretării
povestirilor
T.A.T.
Anali
za şi
interpretarea
datelor
obţinute prin
T.A.T. este
doar în mică
măsură
standardizat
ă, fapt
pentru care
judecata
clinică şi
experienţa
examinatoru
lui au un
mare rol.
Interpretul
povestirilor
T.A.T. se
bazează pe
un bagaj de
cunoştinţe
de
psihologie
clinică
dobândit
inclusiv prin
observarea şi
testarea
bolnavilor
psihici de
toate
categoriile şi
a unui mare
număr de
persoane
normale iar
dacă vrea să
ajungă „la
profunzimea
lucrurilor*
are nevoie şi
de cunoştinţe
de
psihanaliză
validate de
cercetările
psihologice
contemporan
e.
De
mare utilitate
pentru
începători
este
confruntarea
concluziilor
desprinse pe
baza
aplicării şi
interpretării
T.A.T.-ului
cu faptele de
viaţă, cu
datele
obţinute
despre
subiectul
examinat pe
alte căi: prin
metoda
biografică, imaginaţiei
prin sale. La
convorbirea rândul său,
clinică şi prin D. Anzieu
alte probe de (1973)
personalitate. atrage
Murray atenţia
(1943) asupra
avertizează că faptului că
istorioarele dacă se
T.A.T. oferă refuză opinia
şi multe după care
prilejuri de examinatorul
proiectare a se poate
propriilor proiecta în
complexe interpretarea
sau povestirilor
conflicte T.A.T. la fel
ale cum
interpretului subiectul se
sau de proiectează
utilizare în în timpul
interpretare a administrării
ideilor probei, totuşi
izvorâte din trebuie să
teoriile admitem că
psihologice interpretarea
favorite ale acestui test
acestuia. rămâne, în
«Psihanalistu unele aspecte,
l amator" — supusă
care nu ţine structurii
seama de personalităţii
realitatea şi examinatorul
complexitate ui. De aceea,
a faptelor — cunoaşterea
nu face de către
decât să se examinator a
înşele pe el .ecuaţiei sale
însuşi dacă personale",
în conştientizar
interpretarea ea relaţiei
acestui test interpersonal
proiectiv dă e pe care
curs liber 29

subiectul o dezvolta cu el pe parcursul administrării
T.A.T.-ului, autoanaliza contratransferului său asupra
subiectului examinat sunt elemente necesare pentru o
interpretare adecvată a povestirilor.
Cele de mai sus ne arată că este permanent actuală
opinia lui Murray (1950, p. 8) după care „viitorul T.A.T.-ului
este legat de posibilitatea de perfecţionare a interpretului (a
psihologului — n.n.) — instrument uitat al psihologiei — mai
mult decât de perfecţionarea materialului testului".
în interpretarea T.A.T.-ului sunt necesare şi câteva
date de bază despre subiect şi despre persoanele apropiate
acestuia: vârsta, sexul, dacă părinţii trăiesc, dacă sunt
decedaţi sau divorţaţi, profesia, starea civilă a subiectului
etc. Fără ele interpretarea poate fi mai dificilă. O analiză
„oarbă", fără raportare la astfel de date, spune Murray, este o
„acrobaţie care poate reuşi sau poate eşua; de aceea ea nu îşi
găseşte locul, în practica clinică".
Pentru a interpreta datele obţinute prin T.A.T. este,
de asemenea, util să cunoaştem sursele povestirilor
elaborate de subiect. în funcţie de circumstanţe, se poate
proceda imediat după examinare, sau după câteva zile, la
:':.'/.:::_. :^ : C':V:T Ir.fbnritii. Examinatorul poate justifica
întrebările sale explicând subiectului că studiază factorii
implicaţi in elaborarea temelor literare, sau poate apela şi la
alte pretexte plauzibile, pentru a incita subiectul să-şi
rememoreze sursele ideilor sale. Subiectul este rugat să spună,
in cazul fiecărei povestiri, dacă tema a derivat din experienţa
sa proprie de viaţă, din experienţa prietenilor sau a
cunoscuţilor săi, din lecturi, din filme etc. Uneori istorioarele
sunt create pe baza elementelor preluate din lecturi sau din
filme fie datorită rezistenţei eului la acţiunea de „sondare",
de „descifrare* a personalităţii, fie din cauza lipsei efortului
si dispoziţiei imaginative. Şi în ultimele două cazuri are loc o
anumită proiectare a subiectului, deoarece însăşi selecţia,
reţinerea şi reproducerea unora sau altora dintre episoadele
Ulmului vizionat sau ale cărţii citite s-au făcut prin prisma
unor trăsături de personalitate ale subiectului, ale unor
„constructe personale" care relevă diferite aspecte ale
substructurii motivaţionale, afective şi axiologice a
'.jprsonaiitatii acestuia.
Testul Tematic de Apertxpţe (studiu monografic)
4.2. Analiza conţinutului şl analiza formei
povestirilor T.A.T.
Murray (1943) şi alţi autori (Kotrowski, 1950; Bellak,
1954; Rapaport, 1946 ş.a.) subliniază faptul că punctul de
plecare în interpretarea T.A.T.-ului fl constituie elementele
de conţinut şi apoi cele de formă. "
4.2.1. Analiza conţinutului povestirilor T.A.T.
4.2.1.1. Descoperirea eroului sau a eroilor, adică a
personajului (personajelor) cu care subiectul se identifică prin
proiectarea unor trebuinţe, dorinţe, aspiraţii, stări afective,
atitudini, constituie prima sarcină în analiza şi interpretarea
povestirilor T.A.T. După Murray (1950), eroul tinde să fie:
•personajul de care persoana testată este cea mai
interesată, adoptându-i punctul de vedere,
descriindu-i cu
cele mai multe detalii acţiunile, mobilurile şi
sentimentele;
•personajul care seamănă cel mai mult cu subiectul
sub unghiul vârstei, sexului, statutului
social, care
împărtăşeşte unele sentimente ale subiectului şi
urmăreşte
aceleaşi scopuri ca şi el;
•eroul — fie de sex masculin, fie de sex feminin —
este persoana sau una dintre persoanele care
figurează în
planşe, care apare de la început în acţiune, joacă
rolul
principal şi este implicată în deznodământ.
Cu toate că, de obicei, majoritatea povestirilor au un
erou unic — uşor de recunoscut după criteriile de mai sus —
se pot ivi şi situaţii mai complexe cum sunt cele de mai jos:
a) Identificarea subiectului cu un personaj se schimbă
uneori în cursul povestirii, existând mai multe „secvenţe ale
eroului*.
b) „Forţele psihice" care provin din personalitatea
subiectului pot fi „încarnate" în două personaje
diferite. De
exemplu, o conduită antisocială este exprimată
printr-un
infractor, iar conştiinţa morală — printr-un agent al
ordinii
publice. O astfel de situaţie este denumită de Murray
„temă
endopsihicâ" (situaţie de conflict intim) a două
„componente
erou". Asemenea situaţii pot apare şi în cazul
unei
„ambivalenţe afective".
c)Subiectul poate povesti o istorioară care conţine
altă istorioară, în care, de exemplu, eroul este
martor al
31
TestuJ Tematic de eptie (studiu grafic
Ap
evenimentel ") la
or, iar un o
personaj feme
secundar ie.
care-1 e)în
simpatizează sfârş
joacă rolul it, se
principal. în poat
acest caz e să
este vorba de nu
„erou apar
principal" şi ă un
„erou pers
secundar". onaj
După centr
Murray, al
fiecare dintre în
eroii menţio- istor
naţi ioare
exprimă le
tendinţele elab
inacceptate orate
, râu de
integrate subi
sau ect,
conflictuale atrib
ale utele
subiectului. erou
d)Su lui
biect fiind
ul repar
poat tizat
e să e
se apro
ident xima
ifice tiv
şi cu egal
un unor
pers eroi
onaj parţi
de ali
sex sau
opus unui
şi să- grup
şi de
expri pers
me onaj
în e.
acest A.Z.
mod Piotrowski
o (1950)
parte priveşte mai
a nuanţat
trăsă problema
turil desprinderii
or şi analizei
pers eroului
onali (eroilor) din
tăţii povestirile
sale. T.A.T. şi
In pune ia
acest îndoială
caz principiul
ave lui Murray
m după care
indic eroul ar
ii ale reprezenta
unei întotdeauna
puter subiectul,
nice iar celelalte
com personaje ar
pone reprezenta
nte anturajul
psihi real. După
ce Piotrowski,
femi eroul arată
nine ceea CT
(.Ani subiectul
ma" crede că
— în este sau
conc ceea ce
epţia vrea sâ fie.
lui adică
C.G. tendinţele
Jung acceptate de
) şi către
ale conştiinţa
unei sa; celelalte
pute personaje
rnice exprimă
com alte
pone tendinţe ale
nte subiectului,
psihi mai puţin
ce acceptate
masc sau
uline neacceptate.
(„An A.Z.
imus Piotr
ows un
ki aspe
stabi ct
leşte al
urm pers
ătoar onal
ele ităţii
regu subi
li: ectul
a)Ac ui.
ţiuni Dori
le nţele
pove subi
stiril ectul
or ui
T.A. tind
T. sâ
sufe fie
ră atrib
mai uite
puţi unor
ne pers
disto onaj
rsiu e ale
ni căro
decâ r
t trăs
pers ături
onaj le
ele. justi
O fică
acţiu cel
ne mai
inac bine.
cept De
abilă exe
este mpl
„dep u, un
lasat adult
ă", îşi
adic expr
ă imă
atrib dori
uită nţele
unui infa
alt ntile
pers atrib
onaj uind
, iar u-le
acţiu unui
nile copi
cont l.
rare c)C
ale u
dive cât
rsel o
or moti
pers vaţi
onaj e
e este
din mai
acee acce
aşi ptab
pov ilă
estir pent
e ru
repr con
ezint ştiin
ă ţa
alter mor
nativ ală
a a
dile subi
mei ectu
inter lui,
ioare cu
,a atât
conf mai
lictu mar
lui e
ideo este
- ase
afect măn
iv de area
care dintr
subi e
ectul subi
este ect
stăp şi
ânit. pers
b)Fi onaj
ecar ul
e din
pers pove
onaj stiril
al e
unei T.A.
pove T.
stiri cărui
expri ai
mă se
 atrib de acelaşi
uie sex şi de
acea vârstă
stă diferita,
moti apoi de sex
vaţie opus şi de
.O aceeaşi
moti vârsta, apoi
vaţie de sex şi de
din vârsta
ce în diferita, iar
ce
mai în cele din
puţi urmă în
n mişcarea
acce unui obiect
ptată inanimat.
este Această
proi regulă,
ectat menţionată
ă de
mai Piotrowski,
întâi ne permite
într- să discernem
un dacă este
pers vorba de
onaj sentimente
refulate de
32 subiect şi
atribuite
unor
personaje
ale
povestirilor
T.A.T.,
diferite de
erou şi fără
raporturi cu
persoanele
reale din
anturajul
subiectului.
Ele
mentele
esenţiale
care stau la
baza
caracterizări
i eroilor din
povestirile
T.A.T.
rezidă în
mobilurile,
tendinţele şi
sentimentele
acestora, aşa
cum se
desprind ele
din acţiunile
povestirilor
prin
raportare la
„presiunile
externe" (la
mobilurile,
tendinţele
şi
sentimentel
e celorlalte
personaje)
şi din
deznodămân
tul fiecărei
istorioare
elaborate de
subiect.
4.2.
1.2.
Trebuinţel
e, emoţiile,
sentimente
le şi
atitudinile
eroilor
Pentr
u a explica
reacţiile
comportame
ntale ale
eroilor,
Murray a
utilizat în
primul rând
o listă de 28
de
trebuinţe
(„need")
psihogene,
explicându-le trebuinţa de
mai pe larg apărare
pe (reacţie
următoarele: defensivă),
supunerea, trebuinţa de
dominarea, evitare a
trebuinţa de inferiorităţii
realizare, şi a
trebuinţa de eşecului,
sprijin, trebuinţa
solicitudinea de
, hipercomp
sexualitatea, ensare,
pasivitatea, trebuinţa
agresivitatea de
şi autonomie
agresiunea (independen
(emoţională ţă), trebuinţa
şi verbală, de protecţie
materială şi (simpatie),
socială, trebuinţa
materială şi de
antisocială, cunoaştere
distrucţia), şi de
agresivitatea curiozitate,
şi agresiunea trebuinţa
contra de
propriei- informare şi
persoane. interpretare
Pe lângă etc. Aceste
aceste trebuinţe —
trebuinţe, sub unghiul
prin analiza vectorial —
povestirilor pot fi
T.A.T., pozitive şi
psihologul negative, în
va desprinde măsura în
şi altele, care ele duc
care se pot la
manifesta la apropierea
eroi în sau la
cadrul depărtarea
interrelaţiil de obiect.
or cu Trebuinţele
„presiunea pozitive
externă", sunt la
cum ar fi: rândul lor
trebuinţa de atractive
achiziţie, (apropiere
trebuinţa de de obiectul
conservare, preferat,
trebuinţa de iubit) sau
ordine, coercitive
trebuinţa de (apropiere
organizare, agresivă cu
trebuinţa scop de
ludică, dominare).
trebuinţa de Trebuinţele
consideraţi negative
e, trebuinţa sunt toate
de repulsive
superioritat (Murray,
e, trebuinţa 1938).
de
exhibiţie, 33
testul Tematic de i ografic
Pe unei
lângă variabile. De
trebuinţe, exemplu,
psihologul dacă eroul
analizează şi manifestă o
extrage din uşoară
povestirile iritabilitate
T.A.T. se acordă
emoţiile şi cota 1
sentimentel pentru
e eroilor, variabila
respectiv agresivitate
factorii emoţională
emotiv-activi şi verbală;
ai diferitelor când apar
acţiuni însă scene
comporta- de mânie
mentale violentă sau
manifestate de căutare
de eroi. permanentă
Alături de a certurilor,
stările a conilictslor
afective cu alte
menţionate persoane se
de Murray— acorda cota
conflictele, maximă,
versatilitatea respectiv 5.
emoţională Dato
(labiiitatea, rită faptului
instabilitatea că nu sunt
emotivă), elaborate
descurajarea, norme de
anxietatea, frecvenţă şi
entuziasmul, intensitate a
neîncrederea trebuinţelor,
, gelozia — emoţiilor şi
trebuie senti-
extrase şi mentelor
alte emoţii eroilor cu
şi care se
sentimente identifica
care se diferite
degajă din categorii de
conduita subiecţi,
eroilor, respectiv nu
inclusiv există note
emoţiile şi standard la
sentimentele care să se
superioare facă referiri
(cognitive, pentru a fi în
morale şi măsură să
estetice). consemneze
Totodată se diferenţieri
extrag ale forţei de
atitudinile manifestare
şi a
trasaturile variabilelor
caracteriale menţionate,
care îl psihologul
definesc pe trebuie să
eroul fiecărei posede o
povestiri serioasă
T.A.T. experienţă
Psiho în aplicarea
logul notează şi în
forţa interpretarea
fiecărei T.A.T.-ului,
variabile să posede un
(trebuinţe, fel de
emoţii, „etalon
sentimente intern".
etc.) în Desi
funcţie de gur, pentru
intensitatea, caracterizar
durata, ea eroilor
frecvenţa va realiza
manifestării profilul
şi de psihologic al
importanţa acestora, pe
pe care o are baza
în intrigă, in trebuinţelor,
acţiunea emoţiilor,
povestirilor. sentimentel
Murray or,
indică să se atitudinilor
noteze forţa caracteriale
fiecărei etc, ce se
variabile cu manifestă
ajutorul unei cel mai
scări cu cinci frecvent şi
valori: de la cel mai
1 la 5, intens în cele
aceasta din douăzeci de
urmă fiind istorioare
cota realizate prin
maximă, aplicarea
acordată în T.A.T.-ului
cazul unei la un anumit
forţe subiect, care
deosebite a îşi
proiectează (dragostea
propriile pentru sine-
trăsături însuşi);
psihice şi supra-eul
trebuinţe, integrat
dintre (eul se
acestea poate
multe conforma
nefiind supra-
conştientizat eului) şi
e. supra-eul
Adep în conflict
t al (manife sta t
psihanalizei, prin criză
Murray de
consideră că, conştiin ţă,
în strânsă sentimen te
legătură cu de
trebuinţele, culpablitate,
în depresie). în
declanşarea opinia lui
şi Murray,
menţinerea acestea
conduitei
intervin: trebuie
idealul eului analizate şi
(idealul menţionate
realizării de pentru
sine); fiecare
narcisismul povestire, iar
pe baza unei
scări de la -3
la +3 se
evaluează
maniera în
care eul este
structurat şi
opinia pe care
eroul fiecărei
povestiri o
are despre el
însuşi. Legat
de aceste
aspecte,
menţionăm
că unii autori
(Whiteley,
1966) au
utilizat
T.A.T.-ul
pentru a
studia
funcţia
adaptativa a
eului, pe
baza
estimării
următorilor
parametri:
dominarea,
agresivitatea,
trebuinţa de
realizare,
autonomia,
acceptarea
de către erou
a
responsabilit
ăţii pentru
acţiunile
sale,
abilitatea
eroului de
a-şi
determina
şi conduce
impulsurile,
abilitatea
eroului de a-
şi duce la
bun sfârşit
acţiunile. în
acest sens,
funcţia
adaptativa a
eului se
evaluează în
raport cu
capacitatea
subiectului
de a utiliza
adecvat expe-
rienţa sa
anterioară,
de a percepe
nuanţele
emoţiilor şi
de a conduce
acţiunea
povestirii în
raport cu tea" — în
tema. limbajul lui
Din Murray) sau
analiza obiectivitate
povestirilor a în
T.A.T. se aprecierea
pot altora,
desprinde şi emotivitatea,
câteva angoasa,
.trăsături tendinţa
generale" ale spre
eroilor radicalism
(respectiv, sau spre
ale subiec- conservatori
tului care sm, spre
se uniformitate
proiectează sau spre
), dintre schimbare,
care coordonarea
menţionăm: sau lipsa de
creativitatea coordonare
, persistenţa a gândirii şi
efortului, acţiunii
intensitatea („conjunctiv
efortului, itatea" sau
impulsivitate „disjunctivita
a sau tea", după
deliberarea Murray).
înainte de a în
acţiona, analiza şi
extra- interpretarea
versiunea datelor se
(„exocathexi ţine seama
a" şi nu numai de
„extrocepţia frecvenţa şi
" în intensitatea
concepţia lui fiecărei
Murray, care variabile
se referă la psihice a
investirea eroilor
energiei în (trebuinţe,
viaţa practică emoţii,
şi, respectiv, sentimente,
dominarea trăsături
faptelor), generale)
introversiun luate izolat,
ea („endo- ci şi de
cathexia" şi modul cum
„introcepţia" se combină
, adică între ele
investirea aceste
energiei în variabile,
viaţa precum şi de
interioară şi, raporturile
respectiv, pe care le au
dominarea cu o altă
emoţiilor şi categorie de
sentimentelor variabile, şi
), anume cu
subiectivitate .presiunile
a externe".
(„proiectivita

35
VasSe Preda-
4.2.1.3. Forţele care provin din mediu („presiunile
externe")
Analiza forţelor externe începe prin a se stabili care
dintre elementele obişnuite aie mediului extern lipsesc şi care
dintre aceste forţe se manifestă cu o frecvenţă şi cu o
intensitate mare, deosebită. De asemenea, se notează
trăsăturile psihice ale personajelor cu care au de-a face eroii,
apreciindu-se: dacă sunt în majoritatea cazurilor binevoitoare
sau ostile; dacă personajele de un anumit sex sunt mai
binevoitoare sau mai ostile decât celelalte; dacă se face referire
mai frecventă la personaje de o anumită etate (care ar putea
reprezenta mama sau tatăl subiectului, chiar dacă legătura
nu este direct formulată) şi se notează caracteristicile lor.
Psihologul va reţine pentru interpretare şi alte persoane, fiinţe
sau obiecte materiale introduse de subiect din imaginaţie în
cadrul povestirilor realizate pe baza planşelor T.A.T.,
considerate forţe externe cu semnificaţie deosebită în sistemul
relaţional al subiectului (eroului).
in schema dinamicii personalităţii, Murray utilizează
o listă de pe?te 30 de „presiuni externe" (tipuri de forţe din
mediu sau Tipuri de situaţii), pe care le-a clasat după efectul
pe care-i au sau pe care l-ar putea avea asupra eroului (eroilor)
din povestirile T.A.T. Mai mult de jumătate din presiunile
exterioare sunt, de fapt, trebuinţe ale personajelor cu care
eroii au de-a face in cadrul acţiunilor din povestirile realizate
de subiect. Noţiunea „presiune externă" cuprinde însă şi
absenţa sit laţiilor favorabile externe (lipsă, privare, pierdere,
deposedare), precum şi tulburările corporale sau leziunile
corporale pe care le suferă eroii şi la care trebuie să se adapteze
(boală, suferinţă fizică, desfigurare etc). Adesea, o forţă
externă unică rezultă din fuzionarea a două sau mai
multe .presiuni exterioare' diferite. Dintre „presiunile
externe" menţionăm: afiliaţia (asociativă şi emoţională),
agresivitatea şi agresiunea (emoţională şi verbală, materială
şi socială, materială si antisocială, distrugerea bunurilor
eroului), dominarea (constrângerea, restricţia, persuasiunea,
seducţia), solicitudinea, respingerea, privarea, pierderea,
pericolul material (ce provine de la forţe naturale), răniri,
mutilări provocate de un animal.
La fel ca si în cazul trebuinţelor, emoţiilor şi
sentimentelor eroului, „presiunile externe*" se cotează pe o
icara de ia 1 la 5, criteriile de apreciere fiind intensitatea,
36
Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)
frecvenţa, durata şi gradul de semnificaţie în intrigă a fiecărei
forţe ce provine din mediu.
4.2.1.4. Analiza desfăşurării şi a deznodământului
povestirilor T.A.T.
în afară de analiza întreprinsă cu scopul de a
desprinde eroul cu care se identifică subiectul, a trebuinţelor,
emoţiilor, sentimentelor şi atitudinilor eroului, a .presiunilor
externe" implicate în acţiunile acestuia, o mare importanţă
se acordă analizei desfăşurării şi deznodământului povestirilor
T.A.T. Pentru fiecare povestire se notează:
•Eroul provoacă evenimentele sau le suferă?
•Cum reacţionează eroul la presiunile mediului
(agitaţie, abandon, disimulare, triumf etc.)?
•în ce măsură şi cu ce vigoare luptă eroul împotriva
forţelor ce i se opun?
•Cum face eroul pentru ca situaţia să progreseze spre
un deznodământ favorabil? După Ombredane
(1949) esie
vorba de „stilul conduitei", care poate fi:
impulsiv sau
controlat; energic sau slab; tenace;
coordonat sau
necoordonat; suplu sau rigid; cu iniţiativă sau
inert.
•Acţiunile povestirilor sunt doar verbale, doar gândite
sau sunt realizate în fapt; ele sunt trecute,
prezente sau
viitoare?
•Deznodământul — sub forma soluţiilor sau a con
cluziilor — are o tonalitate afectivă pozitivă,
negativă sau
neutră?
•Reuşita sau eşecul este parţial, total sau este
îndoielnic? Reuşita se datoreşte mijloacelor proprii ale
eroului?
Eşecul se datoreşte forţelor externe?
•Gradul de frustrare, sentimentul de neplăcere al
eroului în cazul eşecului. '
•Dacă eroul a săvârşit un lucru indezirabil din punct
de vedere social (de exemplu, un delict), are
sentimente de
culpabilitate, îşi recunoaşte Vina, este pedepsit?
•Deznodământul este în întregime în raport cu mo
tivaţia eroului, este conform efortului acestuia,
este un
compromis?
• Absenţa deznodământului (Rapaport, 1946;
Shentoub si Shentoub, 1958).
Trecând în revistă, din punctul de vedere al eroului,
fiecare dintre interacţiunile trebuinţe presiuni externe,
psihologul evaluează suma pedepselor şi frustrărilor suferit?
37
Vasăe Preda
de erou (eroi), gradul relativ de succes sau de eşec, proporţia
deznodămiiitelor fericite şi a celor nefericite.
4.2.1.5. Analiza tematicii povestirilor T.A.T.
Imaginile T.A.T. impun subiectului anumite elemente
de interpretare, insă., cu toate acestea, se constată că şi la
planşe puternic sugestive se obţin povestiri foarte diferite,
iar in raport cu creşterea gradului de ambiguitate al planşelor
libertatea şi posibilitatea de interpretare sunt mai mari, deci
şi varietatea temelor va fi mai mare. Anzieu (1973, pp. 146-149)
prezintă o sinteză a temelor întâlnite în povestirile T.A.T.
realizate de subiecţi normali şi de subiecţi nevrozaţi, incluzând
aici şi temele obţinute de Shentoub şi Shentoub (1961) prin
aplicarea acestei probe proiective. Pentru analiza adecvată a
temelor trebuie diferenţiate povestirile impersonale şi
povestirile in care într-adevăr subiectul se proiectează. După
Murray, 30% din povestiri sunt impersonale, dar şi dintre
acestea, în mod obişnuit, se poate extrage un oarecare număr
de informaţii semnificative privind trebuinţele, emoţiile,
sentimentele, conflictele subiectului. De asemenea, în apre-
cierea caracterului personal sau impersonal al povestirilor
nu este întotdeauna indicat să ne conducem doar după
declaraţiile subiectului vizând sursa acestora. Chiar şi acele
povestiri a căror sursă subiectul o plasează în cărţi, în filme
etc. trebuie raportate la narator şi la situaţia sa psihosocială,
întrucât orientarea selectivă spre anumite teme, păstrarea în
memorie şi proiectarea lor sunt semnificative.
O temă este constituită din interacţiunea dintre
motivele eroului şi forţele mediului extern care îşi exercită
influenţa asupra acestuia. în fond, o temă este o unitate
dramatică în care se proiectează subiectul examinat.
Interacţiunea dintre o trebuinţă proprie eroului (sau mai multe
trebuinţe fuzionate) şi o „presiune externă" (sau mai multe
.presiuni externe" fuzionate) constituite, împreună cu
deznodământul, o temi simpli.
Combinaţiile temelor simple, intercalate sau formând
o secvenţă, sunt numite teme complexe. în sens restrâns,
acest termen desemnează structura dinamică distinctă a unui
episod. In sens larg, semnifica intriga, acţiunea, trăsătura
dramatică principală a istorioarei.
în urma analizei trebuinţelor, emoţiilor şi senti-
mentelor eroilor şi a forţelor din mediu ("presiunilor
externe"), iar apoi in urma analizei interacţiunilor dintre
trebuinţele 38
Testai Tematic Om Apentpţie (studiu monografic)
eroului (eroilor) şi „presiunile externe", psihologul obţine o
listă a temelor care se manifestă predominant la un subiect.
De asemenea, psihologul adaugă la această listă orice temă
care apare drept semnificativă prin caracterul ei excepţional,
sub unghiul intensităţii variabilelor pe care le conţine, al valorii
explicative etc, chiar dacă tema nu atinge o frecvenţă
suficientă pentru a da o notă crescută trebuinţei sau „presiunii
externe" implicate.
Este posibil să se facă şi o analiză tematică de
ansamblu, fără a cota separat variabilele. în acest caz se
consideră că fiecare povestire reprezintă un tot unitar şi se
extrag temele majore şi temele minore, care reflectă, deci,
problemele majore şi, respectiv, problemele minore ale
subiectului. Repetarea aceleiaşi teme (dorinţa de afirmare,
dragostea, rivalitatea, agresivitatea etc.) în povestirile create
pe baza unor imagini diferite are o valoare diagnostică
mare,
' reflectând trebuinţe acute, conflicte de durată. Dar esenţialul
nu se poate desprinde dintr-o analiză simplistă. Uneori tema
nu
tr
se repetă aidoma, ci mascat; în acest caz prezenţa unei
-ebuinţe, a unei .presiuni externe" se poate deduce din
configuraţia asociaţiilor de idei relevate în mod implicit in
-v>H?i.->l interacţiunilor dintre eroi şi forţele din mediu.
'..__. Analiza formei povestirilor T.A.T.
Pentru a trece la o interpretare adecvată a povestirilor
T.A.T., la analiza conţinutului acestora psihologul va mai
adăuga „analiza formală", care vizează înţelegerea instruc-
tajului, gradul de cooperare a subiectului la probă, exactitatea
perceperii fiecărei planşe, construirea povestirilor, coerenţa
lor, concluzia, bogăţia de detalii, gradul de realism al
povestirilor, stilul, tonalitatea afectivă, absenţa unor faze ale
povestirii, tendinţa de a descrie sau de a face mai degrabă
alegorii decât de a povesti acţiuni, limbajul folosit (bogăţia
sau sărăcia limbajului, corectitudinea sintactică a exprimării),
lungimea povestirilor etc. într-o încercare de validare a
T.A.T.-ului, Shentoub şi Shentoub (1958) dau o mare atenţie
analizei formei povestirilor. Analiza corelată a conţinutului,
a temelor, a deznodământului şi a formei povestirilor duce la
desprinderea aşa-numiţilor factori „de degajare", care permit
progresul povestirii şi elaborarea deznodământului. De
asemenea, se desprind şi factorii „de eşec", care frânează
39
 Testul Tematic de Apenepţie (studiu
desfăşurarea povestirilor, perturbându-le cursul, împiedicând monopafic)
construcţia lor logică. Pornind de aici, se pune în evidenţă „o numai un act de imaginaţie, ci şi un act de organizare a
organizare normală" a povestirilor la subiecţii care prezintă o discursului verbal. A analiza această organizare înseamnă a
mare varietate de mecanisme de apărare şi o „organizare pato- testa şi a evalua autonomia relativă a eului, funcţia sa de
logică" la subiecţii la care mecanismele de apărare sunt sărace sinteză şi de integrare, care în bolile psihice este alterată. în
(organizări ale povestirilor care reflectă fobii şi obsesii sau acest sens, izbucnirea fantasmelor inconştiente în fantezia
organizări care reliefează un tablou de inhibiţie extensivă). conştientă indusă se reperează, printre altele, prin distanţa
în general, din analiza formei povestirilor T.A.T. aflăm dintre povestirea subiectului şi temă obişnuită a unei planşe
date interesante despre aptitudinile literare ale subiecţilor, şi după perturbările apărute în structura povestirii (Shentoub,
despre aptitudinile verbale, coerenţa gândirii, intuiţia psiho- i 961; 1963).
logică şi simţul realităţii, precum şi despre maturitatea Deşi Murray (1943; 1950) consideră că la adultul
emouonală, despre perturbările afective şi motivaţionale. normal povestirile mai scurte, în medie, de 140 de cuvinte
Această analiză ne dezvăluie uneori tendinţe patologice dovedesc o lipsă de cooperare, de rezonanţă, şi că asemenea
obsesionale, maniacale sau depresive. povestiri nu merită, în general, să fie cotate şi analizate, totuşi
Pentru analiza formei povestirilor T.A.T. sunt utile şi noi credem că şi protocoalele cu povestiri scurte merită
unele elemente de psiholingvistică (Gori şi Poinso, 1968), sâ fie interpretate. Aceasta, deoarece şi indivizii care vorbesc
analizându-se funcţia paradigmatică (codul) şi funcţia puţin şi greu pot releva un conţinut psihic interesant şi
sintagmatica (mesajul) ale limbajului utilizat de subiect. complicat, susceptibil de a fi interpretat de psiholog.
Instructajul dat în aplicarea T\A.T.-ului insistă asupra sarcinii
sintagmatice: cu elementele lexicale care desemnează
componentele fiecărei imagini, subiectul este invitat să
. jiupună o povestire, adică să structureze uii mesaj (în urma
identificării şi interpretării perceptive). Inexactităţile percepţiei
relevă alterarea funcţiei paradigmatice. în realizarea
povestirilor T.A.T. accentul cade pe verb, deoarece prin verbe
se enunţă acţiunile eroilor. După cum subliniază mulţi
psihiatri şi psihoterapeuţi, ţinând seama de măsura în care
în verb transpare inconştientul - fie şi mascat - putem spune
ca nu totdeauna a stăpânim şi că prin limbaj nu doar vorbim,
ci adesea „suntem vorbiţi" de limbaj. Astfel, când este „para-
zitat" de emoţii, limbajul descarcă violenţe nedorite, vădind
măsura în care individul poate să nu mai fie stăpân pe el în
diferite momente şi în diferite contexte disfuncţionale,
slăbindu-i cenzura conştiinţei.
în cadrul povestirilor T.A.T., alterarea funcţiei sintag-
matice precum şi alterarea funcţiei paradigmatice se
întâlnesc îndeosebi la persoanele care suferă de nevroze, de
psihopatii sau de psihoze, cazuri în care şi povestirile au o
s:rucrurâ deficitară (cu teme multiple în cadrul aceleiaşi
povestiri, cu absenţa deznodământului etc). Or, după
Shenioub (1963), construirea unei povestiri T.A.T. este nu
V a sâe P reda — „__..a „__«_M_ Apercepfr (studiu monografic)

5. ALTE INTERPRETĂRI ALE T.A.T.-ULUI

Proliferarea sistemelor de interpretare ale T.A.T.-ului a
atins proporţii foarte mari. D. Anzieu arăta că de la crearea sa
în 1935 şi până în 1952 a apărut în fiecare an câte un nou
sistem de interpretare a T.A.T.-ului. Dintre cei care au elaborat
metode proprii de interpretare, îi amintim pe: S. Tomkins,
E.R. Balken şi J.H. Messaerman, W.B. Henri, B. Aron, J.
Bellak, J. Bert, Z. Piotrowski, D. Rapaport şi R. Schafer, R.
Hoit, A. Ombredane, D. Anzieu, E. Stern, Ch.Al. Lyon, M.
Stein, V. Shentoub ş.a. în continuare ne vom opri asupra .
câtorva dintre aceste metode de interpretare a T.A.T.-ului.
5.1. Interpretare* T.A.T.-ului dup* S. Tomkins
Fiecare istorioară este descompusă în propoziţii
fundamentale şi fiecare personaj, obiect material sau instituţie
este izolat şi i se precizează, funcţia în fiecare propoziţie. Fiecare
propoziţie este analizată din patru unghiuri:
a)Vectorul, adică tendinţa spre un comportament
oarecare;
b)Nivelul, adică funcţia psihică implicată în propoziţie;
c)Condiţiile: stările de fapt, psihice, fizice, sociale în care
se găseşte eroul şi care îl condiţionează negativ sau
pozitiv;
d) Caracteristicile, adică precizările complementare.
Apoi, Tomkins trece la analixa povestirilor, pentru a
degaja zonele problemelor subiectului. El distinge 4 zone:
a)Familie (relaţii părinţi copii);
b)Dragoste, sexualitate, viaţă conjugală;
c)Relaţii sociale (comportamentul eroului în raport cu
regulile sociale, atitudinile antisociale);
d)Relaţii profesionale şi atitudini faţă de munca.
5.2. Interpretarea TJLT.-ubii dup* B. Aron
B. Aron a încercat o altă clasificare a trebuinţelor şi a
presiunilor externe pentru interpretarea povestirilor T.A.T:
• tendinţe distructive: agresiune spre exterior,
autoagresiune;
43
 * tendinţe conttructire: căutarea dependenţei,
superiorităţii, independenţei, relaţiilor de egalitate;
*tendinţe care provin din supra-eu si din idealul eului:
trebuinţe de reuşita, evitarea blamului etc;
*tendinţe provenind din eu: trebuinţa de a evita suferinţa,
inferioritatea etc;
*căutarea realizării: trebuinţa de cunoaştere, de ordine
etc;
* manipularea de obiecte: trebuinţa de achiziţie, de
• presiunile mediului nonuman: negative şi pozitive.
Prin suscitarea temelor, aceste trebuinţe şi presiuni
întâlnesc mecanisme de apărare care alterează expresia lor
in discurs:
-respingerea: subiectul respinge explicit variabila
după ce a exprimat-o;
-tăgăduirea: subiectul anulează ceea ce tocmai a
exprimat;
-recurgerea la imaginar: subiectul deplasează
variabila pe un plan imaginar: reverie, dorinţă,
proiect.
Astfel, sub influenţa gândirii psihanalitice, opoziţia
ntre erou şi anturaj se substituie cu cea dintre trebuinţe şi
canismele de apărare. Această evoluţie se va întări la
-cetătorii care utilizează în interpretarea povestirilor T.A.T.
iceptele psihanalitice şi/sau cognitiviste vizând
i.. ecanismele de apărare.
5.3. Interpretarea TJLT.-clui dup* Z. Piotrowski ZJL
Piotrowftld pune la îndoiala principiul lui Murray, după care
eroul ar reprezenta subiectul, iar celelalte personaje . —
anturajul său real. Piotrowski adopta punctul de vedere
exprimat de Wyatt (1946): eroul arată ceea ce subiectul crede
că este sau ceea ce vrea să fie, adică tendinţe acceptabile de
către conştiinţa sa; celelalte personaje reprezintă alte tendinţe
ale subiectului. PiotrawsJd stabileşte următoarele ssgoB:
1) Acţiunile conţinute de povestirile T.A.T. suferă mai
puţine distorsiuni decât personajele; o acţiune inacceptabilă
este deplasata, adică atribuită unui alt personaj, iar acţiunile
contrare ale diverselor personaje din aceeaşi povestire
reprezintă alternativele dilemei interioare in care subiectul
este închis.
2)Ca si in vise, fiecare personaj al unei povestiri
exprimă un aspect al personalităţii subiectului;
dorinţele
subiectului tind sa fie atribuite unor personaje ale
căror
caracteristici le justifică cel mai bine; de exemplu un
adult îşi
va exprima dorinţele infantile atribuindu-le unui
copil etc.
3)Cu cât o motivaţie este mai acceptabilă pentru
conştiinţa morală a subiectului," cu atât mai
mare este
asemănarea dintre subiect şi personajul din T.A.T.-ul
căruia
i se atribuie această motivaţie; o motivaţie din ce în
ce mai
puţin acceptabilă este proiectata mai întâi într-un
personaj
de acelaşi sex şi de vârstă diferită, apoi de sex
diferit şi de
aceeaşi vârstă, apoi de sex şi de vârstă diferite şi în
cele din
urmă în mişcarea unui obiect inanimat (a se face
paralelă cu
seria K, Kp, Kan, Kob din Rorschach).
4)Dintr-o singură povestire nu se poate extrage o
interpretare unică şi precisă. O povestire despre un
omor
permite nu atât să inferăm existenţa unei dorinţe de
moarte
la subiect, ci mai mult că subiectul urăşte pe
cineva din
anturajul său sau doreşte să fie separat de el. O
povestire
despre sinucidere poate semnifica doar teama de a
rămâne
singur. Cu cât sunt mai diverse personajele care-şi
asumă o
anumită atitudine, cu atât suntem mai siguri că
motivaţia
corespunzătoare acestei atitudini este puternică şi
spontană
la subiect. Dar nu putem conchide asupra frecvenţei
cu care
această motivaţie determină comportamentul
manifest al
subiectului. Putem spune doar că această
trebuinţă
fundamentală îi va provoca angoasă şi tensiune dacă
nu va fi
satisfăcută.
5)Povestirile T.A.T. reflectă uneori atitudinile
stereotipe şi superficial dezvoltate de subiect,
pentru a
ascunde trăsăturile specifice ale personalităţii. Este
cazul
subiecţilor care mai mult descriu planşele
decât le
interpretează, a căror istorii ajung la un
deznodământ după
o serie de dificultăţi, ale căror motivaţii
exprimate sunt
conform normelor sociale, ale căror povestiri la
planşa albă
sunt cam de acelaşi tip cu celelalte.
6)Povestirile T.A.T. pot reflecta ceea ce gândeşte
subiectul şi ceea ce resimte faţă de persoanele
reale din
anturajul său, reprezentate prin personaje
similare in
povestire. Regula 3 ne permite să discernem dacă este
vorba,
din contra, de sentimente refulate de subiect si
atribuite

personajelor T.A.T.-ului diferite de el şi fără raport cu
persoanele reale din anturajul său.
7) Cu cât este mai mare diversitatea şi
incompatibilitatea motivaţiilor într-o povestire, cu atât mâi
mari sunt indecizia şi angoasa subiectului, insatisfacţia de
sine, frecvenţa problemelor sale nerezolvate, dificultatea sa
de a urmări cu perseverenţă realizarea scopurilor vitale şi
adaptarea.
8) Probabilitatea ca o temă a T.A.T.-ului să se
manifeste în comportamentul subiectului constă în frecvenţa
de apariţie a temei, în coerenţa sa cu ansamblul protocolului
(absenţa temelor incompatibile) şi cu intensitatea emoţională
care însoţeşte această temă.
9) T.A.T.-ului trebuie să i se aplice criteriile formale
referitoare la cursul imaginaţiei creatoare şi la asociaţiile de
idei şi care sunt utilizate în alte teste proiective pentru a
detecta ariile conflictuale ale personalităţii (randament scăzut,
pauze, bizarerii, adiţionarea unor detalii imaginarei
schimbarea stilului etc.).
5.4. Interpretarea T.A.T.-ului după L. Bellak
într-un ghid pentru interpretarea i .,••„. A .-u_Lui, L. Bellak
urmăreşte 10 factori.
1)Tema principală;
2)Eroul principal;
3)Trebuinţele principale ale eroului:
a)trebuinţele comportamentale;
b)personaje, obiecte sau circumstanţe
introduse;
c)personaje, obiecte sau circumstanţe omise;
4)Conceptul de mediu (lume);
5)Personaje:
a)părinţi;
b)de aceeaşi vârstă;
c)mai tinere;
6) Conflicte semnificative;
7)Natura anxietâţilor: durere psihică sau frică,
dezaprobare, lipsa sau pierderea afecţiunii, boală sau
rănire,
abandonat, privat, decăzut şi fără ajutor etc.
8)Principalele apărări împotriva conflictelor şi a
anxietăţii: represiune, regresiune, introjecţie,
izolare,
distrugere, raţionalizare etc;
46
Testul Tematic de Ap
9) Severitate privind propria persoană;
10) Integrarea eului.
LeopoM Bellak, în S.U.A. şi Vie* Shentoub, în Franţa,
au dezvoltat interpretarea T.A.T.-ului sprijinindu-se pe a doua
topică freudiană. In opinia lor, conţinutul istoriilor elaborate
de subiect este, ca şi la Piotrowski, apropiat de elaborarea
din vise. Accentul este pus, ca laAron, pe conflictul între
mecanismele de apărare a eului, pe de o parte, şi pulsiunile
şi afectele subiectului, pe de altă parte. Noţiunile de
autonomie sau heteronomie a eului în raport cu alte
instanţe ale aparatului psihic (mecanisme de apărare şi
mecanisme de degajare) sunt luate în considerare de L. Bellak
şi V. Shentoub.
Fantezia indusă şi conştientă (povestirile T.A.T.) este
recunoscută ca fiind diferită de fantezia inconştientă spontană
(fantasmele fundamentale ale subiectului care transpar în
simptomele şi în visele sale): cu certitudine, prima ne permite
să ajungem la a doua, cu condiţia de a face mai întâi analiza
formală a istoriilor şi ape' analiza conţinutului lor manifest.
Izbucnirea fantasmelor inconştiente în fantezia conştientă
indusă, se reperează după distanţa între povestirea subiectului
şi tema banală (obişnuită) a acelei planşe şi după perturbările
apărute în structurarea povestirii. «Construirea unei istorii a
T.A.T.-ului este.un act de organizare mai mult decât un act
de imaginaţi. A analiza această organizare înseamnă a «testai
autonomia relativă a eului, funcţia sa de sinteză şi de
integrare" (Shentoub, 1990, p. 154).
5.5. Interpretarea T.A.T.-ului după D. Rapaport şi
R. Schafer
D. Rapaport şi R. Schafer au stabilit următoarea listă
de semne psihopatologice (Rapaport şi Schafer, 1968):
Labilitate afectivă (de tip isteric şi uneori depresiv):
interpretări- încărcate afectiv, remarci critice, descrieri,
exclamaţii asupra caracterului dezagreabil al planşelor, istorii
doar schiţate, blocaje, tulburări care pot merge până la lacrimi,
insistare asupra stării sufleteşti a personajelor şi exagerarea
arbitrară a emoţiilor acestora.
Stări depresive: restricţia temelor, obligând
examinatorul la multe încurajări şi întrebări. La nevrozat:
istorioare triste, cu deznodământ nefericit; subiectul se miră
că i se arată imagini atât de triste; uneori povestiri fericite,
de dragoste, blândeţe, opunerea afectelor fericite şi triste ale
47

experienţei La psQiottci: reprezentări delirante, perseverarea
sentimente de culpabilitate, autoacuzare şi reproş; teama
de a fi bolnav, de a fi nebun, de afi singur, deafmbatrâni, de-
a fi incapabil. Planşa 18 este percepuţi şi resimţită ca depre-
sivă şi nu ca agresivă.
8t*rl ebseskmaie: descriere
minuţioasă şi chiar bizara a detaliilor g R.Ho&
planşelor; fragmentarea povestirilor, siva, cu îndoieli,
rigiditate;
criticarea planşelor, intelectualiz
pedanterie în vocabular, conştiinţa de a proiecta şi mai
ales incapacitatea de a se menţine la o singură posibilitate,
mai multe teme diferite venind în mintea subiectului
pentru aceeaşi planşă (ambivalenţa, indecizie).
Agresivitate: un semn important de agresivitate, dar
refulată, este faptul că între povestiri normale apare dintr-o
dată o povestire foarte agresiva, dar al cărei deznodământ nu
este prea crud. Dacă este asasinat un membru al familiei
sau cruzimile sunt descrise cu lux de amănunte, aceasta este
un semn de psihoză.
Trăsături paranoice: teme de bănuială, spionaj, critici
moralizatoare în povestiri; concluzii bizare referitoare la
- -mănător, divergenţe între planşă şi istorie; negare puternică
a tendinţelor agresive.
Trăsături schizoide: teme extravagante (de exemplu,
la planşa 17 BM: „un om tânăr se antrenează pentru a traversa
Canalul Mânecii*); interpretarea simbolică a detaliilor (de
exemplu, podul din planşa 17 GF: „linia care separa viaţa de
moarte, soarele fiind viaţa şi apa fiind moartea. Tânăra fată
este nedecisă.'); teme de izolare de lume (de exemplu, planşa
14: „gardian într-un turn izolat şi obscur, care îşi petrece
timpul filosofând."); generalităţi foarte vagi; incoerenţă a
povestirii; conţinut arbitrar, bizarerii ale limbajului; reacţii
bizare faţă de examinator sau examinare.
R. Schafer - alături de alţi teoreticieni ai psihanalizei
prin studiile sale elaborate în S.U.A., a avut un puternic
impact asupra interpretării T.A.T.-ului. Prin teoria sa
referitoare la interrelatiile dintre acţiune şi limbaj, renovează
maniera de interpretare a T-A-T.-ului, pr»hft^"«1 o serie de
articole pe această temă. El introduce, printr-o declaraţie de
principiu, noua interpretare a povestirilor T.A.T., care
marchează distanţarea faţă de interpretarea tui Ifurray şi a
T*^Tmmatxd*Ap€rcepfr(*tudki monografic)
succesorilor apropiaţi ai creatorului T.A.T.-ului. Astfel,
R. Schafer (1967, p. 114) scrie: .Acest ansamblu de articole
este rodul efortului meu de aplicare a teoriei psihanalitice
freudiene contemporane la date particulare, într-o manieră
5.6. Iatorptetana TJLT.-ntul în concepţia Ini
R. Hoit propune pentru prima dată o metodologie de
interpretare a istorioarelor T.A.T. fără să mai facă apel la
conceptele de iev«ie şi vis. El subliniază că o dată cu lucrările
lui Rapaport, psihologia clinica americană operează o
conversie definitivă în modalităţile de abordare a probelor
proiective, fapt datorat, printre alţii, şi lui R. Knight,
D. Shapiro, M. Gill, R. White. Pe aceşti autori îi întâlnim în
numeroase publicaţii psihanalitice cu studii care abordează:
•creativitatea şi procesele de gândire (Rapaport, 1951; Hoit,
1960); transferul (Gill, 1983); noţiunea de stil (Shapiro, 1965).
R. Hoit porneşte de la premisa că producerea unui
răspuns la o cerinţă a examinatorului şi la prezentarea unui
material figurativ precis (standard - n.n.) este, înainte de toate,
un produs cognitiv. Pentru aceasta, respectivul răspuns (în
cazul T.A.T.-uliii - istorioarele), este o expresie a capacităţii
adaptative a subiectului şi a «neutralizării pulsionale". Este
evidentă, deci, apartenenţa lui Hoit la şcoala psihanalitică
hartmaniană, numită .Ego-psychology". Această linie de
cercetări a fost stimulativă, permiţând diferenţierea
interpretării T A.T.-uhii de psihanaliza clasica. Atitudinea lui
Hoit, şi mai ales insistenţa sa asupra faptului că istorioarele
T.A.T. pot fi considerate şi un „produs social* (citeşte: „cu
determinări psihosociale* - n.n.), a făcut ca istorioarele T.A.T.
să nu fie concepute doar ca un rod al fanteziei strict individuale
a subiectului şi nici să fie privite prin analogie cu visul, aşa
cum s-a petrecut în multe interpretări psihanalitice clasice.
R. Hoit introduce, în sfârşit, câţiva parametri de
interpretare pertinenţi situaţiei T.A.T.-ului, ceea ce permite
depăşirea unui posiba impas metodologic pe care, de exemplu,
şi Piotrowsld s-a străduit sa-1 depăşească prin contribuţiile
sate privind utilizarea TA.T.-ului în domeniul clinic.
După Hoit, istorioarele T.A.T. interpretate ca .produse
cognitive* ar fi o mărturie a eficacităţii .eului liber de conflict*
şi a „autonomiei secundare a eului*. în această optică,
T.A.T.-ul devine o modalitate dea pune la încercare, în
condiţiile de examinare psihologica, eficacitatea capacităţii
subiectului de «neutralizare a conflictelor". Schimbarea
calitativă a pulsiunilor în orientări instinctuale, sexuale şi
agresive este abandonată când această schimbare se
realizează în structura funcţionala a eului (V. Shentoub,
1972-1973, p. 585).
5.7. Interpretarea psiholingvistică a T.A.T.-ului
Lingviştii (de Saussure, Jakobson ş.a.) au distins două
axe ale limbajului: funcţia paradigmatica (codul) şi funcţia
sintagmatică (mesajul). Prima este o funcţie a selecţiei şi a
substituţiei prin similitudine; ea permite alegerea unui termen
din stocul lexical, ţinând seama de termenii care au sensuri
opuse sau sensuri apropiate. A doua este o funcţie de combi-
nare şi organizare a mesajului; ea dezvăluie lanţul vorbirii în
dimensiunea temporară; ea stabileşte contiguitatea termenilor
după regulile compatibili taţilor lingvistice.
După cum a rezultat încă din dezbaterile simpozi-
onului „Psiholingvistica şi tehnicile proiective" (Strasbourg,
•" S S), un studiu sistematic al ♦estpW r>rcv»ctive din -
activă psiholingvistică se anuuţâ interesant. Dintre cei ■ -
x
■ ; au încercat să interpreteze T.A.T.-u 1 prin prisma
psiholingvisticii, îi putem aminti pe R. Gori şi Y. Poinso.
Materialul T.A.T.-ului, care este mai structurat decât
cel al Rorschach-ului, constă în imagini ce conţin elemente,
în general personaje, uşor de perceput de către aproape toţi
subiecţii. De exemplu, la planşa I toată lumea vede un băiat
şi o vioară. Numai psihoticii fac excepţie. Inexactităţile percep-
ţiilor relevă la aceştia alterarea funcţiei paradigmatice; ei
confundă paradigmele (astfel, de exemplu, la planşa I, ei
ajung să perceapă în locul viorii un revolver cu care copilul
vrea să se sinucidă).
Instrucţiunile T.A.T.-ului insistă asupra sarcinii
sintagmatice; cu elemente lexicale care desemnează
componentele fiecărei imagini, subiectul este invitat să
compună o povestire, adică să structureze un mesaj (în urma
identificării şi interpretării .perceptive). Interpretarea
T.A.T.-ului pune accentul pe verb, deoarece prin verbe se
enunţă acţiunea eroului. De altfel, contrar Rorschach-ului,
50
răspunsurile în T.A.T. cuprind nu numai cuvinte lexicale
(substantive, adjective, verbe), ci şi instrumente gramaticale.
Personalităţile nevrotice se recunosc mai ales prin alterarea
funcţiei sintagmatice: teme multiple, absenţa deznodă-
mântului, structurare deficitară a povestirii.
5.8. Interpretarea T.A.T.-utai după A. Ombredane
A. Ombredane a încercat să facă o sinteză a lucrărilor
lui Murray şi Tomkins şi a propus un sistem de despuiere
pentru fiecare istorie, în şase coloane:
1.Teme şl desfăşurare: rezumate;
2.Analiza formală;
3.Situaţia erou-anturaj; a se preciza: a) eroii şi
personajele anturajului care exercită o influenţă
asupra lui;
b) condiţiile, în sensul lui Tomkins, pentru fiecare;
4.Motivaţia: este vorba de cea mai mare parte a
variabilelor lui Murray: trebuinţele eroului,
precizându-se
dacă ele sunt principale sau subsidiare,
satisfăcute sau
nesatisfăcute. De asemenea se va preciza obiectul
de care
sunt legate aceste trebuinţe: fiinţă umană, lucru, idee
(bani,
familie etc.) şi modul legăturilor; supraversive (fiinţe
umane
superioare eroului) sau infraversive (fiinţe inferioare
eroului);
5.Comportament: a) tip de conduită: afectiv euforic,
afectiv disforic, activ, verbal, ideativ; b) vector (după
Tomkins);
c) stil (conform indicaţiilor lui Murray privind stilul din punct
de vedere al analizei formale);
6. Sistemul Ego: sistemul sau modul de integrare a
personalităţii (cu schiţarea tendinţelor sale patologice);
predominanţa supra-eului (cu integrare sau cu conflict), a eului
(eul ideal, narcisism sau controlul de sine), a sinelui; sentimente
conexe; culpabilitate, inferioritate; conflicte, compromisuri,
refulare, fugă, represie, perversiune, nevroză etc.
Interpretarea constă în studierea fiecăreia dintre
aceste coloane pentru a degaja caracteristicile principale,
secundare sau pe cele absente, apoi efectuarea sintezei acestor
caracteristici mai ales în două direcţii în care T.A.T.-ul aduce
unele lucruri noi în raport cu Rorschach-ul: originea
problemelor nerezolvate ale subiectului în istoria trăită şi
gradul său de adaptare la diversele tipuri de situaţii
interpersonale.
51
Vaste Pnda — ■ —— : ——
Utilizarea schemei lui Ombredane pretinde ca sa se
păstreze postulatele lui Murray: distincţia eroului şi a
anturajului, opoziţia „trebuinţelor" şi a „presiunilor* externe.
5.9. Interpretare TJLT.-ahd dvpft V. «MStov»
Vlca Shentoub utilizează TA.T.-ul într-o
perspectivă
a psihologiei clinice şi dinamice. Accentul este pus pe maniera
în care eul se pune în faţa conflictelor şi în care rezolvă sau
nu rezolvă tensiunile care decurg de aici.
în 1969 V. Shentoub elaborează o fişă de analiză şi
interpretare a istoriilor T.A.T., care cuprinde următoarele
rubrici:
1 Caracteristici manifeste ale producţiilor
a)timp de latenţă iniţial;
b)existenţa liniştei (a pauzelor) intra-planşâ;
c)necesitatea (sau nu) a chestionării;
d)natura istoriilor:
—istorii infantile, stângace;
—istorii construite, „rotunde";
—istorii bogate şi elaborate;
—povestire la limita unei istorioare;
—refuz categoric;
—povestire confuză, dezorganizată.
Oricare dintre aceste rubrici poate presupune noţiunile
următoare:
—povestire depărtată de planşă (tendinţa la fabulaţie);
— poves tire „l ipit ă" de planşă (descrieri , cf. Dd. în
Rorschach).
2. Procedee folosite:
A. Factori de rigiditate :
a)descriere;
b)ataşare de detalii (în planşă sau în povestire);
c)raţionalizări;
d) „conduite amestecate", dus şi întors, încercări de
anulare;
e)tematică de tip obsesional (aranjare, curăţenie, bani);
f)tendinţă generală de restricţie (încercare de control
sau şoc fobie).
B. Factori de labilitate :
a) istorii cu salturi, cu teatraiisme, gust de dramă,
introducerea de personaje care nu figurează ia imagine;
52
— -TtMii Tematic <UApen*pţie(Xudiumonorufic)
b)valorificarea detaliilor (câştig narcisic);
c)labilitate în identificări;
d)„transparenţa" fantasmelor subiacente (de exemplu,
simbolismul sexual);
e) teme anxioase, de teamă de catastrofe,a căror
tonalitate anxioasă este mai evidentă la planşele mai puţin
structurate;
f) refuz care poate avea valoarea unei fugi (reacţia de
catastrofă).
3. Rezultate ale factorilor precedenţi:
A. Factori de degajare: sunt factori care permit progresul
povestirii şi deznodământul său.
a)prezenţa fanteziilor elaborate, în raport cu stimulul,
cu coerenţă şi stabilitate a limbajului;
b)utilizarea „clişeelor" sociale şi ale vieţii cotidiene
(banalizare-socializare), permiţând o distanţare
eficace;
c)evocarea relaţiilor de tip „prostie (greşeală)-pedeapsă"t
care par a corespunde unei distanţări, având aceeaşi
valoare
ca factorul precedent, dar utilizat de copii mai mici (8-9
ani);
d)recurgerea la un „happy end", la un sfârşit fericit.
B. Factori de eşec: aceştia frânează desfăşurarea povestirii,
perturbându-i cursul, împiedecând construcţia ei logică.
a) fantezii rău structurate, teme „crude", „brutale";b).
detalii rare, percepţii ale unor obiecte deteriorate;
c) alterări ale expresiei verbale;
d) percepţii „senzoriale" (remarci asupra culorii
planşelor, evocarea unor zgomote, mirosuri etc);
e)„acting out": subiectul îşi trăieşte istoria relatată şi
face gesturi corespunzătoare;
f)teme de sărăcie, abandon, incapacitate (reacţie
depresivă);
g)teme de reuşită megalomanică, care apar într-un
context de hipomanie, alterând logica discursului
(povestirii);
h) teme de persecuţie.
Plecând de la aceşti factori, V. Shentoub pune în evidenţă
o organizare normatt, de tip „puzzHngfonn",la subiecţii
care prezintă o mare varietate de mecanisme defensive (de
„amenajări" defensive) şi o organizare patologica, de tip
„ttnrvoc-bianrvoc", la subiecţii al căror arsenal defensiv este
sărac, fiind restrâns la una sau două modalităţi principale
53
(oiganizâri de tip fobo-obsesionale sau un tablou de inhibiţie
extensivă).
Redăm, în anexă, în mod extensiv, Fişa de *fM»* a
povestirilor TJLT. propusă de V. Shentoub.
Conform teoriei interpretative a T.A.T.-ului elaborată
de V. Shentoub, instrucţia, examinatorul şi materialul testului
pot fi înţelese, resimţite de subiect ca „purtătoare de conflict*
(F. Brelet, 1986).
Conflictul apare între presiunea pulsională, a cărei
expresie fantasmatică este reînviată prin prezentarea planşei,
şi solicitarea, prin instructaj, de reprezentare a scopului,
respectiv, organizarea unei istorioare care intră în rezonanţă
cu afectele şi reprezentările provocate de planşele-stimuli,
respectându-se necesitatea comunicării şi legile limbajului.
Acest conflict poate să apară ca rezultat al contradicţiei între
„a lăsa imaginaţia să se deruleze" şi „control" (autocenzură)
în elaborarea unei povestiri. De asemenea poate să apară ca
rezultat al contradicţiei, manifestată la unii subiecţi, între
solicitarea legată de conţinutul manifest şi conţinutul latent
ai planşei, în timpul perceperii acesteia.
Referinţele teoretice sunt împrumutate de V. Shentoub
.Tietapsihologia freudianâ, care descrie runcţionarea -
icului după două moduri antagoniste dar complementare,
r\ . ale procesului primar şi ale procesului secundar.
După cum se ştie, procesul primar rezidă într-o
investire a energiei pulsionale, în cantitate mare, care vizează
descărcarea sa imediată şi reîntoarcerea la o stare prealabilă
mai puţin tensionată. Această energie, aşa-zis liberă, trece
de la o reprezentare la alta după modul pe care Freud 1-a pus
in evidenţă prin descoperirea .raţionalului" din vis: conden-
sarea şi deplasarea. Reprezentările astfel reinvestite sunt
.halucinante", oricare ar fi existenţa lor sau nonexistenţa în
realitatea externă. Reprezentările lucrurilor sunt elemente
constitutive ale unor activităţi dorite.
Procesul primar este postulat ca fiind primul sub
unghi psihogenetic şi caracterizează definitiv activitatea
inconştientului. El nu apare în activitatea conştientă,
obişnuită, decât sporadic. Apare mai ales în vis, dar poate
apare, fără îndoiala, uneori şi în trecerea la act.
Procesul secundar se grefează pe această realizare
primară a dorinţei, care nu se supune decât
principiului
plăcerii. Aparatul psihic, devenit capabil să reţină câteva
momente această cerinţă de descărcare, de suportare a
tensiunii şi neplăcerea pe care această reţinere o declanşează,
inhibă investirea halucinatorie a reprezentării fantasmatice.
Energia este în parte utilizată de .experienţele mintale care
pun în lucru diferite căi de satisfacere" (J. Laplanche,
J.B. Pontalis, 1967, p. 341).
Noţiunile proces primar şi proces secundar sunt, în
opinia exprimată de F. Brelet (1986), .chei conceptuale
utilizate în interpretarea T.A.T.-ului după metoda elaborată
de V. Shentoub". Aprecierea calităţii oscilaţiei între procesul
primar şi procesul secundar în construirea istorioarelor T.A.T.
permite înţelegerea manierei în care subiectul trăieşte
stimularea (imaginativă şi proiectivă - n.n.) prin planşele T.A.T.
După cum scrie F. Brelet (1986), T.A.T.-ul este un
instrument apt să releve funcţionarea psihică a individului
în fluctuaţiile sale, de-a lungul succesiunii temporale, ca şi
în completitudinea lor. De asemenea, T.A.T.-ul relevă posibi-
litatea subiectului de a tolera angoasa, neplăcerea sau,
dimpotrivă, dificultăţile sale de a le face faţă. Se ştie că descăr-
cările afective funcţionează în mare parte în procesul primar,
în trăiri de plăcere/neplăcere, dragoste/ură etc. Ele nu
primesc „calitate" decât legate de reprezentările induse prin
cuvinte, şi, deci, după ce ele au fost .luate în grijă de limbaj
şi de procesele gândirii. Această capacitate de a sesiza o trăire
în însăşi mişcarea ce o constituie, permite psihologului care
utilizează T.A.T.-ul, ca şi Rorschach-ul, să evite o atitudine
euristică şi clasificatoare, fixistă" (F. Brelet, 1986, p. 28).
Din lucrările elaborate de V. Shentoub - ihiţiatoarea
şcolii franceze de interpretare psihanalitică a T.A.T.-ului - şi
a colaboratorilor săi (R. Debray, N. Rausch de Traubenberg,
F. Brelet şi alţii) rezultă, printre altele, că interpretarea
T.A.T.-ului permite relevarea capacităţilor adaptative ale
subiectului aflat în condiţii conflictuale, stresânte.
V. Shentoub propune, de exemplu, noţiunea de „bună
distanţă" (distanţare adecvată — n.n.) pentru a evoca
posibilitatea subiectului testat de a se situa în curentul
fantasmaticii sale şi de a se servi de aceasta pentru a
.alimenta" povestirile T.A.T. rămânând, totodată, fidel
exigenţelor de elaborare secundara şi principiului realităţii.
In acest sens, V. Shentoub şi N. Rausch de Traubenberg
55
Vaste Preda
(1982, p. 6) scriu: «Punerea în scena a unui conflict j...] nu
devine semnificativa pentru conflictele neintegrate, pertur-
bante, ale subiectului, decât dacă povestirea este ea însăşi
perturbata, chiar dezorganizata, prin impactul cu fantasma
-şi apărările. Dacă, dimpotrivă, un asemenea material
reprezin că reţeaua unei «distanţe» care permite o bună secun-
darizare, chiar crearea unei mici opere originale, în care
fantasmele şi realitatea planşei se conjugă, atunci suntem în
prezenţa unei stăpâniri (a situaţiei, a stărilor afective - n.n.)
care atestă integrarea satisfăcătoare a subiectului şi
nonexistenţa la un astfel de subiect a unei problematici
perturbante".
Valoarea sistemului interpretativ al T.A.T.-ului
elaborat de V. Shentoub rezidă, după opinia exprimată de
F. Brelet (1986), mai ales în faptul că permite o analiză
diferenţială a structurilor şi organizărilor mintale, pe baza
unei „nosografii psihanalitice" racordată la o optică
interdiscipîinarâ.
Iată ce scriu, în acest sens, chiar V. Shentoub şi
N. Rausch de Traubenberg (1982, p. 6): Jn referinţă cu această
nosografie (psihanalitică — n.n.), datele culese cu T.A.T.-ul
permit, în funcţie de caz, să emitem ipoteza unei structuri
nevrotice (obsesionale sau isterice, de exemplu), a unei
structuri psihotice (schizofrene, melancolice, paranoide) sau
a unei organizări de tip «Stare Limită» [...]. Principiul
complexităţii organizărilor mintale nu scapă autorilor
contemporani care evocă, prin sintagme diferite, aceleaşi
organizări mintale (...]. Această particularizare conduce la
luarea în seamă a locului relativ pe care îl deţin aceste
structuri parţiale in economia generală a funcţionării mintale.
Astfel, mecanismele problematicii stilului psihotic pot primi
0 valoare preponderentă, după oum ele pot să nu apară decât
sporadic, cedând imediat locul modalităţilor nevrotice [...].
T.A.T.-ul furnizează date ce par să convină perfect acestui tip
de analiză diferenţială".
Această analiză diferenţială - subliniază F. Brelet
1 ' 986, p. 44) - oferă psihologului un instrument
comprehensiv
ai trăirii umane, pertinent atât exigenţelor cercetării cât şi
unei practici cu inserţii plurivalente.
56
Testul Tematic de Aptnxpţte (studiu monografic)
5.10. Sistemul d« cotare şi de interpretare a
T.A.T.-ului propus de J. Csirsska
Această modalitate de interpretare propusa de
J. Csirszka a fost concepută pe baza „construct system'-ului
elaborat de Crombach-Meehl, fiind utilizată şi la noi în ţară
de L. Wass (1973) sub coordonarea prof. B. Zârgâ. Este o
construcţie teoretică tridimensională, cele 3 axe cuprinzând
următorii factori importanţi ai integrării:
—sociabilitatea;
—afectivitatea;
—activitatea.
Sociabilitatea adecvată este condiţia de bază a
integrării, iar afectivitatea corespunzătoare este ceea ce
influenţează calitativ integrarea socială. Rolul activităţii în
integrarea socială este evidentă.
în acest sistem diferenţiem manifestări ce pot fi
' evaluate ca: social-pozitive, social-negative, social-neutre sau,
din aceste puncte de vedere, neevaluabile. Pe axa teoretică,
notele sociabilităţii se întind de la «Agresivitate* până la „Mani-
festarea dragostei". Indicele de integrare socială este
determinat de saturaţia zonei pozitive a axei. Acesta trebuie
corelată cu calitatea şi frecvenţa notelor ce apar în zona
negativă şi neutră.
După cum am amintit, altă componentă de bază a
integrării sociale este afectivitatea. Pe axa teoretică notele
afectivităţii includ diferite grade ale stărilor stenice sau
astenice, inclusiv reacţiile anormale. Aceste note, pe lângă
funcţia de indice cantitativ, au o mai mare semnificaţie în
semnalarea calităţilor integrării.
Relevarea notelor care vizează activitatea şi funcţiile
adaptative ale personalităţii are o importanţă deosebită din
punctul de vedere al cunoaşterii integrării subiectului. Notele
caracteristice ale manifestării activităţii în unele povestiri
trebuie să fie interpretate împreună cu manifestările
sociabilităţii şi afectivităţii. Nu este indiferent în ce zonă a
sociabilităţii şi cu ce .colorit" afectiv se manifestă activitatea
efectuată în formă concretă sau pe plan mintal.
Schema sistemului de înregistrare, care conţine notele
indicative şi totodată contraindicative ale integrării este
prezentă în tabelul II. Această schemă cuprinde zona de
57
 TeshJ Tematic de,
manifestare a factorilor de bază, împreuna cu manifestările
lor specifice. Zonele de maalfefttaie a notelor-constrnct
Notarea ZONE DE MANIFESTARE MANIFESTĂRI
In cadrul studierii fiecărei istorioare se relevă atât (note-con*™*)
manifestările eroului principal cât şi cele ale mediului său.
Aceste manifestări sunt urmărite din punctul de vedere al SOCIABILITATE
celor trei factori ai integrării sociale:
a)sociabilitate; Social-pozitiv ■ Manifestarea dragostei
b)afectivitate;
c)activitate. Notarea se face în „Foaia de evaluare", Conştiinţă
Iubire
prezentată în tabelul III.
La fiecare notâ-construct prezentă în istorioară se Social-neutru Neutralitate
notează numărul planşei la rubrica notei-construct în coloana
N (a eroului principal), respectiv P (a mediului). Deseori s-a Singurătate
întâmplat ca o manifestare să cuprindă mai multe note- Social-negativ Opoziţie
construct. în asemenea cazuri se notează toate notele relevate.
De fapt, în cazul unei istorioare (deci nu descriere) este Antisocialitate
neapărat nevoie ca măcar o singură notă să poată fi introdusă Agresivitate
în zona sociabilităţii, afectivităţii şi activităţii. Dacă nu este Suicid
posibilă stabilirea acestor note se notează în rubrica AFECTIVITATE
.Neutralitate" şi «linişte afectivă". Dacă lipseşte forma de
-cavitate, atunci nu se consideră cele povti J^ a. ., Isiorioară Afectivitate aptă Euforie
şi se notează la „Reacţii speciale". Tot aici se notează, de
asemenea, clişeele, descrierile, povestirile şi celelalte reacţii pentru integrare Armonie
speciale ce apar în cazul examinării cu metode proiective. Compensare
Pentru a decide unde vor fi notate manifestările este Afectivitate nesigură Linişte afectivă
utilă definirea lor, dată de J. Csirszka, pe care o redăm în
tabelul următor: pentru integrare Disforie
Sensibilitate
Afectivitate nefavorabilă Labilitate
pentru integrare Supărare
Anormalitate
ACTIVITATE

Se poate manifesta în: faptă

atitudine
cuvânt
intenţii
gând
interes
pasivitate
58
Vasi* Pnda-
ra. Tabelai IV.
FOAIE DE EVALUARE Reacţii speciale legate d<
NUMELE ŞI PRENUMELE. REACŢII SPECIALE
VÂRSTA________________ n:
DIMENSIUNI ALE N P EI EU n+zn
N+P
PERSONALITĂŢII
+ 0
SOCIABILITATE s
A

MANIFESTAREA Noto
DRAGOSTEI «truct ale sociabilităţii dragostei: In sens restrâns este
CONŞTIINŢĂ locul de notare a bunăvoinţei şi simpatiei, cum sunt prietenia,
IUBIRE mţelegerea, a da daruri etc. în sens larg aici aparţin şi acţiunile
NEUTRA] LITATE cu caracter uman - caritabile. Aici se notează, printre altele,
LTATE consilierea, avertizarea cu intenţia bună, vindecarea,
OPOZIŢII răsplătirea, îngrijirea, diferitele servicii, amabilitatea, politeţea
ANTISOCIAIiTATE etc.
AGRESIVITATE Conştiinţa: In majoritatea cazurilor apare ca o
SUICID mustrare de conştiinţă sau regret. Mai rar se întâlneşte ca o
AFECTIV] TAT cumpănire morală şi decizie luată în urma acesteia, şi mai
K rar drept conştientizarea acţiunilor morale pozitive sau
EUFORIE atitudini etc.
ARMONIE Iubire: în cazul de faţă prin iubire înţelegem, în
COMPENSARE primul rând, o relaţie afectivă pozitivă. Evidenţierea
LINIŞTE AFECTIVA caracterului de relaţie face ca să figureze în zona
DISFORIE sociabilităţii. Bineînţeles, caracterul ei afectiv se notează şi în
SENSIBILITATE zona afectivităţii la rubrica respectivă. In acele cazuri când
LABILITATE reacţia verbală semnifică pluralul (ex. se iubesc) se notează
SUPĂRARE ambele părţi, N şi P. Tot la această categorie se notează şi
ANORMALITATE manifestările cu caracter sexual.
ACTIVII PATE
Neutralitate: La rubrica N se notează indiferenţa,
manifestările neutralităţii în privinţa sociabilităţii, totodată
ÎN FAPTĂ şi acel caz când personajul principal nu face nimic şi nici nu
N ATITUDINE are intenţia să facă ceva. Neutralitatea în relaţiile sociale poate
N CUVÂNT semnifica lipsa relaţiilor sociale, dar poate fi şi semnul pru
N INTENŢII denţei exagerate şi a apărării eului. La coloana P se notează
ÎN GÂND
numai indiferenţa şi neutralitatea care este exclusivă din
ÎN INTERES partea mediului. . •
PASIVITATE
Singurătate: Este rubrica dezolării, solitudinii, dar, de
exemplu, nu se notează singurătatea atunci când este ur-t
unui deces.
60 61
 Vasăe Preda
Opoziţie: Este vorba de opoziţia deschisă sau latenta
a personajului principal, care poate fi luarea unei poziţii sau
atitudini. In general se manifesta ca o reacţie directa. Aici se
include minciuna opoziţionala, revolta, opunerea în faţa
voinţei unei persoane cu prestigiu, neînţelegerea etc.
învingerea greutăţilor, rezolvarea problemelor în unele cazuri
presupune o opoziţie, deşi nu obligatoriu şi nu în fiecare caz.
Antisociabilitate: Sentiment duşmănos, atitudine
nemiloasă, vitregă, comiterea nedreptăţii, ceartă. Dacă în
ceartă ia parte activ atât personajul principal cât şi mediul
său se notează în ambele părţi, la N şi P.
Agresivitate: Lezarea, corporală sau morală, jignire.
Păgubire materială sau morală, acces de furie direcţionat spre
cineva, injurie, atentat, ucidere, tortură etc.
Suicid: Notarea este univocă (sinucidere).
Notele-construct ale afectivităţii
Euforie: Aici se notează manifestările bucuriei, bunei
dispoziţii, fericirii. Dacă o tristeţe sau o altă dispoziţie afectivă
nefavorabilă s-a schimbat în favorabilă şi istorioara s-a
terminat bine, aceasta se notează la „Disforie" şi „Euforie",
respectiv „Armonie".
Armonie: Organizarea, echilibrul, stabilitatea afectivă
şi emoţională.
Compensare: Când o aspiraţie sau pretenţie este
împiedicata şi reuşita se face pe altă cale sau se face o
activitate complementară. Se notează toate notele de compen
sare, chiar dacă a fost adecvată sau nu. Deci, aici se notează
excesul de compensare, precum şi refularea.
Linişte afectiva: lipsa manifestărilor afective, tocirea ,
şi neutralitatea afectivă. Lipsa manifestărilor afective poate fi
semnul izolării şi disimulării. în coloana P se notează
neutralitatea afectivă exprimată şi indiferenţa.
Disforie: în sensul larg al cuvântului disforia
înseamnă o stare afectivă nefavorabilă.
Sensibilitate: Cuprinderea diferitelor manifestări de
sensibilitate. Aici se notează hipersensibilitatea, rafinamentul
afectiv, exigenţa mărită a dragostei, nostalgia, entuziasmul,
surpriza, emoţia şi reacţiile înduioşării.
Labilitate: Aici se notează acele cazuri ale schimbărilor
si variaţiilor care au exprimat nesiguranţă, nehotărâre.
62
Labilitatea a fost considerată schimbarea în sens negativ (de
exemplu, depravarea) şi regresia la un nivel scăzut, recidiva
unei greşeli vechi etc. Tot aici se notează ajungerea într-o
situaţie periculoasă şi critică, suportarea acesteia (indiferent
de deznodământ), labilitatea morală (de exemplu, acţionarea
contrar convingerii), incapacitatea de a acţiona, de a alege,
de a decide, problematizarea.
Supărare: Manifestările de mânie şi ură.
Anormalitate: Toate simptomele patologice şi de
anormalitate.
Notele-construct ale activităţii
Aceste note-construct includ o gamă largă de
manifestare a unor forme ale activităţii, ce merg de la fapte şi
acţiuni săvârşite, până la exprimarea dorinţei şi intenţiei
de a acţiona. Dar tot în această rubrică sunt cuprinse şi
formele pasivităţii.
în faptă: Toate formele acţionării.
în atitudine: Este rubrica la care se notează „set"-ui,
obişnuinţa; de exemplu: respectul reciproc, ajutorul,
aprecierea, lupta etc.
în cuvânt: Aici se includ manifestările verbale,
dialogul, convorbirea, discuţia.
în intenţii: Se notează scopurile, planurile, hotărârile,
dorinţele, dacă acesteaau apărut în mod general. De exemplu,
„a vrut să creeze ceva măreţ şi frumos".
în gând: Formele de activitate anterioare includ
- implicit şi activitatea în gând. în primele trei cazuri nici nu
este nevoie să o notăm. Dar se notează atunci când gândirea
nu a dus la fapte, atitudini, reacţii verbale, dorinţe. Exemplu:
„Băieţelul a meditat asupra situaţiei lui triste".
în interes: Interesul se prezintă sub forma lui
obişnuită, cea a curiozităţii. în afară de aceasta se notează
acordarea de atenţie şi orientarea fermă spre unele teme.
Exemplu: „Băieţelului i-a plăcut foarte mult să cânte la vioară",
„Tot timpul a petrecut exersând", „Plăcerea lui a fost să
urmărească toată noaptea stelele".
Pasivitate: La această rubrică se notează:
a) „pasivitatea" demonstrativă, care a provenit din
opoziţie, protest, îndărătnicie, ca şi neexecutarea acţiunii,
neglijenţa;
63
 b) absenţa reacţiei datorata lipsei de putere, moleşelii,
slăbiciunii etc.
De asemenea, atunci când persoana a primit apel la
acţiune, la luarea unei atitudini şi la acest apel nu manifestă
nici o reacţie din simplă neglijenţă.
8chema sistemului de evaluare se poate utiliza ca
şi .construct system', dar pentru aceasta este necesară
stabilirea frecvenţei globale a unor manifestări, procedeu
care permite alcătuirea unui etalon pentru analize clinice (L.
Vass, 1973).
6. DIRECŢII NOI ÎN
INTERPRETAREA T.A.T.-ULUI
Din paginile anterioare, rezultă că de la data elaborării
Testului tematic de apercepţie (1943) şi până în prezent,
numeroşi psihologi au încercat să îmbunătăţească modalităţile
de interpretare a povestirilor elaborate de subiecţii examinaţi
cu această probă, proiectivă. Redăm, în cele ce urmează,
principalele direcţii care au dus la ameliorarea Interpretării
T.A.T.-uhii.
1)Cunoaşterea aprofundată a unor aspecte din viaţa
subiectului (pe baza anamnezei, a metodei
biografice, a
convorbirii etc.) pentru a determina mai uşor în ce
măsură
trebuinţele neconştientizate sau cele conştientizate,
emoţiile
şi sentimentele proiectate de subiect în povestirile
T.A.T., în
modul de a fi şi de a acţiona al eroului cu care se
identifică,
corespund realmente vieţii psihice,
comportamentului
manifest şi problemelor esenţiale pe care i le pune
subiectului
mediul său real, fizic şi social. Deci, după cum
am mai
menţionat, .interpretarea oarbă" a T.A.T.-ului nu este
indicată,
ci, dimpotrivă, .este necesară o anumită
cunoaştere a
trecutului subiectului şi a situaţiei sale prezente,
precum şi
puţină intuiţie pentru a aprecia dacă un element dat
aparţine
trecutului subiectului, prezentului sau
viitorului său
anticipat* (Murray, 1950, p. 9).
2)în interpretarea TJLT.-ului este indicat să se plece
de la două postulate, care ulterior pot fi modificate,
după caz.
Primul postulat, formulat de Murray, se referă la
faptul că trebuinţele, emoţiile şi sentimentele eroilor ar
reprezenta tendinţe ale personalităţii subiectului. Aceste
tendinţe pot fi actualizate în prezent, ele pot aparţine
trecutului sau viitorului anticipat şi, prin urmare, pot
reprezenta energii potenţiale care temporar sunt latente.
Subiectul poate să nu fi conştientizat aceste tendinţe (actuale,
trecute sau viitoare), pe care însă le proiectează în povestirile
T.A.T. Deci, povestirile pot releva - nu numai prin demersul
literar ca atare, ci şi simbolic - un aspect al situaţiei actuale
65

a subiectului, al unei situaţii trecute sau al unei situaţii în
care s-ar putea găsi subiectul în viitor, ca urmare a
trebuinţelor, dorinţelor, sentimentelor şi atitudinilor sale în
raport cu „presiunile externe" ale mediului fizic şi social.
Acţiunile povestirilor pot fi raportate la lucruri pe care
subiectul le-a făcut, ar fi dorit să le facă, a fost tentat să le
facă sau la situaţii de care i-a fost sau îi este teamă.
Al doilea postulat rezidă în faptul că «presiunile
externe* sunt variabile care reprezintă forţe din mediul fizic
şi social al subiectului (din trecut, din prezent sau din viitor),
aşa cum sunt ele percepute sau imaginate de acesta. Ele se
raportează la situaţii pe care subiectul le-a întâlnit efectiv, la
situaţii pe care doreşte şi speră să le întâlnească sau la situaţii
de care se teme şi nu ar dori să le întâlnească. Deci, în general,
.presiunea externă" poate fi interpretată ca viziunea pe care
o are subiectul despre mediul său de viaţă şi, în general,
despre lumea înconjurătoare. Impresiile pe care le va proiecta
în povestirile T.A.T. şi haloul afectiv corespunzător sunt
verosimile pentru interpretarea unei situaţii existente sau
pentru anticiparea unei anumite situaţii din viitor.
3) Pentru nuanţarea acestor postulate, psihologul
^... analizează şî interpretează diferitele tipuri de pro-
iecţie (speculativă, catarticâ, complementari) care se
;
ntâinesc în povestirile T.A.T. realizate de subiect (Ombredane,
19^9). Prin proiecţia speculativă subiectul regăseşte în
;maginea altuia caracteristicile pe care le pretinde, le doreşte
să fie ale lui. Acest tip de proiecţie se efectuează prin
exprimări la modul indicativ sau la modul optativ. (De
exemplu, o fetiţă orfană, crescută de o femeie morocănoasă şi
ostilă, povesteşte la o planşă din T.A.T. o scenă de tandreţe
între o mamă şi copiii săi). în proiecţia catartica subiectul
atribuie imaginii altuia nu numai caracteristicile care îi sunt
proprii sau care ar dori să fie ale sale, ci şi caracteristicile pe
care pretinde că nu le are, pe care refuză să le considere ca
fiind ale sale. Prin această proiecţie catartica subiectul „se
eliberează" (catharsis) de trăsăturile indezirabile,
proiectându-le, deplasându-le ăstora altuia. în proiecţia
complementara subiectul atribuie -l'^ra sentimente sau
atitudini care le justifică pe ale sale. (De exemplu, un
adult revoltat împotriva conduitei predelincvente, descrie
personaje severe şi injuste faţă de erou, căci el are nevoie,
pentru a se revolta, să-i simtă pe alţii ca
66
Testtâ Tematic de Ai
fiind nedrepţi cu el). In acest tip de proiecţie se utilizează, de
asemenea, modul indicativ sau optativ.
Interpretarea acestor tipuri de proiecţie ne ajuta să
deducem dacă nu cumva în eroii povestirilor T.A.T. are loc
proiectarea a ceea ce subiectul crede că este sau
proiectarea • ceea ce ar vrea st fie (respectiv, tendinţele
acceptate de conştiinţa subiectului),-iar în celelalte personaje
se proiectează alte tendinţe ale subiectului, neacceptate de
conştiinţa sa, dar care se află în stare latenta în subconştientul
sau în inconştientul acestuia (Piotrowski, 1950). S-ar putea
ca aceste tendinţe să se manifeste mai des la persoanele
paranoice.
4) Testul tematic de apercepţie este una dintre
probele care permit să se descopere mai ales tendinţele
nemanifeste ale subiectului, trebuinţele neconştientizate
ale acestuia. Dar uneori trebuinţele neconştientizate şi
conflictele subiectului nu se exprima în mod deschis în
povestiri, ci simbolic, şi trebuie descifrate printr-un procedeu
similar cu cel utilizat în psihanaliză.
în interpretarea T.A.T. -ului este necesar să se ţină
seama de întreaga bogăţie a protocolului subiectului
examinat, admiţând de la început posibilitatea existenţei
mai multor eroi. Aceasta are mai multe semnificaţii posibile
(Ombredane, 1949;Snyders, 1966). Astfel, mai întâi nu trebuie
să se considere că s-ar putea stabili raporturi simple şi nete
între eroi; ceea ce se proiectează este tocmai unitatea
structurală, dinamică a unor trăsături ale personalităţii su-
biectului. Pluralitatea eroilor relevă tocmai bogăţia psihică a
unui individ care îşi caută, de exemplu, echilibrul adaptativ
de-a lungul unor conflicte pe care le rezolvă. într-adevăr, cu
cât are mai multe amintiri şi cunoştinţe mai bogate, cu atât
el este mai capabil să facă ample variaţii, chiar în jurul unor
personaje şi al unor tendinţe esenţiale. De asemenea, capaci-
tatea de a vedea mai multe soluţii în desfăşurarea şi
deznodământul povestirilor, de a le pune alături, de a alege
dintre ele - uneori chiar ezitând - pe cea considerată mai
bună, sunt caracteristici ale unei persoane integrate, spune
Snyders (1966). In schimb, Ombredane (1962), referindu-se
la existenţa mai multor eroi în povestirile T.A.T., susţine
că această proiecţie divizată poate fi semnul unui eu
insuficient integrat, pluralitatea eroilor relevând chiar şi un
67
Vasăe Preda
eu patologic, care şi-a pierdut unitatea. Deci, traiectul dintre
eroi şi subiect este uneori dificil de stabilit, fiind foarte
variat şi bogat în semnificaţii. Astfel, un personaj poate re-
prezenta subiectul aşa cum simte el câ este, iar alt personaj
poate evoca ceea ce subiectul pretinde că nu este, ceea ce ar
vrea să nu fie, dar nu se poate abţine să nu fie aşa. Sau, de
exemplu, în alt caz, într-un protocol al unui adult, unul dintre
eroi este un copil care poate reprezenta aproape direct
dorinţele infantile ale subiectului, dar, în acelaşi timp, poate
semnifica doar eforturile sale de disimulare.
5) Considerăm însă câ nu pluralitatea eroilor în sine
este un semn patologic, această evaluare facându-se doar
în raport cu intensitatea şi frecvenţa unor trebuinţe şi
stări afective de nuanţe patogene, în raport cu alte
elemente psihopatologice reieşite din analiza conţinutului
şi formei povestirilor T.A.T. în acest sens, Rapaport şi
Schafer au stabilit o lista de semne psihopatologice, relevate
prin T.A.T., pentru unele tulburări şi boli psihice (pe care
le-am menţionat în subcapitolul 5.5.).
Ceea ce trebuie reţinut legat de aceste semne
psihopatologice care pot apare în protocoalele T.A.T. ale unor
subiecţi este foptul că nicidecum ele nu sunt patognomonice
şi deci nu putem pune un diagnostic psihiatric doar pe
baza acestei probe proiective. în schimb, informaţiile
obţinute prin T.A.T. sunt utile pentru completarea datelor
clinice la bolnavii deja diagnosticaţi sau la cei cu un diagnostic
prezumtiv, iar în situaţia în care se descoperă âstfei de semne
psihopatologice la subiecţi care nu au consultat încă un
psihiatru, aceştia trebuie trimişi urgent pentru examinare
clinică. La capitolul „Analiză de cazuri" vom prezenta
asemenea situaţii, întâlnite de noi.
6) Interpretarea apropiată copiei, care constă în a
considera că un singur erou corespunde subiectului şi că
trebuinţele, emoţiile şi sentimentele sau conflictele
eroului sunt, de fapt, aceleaşi cu ale subiectului, nu poate
constitui în nici un caz modelul general de interpretare.
Acest tip de interpretare „termen cu termen" nu este a-
df cvat decât unora dintre cazurile patologice. într-adevăr,
proiecţia „termen cu termen" este cazul particular al secătuirii
patologice a personalităţii, îndeosebi a sferei afective şi
motivationaie a subiectului. Cu cât un subiect va prezenta o
Testul Tematic de Ap afic)
perturbare mai profundă a personalităţii sale, deci cu cât
cazul va fi mai patologic, cu atât subiectul examinat cu T.A.T.
se va proiecta mai uşor şi mai deplin într-un personaj unic,
mergând spre o „confidenţă" aproape transparentă, prin
proiectarea stării sale psihice, „uitând" de situaţia de
examinare (Snyders, 1952).
Cu cât personalitatea subiectului este mai bogata
şi mai echilibrată, cu atât mai mult este insuficientă şi
neadecvată interpretarea T.A.T.-ului prin corespondenţă
simplă „termen cu termen". Deci, în măsura în care avem
de-a face cu o persoană cu o structură psihică mai dezvoltată,
mai armonioasă şi mai flexibilă sub unghiul adaptării
creatoare la situaţii noi, căutăm să ne îndepărtăm de schema
interpretării apropiată copiei. în acest caz raportul dintre
subiect şi povestirile sale trebuie interpretat într-un mod mai
nuanţat, mai complex, deşi s-ar putea menţine ideea
posibilităţii de a exista şi o relaţie relativ directă între o parte
a unor povestiri şi un anumit aspect al personalităţii
subiectului. După Snyders (1950), ar fi o naivitate să atribui
unui subiect normal, inteligent şi echilibrat, echivalentul
povestirilor pe care le-a construit, deoarece intensităţile
diferite ale unor pulsiuni sunt suficiente pentru a le
transforma profund (de exemplu, povestirea unei crime
poate corespunde unei simple dorinţe de a fi separat de
cineva).
7) tn interpretarea trăsăturilor psihice ale eroului
povestirilor T.A.T. trebuie să fim prudenţi atunci când le
considerăm ca aparţinând, de fapt, subiectului, întrucât
persoana normală are posibilitatea de a se „masca", de a
se apăra, de a rezista proiecţiei. într-un studiu, Shentoub
(1973) a comparat protocoalele T.A.T. a două grupe de subiecţi:
subiecţi care nu manifestau nici o tulburare şi subiecţi care,
deşi trăiau şi lucrau în condiţii normale, au simţit nevoia să
consulte unpsihiatru. Din analiza şi interpretarea datelor a
reieşit că subiecţii primei grupe au ştiut să menţină între ei
şi planşe o „distanţă" adecvată, datorită căreia au reuşit să
povestească fără a se confesa. Ei au introdus în povestiri şi
alte elemente pe lângă cele existente în planşe, mai ales teme
şi valori comune, pe care şi le-au putut apropia fără a le trata
ca „obiecte individuale", ca aparţinându-le doar lor. în schimb,
subiecţii grupei a doua, cei care au simţit nevoia să consulte
un psihiatru, au procedat mai des la proiecţii directe si
69

imediate; planşa devenea pentru ei un pretext ca sa facă
povestiri autobiografice şi sa se confeseze.
In privinţa absenţei rezistenţei la proiecţia de tip
confesiune după vârsta de 12-13 ani, în sensul câ subiectul
nu se poate abţine să nu facă povestiri în care vorbeşte despre
el Însuşi, Heuyer şi Shentoub consideră că este simptomatică
pentru o disfuncţie intelectuală şi/sau afectivă.
In acord cu Snyders (1966) putem considera câ există
o trecere lentă, gradată, fără rupturi, în cadrul liniei care
uneşte subiectul perfect echilibrat, bine „mascat" în cadrul
examinării cu T.A.T., cenzurându-şi proiectarea, şi subiectul
cel mai dezechilibrat, cu un psihism patologic, relevat şi prin
proiectarea directă, prin intrarea în „scena dramatica" a poves-
tirii. De acest aspect trebuie să ţinem seama în interpretarea
Testului tematic de «percepţie.
8) Modul de interpretare cel mai profund, care
corespunde cel mai bine populaţiei normale, este acela în
care se renunţi la ideea de „copie", de corespondenţa
„termen cu termen", în favoarea analizei şi interpretării
„universului" povestirilor. Dacă protocolul T.A.T. al unui
subiect este studiat ca .fizionomie" de ansamblu a universului
psihic al eroului (eroilor) cu care se identifică, atunci şi inteli-
genţa, şi echilibrul afectiv, şi motivaţia, şi creativitatea îşi
pot găsi locul, în timp ce proiecţia simplă „termen cu termen"
presupune un subiect a cărui personalitate este perturbată,
atingând diverse grade ale patologicului. Desigur, ştiinţa şi
arta psihodiagnosticianului n vor ajuta pe acesta să evalueze,
în fiecare situaţie, când să apeleze la interpretarea „termen
cu termen" şi când nu, luând în seamă „universul" complex
al eroilor din povestirile T.A.T., fără să exagereze şi fără să
sărăcească mulţimea informaţiilor posibil de obţinut prin
aplicarea acestei probe proiective.
Pentru a ilustra necesitatea luării în considerare a
întregului „univers" de factori, amintim cercetarea efectuată
de Boulanger-Balleyguier (1960), prin care s-a constatat câ,
in general, protocoalele C.A.T. ale copiilor agresivi (caracteriali)
nu sunt mai „agresive" decât la copiii normali. Dar dacă se
analizează povestirile în integralitatea lor, cu toţi factorii care
se întrepătrund, se degajă un „univers al copilului agresiv",
care posedă o fizionomie de ansamblu caracteristică: este un
univers din care lipsesc cadrele stabile, regulile de conduită,
70
Testul Tematic de A
p (studiu monografic)
coerente şi constante, autoritatea binevoitoare, dar fermă.
Subiectul îşi simte viitorul nesigur, crede câ viitorul aparţine
celui ce se va impune în mod agresiv, şi pornind de aici este
tentat să se impună prin propriile sale forţe de nuanţă
agresivă.
Prin studierea şi interpretarea întregului „univers" ce
se degajă din povestirile T.A.T. surprindem mai birie
întrepătrunderea dintre trebuinţele, emoţiile şi sentimentele
eroilor şi „presiunile externe". în acest mod, de exemplu, cu
cât sunt mai mari diversitatea şi incompatibilitatea
motivaţiilor într-o povestire, cu atât mai mari sunt indecizia
şi anxietatea subiectului, insatisfacţia de sine, frecvenţa
problemelor nerezolvate, dificultatea de a urmări şi realiza
adaptarea şi de a-şi atinge scopurile. De asemenea, cu cât
sunt mai diverse personajele care îşi asumă o anumită
atitudine, cu atât este mai sigur că motivaţia corespunzătoare
acestei atitudini este puternică şi spontană la subiect. în
schimb, nu putem preciza care este frecvenţa cu care această
motivaţie determină comportamentul manifest al subiectului.
Putem spune doar că această trebuinţă fundamentală îi va
provoca subiectului tensiune psihică şi anxietate dacă nu va
fi satisfăcută (Snyders, 1966).
9) în interpretarea T.A.T.-ului o problema complexă
este aceea a relaţiilor dintre proiectarea unor stări psihice
ale subiectului în eroul (eroii) povestirilor şi în acţiunile
acestora, pe de o parte, şi comportamentul manifest,
prezent sau viitor al subiectului, pe de altă parte. Subliniem
că T.A.T.-U1 este o probă proiectivă pe baza căreia descoperim
mai ales trebuinţe şi conflicte, îndeosebi neconştientizate,
alături de emoţii şi sentimente ale subiectului examinat, care
nu au neapărat o valoare predictivă în privinţa conduitei
prezente sau viitoare a acestuia. De fapt, chiar Murray (1943;
1950) spune că T.A.T.-ui permite să se descopere mai ales
tendinţele nemanifeste ale subiectului, deci cele latente. Unii
psihologi, uitând faptul că istorioarele realizate prin aplicarea
acestui test proiectiv sunt mai mult povestiri construite ima-
ginar decât „documente" ale comportamentului real, tind să
considere că variabilele care sunt slabe în povestirile
subiectului ar fi la fel şi în personalitatea sa, aşa cum se
manifestă în viaţa cotidiană. Această idee are un oarecare
fundament, în sensul câ unele studii statistice au arătat câ.
71
Testul Tematic de. rfic)
într-adevăr, descriu
există o planşele decât
corelaţie le
pozitivă, în interpretează,
cazul fără a face
majorităţii adevărate
variabilelor, povestiri, al
intre puterea celor ale căror
de expresie istorioare
imaginară prin T.A.T. ajung
T.A.T. şi la
intensitatea deznodământ
manifestării după o serie
acestora în de dificultăţi,
comportamen precum şi al
tul subiecţilor în
subiecţilor. povestirile
Totuşi, spune cărora
Murray, nu motivaţiile
putem acorda sunt exprimate
întotdeauna o conform
încredere prea dezirabilităţii
mare acestei sociale şi a
concluzii, căror
deoarece nu povestiri la
numai că s-a planşa albă
constatat sunt cam de
existenţa a acelaşi tip cu
numeroase celeialte.
excepţii Probabilitatea
individuale, ca o temă a
dar in cazul T.A.T.-ului să
unor trebuinţe se manifeste in
şi emoţii comportament
importante, ul subiectului
îndeosebi a este în funcţie
celor refulate, de frecvenţa
se manifestă de apariţie a
exact temei
contrariul a respective, în
ceea ce este funcţie de
considerat coerenţa de
„general ansamblu a
valabil". protocolului,
Gândurile sunt în sensul
mai puternic absenţei
influenţate de temelor
trebuinţele incompatibile,
acute inhibate şi in raport cu
sau latente de intensitatea
mai mult timp, emoţională
decât de care însoţeşte
trebuinţele tema.
recent în privinţa
satisfăcute sau raportului
pe care o dintre
anumită proiecţie şi
acţiune a comportament
subiectului , Ombredane
le-a atenuat. (1962)
Or, toate distinge
acestea povestiri
influenţează „omotetice",
proiecţia în conform
cadrul cărora
povestirilor subiectul are
T.A.T. Se toate şansele
întâmplă să se poarte
uneori ca ca eroul, şi
Testul tematic povestiri
de apercepţie „antitetice",
să releve chiar caz în care
contrariul a subiectul are
ceea ce toate şansele
subiectul face sa nu facâ
sau a ceea ce nici unul
spune voluntar dintre actele
şi conştient în atribuite
viaţa sa de zi eroului.
cu zi. De Pentru <
asemenea, ^reciane, o
povestirile povestire
T.A.T. este
reflectă „omotetica"
uneori atunci când
atitudini eroul J ae
stereotipe şi aceiaşi sex si
superficiale aproximativ
care nu sunt aceeaşi vârstă
caracteristice cu subiectul, -
subiectului, ;; simpatic,
pentru că el işi descurcăreţ,
ascunde recompensat
trăsăturile de
specifice ale evenimente;
personalităţii dacă crr-ui îsi
sale. Este propune un
cazul scop realist,
subiecţilor care pe care
mai mult doreşte să îl
atingă pnmr-o o conduită
conduită lăudabilă Q
adecvată, duce spre
întreprinzătoa succes, spre
re şi tenace; recompensă;
când dacă o
conduită
delincventă
lasă eroul
nepedepsit, caz
în care
subiectul este
sau riscă să
devină un
delincvent care
nu se dă înapoi
de la acte
antisociale.
Temele
antisociale pe
care le expune
sunt teme care
apar datorită
învăţării
sociale, şi nu
sunt vise
compensatorii.
Putem
exemplifica
acest ultim
aspect cu o
istorioară din
protocolul unui
delincvent
minor, în
vârstă de 14
ani, provenit
dintr-o familie
fără garanţii
morale, în care
sunt adulţi
infractori
recidivişti, de
la care
subiectul a
învăţat
tehnicile
delictogene şi
atitudinile
antisociale.
Astfel, la
planşa 18 BM
subiectul face
următoarea
povestire,
intrând direct
in „scena
dramatică" şi
proiectându-şi
agresivitatea
emoţional-
verbală şi
manifestă: „Pe
umerii omului
pune mâna
unul;«— Ce
vrei măi?» •—
întoarce-te!»
ăsta îi dă o
palmă, îi dă şi
el, se bat; îl
bate pe omul
acela care a
pus mâna pe
el; scot
cuţitele. «—
Să nu mă
enervezi, că te
omor!» îi rupe
cravata, îl
calcă cu
călcâiul şi
pleacă, parcă
s-ar fi distrat,
acasă. «— Al
dracului
bandit, îţi dau
eu ţie, să mai
pui mâna pe
mine!»".
Frecvenţa
mare şi
intensitatea
deosebită a
scenelor
agresogene
din povestirile
subiectului ne
fac să tragem
concluzia că şi
in
comportament se identifică
ul manifest s- cu eroul.
au produs şi se Pentru
mai pot a ne lămuri
produce acte mai bine dacă
de acest fel, povestirile
mai ales că sunt sau nu
datele „omotetice",
biografice ale sunt indicate
minorului ne întrebările
arată că în propuse de
familia sa Ombredane
există factori pentru a fi
disfuncţionali puse
agresogeni, subiectului
care-i după
stimulează terminarea
conduita probei, lată
antisocială. câteva
După întrebări de
A. acest fel:
Ombredane „Cum ai
(1^62), imaginat
povestirea această
este istorioară?",
„antitetici" „Ce te-a
dacă în ea se determinat să
prezintă un imaginezi
comportament această
care ajunge la povestire?",
un „Cunoşti
deznodământ oameni cărora
defavorabil li s-a
sau dacă întâmplat
compor- asta?*, „Dacă
tamentul ai fi fost în
blamabil apare locul
la un erou personajului
profund diferit ce-ai fi
de subiect, în făcut?". în
primul caz acest mod,
este vorba de psihologul
cenzură şi poate relativ
refulare; în al mai uşor să
doilea caz, stabilească
diferenţa legăturile
dintre subiect dintre
şi erou este un trebuinţele,
mijloc prin tendinţele,
care persoana emoţiile,
examinată sentimentele
arată că nu se .
pune în locul
eroului, că nu ?3
Vasie Preda —
conflictele şi reacţiile voluntare ale subiectului în raport cu
Deci, în interpretarea T.A.T.-ului se ţine seama de
ten dinţele şi trebuinţele refulate, de gândurile şi
comportamentul eroului (eroilor), care într-o oarecare măsura
pot reprezenta trebuinţele, gândurile şi actele compor-
tamentale prezente sau viitoare ale subiectului, ori acte
săvârşite in trecut. Dar se impune cu necesitate ca psihologul
să manifeste prudenţă în interpretarea datelor, îndeosebi sub
unghiul predicţiei comportamentului persoanei examinate.
Tocmai de aceea, pentru validitatea interpretării, experienţa
sa ca psihodiagnostician, care a utilizat mult probele
proiective, inclusiv Testul tematic de apercepţie, precum şi
întreaga pregătire psihologică şi în domeniul psihiatriei,
constituie factori deosebit de importanţi.
10) O posibilA interpretare cognitivi a T.A.T.-ului
Pornind de la opiniile lui R. Hoit, noi considerăm că este
posibilă o interpretare cognitivă a povestirilor T.A.T., mai ales
dacă admitem posibilitatea proiectării în aceste istorioare a
unor situaţii/stări stresante trăite sau posibil de a fi trăite de
subiect. în acest demers de interpretare cognitivă a
T.A.T.-ului, pe care noi îl sugerăm pentru a fi aprofundat
prin cercetări ulterioare, ne sprijinim pe teoriile actuale
referitoare la mecanismele de coping (S.R. Lazarus,
S. Folkman, 1991). Emitem ipoteza posibilităţii de a deduce,
prin interpretarea povestirilor T.A.T., unele mecanisme de
ajustare la stres, proiectate de subiectul examinat. în acest
demers de interpretare cognitivă a T.A.T.-ului este posibil să
pornim şi de la schimbarea de paradigmă în cercetarea
inconştientului, propusă de mai mulţi psihologi cognitivişti,
printre care şi M. Miclea (1995). Este vorba de trecerea de la
inconştientul energetic şi dezadaptativ la paradigma
inconştientului informaţional şi adaptativ, ceea ce dă
posibilitatea recuperării şi reinterpretării acelor mecanisme
de apărare analizate de psihanalişti, care au contigenţe cu
procesarea informaţiei traumatizante.
Păstrând doar denumirea psihanalitică a mecanis-
. .or de apărare, M. Miclea (1995, p. 63) propune ca negarea
defensivă, represia, proiecţia, raţionalizarea, intelectua-
lrzarea si izolarea să ii? ronscerate mecanisme cognitive
de apărare Acestea ;u:v ; ;:.i :-.-rate „proceduri cognitive* şi
Testul Tematic de Apenepţie (stmdm monografic)
nu .formaţiuni psihodinamice", deoarece reprezint* .diverse
modalităţi de prelucrare a informaţiei cu valenţa negativă,
vizând diminuarea reacţiei de stres (distres)".
In interpretarea T.A.T.-ului, prin aceasta prisma
cognitiva, pentru fiecare istorioara se va nota indicele de
frecvenţă a mecanismelor de coping confruntative şi a
mecanismelor de coping evitative. Acest lucru este posibil
prin interrelarea analizei şi interpretării conţinutului
povestirilor T.A.T. cu analiza formală, a expresiei
psiholingvistice a acestora. Se va pune accent pe «scenariul"
povestirii în derularea ei spre un anume deznodământ, în
raport cu natura interrelaţiilor dintre erou (eroi) şi mediu
(«presiunile externe"). Se va lua, desigur, în seamă şi lipsa
deznodământului, câutându-se explicarea acestui curs al
povestirilor subiectului.
Pornind de la mecanismele de coping cognitiv,
printr-o astfel de analiză şi interpretare a T.A.T.-ului se va
degaja ponderea apelării de către subiect (erou) la «stilurile
adaptative confruntative* sau „evitative*.
în categoria mecanismelor confruntative de coping
cognitiv, M. Miclea (1995) include, de exemplu, planificarea
rezolvării situaţiei traumatice, căutarea de informaţii pentru
cunoaşterea exactă a parametrilor situaţiei stresante şi
construirea unor strategii alternative de adaptare la stres.
în cadrul mecanismelor cognitive evitative,
M. Miclea (1995, p. 66-72) le reţine pe următoarele, pe care le
redăm în mod sintetic:
a)Negarea defensivi înglobează toate procedurile
cognitive de contracarare a formării unei reprezentări
interne
a traumei. Acestea se activează imediat după
evaluarea
primară a stimulului stresant şi -vizează, eludarea
reprezentării
lui mintale ca stimul traumatic. La nivel perceptiv,
negarea
poate perturba recepţia corectă a stimulului
traumatic,
producând, de exemplu, «scotomizări parţiale ale
imaginii
vizuale a scenei traumatice*.
b)Represia desemnează toate procedurile care
concură la o reactualizare selectivă a informaţiei din
memorie,
în sensul că reactualizarea informaţiei traumatice este
parţial
sau integral blocată. în cazul represiei, reprezentarea
internă
a traumei a avut loc dar este stopat accesul ei în
conştiinţă.
Or, T.A.T.-ui - prin planşele stimul - considerăm că
poate de
clanşa mecanismul cognitiv al represiei.
75
 c) Protecţia este procesul cognitiv de atribuire externă Testiâ Tematic de Apeneptie (studiu monografic)
a unei caracterizări negative proprii sau a cauzei respon Considerăm că în interpretarea povestirilor T.A.T.,
sabilităţii traumei. Proiecţia presupune că trauma sau pentru a releva mecanismele cognitive de apărare enunţate
caracteristica negativă este asumată conştient, dar este pusă' mai sus, ne putem sprijini şi pe unii factori prezentaţi de
pe seama unui factor extern, care poate fi o persoană sau o Vica Shentoub (factori de .degajare" şi factori de „eşec", factori
situaţie vag definită. de rigiditate - conflictualizare intrapersonală, factori de
In cazul povestirilor T.A.T. este interesant să analizăm labilitate - conflictualizare interpersonală, factori de inhibiţie,
proiecţia şi sub acest unghi cognitiv, pe lângă înţelesul dat factori care denotă emergenţa în procesele primare). De
proiecţiei, în mod clasic, de psihologii clinicieni şi de autorii asemenea, se poate apela şi la sistemul de interpretare a
testelor proiective. povestirilor T.A.T. elaborat de B. Aron, care propune să se
d) Raţionalizarea include procedurile de justificare a analizeze mecanismele de apărare utilizate de subiect
comportamentului dezadaptativ pe care 1-a avut un individ şi (respingerea, tăgăduirea, recurgerea la imaginar).
de reevaluare a situaţiei traumatice, astfel încât impactul său
emoţional să fie redus. Prin raţionalizare se substituie lanţul
cauzal real sau semnificaţia reală cu un şir de .argumente"
doar aparent valide, cu funcţie defensivă.
e) Intelectualizarea/izolarea desemnează un
ansamblu de strategii cognitive care vizează analiza informaţiei
traumatice în condiţiile disocierii (izolării) acesteia de
consecinţele ei emoţionale.
Notarea indicilor de frecvenţă a apariţiei
mecanismelor cognitive evitative de coping în povestirile T.A.T.
se poate face pe scala „continuumului cognitiv defensiv*
propusă de M. Miclea (1995, p. 72), pe care o redăm, adaptată,
în tabelul V.
Tabelul V.
i de coping cognitive
evitative utilizate de eroul/eroii din
povestirile T.A.T.
Indici de frecvenţă a apariţiei în povestirile
T.A.T. a mecanismelor de coping
cognitive evitative
Intelectuali- zarc/izolare Raţionali zare Proiecţie Represie Negare defensivă

Din analiza datelor condensate într-un astfel

de tabel, putem deduce şi apartenenţa subiectului
la un stil de coping cognitiv evitativ sau
confruntativ.
76 77
 Testul Tematic de Aperceptiv (studiu monografic)

7. ANALIZA DE CAZURI
7.1. Analiza unor caşuri prezentate in literatura
de specialitate
Prezentăm două cazuri clinice ilustrative, după
C. Chambert (1987), care se bazează în interpretarea
T.A.T.-ului pe sistemul elaborat de V. Shentoub. Cu scopul
unei mai bune Înţelegeri a interpretării realizate de C. Chambert,
vom reda şi protocoalele T.A.T. ale subiecţilor examinaţi.
a) M., 18 ani, sex feminin, diagnostic: nevroză
isterică. Vine la consult pentru crize de angoasă şi conflict
familial accentuat, ca urmare a decesului tatălui său. Tânăra
îşi pune, de asemenea, problema orientării sale şcolare şi
profesionale, datorată eşecului la bacalaureat. Ezită in
permanenţă în ceea ce priveşte căile de urmat: continuarea
studiilor sau. angajarea într-o muncă oarecare. Este cea mai
mare dintre cei trei copii ai familiei. Tânăra este foarte
sociabilă, iar în cadrul familiei s-a cultivat angajamentul pe
plan social şi politic. M. a simţit întotdeauna un mare
ataşament pentru tatăl său şi este în conflict permanent cu
mama sa. în general.se simte inferioară părinţilor săi. Anterior
a manifestat dorinţa să devină etnolog, dar în prezent se
gândeşte şi la o viaţă familială fără activitate profesională.
Redăm mai jos protocolul T.A.T. al acestui subiect.
Planşa 1:
„Este un mic copil care a dorit neapărat să aibă o
vioară, deoarece iubea mult muzica. Apoi, într-o zi, a primit
una; el o admiră, dar în acelaşi timp este intrigat pentru că
nu ştie prea bine să o utilizeze. Apoi începe să se joace, ceea
ce-1 plictiseşte, şi uită complet de vioară."
Planşa 2:
„Este o fată tânără care locuieşte într-un oraş şi cai
-visează mereu să meargă la ţară, să cunoască viaţa din
câmpii, şi apoi, în sfârşit, ea ajunge să meargă, apoi este
intrigată, mirată. Puţin câte puţin, ea se obişnuieşte
acolo ... Apoi ea ajunge să trăiască mult mai bine la ţară
decât în oraş, să
Vaste Preda
înţeleagă mai bine singurătatea de la sat. Aceşti oameni
lucrează, sunt ţărani care se cunosc. Ei sunt căsătoriţi.*
Planşa 3 BM:
„Este un copil ... Acest copil este necăjit, plânge, se
simte complet abandonat. într-o zi, în sfârşit, el va descoperi
că nu este aşa, că s-a înşelat, că este suficient să se deschidă
şi totul va fi mult mai simplu."
Planşa 4:
„Se poate spune că sunt actori de cinema care sunt
pe cale să toarne un film de dragoste, apoi un film de aventuri,
apoi ei se separă şi îşi vor continua fiecare viaţa sa."
Planşa 5:
„Este o doamnă care intră într-o cameră, ea pare să
fie surprinsă, mirată de ceva, dar ea nu are o expresie foarte
mulţumită ... După aceea ea se va înfuria contra persoanei
care este în cameră. Ea a auzit un zgomot. Persoane (?). Ea
nu se aşteaptă să le vadă în cameră. Copiii săi trebuiau să fie
culcaţi sau ea este geloasă pe soţul ei cu care eu nu ştiu ...
nu ştiu *
Planşa 6 GF:
„Este un domn plecat în voiaj şi care revine, apoi, , i
un timp şi el o regăseşte fie pe logodnica, ac pe soţie, ev nu
ştiu, mai mult cred că pe logodnică, dar ea nu are o expresie :^
^r fi fericită de a-1 revedea; ea este surprinsă, ea nu-1 mai
recunoaşte ... Apoi, după un timp oarecare, ei reînnoadă
relaţia, ca înainte, şi totul se va aranja.
Timpul separării. El s-a schimbat, şi ea însăşi s-a
schimbat şi ea se face o imagine a lui şi găseşte totul obişnuit."
Planşa 7 GF:
„Este o mamă cu fiica sa. Fiica era pe cale să se joace
cu o păpuşă şi mama a chemat-o să-i povestească o istorioară.
Mica fetiţă nu are chef să asculte, ea visează la... călătorii, la
viaţa sa de mai târziu, şi în final ea va reveni cu picioarele pe
pământ şi va fi obigată să asculte istorioara mamei.*
Planşa 9 GF:
.... (perplexă) A fost un bal şi apoi o tânără fată (cea
de jos) a avut o decepţie, eu nu ştiu, ea s-a supărat pe ceva,
atunci ea a fugit, şi după ea este următoarea care
încearcă .ia o ajungă din urmă, poate pentru a discuta ...
Apoi, în final, ea va reuşi să o ajungă, şi cealaltă se va
înfuria. Aceasta-i va cere să o lase să fie singură, şi atunci va
avea loc o dispută între ele. Ea ar putea fi geloasă sau ..."
80
Testul Tematic de Apercepţie (studii monograf*}
Planşa 10:
„Este un cuplu care se regăseşte după mult timp, p ->ate
nu după mult timp (râde). După aceea ei se vor căsători ...
Apoi vor avea mulţi copii. Nu au expresia că ar fi tineri, dar
cuplul e tânăr deoarece aşa îmi place."
Planşa 11:
„Este un copil care merge printr-o pădure singur, el
descoperă că există o prăpastie. în faţă este un munte, apoi,
din munte este o mare cascadă care cade foarte puternic şi
este totul minunat înaintea sa; apoi el are dorinţa de a intra
în acel loc, fiind foarte atras de necunoscut. Apoi el doreşte
să rămână tot timpul aici deoarece simte o legătură între
pământ şi el. în sfârşit, el trebuie să se întoarcă deoarece îl
cheamă părinţii săi."
Planşa 13 MF:
„Un om care are o tentaţie faţă de o femeie. Ea este
cea care-1 ispiteşte. După aceea, el încearcă să se apere şi
apoi, în sfârşit, el va sucomba. Asta-i."
Planşa 19:
„Aceasta este în munţi, o cabană acoperită cu zăpadă;
este un peisaj puţin feeric. Poate fi noapte, există lumină la
ferestre şi se vede dincolo de ele lume la căldură. Poate fi o
familie foarte unită care trăieşte foarte bine. Aceasta este
văzută de o persoană străină care este afară şi care doreşte
foarte mult să intre. în sfârşit, ea se reîntoarce şi ţinând seama
că este bine acolo ea este fericită, dar preferă totuşi
singurătatea, căci nu a fost obişnuită să trăiască aşa. Apoi
ea se obişnuieşte puţin câte puţin cu mediul exterior, în orice
caz, căci în interior se simţea destul de singură. Apoi ea va
pleca, deoarece preferă să nu rămână."
Planşa 16 (albă):
„Iată o mică veveriţă care trăieşte în pădure. Există
multă zăpadă. Apoi ea sare dintr-o ramură în alta pentru că
nu se opreşte din a căuta mâncare. Apoi ea întâlneşte oameni
care se plimbă şi care o iau cu ei. Veveriţa este foarte fericită
acolo jos, toată lumea se ocupă de ea, toată lumea o iubeşte
mult. Apoi ea a uitat viaţa pe care a dus-o înainte, fiind bine
aprovizionată. Apoi, într-o zi, ea îşi termină promenada şi se
reîntoarce în pădure cu oamenii. De fiecare dată, în timp ce
ea fuge, îşi aminteşte de toate, iar oamenii foarte nefericiţi
nu pot înţelege acesta hotărâre."
81
 Int. i protocolului T.A.T.
După cum va rezulta din cele de mai jos, interpretarea
T.A.T.-ului este realizata de C. Chabert (1987, p. 73-74), cu
un deosebit spirit de fineţe, pe baza grilelor de nuanţă
psihanalitică propuse de V. Shentoub şi R. Debray. Redăm,
in cele ce urmează, interpretarea protocolului T.A.T. al
subiectului ML, 18 ani, diagnostic: nevroza isterică.
Protocolul T.A.T. este incontestabil de factură
nevrotică. Registrul problematicii, calitatea povestirilor,
configuraţiile defensive stau mărturie, cu o concordanţă şi
cu o omogenitate rară, pentru diagnosticul de nevroză
isterica. Practic, sunt reprezentate toate procedeele de tip
labil: afectele sunt masiv exprimate şi puse în lucru, investind
orice abordare a materialului, oricât de descriptive ar fi
planşele, dramatizând situaţiile sau conferindu-le un aer tea-
tral. Punerea în scene relaţionale ţine seama de intensitatea
conflictelor intrapsihice, în confruntare permanentă a
dorinţelor contradictorii şi necesitatea „happy-end"-ului
permit realizarea magică a dorinţei.
Dramatizarea este accentuată prin centrarea pe act
^ r>f salturile povestirilor. în sfârşit, ei-oti^r^
relaţiilor \ y;vgnează toate povestirile, traversând un
simbolism ' insparent, ca mărturie a mecanismelor de
refulare.
Asociate la aceste procedee, se descoperă câteva
conduite rigide, care subliniază în plus caracterul nevrotic
al funcţionării (mintale - n.n), dezvoltând dimensiunea
intrapsihicâ a conflictului şi diferenţierea clară a unui spaţiu
intern constituit ca atare. Totuşi, acestea sunt procedee care
reievâ inhibiţia, ce îngreunează funcţionarea psihică: ele pun
in evidenţă existenţa apărărilor fobice, utilizate în special
pentru a lupta contra angoaselor de tip pregenital; faţă de
acestea, se mobilizează, de altfel, conduitele narcisice, şi
printre ele, mai ales idealizarea.
Problematica povestirilor urmează îndeaproape
modalităţile configuraţiilor defensive:
— Registrul oedipian este clar abordat într-o
conflictuaiizare vivace, uzând de mecanisme de apărare
..:-A.->ive, precum întreruperea (scotomul), pentru a evita o
cuairuntare foarte dureroasă cu apropierea, bazată pe libidou,
a cuplului: aceasta reînvie reprezentări insuportabile, despre
care se poate crede că sunt, totuşi, afectate în cadrul unei
căutări masochiste a excitaţiei şi în cadrul frustrării.
s:
Testul Tematic de ApercepQe (studiu «fie)
— Registrul preoedipian rămâne foarte activ în ela-
borarea unor povestiri, punând în evidenţă importanţa
angoaselor de separare şi indispensabila lor provocare,
înfruntarea cu imaginea matemală pare posibilă în mod
superficial, în măsura în care ea permite exprimarea
ranchiunii asociată revendicărilor clar formulate. Dar, mai
profund, imaginea matemală nu poate fi cu adevărat atacată.
Ea este protejată printr-o idealizare solidă, care garantează
în acelaşi timp narcisismul subiectului. Dacă retragerea
narcisică este posibilă, se asigură o funcţie pozitivă de releu
în relansarea dinamicii dorinţei. Aceasta rămâne tributară
unei scheme modulate prin reprezentările relaţiilor precoce
cu obiectul. Se observă, într-adevăr, repetiţia aproape inevi-
tabilă a unui lanţ asociativ, ca parte a exacerbării dorinţei şi
realizării ei magice, imaginative, fără ca o veritabilă satisfacţie
să poată aduce o bucurie liniştitoare. Foarte repede, restricţia
intervine în inhibarea plăcerii şi trezirea excitaţiei cu pomirea-
revenirea permanentă a dorinţei la apărare şi a apărării la
dorinţă.
b) F., 22 ani, sex masculin, diagnostic: nevroză
obsesivă. Vine la consult pentru conduite obsesionale foarte
grave care nu au fost înlăturate, în pofida unei spitalizări
îndelungate în serviciul de psihiatrie unde a urmat un trata-
ment cu neuroleptice.
în urma acestei spitalizări, părinţii decid să ceară un
consult psihologic, deoarece F. a renunţat în mod progresiv
la orice activitate şi în special la studiile sale, care au fost
strălucite până la îmbolnăvire. Examenul psihologic a fost
cerut pentru confirmarea diagnosticului de nevroză obsesivă,
înainte de a se decide o psihoterapie analitică, ce părea
indicată din punct de vedere clinic.
Redăm, mai Jos, protocolul T.A.T. al «cestui subiect
(după C. Chambert, 1987, p. 84-87).
Planşa 1:
„Poate fi vorba de un băiat care a adormit în timp ce
lucra cu vioara sa. El sade şi a adormit de oboseală, fiind
sătul până în gât de instrument, de vioara sa. Când eu i-am
spus să lucreze cu instrumentul său pentru a se pregăti
pentru curs, eu nu ştiu dacă dumneavoastră a-ţi înţeles ceea
ce am dorit eu să spun. El a pus instrumentul şi de oboseală
a aţipit."
83
Testul Tematic de Ai ific)
Planşa decis. Scena s-
2: ar situa prin
„în anii '50-'60.
această planşă Aşa pare după
este un coafura
contrast între femeii, mai
cele două precis anii
personaje din '50.*
planul secund Planş
- bărbatul şi a S:
femeia care „Se
sunt pe câmp, pot imagina
şi apoi din două lucruri:
primul plan - ceea ce se
fata care pare vede şi ceea
o orâşeancâ. ce nu se vede.
Bărbatul este în ceea ce
pe cale să priveşte
înceapă lucrul fotografia,
cu calul său, este vorba de
iar femeia îl o femeie care
aşteaptă. Cele iscodeşte
două ceva, şi care
personaje se este pe
integrează în punctul de a
gravură, interveni,
câmpul cu până acum
calul, pământul stând în
şi mai departe spatele uşii,
la malul mării ascultând.
peisaj din Poate fi o
Bretania, de mama care-şi
exemplu. Pe surprinde fiul
de altă parte, sau o femeie
în prim plan, care îşi
studenta care surprinde soţul
are cărţi sub pe cale să aibă
braţ şi care o legătură
pare a fi la telefonică, de
marginea unei exemplu, cu o
şosele, metresă, de
aşteptând exemplu, şi
trecerea a nu această femeie
se ştie ce, va interveni
poate fi un pentru a pune
automobil, capăt acestei
autocar sau iegături şi,
autobuz, nu se probabil, se
ştie." va supăra.
Planşa Ceea ce mă
3 BM: face să mă
„Aceas gândesc la o
ta reprezintă legătură
un copil care telefonică este
plânge ... decorul
Două ■■■-.merei:
posibilităţi: birou sau salon."
fie un copil Planşa
care plânge cu 6 BM:
capul aplecat „Incâ
pe o bancă, fie o dată este
un personaj vorba de o
care pare a mamă şi un
adormi lângă fiu. Mama :
o poartă pe nveste pe
care nu a fereastră şi
apucat să o fiul său vine
deschidă; se pe urmă şi va
disting chei pe anunţa o
pământ. Ar veste destul
putea fi, la fel, de tristă, de
vorba de un care mama nu
prizonier în are cunoştinţă
celula sa." la ora aceea
Planş Moartea
a 4: cuiva sau un
„Este eşec pe care
vorba de un ea 1-a
cuplu, de doi suferit."
soţi, de
exemplu; soţul
se pregăteşte
să plece, pare
destul de
decis, după
alură, şi soţia
lui îi spune: tla
revederei.
Aceasta se
petrece
dimineaţa, lui
îi spune la
revedere şi în
acelaşi timp
este tentată
puţin sâ-1
reţină. Ea nu
va reuşi,
deoarece el
pare foarte
 Planşa care fuge, pe
7 BM: un pod,
„De urmărit de
această dată păsări
este vorba de gigantice, un
un tata şi un fel de păsări
fiu şi tatăl preistorice.
spune câteva Am impresia
lucruri la că podul se
ureche fiului termină într-
său, şi aceasta un perete
în timpul stâncos
unei reuniuni abrupt şi în
la care sunt consecinţă
prezente mai omul va fi
multe înghesuit în
persoane. această
Acesta este închidere şi va
motivul fi devorat de
pentru care ei animalele
vorbesc încet, care-1
şoptit. El face urmăresc. Se
o remarcă disting, de
asupra a ceea altfel,
ce ar putea să dinozauri,
fi spus alte reptile gigante,
persoane de o parte şi
prezente." de cealaltă a
Planşa muntelui.
8 BM: Pânze de
„Este păianjen
vorba de un uriaşe între
vis, un vis cu cei doi pereţi
ochii deschişi, ai muntelui.
al unui băiat. Vedere care
Dar ce visează mă face să mă
el? Ar putea fi gândesc la
vorba de doua «Lumea
lucruri, fie o pierdutât,
tortură roman de
aplicată cuiva, Conan Doyle.
fie o autopsie. O lume
în ipoteza populată de
autopsiei: animale
student în uriaşe."
medicină care Planş
învaţă prima a 13
sa autopsie MF:
şi-şi „Este
imaginează vorba de un
ceea ce se va om în faţa
petrece legat unei
de aceasta. în muribunde,
ipoteza care era la
torturii, poate căpătâiul
fi vorba, de muribundei,
exemplu, de o care va muri,
răzbunare la de altfel,
care visează imediat. Care
tânărul. Totul ar fi raportul,
depinde de relaţia, cu
vârsta această
tânărului, muribundă?
copilului: Nu ştiu. Poate
răzbunare fi a unui fiu, în
contra unui raport cu
profesor." mama sa, caz
Planş în care ţinuta
a 10: femeii este
„Ne şocantă, dar,
putem gândi pe de altă
la doi părinţi parte,
care se vor beubatul pare
uni în durerea mai tânăr în
lor după raport cu
pierderea unui femeia şi este
copil. Sau dificil să ne
poate fi un imaginăm că
cuplu pe este un cuplu,
punctul de a deci este
se separa şi vorba de un
care-şi spune fiu in raport
adio." cu mama sa.
Planş Ambianţă
a 11: destul de
„Veder morbidă.
e aproape de Moartă după o
coşmar. Un boală, pare
peisaj de destul de
munte foarte slăbită."
dezolant, cu
roci. Un om 85
VasOe Preda
Planşa 19:
„O, la, la! Este un peisaj de iama, şi mai precis o casă
acoperită de zăpada. Cele două ferestre sunt luminate, în
sfârşit, se pot vedea câteva lucruri care sunt luminate şi această
luminozitate se detaşează pe un peisaj destul de sumbru."
Planşa 16 fatbă):
„Este uşor ... în general, aceste fotografii diferite îmi
inspiră mai ales imagini extrase din vise. Poate fi un vis de-al
meu. Eu mă găseam lângă o biserică, se vede o biserică şi un
personaj alături; în această împrejurare, în vis ar fi Vorba de
mine şi de alte personaje, care după ce m-au urmărit în jurul
acestei biserici au reuşit să mă încercuiască, să mă ţintuiască
într-un colţ. Ele au început să-mi micşoreze capul la mărimea
unei portocale, cum făceau indienii. După o asemenea
sentinţă, eu am avut o ciudată senzaţie dezagreabilă şi m-am
trezit în acel moment. Când m-am trezit am avut impresia că
mi s-a micşorat talia. Se poate reprezenta această scenă într-
un mediu destul de sumbru. Eu am ales acest vis deoarece
este morbid, după cum am resimţit imaginile sumbre, triste,
ca extrase din vise sau coşmaruri."
Interpretarea protocolului T.A.T. al subiectului F.
(după C. Chabert, 1987, p. 87-89)
Protocolul T.A.T. este foarte bogat, mărturie a unei
activităţi fantasmatice intense şi a unei lupte importante
pentru a încerca sa includă producţia într-un sistem de
funcţionare în care mentalizarea este dominantă.
Organizarea defensivă pune mai întâi în evidenţă
utilizarea privilegiată a procedeelor rigide, susţinute prin
mecanismele nevrotice de tip obsesional: descrierile,
ataşarea de detalii, perspectiva temporo-spaţialâ, care se
referă, global, la luarea în seamă a realităţii obiective sare
vine să facă o contrapondere presiunilor fantasmatice parti-
culare active. Recursul iterativ la procedeele susţinute de
îndoială, permit exprimarea, de fiecare dată, e expresiei de
dorinţă şi a celei de apărare. Ambivalenţa apare în alternanţa
i r :tre reprezentările bogate, hrănite de forţe pulsionaîe
■-?■ .siderabile, şi formaţiunile reactive care încearcă să le
cerească.
Izolarea r-istituie unul din mecanismele majore ale
funcţionării psir„ t, demonstrând aceeaşi dezbinare între
exprrsia puisionaiă si culpabilitatea care i se ataşează. Astfel,
86
Tesbâ Tematic de Aperctppt (studiu
monografia
procedeele rigide subliniază caracterul intrapsihic al
conflictului şi funcţionarea efectivă a primei şi celei de a doua
topici. Prezenţa foarte importanta a procedeeJpr labile se
dezvăluie mai ales în extrema dramatizare a situaţiilor, care
ţese elaborarea povestirilor într-o dinamică vie; de altfel,
erotizarea relaţiilor şi simbolismul transparent stau mărturie
impactului sexual al problematicii* şi posibila sa traducere
prin activitatea de simbolizare.
Recurgerea la inhibiţie este mai discreta: se găseşte
în trasee atunci când conflictele sunt puternic exprimate şi
se ajunge într-un impas care nu permite formarea unui
compromis; sau, la fel, atunci canid se anunţă mişcările
depresive, conduitele narcisice încearcă si, umple breşele.
în sfârşit, procesele primase apar regulat în acest
protocol, în special pe parcursul temelor brutale, crude, şi
mai ales a reprezentărilor bogate. Ele nu releva niciodată
apariţia proceselor arbitrare de gândire, ci relevă debordări
fantasmatice şi pulsicnale care inunda, in mod tranzitoriu,
strategiile defensive.
Problematica degajată din protocol ţine seama de
acuitatea conflictului oedipian în dubla sa valenţă - pozitivă
şi negativă - punând în lumină dificultăţile alegerii identificării.
Pregnanţa dorinţelor incestuoase fragilizează mecanismele de
refulare, presiunea lor antrenând uneori slăbiciuni în
capacităţile atitudinale ale eului.
Extrema erotizare a agresivităţii subliniază inci-
denţa majoră a sadismului în sexualitate, redând cu dificultate
integrarea genitalităţii în intricarea puternică a plăcerii şi a
morţii.
Intensitatea scenariilor incestuoase generează o culpa-
bilitate pe măsura sa, foarte invalidantă, dezvăluită prin
fantasme de castrare atât de active, încât orice investire
susceptibilă' să aducă o primă plăcere este supusa unei
frământări drastice.
Recurgerea la inhibiţie oferă un releu posibil, dar
blocat o dată cu realizarea dorinţei şi a gândului. Totuşi, aceste
situaţii de criză sunt temporare, mişcările vieţii rămânând
până acum prevalente.
Ansamblul elementelor aduse prin analiza protocolului
T.A.T. coroborează şi completează pe cele degajate prin analiza
protocolului Rorschach al acestui subiect, realizată de
87

C. Chabert. Câmpul nevrotic al funcţionării psihice se relevă
clar, prin aceleaşi argumente: natura intrapsihică a conflic-
tului, funcţionarea efectivă a primei topici, simbolizarea,
dramatizarea.
Diagnosticul de nevroză obsesivi este întărit prin
tipul de organizare defensivi pus la punct, prin registrul
problematicii, precum şi prin particularităţile sale.
Mecanismele de apărare sunt cele analizate clasic în termenii
mecanismelor de apărare obsesionali (izolare, formaţie
reacţională, îndoială), păstrând, totuşi, un nucleu isteric foarte
puternic.
Conflictul oedipian rămâne deschis în privinţa unei
alegeri identificatoare primejdioase şi se manifestă o mânuire
pulsională a cărei gestiune este uneori precară, înscriin-
du-se însă întotdeauna într-o dialectică vie a libidoului.
7.2. Anali** unor cazuri din investigaţiile proprii
Pentru ca cititorul să poată face o paralelă între
interpretarea T.A.T.-ului prin prismă predominant
psihanalitică cu alte modalităţi de interpretare, de nuanţă
relativ eclectică, prezentăm în continuare câteva cazuri
analizate de noi. în aceste analize de cazuri, am încercat o
întrepătrundere a principalelor criterii de interpretare
elaborate de Murray, Rapaport, Schafer, Bellak, Piotrowski,
Shentoub, precum şi apelarea la elemente ale interpretării
cognitive a povestirilor T.A.T.
Pentru primele două cazuri, redăm în întregime şi
protocoalele T A.T. ale subiecţilor examinaţi, iar pentru celelalte
două cazuri, redăm, din universul povestirilor subiecţilor
examinaţi cu T-A.T.-ul, doar exemple ilustrative pentru diversele
simptome degajate prin analiza povestirilor T.A.T.
a) M.T., 16 ani, sex feminin, elevă, este adusă la
consult psihologic de mama sa, datorită unor conflicte în
relaţiile dintre această elevă şi părinţi, dar mai ales datorită
ameninţărilor verbale că se va sinucide. Opinia mamei despre
conduita şi activitatea elevei M.T. relevă, de fapt, şi motivele
examinării: .... este neascultătoare, rebelă; tot ce-i spunem
nu este bine ... face crize de nervi, ne ameninţă că se sinucide;
... nu finalizează nimic ... îşi dă seama că nu poate, că nu va
reuşi la şcoală; este mai lentă, mai leneşă; este complexată,
inclusiv de fizicul ei ... ; la învăţătură se află mai la coadă,
88
Testul Tematic dm Ai
t (studiu monografic)
ceea ce o supără...; nu a fost niciodată sociabilă, îşi doreşte
societate, dar nu şi-o poate asigura .... are deficit de
compasiune ...; îi place foarte mult la ţară, acolo îşi poate
valida mai mult calităţile."
Pentru a înţelege drama actuală a părinţilor,
menţionăm doar faptul că M.T. este singurul lor copii, crescut
la bunici până la vârsta de 3 ani.
Redăm, în cele ce urmează, protocolul T.A.T. al
subiectului M.T. Acest protocol este ilustrativ şi pentru faptul
că chiar şi din povestirile scurte realizate de un subiect, se
pot desprinde simptome relevante pentru profilul psihic şi
conduita acestuia. Deci, rezultă că Murray nu avea dreptate
atunci când spunea că povestirile sub 150 de cuvinte nu
merită să fie interpretate.
Serial
Planşa 1:
Ji primit o vioară. Acum o contemplă şi în viitor să
zicem că va cânta."
Planşa 2:
Jista ce face aici? ... Nu ştiu ... ce fac ăştia aici? ... îîî,
să zicem că-i o profesoară care vine într-un sat ... şi care
descoperă nişte persoane total dezagreabile şi care continuă
totuşi să rămână aici."
Planşa 3 GF:
„într-un beci, e o persoană care a fost închisă într-un
beci...vrea să iasă... şi nu poate..."
Planşa 4:
,Asta-i Sofia Loren? Cam aşa... Să zicem că cei doi
s-au certat! El a venit de la o călătorie lungă, de unde ei nu i-
a trimis nici o veste. Ea nu mai vrea să-1 primească înapoi. El
se pregăteşte să plece şi atunci ea nu mai vrea să-1 lase."
Planşa 5:
„O persoană care descoperă într-o casă o cameră
închisă, unde nu reuşeşte să pătrundă până la urmă. Este
mirată de ceea ce găseşte acolo. Altceva o priveşte pe ea, eu
nu mai ştiu."
Planşa 6 GF:
„Două persoane care discută. Au avut de încheiat o
afacere... şi ea nu este de acord cu ceea ce propune el şi
ajung să se certe. în final ea câştiga, afacerea se încheie cum
vrea ea."
89
Vaste Preda
Planşa 7 OF:
„O fetiţa cu mama ei; ea priveşte o pâpuşâ şi se
gândeşte la persoana care i-a adus-o, în timp ce maică-sa se
chinuie sâ-i citească ceva."
Planşa 8 GF:
„A fost o servitoare pe moşia unui conte, a fost dată
afara odată cu ceilalţi servitori şi momentan se gândeşte ce
să facă."
Planşa 9 GF:
.Curioasă treabă... Nu ştiu... Nu văd ce face! O
persoană care fuge."
Seria «n-a
Planşa 10:
„Doi care au fost despărţiţi mult timp şi se întâlnesc.
Pur şi simplu din greşeală se întâlnesc şi sunt tare bucuroşi."
Planşa 11:
.Stăpânul unui conac înnebuneşte şi dă foc pădurii
ce înconjura moşia lui. Nişte drumeţi, văzând focul, se grăbesc
să ajute la stingerea focului."
Planşa 12 GF:
„Moartea, pentru a atrage în mrejele sale un tânăr, ia
înfăţişarea unei tinere frumoase."
Planşa 13 GF:
„Soţul, gelos pe tânăra lui soţie şi crezând că £1
înşeală cu altul, pătrunde în iatacul ei şi o omoară, iar
apoi, dându-şi seama de greşeala făcută, regretă."
Planşa 14:
.Un aventurier ajunge, rătăcindu-se printr-o pădure,
într-un loc pustiu, în mijlocul căruia e un castel. Fiind obişnuit
cu misterele, pătrunde în el şi se învârteşte o zi întreagă acolo şi
într-un sfârşit ajunge într-o încăpere mare, în care lumina venea
printr-o singură fereastră. Deschizând fereastra observă că în
jurul lui nu era nimic, parcă ar fi plutit, undeva, pe un nor."
Planşa 15:
.Singurul om ce-a mai rămas pe lume când totul e
numai un cimitir."
Planşa 17 GF:
„O tânăra, rămasă singură în urma unui accident,
stând lângâ casa locuită astăzi numai de ea, se gândeşte la
cum era înainte acolo, sub razele aceluiaşi soare."
90
; : Testut Tematic de AperctpQe (atudm
monografia
Planşa 18 GF:
.Marna îşi găseşte ultimul sprijin, fiica ei, căzută pe
scara şi moarta."
Planşa 19:
„Un vapor îngheţat în mijlocul unor aizberguri."
Planşa 20:
„Un om trecea pe lângâ gard, liniştit. La un moment
dat auzi: «Cu verde-n sus! Cu verde-n sus!». Mai merse puţin
şi auzi acelaşi lucru. Decise să se urce pe gard şi sâ vadă ce
este. In spatele gardului se afla o trupă de miliţieni ce plantau
brăduţi, în timp ce şeful lor dădea indicaţii: «Cu verde-n sus!,
Cu verde-n sus!». In momentul m care se lăsa înserarea şi
conteniră lucrul, şeful lor, sfârşit de efort, după ce uriaşe o zi
întreaga, se înapoia spre casa pe strada neluminată, cu
mâinile în buzunar şi chipiul picat pe un ochi. Ajuns acasă
se culcă. In timp ce dormea, nevasta îl auzi strigând cu
disperare: «Cu verde-n sus!»."
Planşa 16 (albă):
„începutul a orice porneşte de la 0."
Profilul psihic al subiectului M.T. elaborat pe baca
Interpretării povestirilor T.A.T.:
Inteligenţă verbală dezvoltată. Imaginaţie stranie, de
tip obsesiv. Idei obsesive legate de moarte. Agresivitate verbală
şi emoţională, agresivitate materiala şi fizică. Se pare că
agresivitatea emoţional-verbalâ rezultă dintr-un spirit de
opoziţie, îndeosebi faţă de persoane de sex feminin (mama?).
Dorinţă puternică de a câştiga duelurile verbale din cadrul
certurilor purtate. Discuţiile şi relaţiile afective cu mama par
a fi reci, glaciale. In general vrea sâ scape de sub influenţa
părinţilor, să fie independentă, singură. Opoziţia faţă de pă-
rinţi pare a se generaliza şi în raporturile cu alte persoane.
Simte o stare conflictuală (ideo-afectivă) din care nu
ştie cum să iasă. Manifestă ambivalenţă afectivă, labilitate
afectivă, precum şi o indecizie foarte accentuată în raport cu
acţiunile pe care trebuie sâ le facă. ţelurile de viitor sunt
neconturate. Tendinţă spre fabulaţie şi reverie, în detrimentul
desăvârşirii acţiunilor începute sau proiectate. Fire demon-
strativă-isterică.
întrucât subiectul M.T. a fost examinat şi cu alte probe
psihologice de către specialişti experimentaţi în utilizarea
acestora (H. Pitariu, S. Tăciulescu), redăm în continuare
Tcataâ Tematic de, \fiti
interpretările grav, se
realizate de explică prin
aceşti timiditate,
psihologi la nevoie de
probele: CPI autoafirmare
şi Ac-ref. neînplinită, v-
Pentru j-stă critică.
cititor, sperăm Autopercepţia
să fie ei este
interesantă delormată: se
compararea vrea cu toate
trăsăturilor calităţile
profilului specific
psihic al feminine, dar,
subiectului de fapt, este o
M.T. relevate fire supă-
pe' baza probei râcioasâ,
T.A.T., CPî şi labilă,
Ac-ref. . pesimistă,
Profihil încăpăţânată,
p«ibJca manifestând
l«ub*ec adesea accese
tuluiM- de furie.
T. Intelig
elabora enţă normală
t pe (confirmată şi
baxa de CI-Raven
CPI: =115), dar
Perso puternic
nalitate afectată de
contradictori dezechilibrur
e, care-şi emoţional.
exagerează Activitate
problemele intelectuală
personale. Voit superficială,
sau nu, dezordonată,
subiectul comoditate,
percepe lipsă de
realitatea nu conştiinciozit
aşa cum este, ate şi de
ci aşa cum ar perseverenţă.
dori să fie Profil
aceasta. Este ul psihic al
sensibilă, subiectului
retrasă, M.T.
timidă, elaborat pe
nehotărâtă but probei
(eu slab), are Ac-ref (creată
puţine de B. Zârgâ,
contacte 1978):
sociale, dar Subie
doreşte să pară ctul
energică, manifestă o
deschisă, reactivitate
dominantă, psihică
agresiva, sâ-şi mare,
demonstreze manifestată
inteligenţa. Dă pe de o parte
foarte mare prin
importanţă receptivitate,
opiniilor sensibilitate,
exprimate de vioiciune,
alţii despre capacitate de
ea. Are un a se
complex.de impresiona, şi
inferioritate, pe de altă
dar este parte prin
convinsă că excitabilitate
dispune de , iritabilitate,
resursele reacţii de
necesare „scurt-
pentru a-1 circuit".
depăşi. Tendinţa
încearcă sâ-şi puternică de
rezolve a savura, de a
problemele simţi
(conflictele, plinătatea
tensiunile) pe vieţii reduce
o cale capacitatea
argumentativâ subiectului
, de a renunţa
revendicativă, la
sarcastică, satisfacerea
agresiva, imediată a
nonconformist unor
â, ceea ce se trebuinţe.
explică prin Nevoia de
{aptul că deşi performanţă,
cunoaşte de
normele autorealizare
sociale, totuşi , simţul
nu se poate datoriei şi al
stăpâni să responsabilit
încalce unele ăţii sunt
dintre ele. reduse. In
Are un au- activitate
tocontrol slab. manifestă
Dezechilibrul capriciozitate
ei psihic, de şi comoditate.
altfel nu prea M.T. este
cochetă, foarte se raportează
preocupată de la ea într-un
sine. Reflecta mod foarte
viaţa şi feminin.
Virtual, este o
92 fire caldă, cu
o mare
capacitate de
a iubi, dar
această
capacitate în
prezent este
dominată de
un
egocentrism
puternic. Nu
depune
efortul
necesar
pentru a-1
înţelege pe
altul. In
relaţiile
interpersonale,
prezintă o lipsă
de compasiune
şi o capacitate
scăzută de
dăruire. Nu
renunţă, sau
cu greu
renunţă la
interesele şi la
comoditatea
ei. Are o
accentuată
nevoie de
dragoste, pe
care nu numai
că o
maschează,
dar încearcă
chiar să-i
convingă pe
cei din jur de
indiferenţa ei
afectivă.
Toleranţă
redusă la
frustrare,
labilitate
afectivă,
agresivitate,
deficit de
voinţă. Dorinţa
de emancipare
şi nevoia de
independenţă
sunt trăite mai
mult pe plan
imaginar-
verbal decât
pe cel
acţionai.
Dorinţa ei are
ca obiect
atributele de
suprafaţă ale
autonomiei,
nu şi cele de
conţinut, ale
căror
dobândire
necesită efort
voluntar
susţinut.
Aceeaşi
constatare se
impune şi în
privinţa
tendinţei sale
spre valori,
nevoii sale de
a avea succes
şi de a fi
apreciată.
Discrepanţa
dintre planul
dorinţei şi
planul
realizării,
generează la
M.T. o
afirmare
reactivă de
sine, spirit de
opoziţie,
susceptibilitat
e, tendinţă de
neacceptare a
normei şi a
autorităţii. sale de
Din afiliere, de
cele de mai afecţiune, de
sus rezultă succes, de a fi
că trăsăturile admirată,
de precum şi a
personalitate trebuinţei sale
relevate prin de
administrarea independenţă.
celor trei Pe
probe se baza
suprapun, în consilierii
mare măsură. psihologice
Confruntarea a familiei şi
profilelor a
psihice psihoterapiei
obţinute urmate de
pledează subiectul
pentru M.T.,
validitatea de insatisfacţiile
conţinut a emoţionale şi
celor trei cortegiul lor
instrumente negativ de
de investigare simptome
a adiacente s-au
personalităţii atenuat în
(T.A.T., CPI, mare măsură.
Ac-ref). Prin b)
intermediul R.C., 18 ani,
celor trei elev, clasa a
probe, scopul Xl-a, vine la
examinării consult
psihologice a psihologic
subiectului însoţit de o
M.T. a fost rudă, întrucât,
atins: sursa în ultimul an a
tensiunilor, a simţit o stare
conflictelor, tensională şi o
sursa tendinţă
inadaptârii imperioasă,
familial* şi nestăpânită,
şcolare, se de a pleca de
găseşte în acasă, ceea ce
insatisfacţiile a şi făcut de
emoţionale şi mai multe ori,
frica mergând chiar
provocată de şi în alte
conştiinţa oraşe, unde
incapacităţii stătea pentru
de satisfacere câteva zile la
- la nivelul rude
dorit - a
trebuinţelor 93

şi prieteni. Părinţii s*i sunt intelectuali, tatăl deţine o funcţie
de conducere, este mereu ocupat, petrece puţin timp in familie.
Acasă este autoritar, distant şi rece. Mama lucrează, şi
totodată se ocupă de problemele casnice. Mama este'
hipersensibilă, cu tendinţe nevrotice - este iritabilă şi inegală
in relaţiile cu băiatul. Acest comportament se datorează, în
parte, labilităţii sale neuro-vegetative şi vieţii sale lipsite de
bucurii, dar mai ales faptului că soţul o neglijează. Subiectul
R.C. a fost singur la părinţi până la vârsta de 15 ani, când
mama sa a născut o fetiţă. De la acesta vârstă, subiectul
nu-şi mai ascultă mama, nu se mai poate concentra la
activităţile şcolare, devine un elev dificil, repetă clasa a Xl-a,
este transferat la un alt liceu, unde ocupă o poziţie socio-
metrică periferică în cadrul grupului şcolar. Iată cum percepe
el mediul familial: „Viaţa în familie e nedreaptă, nu găsesc
sprijin, nu se respectă dorinţele mele, interesele mele nu au
ecou, mi se fac prea multe observaţii şi critici, nu sunt ascultat
şi înţeles, nu mă respectă, nu sunt deloc prieten cu tata, nu
mă solicită cu nimica, nu simt că sunt un membru al familiei".
El le cere frecvent părinţilor: „Să mă acceptaţi aşa cum sunt,
altfel plec, nu-mi sunteţi indiferenţi, deci rămân, rămân dacă
ma ajutaţi şi mă iubiţi".
în cele ce urmează redăm, în extenso, protocolul cu
povestirile T.A.T. realizate de subiectul R.C.:
Serial
Planşa 1:
„Un copil stă la masa de lucru, probabil învaţă; e seară,
el este concentrat, probabil că nu este acasă. Pare obosit. Nu
ştiu ce-1 aşteaptă."
Planşa 2:
„Ciudaţi Două femei, parcă sunt şi nişte piramide în
zare; mult soare. Foarte ciudat sunt îmbrăcate. Una pare
studentă. Parcă se uită la un tablou. Dungile albe nu ştiu ce
reprezintă. Un cap de cal. Cam absurd."
Planşa 3 BM:
„Un om care suferă. Dar nu ştiu cum, fizic nu pare să
sufere. Parcă-i, totuşi, cocoşat. Nici o impresie nu degajă."
Pianşa4:
„O imagine dintr-un film romantic, parcă. El vrea să
facă ceva şi ea nu-1 lasă."
Planşa 5:
„O femeie deschide uşa. Pare dintr-un... Imaginea
94
Testul Tematic de Ai
mi-e puţin cunoscută, pare din filmul «Felix şi Otilia». Femeia
parcă vede ceva înăuntru care o miră. S-ar putea să... Nu!...
O veioză şi o vază pusă pe masă. Ciudat! nu-mi place cum e
aranjată camera. Pare o mamă. Nu-i disting gura... să-i
observ..."
Planşa 6 BM:
„Un fiu şi o mamă. El are necazuri, probabil. Mama
este mirată. Pare că a venit să-i ceară ajutor mamei. Sau
amândoi au nevoie de ajutor. Au o durere mare. El ţină pălăria
în mână. Pare dărâmat. Din moment în moment pare că ea
se întoarce spre el. El pare un om inteligent. Dânsa e o
bătrânică simpatică şi bună."
Planşa 7BM:'
„Doi bărbaţi. Unul în vârstă, altul tânăr. S-ar putea
să fie tatăl şi fiul. Nu prea disting nimic pe chipurile lor. El
priveşte înainte. Tatăl, dacă e tatăl, priveşte spre el. Poate fi
altcineva."
Planşa 8 BM:
„Un om trântit pe jos. Femeie parcă. Un tânăr în prim
plan şi o bătrână şi un copil mai departe. Bătrâna ţine ceva
în mână. Nu disting. E aplecată şi-i atinge cu un obiect abdo-
menul. Tânăra parcă suferă. Operaţie? Omor? Ce rost mai
are tânărul din primul plan? Ciudat!"
Planşa 9 BM:
„Nişte ţărani se odihnesc. Iarbă pe jos. Parcă stau în
soare, nu la umbră. Sunt unii peste alţii. Par obosiţi, istoviţi.
Au muncit la câmp şi acum se odihnesc. Se vor trezi şi vor
munci din nou."
Planşa 10:
„Un bărbat şi o femeie. Tandreţe. Relaţiile dintre ei...
nu-mi dau seama... Ar putea să fie... Nu, nu!... Se iubesc!
Cred că sunt soţ şi soţie, cred că sunt căsătoriţi. Ceva liniştitor,
ceva liniştit..'."
Seria a Ii-a
Planşa 11:
„Doi alpinişti în lumină urcă pe o stâncă. O cascadă;
un lac; o.pădure ecuatorială drept în faţă. Nu e înaltă cascada
pentru că apa nu are stropi. Probabil sunt doi exploratori.
Nu cred câ-s... gen sportiv..., nu cred că-s biologi."
Planşa 12 M:
„Un bărbat şi o femeie. Femeia culcată... (pauză mai
mare). El vrea s-o mângâie. Ea stă foarte liniştită. Parcă i-a
95

surprins cineva când voia să o mângâie. Ea pare foarte
distrusă; o fi avut un eşec sau o deziluzie puternică. Ceva ce...
El multă grijă arată, multă tandreţe. El e cuprins de un sentiment
de iubire. Este ceva între ei... în orice caz! Ea probabil va
izbucni în plâns. Pare o femeie foarte inteligentă şi sensibilă.
Ambianţa este sărăcăcioasă. Parcâ-i ceva din veacul trecut ...
artişti ... îmi sugerează o imagine dintr-un film."
Planşa 13 MF:
„O femeie stă jos. Am impresia că e sugrumată. El... Nu-i
vine să creadă. Parcă are mâna murdară cu sânge. Da!... Parcâ-i
un scriitor care şi-a ucis amanta. Cred că o să se predea
justiţiei."
Planşa 14:
„Un bărbat stă la fereastră. Pare un imobil foarte vechi.
Clădire veche. Se uită spre soare, spre lumină. Atât."
Planşa 15:
„Un dictator! Un fanatic! O răutate! O bestie! Un ipocrit!
Un prefăcut! E ceva simbolic în crucile astea. îl detest! Atât."
Planşa 1 7BM:
„Un om care urcă pe frânghie. Paie atici Sau la circ,
probabil. Are o figură de ... de ... Nu-i normală, nu se potriveşte cu
figura unui actor de circ. Urcă, urcă pe frânghie. Pare nebun."
Planşa 18 BM:
„Un om din perioada de după război, după ^um este
îmbrăcat. Ba nu! Din ultimul deceniu. Nişte mâini, oin spate, pe
umerii lui. Parcă-şi sprijină capul de ceva. O femeie eventual,
ţine ochii închişi. Simte plăcere, extaz. Ea parcă-i spune ceva şi
el ascultă încântat."
Planşa 19:
„O casă înconjurată de zăpadă. Parcâ-i o pictură de copil
mic. Casă foarte curioasă. Fantezie ciudată. Forme pe cer, fum.
Nu, nu-mi dau seama."
Planşa 20:
„Un străin părăsit de toţi, dărâmat, cu umerii căzuţi.
Merge, nici ei nu ştie unde; parcâ-i părăsit. Parcă a pierdut
contactul cu cei din jur. El e înrăit. Sigur nu e un criminal
pentru că criminalii merg cu capul sus, nu aşa. îmi dă o stare
de tristeţe... Atât "
96
Testul Tematic de Ap
Planşa 16 (albă):
,Vâd nişte dealuri. O pădure de stejari... o apâ, nu-mi dau
seama, lac sau... E foarte cald. Sunt multe animale. Firesc spus, în
stânga e pădurea. Cerul e senin. Nu este nici un om... şi o
mare, valuri, şi nisip la orizont. Un miros sărat. Oameni nu
sunt. Curios! Jos e întunecat, ceva roşu, un soare, în prim plan e
lumină, animalele, pădurea, şi-n planul doi marea. Atâta."
Pe baza analizei şi interpretării povestirilor T.A.T. am
realizat următorul profil psihic al subiectului R.C.:
Elevul R.C. se caracterizează prin: trebuinţa de
afecţiune, care adesea este mascată şi care, de fapt, este
nesatisfăcută de mediul său actual (familial şi şcolar), ceea ce
explică şi susceptibilitatea, impulsivitatea, unele tendinţe
agresive şi egocentrismul său. R.C. problematizează totul -
îndeosebi problemele legate de dragoste şi de familie. Este
distimic, lipsit de elan şi de bucurii, manifestă insatisfacţii,
nelinişte şi încordare. Se simte nefericit, „dărâmat", totul îi
provoacă tristeţe, este deziluzionat, are un sentiment de
abandon, de a fi neînţeles, se simte obosit, istovit. Este
hipersensibil şi manifestă labilitate afectivă. Singur nu-şi poate
rezolva conflictele. Ultimul său refugiu este reveria. Şi-a pierdut
încrederea atât în forţele proprii cât şi în părinţi, mai ales în tatăl
său, faţă de care manifestă revoltă şi agresivitate verbal-
emoţională. Modalitatea sa de comunicare cu mediul este fie
retragerea pe un plan imaginar, fie revolta. Opoziţia sa faţă de
mediu, mai ales faţă de cel familial, exprimă în mod întortocheat şi
neconştient sentimentul de singurătate, trebuinţa de sprijin şi
dorinţa de a fi iubit. Intervenţia mamei în ajutarea băiatului este
ineficientă; atât mama cât şi băiatul suferă, în fapt amândoi au
nevoie de ajutor.
Subiectul R.C., în pofida inteligenţei sale superioare (CI-
Raven =122), este un inadaptat în mediul familial şi în cel şcolar,
fapt explicabil prin personalitatea sa contradictorie, tensionată la
maximum, mai ales datorită nerezolvării conflictelor ideo-
afective. Din datele biografice rezultă, de fapt, că aceste simptome
au apărut şi apoi s-au accentuat în perioada în care, prin
venirea pe lume a surioarei (când subiectul avea 15 ani), el s-a
simţit frustrat de dragostea maternă şi de atenţia pe care, până
atunci, i-o acorda mama sa. Comunicarea afectivă cu tatăl era
imposibilă datorită firii
97
Vâsle Preda
autoritare, distante şi reci a acestuia. Subiectul R.C., având
„o foame afectivă mare", care nu i-a mai fost satisfăcuta, prin
plecările de acasă - la rude şi prieteni - căuta, de fapt, un
«surogat" pentru satisfacerea puternicei sale trebuinţe de
afectivitate.
Prin consilierea familiei, s-a sugerat reclădirea unor
relaţii socio-afective stenice cu băiatul, având de grijă să nu
inducem părinţilor un sentiment de culpabilitate. Totodată,
prin cura psihoterapeutică la care a fost supus subiectul R.C.,
îngemănată cu psihoterapia familiei, s-au atenuat conflictele
ideo-afective ale subiectului, s-a ajuns la reechilibrarea
personalităţii sale, acesta reuşind să absolve liceul şi să devină
student.
c) B.C., 17 ani, elev", a fost adus la o examinare psiho-
logică de către mama sa datorită randamentului şcolar slab,
survenit în urmă cu un an, şi apariţiei unei bâlbâieli, de
aproximativ 5 luni, care a înrăutăţit şi mai mult situaţia
şcolară a subiectului. Mama elevului nu-şi poate da seama
de cauza bâlbâielii, mai ales că la un examen neurologic
efectuat înaintea examinării psihologice nu s-au evidenţiat
modificări patologice care să explice apariţia acestei grave
^.ari de limbaj.
De la primul contact cu B.C. se observă că acesta .
V: hiperemotiv, vorbeşte foarte încet, cu poticniri în expri-
mare, bâlbâindu-se mai ales la începutul propoziţiilor.
Subiectul stă aproape tot timpul cu capul îndreptat spre
pământ, evită privirea interlocutorului, prezintă o apatie şi o
lentoare generală.
Având în vedere faptul că, neurologic, subiectul nu
prezintă nici un semn patologic care să explice apariţia
bâlbâielii, iar pe de altă parte, ţinând seama de hiperemo-
tivitatea acestuia, am considerat că ar putea fi vorba de o
logonevrozi declanşată de conflicte şi perturbări afective,
care au dus şi la „blocarea" inteligenţei şcolare a elevului
B.C. Pentru a găsi sursa acestor conflicte şi perturbări afective
am procedat la aplicarea T.A.T.-ului şi la convorbiri cu
subiectul şi cu mama sa. Subiectul declară că este mulţumit
de familie, de colegi şi de profesori şi neagă orice conflict cu
părinţii sau cu alte persoane. Convorbirea cu mama
subiectului a avut loc atât înaintea aplicării probei proiective,
cât şi după examinarea acesteia. La început, mama lui B.C.
98
neagă şi ea existenţa vreunui conflict între băiat fi membrii
familiei sau alte persoane, plângându-se doar de faptul ca
fiul ei este foarte închis în sine, se izolează, stă mult singur
în cameră şi citeşte sau .visează cu ochii deschişi". In
convorbirea purtată după examinarea subiectului, pornind
de la relevarea în unele istorioare T.A.T. a unor posibile
conflicte de nuanţă agresogenâ tată-fiu (certuri, bătăi), mama
acestuia a fost întrebată: „când 1-a bătut ultima dată tatăl pe
băiat?", rugând-o să ne răspundă sincer. Surprinsă la început
de această întrebare, ne-a relatat apoi că tatăl este mai brutal,
vorbeşte urât cu băiatul şi îl bate destul de des pentru că
nu-i place „firea lui"(!). S-au certat de mai multe ori din cauza
notelor slabe obţinute de băiat. în urmă cu vreo 6 luni de la
data examinării, într-o zi tatăl a cerut carnetul de note, pe
care ea 1-a ascuns, cu scopul de a evita un conflict între tată
şi fiu din cauza notelor slabe. Tatăl s-a enervat, a devenit
brutal şi 1-a bătut pe băiat cu palmele.
Putem deduce, deocamdată, că povestirile T.A.T.
ne-au ajutat să întrevedem şi să ni se confirme adevăratele
relaţii socio-afective dintre subiect şi tatăl său. La rândul lor,
datele culese prin convorbirea cu mama lui B.C. ne-au fost
utile în analiza şi interpretarea unora dintre istorioarele T.A.T.,
ceea ce ar fi fost mai dificil în lipsa acestor informaţii
complementare.
Analiza şi interpretarea „universului" povestirilor,
desprins pe baza interacţiunilor dintre trebuinţele, emoţiile,
sentimentele, conflictele eroilor şi „presiunile externe" ne arată
că nota dominantă a acestora este distimicâ, toate având o
puternică încărcătură emoţională negativă. Indicele de
frecvenţă şi de intensitate cel mai mare Q au trebuinţa de
afectivitate (care nu îi este satisfăcută eroului povestirilor,
respectiv subiectului), trebuinţa de sprtyin, stâiile afective
negative (tristeţe, dezamăgire, neîncredere în forţele proprii,
descurajare, anxietate), pe de o parte, iar pe de altă parte
agresivitatea emoţional-verbali şi agresivitatea fizici este
trăsătura cu cea mai mare frecvenţă şi intensitate în cadrul
„forţelor externe". De exemplu, la planşa 4 subiectul îşi proiec-
tează conflictele, problemele existenţiale care sunt trăite cel
mai acut: „Este o familie... şi dumnealui are o privire de furie...
s-a înfuriat pe fiul lui... vrea să-1 bată... Femeia cred că vrea
să-1 oprească... înainte s-au certat... tatăl cu fiul... poate că
99

n-am spus bine... a avut o dezamăgire tatăl hai în viaţă şi fiul
a încercat să-i amintească... pentru asta s-a înfuriat tatăl...
Se vor linişti". Raportând conţinutul acestei istorioare la
relatările mamei lui B.C., observăm că, într-adevăr, aici se
reflectă direct unele probleme din viaţa familiala a subiectului:
cearta, bătaia, relaţiile conflictuale dintre subiect şi tatăl său.
Proiecţia în această istorioară este directă, aproape
nedeghizatâ, ceea ce ne indică labilitatea afectiv* a lui B.C.
şi slabele sale mecanisme de apărare. La un moment dat,
subiectul pare că şi-a dat seama că de fapt relatează despre
propria sa situaţie familiala, încercând să anuleze printr-o
firava cenzură a conştiinţei cele relatate (....poate câ n-am
spus bine..."). Totuşi, continuă povestirea printr-o încercare
de explicaţie a conflictelor dintre erou şi tată. In pofida
caracterului de proiecţie directă a acestei povestiri T.A.T., în
partea finală a ei nu ne putem permite o «naiira „termen cu
termen". Desprindem doar zbuciumul subiectului (eroului
povestirii), încercarea sa de a-şi explica agresivitatea tatălui
şi deznodământul relativ optimist („se vor linişti"), care relevă
dorinţa subiectului de a se termina aceste conflicte.
Sesizam, de asemenea, apariţia în cadrul povestirii a
„femeii" (respectiv, a mamei subiectului) care vrea să-1
«oprească" pe tatăl băiatului, pentru a nu-1 bate. Şi la alte
planşe personajul feminin are rol pozitjv, dar nu este
întotdeauna capabil să rezolve diferitele situaţii conflictuale
ale familiei. In raport cu personajul feminin (respectiv, mama),
eroul (subiectul) trăieşte uneori sentimente de culpabilitate,
iar alteori în povestiri eroul (subiectul) trăieşte empatic şi
stările afective negative (supărare, tristeţe) ale personajului
feminin (ale mamei). De exemplu, la planşa 6 BM subiectul
spune: „Mama şi fiul ei... să spun tot ce gândesc?... cred că...
dumnealui în poză a făcut o faptă care... să spun precis?...
cred că dumnealui a făcut o faptă pe care mama s-a gândit...
dar n-a putut-o preîntâmpina... şi pe faţa ei se vede
supărarea... a venit el cu nişte prieteni poate... mama era
mai supărăcioasă... nu va repeta povestea aceea şi se va ţine
de cuvânt... maică-sa îl va ierta... că n-are expresie de...". La
planşa 3 BM subiectul realizează, de asemenea, o povestire
cu o tonalitate afectiva negativa: „Dezamăgire... e o femeie...
nu mă pricep la povestiri... o dezamăgire în căsnicie poate...
sau... va încerca să-şi învingă dezamăgirea... cred că va reuşi."
100
â Tematic de AL
Observăm, deci, că multe povestiri reflectă preocuparea
subiectului pentru atmosfera familială, care adesea este
disfuncţională, conflictuală, iar deznodămintele povestirilor
- deşi incerte - arată că subiectul doreşte si speră să se
schimbe în bine relaţiile dintre membrii familiei.
Faptul că subiectul B.C. simte acut necesitatea de
a fi ajutat pentru a-şi resohm necazurile reiese, printre
altele, şi din următoarea povestire, realizată la planşa 7 BM:
„Tânărul cere sfatul unui om mai în vârstă... care să-1
consoleze... Mare necaz... s-a întâmplat un lucru care 1-a
necăjit... legat de un prieten, de o prietenă... Cel mai în vârstă
încearcă să-1 consoleze... dar tânărului nu-i ajunge.". Din
această istorioară rezultă şi faptul că trebuinţa de sprţjin,
simţită puternic de suhiwct nu este, In general, satisfăcută.
Subiectul B.C. crede că starea sa afectivă depinde mai ales
de relaţiile cu tatăl său, de felul cum vor evolua ele. Acest
lucru reiese din analiza mai multor povestiri (cum a fost şi
cea de la planşa 4, pe care am prezentat-o). Iată şi altă
istorioară care confirmă afirmaţia de mai sus: „Medicul la
căpătâiul unui bolnav. Ii pune termometrul... Eventual e lângă
el fratele sau vecinul. In prim plan fiul lui... Medicul e con-
centrat asupra bolnavului... Fiul caută sâ-şi ascundă
sentimentele faţă de cei din jur... fiul suferă mult pentru tatăl
bolnav.:, medicul îl va vindeca pe bolnav... Va reveni veselia
pentru fiu.*. Din această istorioară rezultă clar proiecţia
aproape directă a subiectului în eroul povestirii (fiul, care
„caută să-şi ascundă sentimentele faţă de cei din jur"),
într-adevăr, subiectul, care trăieşte probabil o stare de ambi-
valenţă afectivă faţă de tatăl său, îşi ascunde sentimentele
faţă de cei din jur. El este preocupat de comportamentul
agresogen al tatălui, comportament din cauza căruia subiectul
are de suferit, fiind trist, necăjit „Veselia va reveni" - după cum
spune B.C. - în momentul în care tatăl îşi va schimba
comportamentul (ceea ce este exprimat simbolic în povestire:
„medicul îl va vindeca pe bolnav... va reveni veselia pentru fiu").
Analiza povestirilor T.A.T. ale acestui subiect - după
cum reiese şi din exemplele date - ne arată câ temele
predominante sunt cele distimice, caracterizate prin tristeţe,
descurajare, anxietate, conflicte afective, neîncredere in
propriile forţe şi în posibilitatea de a fi sprijinit, toate acestea
generate îndeosebi de relaţiile neadecvate cu tatăl. Subiectul
101

manifesta o pronunţata fragilitate ai labilitate afectiv*, pe
care o proiectează adesea in eroii povestirilor, care se „pierd"
în faţa situaţiilor dificile, trâindu-le cu resemnare şi cu o vagă
speranţă în ajutorul cuiva, pentru că sigur nici unul dintre
eroii acestor istorioare nu găseşte soluţia optimă. Adesea, în
faţa dificultăţilor, eroul povestirii, respectiv subiectul, se
retrage în sine, trăindu-şi drama existenţială.
Analiza formală a povestirilor T.A.T. ne arată că
subiectul B.C. are dificultăţi în povestire (în parte şi din cauza
bâlbâielii, dar şi din cauza particularităţilor sale afective şi
puternicei introversiuni); unele istorioare sunt doar schiţate,
iar la majoritatea lor apar blocaje, remarci critice, iar inter-
pretările imaginilor sunt puternic încărcate afectiv.
Restricţia temelor, marea frecvenţă a istorioarelor triste
şi intensitatea deosebită a notei distimice, precum şi dezno-
dâmintele incerte sunt semne ale unei stări depresive pe
fondul unei nevroze (respectiv, logonevroza)
în urma examinării subiectului B.C. cu ajutorul
T.A.T.-ului, s-a tras concluzia că logonevroza de care suferea
a apărut pe fondul unei firi profund introvertite, a unei labilităţi
si fragilităţi afective pronunţate, fiind declanşată de
acu-: .i-iarea unor stări distimice, ca urmare a
irecventelor siifiicte, uneori dure, cu tatăl său, care nu-1
înţelege şi căruia uu-i place „firea" băiatuiui(!). Subiectul a
fost îndrumat spre tratament logopedic şi psihoterapeutic.
De asemenea, i s-a recomandat mamei să încerce să modifice
climatul socio-afectiv al familiei, îndeosebi relaţiile dintre
băiat şi tatăl săi"
Totuşi, tulburările afective ale subiectului B.C, pe
fondul cărora a apărut şi bâlbâială, nu s-au atenuat, ci,
dimpotrivă, s-au înmulţit şi s-au exacerbat, întrucât după doi
ani de la data examinării psihologice cu T.A.T.-ul s-a îmbolnăvit
de schizofrenie. Deşi unele perturbări afective s-au relevat
deja cu prilejul examinării cu Testul tematic de apercepţie,
totuşi nu erau conturate simptomele (semnele psihopatologice)
care să ne fi îndreptăţit să ne gândim la o asemenea evoluţie
spre psihoză, mai ales că diagnosticul de schizofrenie este,
adesea, dificil de precizat. De altfel, putem spune că
lcgonevroza de care suferea B.C. era destul de pregnantă şi
de dramatică, „mascând" perturbările afective subiacente, în
cadrul cărora s-a produs, şi care au evoluat sinuos spre un
sindrom schizoid şi apoi spre schizofrenie.
102
Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)
d) S.E., 43 ani, necăsătorită, având 2 copii, pensionată
de boală, este internată în clinica de psihiatrie cu diagnosticul:
schizofrenie cronicizată cu disociatrie şi delir incoerent.
La internare bolnava prezenta o uşoară stare de
agitaţie, tendinţă la verbigeratrie, uneori incoerenţă,
pronunţate modificări afective. Din datele anamnestice rezultă
că la instalarea simptomatologiei sila cronicizarea bolii ar fi
putut contribui, într-o oarecare măsură, şi familia, prin lipsa
de înţelegere faţă de bolnavă. Această ipoteză am dorit să o
verificăm prin aplicarea T.A.T.-ului.
Analiza datelor ne arată că istorioarele realizate de
S.E., în marea lor majoritate, se caracterizează prin proiecţii
directe şi imediate. Planşele devin pretext pentru povestiri
cu elemente autobiografice, pentru confesiuni abia
deghizate sau chiar nedeghizate. Absenţa rezistenţei la
sugestiile unor planşe, dificultatea sau chiar imposibilitatea
detaşării de imaginile-stimul, fac ca bolnava să intre direct
în „scena dramatică a povestirilor", să vorbească direct despre
ea însăşi în unele istorioare - semn al psihozei grave. De
exemplu, la planşa 4, bolnava spune: „O femeie şi un om... O
iubire de dragoste. Ce are el, ce are el... Se gândeşte la casa
ei, la familie, sâ-şi facă o situaţie şi dacă nu, poate rămâne
păcălită de el. Eu nu mai stau în spital, acasă pot să mă
recuperez, fac mâncare, o ajut pe mama şi sunt şi extrem de
nervoasă. Uneori parcă se duce patul cu mine, aşa simt şi nu
mai ştiu ce-i cu mine". Sesizăm aici - ca de altfel şi în alte
istorioare - incoerenţa vorbirii, alterarea expresiei verbale, a
discursului verbal, îndeosebi din punct de vedere sintactic,
dificultatea de a povesti în raport cu o singură temă legată de
planşa-stimul, conţinutul arbitrar al istorioarei. De asemenea,
remarcăm evocările senzoriale de tip halucinatoriu, reacţiile
depresive, instabilitatea emotivă. Multe dintre aceste
caracteristiciale povestirilor T.A.T. şi ale proiecţiei reprezintă
„factori de eşec" (după Shentoub) sau semne patolo^e
întâlnite în schizofrenie (după Rapaport şi Schafer).
Analiza „universului" povestirilor, a trebuinţelor,
emoţiilor, sentimentelor şi conflictelor eroilor, precum şi a
„presiunilor externe" ne arată că nota predominantă a
proiecţiei este cea distimicâ, haloul afectiv negativ al acestora
având o frecvenţă şi o intensitate mare. Astfel, dintre tulbu-
rările ideo-afective care au o mare frecvenţă în povestirile
103

bolnavei amintim: delirul de influenţi şi de relaţie, ideile
de persecuţie, anxietatea. Cele de mai sus pot fi exemplificate
prin povestirea realizată de bolnavă la planşa 9 GF: „O femeie
stă prin pădure şi fuge după alta ca să o scape de la un rău
ce i-a venit din lipsa cuiva. Are vreun duşman de aproape,
aşa cum nu ştiu eu ce se întâmplă acuma dacă nu-i corect
omul. Stă mirată, priveşte după copilul ei. E disperată... ţine
ceva în mână, un copil învelit în ceva. E copilul ei. Nu ştiu ce
o să se întâmple". în cadrul acestei povestiri cu o temă
anxiogenă, ca de altfel şi în cadrul altora pe care le-a imaginat
bolnava, sesizăm printre factorii de eşec adaptativ fanteziile
nestructurate, ideile de persecuţie, care se pot generaliza în
cadrul unor teme de persecuţie, precum şi factori de labilitate
afectiva, cum sunt tristeţea, disperarea care generează
anxietatea, iar din punct de vedere formal, realizarea „pe
mărite" a istorioarei şi introducerea altor personaje.
Pe lângă ideile şi temele de persecuţie, exemplificate
mai sus, din analiza şi interpretarea istorioarelor T.A.T. ale
acstei bolnave mai desprindem şi alte trăsături paranoide
menţionate si de Rapaport şi Schafer), cum sunt:
— Teme de bănuială, de neîncredere. Astfel, la
a 7 GF întâlnim o asemenea r . . ' . - . ..l-uiu* ei o
■bă că art r'teţr cu cirevs... ţi,, si nu face un
rău?
?ni greşesc în z;u , ;- azi. Nu se întâmplă nimic".
—Critici moralizatoare. De exemplu, la planşa 5:
r
O femeie vine să se uite ia camera ei şi vede aranjată propria
'■-i r.iobilă. Poate o caută cineva între timp şi ea se uită cum
mă uit eu. Simte necaz. înainte a avut greutăţi ca mine, că
eu nu m-am băgat în familia altuia, mi-am făcut de rând,
n-am vrut omul altuia. Nu ştiu ce se va întâmpla".
Observam şi în cazul proiecţiei directe, nedeghizate,
din această povestire că trasaturile paranoide sunt împletite
cu factorii de labilitate afectivă şi cu factorii de eşec
adaptativ menţionaţi mai sus, semne ale psihozei grave
care este schizofrenia. Alte semne caracteristice psihozei
întâlnite în istorioarele bolnavei 8.E. sunt:
—Perseverarea unor fraze stereotipe referitoare
la dragoste, la morala, în cadrul diverselor povestiri T.A.T.
De exemplu: „O femeie şi un om... o iubire de dragoste...";
„...un om stă cu mâinile... se gândeşte la iubire..."; „...că eu
nu m-am băgat in familia altuia, mi-am văzut de rând, n-am
104
'■ Test* Tematic de Apercepfr (studiu
monografic)
vrut omul altuia..."; „...aşa cura nu ştiu eu ce se întâmplă
acuma dacă nu-i corect omul...".
— Sentimente de culpabilitate cu reacţii
depresive.
Astfel, la bolnava S.E. întâlnim proiectarea unor asemenea
semne psihopatologice în povestiri, ca, de exemplu: „... A fost
copilul unei femei. L-a dat la şcoală şi el s-a dus să înveţe.
Poate nu au fost mulţumiţi..." (planşa 1); „... Fata a făcut un
râu şi plânge, se sfarmă..." (planşa 3 GF).
— Lipsa deznodământului povestirii sau
deznodă
mânt incert. Este un semn psihopatologic întâlnit în toate
povestirile T.A.T. ale bolnavei S.E. Analiza deznodămintelor
povestirilor imaginate de bolnavă ne relevă lipsa de încredere
în sine, labilitatea afectivă, imposibilitatea de a-şi coordona
existenţa singură, trebuinţa acută de sprijin. Iată câteva
exemple de deznodăminte: „...va putea învăţa dacă îl ajută
părinţii şi e sănătos, să-i dea cineva un sfat."; „...o s-o ajute,
poate că o nenorocire o să se întâmple."; „...au nevoie unul
de altul. Mai târziu s-or desparţi dacă nu se împacă." Iar la
numeroase planşe apare în mod stereotip în locul
deznodământului, expresia: „nu ştiu ce se va întâmpla", care
relevă incertitudinea, nesiguranţa bolnavei, sentimentul de
insecuritate.
Analiza formei povestirilor, după cum rezultă şi din
exemplele date, ne arată că acestea sunt la limita unor
istorioare - unele fiind abia schiţate. Toate povestirile sunt
stângace, dezorganizate, incoerente, cu un stil confuz, sunt
realizate de multe ori „pe sărite", subiectul intrând direct în
scena dramatică a povestirii, proiectându-şi stările afective,
conflictele, fragmentând tema acesteia şi pierzând firul logic.
Toate acestea sunt semne grave ale perturbării personalităţii
subiectului, îndeosebi în sfera afectivităţii, dar şi a intelectului.
Tipul de organizare a povestirilor T.A.T. este „univoc-biunivoc",
iar mecanismele utilizate în construirea lor se bazează frecvent
pe proiecţia directă, nedeghizată, dovedind caracterul sărac
al arsenalului defensiv al bolnavei S.E.
Rezultatele obţinute prin T.A.T. relevă, deci, conţinutul
psihic al personalităţii psihotice a subiectului S.E., îmbogăţind
datele examenului psihiatric, şi confirma diagnosticul de
schizofrenie. Totodată, se confirmă ipoteza că disfuncţiile
socio-afective din familia bolnavei au contribuit la cronicizarea
105

schizofreniei. Acest lucru se sprijină pe faptul că T.A.T.-ul a
pus in evidentă trăirea exacerbată de către bolnavă a unor
insatisfacţii afective, cu stări de anxietate, de insecuritate,
de tristeţe şi reacţii depresive accentuate legate, în multe
povestiri, de relaţiile neadecvate din familie şi cu individul cu
care a avut cei doi copii şi care, conform anchetei sociale, a
părăsit-o. Datele obţinute prin Testul tematic de apercepţie
ne dau indicaţii asupra necesităţii unei psihoterapii
individuale şi a psihoterapiei familiei bolnavei, pentru a se
evita exacerbarea delirului paranoid şi instalarea inversiunii
afective
Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)
8. CALITĂŢI ŞI LIMITE ALE T.A.T.-ULUI
"în general - scrie M. Roşea (1971, p. 102) - există la
nespecialişti părerea că aplicarea testelor - a celor de
personalitate, ca şi a altora - ar aduce soluţia multora din
problemele critice ale practicii. Onestitatea profesională a
psihologului cere o prezentare cât mai exactă şi mai obiectivă
a posibilităţilor şi a limitelor metodelor standardizate de
cunoaştere a psihicului uman".
Testul tematic de apercepţie este un instrument util
pentru studierea trebuinţelor, emoţiilor, sentimentelor,
dorinţelor, conflictelor, atitudinilor faţă de persoanele
apropiate sau faţa de alte persoane. Aceasta probă proiec-
tivă relevă, de asemenea, stări psihice şi conţinuturi
psihice neconştientizate de subiect. E. Stern (1950) arată
că T.Â.T.-ul este nu numai „un auxiliar ştiinţific" preţios, ci
şi un mijloc diagnostic de primă importanţă tn psihologia
aplicată şi mai ales în psihologia clinică. Acolo unde apar
tulburări afective, probleme relaţionale, tulburări de compor-
tament etc, Testul tematic de apercepţie este mai mult
decât necesar pentru relevarea cauzelor acestora, a intensităţii
lor şi pentru luarea unor măsuri profilactice cu scopul evitării
exacerbării tulburărilor, precum şi pentru indicarea unor
măsuri terapeutice (îndeosebi psihoterapeutice). Acest test
ne permite să ne apropiem de înţelegerea problemelor
subiectului, întrucât ne dă informaţii utile privind persona-
litatea şi experienţa sa de viaţă şi ne arată în ce direcţie trebuie
să ne îndreptăm investigaţiile, prin utilizarea şi a altor teste
psihologice sau a altor metode. De multe ori, T.A.T.-ul dă în
scurt timp mai multe informaţii despre personalitatea
subiectului decât poate da observarea comportamentului
acestuia timp de mai multe ore sau chiar zile (M. Cristescu,
1972).
D. Anzieu (1973) consideră Testul tematic de
«percepţie ca fiind util în studierea motivaţiei, a intereselor
şi a trebuinţei de realizare, ceea ce s-a demonstrat, de altfel,
experimental. Astfel, W.J. Atkinson şi McClelland (1953) au
107
Testul Tematic de ografic)
Ai
procedat la relaţii
investigarea interpersonal
cu ajutorul e, în cadrul
T.A.T.-ului a cărora
trei motive doreşte sâ
specifice primească de
diferite: la cei din jur
motivaţia un anumit -
succesului - i o reacţie si
determinată să
de nevoia de recunoască;
realizare (n la ace-t a
Ach); anumite
motivaţia o^/ucuiaritâţi
afilierii care să
determinată constituie
de nevoia de mijloace de
afiliere (n satisfacere a
Aff) şi trebuinţelor
motivaţia sale. Tocmai
puterii de aceea, de
determinată exemplu,
de nevoia de schimbările
putere (n TiOtiveior în
Pow), toate sensul unei
trei găsindu- mai bune
se în lista integrări
trebuinţelor sociocultural
elaborată de e au mai
Murray, multe şanse
respectiv în să se
lista .forţelor producă într-
interne" o atmosferă
surprinse prin în care
T.A.T. şi individul
care, prin (respectiv,
interrelaţiile eroul din
cu povestirile
„presiunile T.A.Ţ.) „se
externe", simte în mod
relevă călduros şi
dinamica sincer
motivaţional sprijinit şi
ă a respectat de
individului. ceilalţi deci
Legat de se simte ca o
dinamica persoană
motivaţională capabilă să
trebuie se
subliniat rolul autocunoasc
relaţiilor ă şi să-şi
interpersonal u.recţioneze
e în procesul propriul
producerii comportame
sau nt viitor"
susţinerii (McClelland,
unor W inter,
schimbări 1969, p. 75).
ale în
motivelor viaţa
persoanelor cotidiană,
participante fiecare om
la încearcă să-i
interacţiune, cunoască pe
ceea ce prin cei din jur,
T.A.T. se sâ-i
poate „descifreze"
surprinde cu un sistem
tocmai propriu de
datorită evaluare,
interpretării format în
relaţiilor experienţa
dintre anterioară
trebuinţele în funcţie de
eroului structura
(eroilor) şi propriei
„presiunile personalităţi
externe", şi de istoria
acestea din sa de viaţă.
urmă fiind de Acest lucru
fapt se petrece şi
trebuinţele în
persoanelor „perceperea"
din anturajul personajelor
în care se din
găseşte eroul istorioarele
povestirilor T.A.T. şi în
(subiectul interpretarea
care se a ceea ce
proiectează). simt şi
Confor gândesc
m acestea,
trebuinţelor, precum şi în
intereselor şi imaginarea
scopurilor acţiunilor
proprii, omul acestor
caută sâ personaje de
stabilească către
anumite subiectul
examinat. Se care, după
ştie că opinia
fiecare noastră, pot
persoană are fi surprinse
un stil al sau în câteva
de a-i caracteristici
percepe pe ale lor şi prin
cei din jur. interpretarea
In domeniul T-A.T.-ului,
relaţiilor sunt:
interpersonal a)stilu
e, stilurile l
sunt forme de afiliat
fixare a iv,
acestor relaţii indivi
în funcţie de dul
motivaţie şi fiind
rol (M. caract
Argyle, erizat
1967). Aceste printr-
stiluri, o
trebui
108 nţă de
afilier
e
putern
ică,
manif
estând
dorinţ
ă de
aderar
e
la
grup,
deschi
dere
spre
relaţii
social
e şi
dorinţ
ă de
împărt
ăşire
a
experi
enţei
perso
nale
de
viaţă;
b)stil
ul
depe
ndent
,
caract
erizat
printr
-o
puter
nică
trebui
nţă de
spriji
n,
prin
depen
denţa
de
alte
perso
ane,
prin
tendin
ţa de
a se
lăsa
îndru
mat şi
condu
s
perma
nent,
de a fi
ocroti
t, de a
lăsa
hotărâ
rile şi
acţiun
ile pe
seama
altora
;
c)stil
ul
domi
nant,
perso
 ana consacrate
caract (proba
erizân recunoaşterii
du-se emoţiei după
prin film, după
tendin fotografii;
ţa de a diferenţiatoru
condu l semantic al
ce, de lui Osgood
a etc.) - şi
organi informaţii
za, de utile privind
a lua stilul
hotărâ apreciativ al
ri, subiectului.
decizi Aceasta,
i deoarece şi
şi de prin T.A.T.
a se pot realiza
avea proiectarea şi
iniţiat dezimplicare
ive, a acelor
deci calităţi ce
printr pun obiectul
-o percepţiei -
puter în sens larg -
nică în relaţie cu
trebui subiectul,
nţă de precum şi a
domin acelor deter-
are şi minări care
de conferă
realiz semnificaţii
are. în raport cu
Trebu ce se aşteaptă
inţele, şi ce poate
emoţiile, primi
sentimentele subiectul în
şi atitudinile registrul său
individului motivaţional-
influenţează afectiv.
şi stilul Inten
apreciativ al sitatea
acestuia. motivelor
Stilul unei
apreciativ persoane este
cuprinde reflectată atât
într-o de frecvenţa
unitate cu care ea se
funcţională gândeşte la
emoţia- categoria
cogniţia- particulară de
atitudinea, stimuli care îi
reprezentând definesc
o manieră motivul, cât
personală de şi de
evaluare şi intensitatea
de reprezentăril
interpretare a or.
evenimentelo Conceperea
r realităţii comportame
care prezintă ntului
aspecte motivat ca
divergente. funcţie a
Deci, stilul variabilelor
apreciativ reprezentăril
reprezintă o or şi ideilor a
expresie a condus la
intersectării problema
dinamice a modalităţilor
vectorilor de relevare a
afectivi, gândurilor
cognitivi şi individuale
atitudinal determinate
aoţioriali în de anumite
comportamen trebuinţe şi a
tul curent de posibilităţii
percepere, de corelare a
înţelegere şi acestora cu
evaluare a comportamen
evenimentelo tul previzibil,
r (S. Marcus, Testul
A. Cătina, tematic de
1981). Or, apercepţie
Testul este
tematic de considerat un
apercepţie instrument
ne oferă - care poate fi
alături de utilizat
alte probe
109
VasSe Preda
în acest scop. Dar, desigur, după cum am văzut când am
vorbit despre interpretarea rezultatelor obţinute prin T.A.T.,
problema predicţiei comportamentului real al subiectului pe
baza informaţiilor obţinute cu această probă proiectivă trebuie
privită cu rezervele cuvenite.
Limitele psihometrice ale T A.T. ului trebuie privite
în contextul particularităţilor validării testelor proiective.
M.D. Ainsworth (1951) a enunţat câteva reguli fundamentale
în acest domeniu. Testele proiective nu explorează o variabilă
unică, ci descriu o persoană în termenii unei scheme dinamice
de variabile, ele însele în intercorelaţie. Un test proiectiv
impiică transformarea unei mase de date calitative (răspunsuri
libere ale subiectului în raport cu stimulii-standard) într-o
formă manipulabilâ; înainte de a le putea nota cantitativ
trebuie să se distingă categoriile fundamentale după care ele
sunt cotate. într-adevăr, fiecare sistem de interpretare a
Testului tematic de apercepţie se bazează pe un sistem de
clasificare a răspunsurilor care, la rândul său, nu capătă
valoare decât prin interpretarea pe care o suscită. Or, valoarea
unei clasificări ţine mai mult de fidelitate decât de validitate
(D. Anzieu, 1973, p. 239).
1) Fidelitatea unui test de personalei = •>* r< are defini ■
_L 'ntâi prin acord între diferiţi examinatori care analizează *.
interpretează protocoalele, lucrând separat. Această definiţie
presupune, evident, competenţa .interpreţilor", respectiv,
gradul de experienţă necesar şi simţul clinic al psihologului
care examinează cu acest test. Dar acordul diferiţilor cerce-
tători privind semnificaţia datelor obţinute prin T.A.T. este
influenţat de insuficienta standardizare a sistemului de
analiză şi de interpretare. Fidelitatea interexaminatori este
extrem de diferită, obţinându-se coeficienţi de la 0,39 la 0,89.
De asemenea, interpretările date de mai mulţi clinicieni au
fost concordante doar la 50-75% dintre povestiri (după
Freeman, 1936, citat de D. Anzieu, 1973).
Fidelitatea unui test se mai defineşte prin stabilitatea
răspunsurilor subiectului la două examinări succesive,
factorul „învăţare" fiind eliminat. Definită în acest mod,
fidelitatea testelor proiective nu poate fi distinsă de
sensibilitatea lor. Referindu-se la acest înţeles al fidelităţii,
Murray apreciază că „răspunsurile la T.A.T. "reflectă dispoziţia
schimbătoare, cât şi situaţia de viaţă prezentă a subiectului;
110
Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)
noi nu putem deci aştepta de la acest test un înalt grad
de fideUtate, deşi marea mas» a conţinutului pune in relief
tendinţe şi trăsături relativ constante* (H. Murray, 1950,
p. 23; s.n.). La rândul său, Tomkins (1947, citat de D. Anzieu,
1973) arată că, de fapt, concordanţa între două protocoale
succesive la T.A.T. variază, între altele, în ftoncţie de stabili-
tatea personalităţii subiecţilor; fidelitatea poate atinge
coeficienţi de 0,90, dar scade la 0,46 în cazul adolescenţilor
aflaţi în plină dezvoltare afectivă, şi mult mai jos în cazul
nevroticilor — înainte şi după psihoterapie. De altfel, în
cazurile patologice metoda testării-retestării este valabilă în
mai mică măsură din cauza modificărilor care au loc în sfera
personalităţii odată cu progresul bolii, sau datorită reechili-
brărilor care apar sub influenţa terapiei medicamentoase şi
a psihoterapiei.
2) Sensibilitatea. Pentru un test proiectiv sensibi-
litatea rezidă în capacitatea testului de a releva, în funcţie de
importanţa în structura personalităţii, diversele trăsături care
o caracterizează. S-a presupus că din analiza povestirilor
T.A.T. s-ar deduce aspecte esenţiale, stabile ale personalităţii
(în primul rând trebuinţele şi atitudinile), dar cercetările
experimentale au dovedit că tematica şi conţinutul
istorioarelor sunt simţitor influenţate de experienţe recente,
fără repercusiuni de durată asupra personalităţii. Or, se ştie
că un mijloc de a verifica dacă un test proiectiv posedă o
sensibilitate bună ar fi să se vadă dacă el reflectă, în consens
cu teoria psihologică, schimbările fundamentale care survin
în personalitate odată cu vârsta, cu boala sau cu circum -
stanţele excepţionale. Dacă schimbarea indusă în
personalitate nu este decât temporară sau parţială, protocolul
testului relevă o structură intactă a personalităţii, cu excepţia
- în unele cazuri - a unu sau două aspecte. In această
perspectivă au fost făcute cercetări experimentale. Astfel, în
cursul examinării cu Testul tematic de apercepţie, L. Bellak
(1947) a dat subiecţilor aflaţi sub hipnoză ordinul de a se
simţi agresivi când se vor deştepta, terminând apoi aplicarea
T.A.T.-ului începută înainte de hipnoza şi întreruptă la
mijlocul aplicării. Compararea celor două jumătăţi ale testului
arată persistenţa caracteristicilor principale ale personalităţii
subiecţilor şi o creştere a tendinţelor agresive, care însă nu
este statistic semnificativă. Ceea ce variază de la un subiect
111
Vasie Preda—
la altul este mai ales mânuirea agresivităţii: unul o
exteriorizează, altul încearcă mai ales un sentiment de cul-
pabilitate etc.
O altă cercetare a lui Bellak a fost realizată într-o
situaţie excepţionala. Este vorba de aplicarea T_A.T.-ului unor
nazişti condamnaţi la moarte în procesul de la Nurnberg.
Istorioarele T.A.T. au relevat, pe de o parte, sentimente de
eşec în obiectivele majore ale vieţii şi angoasă în faţa sfârşitului
iminent, iar pe de altă parte un număr mare de factori care
reprezentau, într-adevăr, trăsături caracteristice personalităţii
acestor nazişti. Din toate acestea rezultă că probarea
sensibilităţii testelor proiective se poate face şi prin testarea
gradului de influenţă pe care un eveniment sau o anumită
situaţie deosebită o exercită asupra personalităţii.
3) Validitate* testelor proiective poate fi vizată fie prin
metoda corelaţiei cu un criteriu extern, fie pe baza predicţiei
comportamentului. Compararea rezultatelor obţinute prin
testele proiective cu datele anamnestice, autobiografice, cu
examenul psihiatric etc. a devenit clasică.
Oberholzer (după Anzieu, 1973) face o interpretare
.oarba" a protocoalelor T.A.T. ale unor polynezieni şi ale unor
i-dieni din America de Nord (Navaho şi Hopi), descriind
.personalitatea de bază" a acestor popoare cu aceeaşi precizie
ca şi etnologii care au efectuat observaţii şi anchete la faţa
locului.
Alţi autori au ajuns de asemenea la concluzia că
validitatea T.A.T.-ului este satisfăcătoare. Astfel, Harrison
găseşte o corespondenţă în 75% din cazuri între datele
obţinute prin T.A.T. şi datele clinice (după P. Pichot, 1950).
Urmărind aspectele diferenţiatoare pentru normali şi mai
multe grupuri psihiatrice, A. Ritter şi D.L. Eron (1952) au
aplicat Testul tematic de «percepţie unui grup de
psihonevrotici spitalizaţi, unor schizofreni spitalizaţi şi unui
grup de control, subiecţii fiind omologaţi sub aspectul vârstei,
nivelului educativ, nivelului intelectual şi al situaţiei familiale.
Sau comparat următoarele aspecte (fiecare în parte şi în
diferite combinaţii): distorsiunea perceptivă, nivelul de
interpretare, deznodământul, temele, tonul emoţional. Dintre
subiecţii grupei de control 40% au răspuns la o anumită
imagine cu aceaşi temă, cu acelaşi ton emoţional şi au elaborat
acelaşi deznodământ. Diferenţierea cea mai semnificativă din
112
TestU Tematic de Apenxpţh (studiu
monografici
punct de vedere statistic între grupul normal şi grupele de
anormali s-a obţinut atunci când s-au combinat toate
aspectele enumerate mai sus. Unii autori arata însă câ, în
privinţa unor criterii care ar releva nevroze, stabilite cu T.A.T.,
trebuie să manifestam prudenţă, întrucât semnele care la
acest test proiectiv diferenţiază subiecţii nevrotici de cei
sănătoşi pot apărea şi la indivizii cu "un statut socio-economic
scăzut care nu sunt nevrozaţi (Anzieu, 1973).
Validitatea predictivă a T.A.T.-ului, ca de altfel şi a
altor probe proiective, trebuie privită cu prudenţă. In acest
sens, amintim existenţa unor cercetări care relevă corelaţii
negative între predicţia făcută cu T.A.T. şi reuşita şcolară şi
profesională, reuşita la examene, raporturile cu profesorii,
raporturile cu superiorii etc. Genest (1968) apreciază câ
validitatea metodelor proiective în raport cu conduita
profesională nu a putut fi niciodată stabilită în afara cazurilor
anormale. Deci, predicţia comportamentului subiectului pe
baza T.A.T.-ului trebuie privită cu prudenţă, deoarece cu
ajutorul acestei metode proiective nu putem sesiza totalitatea
personalităţii în dinamica sa. De altfel însuşi Murray a
sintetizat cel mai bine valoarea şi limitele Testului tematic
de apercepţie. El a subliniat faptul câ un interpret serios
antrenat, cu o bună pregătire psihologică şi cu cunoştinţe
psihanalitice, precum şi cu o bogată experienţă clinică, poate
obţine cu ajutorul T.A.T.-ului informaţii importante despre
impulsurile, trebuinţele, emoţiile, complexele şi conflictele
subiectului. Dar, scrie Murray (1950, p. 18-19), „concluziile
la care analiza povestirilor T A.T. permite să se ajungă trebuie
considerate doar ca bune «ghiduri», ca ipoteze de lucru, care
vor fi verificate prin alte metode, şi nu ca lucruri dovedite...
T.A.T.-ul nu oferă decât 20 de mici eşantioane ale gândirii
subiectului. A considera câ acesta oferă în mod invariabil
osatura întregii personalităţi este un optimism nejustificat".
113
Vasie Preda -

9. ANEXE

FIŞA DE COTARE I
IDENTITICAREA CU EROUL (EROII)
(dupăH.Murray)
Numele şi prenumele subiectului.
Vârsta________Profesiunea____

Numărul]
Eroul (eroii) cu care se identifică subiectul____
Criterii de bază pentru caracterizarea eroului:
Superioritate □
Inferioritate □
Criminalitate □
Anomalie mentală □
însingurare Q
Izolare Q
Dependenţă □
Calităţi de şef □
Dispoziţie spre ceartă □
Observaţii:
Serial__________________________
Seria all-a
didentttk

115
 Teshd Tematic de Ap
FIŞA DE COTARE II FIŞA DE COTARE III
MOBILURILE, TENDINŢELE ŞI SENTIMENTELE EROILOR FORŢELE CE PROVIN DIN MEDIU
(STĂRILE INTERIOARE ŞI EMOŢIILE) (PRESIUNILE EXTERNE)
(după H. Murray) (după H. Murray)
Numele şi prenumele subiectului. Numele şi prenumele subiectului.
Vârsta_________Profesiunea_____ Vârsta_________Profesiunea_____
Numărul planşei Numărul planşei.
Mobilurile, tendinţele şi sentimenteleeroilor (stările Forţele ce provin din mediu (presiunile externe):
interioare şi emoţiile): Afiliaţie asociativă □
Supunerea □ Afiliaţie emoţională □
Trebuinţa de realizare CU Agresiune emoţională şi verbală □
Agresiune emoţională şi verbală □ Agesiune materială şi socială □
Agresiune materială şi socială □ Agresiune materială şi antisocială □
Agresiune materială şi antisocială O
Distrucţie □
Distrugerea bunurilor eroului □
Dominare □ Dominare prin constrângere □
Agresiune contra propriei persoane Q Dominare prin restricţie Q
Solicitudine Dominare prin seducţie,
Pasivitate □ persuasiune □
□ Solicitudine
Sexualitate
Respingere □
Trebuinţa de sprijin
Privatie .
a
Trebuinţa de achiziţie
□ Pierdere □
Trebuinţa de afiliaţie
□ Pericol material activ
□
Trebuinţa de autonomie
Fuga de blan.
□ Pericol material prin
□
Fuga de durere ■
□ absenţa susţinerii
Trebuinţa de cunoaştere □ □
Trebuinţa de creaţie □ Rănire prin agresiune □
Trebuinţa de exhibiţie
□ Rănire prin accident □
Trebuinţa de respingere
(persoane f. izolate)
Conflictul □
Versatilitate (instabilitate) □
emoţională
Descurajare □
Anxietate □
Entuziasm □
Neîncredere □
Gelozie □
Concluzii □
116 117
 PIŞA DE COTARE IV PIŞA DB ANALIZA A TJLT.
CONŢINUTUL POVESTIRILOR TJLT. (dupâ V. Shentoub, 1981, 1987)
Numele şi prenumele Numele şi prenumele,
subiectului. Data examinării ______
Vârsta Profesia ____________
______________ Nivel de şcolarizare ________________
Profesiunea ____ Vârsta _________
Numărul planşei _________ FACTORII SERIEI A (RIGIDITATE)
Numărul istorioarelor ________' (A.O. CONFUCTUALIZAREINTRA-
Rezumatul (tema) istoriei (istorioarelor) PERSONALA) A. 1. 1. Istorii
construite aproape de tema banală.
2.Recurge la referinţe literare, culturale,
Acţiuni: la vis.
• Realizate: 3.Integrarea referinţelor sociale şi de simţ
-trecute ___ .(+/-/O)
comun.
-prezente ____
-viitoare ___ A.2.
• Gândite: 1.Descrieri detaliate cu acroşaj (sprijin)
-trecute ___ pe Dd şi Ban
-prezente ____
-viitoare ___ .(+/-/O) (sau mai rar evocate, inclusiv a expresiilor
- Verbale: şi posturilor).
.(V-/OJ
-trecute ___ 2.Justificarea interpretărilor prin aceste
-prezente ____ Dd.
-viitoare ___ 3.Precauţii verbale.
4.îndepărtare temporo-spaţială.
Fără acţiune (simplă 5.Precizii cifrice.
descriere). 6.Ezitări între interpretări diferite.
Refuz __• _______ 7.Oscilaţii între expresii de agresivitate şi
________________ de apărare.
8.Meditare.
________________ 9.Anulare.
Deznodământul: 10.Elemente de tipul formaţiei
Soluţii
-reuşite: reacţionale (curăţenie,
-Concluzii (+/-/ o) -eşecuri:
-Concluzii (M.p./M.e.) ordine, ajutor, datorie, economie etc).
(P 11.Tăgăduire.
/t/ 12.Insistare pe fictiv.
î) 13.Intelectualizare (abstracţie,
( simbolizare, titlul dat
M. istorioarei în raport cu conţinutul
p./ manifest).
M. 14.Schimbare bruscă a direcţiei în
e.) cursul istorioarei
(P (însoţita sau nu de pauză în discurs).
/t/ 15.Izolarea elementelor sau a
î) personajelor.
( 16.Dd evocat şi neintegrat.
M. 17.Accent pus pe conflictele intra-
p./ personaie._
M. 18.Afecte exprimate prin mimică.
e.)
Pari deznodământ
Legendă: + = pozitivă; - = negativă; o = neutră
M.p. = mijloace proprii; M.e. =
mijloace exterioare p = parţială; t =
totală; î = îndoielnică

1
1
FACTORII SERIEI B (LABILITATE)
(B.O. CONFLICTUAUZAREINTER-PERSONALĂ)
B. 1. 1. Istorioară construită în jurul unei fantezii personale.
2.Introducerea unor personaje care nu figurează
în imagine.
3.Identificări suple, flexibile şi difuze.
4.Expresii verbalizate ale afectelor, nuanţate, modulate
prin stimuli.
B.2. 1. Intrare directă în povestire.
2.Istorioară pe sărite. Fabulaţie îndepărtată
de imagine.
3.Accent pus pe relaţiile interpersonale. Povestire
în dialog.
4.Expresii verbalizate ale unor afecte puternice
sau exagerate.
5.Gust pentru dramă, teatralism.
6.Reprezentări contrastante, alternanţă între
stări emoţionale opuse.
7.Dus şi întors între dorinţe contradictorii. Sfârşitul
povestirii relevă realizarea magică a dorinţei.
8.Exclamaţii, digresiuni, comentarii,
aprecieri personale.
9.Erotizarea relaţiilor, pregnanta tematicii sexuale
ş;/sau de simbolism transparent.
10.Ataşament pe Dd narcisice (valenţe pozitive
sau negative;.
11.Instabilitate în indicaţii. Ezitare asupra s xului
personajelor.
12.Accent pui pe o tematică a stilului: a merge,
a alerga, a spune, a evita etc.
13.Prezenţa temelor de frică (teamă), catastrofa, vertij
etc. într-un context dramatizat.
FACTORII SERIEI C (INHIBIŢIE)
| Pj. 1. Timp de reacţie lung şi/ sau pauze în timpul povestirii.
2 Tendinţă generală la restricţie.
3.Anonimatul personajelor.
4.Conflicte neexprimate.
5.Povestiri banalizate excesiv, impersonale.
6.Necesitatea de a pune întrebări. Tendinţa spre refuz.
Refuz.
120
7. Evocarea de elemente anxiogene urmate sau
precedate de opriri ale discursului. (F). 1.
Sprijinirea strânsă de conţinutul manifest.
2.Accent pus pe cotidian, pe factual, actual, concret.
3.Accent pus pe „a face".
4.Apel la normele exterioare.
5.Afecte de circumstanţă.
(N). 1. Accent pus pe încercări subiective (non-relaţionale).
2.Referinţe personale sau autobiografice.
3.Afect titlu.
4.Postură semnificativă a afectelor.
5.Accent pus pe calităţile senzoriale.
6.Insistenţă pe repetarea limitelor şi a contururilor.
7.Relaţii speculative.
8.Punerea în imagine.
(M). 1. Accent pus pe o tematică de peirdere, de suport, de
sprijin.
2.Idealizarea obiectului (valenţe pozitive sau negative).
3.Schimbări bruşte.
FACTORII SERIEI D (COMPORTAMENT)
D. 1. Agitaţie motricâ. Mimică şi/sau expresii corporale.
2.întrebări, cerinţe exprimate examinatorului.
3.Critica materialului şi/sau a situaţiilor.
4.Ironie, derâdere.
5.Trage cu ochiul examinatorului.
FACTORIISERIEIE(EMERGENŢAÎNPROCESELEPRIMARE)
E. 1. Perceperea de Dd rare sau bizare.
2. Justificări arbitrare plecând de la aceste Dd.
3.False percepţii.
4.Percepţii de obiecte dezmembrate, îmbueâtăţite
(şi/sau de obiecte deteriorate sau de personaje bolnave,
cu malformaţii).
5.Percepţii senzoriale.
6.„Scotomizarea" obiectelor manifeste.
7.Confuzii de identitate („telescopage" des roles).
8.Instabilitatea obiectelor.
9.Dezorganizarea secvenţelor temporale.
10. Perseverare.
11. Inadecvarea temelor la stimul: Fabulaţii în afară
12!
de ii :ţii, simbolism ermetic.
12.Expresii .crude", brutale, legate de tematici sexuale
sau agresive. Tip 3. (Lizibilitate - MU 1)
13.Expresii ale afectelor şi/sau ale reprezentărilor
masiv legate de o oarecare problematică (ca Predominanţa factorilor şiC
E
incapacitatea, deznodământul, reuşita, megalomania, ■ Apărări masive, afecte şiD masive (pline de
frica, moartea, destrucţia, persecuţia etc). fantasme subiacente)
14.Tulburări verbale, de expresie sintactică (tulburări
ale sintaxei). 3. IPOTEZA PRIVIND ORGANIZAREA STRUCTURALA
15.Discurs vag, nedeterminat, imprecis. Luarea în seamă a elementelor diferenţiale următoare:
16.Asocieri prin consonanţă sau contiguitate, -natura conflictului;
vorbire incoerentă. -natura angoasei;
17.Asociaţii scurte. -tipul de relaţii ale obiectului dominant, stadiul
18.Proiecţie. de fixări-regresii dominante;
19.Percepţia greşită a obiectelor. -modalităţi defensiv-dominante.
20.Căutarea arbitrară a intenţionalităţii imaginii
şi/sau a fizionomiei sau atitudinilor.
21.Suprapunerea obiectului.
1. PROCEDEE PREZENTE

Cf Cn

2. EVALUAREA
MODALITĂŢILOR
DE FUNCŢIONARE
MINTALA
Tip 1. (Lizibilitate +)
•Procedee suple, flexibile şi variate
•Prezenţa factorilor A1 - B1
•Afecte nuanţate
•Istorii structurate
■Rezonanţă
fantasmatică
Tip 2.
(Lizibilitate ±)
■Predominanţa factorilor A2
ş
i
/
s
a 123
u
B
2
ş
i
/
s
a
u
C
ş
i
/
s
a
u
D
•Producţia alterată prin mecanismele
puse în lucru,
care permit o degajare parţială (impact fantasmatic
subiacent)
122
 Testul Tematic de Apercepţie (studiu monografic)

BIBLIOGRAFIE
ABT, L.E., BELLAK, L, Projective Psychology, New York,
Knopf, 1950.
AINSWORTH, D. M., Some proUems ofvalidation of projective
techmques, Brit. J. Med. Psychoi., 1951,24,151-161.
ALLFORT, G.W', Structura şi dezvoltarea personalităţii,
Bucureşti, E.D.P., 1981.
ANASTASI, A., Fields of Applied Psychology, New York,
McGraw-Hill, 1964.
• ANZIEU, D., Problemes poses par la validation des techniques
.projectives, Bul. Psychoi., 1952,6, numero special, 63-79.
ANZIELCD., Les methodes projectives, Paris, P.U.F., 1973.
ARGYLE, M., The Psychology of Interpersonal Behaviour, I
cndon, Penguin Books, 1967.
ARNOLD, M.B., The T.A.T. as a Projective Method, în
P Semeor.cff (rd.), "Personality Assessment", New York, Penguin
BOOKS, 19~0,
AR ON, B:, A Manual for Analysis of the T.A.T., Berkeley,
Willis E. Berg, 1949.
ATKINSON, J.W., Motivatwnal determinants of risk-laking
behaviour, în J.W. Atkinson (ed.), "Motives in Fantasy, Action and
So c i e t y . A Me t h o d o f A ss e s e m e n t a n d S t u d y " , Ne w Yo r k ,
D. van Nostrand Company Inc., 1966.
BATY, M. A., DREGER, R.M., A comparison ofthree methods
of record T.A.T. protocols, Journal of Clinical Psychology, 1975,31, p.
348.
• BELLAK, L., Guidcpour l 'interpretation du T.A. T., Paris, Centre
de Psychologie Appliquee, 1954.
BELLAK, L., A Guide to the Interpretation ofTA. T., New
York, Psychological Corporation, 1947.
BELLAK, L., The T.A.T. and CA. T. in Clinical Use, New York,
Grune and Stratton, 1954.
BELIAK, L., BELLACK, S.S., TheChildren's Apperception Test.
New York, C.P.C., 1949.
BENASSY-CHAUFFARD, C, L'emploi du T.A.T. en psycho-
logie differentielle. Nouvelle methode de correction, Ann. Psychoi., 1951,
50, 603-618.
Î 24 125
Vasăe Preda
BOULANGER-BALLEYGUIER, G., Lapersonalitedes enfants
normaux et caracteriels a travers le test d'aperception C.A.T., Paris,
C.N.R.S., 1960.
BRELET, ?., A propos du nartissisme dans le T.A. T, Psychologie'
francaise, 26,1,1981, 24-38.
BRELET, F., T.A. T. et narcissisme, perspectives dynamiques et
economiques, Psychologie francaise, numero special "Techniques
Projectives II", 28, 2,1983,119-123
• BRELET, F., Le T.A. T. Fantasme et situation projective, Paris,
Dunod, 1986. CHABERT, C, Modalites du fonctionnement psychique
des adolescents ă travers le Rorschach et le T.A. T, Psychologie francaise,
numero special "Techniques Projectives II", 28,2,1983,187-194.
CHABERT, C, Rorschach et T.A. T.: antinomie et
complemen-tarite, Psychologie francaise, numero special
"Cinquantenaire du T.A.T.", 32, 3,1987,141-144.
CHABERT, C, La psychopatologie ă l'epreuve du Rorschach,
Paris, Dunod, 1987.
• CRISTESCU, M., Implicaţii metodologice în prelucrarea datelor
obţinute prin intermediul testului T.A.T., Comunicări la Conferinţa
Naţională de Psihologie, Bucureşti, 1968.
CRISTESCU, M, Testul T.A. T. şi tulburările de comportament,
v ^osmovici (coord.), "Metode pentru cunoaşterea personalităţii ,
privire specială la elevi", Bucureşti, E.D.P., 1972.
CRONBACH, L.J., Essential of Psychological Testing, New \
urk. Harper & Row, 1970.
CSIRSZKA,)., A beUleszkedes diagnosztikcd vizşgMata a Thematic
Apperception Test modositott ertekelesevel, MTA, Pszirhol6giai
Tanulmânyot, voi. XI 1970.
DANA, R.H., Thematic Apperception Test, în C.S. Newmark
(ed.) "Major Psychological Assessment Instruments", Boston, Allyn
&Bacon, 1985,89-134.
DANA, R.H., Thematic Apperception Test Used with
Adolescents, în A.I. Rabin (ed.), "ProjectiveTechniques for Adolescents
and Children", New York, Springer, 1986,14-36.
ENĂCHESCU, C., Elemente de psihologie proiectivă. Bucureşti,
Ed. ştiinţifică, 1973.
FREUD, A., Le Moi et Ies mecanismes de defense. Paris, P.U.F.,
1949.
FREUD, S., Pulsions et destin des pulsions, în "Meta-
psvchologie". Paris, Gallimard (coli Idees), 1968,11-44.
126
— Testul Tematic de Apercepţie (studiu
monopvfic)
FREUD, S., Introduction ă la psychanalyse, Paris, Petite
Bibliotheque Payot, 1965.
FREUU S., Le Moi etla&M "Essais de psychanah/se". Paris,
Petite Bibliotheque Payot, 1981,221-275.
GORI, R., POINSO, Y., Approche psychdhupiistique du TJL.T.,
Bull. Psychol., 1970-1971,24,12-15,713-717.
HAYNAL, A., Sur le probleme de points de contact entre la
i ^ d P i l h r i
gg^ de
l'enfant, 1969,2,537-
HARRISON, R., Thematic Aperception Methods, în
B.B. Wolman (ed.), "Handbook of Clinical Psychology", New York,
McGraw-Hill, 1965.
HENRY, W.E., FARLEY, }., The validity of the Thematic
Apperception Test in study of adolescent personality, Psychological
Monographs, 1959,73,17.
HOLT, R.R., Formal Aspect of the T.A. T, a neglected resource,
Journal of Projective Techniques, 1958,22 (2), 163-172.
• HOLT, R.R., The nature ofT.A.T. stories as a cognitive product,
în Kagan & Lesser, "Con temporar ies Issues in Apperceptive
Methods", New York, Ch. Thomas Publ. edit, 1%1.
HOLT R.R., Methods in Clinical Psychology, voi. I, Projective
Assessment, New York, Plenum Press, 1978.
KAGAN, J., Thematic Apperceptive Techniques xvith Children,
în A. Rabin & M. Haworth (ed.)., "Projective Techniques with
Children", New York, Grune & Stratton, 1960,105-129.
KARON,B.P., TheThernaiicApperception Tcs*,înRabia Al (ed.),
"Assessment with projective techniques", New York, Springer, 1981.
KELLY, G., The Psychology of Personal Constructs, New York,
Norton, 1955.
LAPLANCHE, ]., PONTALIS, J.B., Vocabulaire de
psychanalyse, Paris, P.U.F., 1967.
LAZARUS, R.S., The Stress and Coping Paradigm, în C.
Eisdorfer (ed.), "Models for Clinical Psychopathology", Prentice
Hali, Englewood Cliffc, New Jersey, 1981.
LAZARUS, R.S., FOLKMAN S., The Concept of Coping. în
A. Monat, R. Lazarus, "Stress and Coping: An Anthology", New York,
Columbia University Press, 1991,189-207.
MAMALI, C, Balanţă motivaţională şt coevotufie, Bucureşti,
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981
MARCUS, S., CĂTINA, A., Stilun apreciative. Bucureşti, Ed.
Academiei R.S.R., 1980.
127
Testul Tematic de Ai pe (studiu
M s of
K^£A. Neurob
M..M« gy and
anisme PSychia
psihice try,
demdor 1935,34
tglanm ,289-
coiutita 306.
destres, •
Teză de
doctora
t. MURR
Univers AY,
itatea H.A.,
"Babeş Techniq
- ues for
Bofyai" a
, Cluj- systemat
Napoca ic
, 1995. investig
M atori of
fantasy,
C Joum.
C Psychol.
,
L 1937,3,1
E 15-120.
L
M
URRA
L Y,
A H.A.,
Expiora
N tton of
D Person
ality,
, New
D York,
. Oxford
Univer
C sity
, Press,
1938.
A •
T
K MURR
AY,
I H.A.,
N Themati
c
S Apperce
O ption
N
Test,
Cambri
, dge,
J Harvard
Universi
. ty Press,
W 1943.
Tradus
. în Ib.
, franceză
C de G.
Meunier
L "Manu
A el du
Themat
R
ic
K Aperce
, ption
Test",
R Paris,
. Ed.
Centre
S de
. Psychol.
AppUqu
, ee, 1950.
LOVVE
O
LL, EL,
BRZU
TheAchi
T, J.E.,
evement
BOLIE
Motive,
K,
New
CA.,
York,
Thema
The Free
tic
Press,
Approa
1969.
ches to
MORG
Person
AN,
ality
CD.,
Assess
MURR
ment
AY, H.
vrith
A., A
CMdre
methodj
n and
br
Adolesc
imestiga
ent, în
ting
Knoff
phantesi
H.
es: The
(ed.),
Themati
"The
c
Assess
Apperce
ment of
ption
Child
Test,
and
Archive
Adoles ion et
cent mise en
person place
ality", des
New aspects
York, de la
Guilfor project
d ion.
Press, Bull.
173- de
198,198 Psycho
6. l.,
O 1962,6,
BRZU numer
T, J.E., o
CUMM special,
INGS, 55-62.
J.A., P
The ICHO
projecH T, P.,
ve Les
approac method
h to es
persona d'inves
lity tigatio
assessm n de la
ents: person
An alite, în
analysis H.
of Pieron
themati (red.),
c "Trăit
picture ă de
techniq psycho
ues, logie
School appliq
Psycho uee",
logy tome 2,
Review Paris,
, P.U.F.,
1983,1 1950.
2,414- •
420.
O PIOTR
M OWSKI
B , Z.A., A
R new
E evaluati
D on ofthe
A T.A.T.,
N Psycho-
E analytic
, al
A Review,
. XXXVII
, (2),
L 1950,10
e 1-127.
d P
i REDA,
a V.,
g Testul
n Temati
o c de
s Aperce
t pţie, în
i "îndru
c mător
psihodi
d agnosti
u c', voi.
n,
c Cluj-
a Napoc
r a,
a Univer
c sitatea
t "Babeş
e -
r Bolyai
",
e
1976.
.
P R
a APAP
ORT,
r
D.,
i
Diagn
s ostic
, Psycho
P logical
. Testin
U g, voi.
. 2,
F Chicag
. o,
, Yearbo
1 ok,
9 1946.
4 R
9 APAP
. ORT,
O D.,
MBRE Project
DANE, ives
A., techniq
Distinct ues and
the R
theory OŞCA,
of M.,
thinkin Valoare
g, a şi
Journal limitele
of metodel
Projecti
or de
ve
Techni diagnos
que, 16 tic al
(3), persona
269- lităţii,
275. Revista
R de
APAP psiholo
ORT, gie,
D., 1971,1,
GILL, 99-102
M., R
SCHA O
FER, Ş
R., C
Diagn A
ostic
,
Psycho
logical M
Testing .
, New ,
York, M
Interna e
tiona] t
Univer o
sity d
Press, e
1968.
R d
AUSC e
H DE
TRAU p
BENB s
ERG,
i
N.,
Avant- h
propos o
, d
Psych i
ologie a
franca g
ise, n
Techni o
ques s
projec t
tives i
II, 28 c
(2), ,
1983,9
8-99. B
R
u
TITER.
A-, c
ERON, u
L.D., r
The use e
of the ş
Themati t
c i
Apperce ,
ption E
Test to D
differe .
ntiate P
normal .
from ,
abnorm 1
al
9
groups,
Journ. 7
Abn. 2
Soc. S
Psvchol CHAF
., ER, R.,
1952,47 Projecti
,147- ve
154. Testing
128 and
Psycho
analysis
, New
York,
Interna
tional
Univers
ity
Press,
1967.
S
H
A
P
I
R
O
,
D
.
 , nt, Rev.
N Psychol
e . appll.,
u 1958,8,
r 4,275-
o 341.
t S
i HENTO
c UB, V.,
SHENT
S OUB, S.
t A.,
y Recherc
l he
e experim
s entale et
, clinique
N du
e theme
w "Banal
" dans
Y le
o T.A.T.,
r La
k psichiat
, rie de
B l'enfant,
a 1961,2-
s 3,405-
i 424.
c S
HENT
B OUB,
o V.,
o DEBR
k AY, R.,
s Contrib
, ution
1 du
9 T.A.T.
6 au
5 diagnos
. tic
S diffbren
HENT tiel
OUB, entre
V.,Conf normal
licts et et
structu patholo
re dans gique
le chez
TA.T. l'enfant
chez , La
l'enfant psychia
, Rev. trie de
neurops l'enfant
ychiatri ,
e Enf., 1969,12
1963,11 ,1.
,5- S
6,305- HENT
310. OUB,
S V.,
HENT DEBR
OUB, AY, R.,
V., Fonda
Introdu ments
ction theoriq
theoriq ue du
ueala process
method us
e du T.A.T.,
T.A.T., Bull
Bulleti psychol
n de ., 1970-
Psycho 1971,24
logie, ,12-
26,305, 15,897-
10- 908.
11,1972 S
- HENT
1973,58 OUB,
2-602 V. et
S all.,
HENTO Manud
UB, V., d'utilisa
SHENT tion du
OUB, S. TA T.
A., Approc
Contrib he
ution ă psycha
la nalytiq
recherch ue,
e de la Paris,
validati Dunod,
on du 1990.
T.A. •
T.-.fewi
le SNYDE
dedepo RS, G.,
uilleme Contrib
ution ă ă -
une coordo
etude nator
critique B.
des Zorgo,
testes de Univer
projecti sitatea
on, Enf din
ance, Clu]-
1952,5, Napoca
76-89. , 1973.
S W
NYDE HITEL
RS, G., EY,
■ Y a-t- J.M., A
il un methodj
bon br
usage assessin
du g
TA.T. ? adaplati
', ve ego
Enfanc function
e, ing
1966,1, using
49-69. the
S Themati
TERN, c
E.,Utes Apperce
tdAper ption
ceptim Test,
Themat Journal
iquede of Expe-
Murray rimenta
-TA.T., l
Neucha Educati
tel, on,
Delach 1966,34
aux et ,3,1-21.
Niestle, W
1950. ORCH
• EL,
F.F.,
DUPR
TAKAL EE,
A, M. J.L.,
(ed.), Projecti
Psychos ve
odal Storytel
concepts ling
and the Techni
interpret ques, în
ation CR.
ofinterp Reynol
ersonal ds,
situatio R.W.
ns. Kamph
Some aus
develop (ed.),
mental "Hand
studies, book of
Jyvasky Psycho
lă, Univ. logical
ofjyvas and
kylă,19 Educaţ
77. ional
V Assess
ASS, L., ment
Studiul of
diagnost Childr
ic al en",
integrăr The
ii Guilfor
socialel d Press,
a dan New
cu T.A York,
T, London
Lucrar , 1990.
e de 129
diplom
LS.B.N. 973-9074-34-0