Simbolismul

- curent literar aparut in Franta la sfarsitul sec. al XIX-lea, ca o reactie estetica impotriva parnasianismului (Parnasianismul-aparut
in Franta in a doua jumatate a sec. al XIX-lea, ca o reactie impotriva romantismului, dusese versul la perfectiune formala, dar
deliricizase poezia, golind-o de emotie);
- predecesor:Charles Baudelaire-Corespondente
-manifest literar: articolul Le Symbolisme publicat in 1886 de poetul Jean Moreas, in Le Figaro;
- in Europa, e expresia asa-numitului mal de siecle, generat de civilizatia citadina, moderna, cu angoase, periferii si constiinta
tragica, acuta, a inechitatii sociale;

Trasaturi:
-inclinatia spre stari sufletesti nelamurite, confuze, care, neputand fi formulate clar, sunt transmise pe calea sugestiei
{Mallarme:A numi un obiect inseamna a suprima trei sferturi din placerea poemului...a sugera, iata visul!);
-cultivarea simbolului, definit ca inlocuitor care substituie expresia directa prin intermediul sugestiei si al sinesteziei (punerea in
relatie de echivalenta a unor realitati receptate de simturi diferite-auditiv, vizual, tactil, gustativ, olfactiv:Primavara,/ O pictura
parfumata cu vibrari de violet);
-prezenta corespondentelor (legaturile ascunse dintre senzatii, dintre lucruri);
-cultivarea senzatiilor coloristice, mzicale, olfactive;
-inlocuirea poeziei descriptive (poezia tablou) cu o poezie sugestiva (pretabila la mai multe interpretari);
-lirica a evaziunii, a calatoriilor spirituale in spatii vagi, departate (mari exotice, toposuri ale lumii grecesti-Corint, ale lumii
antice-Babilon, ale exploratorilor-Polul), inaccesibile geografic (Prea departe...-Ion Minulescu);
-preferinta pentru imagini vagi, fara contur;
-muzicalitatea versurilor, obtinuta prin ritmuri si rime perfecte, repetitii, refren (Mallarme: Poezia nu e decat muzica prin
excelenta);
-introducerea in poezie a versului liber.
Reprezentanti:Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stephane Mallarme

Teme si motive simboliste:

-tema generala: conditia nefericita a poetului intr-o societate incapabila sa aprecieze nivelul artei adevarate;
-orasul (element al izolarii), parcul solitar, gradina, odaia (ca toposuri ale domesticului), statui, havuzuri, pasari decorative (pauni,
lebede), natura (loc al corespondentelor), pietre pretioase, tinuturi exotice, parfumuri, instrumente muzicale, iubirea (motiv de
reverie si nevroza), spleen-ul (amestec de plictiseala, dezolare si tristete), singuratatea, tristetea angoasa (neliniste, ingrijorare),
nevroza.

Simbolismul romanesc
-e eterogen, amestecat cu romantism, parnasianism, expresionism;
Etape:
1.Estetico-teoretica (momentul experientelor, al tatonarilor):
-Al Macedonski publica in revista Literatorul mai multe articole, in care vorbeste despre o poezie noua; in cel mai important
dintre acestea, Poezia viitorului(1892), considera ca noua poezie trebuie sa fie muzica si imagine, sa se bazeze pe sugestie;
-alti reprezentanti::Stefan Petica, Dimitrie Anghel.
2.Directia pseudosimbolista de la Viata noua
-teoretician :Ovid Densusianu- propune o poezie citadina, in locul celei samanatoriste.
3.Simbolismul exterior, minulescian
-Ion Minulescu nu este un poet simbolist de substanta, il atrag tehnica si motivele simboliste( mirajul departarilor, , gustul pentru
exotic, efecte sonore obtinute prin utilizarea neologismelor).
4.Simbolismul autentic, bacovian
-George Bacovia este cel mai mare poet simbolist roman;
-simbolism depresiv, expresie a unui spirit inadaptat la societatea vremii;
-prin nelinistea continua ce se desprinde din versurile sale, a fost considerat de critici un poet care a depasit simbolismul,
inscriindu-se tendintele moderniste ale epocii (expresionism).

Universul poetic bacovian

-simbolism depresiv, decadent;
-cele doua dimensiuni ale atmosferei bacoviene (cea exterioara, fizica si cea interioara, metafizica)
configureaza, prin monotonie, repetitie, exasperare, un univers intunecat, inchis, in ciuda dorintei si iluziei
de evadare;
-foloseste frecvent simbolul; prefera culorile intunecate;
-spatiul exterior, targul de provincie, determina sentimentul de claustrare si are cateva repere: parcul,
scoala, catedrala, cafeneaua, carciuma, cazarma, hanul, abatorul;
-spatiul interior (odaie, salon, camera iubitei) nu are functie protectoare, eul liric gasindu-si un vag refugiu
in locuri subpamantene (pivnita, caverna) sau funebre (cavoul, sicriul); camera este scena de parada pentru
spaimele colosale materializate in vedenii, fereastra pecetluind recluziunea (izolarea);
-natura antiidilica reprezentata prin: pasari sugerand prin colorit si glas sfarsitul (corbul), toamna ca ftizie,
primavara (generatoare de nevroze),vara ( cu mirosuri grele si cadavre), fenomene avand ca efect
dezintegrarea/ descompunerea materiei (ploaia, ninsoarea, moina, vantul), o temporalitate a prabusirilor
ultime (amurgul, noaptea, miezul noptii-satanica ora);
-omul poetic bacovian rade hidos, vagabondeaza in speranta gasirii unui spatiu benefic, tremura, plange, se
teme de toti si de toate, isi presimte sfarsitul tragic, implora uitarea si extinctia, bate inversunat in geamul
iubitei.

Elemente ale originalitatii (moderne) in lirica bacoviana

Bacovia depaseste estetica simbolista prin:
- viziunea crepusculara si apocaliptica;
-relatii dizarmonice ale poetului cu lumea exterioara si cu propriul univers psihic;
-principiul disonantei: notarea sunetelor dizarmonice, a zgomotelor suparatoare produse de instrumente
muzicale( flasneta, goarna, tambalul) sau de elementele naturii (hohot, scartait, chiot, vaiet) inlocuiesc
muzicalitatea simbolista;
-categorii negative: spaima, obscuritatea, instrainarea si atractia spre neant, destramarea si grotescul,
anormalitatea, exceptia, sfasierea intre extreme;
-discurs liric ce se imputineaza treptat prin exprimare eliptica, renuntare la determinari adjectivale sau
adverbiale, folosirea obsesiva a unor cuvinte-cheie, a punctelor de suspensie;
-constiinta eului, realitatea ca proiectie a starilor sale de spirit.
-neliniste continua si caderea (sfarsitul)
,