INTRODUCERE

Feromonii (greac - a purta, a informa) mai sunt denumii "hormoni exteriori". Ei

sunt grupri chimice, molecule care chiar n diluii foarte mari, au rolul de a transmite semnalele,
mesajele, diferitelor specii n mediul vieuitoarelor din mediul vegetal i animal.
Aceste substane au un rol important n procesul de comunicare dintre specii, marcarea
de teritorii, gsirea partenerilor n procesul de reproducere, sau de gsire a hranei. Termenul de
"feromon" a fost definit de Peter Karlson, Martin Lscher i Adolf Butenandt.
Feromonii se folosesc n protecia plantelor contra duntorilor. Cu ajutorul lor se produc
diferite "capcane" pentru a distruge insectele duntoare, sau prin perturbarea sistemului lor de
comunicare se mpiedic masculii de a gsi femelele n vederea reproducerii.
Pe lng substanele cu efect mortal combaterile se pot efectua i cu substane atractante
combinate cu dispozitive de ucidere. Astfel de substane pot fi feromonii de sintez.
Feromonii naturali sunt substane chimice care faciliteaz relaiile intraspecifice. Sunt
produi de glande exocrine (majoritatea localizate pe suprafaa corpului) i detectate cu ajutorul
organelor olfactive situate pe antene.
Feromonii transmit informaii legate de anumite activiti biologice ale insectelor, n
funcie de care se clasific n:
- feromoni sexuali, emii de indivizii unui sex (de obicei de femele), cu rol de atragere a
indivizilor de sex opus, n vederea mperecherii;
- feromoni de agregare, care dau semnalul de adunare, la gsirea unor surse de hran (la Ipidae
pentru popularea unor arbori lncezi) sau a unor locuri favorabile pentru depunerea oulor (la
lcuste);
- feromoni de alarm, emii la apariia unui duman (la pduchi i viespi);
- feromoni de marcare a traseului (la furnici);
- feromoni necrofori pentru recunoaterea indivizilor mori i elimina-rea lor dintr-o colonie.
Iniial s-au folosit n experiene feromoni sexuali naturali obinui n perioada zborului
chiar de la o insect forestier (Lymantria monacha). Metoda a fost foarte greoaie din mai
multe motive de aceea s-a trecut la identificarea structurii chimice a feromonilor naturali i
obinerea de feromoni sintetici utilizai n prezent pe scar larg n protecia plantelor, att
pentru depistare (mai ales la nceputul gradaiei, cnd numrul indivizilor este foarte mic), ct i
pentru combatere.
La noi n ar feromonii utilizai n protecia plantelor (att n sectorul agricol, ct i n
sectorul forestier) se produc la Institutul de Chimie din Cluj-Napoca. Pentru speciile din
Lepidoptera predomin feromonii sexuali (Atralym, Atralymon, Atravir etc.) iar pentru
Ipidae cei de agregare (Atratyp), feromoni utilizai n mod curent n producie.
Feromonii sunt furnizai sub form de nade feromonale care apoi se asociaz cu diferite
tipuri de curse. Dei domeniu nou al cercetrii fundamentale i aplicative, pe baza rezultatelor
obinute pn n prezent se apreciaz c importana feromonilor va crete i sunt deja considerai
pesticide ale viitorului.

GENERALITI

La insecte, precum i la alte grupe de animale, ntlnirea partenerilor sexuali fiziologic

api de copulaie nu se face la ntmplare, ci prin intermediul unor mecanisme complexe de
"emisie-recepie" care permit realizarea unor schimburi de informaii ntre indivizi, uneori aflai
la distane destul de mari. Mecanismele chimice de comunicare joaca un rol ecologic foarte
important, fiind specifice i permitnd reperarea precis a partenerilor rspndii n mediul
nconjurtor.
Mecanismele de comunicare dintre indivizii aceleiai specii sunt de natur fizic (unde
sonore, unde electromagnetice, culoarea etc.) i de natur chimic, care au o importan
preponderent (compui chimici).
Feromonii (hormoni purttori de mesaj) sexuali sunt compui chimici care mijlocesc
atracia sexual ntre indivizii de diferite sexe. Denumirea de feromoni a fost utilizat pentru
prima dat, n 1959, de ctre P. KARLSON i I. LUSCHER. Prin feromon, n general, se
nelege un compus chimic emis de un individ i recepionat de un alt individ din aceeai specie,
provocnd o reacie specific individului ce l-a recepionat.
Feromonii sexuali sunt compui biologic activi, care determin atragerea unui sex de
celalalt sex, apropierea indivizilor i tot comportamentul precopulator al acestora. n majoritatea
cazurilor, femela este organismul emitent, iar masculul este individul receptant. Exist i cazuri
n care rolurile sunt inversate. Dintre insectele la care s-au identificat feromoni sexuali,
majoritatea sunt Lepidopterae dup care urmeaz (n ordine descrescnd) ordinele Coleopterae,
Hymenopterae, Orthopterae, Dipterae, Isopterae.
Feromonii sexuali produi de femele au un dublu rol: att de a atrage masculii aflai la
distan, ct i de a-i excita la mperechere cnd au ajuns aproape. Tot feromoni sunt denumii i
compuii chimici produi de masculi pentru a excita femelele. Aceti compui sunt uneori
denumii substane afrodisiace, dei aceasta denumire se folosete cu precdere la produsele
farmaceutice care a dorinele venerice la oameni.
Sub aspect chimic, feromonii naturali ai insectelor sunt formai, de regul, dintr-un
singur compus chimic, foarte rar din amestecuri de mai muli compui. n acest ultim caz,
specificitatea feromonilor depinde de proporia diverilor compui luai n amestec. Cel mai
simplu feromon sexual la insecte este acidul valerianic, produs de femelele viermelui sfredelitor
al sfeclei de zahr, Limonius californicus.
Majoritatea feromonilor sunt esteri, acizi, alcooli sau cetone, cu caten carbonic lung, format
din C -C , cu duble legturi, fapt ce uureaz izomerizarea acestora. Conformaia molecular a
feromonilor are un rol important n activitatea lor biologic.
La orice insect, structura conformaional a feromonului principal are o mare
specificitate. Uneori, schimbri minore n structura molecular a feromonilor anihileaz
activitatea acestora. Uneori izomerii cis i trans ai acelorai compui se comport diferit sub
aspectul activitii feromonale.
Unul din cei mai bine cunoscui feromoni este, fr ndoial, -acidul trans-9-ceto-2decenoic sau substana reginei albinelor, care atrage trntorii (masculii) s se mperecheze cu
regina. Acest acid reprezint numai un singur compus din cei 32 de compui cu structur similar
existeni n capul reginei albinelor. Acidul 9-hidroxi-decenoic are rol nsemnat n stabilizarea
roiurilor de albine lucrtoare.

O parte din feromoni, cum sunt frontalina i exobrevicomina, au o structur ciclic. Ei

nlesnesc copulaia la gndacii din genurile Brevicomis i Ips. Unii derivai ai ciclohexanului sunt
feromonii grgriei capsulei de bumbac, Anthonomus grandis. Pn n prezent s-au identificat
puini feromoni cu structur aromatic. Se pare c fenolul ndeplinete rolul de feromon pentru
larvele unor gndaci de iarb. Fenolul se poate forma n corpul larvelor din tirozina existent n
hrana acestora.
La molia Leucania impuris, rolul de feromon este ndeplinit de aldehida benzoica, iar
la fluturii din genul Danaus, de unii alcaloizi.
Feromonii sexuali se gsesc n cantitate foarte mic la insecte, fapt ce necesit
sacrificarea unui mare numr de indivizi atunci cnd se determin structura lor molecular.
Fiecare larv a femelei de Orygia pseudotsugata (omida proas a bradului), conine aproximativ
40 ng de feromoni n cavitatea abdominal. Au fost necesare 6000 de larve pentru a putea izola i
identifica hormonul lor sexual.
Unii hormoni sexuali ai insectelor se gsesc n diferite specii de plante. Astfel, Dacetatul de borneol se gsete n Gimnospermae. Acest feromon este activ n concentraii de sub
0,07 mg/cm . L-acetatul de borneol are o activitate hormonal a suta parte din activitatea
izomerului D. Numeroase specii de Angiospermae produc compui volatili cu efecte feromonice
asupra vabului american (gndac) Periplaneta americana. Dintre feromonii sintetici, utilizai n
comer, de o atenie sporit se bucur trimedlura i celura, care atrag masculii mutelor ce
populeaz fructele i pepenii din regiunea mediteranean.
Un caz interesant de specificitate il constituie moliile polifenice, ca Antherea
polyphemus, care se pot imperechea exclusiv in prezenta frunzelor de Quercus rubra (stejar
rosu). Analizele efectuate au aratat ca frunzele de stejar emana un compus volatil (trans-2hexanol), care stimuleaza receptorii senzoriali din antenele femelelor declansand astfel eliberarea
feromonului sexual al acestora, care apoi excita si determina masculul sa se imperecheze. Un alt
caz interesant il constituie gargarita trestiei de zahar, Rhabdoscelum obscurus, care nu-si elimina
propriul feromon sexual numai dupa ce s-a hranit cu trestie de zahar. In acest caz, declansatorul
eliminarii feromonului trebuie sav fie un compus chimic neidentificat, existent in trestia de
zahar.
Feromonii moliei stejarului, Archips semiferanus, se gasesc ca atare in frunzele de
stejar, fapt ce grabeste ditrugerea stejerisurilor naturale de catre aceasta molie. Larvele femelelor
de Archips semiferanus isi iau feromonii gata sintetizati din frunzele de stejar, care contribuie in
mod direct la atragerea masculilor. Dupa sosirea masculilor pe frunze, femelele elimina o
cantitate mai mare de feromon pentru a determina masculul sa se indrepte spre organul de
copulatie.
Feromonii sexuali ai insectelor sunt tot mai mult utilizati in agricultura, ca substante
biologic active, eficiente pentru combaterea biologica a insectelor daunatoare, mai ales ca
combaterea chimica a insectelor daunatoare s-a dovedit ca are efecte secundare nedorite:
poluarea mediului, dezechilibrarea biocenozelor datorita lipsei de specificitate a unor compusi
fitofarmaceutici, inclusiv a numeroase insecticide.
Feromonii sunt preferati insecticidelor in combaterea daunatorilor deoarece, avand o
mare specificitate si fiind produsi in cantitati mici, nu au, practic, efecte poluante.
Feromonii sexuali ai insectelor sunt utilizati in agricultura atat pentru aprecierea si
supravegherea populatiei de daunatori, in vederea imbunatatirii prognozei in aplicarea
tratamentelor chimice, cat si in combaterea directa a acestora prin impiedicarea imperecherii
sexelor, fapt ce va determina reducerea treptata a urmasilor si, in final, disparitia daunatorilor.

Impiedicarea imperecheriii insectelor se poate realiza atat prin captarea in masa a

masculilor, cu ajutorul unor capcane ce contin feromoni naturali sau artificiali, din populatia
naturala inainte de omperechere, fie prin impregnarea atmosferei din zona protejata cu feromoni
(concentratii mari) cu scopul de a dezorienta masculii, care astfel ajung in imposibilitatea de a
repera (detecta, sesiza) femelele virgine in vederea imperecherii. Teoretic vorbind, este posibil ca
unele insecte daunatoare sa fie eliminate dintr-o zina oarecare prin captarea masculilor cu
feromoni naturali sau artificiali. In practica, apar numerosi factori care micsoreaza eficienta
momelilor sexuale.
Feromonii sintetici sunt folositi in prezent cu precadere pentru supravegherea
populatiei de daunatori in vederea imbunatatirii prognozelor privind aplicarea si sporirea
eficientei tratamentelor chimice.

STUDIU DE LITERATUR

FEROMONII
Definiie
Feromonii sunt substane chimice capabile de a aciona n afara corpului individului ,de a
secreta un impact asupra comportamentului individului primit.
Dovada de feromoni au fost gsite att n vertebrate si nevertebrate.
Clasificare
Sunt mai multe clasificari de feromoni emise de fiine vii:
FEROMONI SOCIALI DE ORGANIZARE
Aceast transmitere se numete Trofalaxis. Prin intermediul acestor feromoni,informatia
este transmisa, cum ar fi n cazul n care, unde sunt produsele alimentare, n cazul n care exist
un pericol i de asemenea, la speciile de Albine care folosesc acesti feromoni pentru a identifica
nevoile de regina.
FEROMONI CASTE
n general, folosite de insecte ca furnicile si albinele, n timpul procesului de dezvoltare a
acestor specii, exist caste diferite n funcie de nevoile alimentare furnizate de femeie
Femelele lucrtoare tind s-si hrneasc larvele cu acest feromon, n funcie de necesitatile
cuibului.
n cazul n care aduc feromonului pentru 2 sau 3 zile, de la care larva se hraneste va aprea un
lucrtor de sex feminin, n timp ce n cazul n care i furnizeze timp de 5 zile, se constat un
soldat, i, dac este pentru mai mult de 12 de zile, o printesa.

Feromoni sociali de adunare

Coloniile sau cuiburile n care animalele traiesc au propriul lor miros caracteristic, la fel
ca indivizii care triesc acolo.
Un individ intrus ar fi repede recunoscut dupa mirosul lui.

Feromoni de alarm
Folosind mirosul, ei pot avertiza rapid de o prezena inamicului. Glandele care emit
feromonii n aceste insecte sunt situate n abdomen i produce feromonii n concentraii mari,
care rmn n aer, n acest fel avertizeaza restul coloniei.

Feromoni sexuali
Femelele n timpul zborului nuptial, produc mirosurile de atracie pentru brbai pentru
a le ajuta ntlnire i pentru a se mperechea.
La animale, feromonii sexuali indica disponibilitatea animalelor de sex feminine la
reproducere. Masculii pot emite, de asemenea, feromoni care transmit informaii despre speciile
lor i genotipul lor .

 Ali feromoni la oameni

Medicul german Gustav Jger (1832-1917) a fost, probabil, primul care a formalizat
conceptul de feromoni umani, pe care el ea numit "anthropines" (greac anthropos = om).
El ia identificat ca compui lipofili care sunt associate cu pielea si foliculii care
determin urma individual a mirosurilor umane
Puine studii bine controlate tiinifice au fost publicate vreodat care sugereaz
posibilitatea de feromoni la om.
Cel mai cunoscut caz implic sincronizare a ciclurilor menstruale n rndul femeilor, pe
baza indicilor miros - incontient ( efectul McClintock, numit dup investigator principal, Martha
McClintock , de la Universitatea din Chicago).
Prin urmare, acest studiu a demonstrat c exist dou tipuri de feromoni implicati: unu,
produs inainte de ovulatie,care scurteaz ciclul ovarian, iar al doilea, produs doar la
ovulatie,care lungete ciclul".

CARACTERISTICA MOLECULELOR
Dimensiunea general a molelor de feromoni poate fi limitat la aproximativ 5-20 atomi
de carbon i o greutate molecular ntre 80 i 300.
Odat ce ai peste 20 atomi de carbon i cu o greutate molecular de 300, diversitate
devine att de mare i moleculele sunt atat de mari incat nu mai sunt avantajoase.

FEROMONII INSECTELOR
La insecte, precum i la alte grupe de animale, ntlnirea partenerilor sexuali fiziologic
api de copulaie nu se face la ntmplare, ci prin intermediul unor mecanisme complexe de
"emisie-recepie" care permit realizarea unor schimburi de informaii ntre indivizi, uneori aflai
la distane destul de mari.
Mecanismele chimice de comunicare joaca un rol ecologic foarte important, fiind
specifice i permitnd reperarea precis a partenerilor rspndii n mediul nconjurtor.
Mecanismele de comunicare dintre indivizii aceleiai specii sunt de natur fizic (unde
sonore, unde electromagnetice, culoarea etc.) i de natur chimic, care au o importan
preponderent (compui chimici).
n majoritatea cazurilor, femela este organismul emitent, iar masculul este individul
receptant.
Exist i cazuri n care rolurile sunt inversate. Dintre insectele la care s-au identificat
feromoni sexuali, majoritatea sunt Lepidopterae dup care urmeaz (n ordine descrescnd)
ordinele Coleopterae, Hymenopterae, Orthopterae, Dipterae, Isopterae.
Este general acceptat faptul c mperechere n gndacii de fin din genul Tribolium
este mediat de feromoni de agregare. Producia situsului feromonilor n gandacii din genul T.
este considerat a fi glandelor pe partea ventral a femurului.
Experimentele comportamentale au fost efectuate folosind extracte din gndaci din
diferite pri ale corpului corpului, pentru a putea investiga raspunsurile gandacilor la buchetul
complet de de mirosuri eliberate de aceastea.
n experimentele noastre, femele dar nu brbai au fost atrai de mirosurile volatile
produse de sexul masculin, care corespunde definiiei de un feromon sexual, mai degrab dect
unui feromon de agregare. Imaginile SEM confirm apariia de glande pe toate cele trei perechi
de picioare de de sex masculin confusum T., dar experimentele comportamentale arat c
femeile sunt atrase nu numai la extrasele de sex masculin din picioare, dar, de asemenea, la
extrasele ntregului corp i extracte de organe, fr picioare.
Aceste date sugereaz c acesti compusi atractivi ale acestei specii, sunt produsi nu
numai de glandele de pe femur dar i de alte locatii ale corpului. Astfel, sistemele de feromoni
implicate n mperecherea gndacilor de fin poat fi mai complexe dect cela rraportate
anterior i difer ntre specii strns nrudite.

Rolul feromonilor sexuali

Feromonii sexuali produi de femele au un dublu rol: att de a atrage masculii aflai la
distan, ct i de a-i excita la mperechere cnd au ajuns aproape.
Aceti compui sunt uneori denumii substane afrodisiace, dei aceasta denumire se
folosete cu precdere la produsele farmaceutice care a dorinele venerice la oameni.
Sub aspect chimic, feromonii naturali ai insectelor sunt formai, de regul, dintr-un
singur compus chimic, foarte rar din amestecuri de mai muli compui.
n acest ultim caz, specificitatea feromonilor depinde de proporia diverilor compui
luai n amestec.

Cel mai simplu feromon sexual la insecte este acidul valerianic, produs de femelele
viermelui sfredelitor al sfeclei de zahr, Limonius californicus.

Tabelul 1. Principalii feromoni sexuali ai insectelor

Denumire

Structura
Sex

Acid valerianic

Specia
productoare

Limonius
californicus

CH -(CH ) -COOH

Acid trans-9O
ceto-2CH -C-CH ) -CH=CH-COOH
decenoic

Apis mellifera

Acetat cis-7dodecenilic

CH -(CH ) -CH=CH-(CH ) -O-CO-CH

Cabbage looper

Acetatcis-8dodecenilic

CH -(CH ) -CH=CH-(CH ) -O-CO-CH

Grapholitha
molesta

Acetatcis-11tetradecenilic

CH -CH -CH=CH-(CH ) -O-CO-CH

Archips
semiferanus

Acetat
hexadecanilic

CH -(CH ) -O-CO-CH

Acetatcis-11octadecenilic

CH -(CH ) -CH=CH-(CH ) -O-CO-CH

Lycorea ceres

Majoritatea feromonilor sunt esteri, acizi, alcooli sau cetone, cu caten carbonic lung,
format din C-C,cu duble legturi, fapt ce uureaz izomerizarea acestora. Conformaia
molecular a feromonilor are un rol important n activitatea lor biologic.

La orice insect, structura conformaional a feromonului principal are o mare

specificitate. Uneori, schimbri minore n structura molecular a feromonilor anihileaz
activitatea acestora. Uneori izomerii cis i trans ai acelorai compui se comport diferit sub
aspectul activitii feromonale.
-acidul trans-9-ceto-2-decenoic sau substana reginei albinelor, care atrage trntorii (masculii)
s se mperecheze cu regina.

Acidul 9-hidroxi-decenoic are rol nsemnat n stabilizarea roiurilor de albine lucrtoare.

O parte din feromoni, cum sunt frontalina i exobrevicomina, au o structur ciclic. Ei nplinesc
copulaia la gndacii din genurile Brevicomis i Ips.

Unii derivai ai ciclohexanului sunt feromonii grgriei capsulei de bumbac,

Anthonomus grandis.
Pn n prezent s-au identificat puini feromoni cu structur aromatic. Se pare fenolul
ndeplinete rolul de feromon pentru larvele unor gndaci de iarb.
Fenolul se poate forma n corpul larvelor din tirozina existent n hrana acestora.
La molia Leucania impuris, rolul de feromon este ndeplinit de aldehida benzoica, iar la
fluturii din genul Danaus, de unii alcaloizi.
Fiecare larv a femelei de Orygia pseudotsugata (omida proas a bradului), conine
aproximativ 40 ng de feromoni n cavitatea abdominal.
Au fost necesare 6000 de larve pentru a putea izola i identifica hormonul lor sexual.

Utilizarile feromonilor sexuali ai insectelor

Feromonii sexuali ai insectelor sunt tot mai mult utilizati in agricultura, ca substante
biologic active, eficiente pentru combaterea biologica a insectelor daunatoare, mai ales ca
combaterea chimica a insectelor daunatoare s-a dovedit ca are efecte secundare nedorite:
poluarea mediului, dezechilibrarea biocenozelor datorita lipsei de specificitate a unor compusi
fitofarmaceutici, inclusiv a numeroase insecticide.
Feromonii sunt preferati insecticidelor in combaterea daunatorilor deoarece, avand o
mare specificitate si fiind produsi in cantitati mici, nu au, practic, efecte poluante.
Feromonii sexuali ai insectelor sunt utilizati in agricultura atat pentru aprecierea si
supravegherea populatiei de daunatori, in vederea imbunatatirii prognozei in aplicarea
tratamentelor chimice, cat si in combaterea directa a acestora prin impiedicarea imperecherii
sexelor, fapt ce va determina reducerea treptata a urmasilor si, in final, disparitia daunatorilor.
Feromonii reprezint un grup de substane produse de insecte, n general de toate
animalele, prin care se realizeaz un schimb de mesaje ntre indivizii aceleiai specii. Feromonii
codific un volum mare de informaii legate de diferite activiti biologice ale insectelor i
determin un comportament adecvat la indivizii receptori. La insectele sociale, gama feromonilor
este mult mai larg comparativ cu insectele solitare.
ntruct gama mesajelor transmise de ctre feromoni este foarte extins, o clasificare
complet i mai ales definitiv a acestora este nc greu de realizat. Cea mai accesibil i
operant este clasificarea bazat pe criteriul naturii rspunsului declanat de feromon n
organismul receptor. Exist 2 categorii mari de feromoni:
Feromoni de dezvoltare, care determin n organismele receptoare modificri ale
dezvoltrii sau metabolismului. Din aceast categorie fac parte feromonii care regleaz
raporturile din interiorul coloniilor de insecte sociale.
Emii de ctre matc, ei determin atrofia organelor genitale ale albinelor lucrtoare sau
diferenierea n caste a termitelor.
Feromoni de aciune, care declaneaz la organismele receptoare unele aciuni sau
schimbri de comportament. Dintre ei amintim cteva categorii, dintre care unele prezint o
deosebit importan:
feromoni de marcaj, cu ajutorul crora insectele sociale traseaz itinerariul de deplasare a
coloniei ctre o nou surs de hran
feromoni de agregare, caracteristici n primul rnd pentru insectele sociale, dar i pentru
lcuste i alte categorii de insecte. Emii de ctre matc, ei asigur coeziunea coloniei de
albine. Feromoni de agregare emit i lcustele cnd gsesc locuri propice pentru
depunerea oulor sau carii de scoar la gsirea doborturilor de vnt n scopul instalrii
populaiei
feromoni de alarm, emii la apariia unui duman, determin dispersarea imediat a
coloniei de afide. O alt categorie de feromoni de alarm sunt i cei care determin
mobilizarea la lupt mpotriva dumanilor care atac coloniile de albine sau viespi
feromoni de ovipoziie. Larvele narului Aedes atropalpus secret o substan care
stimuleaz apropierea i depunerea oulor de ctre femelele aparinnd aceleiai specii,
substana emis indicnd de fapt prezena unui loc propice de depunere a oulor, loc n
care viitoarele larve au toate condiiile pentru a ajunge la deplina dezvoltare
feromoni necrofori. n cursul procesului de descompunere a corpului furnicilor iau
natere amestecuri de acizi grai care au funcia de feromoni mortuari, semnalnd

10

membrilor vii ai coloniei prezena indivizilor mori i determinnd ndeprtarea acestora

din furnicar
feromoni de recunoatere a cuibului i membrilor coloniei au fost identificai la furnicile
din specia Solenopsis invicta i se pare c asemenea substane sunt n general prezente la
toate speciile de insecte sociale
feromoni de termoreglare a atmosferei din cuiburi au fost identificai n cazul unor specii
de viespi. Este foarte probabil c temperatura din stupii de albine s fie reglat tot
feromonal, cel puin ntre anumite limite
feromoni sexuali, mediind relaiile de natur sexual dintre indivizii fiziologic api pentru
reproducere; sunt grupa cea mai numeroas i mai bine studiat de feromoni. Sunt
cunoscui n special la insecte, dar au fost semnalai i la crustacee, peti, batracieni,
reptile, mamifere i chiar la plante. Dintre feromonii sexuali se delimiteaz 3 subgrupe:
atractani sexuali. Sunt feromoni emii de ctre indivizii aparinnd unui sex i au rolul
de a atrage sexul opus n vederea realizrii mperecherii
afrodiziaci. Sunt feromoni care au rolul de a excita partenerul sexual i de a-l determina
s accepte copulaia
repeleni sexuali. Sunt un grup care par a avea un rol practic foarte important. S-a
constatat c la unele specii de nari, masculii nu ncearc s se mperecheze cu femelele
care au realizat copulaii anterioare, deoarece lichidul spermatic transferat cu ocazia
primei copulaii, conine substane care, acionnd pe cale olfactiv, sunt avertizoare sau
repelente pentru ali masculi aflai n cutarea partenerelor de mperechere.
Feromonii, indiferent de informaiile pe care le codific i de
comportamentul pe care l induc, au urmtoarele caractere comune: sunt produi i sunt activi n
cantiti foarte mici, sunt foarte volatili, pot determina un rspuns comportamental cu un singur
compus sau un amestec de compui. Unii compui au efect sinergic, inhibitor sau
multifuncional. Compuii cu rol multifuncional au efect sinergic n cantiti foarte mici i
inhibitor n cantiti mai mari, aa cum sunt unii compui ai feromonului de agregare la gndacii
de scoar.
Rata transferului i volumul de informaie transmis prin intermediul feromonilor poate fi
maximalizat pe diferite ci: prin existena unor glande feromonale complexe, complexitatea
chimic sau amestecul de substane, modificrile de concentraie, modificrile comportamentale
determinate de fotoperiodism, periodicitate anual. Comunicarea prin feromoni este influenat
ntr-o foarte mare msur de factorii endogeni i de factorii externi.
Producerea i emisia feromonilor la insecte
Sistemul feromonal la insecte are 3 componente distincte: sinteza, emisia i recepia
feromonilor. Toate 3 la un loc formeaz calea chimic de transmitere a informaiilor ntre
indivizii unei specii. Primele 2 componente aparin unui grup de indivizi dintr-o populaie. Acest
grup poate fi format din caste diferite care secret feromoni de marcare, de urm, de alarm, de
comunicare intracolonial sau de unul din sexe n cazul feromonilor sexuali i de agregare.
Insectele emitoare posed glande specializate n producerea diferitelor tipuri de feromoni i un
sistem de emitere a acestora. Cea de-a 3-a component este caracteristic pentru indivizii care
recepioneaz feromonii produi de emitor i care manifest o reacie de rspuns. Acetia sunt

11

numii indivizi receptori i sunt nzestrai cu organe olfactive specializate. n unele cazuri un
individ nu poate fi dect fie emitor, fie receptor, ca de exemplu indivizii care secret feromonul
sexual i matca albinelor. Insectele care secret feromon de marcare, de urm, de alarm, pot fi
att emitor ct i receptor.
Feromonii la insecte sunt produi de glande exocrine, specializate n sinteza acestei
categorii de substane cu rol n comunicarea intraspecific. La majoritatea speciilor, glandele
provin din celule epidermale modificate, exist ns specii la care glandele i au originea n
epiteliul tubului digestiv sau sunt localizate n cavitatea corpului, n diferite regiuni. Indiferent de
originea sau de locul unde sunt situate aceste glande, toate i vars produsul de secreie la
exterior.
Producerea feromonilor
Producerea diferitelor tipuri de feromoni la insecte este n strns corelaie cu felul i
durata activitii biologice n care ei sunt folosii ca mijloc de transmitere a informaiilor n
comunicarea intraspecific. Feromonii de urm, de marcare, de alarm i feromonii de
comunicare la insectele sociale sunt secretai pe toat durata vieii indivizilor, pe cnd feromonii
sexuali i de agregare numai n anumite perioade ale vieii. Feromonii sexuali sunt secretai
numai n perioada de reproducere, iar cei de agregare n perioada n care insectele se adun n
grupuri. Gndacii de scoar produc feromoni de agregare n perioada n care migreaz pe o alt
gazd, unde ntemeiaz o nou colonie. Aici se realizeaz un anumit raport al sexelor i o
anumit densitate. La insectele solitare, indivizii se adun n grupuri numai n perioada
mperecherii. Sunt cazuri n care feromonul sexual contribuie i la formarea grupurilor de
indivizi ce se reproduc ntre ei. Ei contribuie la formarea roiului de insecte i meninerea lui pe
toat durata migrrii.
Producerea feromonilor n glande este n strns corelaie cu creterea celulelor
glandulare i cu proliferarea reticulului endoplasmatic neted. La femelele de Argyrotaenia
velutinana, celulele glandulare devin adulte morfo-funcional la 2 zile dup apariia adulilor. La
speciile la care adulii nu se hrnesc dup ieirea din nveliul pupal, glanda feromonal i
ncepe activitatea secretoare nc din stadiul de pup. Femelele elibereaz feromon sexual la
circa 1-3 ore dup ce apar, urmnd apoi mperecherea.
La femelele de Periplaneta americana, producerea feromonului sexual ncepe la 2-3 zile,
ns n cantiti foarte mici. La aceast vrst femelele sunt imature sexual. Ajung la maturitate
sexual la vrsta de 9 zile cnd crete i cantitatea de feromon produs.
Localizarea i activitatea glandelor difer de la un grup la altul de insecte, de la o specie
la alta, fiind n corelaie cu tipul de feromoni produi i cu modul de emisie al acestora.
Emisia feromonilor
Feromonii fiind implicai n schimbul de mesaje intraspecifice ce au loc n decursul
desfurrii unor activiti biologice, eliberarea lor n mediul extern este sincronizat riguros cu
activitile respective. Ei sunt secretai i depozitai n glande pn n momentul n care insecta
desfoar o anumit activitate care necesit comunicarea cu ceilali indivizi conspecifici.
Feromonii sexuali sunt eliberai n mediu de indivizii emitori n perioada de
reproducere. Emisia maxim de feromon coincide cu perioada optim de mperechere. Cantitatea

12

emis n timp, corespunde cu concentraia optim la care, marea majoritate a partenerilor de sex
opus rspund adecvat.
Feromonii de agregare la scolitide sunt emii n perioada n care gndacii tineri nou
aprui migreaz pe o alt gazd, unde formeaz o nou colonie. Unele specii de lcuste,
lepidoptere, care execut migraii n stadiul de adult, emit feromoni de agregare la nceputul i pe
tot parcursul migraiei. Cnd procesul de migraie s-a ncheiat, emisia de feromon nceteaz.
Insectele care folosesc feromonii de urm n deplasrile zilnice pentru cutarea hranei,
emit feromonul respectiv numai n timpul acestor deplasri.
Feromonii de alarm sunt emii de insecte numai cnd sunt n pericol.
Dac sinteza feromonilor este un proces continuu, din momentul maturizrii glandei i de
mai lung durat, emisia lor este de scurt durat i corelat cu diversele activiti pe care le
desfoar insectele i cu anumite situaii date. Emisia feromonilor implic mecanisme
fiziologice mult mai fine i precise, rolul principal avndu-l factorii fiziologici.
Influena factorilor interni i externi asupra producerii i emisiei feromonilor
Producerea i emisia feromonilor sunt procese fiziologice ce se gsesc sub un control
riguros al factorilor interni. Fiind implicai n transmiterea unui volum mare de informaii care
induc reacii de rspuns imediate la indivizii receptori, reacii adecvate i stereotipe caracteristice
pentru anumite activiti biologice, modelul sintezei i emiterii feromonilor este nscris n codul
genetic i se transmite ereditar. Desfurarea tuturor activitilor biologice se face ns n
anumite condiii de mediu, care la rndul lor exercit o influen mare asupra acestora i implicit
asupra sistemului feromonal.
Componentele sistemului feromonal sunt sincronizate funcional i rspund n mod
asemntor aciunii factorilor interni i de mediu, n raport cu cerinele biologice ale indivizilor
i ntr-o mai mare msur cu cele ale populaiei.
Factorii interni
Principalii factori interni care au influen asupra sintezei i emisiei feromonilor sunt
ritmul circadian, vrsta, mperecherea, efectul de grup. Ei pot aciona separat sau simultan, n
strns corelaie cu factorii de mediu.
Ritmul circadian
Sunt puine specii de insecte care nu manifest ritmicitate circadian n reproducere.
Marea lor majoritate i desfoar activitatea de reproducere ritmic. La aceste insecte emiterea
feromonului are loc i atinge valoarea maxim, ntr-o perioad circadian caracteristic pentru
fiecare specie n parte. La Adoxophyes fasciata exist 2 perioade maxime de cretere a
coninutului feromonal n glande, n decursul a 24 ore. Un maximum este n scotofaz, n jurul
orei 4. Atunci ncepe i emiterea feromonului i corespunde cu perioada circadian de
reproducere. Al 2-lea este n jurul orei 12, n fotofaz.
La speciile simpatrice, ritmicitatea activitii feromonale i de reproducere n general este
mult mai evident. Un astfel de exemplu l constituie speciile de lepidoptere saturnide din
genul Callosamia. Femelele de C. securifera emit feromonul sexual ntre orele 10 a.m i 15-16

13

p.m. ncepnd de la aceste ore i pn la apusul soarelui, emit feromonul femelele de C.

promethea.
Ritmul circadian al activitii feromonale prezint multe avantaje pentru insecte, n
special pentru cele care triesc n locuri deschise i sunt expuse direct variaiilor circadiene ale
factorilor climatici. Insectele elibereaz feromonii folosii n desfurarea diferitelor activiti
biologice n perioada n care condiiile de mediu sunt optime. n cazul speciilor simpatrice,
activitatea ritmic de emitere a feromonului sexual constituie unul din mecanismele de izolare
reproductiv.
Sunt puine specii care se pare c nu au o activitate feromonal ritmic. Un exemplu l
reprezint Bombyx mori, la care femelele continu s elibereze feromon la scurt vreme de la
apariie pn cnd se mperecheaz sau pn depun ou sterile, indiferent de perioada zilei.
Vrsta
Vrsta este un alt factor care influeneaz producerea i eliberarea
feromonilor, n special a feromonului sexual. Dac feromonii de marcare, de urm, de alarm
sunt produi nc din stadii tinere, feromonul sexual este produs numai n stadiul de adult, n
perioada de reproducere.
Procesele fiziologice de maturizare a sistemului feromonal sunt ntr-o strns corelaie cu
procesele de maturizare sexual la ambele sexe. Sistemul feromonal sexual devine funcional n
perioada de reproducere, fiind implicat n una dun fazele acesteia.
La speciile la care adulii apar maturi sexual i se reproduc dup cteva ore fr a se
hrni, sistemul feromonal este funcional n momentul apariiei lor. La cele la care adulii apar
imaturi sexual, sistemul feromonal este incomplet dezvoltat. Glandele secret feromon n
cantiti foarte mici sau deloc, femelele nu adopt postura de chemare caracteristic emiterii
feromonului, masculii nu sunt receptivi i nu manifest comportamentul de mperechere.
Vrsta la care activitatea feromonal ncepe i ajunge la producia maxim de feromon
difer de la o specie la alta. n toate cazurile ns se constat o cretere progresiv a cantitii de
feromon secretat i emis pn cnd se atinge o valoare maxim, apoi urmeaz o scdere mai mult
sau mai puin rapid. Att creterea ct i scderea ratei sintezei i emiterii feromonului sunt n
corelaie cu vrsta.
La unele specii, ca de exemplu Argyrotaenia velutinana, Lasioderma sericorne, femelele
ncep s produc i s emit feromon nc din prima zi. Producia maxim este atins la 2-4 zile,
dup care scade cu vrsta.
Exist specii la care creterea produciei glandelor feromonale este mai lent, avnd o
perioad individual lung de activitate. Femelele de Dacus oleae ncep s emit feromon sexual
la vrsta de o zi. Rata emiterii i deci i sinteza crete progresiv cu vrsta, atingnd valoarea
maxim dup 7-11 zile. Se menine la aceast valoare ridicat nc 5-7 zile.

mperecherea
Producerea i emisia feromonului sexual mai este influenat i de mperechere. Aceast
influen se manifest diferit, n funcie de biologia reproducerii speciilor. La speciile cu femele
monogame, producerea i eliberarea feromonului sexual nceteaz dup mperechere.
Femelele acestor specii dup mperechere nu mai adopt postura de chemare, postur
caracteristic pentru emiterea feromonului. Printre coleoptere exist specii monogame, la care
masculii secret feromon sexual. La acestea s-a observat c femelele care s-au mperecheat i

14

pierd atracia fa de feromonul sexual mascul. Femelele de Anthonomus grandis, dup

mperechere, nu mai sunt atrase de extract, de feromon sau de masculi virgini.
Femelele speciilor poligame produc i emit feromon i dup mperechere. Exist specii la
care femelele emit feromon n perioada circadian de activitate imediat urmtoare. La altele,
urmeaz o perioad n care emisia feromonului este ntrerupt, iar femelele nu mai sunt imediat
receptive la o nou mperechere. Femelele de Dacus oleae, dup prima mperechere, pierd
atractivitatea pentru cel puin 6 zile.
Densitatea populaiei
Densitatea are un efect diferit de la o specie la alta, influena ei asupra sintezei i emisiei
feromonilor a fost mai puin studiat. S-a constatat c masculii de Anthonomus grandis inui n
grup emit mai puin feromon sexual, comparativ cu cei inui izolai.
La masculii izolai crete rata sintezei i emiterii feromonului sexual dac n apropiere se
gsete o femel. n schimb, la femelele de Tenebrio molitor, sinteza i emisia feromonului
sexual crete cnd sunt inute n grupuri, comparativ cu cele izolate.
Factorii externi
Principalii factori de mediu care pot modifica producerea i emisia feromonilor sunt
natura hranei, lumina, temperatura i viteza vntului.
Natura hranei
La multe specii de insecte constituie un factor determinant n producerea i emiterea
feromonilor. Gndacii de scoar din genul Ips nu produc feromon de agregare dac nu se
hrnesc n prealabil cu hrana la care s-au adaptat. Masculii care atac primii o nou gazd mai
nti se hrnesc, n hran gsindu-se substanele precursoare ale feromonului.
Dup o perioad de hrnire, glanda feromonal secret feromonul de agregare care este
eliberat la exterior, atrgnd restul coloniei de gndaci. Speciile genului Dendroctonus, dup
alegerea noii gazde, mai nti produc i elibereaz feromonul, apoi ncep activitatea de hrnire.
i la Dendroctonus, precursorii feromonali se gsesc tot n hran, ns sunt preluai n stadiul
larvar i depozitai n esutul adipos pn la formarea adulilor.
Influena hranei asupra producerii de feromon a fost observat i la specii de lepidoptere.
Specia Archips semiferanus produce i elibereaz feromon sexual numai n prezena frunzelor de
stejar, planta-gazd a larvelor. Mirosul frunzelor stimuleaz producerea i eliberarea
feromonului.
Se pare c la toate speciile, substanele precursoare din care se sintetizeaz feromonii sunt
preluate din hran. Hrana influeneaz n mare msur att cantitativ ct i calitativ producerea
de feromon.
Influena hranei asupra producerii i emiterii feromonului sexual se manifest ntr-o
foarte mare msur la insectele monofage i oligofage i mai puin sau deloc la cele polifage.
Pentru insectele monofage, aciunea hranei asupra comportamentului feromonal i n general de
reproducere, reprezint un caracter adaptativ favorabil, care grupeaz adulii n perioada de
reproducere n locuri n care este prezent planta-gazd. n acest fel, este asigurat hrana pentru
generaia urmtoare. La insectele polifage care au un spectru larg al bazei trofice, nu s-a realizat
aceast corelaie ntre plantele gazd i desfurarea comportamentului de reproducere. Hrana

15

necesar progeniturii care reprezint generaia urmtoare fiind format din mai multe specii
gazde, poate fi gsit cu uurin de larve.
Lumina
Cercetrile referitoare la aciunea luminii au vizat influena pe care o are asupra emiterii
feromonului sexual. Lumina poate influena emiterea feromonului n special la insectele nocturne
i crepusculare i acioneaz cu preponderen prin intensitate. n general, insectele nocturne
emit feromonul sexual la intensiti luminoase sub 1 lucs. Intensitatea luminoasa optim pentru
emiterea feromonului la insectele nocturne este de 0,3 luci, asemntor cu intensitatea
luminoas dintr-o noapte cu lun. La Trichoplusia ni, specie nocturn, emiterea feromonului
sexual atinge valoarea maxim la intensitatea de 0,3 luci. Speciile crepusculare au o toleran
mai mare fa de intensitatea luminoas. Femelele de Mamestra brassicae manifest un
comportament normal de emitere a feromonului sexual la intensiti luminoase cuprinse ntre 0,3
20 luci. Un numr redus de femele au rmas n postura de chemare continund s emit
feromon la 350 luci. Un comportament similar s-a observat i la Anagasta kuhniella, durata
individual a emiterii feromonului sexual a fost aceeai la intensiti luminoase de 1, 40, 200
luci.
Temperatura
La Holmelina immaculata, temperatura scazut de +15C induce comportamentul de
emitere a feromonului n fotofaz, cu toate c specia este nocturn. Modificarea periodicitii
emiterii feromonului sub aciunea temperaturii a fost observat i la alte specii de lepidoptere i
este posibil ca acelai efect s-l aibe la toate speciile de insecte.
Viteza vntului
Influeneaz perioada de emitere a feromonului i n special a duratei acesteia, putnd
provoca o inhibiie total. La femelele de Trichoplusia ni perioada de emitere a feromonului este
de 2 ori mai mare cnd viteza curenilor de aer este ntre 0,3 1 m/sec, dect ntr-o atmosfer de
calm total. Viteze crescnde peste 1 m/sec, au determinat o scdere a perioadei de emitere a
feromonului, iar la 4 m/sec s-a produs o inhibiie total. Viteza vntului influeneaz i distana
de comunicare prin feromon. La viteze mari, distana de comunicare scade, datorit dispersrii
rapide i dilurii feromonului. Speciile s-au adaptat i pot utiliza feromonul ca mijloc de
comunicare la viteze diferite.
S-a observat c femelele de Trichoplusia ni, la viteze foarte sczute ale curenilor de aer,
emit feromon pe o perioad mai lung de timp. n acest fel crete ansa ca masculii s localizeze
femelele cu ajutorul urmei de feromon. La viteze sczute, dispersia feromonului se face mai ncet
i trece o perioad mai lung de timp ntre emiterea i recepionarea feromonului.
Valorile optime ale condiiilor de mediu la care insectele produc i elibereaz feromonii
sexuali corespund cu optimum condiiilor la care speciile s-au adaptat i i desfoar activitatea
de reproducere. Factori de mediu pot deveni factori limitani ai activitii feromonale la insecte,
atunci cnd valorile lor se ndeprteaz mult de limitele optime.

16

Transmiterea feromonilor n mediul extern

n mediile n care sunt emii feromonii se formeaz urme aeriene, terestre sau acvatice.
La insecte se formeaz urme aeriene la speciile care se deplaseaz prin zbor, iar la cele care se
deplaseaz prin mers, urme terestre.
Urmele aeriene se formeaz pe 2 ci: prin micarea brownean i cu ajutorul curenilor de
aer. Micarea brownean este eficace numai pe distane foarte mici i n absena curenilor de
aer. Micarea brownean este puin important pentru comunicarea feromonal la insecte.
Moleculele substanelor cu greutatea molecular cuprins ntre 100 i 300 se pot deplasa numai
n proporie de 10% pe o distan de 1 cm, n timp de o secund, prin micarea brownean.
Principala cale de dispersie a feromonilor i de formare a urmelor aeriene o reprezin
curenii de aer. Feromonii sunt transportai n direcia n care se deplaseaz aerul, formnd o
urm aerian alungit. Distana pe care stimulul chimic este transmis pe aceast cale crete foarte
mult. Urma aerian de feromon nu are o mas uniform de molecule. Are o structur
filamentoas, care i schimb forma i prezint ntreruperi pe msur ce se ndeprteaz de sursa
de emitere. Diametrul urmei crete cu distana, iar densitatea moleculelor de feromon scade. Cea
mai mare densitate este lng surs. Pe traiectul urmei se realizeaz un gradient de concentraie,
cu ajutorul cruia insecta-receptoare se orienteaz spre insecta-emitoare.
La speciile de furnici, termite, unele coleoptere, n special la carabide, urmele de feromon
sunt depuse pe sol sub form de linii sau pete. Urma care se formeaz nu este ns o adevrat
linie pe substrat, ci un tunel de vapori produs de evaporarea n aer a moleculelor de feromon.
n cazul urmelor terestre, moleculele de feromon se mprtie prin micarea brownean formnd
tunelul de vapori care are ca ax linia pe care a fost depus feromonul. i la urmele terestre, se
formeaz un gradient de concentraie, cea mai ridicat concentraie a moleculelor de feromon
fiind de-a lungul axei. S-a constatat c la furnica Solenopsis saevissima, spaiul activ al tunelului
de feromon are o raz de 1 cm.
Feromonii produi de insecte sunt dispersai n mediul nconjurtor, n special cu ajutorul
curenilor de aer, formnd urme aeriene cu ajutorul crora insectele receptoare se pot orienta. i
urmele terestre sunt de fapt tot urme aeriene, deoarece moleculele de pe substrat se evapor n
atmosfer formnd o dr aerian la suprafaa solului.

Perceperea feromonilor la insecte

Simul olfactiv la insecte a atins un nalt grad de dezvoltare i perfecionare comparativ
cu celelalte grupe de animale. mpreun cu simul vizual, simul olfactiv joac un rol foarte
important n supravieuirea speciilor.
Stimulii chimici sunt implicai n toate activitile insectelor: hrnire, mperechere,
ovipozitare, orientare, ngrijirea progeniturii, coordonarea activitilor colective la insectele
sociale.
Gradul de dezvoltare al organelor receptoare olfactive difer n raport cu modul de via
al insectelor, cu complexitatea relaiilor lor cu indivizii conspecifici i cu factorii de mediu, cu
perioada circadian de activitate.

17

Organele olfactive sunt mult mai diversificate fiziologic i prezint o foarte mare acuitate
la insectele sociale i insectele nocturne. La acestea, simul vizual este folosit n mic msur,
datorit condiiilor de lumin insuficiente care exist n cursul nopii sau n cuibul coloniilor. n
schimb, comunicarea chimic este mult mai eficient.Au capacitatea de a recunoate numeroase
i variate mirosuri. La insectee sociale coeziunea grupului, coordonarea activitilor membrilor
coloniei, se face ntr-o foarte mare msur cu ajutorul stimulilor chimici percepui cu organele
olfactive.
Insectele care duc o via solitar i se deplaseaz puin, cum sunt multe specii parazite
pe animale sau plante, au simul olfactiv mai puin dezvoltat. Adesea este folosit numai n
relaiile cu gazda sau n relaiile cu cele dou sexe n perioada de reproducere.

Procesele fiziologice de percepere

Perceperea feromonilor la insecte este un proces complex, care ncepe cu recepionarea
moleculelor de feromon la nivelul receptorilor periferici i se termin cu integrarea i stocarea
informaiilor primite la nivelul sistemului nervos central. n literatura de specialitate exist date
referitoare la mecanismele de recepie a feromonilor la nivelul receptorilor periferici.
Cea mai rspndit i acceptat teorie, referitoare la percepia feromonilor, susine c
moleculele de feromon ptrund n lumenul sensilei prin porii cuticulari. De aici ajung n
microtubuli, i strbat i ajung n limfa sensilei, n care sunt scldate dendritele celulelor
senzitive. Membranele dendritelor sunt prevzute cu structuri macromoleculare de natur
proteic, denumite i receptori membranari. La nivelul lor are loc identificarea specific a
moleculei de stimul chimic. O molecul de substan, respectiv de feromon, are o parte activ.
Corespondent cu partea activ a moleculei de feromon, pe membrana dendritei, se gsete
o parte receptoare, care reacioneaz numai cu molecula respectiv, pe care o recunoate dup
mrime, form, configuraie spaial. Cnd partea activ a moleculei vine n contact cu partea
acceptoare, au loc anumite reacii biochimice, mai mult sau mai puin specifice, care genereaz
un impuls nervos ce strbate axonii celulelor olfactive i ajunge la centrii nervoi.
La nivel periferic imaginea feromonului este fragmentat, compus din ansamblul
potenialelor de aciune determinate separat de componenii si. O imagine unitar asupra
nsuirilor biologice ale feromonului se formeaz n sistemul nervos central.
Procesul de integrare la nivelul centrilor nervoi este favorizat de concentrarea sinapselor
pe care le fac axonii celulelor receptoare cu neuronii din lobii antenali. Informaiile sunt primite
rapid i fidel, fr deformrile care au loc de obicei la nivelul sinapselor intermediare.
Perceperea feromonilor de ctre insecte este influenat de specificitatea organelor de
olfacie, de fenomenul de obinuin, inhibiie, sinergism, vrst, fotoperiodism i ansamblul
condiiilor de mediu.
Rolul feromonilor n viaa insectelor
Feromonii, ca mijloc de comunicare intraspecific, sunt utilizai de insecte n toate
activitile biologice n care se impune o comunicare ntre ntre indivizii unei populaii. Aciunea

18

feromonilor asupra insectelor receptoare const n inducerea unor manifestri comportamentale

stereotipe i adecvate la o anumit activitate: apropierea indivizilor de sexe opuse n perioada de
reproducere, formarea roiurilor i meninerea lor n timpul migraiei, orientarea n timpul cutrii
hranei.
Sistemul de comunicare prin feromoni constituie un mecanism biologic care funcioneaz
la nivel de populaie i contribuie n mare msur la supravieuirea speciei. Aa cum s-a artat,
feromonii se clasific n mai multe categorii, n funcie de comportamentul pe care l
declaneaz: sexuali, de ovipozitare, de agragare, de marcare a urmei, de dispersie, de alarm i
feromonii de comunicare la insectele sociale.
Dintre toate tipurile de feromoni, feromonii sexuali sunt cei mai rspndii la insecte i n
tot regnul animal. Feromonii sexuali sunt produi de unul din sexe, la majoritatea speciilor de
insecte sunt produi de insecte. Sunt ns i specii la care masculii produc feromonul sexual:
Anthonomus grandis, Necrophorus vespillo, Dacus tryoni.
Rolul feromonului sexual la toate insectele, ca de altfel n tot regnul animal, este de a
media apropierea indivizilor de sexe opuse i de a induce o stare de excitaie sexual la insecta
receptoare, stare adecvat actului de mperechere.

19

FEROMONII INSECTELOR SI UTILIZAREA LOR IN PROTECTIA

PLANTELOR

Omul a fost dintotdeauna intr-o competitie acerba cu insectele pentru sursele de hrana,
folosind diverse mijloace pentru a le inlatura. Combaterea insectelor daunatoare s-a facut timp
indelungat prin mijloace mecanice cu rezultate modeste, urmnd ca ulterior sa se ape- leze la
mijloace chimice insecticide.
Prima generatie de insecticide a constat din derivati de arsen, plumb, compusi anorganici de mare toxicitate.
Adevarata revoltie in acest domeniu s-a produs in momentul cnd cercetatorii au descoperit ca anumite substante organice de sinteza actioneaza preferential asupra insectelor,
afectnd in mai mica masura animalele cu snge cald, lansnd a doua generatie de insecticide de
mare eficienta compusi organoclorurati si organofosforici.
Folosirea indelungata si intensiva a acestor insecticide releva o serie de aspecte negative. Un inconvenient major este lipsa de selectivitate, insecticidele din generatia a doua distrugnd in egala masura att insectele daunatoare, ct si pe cele folositoare.
Capacitatea remarcabila de adaptare a insectelor induce populatii rezistente la actiunea
insecticidelor, care, pentru a fi eficient, trebuie sa fie aplicate in doze din ce in ce mai mari.
Toxicitatea insecticidelor din a doua generatie a trebuit, de asemenea, sa fie
reconsiderata. Sub presiunea acestor fapte si ajutati de punerea la punct a unor metode analitice
de inalta sensibilitate si eficienta, cercetatorii au realizat o a treia generatie de insecticide,
menite sa inlature deficientele majore ale celor din generatia precedenta.
A treia generatie de insecticide include, printre altele, endo- siexhormonii insectelor.
Endohormonii insectelor cuprind hormonii de metamorfoza, si anume ecdisona si hormonii
juvenili, respectiv analogii sai sintetici. De interes practic incomparabil mai mare sunt
exohormonii insectelor, substante difuzate in mediul inconjurator si care au rolul de a asigura un
flux permanent de informatii intre indivizii emitenti si receptori, asa numitii ecomoni. Un caz
particular al ecomonilor il constituie feromonii.
Necesitatea protejarii mediului inconjurator, ideea schimbarii radicale a strategiei in
probleme de combatere a daunatorilor tinde spre realizarea practica a unui nou concept si
anumecombaterea integrata care consta in utilizarea alternativa a tuturor mijloacelor de
combatere (mecanice, fizice, biologice) in vederea supravegherii si mentinerii populatiilor
daunatoare sub nivele de daunare si limitare, pe aceasta cale, a combaterii cu ajutorul produselor
chimice conventionale. Sistemul include si alte masuri, cum ar fi diferite practici de cultura,
folosirea agentilor biologici si interferenta in reproducerea sau comunicarea intre indivizii
speciilor daunatoare.
Cercetarile proprii din domeniul feromonilor sunt aplicatein cadrul Institutului de Chimie
Raluca Ripan Cluj-Napoca, ofertnd produse pentru combaterea unor insecte daunatoare din
silvicultura, pomicultura, culturi de cmp si viticultura. Implementarea acestui nou sistem
permite modernizarea protectiei ecosistemelor concomitent cu reducerea si optimizarea
consumului de biocide conventional, prin stabilirea momentului optim de aplicare a
tratamentelor si a dozei corespunzatoare, in functie de starea fitosanitara a arealului tinta.
Termenul feromon a fost propus de P. Karlson, M. Lscher si A Butenandt, fiind o
substanta secretata in exteriorul corpului de catre un individ si receptionata de catre un alt
individ din aceeasi specie, guvernnd deci relatiile intraspecifice.

20

Desi se cunosc de multa vreme observatii ale biologilor care relateaza despre existenta in
lumea animala si, mai ales in cea a insectelor, a odorantilor chimici, cercetarile intense ale
chimistilor in acest domeniu au inceput dupa ce, in 1959, laureatul Nobel, Adolf Butenandt,
Germania, publica lucrarile referitoare la feromonul sexual al femelei fluturelui de
matase Bombyx mori, primind denumirea de bombycol. Consider o sansa si o deosebita
favoare faptul ca am lucrat aproape doi ani (1970-1971) in laboratoarele laureatului Nobel.
Astazi sunt cunoscuti feromonii a peste 1000 de specii de insecte.
Feromonii servesc la localizarea si atractia partenerului sexual, stimularea si reglarea
procesului de copulare la marcarea teritoriului, a locurilor de hrana si cuibarit, la reglarea
comportamentului social si de casta, la declansarea comportamentului de aparare si alarma, ca
stimulator al depunerii de oua. Cu aceste proprietati, feromonii ofera posibilitatea manipularii si
combaterii insectelor daunatoare, stimulnd interesul cercetatorilor chimisti, biologi, fiziologi,
ecologisti si a celor din domeniul protectiei plantelor.

FEROMONII IN PROTECTIA PLANTELOR

Comunicarea realizata prin intermediul feromonilor are trei caracteristici de baza, care
releva rolul deosebit de important al acestora la nivelul populational din cadrul ecosistemelor.
A. Mesajele sunt transmise cu o mare eficacitate, pentru transmiterea unei informatii fiind
necesare cantitati infime de substanta.
B. Raspunsul organismului receptor este complet preprogramat. Astfel, masculii, recep- tionnd
feromonul atractant sexual, nu sunt capabili sa deosebeasca daca acesta se transmite de la o
femela sau de la o sursa artificiala. Aceasta caracteristica sta la baza folosirii momelilor
feromonale pentru captarea masculilor speciilor daunatoare din habitat.
C. Fiecare feromon transmite mesajul strict intraspecific, informatia continuta in el putnd fi
receptionata si decodificata, de regula, numai de indivizi din aceeasi specie. Sunt insa si cazuri
cnd substantele care intra in compozitia feromonului sunt receptionate si de indivizi apartinnd
altor specii, insa informatia transmisa este descifrata numai partial sau are alte semnificatii.
Aceasta caracteristica confera valoare ecologica tratamentelor cu feromoni, care vor afecta
strict numai specia impotriva careia sunt apli cate, ecosistemul in ansamblu nefiind afectat.
Descoperirea atractiei sexuale ca fiind de natura chimica, iar ulterior sinteza feromonilor
insectelor a deschis posibilitatea folosirii femelelor vii, nefecundate, a extractelor din acestea sau
a feromonilor sintetici, ca momeli in capcane, care captureaza din habitatul natural masculii
speciilor respective.
Amplasarea in habitat a unor asemenea capcane a permis sa se studieze comportamentul
sexual al unor specii, elucidnd o serie de aspecte imposibil de studiat prin alte mijloace. Astfel
s-au studiat cu precizie perioadele de zbor in functie de anotimp, perioadele diurne si nocturne de
emisie a feromonului, precum si perioadele de maxima activitate a adultilor din habitat.
Imperechierea, act mediat de feromoni, este urmata si determina in general depunerea
oualor, dupa care, prin eclozarea larvelor, se declanseaza procesul de daunare. Prin capturarea
masculilor cu nade feromonale sintetice este posibila depistarea si supraveghereapopulatiilor,
prognoza aparitiei daunatorilor si avertizareatratamentelor.
De asemenea, prin metoda feromonala se poate depista prezenta unor specii cunoscute in
fauna tarii, dar nesemnalate inca in unele zone sau agroecosisteme. Supravegherea dinamicii
populatiilor de daunatori cu ajutorul capcanelor cu feromoni ofera avantaje importante fata de

21

metodele clasice de prognoza si avertizare, permitnd reducerea numarului de tratamente cu

pesticide la strictul necesar, poluarea mediului fiind astfel esential redusa.
O alta metoda este combaterea directa a daunatorilor prin metoda captarii in masa a
masculilor. Principiul metodei consta in captarea cu ajutorul capcanelor cu feromon a masculilor
inainte de copulatie, intr-o proportie suficienta pentru ca totalitatea sau cel putin majoritatea
femelelor din habitat sa ramna nefecundate. Consecinta directa este prabusirea populatiei
umasilor si, prin repetare, reducerea progresiva a rezervei biologice a daunatorilor sub nivelul
pragului de daunare.
O alta posibilitate pentru folosirea atractantilor sexuali o ofera combaterea directa a
daunatorilor prin metoda dezorientarii masculilor. Cu ajutorul unei cantitati mai mari de
atractant, se realizeaza impregnarea arealului ce urmeaza a fi protejat. Masculii sunt dezorientati,
nu mai gasesc drumul spre femelele care se manifesta ca surse punctiforme de feromon,
copulatia nu are loc, rezultatul fiind prabusirea populatiei sub nivele care nu produc pagube
(pragul economic de daunare).
In tara noastra cercetarea feromonilor a inceput in urma cu trei decenii in colectivul
laboratorului de Produsi Naturali de la Institutul de Chimie Raluca Ripan si s-a axat pe studiul
si sinteza feromonilor sexuali a unor fluturi (Lepidoptere) (peste 25 specii) si microlepidoptere (5
specii), precum si a feromonilor de agregare a unor specii de gndaci de scoarta (Coleoptere),
daunatori majori ai padurilor de conifere; cu ajutorul feromonilor s-au instituit metode eficiente
si nepoluante de prognoza, avertizare si combatere a insectelor daunatoare.
MATERIALE FEROMONALE
Materialele feromonale livrate constau in ambalaje ce contin:
A)
feromonul propriu zis prezentat sub forma de dispenseri sauevaporatoare (dopuri de
cauciuc sau suporturi textile impregnate cu feromon) inchise ermetic in hrtie metalizata.
B) capcanele feromonale sunt de forme diferite:
- capcane tetratrap pentru Lepidoptere din horticultura;
- panouri cu adeziv pentru Lepidoptere din silvicultura
- tip aripa pentru Ipide.
Ambalalajele sunt prevazute cu instructiuni de montare a fiecarui tip de capcana,
continut, instructiuni de pastrare, termen de valabilitate.

STOCAREA MOMELILOR, CAPCANELOR SI EVAPORATOARELOR DE FEROMONI

Momelile vor fi mentinute in ambalajul original, capsulate in hrtia metalizata in care au
fost livrate, pna in momentul folosirii lor.
Stocarea momelilor si evaporatoarelor de feromoni se va face in frigider (daca se poate in
refrigerator) sau intr-un loc rece pentru a-si conserva ct mai mult timp calitatile, separat pe
specii, in recipiente (cutii, pungi) ct mai bine inchise.
Capcanele se vor stoca in ambalajele originale in incaperi racoroase, ferite de praf,
umezeala, caldura, care pot afecta calitatile adezivului.
MANIPULAREA CAPCANELOR SI MOMELILOR
Montarea capcanelor se face potrivit instructunilor de pe ambalaj, urmarindu-se ca stratul
de adeziv sa fie ct mai uniform repartizat.

22

Montarea se va face in cmp sau intr-o incapere, insa se va avea grija ca in timpul
manipularii sau transportului, stratul de clei sa se mentina curat pentru a-si pastra calitatile
adezive.
Punerea momelilor in centrul suprafetei adezive se va face cu ajutorul unei pensete sau
spatule, in momentul amplasarii capcanei in cmp, avnd grija sa se lucreze odata numai cu
momeli pentru o singura specie. La schimbarea speciei se va utiliza alta spatula sau penseta.
Pensetele metalice si minile celor care manipuleaza momelile se vor curata cu un solvent
organic (benzen, toluen, clorura de metilen) si apoi se vor spala cu apa si un detergent.
Resturile de ambalaj nu se vor arunca pe sol, vor fi scoase din cultura si distruse prin
ardere, pentru a nu se crea puncte de concurenta cu momelile din capcane.
Amplasarea capcanelor in culturi trebuie sa se faca la distante ct mai mari de sursele de
praf (drumuri nemodernizate frecvent circulate) pentru a se evita colmatarea si pierderea
adezivitatii cleiului.
Capcanele pentru captarea aceleiasi specii se vor amplasa de regula la distante de
minimum
50 m. Pentru captarea de specii diferite, daca nu exista interdictii speciale, capcanele pot fi
amplasate si la distante mai mici, dar nu mai mici de 20 m.
In livezi intensive, capcanele se amplaseaza la 1/2 2/3 din inaltimea coroanei pomilor,
iar in livezi clasice la 1,8 2 m inaltime, intr-o zona umbrita a coroanei (de exemplu in partea de
nord) si degajata de ramuri si frunze, pentru a se asigura un acces ct mai facil pentru insectele
atrase. In vii se vor amplasa la nivelul rodului.
Schimbarea momelilor cu altele noi se face de regula la 6 saptamni (daca nu se
recomanda alte intervale). Schimbarea partilor adezive (funduri incleiate) se face de regula tot la
intervale de 6 saptamni, odata cu momelile. Totusi, in regiuni cu multe vnturi, cu mult praf
(fabrici de ciment, furnale, cosuri de fum, drumuri nemodernizate), precum si in livezile cu
populatii abundente ale daunatorilor urmariti, datorita colmatarii si pierderii adezivitatii cleiului,
este necesara schimbarea partilor adezive la intervale mai mici de 6 saptamni.
Momelile si partile adezive scoase din uz nu se vor arunca pe sol, ci vor fi scoase din
culturi si distruse prin ardere sau ingropate in sol la minimum 40 50 cm adncime.

INTRETINEREA CAPCANELOR IN STARE DE CAPTURA MAXIMA

Cu ocazia observatiilor, cu ajutorul spatulei livrate odata cu capcanele, se vor scoate din
stratul de clei toate cadravele insectelor capturate, precum si alte corpuri (fragmente de muguri,
frunze, ramuri), intrate incidental in capcane. In cazul colmatarii cu praf, suprafata cleiului se va
reactiva cu ajutorul spatulei, prin amestecarea si redistribuirea acestuia.
ADUNAREA SI CONSERVAREA CAPCANELOR
La terminarea perioadei de captura, toamna, capcanele si momelile vor fi adunate in mod
obligatoriu din culturi si se vor distruge prin ardere. La indicatia expresa a producatorului, partile
superioare (capacele) capcanelor, elementele de fixare si asamblare, vor putea fi recuperate,
curatate cu ajutorul unui solvent organic (benzen, toluen, benzina, clorura de metilen), spalate cu
apa cu detergent si stocate pentru a fi refolosite in anul urmator, insa numai pentru captarea
aceleiasi specii.

23

CONCLUZII

Feromonii constituie ci importante de comunicare intraspecific la insecte. Exist mai

multe tipuri de feromoni care sunt implicai n desfurarea principalelor activiti biologice,
constituind stimuli declanatori ai unor reacii comportamentale.
Sinteza feromonilor are loc n glande specializate, localizate la majoritatea speciilor de
insecte n grosimea tegumentului. Emisia lor n mediul extern se face numai n anumite perioade
de timp i este coordonat de factorii interni i de factorii de mediu. Anumii feromoni sunt
produi numai de ctre o parte din indivizii unei populaii, denumii indivizi emitori.
Perceperea feromonilor la insecte se face cu ajutorul unor organe de sim specializate,
denumite sensile. Sensilele sunt localizate pe antene i formeaz segmentul receptor periferic.
Dintre toate tipurile de feromoni, feromonii sexuali sunt cei mai rspndii, se gsesc
aproape la toate speciile. Ei constituie cheia succesului mperecherii celor 2 sexe. Feromonii
de agregare au rol n formarea i meninerea unor grupuri compacte de indivizi conspecifici.
n comunicarea intraspecific a insectelor sociale, sunt utilizate mai multe tipuri de
feromoni n diversele activiti ale coloniei, care impun un schimb intens de mesaje.
Feromonii sexuali ai insectelor sunt tot mai mult utilizati in agricultura, ca substante
biologic active, eficiente pentru combaterea biologica a insectelor daunatoare, mai ales ca
combaterea chimica a insectelor daunatoare s-a dovedit ca are efecte secundare nedorite:
poluarea mediului, dezechilibrarea biocenozelor datorita lipsei de specificitate a unor compusi
fitofarmaceutici, inclusiv a numeroase insecticide.
Feromonii sunt preferati insecticidelor in combaterea daunatorilor deoarece, avand o
mare specificitate si fiind produsi in cantitati mici, nu au, practic, efecte poluante.
Feromonii sexuali ai insectelor sunt utilizati in agricultura atat pentru aprecierea si
supravegherea populatiei de daunatori, in vederea imbunatatirii prognozei in aplicarea
tratamentelor chimice, cat si in combaterea directa a acestora prin impiedicarea imperecherii
sexelor, fapt ce va determina reducerea treptata a urmasilor si, in final, disparitia daunatorilor
Feromonii sintetici sunt folositi in prezent cu precadere pentru supravegherea populatiei
de daunatori in vederea imbunatatirii prognozelor privind aplicarea si sporirea eficientei
tratamentelor chimice.
Feromonii servesc la localizarea si atractia partenerului sexual, stimularea si reglarea
procesului de copulare la marcarea teritoriului, a locurilor de hrana si cuibarit, la reglarea
comportamentului social si de casta, la declansarea comportamentului de aparare si alarma, ca
stimulator al depunerii de oua. Cu aceste proprietati, feromonii ofera posibilitatea manipularii si
combaterii insectelor daunatoare, stimulnd interesul cercetatorilor chimisti, biologi, fiziologi,
ecologisti si a celor din domeniul protectiei plantelor

24

BIBLIOGRAFIE

1. N. Sarpe ,Contributii stiintifice in domeniul erbicidelor in conditiile R.S.Romania,

Bucuresti, Volumele I, II si III (1961 - 1972)
2. Mihai Berca , Managementul integrat al buruienilor,Ed. Ceres,Romania, 2004.
3. Stephen 0. Duke, Overview of Herbicide Mechanisms of Action, Environmental
Health Perspectives,,Vol. 87, pp. 263-271, 1990.
4. Director proiect : prof.dr.ing.ALEXA Ersilia ; Membri: prof.dr.ing. LAZUREANU
Aurel , Conf.dr.ing.SUMALAN Renata , Dr.ing.NEGREA Monica ; Dinamica erbicidului
Glifosat i a metabolitului sau AMPA n apa, sol,plante i IMPAC asupa mediului,2007.
5. Kenji Mori, Pheromones: synthesis and bioactivity, Department of Chemistry, Science
University of Tokyo, Kagurazaka 1-3, Shinjuku-ku, Tokyo 162, Japan
6. FAO, Agriculture towards 2010, in: C 93/94 Document of 27th Session of the FAO
Conference, Rome, 1993.
7. Standard methods for examination of water and wastewater 20th ed.; American Public
Health Association; Washington,1998; pp 6/85-6/90
8. M. Berca, L.Ghinea, I.Vlduu, Efecte reziduale ale erbicidelor, Editura Academiei
RSR Bucureti, 1987.
9.Savel Ifrim , Substante biologic-active - Vitamine. Enzime. Hormoni. Hormoni tisulari.
Feromoni. Fitohormoni,Ed. Tehnica, 1997.
10. Tristram D. Wyatt ,Pheromons and animal Behaveour,2002.
11. Duglas B. Kell,Alan Grafen,Pheromons, social behavior and the functions secondarz
metabolism , 1995
12. Christian Olsson , Male-produced sex pheromone in Tribolium confusum:Behaviour
and investigation of pheromone production locations, 27 January 2005

WEBOGRAFIE

1.
2.
3.
4.
5.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Feromon
http://feromoni.iccrr.institute.ubbcluj.ro/?page_id=20
https://www.scribd.com/doc/118060252/43806281-Entomologie-Aplicata
http://www.cnaa.md/files/theses/2012/22711/tudor_nastas_abstract.pdf
http://insecticid.blogspot.ro/2008/03/feromonii-insectelor-feromoni-sexuali.html

25