Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihologie Medicala 1
Psihologie Medicala 1
Sanatate si boala
Psihologia medicala este un domeniu de interferenta a doua mari practici care privesc
individul uman in starile lui fundamentale de sanatate si boala.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) defineste starea de sanatate ca fiind ,,o
stare completa de bine din punct de vedere psihic, mental si social si nu neaparat in absenta
durerii. Aceasta definitie este o recunoastere a faptului ca starea de sanatate este mai mult
decat absenta durerii. Este o stare de armonie, o stare de bine cu privire la evolutia
complexului biologic, psihologic si a dimensiunilor sociale ale comportamentului uman.
Boala este definita ca o serie de modificari biologice si/sau dizabilitate sau un risc crescut spre
distres si/sau dizabilitate.
Boala are mai multe componente:
1. Manifestari.
Fiecare boala presupune anumite modalitati de manifestare, un anumit tablou clinic
(in anumite situatii, boala poate sa nu aiba tabloul clinic identificabil sau usor identificabil).
Tabloul clinic, numit i simptomatologia pacientului, contine semne si simptome. Semnele
(din lat. signum- semn, marca) sunt forme de manifestare a bolii care pot fi identificate de
clinician sau de alta persoana (inclusiv de catre pacient pe baza simturilor proprii),
independent de ceea ce declara pacientul (de exemplu, modificari ale culorii pielii, modificari
in comportament).Simptomele (din gr.symptoma ceea ce se produce, apare, derivat de la syn
impreun - si piptein cadea) sunt acele manifestari ale bolii care apar in primul rand in
sfera de perceptie a bolnavului si sunt simtite de acesta la nivel subiectiv. Ele pot fi cunoscute
de clinician doar indirect, prin intermediul declaratiilor pacientului (de exemplu starea de
frica). Unele semne si simptome au tendinta s apara impreuna, constituind sindroame (din gr.
syn impreuna - si dromos cale, cursa). Spre exemplu, conceptiile negative legate de
propria persoana considerata in prezent si in viitor tind sa apara impreuna, constituind un
sindrom depresiv. Un sindrom poate avea o etiologie multipla. Daca mecanismele
etiopatogenetice ale unui sindrom sunt cunoscute, atunci, in principiu, putem vorbi despre
boala. Tratamentele care vizeaza direct reducerea acestor manifestari, fara a schimba cauzele
si mecanismele care le-au generat, se numesc tratamente simptomatice.
2. Boala presupune anumiti agenti si/factori etiologici (cauzali).
Dou criterii sunt mai importante in clasificarea acestor factori etiologici. Dupa natura
lor, ei se clasifica in agenti exogeni si agenti endogeni. La randul lor, agentii exogeni pot sa
fie fizici (mecanici, termici, electrici etc.), chimici (acizi, baze, saruri), biologici (microbi,
virusuri, paraziti, ciuperci, diferite macromolecule organice etc.) si psiho-sociali (de exemplu
stresul, un stil de viata nesanatos). Agentii endogeni (cum ar fi factorii genetici) pot fi
1
considerati primari, producand diferite tipuri de anomalii ereditare; in ultima instanta, ei sunt
insa agenti exogeni, care au actionat fie asupra aparatului genetic al strmosilor nostri, fie
asupra aparatului nostru genetic, in cursul existentei noastre. Dupa functia lor, agentii
etiologici se impart in:
a)
b)
c)
d)
e)
Factori declansatori
Factori determinanti
Factori favorizanti
Factori predispozanti sau de risc
Factori de mentinere
Trauma psihica
Psihologii au definit trauma ca un eveniment singular de o intensitate foarte mare,
eveniment care apare in viata individului si care depaseste posibilitatile sale de adaptare. In
general acest eveniment neplacut genereaza o sensibilizare excesiva a individului la emotiile
ulterioare. Atunci cand trauma duce la stress post-traumatic, daunele pot implica schimbari
fizice la nivelul creierului uman, schimbari de natura chimica, ce afecteaza capacitatea
persoanei de a face fata in mod adecvat stresului si care, pe termen lung, genereaza efecte
patogene durabile.
Multa vreme s-a considerat ca trauma este acelasi lucru cu stresul. Cele dou definesc
insa lucruri diferite trauma se refera la o leziune (rana) sufleteasca, pe cand stresul este o
manifestare cotidiana caracteristica fiecarei persoane. Trauma are o conotatie de suferinta sau
boala.
Cauzele ce determina aparitia traumelor
Trauma psihica poate aparea din repetarea unei serii de evenimente mai putin intense
fiecare in parte, prin insumare coplesesc complet capacitatea individului de a face fata sau de
a integra ideile si emotiile implicate in aceasta experienta.
Sentimentul de ,,a fi coplesit" poate fi amanat saptamani, ani, in masura in care
persoana se straduieste sa raspunda circumstantelor imediate ale fenomenului stresor.
Traumele psihologice pot duce la consecinte negative pe termen lung, care sunt adesea trecute
cu vederea, chiar si de catre profesionistii din domeniul sanatatii mintale. Oamenii obisnuiesc
sa spuna ca ,,li se rupe sufletulsau ca ,,ii doare foarte tare. In urma evenimentului
traumatic, se pierde ceva din noi, se creeaza in interiorul nostru o ruptura, ruptura pe care
specialistii o numesc trauma psihica.
Trauma poate fi cauzata de o mare varietate de evenimente, dar exista cateva aspecte
comune. Exista frecvent o violare a ideilor familiare pe care persoanele le au despre lumea lor
si a drepturilor omului, punand persoana intr-o stare de extrema confuzie si nesiguranta. Acest
lucru apare, de asemenea, atunci cand persoane sau institutii de care persoana depinde sau in
care persoana isi pune sperantele, incalca sau tradeaza asteptarile individului intr-un mod
neprevazut.
Traumele psihologice pot insoti traume fizice sau pot exista independent. Cauzele
tipice si pericolele de traume psihologice sunt:
Abuzurile grave din partea altor indivizi: abuzul sexual, hartuirea, violenta domestica,
sau amenintarile verbale. Abuzurile din copilarie sunt o sursa foarte ampla de traume
la nivelul psihicului minorilor, care sunt mai putin echipati in a face fata factorilor
stresori.
b) Evenimentele catastrofice, cum ar fi cutremurele si eruptiile vulcanice, razboiul sau
alte violente in masa, de asemenea, pot provoca traume psihologice.
a)
c)
Expunerea pe termen lung la situatii extreme, cum ar fi saracia sau formele mai usoare
de abuz, cum ar fi abuzul verbal, abuzul de tip alienator, poate fi traumatizanta. In
cazul abuzului verbal, pentru un copil mai ales, acesta poate avea potential traumatic
deosebit, doar intr-un singur eveniment. De asemenea chiar si violentele relativ usoare,
acceptate inca de societatea tarii noastre ca parte a mecanismului de disciplinare a
copilului, pot avea repercusiuni foarte ample asupra psihicului copilului, mai ales ca
ele vin din partea unor persoane din interiorul familiei.
Cu toate acestea, persoane diferite vor reactiona diferit la evenimente similare. O persoana
poate experimenta un eveniment ca fiind traumatic in timp ce o alta persoana, nu va avea de
suferit traume ca urmare a unui eveniment similar intr-un context similar. Cu alte cuvinte, nu
toate persoanele care experimenteaza un eveniment cu potential traumatizant va fi efectiv
traumatizata din punct de vedere psihologic.
Uneori, cei care sunt afectati mascheaza simptomele prin: consum excesiv de alcool,
droguri sau mancare. Alteori, exista simptome cognitive precum dificultati de concentrare,
scapari de memorie sau refuzul de a lua decizii.
De vreme ce traumele se petrec adesea in contextul relatiilor - spre exemplu, abuzul,
abandonul, neglijarea, lipsa suportului celorlalti, separarea de persoane dragi, efectele traumei
pot fi de natura relationala. Cel mai frecvent ostilitatea, izolarea, problemele sexuale, frica
puternica de abandon si respingere, dorinta de a-l controla pe celalalt sunt semne ale traumei
psihice.
Tratamentul traumei psihice
Tratamentul traumei psihice nu se poate face decat cu ajutorul medicului specialist.
Medicul de familie trebuie sa recunoasca semnele si sa ii recomande pacientului un consult la
psiholog sau psihiatru. Pacientul va fi indrumat intai catre un tratament psihologic, urmand ca,
in functie de severitatea simptomelor, sa se aplice si tratament medicamentos. Lasata
netratata, trauma psihica poate coplesi pacientul, care va dezvolta blocaje in unele zone din
viata si nu va avea vitalitatea necesara pentru a-si rezolva problemele.
Starea de sanatate si adaptarea
Adaptarea este strans relationata cu promovarea starii de sanatate si cu prevenirea
tulburarilor (bolilor). Adaptarea ne protejeaza prin:
1.eliminarea sau modificarea conditiior care creeaz probleme;
2.perceperea controlului semnificatiei trairilor intr-o maniera prin care sa se neutralizeze
caracterul ei problematic;
3. pastrarea consecintelor emotionele ale problemelor in limite controlabile.
Fiecare persoana este responsabila de starea sa de sanatate. Printr-o dieta adecvata,
exercitii fizice, managementul stresului i evitarea adictiilor, indivizii pot promova activ
propria lor sanatate mai mult decat prin pasiva evitare a bolilor.
Exprimarea emotiilor
Incepand cu perioada de mijloc a copilariei avem reactii la emotiile pe care le simtim in
functie de ceea ce dorim sa exprimam. Uneori, ne propunem sa mentinem sau sa intensificam
anumite emotii, fie ele pozitive sau negative. De exemplu, poate ca dorim sa savuram si sa
prelungim bucuria pe care o simtim in anumite situatii si sa minimalizam sau sa eliminam o
emotie ca tristetea sau furia. Putem sa ne propune acest lucru, pentru a ne incuraja sau pentru
a feri alte persoane de trairile negative. Eforturile oamenilor de a regla intensitatea emotiilor
incep de timpuriu. Parintii isi invata copiii, atat direct cat si prin exemplul personal, cand
anumite emotii sunt adecvate si cand nu, indicandu-le modalitati si momente cand este bine sa
exprime ceea ce traiesc sau din contra, sa nu arate ceea ce simt.
Succesul pe care il putem avea in societate tine de capacitatea noastra de a putea regla
intensitatea emotiilor si de felul in care exprimam ceea ce simtim. Oamenii isi controleaza sau
regleaza emotiile in multe feluri, gasind strategii comportamentale si cognitive diferite pentru
a se simti mai bine. In fata unei situatii care ne poate crea disconfort unele persoane fie aleg sa
nu se mai gandesca la acea problema, evitand in felul acesta trairile negative, fie aleg sa se
implice in alta activitate placuta sau solicitanta, ori incearca sa gaseasca solutii la acea
problema, implicandu-se in rezolvarea ei.
Aceste tactici pot fi folosite pe rand, in functie de contextul situatiei. Pentru inceput putem
sa ne canalizam atentia in alta directie pentru a ne calma si apoi, mai tarziu, cand mintea este
mult mai limpede, putem analiza natura problemei care ne-a deranjat. Aceste tactici nu sunt
alese intotdeauna intentionat, ins folosirea repetata a anumitor strategii poate determina
crearea unor reactii automatizate, iesind din zona controlului constient.
Reactiile oamenilor la emotiile lor, pot influenta celelalte componente ale emotiilor, fie
direct, fie indirect. Eforturile facute pentru suprimarea emotiilor pe care le simtim au un cost
ridicat la nivelul functionrii cognitive.
O strategie buna pentru reglarea emotiilor este aceea a reevaluarii situatiei si incercarii de
a gasi variante alternative de a o rezolva, comparativ cu tendinta de a inhiba exprimarea
propriilor ganduri si emotii. Pe termen scurt, tehnicile de distragere a atentiei sunt strategii
mai bune decat tendinta de a sta si a medita. Rememorarea cauzelor si consecintelor se
indreapta spre amplificarea emotiilor negative, in timp ce distragerea atentiei le reduce. Din
cauza efectelor emotiilor asupra evaluarii si judectilor, eforturile de rezolvare a problemelor
au mai mult succes dupa ce emotiile negative au fost reduse.
Relatii asistent medical - pacient
A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si intelegere la diferite
nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica.
Viata apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta bunul
suprem al omului, ea nu are pret. Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si
responsabilitatii, tradusa printr-o activitate intensa pentru principiile eticii medicale, un
comportament plin de devotament, grija si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata
psihologiei pacientului, care sa protejeze creierul acestuia de alarma senzoriala si afectiva
produsa de boala, inseamna adevarata chemare in medicina. Asistentul medical trebuie sa se
aproprie si sa-i cunoasc mai bine pe beneficiarii ingrijirilor, sa ofere ingrijiri mai bune,
5
Comunicarea diagnosticului
Simptomele si semnele bolii alcatuiesc ,,un limbaj al corpului" ce trebuie sesizat si
decodificat.
In practica medicala se cere de multe ori consimtamantul
rezonante etice si implica libertatea pacientului.
Rolul de bolnav
Implica un comportament specific definit de T. Parson prin:
-
- drept la ajutor din partea celorlalti (poate varia intre asumarea exagerata a rolului de
bolnav si respingerea dreptului la ajutor datorita generarii unui complex de inferioritate);
-
iritabilitate, furie;
negare partiala sau totala;
depresie;
anxietate;
resemnare, etc.
Acceptarea bolii presupune recunoasterea bolii, intrarea in rolul de bolnav. Poate fi:
-
ignorarea bolii (la oligofreni, bolnavi psihici, neurologici, cei cu un nivel cultural
scazut, cei focalizati pe alte probleme);
mecanism de aparare.
Definirea conceptului de stress psihic
Termenul de stres a fost introdus de catre Hans Selye si a fost definit ca fiind raspunsul
nespecific al organismului la actiunea externa a unor factori de natura variata. Conceptul a
patruns in limbajul curent, cunoscand o anumita diversificare a sensurilor, dar pastrand o nota
comuna a definitiei si anume valoarea sa nociva pentru fiinta umana amenintata cu
9
perturbarea sau chiar pierderea homeostaziei sale psihice si biologice. H.Selye a utilizat acest
termen pentru a desemna o multitudine de reactii ale organismului fata de actiunea externa
exercitata de o multitudine de agenti cauzali, fizici si psihici. In cazul unei actiuni de mai
lunga durata a agentului stresor, aceste modificari imbraca forma sindromului general de
adaptare care cuprinde totalitatea mecanismelor nespecifice capabile sa asigure mobilizarea
resurselor adaptative ale organismului in fata agresiunii care ii ameninta integritatea.
In completarea definitiei date de Selye stresului, se are in vedere faptul ca acesta este o reactie
generala a intregului organism cu participare neuro-endocrino-vegetativa si ca el este
declansat de agenti stresori variati (fizici, chimici, biologici, psihici). Stresul psihologic este
provocat de emotii prelungite datorate, in primul rand, frustrarii, conflictelor, anxietatii. Exista
stres de suprasolicitare, dar si stres de subsolicitare.
O serie de studii arata ca, pe primele locuri se situeaza problemele fiind serviciul,
dificultatile financiare si preocuparile privind familia, in aceste cazuri tulburarile asociate
stresului fiind cefalee, insomnie, simptome gastrointestinale. Un stres moderat antreneaza si
stimuleaza vitalitatea organismului. Caracterul nociv la stresului apare atunci cand degradarile
produse sunt prea ample, depasind capacitatile adaptative ale organismului.
In concluzie, trebuie subliniat, referitor la relatia dintre stresul psihic si adaptarea
organismului la mediul complex al epocii contemporane (poluat si suprasolicitat), faptul ca
stresul psihic este o reactie a organismului cu intentie adaptativa, care se realizeaza cu eforturi
mari, capabile sa lase in urma procese de uzura sau chiar leziuni la diferite nivele.
Cauzele stresului
La originea stresului se afla cauze externe si interne. Agentii stresori pot proveni atat din
imprejurari exterioare (locul de munca, familie, scoala, mediu), cat si dinauntrul nostru
(temperamentul sau nivelul autocontrolului, modalitatea de solutionare a problemelor si/sau
de luare a deciziilor).
Stresul poate aparea ca urmare a urmatoarelor situatii:
1. Experiente traumatizante (razboaie, accidente, violuri, cutremure, uragane, inundatii,
etc);
2. Evenimente stresante (experientele negative cum ar fi moartea unei persone apropiate,
problemele sexuale, necazurile zilnice, zgomotul, lipsa spatiului vital si/sau a spatiului
personal, dar si experientele favorabile, ca de exemplu promovarea pe un post mai bun
si mai bine platit);
3. Conflictele intrapersonale;
4. Graba (multe persoane devin stresate atunci cand trebuie sa lucreze in urgenta sau cu
termene limita);
5. Nesiguranta;
6. Lipsa de control asupra evenimentelor;
7. Competitia exacerbata;
8. Ambitia dupa putere;
9. Dorinta de a aduna cat mai multe bunuri materiale;
10
10. Culpabilizarea (parintii care se simt vinovati pentru handicapul copilului lor; copiii
care se simt vinovati pentru divortul parintilor, supravietuitorii unor tragedii sau
accidente care se simt vinovati de moartea celorlalti, sotul care se simte vinovat pentru
ca isi inseala sotia etc);
11. Perfectionismul (pentru multe persoane greselile sunt o sursa de regret si stres, spre
deosebire de altele care vad in fiecare greseala o ocazie de a progresa).
Nu de putine ori, un sir de evaluari sau distorsiuni de acest tip, pot fi urmate de reevaluari
ce nu se mai adreseaza situatiei initiale, ci celei imaginate, construite mental de bolnav. Acest
fenomen atinge un apogeu in cazul constituirii anumitor boli psihice, si explica departarea tot
mai accentuata de realitate a acestor pacienti. Il putem intalni insa si in diverse boli somatice,
cu impact psihologic real, situatie in care se poate ajunge la agravarea prognosticului initial.
In practica, chiar si aplicarea exclusiva si neselectiva a unei singure tehnici adaptative,
duce in mod inevitabil la dizadaptare si rupere de realitate. Atribute esentiale ale
mecanismelor cognitive de coping la o persoana sanatoasa il reprezinta flexibilitatea si
adecvarea.
Locus de control - factor psiho-social care favorizeaza copingul
Termenul de ,,locus de control a fost lansat de Rotter (1966) si desemneaza ,,modul in
care o persoan isi explica succesul sau esecul, prin cauze de tip intern sau extern,
controlabile sau necontrolabile.(Rotter, J.B.,,Generalized expectancies for internal versus
external control of reinforcement, Psychological Monographs, 80, 1-128).
Locusul de control intern reprezinta convingerea ca responsabilitatea pentru esec,
respectiv meritul pentru succes stau in defectele, erorile, respectiv in aptitudinile si calitatile
persoanei respective, si au o prea mica legatura cu intamplarea sau factori de presiune din
afara, in timp ce locusul de control extern se refera la convingerea ca sursa evenimentelor
(pozitive sau negative) se gaseste in soart, destin sau puterea altora.
Locusul de control intern este protector in stresul psihic acut si cronic, prin receptivitatea
crescuta a persoanei la informatiile din mediu cu valoare adaptativa, prin rezistenta la
presiunile externe, ca si prin gradul crescut de angajare in situatie. Locusul de control extern
este asociat cu o proportie mai mare de insatisfactii, si cu o predispozitie neta spre anxietate si
depresie.
Exista o variabilitate transculturala a locusului de control, care vine din normele de
presiune culturala si sociala specifice unui anumit tip de societate (ex.locus de control intern exprimabil in autonomie timpurie, independena, responsabilitate) si strategiile agresive de
coping sunt incurajate in societatile moderne de tip occidental, iar locusul de control extern
si strategiile pasive, de tip ,,Capul plecat sabia nu-l taie sau ,,Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus,
in societatile de tip traditional).
Trasaturi imunogene ale personalitatii
-
12
Umorul.
13
14