http://www.houseofeurope.

ro/ZCedV/Raport
%20concurenta.pdf
CONCURENŢA ÎN SECTORUL PROFESIILOR LIBERALE

Consiliul Concurentei impreuna cu Societatea Academica Romana (SAR) au lansat marti,

6 octombrie 2009, spre dezbatere publica, Raportul Piata Unica, Piata Nationala: politica
de concurenta in sectoare cheie, 2009.

Potrivit presedintelui Consiliului Concurentei, Bogdan Chiritoiu, “raportul deschide calea

mai multor parteneriate, pe care instituţia noastră doreşte să le stabilească nu numai cu
reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale şi locale, dar şi cu societatea civilă. Acest
raport se doreşte a deveni un demers anual în care aducem la cunoştinţa decidenţilor.”

Obiectivul Raportului este identificarea problemelor din 7 sectoare cheie ale economiei
nationale: bancar, energetic, concesiuni – resurse minerale, farmaceutic, profesii
liberale, servicii de transport (taximetrie) si retail, din perspective relatiei concurenta –
competitivitate – bunastare consumator final.

In ceea ce priveste sectorul profesiilor liberale au fost identificate o serie de zone

vulnerabile legate de existenta unor bariere la intrarea pe piaţă, de reguli specifice de
desfăşurare a activităţii, precum şi de conferirea unor drepturi de monopol în prestarea
anumitor activităţi.

Redam integral capitolul dedicat acestei sectiuni:

Profesiile liberale au evoluat ca sisteme închise care conservă ample privilegii pentru membrii
lor, astfel
încât încercările moderne de a creşte competiţia în aceste sectoare s-au lovit de o rezistenţă
serioasă.
Studiile recente şi practica altor state din Uniunea Europeană au arătat că eliminarea treptată
a
restricţiilor de concurenţă pe aceste pieţe a condus la o scădere a preţurilor şi nu a afectat în
nici un fel
calitatea serviciilor oferite către consumator. Această tendinţă trebuie promovată şi de
România prin
reducerea barierelor la intrarea pe piaţă şi prin relaxarea regulilor privind exercitarea profesiei
Profesiile liberale sunt acele activităţi economice independente exercitate, individual sau în
asociere, de persoane fizice care posedă o pregătire specială în domeniul respectiv: avocaţi,
notari,
executori judecătoreşti, auditori financiari, consilieri fiscali, experţi contabili şi contabili
autorizaţi,

1
experţi judiciari şi extrajudiciari, arhitecţi, evaluatori, experţi cadastrali, ingineri, medici,
medici
stomatologi, farmacişti, medici veterinari, psihologi etc. Toţi membrii acestor profesii,
indiferent de
forma de exercitare a profesiei, sunt consideraţi operatori economici, fiind supuşi aceloraşi
reguli ca
toţi ceilalţi actori din economie.

De multe ori organizaţiile profesionale extrem de puternice şi de bine organizate din aceste
sectoare
au acţionat ca nişte grupuri de presiune asupra decidenţilor politici cu scopul vădit de a
conserva
privilegiile membrilor lor (efectul de breaslă). În plus, este dificil ca în aceste domenii extrem
de
specializate să se facă diferenţa între reglementările strict necesare (cu rol esenţial în
asigurarea
calităţii serviciilor, perfecţionarea profesională continuă, menţinerea prestigiului etc.), şi cele
care nu
sunt strict necesare sau chiar sunt dăunătoare consumatorilor şi dezvoltării profesiei.

În general profesiile liberale sunt în detaliu reglementate atât prin legislaţie adoptată de
Parlament,
Guvern sau ministere de resort, cât şi prin norme adoptate de propriile organe reprezentative
atunci
11 când acestea au atribuţii de reglementare. Studiile elaborate la cererea Comisiei Europene
au
evidenţiat că există importante deosebiri în ceea ce priveşte nivelul de reglementare între
ţările
membre ale UE, precum şi între diverse profesii liberale. De asemenea, s-a constat că în ţările
cu un
nivel redus al reglementărilor, pieţele nu funcţionează mai rău decât în cele cu un înalt nivel
de
reglementare, ci, dimpotrivă, s-au dezvoltat, obţinându-se un câştig atât pentru consumatori,
cât şi
pentru practicieni. Pe de altă parte, se observă un trend ascendent al procesului de
dereglementare
în domeniul profesiilor liberale, iar efectele constau în diferenţieri ale tarifelor, diversificarea
serviciilor oferite şi dezvoltarea profesiei.

11 „Raport asupra concurenţei în sectorul profesiilor liberale”, Comunicarea Comisiei

din data de 9.02.2004.

2
Din punct de vedere concurenţial, următoarele aspecte reprezintă zone vulnerabile:

I. Bariere la intrarea pe piaţă:

1. Obligativitatea apartenenţei la o asociaţie profesională;
2. Impunerea unor restricţii privind numărul de profesionişti în funcţie de criteriul
geografic sau în funcţie de criteriul demografic, inclusiv prin limitarea numărului
de stagiari;
3. Impunerea unor restricţii privind proprietatea.

II. Reguli privind desfăşurarea activităţii pe piaţă:

1. Stabilirea de tarife (obligatorii sau recomandate; minime sau maxime) de către
organele profesionale cu atribuţii de reglementare;
2. Impunerea unor restricţii de publicitate;
3. Impunerea unor restricţii privind asocierea.

III. Conferirea unor drepturi de monopol privind desfăşurarea unor activităţi

Restricţiile privind concurenţa generează la rândul lor preţuri mai mari pentru consumatorul
acestor
servicii şi inhibă dezvoltarea naturală a afacerilor în aceste domenii.
Restricţionările enumerate se regăsesc şi în legislaţia românească.
Consiliul Concurenţei a avut o atitudine pro-activă începând din 2000, implicându-se într-un
proces
de modificare a actelor normative care reglementează diferitele profesii liberale, argumentând
constant şi ferm pentru eliminarea prevederilor care ridicau probleme din punctul de vedere al
concurenţei Autoritatea de concurenţă din România s-a concentrat pe eliminarea acelor
restricţionări considerate cele mai nocive si care afectează în mod evident şi grav concurenţa
pe
piaţă.
În cazul majorităţii profesiilor liberale intrarea în profesie este posibilă numai după obţinerea
unei
autorizări sau a altor forme de licenţiere, care, de regulă, se acordă numai dacă sunt
îndeplinite
anumite condiţii (nivel al studiilor, experienţă, promovarea unui examen etc.). Îndeplinirea
acestor
condiţii este verificată fie de către stat, fie de către organizaţia profesională. În general statul
preia
această sarcină atunci când structura profesională este nou înfiinţată sau inexistentă, iar apoi
transferă aceste atribuţii către aceasta. Este foarte important ca aceste condiţii impuse noilor
intraţi în
profesie să nu fie excesive, îndeplinirea lor să fie evaluată cu imparţialitate şi în condiţii de
egalitate
de şanse, iar cei nemultumiţi să poată contesta decizia respectivă.

I. Potenţiale bariere la intrarea pe piaţă

1. Obligativitatea apartenenţei la o asociaţie profesională poate constitui o barieră

la
intrarea şi la rămânerea pe piaţă
În cazul majorităţii profesiilor liberale intrarea în profesie este posibilă numai după obţinerea
unei
autorizări sau a altor forme de licenţiere, care, de regulă, se acordă numai dacă sunt
îndeplinite
anumite condiţii (nivel al studiilor, experienţă, promovarea unui examen etc.). Îndeplinirea
acestor
condiţii este verificată fie de către stat, fie de către organizaţia profesională. În general statul
preia
această sarcină atunci când structura profesională este nou înfiinţată sau inexistentă, iar apoi

3
transferă aceste atribuţii către aceasta. Este foarte important ca aceste condiţii impuse noilor
intraţi în
profesie să nu fie excesive, îndeplinirea lor să fie evaluată cu imparţialitate şi în condiţii de
egalitate
de şanse, iar cei nemultumiţi să poată contesta decizia respectivă.
Asociaţiile profesionale argumentează în favoarea menţinerii acestui sistem care, spun ele,
asigură
un nivel de calitate corespunzător pentru serviciile oferite clienţilor. Rolul lor continuă şi după
primirea în profesie, prin dezvoltarea unor programe de formare profesională continuă şi prin
indeplinirea atribuţiilor lor de supraveghere şi control asupra activităţii membrilor. Apartenenţa
la
asociaţia profesională ar constitui o garanţie, o recomandare pentru consumator cu privire la
calitatea serviciilor, mai ales în condiţiile unei pieţe specializate, caracterizate de o asimetrie a
informaţiilor.

Apartenenţa la o organizaţie profesională ca o condiţie obligatorie pentru exercitarea profesiei,

caracterizează majoritatea profesiilor liberale din România. Este imposibilă exercitarea
profesiei de
notar, avocat, expert contabil, arhitect etc. fără a face parte dintr-o anumită structură
organizatorică,
de regulă unică, puternic reprezentată în teritoriu.

În practică, autorizarea/licenţierea nu a avut întotdeauna ca efect asigurarea unui

nivel înalt al
calităţii serviciilor. Aceasta se poate datora unei multitudini de factori cum ar fi: impunerea
unor
condiţii de intrare nerelevante pentru desfăşurarea în bune condiţii a profesiei, organizarea
deficitară a procedurii de verificare a condiţiilor de intrare în profesie, favorizarea unor
candidaţi mai
puţin pregatiţi în faţa celor mai bine pregătiţi sau tratament discriminatoriu cu privire la
diverse
categorii de candidaţi.

Pentru unele profesii liberale, fie prin lege, fie la nivel de practică, s-a stabilit că nu poate
funcţiona
decât o singură asociaţie profesională, care se află astfel în poziţie de monopol faţă de
membrii săi:
toate riscurile de concurenţă prezentate mai sus sunt agravate de faptul că cei nemulţumiţi nu
au
posibilitatea de a accesa un serviciu alternativ oferit de o altă organizaţie.
Principala problemă derivă din faptul că membrii organelor de conducere ale corpurilor
profesionale sunt cei care permit şi controlează accesul în profesie al potenţialilor lor
concurenţi,
aspect asupra căruia, la nivelul unor foruri internaţionale precum OCDE, s-a pus în discuţie
posibilitatea ca accesul în profesie să fie acordat de un organism mai degrabă independent, ai
cărui
membrii să fie, preponderent, din afara respectivei profesii.

2. Impunerea unor restricţii privind numărul de profesionişti (în funcţie de criteriul

geografic sau în funcţie de criteriul demografic), inclusiv prin limitarea numărului de
stagiar
În cadrul profesiilor liberale restricţiile variază între limitarea strictă a numărului de
profesionişti prin
raportare la diverse criterii şi reglarea numărului de membri prin examene de admitere în
profesie
fără limită de locuri. În general asociaţiile profesionale susţin limitarea numărului de practicanţi
pentru că, în condiţiile unei pieţe fixe, un număr mai mic de membri activi maximizează
profitul. Un
argument des invocat îl reprezintă imposibilitatea realizării supravegherii efective a activităţii

4
membrilor de către organizaţiile profesionale, şi, în consecinţă, imposibilitatea de a garanta
calitatea
serviciilor prestate. Pe de altă parte, statul, acolo unde şi-a păstrat o oarecare putere de
negociere
prin ministerele de resort, încearcă să determine organizaţiile profesionale să permită intrarea
pe
piaţă a mai multor actori pentru a proteja interesele consumatorului prin creşterea nivelului de
concurenţă. Stabilirea numărului de profesionişti altfel decât de către piaţă conduce în mod
necesar
la o creştere artificială a preţului respectivelor servicii. În fiecare caz în parte trebuie apreciat
dacă
potenţialele beneficiile legate de asigurarea calităţii serviciilor compensează pierderea
bănească
resimţită de consumator.
O linie de raţionament similară poate fi folosită şi cu privire la prevederile care limitează
dreptul unui
profesionist de a-şi deschide un birou în apropierea unui birou deja existent. Este cazul
articolului 28
litera j) din Codul deontologic al profesiei de notar care califică drept o manifestare de
concurenţă
neprincipială deschiderea unui birou notarial în imediata vecinătate a altui birou notarial în
funcţiune, fără o prealabilă înştiinţare a notarului ce funcţionează în biroul deschis iniţial. În
acest
sens, se interzice deschiderea a două birouri notariale în acelaşi imobil sau la o distanţă de
minimum
50 de metri unul de altul. De asemenea sunt considerate practici neprincipiale cele prin care
un
notar întocmeşte doar actele pentru care tarifele plătite de consumator sunt mari, iar pentru
întocmirea acte pentru care se percep tarife mai mici îndrumă consumatorul către alţi colegi.
În plus faţă de aceste condiţii impuse la intrarea pe piaţă, pentru a deveni membru cu drepturi
depline al unui anumit corp profesional, noul intrat trebuie să parcurgă o perioadă de stagiu
supravegheată de un membru cu vechime în profesie. Şi cu privire la acest aspect putem
remarca în
practică riscuri majore de distorsionare a concurenţei:
• prin tratamentul discriminatoriu între stagiari (de regulă între femei şi bărbaţi);
• prin stabilirea unei perioade de stagiu extrem de lungi, eventual cumulată cu practica
remunerării modeste sau inexistente a stagiarului. Perioada de stagiu este un mecanism prin
care profesia încearcă să asigure calitatea serviciilor prestate, deci nu trebuie să se transforme
într-o metodă de eliminare din sistem a celor care, deşi ar avea calităţile necesare să presteze
respectivele servicii, nu au resursele materiale care să le permită să susţină o perioadă lungă
de
stagiu. Există state membre ale UE care au reglementat această chestiune şi au stabilit un
nivel
minim al remuneraţiei care trebuie oferită unui stagiar;
• prin impunerea unor limitări prea severe privind dreptul profesioniştilor cu vechime în
profesie
de a lua stagiari. Prin stabilirea unui număr maxim de stagiari se urmăreşte asigurarea calităţii
actului de supraveghere a stagiului, proces prin care maestrul transferă către stagiar
cunoştinţele şi abilităţile pe care acesta le va folosi mai tarziu în profesie. Cu toate acestea,
prin
o limitare excesivă poate să devină o barieră la intrarea în profesie, mai ales în condiţiile în
care
nu toţi profesionişti cu vechime doresc să ia stagiari, fără îndeplinirea perioadei de stagiu
aceştia pierzând beneficiul intrării în profesie.
Rolul asociaţiei profesionale este esenţial în a veghea la menţinerea unui echilibru just în
aceste zone
în continuă transformare în societatea modernă. În acest context trebuie menţionat şi rolul
asociaţiilor profesionale în menţinerea unui standard de profesionalism ridicat, inclusiv prin
aplicarea unor norme de etică şi prin utilizarea pârghiilor existente pentru sancţionarea
comportamentelor neconforme.

5
Astfel, practicile instituţionale corecte şi normele de auto-reglementare rezonabile devin
esenţiale în
aprecierea concretă a stării concurenţei în fiecare sector în parte. Dacă restricţiile la
intrarea pe
piaţă sunt excesive, numărul de furnizori de servicii va fi redus, fapt ce va conduce
la creşterea
preţurilor şi la reducerea posibilităţilor de alegere pentru consumatori.
Dacă accesul în profesie se face, în cele mai multe cazuri, în urma unui examen/concurs,
ocazie cu
care se realizează, practic, o triere a viitorilor profesionişti, iar după o perioada de stagiu, de
regulă
de doi ani, urmează o nouă selectare a acestora, se poate spune că aceste etape sunt
necesare şi
suficiente pentru asigurarea unui nivel ridicat de competenţă. În opinia autorităţii de
concurenţă,
încă o restricţionare, printr-o limitare numerică a membrilor profesiei, apare ca fiind
nejustificată.
Tocmai de aceea, autoritatea de concurenţă a intervenit pentru eliminarea restricţionărilor
cantitative, pe criterii geografice şi demografice, existente în rândul notarilor, executorilor
judecătoreşti, farmaciştilor, medicilor dentişti şi, mai puţin, pe obligativitatea, pentru membrii
profesiei, de a intra într-o astfel de organizaţie.
Dacă în ceea ce îi priveşte pe medicii dentişti, aceasta problemă a limitării numărului de
profesionişti
s-a rezolvat, în cazul notarilor lucrurile sunt mai complicate, aceştia prevalându-se de
componenta
de „autoritate publică” a activităţii lor pentru a justifica, atât controlul numărului de notari, cât
şi al
nivelului onorariilor practicate, ambele cu concursul Ministerului Justiţiei.
Reglementarea structurării afacerii este justificată în general în domeniile în care este
necesară o
protecţie accentuată a independenţei şi responsabilităţii personale a celor care exercită
profesia.
Anumite reglementări, cum sunt cele care privesc proprietatea, pot avea ca efect reducerea
accesului la capital şi, implicit, împiedicarea intrării pe piaţă a unor noi furnizori de servicii. Alte
reglementări, de exemplu în cazul practicienilor în insolvenţă, introduc obligaţia ca societatea
comercială în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea să aibă ca unic obiect de activitate
insolvenţa.
De altfel, aşa cum am arătat mai sus, ţintele urmărite prin reglementarea structurii
afacerilor,
respectiv asigurarea independenţei şi a unor standarde etice, pot fi atinse şi prin
mecanisme
alternative, care restricţionează mai puţin concurenţa.
3. Impunerea unor restricţii privind structurarea afacerii
Reglementarea structurării afacerii este justificată în general în domeniile în care este
necesară o
protecţie accentuată a independenţei şi responsabilităţii personale a celor care exercită
profesia.
Anumite reglementări, cum sunt cele care privesc proprietatea, pot avea ca efect reducerea
accesului la capital şi, implicit, împiedicarea intrării pe piaţă a unor noi furnizori de servicii. Alte
reglementări, de exemplu în cazul practicienilor în insolvenţă, introduc obligaţia ca societatea
comercială în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea să aibă ca unic obiect de activitate
insolvenţa.
De altfel, aşa cum am arătat mai sus, ţintele urmărite prin reglementarea structurii
afacerilor,
respectiv asigurarea independenţei şi a unor standarde etice, pot fi atinse şi prin
mecanisme
alternative, care restricţionează mai puţin concurenţa.

II. Reguli privind desfăşurarea activităţii pe piaţă

1. Stabilirea de tarife (obligatorii sau recomandate; minime sau maxime) de către

6
organele profesionale cu atribuţii de reglementare
Practica stabilirii unor tarife obligatorii distorsionează în mod esenţial piaţa, eliminând unul din
rolurile sale esenţiale, anume determinarea preţului pentru diverse servicii în funcţie de cerere
şi
ofertă. Listele de tarife minime obligatorii distrug, practic, orice posibilitate de a concura pe
piaţă cu
preţuri sub nivelul fixat, în detrimentul clienţilor. La fel de dăunătoare se pot dovedi şi listele
de tarife
maxime obligatorii, dacă prin intermediul acestui mecanism se urmăreşte eliminarea unor
prestatori
de servicii de pe piaţa respectivă.
Argumentul în favoarea stabilirii unor tarife obligatorii minimale este acela că în lipsa acestora
libera
concurenţă de pe piaţă ar conduce la scăderea excesivă a preţului, fapt care ar antrena o
deteriorare
a calităţii serviciilor prestate. În aceste condiţii profesioniştii cei mai pregătiţi ar părăsi sistemul
pentru
profesii mai bine recompensate.
Contra-argumentul derivă din specificitatea profesiilor liberale şi din mecanismul care stă la
baza
alegerii unui anumit serviciu de către consumator. Datorită specializării extreme a acestor
sectoare şi
a mizei importante pe care o are selectarea unui profesionist bine pregătit (ex. un medic
pentru o
intervenţie serioasă, un avocat într-un proces important, un auditor pentru un proiect mare)
consumatorul va tinde să aleagă calitatea în detrimentul preţului, cel puţin pentru afacerile
importante. Aşadar profesioniştii de calitate nu vor pierde din profit în mod necesar.
Nu există nici o garanţie că la fixarea tarifelor obligatorii se iau în considerare criterii care ţin
de
evoluţia pieţei sau că există vreo legătură între fixarea preţurilor şi asigurarea unui standard
înalt de
calitate.
În plus, mobilitatea profesională este oarecum limitată de specializarea deţinută, aşa încât
migrarea
către alte sectoare nu este neapărat un risc major, cu excepţia profesiilor susceptibile de o
aplicabilitate „generalistă”. O problemă interesantă a apărut odată cu intrarea în UE şi cu
eliminarea
treptată a barierelor pentru libera circulaţie a forţei de muncă. Se observă că în profesiile prost
retribuite (este cazul sectorului public, în principal) apare fenomenul de migraţie către alte ţări
membre ale UE. Acesta este un fenomen natural de reglare după eliminarea limitărilor
teritoriale şi
nu poate în nici un caz să fie blocat prin tehnici cum ar fi impunerea unor tarife minime
obligatorii.
Cât priveşte tarifele recomandate de către asociaţia profesională, aprecierea legată de
impactul lor
asupra liberei concurenţe în sector depinde în mod esenţial de poziţionarea asociaţiei
profesionale şi
de impactul acesteia în exercitarea profesiei. Cu cât rolul asociaţiei profesionale este mai
proeminent, cu atât profesioniştii din domeniu vor tinde să interpreteze acestea tarife
recomandate
ca pe unele obligatorii.
De cele mai multe ori însă, recomandarea de către un corp profesional a tarifelor/onorariilor nu
face
altceva decât să conducă la o coordonare a comportamentului concurenţial al membrilor
acestora,
orientând, practic, piaţa. Alături de numerus clausus, stabilirea limtelor minime şi/sau maxime
a
tarifelor/onorariilor reprezintă forma cea mai gravă de restricţionare a concurenţei existentă în
sectorul profesiilor liberale.

2. Impunerea unor restricţii de publicitate

7
Aşa cum atătam mai sus, în aceste sectoare alegerea unui furnizor de servicii nu depinde în
mod
esenţial doar de preţ, ci şi de imaginea pe care consumatorul şi-o formează despre furnizor.
Interdicţia privind publicitatea se bazează pe argumentul că ea ar afecta relaţia confidenţială
cu
clientul şi că doar reputaţia construită în ani de muncă îndreptăţeşte profesionistul la o
imagine
favorabilă din perspectiva consumatorului. În plus, a fost adus în discuţie riscul publicităţii
înşelătoare pentru care există, însă, căi legale de sancţionare a acesteia, problema nefiind nici
pe
departe circumscrisă profesiilor liberale.
Această interdicţie prezentă, în special, în rândul profesiilor juridice, afectează în primul rând
pe cei
proaspăt intraţi în profesie, care se află în imposibilitatea de a-şi promova serviciile, deci
contribuie la
consolidarea poziţiei celor cu o vechime îndelungată. De asemenea, consumatorul este lipsit
de
orice posibilitate de a compara serviciile furnizate de diferiţi furnizori şi de a alege în
cunoştinţă de
cauză, pe baza unor criterii obiective.
Furnizarea corectă şi realistă a informaţiilor către consumator prin intermediul publicităţii l-ar
ajuta
pe acesta să aleagă serviciul care corespunde cel mai bine nevoilor sale. Riscurile în ceea ce
priveşte
răspunderea civilă ar putea împiedica pe membrii profesiei să utilizeze în publicitate promisiuni
iluzorii sau alte practici contrare celor de marketing, care să afecteze prestigiul profesiei.

3. Impunerea unor restricţii privind asocierea

În legea de organizare a unora dintre profesiile liberale sunt enumerate modalităţile în care
profesia
poate fi exercitată. De exemplu, profesia de avocat poate fi exercitată în cabinete individuale,
cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau societăţi civile profesionale cu răspundere
limitată. La rândul lor, cabinetele individuale se pot asocia între ele, precum şi cu societăţile
civile
profesionale şi se pot grupa pentru a-şi crea facilităţi tehnico-economice, păstrându-şi
individualitatea în relaţia cu clienţii. Mai mult, condiţiile de fond în care pot fi încheiate
convenţiile
de grupare şi asociere a cabinetelor, precum şi actele de constituire a societăţilor civile
profesionale
de avocaţi şi a societăţilor civile profesionale cu răspundere limitată, pot fi prevăzute şi în
statutul
profesiei, adoptat de organizaţia profesională, respectiv de Congresul avocaţilor, ca organ de
conducere al Uniunii Naţionale a Barourilor din România (UNBR).
Restricţionarea formelor de organizare împiedică avocaţii să găsească cele mai bune soluţii de
organizare, care le-ar permite să acţioneze eficient şi din punct de vedere economic.
Argumentul
adus de organizaţiile profesionale constă în aceea că alte tipuri de asocieri ar avea efecte
nedorite
asupra independenţei exercitării profesiei. Trebuie reanalizate aceste restricţii pentru a stabili
în mod
exact balanţa costuri-beneficii sociale care decurge din acest regim.

III. Conferirea unor drepturi de monopol privind desfăşurarea unor activităţi

Fiecare dintre profesiile liberale a luat fiinţă având la bază un set de servicii pe care membrii
profesiei

8
le prestau în mod exclusiv. Acest lucru este în continuare vizibil în cazul multora dintre
statutele
profesiilor liberale, indiferent dacă vorbim despre avocaţi, notari sau practicieni în insolvenţă.

Alte state europene cum ar fi Olanda şi Marea Britanie au limitat treptat aceste drepturi
exclusive şi au
constatat că preţurile de pe piată au scăzut semnificativ, fiind influenţate de creşterea
concurenţei. În
general acordarea unui drept exclusiv unei anumite profesii trebuie să derive în mod necesar
din
caracteristicile sale intrinseci (profesiile medicale sunt un bun exemplu în acest sens), iar nu să
urmărească în mod exclusiv obţinerea beneficiilor materiale cât mai însemnate pentru membrii
profesiei.
Nu s-a dovedit până în prezent că restricţiile enumerate ajută la creşterea independenţei, a
responsabilităţii sau a calităţii serviciilor oferite de practicienii de profesii liberale. Din contră,
în
unele state membre ale Uniunii Europene, unde au fost eliminate restricţiile care ţin de partea
economică a exercitării profesiei, s-a constatat o îmbunătăţire a activităţii prin creşterea
nivelului de
concurenţă, fară scăderea calităţii serviciilor, dar cu efecte benefice evidente pentru
consumator,
mai ales în materie de preţuri.
Oricum, se poate observa direct că majoritatea covârşitoare a restricţiilor şi exclusivităţilor
acordate
unor profesii liberale aduc avantaje doar practicienilor. În domeniul concurenţei, derogările
permise
de la anumite reguli au în vedere, mai ales, beneficiile aduse consumatorilor de respectivele
practici
derogatorii, precum si de efectele benefice pe termen lung asupra concurenţei pe o anumită
piaţă
sau într-un anumit sector.
Pentru o funcţionare corectă a concurenţei pe piaţele serviciilor profesionale este necesară
eliminarea acelor reglementări care restricţionează în mod vădit şi nenecesar concurenţa şi
care sunt
disproporţionate în raport cu scopul urmărit, şi anume asigurarea unui nivel cât mai ridicat de
calitate
al serviciilor oferite la preţuri competitive, accesibile unui segment cât mai ridicat din
populaţie.
În concluzie, trebuie acordată mai multă atenţie practicilor exclusive şi analizată balanţa
costuribeneficii
sociale pe care acest regim o produce. În lipsa unor dovezi convingătoare sau a unor
argumente solide, intervenţia publică anti-piaţă în aceste profesii liberale trebuie redusă, atât
ca
intensitate, cât şi ca arie de cuprindere. Evident, trebuie privite cu mare rezervă încercările de
a
introduce bariere suplimentare în exercitarea acestor profesii, contra tendiţei europene de
dereglementare, sau de a spori numărul profesiilor reglementate, încercări care se fac simţite
periodic.

http://www.ceccar.ro/?P=A733

Recent au avut loc la Bruxelles lucrările Conferinţei prilejuite de "Ziua europeană a

profesiilor liberale", conduse de doamna Anne-Marie Sigmund - preşedintele
Comitetului Economic şi Social European (CESE) şi domnul Adrien Bedosa -
preşedintele Consiliului European al Profesiilor Liberale (CEPLIS).

9
Printre temele dezbătute s-au numărat Dreptul comunitar al concurenţei în raport cu
reglementările profesiilor liberale. Autoreglementarea şi autogestiunea profesiilor
liberale, Protecţia consumatorilor şi profesiile liberale, Directivele europene privind
serviciile şi profesiile liberale şi altele cu importanţă deosebită pentru organizarea şi
exercitarea profesiilor liberale în Europa.

Concluziile desprinse din materialele prezentate şi dezbaterile la care au avut loc se referă
la:

- profesiile liberale joacă un rol major în dezvoltarea economiei europene, contribuind la

creşterea avuţiei şi a numărului de locuri de muncă;

- profesiile liberale au un caracter mai mult sau mai puţin reglementat; Necesitatea
reglementării şi tipul acesteia (reglementare generală, coreglementare sau
autoreglementare) diferă de la ţară la ţară în funcţie de impactul fiecărei profesii liberale
asupra interesului public, în ţările Uniunii Europene neexistând o reglementare cu
caracter general, ci tratamente diferite în funcţie de fiecare profesie reglementată.

- Reglementările din profesiile liberale, indiferent că sunt cu caracter general,

coreglementări sau autoreglementări nu trebuie să aducă atingere regulilor concurenţei
din piaţa europeană a serviciilor furnizate de aceste profesii liberale.

1. Importanţa profesiilor liberale în economia Uniunii Europene

Programul de reformă economică la Lisabona adoptat de Consiliul Europei este menit să

facă din Uniunea Europeană economia cunoaşterii celei mai competitive şi mai dinamice
din lume, până în 2010. În acest context s-a insistat asupra rolului cheie al serviciilor în
economie şi asupra importanţei acestora pentru creşterea economică şi a locurilor de
muncă.

Serviciile sunt principalul motor al creşterii în UE întrucât reprezintă 54% din PIB şi
ocupă 67% din locurile de muncă în UE al celor 15.

În cadrul serviciilor, profesiile liberale sunt chemate să joace un rol important în

ameliorarea competitivităţii economiei europene. Circa 1/3 din activitatea serviciilor se
referă la categoria 74 a nomenclaturii NACE intitulată "servicii furnizate în principal
întreprinderilor" care este atribuită profesiilor liberale, ocupând peste 10 milioane de
locuri de muncă, respectiv 6,4% din mâna de lucru utilizată în Europa celor 15 şi
realizând într-un singur an circa 980 miliarde euro cifră de afaceri cu o valoare adăugată
de circa 500 miliarde euro; sectorul profesiilor liberale este un sector dinamic, în creştere
fiind înregistrat în anul 2003 (analizat) cu creştere de 7%. În plus, profesiile liberale aduc
o contribuţie importantă activităţilor economice în sensul că, calitatea şi competitivitatea
lor au repercursiuni asupra ansamblului economiei. În Italia de exemplu, circa 6% din
cheltuielile suportate de către întreprinderile exportatoare se referă la servicii oferite de
profesiile liberale.

10
Profesiile liberale sunt importante şi pentru că ele au un impact direct asupra
consumatorilor. Concurenţa în acest sector va avea în viitorul apropiat o dimensiune
esenţialmente locală. Un studiu recent solicitat de DG Concurenţă privind incidenţa
economică a modului de reglementare a profesiilor liberale în statele membre arată că o
reglementare lejeră nu constituie un ostacol ci un avantaj pentru crearea de bogăţie; ţările
cu un slab nivel de reglementare înregistrează un mare număr de profesii liberale care
generează o cifră de afaceri globală superioară.

2. Reglementare, coreglementare şi autoreglementare în profesiile liberale

"A venit timpul ca actorii socioprofesionali să facă din Europa o întreprindere a lor" -
Bruno Vever în "Stadiul actual al autoreglementării şi coreglementării în piaţa unică".

Comitetul Economic şi Social European (CESE) a emis în 2005 un Raport de informare

care prezintă pentru prima dată un tablou de ansamblu al autoreglementării şi
coreglementării în piaţa unică ce probează rolul societăţii civile de motor al construcţiei
Europei.

Tratatul de la Maastricht, Cartea Verde a Comisiei asupra Guvernanţei Europene precum

şi acordul interinstitutional din 2003 intitulat "Să reglementăm mai bine" recunosc rolul
coreglementării şi autoreglementării socioprofesionale ca un complement al
reglementărilor şi directivelor emise de legislator.

În documentele europene coreglementarea este definită ca fiind mecanismul prin care un

act legislativ conferă relizarea unor obiective bine definite de către autoritatea legislativă
unei asociaţii, organizaţii neguvernamentale sau unor parteneri sociali, etc.;
autoreglementarea este definită ca fiind posibilitatea pentru o asociaţie, organizaţie
neguvernamentală sau unii parteneri sociali de a adopta între ei şi pentru ei înşişi linii
directoare comune.

Forme de reglementare si autoreglementare

Iniţiativele de autoreglementare şi coreglementare iau diferite forme:

i) elaborarea de coduri de etică,

ii) elaborarea de standarde profesionale, de norme,
iii) convenirea de acorduri,
iv) întocmirea declaraţiilor financiare, etc.;

Legăturile cu reglementarea sunt de asemenea foarte diversificate pornind de la

autonomia stabilită prin lege,

v) la elaborarea de precizări şi norme de aplicare a unor reglementări cadru

(coreglementări)
vi) sau la definirea autonomă a unor reguli care devin obligatorii prin act al
legislativului.

11
Factori de succes

Succesul autoreglementării şi coreglementării depinde de numeroşi factori precum:

i) luarea în considerare a interesului general, transparenţa sistemului, ii)

ii) capacitatea şi reprezentativitatea actorilor,
iii) eficacitatea urmăririi regulilor stabilite mergând dacă e cazul până la
sancţiuni,
iv) spiritul mutual de parteneriat ai actorilor sistemului cu puterea publică, etc.

Autoreglementarea şi coreglementarea prezintă numeroase avantaje dar şi unele limite.

Avantaje: suprimarea obstacolelor în piaţa unică, simplificarea regulilor, supleţea şi

rapiditatea punerii în lucru, descătuşarea circuitelor legislative, coresponsabilitatea
participanţilor, etc.

Limitele se referă la: eficacitatea modului de urmărire a respectării regulilor şi a

sancţiunilor, realizarea unei perfecte compatibilităţi cu ansamblul reglementărilor
existente, exigenţele unei încadrări legislative adecvate a unor domenii care privesc
sănătatea, securitatea şi serviciile legate de interesul general.

Se cuvine în etapa actuală să fie lăsat mai mult spaţiu de libertate în reglementări, să fie
mai bine difuzate bunele practici în domeniul autoreglementării şi coreglementării şi să se
concerteze mai mult cu puterea publică.

Se pare că în viitor, dezvoltarea libertăţilor de autoreglementare şi coreglementare va fi

proporţională cu simţul de responsabilitate a actorilor implicaţi şi cu eficacitatea pentru
utilizatori (consumatori) a prescripţiilor acestora.

3. Profesiile liberale şi concurenţa

Profesiile liberale sunt meserii care presupun o formare specifică precum e cazul
juriştilor, notarilor, contabililor, arhitecţilor, inginerilor şi farmaciştilor. Sectorul se
caracterizează printr-un înalt nivel de reglementare sub forma legislaţiei naţionale sau
autoreglementării de către organismele profesionale. Această reglementare poate avea o
incidenţă mai ales asupra numărului noilor intraţi în profesie, asupra preţurilor practicate
de prestatori, asupra structurii organizaţionale a întreprinderilor furnizoare de astfel de
servicii, asupra modulu de efectuarea a publicităţii şi asupra serviciilor rezervate
membrilor profesiei.

În ce priveşte autoreglementarea de către profesie, art. 81 paragraful 1 din Tratat interzice

"orice acord între întreprinderi, orice hotărâri de asociere a întreprinderilor şi orice
practici concertate care sunt susceptibile să afecteze comerţul între statele membre şi care
au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea jocului concurenţei în
interiorul pieţei comune".

12
În ce priveşte legislaţia naţională, art. 10 paragraful 2 din Tratat interzice statelor membre
orice măsuri susceptibile să pună în pericol realizarea scopului tratatului; citite în corelare
cu art. 3 paragraf 1, punct g şi art. 81, aceste dispoziţii impun statelor membre să nu ia
sau să menţină în vigoare măsuri susceptibile să elimine efectul util al regulilor
concurenţei aplicabile întreprinderilor.

Pot apare deci tensiuni între necesitatea unei reglementări a profesiilor liberale şi regulile
concurenţei conţinute în Tratat.

Necesitatea reglementării unor profesii liberale are la bază trei argumente esenţiale.

Primul se sprijină pe noţiunea de "asimetria informaţiei" între consumatori şi prestatori de

servicii. O caracteristică actuală a profesiilor liberale rezidă în faptul că prestatorii de
servicii trebuie să dispună de un nivel ridicat de competenţă pe care consumatorii nu o au
şi deci nici nu pot să aprecieze calitatea serviciilor cumpărate; de cele mai multe ori
serviciile oferite de profesiile liberale sunt "produse de încredere" a căror calitate nu
poate în mod uşor să fie determinată printr-o observare prealabilă iar uneori nici prin
consum sau utilizare.

Cel de-al 2-lea motiv se sprijină pe "efectele externe"; în cazul anumitor profesii liberale
prestarea serviciilor şi calitatea acestora are o incidenţă mai mare asupra terţilor şi nu în
primul rând sau numai asupra clientului care cumpără serviciul. De exemplu, contabilul
sau auditorul deşi prestează servicii pentru un client anume (o întreprindere), cu sau fără
consimţământul clientului ei (sau numai unul din ei) pot induce în eroare investitorii,
creditorii, furnizorii, acţionarii, autoritatea fiscală, organismul de bursă precum şi orice
alt utilizator al situaţiilor financiare elaborate de contabil şi/sau controlate de un auditor;
o clădire construită prost poate pune în pericol securitatea publică, etc.

Cel de-al 3-lea motiv se sprijină pe noţiunea de "bun public". Anumite servicii ale
profesiilor liberale sunt considerate bunuri publice întrucât prezintă importanţă pentru
ansamblul societăţii şi se poate crede că în absenţa unor reglementări prestatorii de
servicii nu furnizează corect aceste bunuri publice; este cazul unei bune administrări a
justiţiei, dezvoltarea unui mediu urban de calitate, etc.

În plus, pot apărea distorsiuni pe piaţă, precum o aprovizionare insuficientă sau excesivă,
furnizarea de servicii de calitate insuficientă sau îndoielnică, etc. Pot apare deci justificate
reguli restrictive care vizează păstrarea unui nivel al calităţii serviciilor profesiilor
liberale şi protejarea consumatorilor în faţa relelor practici. De exemplu, restricţiile în
acordarea licenţelor pot împiedica prestatorii incompetenţi să-şi ofere serviciile şi
proceduri disciplinare pot fi utilizate pentru sancţionarea prestatorilor a căror calitate nu
corespunde unor norme minimale. Tot astfel, restricţiile în ce priveşte publicitatea pot fi
utilizate pentru a proteja consumatorii în faţa unei publicităţi înşelătoare.

În anii 2002-2003 Comisia Europeană a întreprins o vastă acţiune de colectare de

informaţii cu privire la profesiile liberale.

13
DG Concurenţă a publicat în martie 2003 un studiu independent care a scos în evidenţă
diferenţe însemnate în nivelul de reglementare a profesiilor liberale de la o ţară la alta.
Rezultă următoarele (studiul s-a făcut pe 13 ţări pentru 5 profesii liberale: jurist, contabil,
arhitect, farmacist şi inginer):

- 4 ţări au reglementate toate cele 5 profesii (Italia, Austria, Germania, Luxemburg şi

Spania).

- Cele mai puţine profesii reglementate (3 profesii) se află în Marea Britanie, Irlanda,
Danemarca, Suedia şi Finlanda.

- Pe o scară de la 0 la 35, cel mai înalt nivel de reglementare a profesiilor liberale se

înregistrează în Italia (34), Austria (32), Germania (31), Luxemburg (30) iar cel mai
scăzut se înregistrează în Irlanda (10), Marea Britanie (11), Danemarca (12) şi Finlanda
(13).

- Profesia de contabil este reglementată în toate ţările analizate înregistrând nivel de

reglementare de la 10 (În Irlanda, Marea Britanie şi Danemarca) la 21 (în Austria), 20 (în
Italia şi Franţa), etc.

În rezoluţia sa din 16.12.2003 cu privire la organizarea pieţei şi regulile concurenţei

pentru profesiile liberale, Parlamentul european a concluzionat că sunt necesare reguli în
contextul specific al fiecărei profesii mai ales în ce priveşte organizarea profesiei,
calificările, etica profesională, controlul, responsabilităţile, imparţialitatea, competenţa
membrilor, prevenirea conflictelor de interese şi a publicităţii mincinoase, etc., astfel
încât consumatorul final să dispună de garanţiile necesare, cu condiţia ca aceste reguli să
nu constituie restricţii la adresa concurenţei.

În acelaşi timp, Comisia Europeană atrage atenţia asupra ameninţărilor la adresa

concurenţei pe piaţa profesiilor liberale. Sunt 5 categorii de restricţii pentru care există
argumente pro şi contra indicând luarea de măsuri pentru revizuirea reglementărilor
existente: preţuri impuse, preţuri recomandate, publicitate, condiţii de acces şi drepturi
rezervate exclusiv, structura întreprinderilor şi practicile multidisciplinare.

Preţurile impuse. În cea mai mare parte a statelor membre onorariile aplicate pentru
serviciile profesiilor liberale sunt negociate liber între prestatori şi clienţii acestora. Într-
un mic număr de cazuri se menţin preţuri impuse, preţuri minime şi/sau preţuri maxime,
aşa cum rezultă din studiul efectuat pentru 6 profesii liberale şi 15 ţări membre:

Serviciul Preţ impus Preţ minim Preţ maxim

Contabilitate Grecia şi Portugalia Italia (pentru experţi Italia (pentru experţi
(pentru audit) contabili) contabili)
Consilieri fiscali Germania
Arhitecţi Italia, Germania Germania
Ingineri Italia, Germania, Germania

14
 Luxemburg
Jurişti Italia, Austria, Germania Italia
Notari Belgia, Franţa, Germania, Austria, Belgia,
Spania, Grecia Franţa, Germania,
Grecia, Italia, Olanda,
Spania

Raportul apreciază că preţurile impuse şi preţurile minime sunt instrumentele de

reglementare cele mai nefaste pentru concurenţă, în măsura în care acestea suprimă sau
reduc semnificativ avantajele pe care o piaţă concurenţială le prezintă pentru
consumatori.

De cele mai multe ori asociaţiile profesionale afirmă că preţurile impuse asigură un
anumit nivel al calităţii serviciilor, dar preţurile impuse nu pot împiedica prestatorii să
ofere servicii de proastă calitate. Sunt alte mecanisme mai puţin restrictive care permit
asigurarea calităţii şi protecţia consumatorilor, cum ar fi măsurile destinate să amelioreze
punerea la dispoziţie şi calitatea informaţiilor privind serviciile oferite ceea ce ar ajuta
consumatorii să aleagă pe baza unei bune informări.

Preţurile maxime ar putea proteja consumatorii de costuri ridicate atunci când există
bariere importante la intrarea în profesie şi lipseşte o concurenţă reală.

Preţurile recomandate. Preţuri recomandate există pentru servicii juridice, contabile,

arhitectură şi tehnice într-un număr mic de state aşa cum rezultă din studiul efectuat şi
anume:

- servicii de contabilitate şi audit în Austria, Portugalia şi Grecia

- servicii juridice în Austria, Portugalia şi Spania

- servicii notariale în Austria şi Belgia

- servicii de arhitectură în Austria, Belgia, Danemarca, Irlanda, Germania şi Spania

- servicii de inginerie în Austria şi Luxemburg.

Preţurile recomandate sunt argumentate de susţinătorii lor prin aceea că furnizează

informaţii consumatorilor despre costul mediu al serviciilor şi reprezintă un ghid de
orientare pentru aceştia.

Preţurile recomandate au incidenţă negativă asupra concurenţei întrucât pot facilita

coordonarea preţurilor între prestatorii de servicii şi pot înşela consumatorii cu privire la
nivelul rezonabil al preţului.

Restricţii în materie de publicitate. Un mare număr de profesii liberale fac obiectul unor
reglementări specifice în materie de publicitate aşa cum rezultă din studiul efectuat.

15
 Restricţii semnificative în
Serviciile Interzicerea publicităţii
materie de publicitate
Contabilitate Franţa Belgia, Germania, Italia,
Portugalia, Luxemburg
Audit Franţa, Spania, Portugalia, Belgia, Germania, Italia,
Luxemburg Grecia
Arhitectură Italia, Luxemburg Irlanda, Germania, Olanda,
Austria Grecia
Juridice Grecia, Portugalia, Irlanda Austria, Belgia, Franţa, Italia,
Spania, Luxemburg
Notariale Franţa, Italia, Spania, Grecia Austria, Germania

Conform teoriei economice publicitatea favorizează concurenţa în măsura în care prin ea

consumatorii sunt informaţi asupra produselor şi serviciilor şi pot decide în cunoştinţă de
cauză. Restricţiile de publicitate riscă să reducă concurenţa crescând costul colectării
informaţiilor pentru diferite produse sau servicii.

Partizanii restricţiilor în materie de publicitate estimează că, consumatorii întâmpină

dificultăţi în evaluarea informaţiilor desprinse din publicitate şi deci ei au nevoie de o
protecţie particulară în faţa publicităţii înşelătoare sau manipulante.

Bineînţeles că profesiile liberale sunt supuse legislaţiei generale a statului care interzice
publicitatea înşelătoare sau mincinoasă şi ca atare restricţiile specifice nu sunt justificate.

Restricţii de acces şi servicii rezervate. În majoritatea statelor profesiile liberale fac

obiectul unei restricţii cantitative la intrare care se traduc printr-un nivel minim de studii,
examen de acces la profesie şi o experienţă profesională cu o durată minimă. Adesea,
aceste restricţii se completează cu dreptul exercitării profesiei doar în anumite condiţii.
Astfel de restricţii pot avea o contribuţie importantă la garantarea calităţii serviciilor
oferite de profesiile liberale.

În acelaşi timp, o reglementare excesivă în ce priveşte acordarea licenţelor riscă să reducă

oferta de servicii ale profesiilor liberale cu consecinţe negative asupra concurenţei,
calităţii serviciilor şi costurilor consumatorilor.

Sunt trei modalităţi de acţiune:

- scăderea nivelului de exigenţă la intrare atunci când acesta pare disproporţionat faţă de
serviciile ce revin profesiei;

- reducerea serviciilor rezervate diferitelor profesii; în destul de multe cazuri pe lângă

activitatea lor principală unor profesii li se rezervă dreptul de a realiza şi alte servicii, de
regulă, de complexitate mai mică;

16
- suprimarea drepturilor rezervate în cazul în care există mecanisme mai puţin restrictive
care permit garantarea calităţii (de exemplu, garantarea calităţii printr-un control calitativ
independent).

În orice caz restricţiile cantitative la intrare reduc numărul prestatorilor, deci ofertă,
putând crea monopol.

Reglementări referitoare la structura întreprinderii. Anumite profesii fac obiectul unor

reguli specifice privind structura întreprinderii (acţionari, asociaţi, administratori, etc.).
Aceste reguli pot limita structura proprietăţii, posibilităţile de colaborare cu alte profesii,
deschiderea de sucursale, francize sau reţele. De exemplu, astfel de măsuri pot împiedica
juriştii şi contabilii să ofere o consiliere juridică şi contabilă globală pentru probleme de
fiscalitate sau crearea de ghişee unice pentru profesiile liberale în zone rurale, etc.

Comisia Europeană estimează că regulile referitoare la structura de întreprindere nu se

justifică deloc dacă ele restrâng posibilitatea de colaborare între membrii aceleiaşi
profesii; astfel de reguli se justifică pe pieţele unde este cu adevărat necesară păstrarea
independenţei şi/sau responsabilităţii personale a prestatorului, ca de exemplu
contabilitatea şi auditul.

Interviu : http://www.cariereonline.ro/index.php/articole/759?theme=print
Profesiile liberale

Cel care alege sa urmeze o profesie liberala se afla într-o situatie asemanatoare
întreprinzatorului privat, decis sa porneasca o afacere pe cont propriu. Doar ca principalul
capital pe care se gandeste sa-l investeasca este propria persoana. Are la dispozitie o
singura resursa, pe care trebuie sa o supuna unui studiu îndelungat si unei perfectionari
permanente. Singura diferenta este aceea ca profesiile liberale nu urmaresc ca scop
primordial beneficiul material, ci tin mai degraba de sfera vocatiei.

Profesiile liberale ilustreaza foarte bine acea teorie din resursele umane ce recomanda
celor aflati pe drumul carierei sa nu se considere angajatii altcuiva, chiar daca sunt prinsi
în mecanismul unei organizatii. Schimbarea de perspectiva propune sa te consideri
întotdeauna drept propriul angajat si sa te vezi pe tine însuti oferind, contra-cost, solutii
de consultanta companiei pentru care lucrezi.

Sintagma „profesie liberala” acopera în general, în spatele unei fatade extrem de

interesante, o zona destul de larga de necunoscut. Nimic nu suna mai nobil decat aceste
cuvinte încarcate de traditie, însa atunci cand încerci sa le fixezi îti dai seama ca ele
aluneca si ramai doar cu întrebari care se multiplica. Profesiile liberale traditionale
(avocat, medic, arhitect) sunt singurele care exista sau au aparut si altele? Conceptul are
trasaturi ferme sau este el însusi în expansiune? Cineva care practica o profesie liberala
îsi modifica statutul daca se angajeaza sau daca face parte dintr-o organizatie complexa?
Se poate pune semnul egalitatii între profesionistii liberali si liber-profesionisti?

17
Ce se ascunde sub palaria profesiilor liberale

Una dintre notele definitorii ale profesiilor liberale traditionale este constituirea în corpuri
profesionale puternice care sa reprezinte interesele membrilor lor (de exemplu, Uniunea
Nationala a Barourilor din Romania, Colegiul Medicilor, Ordinul Arhitectilor etc.) L-am
rugat pe Arin-Octav Stanescu, presedintele Uniunii Profesiilor Liberale din Romania, sa
ne lamureasca cu privire la statutul profesiilor liberale.

Recunoasterea unei „ocupatii” ca fiind sau nu profesie liberala difera de la o tara la alta,
de la un continent la altul, spune Arin-Octav Stanescu, în functie de legislatie, de stadiul
de dezvoltare economica si de alte aspecte. „Spre exemplu, în Brazilia primarii
localitatilor sunt considerati ca fiind profesionisti liberali”. Totusi, presedintele UPLR
invoca una dintre directivele adoptate de Parlamentul si Consiliul European la jumatatea
anului 2005, care defineste conceptul de profesie liberala. Astfel se încadreaza aici „acele
profesii care sunt exercitate pe baza unor calificari profesionale relevante, cu titlu
personal, avand propria lor responsabilitate si de o maniera profesionala independenta,
oferind servicii intelectuale si conceptuale în interesul clientilor si al publicului”.

Din punct de vedere juridic, în Romania nu exista înca un act normativ care sa defineasca
în mod clar profesiile liberale si sa stabileasca criteriile pe baza carora o profesie poate sa
fie considerata sau nu ca fiind liberala. Se vorbeste de „profesii libere sau liberale” doar
în cadrul actelor normative cu caracter fiscal, cu alte cuvinte reprezentand o categorie de
contribuabili.

În pofida unei evolutii contradictorii, afirma Arin-Octav Stanescu, cadrul juridic din
Romania de dupa 1989 a permis înfiintarea si dezvoltarea profesiilor liberale. Astfel,
marea majoritate a acestor profesii sunt astazi reglementate. Putem vorbi astfel despre:

• profesii liberale înfiintate în baza unor legi speciale aprobate de Parlament:

avocati, notari publici, auditori financiari, executori judecatoresti, experti contabili
si contabili autorizati, practicieni în reorganizare si lichidare, medici, medici
stomatologi, medici veterinari, farmacisti, psihologi si asistenti medicali;

• profesii liberale înfiintate în baza unei Ordonantei de Guvern privind asociatiile si

fundatiile (nr. 26/2000): evaluatori, experti tehnici si jurnalisti;

• profesii liberale incluse sub denumirea de „profesii reglementate” în textul Legii

nr. 200/2004 privind Recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru
profesiile reglementate din Romania: restauratori de monumente istorice, ghizi de
turism, consultanti în domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale si
rutiere, profesori din învatamantul preuniversitar si superior.

18
Nucleul clasei de mijloc din Romania

Deoarece dezvoltarea economica duce la aparitia unor noi activitati care, devin, pe
masura profesionalizarii lor, profesii liberale, Arin-Octav Stanescu se asteapta ca, în
viitor, sa asistam la o extindere rapida a acestui „sector” al profesiilor liberale.

Potrivit lui Arin-Octav Stanescu, principalul avantaj pe care îl au cei care urmeaza o
profesie liberala este modul independent si fara imixtiuni în care îsi desfasoara
activitatea. Datorita statutului social important pe care îl aduce în general practicarea unei
profesii liberale, Arin-Octav Stanescu crede ca profesionistii liberali pot constitui, în
mare parte, nucleul formarii clasei de mijloc în Romania. Exista, însa, si un revers al
medaliei deoarece concurenta în cadrul profesiei devine din ce în ce mai acerba si din ce
în ce mai multi profesionisti liberali nu obtin veniturile necesare unui trai decent.

Arin-Octav Stanescu este nemultumit de faptul ca unele acte normative care privesc
profesiile liberale sunt adoptate fara consultarea prealabila a reprezentantilor acestora:
„De asemenea, datorita unei inconsecvente juridice care caracterizeaza activitatea
organismelor de reglementare, sunt transferate competente de la o profesie la alta si se
amana la nesfarsit modificarea unor legi speciale, blocandu-se practic activitatea unor
profesii”.

Alte aspecte pe care presedintele UPLR le reproseaza autoritatilor publice sunt sprijinul
insignifiant acordat membrilor profesiilor liberale, în special tinerilor care acced în
profesie, precum si „fiscalitatea excesiva” pe care statul o exercita uneori asupra acestor
profesii, considerandu-l un „pol al bogatiei”.

O alta problema destul de serioasa o constituie încercarile de subordonare a corpurilor

profesionale, care sunt potrivit legii non-guvernamentale, apolitice si cu functionare
autonoma, unor organisme guvernamentale. Cel mai recent caz este acela al Colegiului
Medicilor care este în pericolul de a se subordona, potrivit proiectului noii legi a sanatatii,
Ministerului Sanatatii.

Diferentele existente între profesiile liberale din Romania si cele din tarile occidentale
sunt determinate de faptul ca acestea din urma dispun de o îndelungata experienta, de
continuitate si de o relatie privilegiata cu autoritatile publice si cu societatea civila. Arin-
Octav Stanescu

Trasaturile esentiale ale profesiilor liberale

Secretul profesional

Secretul profesional este piatra de temelie pe care se construieste încrederea între

profesionisti si clientii lor. Aceasta încredere asigura obtinerea unui serviciu personalizat
si adaptat nevoilor clientului. Profesionistul liberal nu poate divulga faptele pe care le-a
cunoscut cu prilejul exercitarii profesiei sale.

19
Accesul în profesie

Activitatile liberale presupun cunostinte cu caracter stiintific, juridic sau tehnic, de un

înalt nivel, atestate printr-o diploma recunoscuta. Aceasta calificare, la care se poate
adauga prestarea unui juramant sau înregistrarea într-un corp profesional, conditioneaza
accesul la exercitarea unei profesii.

Formarea profesionala continua

Mentinerea competentei profesionale la un înalt nivel constituie o cerinta esentiala pentru

profesiile liberale. Cei care exercita profesii liberale trebuie sa-si reactualizeze si
aprofundeze permanent cunostintele, pentru a furniza clientilor serviciul cel mai adecvat.

Independenta si impartialitatea

Independenta garanteaza libertatea de judecata a unui profesionist fara nici o influenta din
exterior. Regulile profesionale sunt stabilite tocmai pentru a asigura impartialitatea
prestatiei, libertatea de evaluare tehnica, consilierea profesionala obiectiva si evitarea
presiunilor si intereselor externe.

Loialitatea fata de client

Profesionistul liberal trebuie sa-si informeze clientii, atat în prealabil, cat si în perioada
exercitiului profesional, în legatura cu procedura de urmat pentru obtinerea rezultatelor
scontate.

Integritatea si demnitatea profesionala

Interesul clientului ar trebui sa constituie preocuparea primordiala a unui profesionist

liberal. Prin urmare, el nu poate avea drept obiectiv principal cursa pentru castig sau
obtinerea de profituri.

Angajarea responsabilitatii profesionale

Profesionistul îsi angajeaza responsabilitatea profesionala personala (care poate fi civila

si/sau penala) în furnizarea de servicii. În cazul în care nu-si îndeplineste obligatiile, el se
expune urmaririi disciplinare si/sau judiciare. Aceasta presupune si plata unei asigurari de
raspundere civila profesionala.

Existenta unor coduri deontologice

Corpurile profesionale elaboreaza coduri de conduita si etica profesionala specifice

fiecarei profesii, care sa asigure o înalta calitate în furnizarea serviciilor profesionale.

20
Controlul din partea corpului profesional

Corpurile profesionale îsi stabilesc o serie de mecanisme, sisteme si proceduri de control

a membrilor lor.

„Toate acestea împiedica dezvoltarea profesiilor liberale într-o perioada în care ele
trebuie sa se consolideze pentru a putea face fata impactului aderarii Romaniei la
Uniunea Europeana”, spune Arin Stanescu.

Cea mai mare parte a corpurilor profesionale a luat din timp masurile necesare pentru a
diminua la maxim impactul aderarii. Chiar daca este posibil ca dupa 2007, concurenta
generata de permisiunea acordata profesionistilor liberali din celelalte tari ale Uniunii
Europene de a-si oferi serviciile în Romania exista si o parte plina a paharului: „Dupa
integrare, membrii profesiilor liberale vor avea prilejul sa presteze servicii în alte tari ale
Uniunii Europene, putandu-si demonstra calitatile profesionale si obtinand venituri
superioare”.

Relatia de încredere dintre profesionist si client

Pentru a nu ne opri doar la problemele cu care se confrunta breslele liberale, ci a patrunde

si în zona trasaturilor de continut ale profesiilor liberale, am stat de vorba cu Magda
Volonciu, avocat specializat în Dreptul Muncii. Magda Volonciu spune ca doar doua
profesiuni au fost recunoscute traditional ca fiind liberale: profesia de medic si cea de
avocat. Însa, dupa 1990, legislatia romaneasca a cunoscut o proliferare a unor statute
profesionale, „fapt care a dus la largirea esentiala a sferei profesiunilor liberale”.

Ceea ce caracterizeaza prin excelenta o profesie liberala, potrivit Magdei Volonciu, este
relatia de încredere care se creeaza între client si calitatile proprii, profesionale ale
profesionistului liberal. „Chiar daca cel ce exercita o profesiune liberala este organizat
într-o forma comerciala”, spune Magda Volonciu, „clientul cauta întotdeauna
profesionistul. De exemplu: chiar daca serviciile medicale sunt asigurate de un medic în
cadrul unei policlinici particulare cu plata, pacientul apeleaza la un anumit medic din
policlinica respectiva, fiind direct interesat de prestatiile acestuia, profesionistul medic
fiind cel ce capteaza încrederea clientului-pacient”.

Un alt aspect care caracterizeaza în mod esential o profesie liberala, în perceptia Magdei
Volonciu, este gradul relativ mare de independenta pe care-l confera. Marea majoritate a
actelor normative ce reglementeaza profesiunile liberale stabilesc în mod expres ca
profesionistii sunt independenti în adoptarea deciziilor specifice profesiunii. „O astfel de
solutie nu face decat sa confere un plus de substanta conceptului de încredere, care
trebuie sa caracterizeze relatia dintre client si prestator”.

#squarebanner#

21
Avocatura: un mariaj între arta Si logica

„Cred ca în Romania începe din ce în ce mai mult sa se resimta nevoia specializarii stricte
si pentru avocat. Poate ca se impune o schimbare de imagine, avocatul parea sa fie omul
cu servieta, cu roba fluturand, care îsi cauta clientii pe culoarele prafuite si aglomerate ale
tribunalelor. Poate ca este necesar sa pastram si aceasta tipologie de avocat, dar este
momentul în care se impune un tip nou de avocat, mai sofisticat, mai tehnic si, mai ales,
foarte bine specializat. Asa cum un medic nu poate echivala cu un felcer comunal, la fel
si avocatul nu le poate sti pe toate. Nu poti sa cunosti în aceeasi masura toate chichitele
legislative ale dreptului penal la fel ca pe cele ale reglementarilor legate de divort.

Avocatul trebuie sa se transforme într-un profesionist care sa poata identifica la fel ca un

adevarat chirurg problemele reale, sa puna un diagnostic situatiei de fapt pe care i-o
prezinta în discutie clientul si sa caute sa-l sfatuiasca, sa-l ajute cu toata stiinta de care
este capabil pentru ca, desi avocatura este o arta, dreptul este o stiinta. Avocatii sunt
floretistii salilor de tribunal, dar în acelasi timp sunt profesionisti într-o stiinta exacta,
logica, ce presupune o demonstratie perfecta, respectiv stiinta dreptului”.

Magda Volonciu

Credibilitatea profesionistului liberal este întarita si de apartenenta la un corp profesional

care asigura controlul si supravegherea exercitarii profesiei. În acest context, se pune si
problema malpraxis-ului. Statutele proprii unor profesii încearca sa acopere riscul unui
client, reglementand obligativitatea unor asigurari specifice. Însa, Magda Volonciu
precizeaza ca profesionistul liberal nu are o obligatie „de rezultat, ci una de diligenta”
ceea ce înseamna ca „trebuie sa depuna toate eforturile, trebuie sa-si puna la dispozitia
clientului întreaga capacitate profesionala pentru obtinerea unui anumit rezultat, dar nu i
se poate impune neatingerea rezultatului scontat, decat daca se dovedeste ca în prestatiile
sale nu a manifestat toata solicitudinea”.

Actul realizat de profesionistul liberal nu este si nu poate fi în sine un simplu act

comercial, interventia acestuia fiind de cele mai multe ori în favoarea sprijinirii unor
drepturi fundamentale ale omului (dreptul la viata, la onoare, la libertate, la sanatate sau
la frumos). Magda Volonciu

Din moment ce clientul apeleaza la serviciile profesionistului în baza încrederii pe care o

are în calitatile sale profesionale, el îi transmite de cele mai multe ori acestuia toate
elementele necesare, multe dintre ele fiind strans legate de persoana sa. Din aceasta
cauza, multe profesiuni liberale presupun o obligatie de confidentialitate, bine precizata
chiar în lege (cazul medicului sau al avocatului).

http://www.sfin.ro/articol_9104/profesiile_liberale_aduc_bani_multi_si_batai_de_cap_
pe_masura.html

Castiguri si pentru stat

De pe urma celor care practica profesii liberale statul incaseaza anual impozite de milioane de euro. Exista
totusi o problema: la ora actuala, in Romania, nu se poate spune cu exactitate cate persoane practica

22
meserii liberale. In plus, este destul de greu de contabilizat o „afacere pe cont propriu". De multe ori se
incheie contracte subevaluate, in acest fel gasindu-se o portita prin care Fiscul este fentat. In plus, se fac
lucrari „la negru" pentru care nu se emite nicio chitanta.

Venituri uriase
Cu toate aceste artificii, profesiile liberale umfla bine bugetul. Potrivit datelor detinute de Agentia Nationala
de Administrare Fiscala (ANAF), dintre toate profesiile liberale cel mai bine o duc notarii publici. Din
declaratiile de venit pe 2005 reiese ca o persoana cu un astfel de job a castigat intr-o luna nici mai mult, nici
mai putin decat 45.900 de euro. Inmultind suma respectiva cu 12, cate luni are un an, ajungem la concluzia
ca un notar public a incasat in 365 de zile 550.800 de euro. E drept ca o cincime din acesti bani s-au dus in
buzunarele statului, ca impozit pe venit.
Notarii publici sunt campionii castigurilor, iar dupa ei vin avocatii si contabilii. Totusi trebuie tinut cont si de
faptul ca exista anumite profesii liberale care le permit celor care le practica sa ascunda o parte din
castiguri. Sa luam de exemplu stomatologii. Cum poate controla statul numarul pacientilor pe care ii are un
cabinet dentar? Sunt foarte putine cazurile in care un medic elibereaza o chitanta clientului atunci cand
incaseaza banii. De cele mai multe ori, plata se face la sfarsitul lucrarii sau in rate, in timpul tratamentului.
La sfarsit de an, stomatologul este liber sa declare cati pacienti ii convine.

Raportul calitate pret

Profesiile liberale presupun o retea de clienti pe care cei care practica aceste meserii trebuie sa si-o faca.
Singurul atu pe care il pot prezenta in fata viitorilor clienti este cel profesional. Din acest motiv este foarte
greu sa te mentii pe o piata in continua schimbare. In general, meseriile liberale se practica la oras, motivul
principal fiind cel legat de numarul populatiei. Cu cat localitatea unde isi desfasoara activitatea este mai
mare, cu atat posibilitatea de castig este mai ridicata. Un alt factor important este cel al pretului cerut pentru
serviciile prestate. Desi exista o medie a pietei, multi dintre cei care au un astfel de job prefera sa lucreze
contra unor sume mai mici pentru a-si putea asigura un numar cat mai mare de clienti.

Breasla inchisa
Nu orice persoana poate lucra ca liber profesionist. Exista mai multe organizatii care domina acest sector si
care au menirea de a elibera dreptul de libera practica. Desi nu pare corect, pentru a putea munci intr-o
profesie liberala trebuie mai intai sa treci prin examenul la care te vor supune viitorii colegi si, de ce nu,
concurenti. Sa luam ca exemplu profesia de medic. Pentru a putea avea atestat in acest domeniu ai
obligatia de a obtine actul respectiv de la Colegiul Medicilor. In plus, trebuie sa achiti anual o cotizatie catre
aceasta organizatie care sustine ca se ocupa de respectarea drepturilor tale ca liber profesionist. La fel se
intampla si in cazul avocatilor sau al notarilor. Desi nu se vorbeste clar, se stie ca, pentru a putea patrunde
pe piata muncii profesiilor liberale, ai nevoie de pile. Tocmai aceasta modalitate de inregimentare intr-o
anumita structura stirbeste un pic din libertatea profesiei.

Viitorul le apartine
Dezvoltarea economica va duce la aparitia unor activitati care, in timp, vor deveni liberale. Profesiile de
acest gen vor castiga din ce in ce mai mult teren pe piata muncii. Specialistii sunt de parere ca practicarea
unor meserii liberale va duce la formarea unei clase importante. Datorita veniturilor acumulate, dar si
datorita statutului castigat in societate, cei care vor avea profesii liberale au toate sansele de a forma asa-
zisa clasa de mijloc pe care ar trebui sa se bazeze dezvoltarea economica. In plus, libertatea de circulatie a
profesionistilor din aceste domenii pe piata muncii comunitare este mult mai mare decat a celorlalte
persoane.

Avantaje si dezavantaje
Persoanele care practica profesii liberale beneficiaza de o serie de avantaje. In primul rand, castigurile in
meserii liberale sunt foarte mari. Cei care au meserii liberale isi pot gestiona singuri timpul, controlandu-si
volumul de munca.
Exista insa si dezavantaje. Unul dintre ele este acela ca profesionistii liberali nu pot miza pe un anumit venit.
Ei nu pot sti niciodata la cat se va ridica valoarea castigului. Neavand un program de lucru fix, ajung sa
munceasca mult mai mult decat alte categorii profesionale. In plus, daca vor sa reziste pe piata, trebuie sa
se pregateasca in mod continuu.

Topul „bogatilor" din profesiile liberale

Intr-un clasament al celor mai bine platiti dintre cei care practica profesii liberale, in mod clar in varf s-ar
clasa notarii publici. Pe pozitia secunda sunt avocatii, urmati de contabili. Pozitia a patra poate fi ocupata
fara probleme de stomatologi. Urmatorii pe lista sunt veterinarii. Medicii si in special cei ginecologi
incaseaza si ei venituri importante. Nici profesorii nu o duc foarte prost. Desi sunt putini cei care-si declara

23
veniturile suplimentare, cadrele didactice castiga foarte bine din meditatiile particulare.

Clasamentul meseriilor libere

Profesiile liberale mai pot fi numite si meserii libere, care-i dau posibilitatea practicantului sa aiba un control
asupra activitatii desfasurate. Mai exact, el poate juca si rolul de patron, dar si pe cel de angajat. Iata care
sunt principalele profesii incluse in categoria celor liberale:
- avocat
- notar public
- arhitect
- evaluator
- auditor financiar
- executor judecatoresc
- contabil
- farmacist
- expert tehnic
- medic
- scriitor
- jurnalist
- stomatolog
- asistent medical
- ghid turistic
- profesor
- consultant
- restaurator de monumente istorice
- veterinar
- artisti

24