Creştin-Democraţia În România 2010 (Teodor Baconschi & Co)

„Democraţia îşi datorează existenţa
creştinismului. Ea s-a născut în ziua în

care omul a fost chemat să realizeze în
viaţa sa trecătoare demnitatea persoanei
ANUL XVII • NR. 295 • 4 mai 2010 umane, prin libertatea individuală, prin
respectul dreptului fiecăruia şi prin
practicarea iubirii frăţeşti pentru toţi
semenii. Niciodată înainte de Hristos nu au
fost formulate asemenea idei. Democraţia
este aşadar legată de creştinism, doctrinar
şi cronologic. Ea s-a întrupat odată cu el,
încetul cu încetul, prin îndelungi tatonări,
uneori chiar cu preţul greşelilor şi al
recăderii în barbarie.“
Robert Schuman, Pour l’Europe
Democraţia creştină
în România europeană
ii 4 mai 2010 // nr. 295 // 22 plus
Valorile SUMAR
II EMIL BOC
democraţiei III
Valorile democraţiei creştine
TEODOR BACONSCHI
creştine IV
Pentru o dreaptă populară, în România europeană
ADRIAN PAPAHAGI
Partidul Democrat Liberal este un partid foarte tânăr, care s-a Creştinism şi democraţie
născut în decembrie 2007 din fuziunea a două curente cu istorii
distincte în ultimii 20 de ani: democraţii, care s-au desprins de V ALEXANDRU GUSSI
fesenismul definit de Ion Iliescu, şi liberalii, care nu au acceptat O posibilă scrisoare către un coleg de generaţie
transformarea PNL într-o formaţiune politică dependentă de
oligarhi şi apropiată de PSD.
THEODOR PALEOLOGU
În PDL s-au reunit forţele Interesul politic al dezbaterilor doctrinare
politice care cred în
modernizarea României, VI BOGDAN TĂTARU-CAZABAN
forţele politice care cred că Cultura creştin-democraţiei europene
progresul în România de azi
este promovat de curentele
AURELIAN CRĂIUŢU
politice ce aparţin dreptei Moderaţia, liberalismul şi creştin-democraţia
europene.
S-a spus că Partidul VII IOAN STANOMIR
Democrat a trecut brusc de Demnitate umană, democraţie şi creştinism.
la stânga la dreapta, uitându-
se faptul că, din 1992, Pledoarie pentru o tradiţie românească
gruparea care a refondat PD
a făcut o opoziţie fără VIII RADU CARP
compromisuri PDSR-ului lui
EMIL BOC
Relaţia Stat–Biserică:
Ion Iliescu, apoi PSD-ului modele juridice și conotaţii doctrinare
condus de Adrian Năstase.
Nu trebuie să uităm că alternanţa din 1996 nu a fost posibilă decât
IX RADU PREDA
prin coalizarea PD cu partidele istorice din CDR, iar cea din 2004
datorită Alianţei PNL-PD. Evoluţia PD până la fuziunea cu PLD este De la asistenţialism la solidaritate
un bun exemplu de corelare a unei formaţiuni politice cu evoluţiile BOGDAN DIACONU
din societatea românească.
Responsabilitate socială şi libertate economică
Identitatea PDL rămâne o identitate deschisă, pentru că membrii
săi vin din orizonturi diferite. Important este să avem cu toţii un set
de valori comune şi un singur scop: modernizarea României.
X PETRE GURAN
Noi am înţeles să sprijinim iniţiativa privată prin măsuri liberale Şcoala: „Cumplit meşteşug de tâmpenie?
radicale, precum cota unică, pe care am reuşit să o menţinem Doamne fereşte!“
inclusiv într-o perioadă de criză economică, atunci când multe ţări
MIHAIL NEAMŢU
şi-au crescut fiscalitatea. Fără să ne abandonăm valorile sociale de
bază, precum solidaritatea, am ales să clădim viitorul pe Creştinismul în spaţiul public
fundamentele responsabilităţii. Adeziunea noastră la Partidul
Popular European a însemnat intrarea în familia creştin- XI SEVER VOINESCU
democraţilor europeni. După „reorientarea“ PNL, care a ales să facă O politică externă conservatoare –
o alianţă netransparentă cu PSD, am rămas singurul partener
rapidă schiţă de portret
credibil pentru partidele de centru-dreapta din Europa.
Astăzi, PDL este partidul din România cu cei mai mulţi aleşi în
parlamentul naţional şi în cel european. Contribuim astfel în mod
semnificativ la forţa dreptei populare în Europa. După 20 de ani de
creştere şi consolidare, a venit vremea unei necesare definiri de
doctrină. Valorile marelui partid al dreptei româneşti trebuie să
corespundă principiilor doctrinei populare europene, valorilor „În baza
comune ale formaţiunilor politice din familia Partidului Popular
European. – viziunii creştine despre Om şi a concepţiei democrate
Ne bucură astfel iniţiativa unor intelectuali apropiaţi de valorile creştine despre societate,
creştin-democraţiei de a reflecta asupra identităţii politice populare – voinţei lor comune de a fonda o Uniune Europeană
în context românesc. PDL are, fără îndoială, nevoie şi de această
federală, înţeleasă ca uniune de popoare libere şi de cetăţeni
contribuţie pentru a realiza reconstrucţia dreptei româneşti. Locul
nostru în familia popularilor europeni nu poate fi legitim în lipsa conştienţi de responsabilităţile lor,
principiilor şi valorilor creştin-democrate. partidele creştin-democrate, centriste şi cu viziuni apropiate
Sunt convins că sinteza dintre creştin-democraţie şi liberalismul
din Partidul Popular European, ca moştenitori ai Părinţilor
clasic, dintre moralitatea şi solidaritatea creştine şi dinamismul
liberalismului este formula de succes a unui partid cu vocaţia Fondatori ai Europei, acceptă aceste responsabilităţi şi
majorităţii în România europeană. Acestea sunt valorile de care creează o asociaţie internaţională nonprofit.“
avem nevoie pentru a face faţă dublei provocări a momentului:
reforma clasei politice şi ieşirea din criza economică.
Preambulul Statutului Partidului Popular European, aprobat
EMIL BOC în congresul PPE de la Bonn, în 10 decembrie 2009;
este doctor al Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj www.epp.org: Basic Documents
şi prim-ministru al Guvernului României.
22 PLUS // nr. 295 // 4 mai 2010 III
Pentru o dreaptă populară,

în România europeană
România europeană merită o clasă politică naţionalism, fiindcă valorile asistenţialismul socialist, doar
europeană. Politica europeană înseamnă creştine sunt valori aparent filantrop.
în primul rând libertate responsabilă, universale, care nu cunosc În viziunea creştin-
dreptate şi solidaritate. Toate acestea sunt frontiere. Comunitarismul democrată, demnitatea fiinţei
valori autentic creştine. naţionalist al extremei drepte umane este transcendentă.
Europa însăşi, aşa cum ni se prezintă interbelice sau actuale este Drepturile omului sunt
astăzi, este un dar al creştinismului. străin de spiritul creştin, care rezultatul acestei demnităţi,
Drepturile Omului sunt într-o măsură pune omul înaintea nu ale unui contract social.
copleşitoare produsul Bunei Vestiri. comunităţii. În timp ce Tradiţia creştină nu admite
Uniunea Europeană liberă, responsabilă extrema dreaptă şi extrema tratarea omului ca obiect al
şi solidară este reflexul de durată al stângă se întâlnesc în ştiinţei sau al politicii. Omul
democraţiei creştine. discursul resentimentului şi este subiectul propriului său
Creştinismul a inspirat gândirea şi al urii de rasă şi de clasă, destin, iar natura sa nu poate
acţiunea Părinţilor Fondatori ai Uniunii democraţia creştină propune fi alterată fără a-i altera
Europene, Robert Schuman, Konrad universalitatea libertăţii şi demnitatea. De aceea,
Adenauer, Alcide De Gasperi, iar viziunea demnităţii persoanei umane, democraţia creştină nu poate
creştină despre om şi societate constituie cultura solidarităţii şi accepta manipularea genetică
fundamentul doctrinar al Partidului responsabilităţii. sau identitară a persoanei
Popular European. Nu vom ieși din confuzia umane. Deşi acceptăm
P
socială în care ne-am afundat progresul ştiinţei ca produs al
rin afilierea la PPE, marele până când politicienii nu vor creativităţii naturale a
partid al dreptei din România proiecta în viața publică omului, nu admitem
trebuie să preia sursele creștine agenda forțelor vii ale practicile care aduc atingere
ale construcției europene. Este națiunii noastre. fiinţei umane.
datoria noastră, oameni politici Există în România nenumăraţi Viziunea creştină asupra
şi intelectuali, să gândim această oameni onești şi competenţi, omului este fructul concepției
reaşezare doctrinară. Nouă ne revine ale căror conştiinţe şi voturi creştine despre lume. Omul
sarcina de a fundamenta proiectul nu pot fi cumpărate. Există în este o fiinţă creativă, iar
democraţiei creştine într-o ţară majoritar România întreprinzători care creaţia sa îmbogăţeşte şi
ortodoxă şi de a îmbogăţi dimensiunea nu şi-au făcut averea prin afectează totodată natura.
răsăriteană a popularismului actual. afaceri dubioase. Există în Poluarea şi distrugerea
Alături de adepții liberalismului, care se România universitari, medici, mediului au atins o amploare
opun legitim derapajelor colectiviste de cercetători cu studii de care abia acum ne dăm
teodor baconschi
stânga, suntem chemaţi să contribuim la strălucite. Există în România seama. Responsabilitatea faţă
unificarea şi reconstrucţia dreptei în artişti de excepţie, scriitori de de noi înşine şi faţă de
România. anvergură, sportivi de elită. generaţiile ce vor veni ne
Fără o doctrină consecventă, Există în România o clasă de mijloc Societatea românească este sătulă de impune să temperăm excesele şi să dăm
popularismul poate degenera în populism. formată din cetățeni care au călătorit, au bâlci, de marea trăncăneală, de indecenţă, dovadă de îndoită creativitate, pentru a
Fără asumarea unei doctrine creştin- văzut şi au înţeles că se poate trăi şi altfel. de necinste şi de discursul urii. Un ne asigura bunăstarea fără a ne periclita
democrate clare, afilierea PDL la PPE Există în România oameni cinstiţi, tineri adevărat partid popular trebuie să viitorul. Dar noi nu facem din protejarea
riscă să rămână o formalitate şi bătrâni, la sat şi la oraş, bogaţi şi săraci, înţeleagă acest mesaj. Decenţa, naturii o religie seculară, nici nu
internațională lipsită de consecințe cu credinţă în Dumnezeu şi dornici să competenţa probată şi cinstea trebuie să demonizăm progresul tehnologic, aşa
interne. Fără o veritabilă sinteză a trăiască în armonie cu semenii lor. De devină criteriul de promovare a cum o face ecologismul de stânga.
valorilor economice şi juridice liberale şi cele mai multe ori, vocea lor nu se aude. oamenilor politici. Scopul nostru este Contribuţia majoră a viziunii creştine
a principiilor dreptei creştine, Ei sunt forţa vie a naţiunii noastre şi, slujirea binelui comun, nu a intereselor despre om, societate şi natură este
popularismul românesc nu poate să totodată, adevărata majoritate. Ei sunt cei de grup. echilibrul, bunul simţ, firescul.
devină cu adevărat european. liberi şi puternici, a căror voce nu se aude Nu interesele trebuie să ne unească într- Democraţia creştină readuce în discuţie
Promovând o mişcare de aşezare pe în România. Ei nu ies în stradă şi nu îşi un partid, ci valorile. regulile vieţii publice, responsabilitatea
fundamente creştine a dreptei româneşti, găsesc locul în presa ahtiată după scandal Liberalismul a făcut dovada că valorile fiecăruia, libertatea tuturor. Viziunea
nu suntem purtătorii de cuvânt ai vreunei şi diversiuni irelevante. Dar ei ţin sale sunt viabile economic şi juridic. noastră despre libertate şi responsabilitate
instituţii confesionale. Valorile creştine România pe umeri. Lor trebuie să le Libertatea individului şi a societăţii, este compatibilă cu cea a liberalismului
sunt valori universale şi unificatoare. vorbească un adevărat partid popular, pe limitate doar de responsabilitate, sunt clasic, dar ea suprapune eticii acestuia
Vedem separaţia dintre Biserică şi Stat ca ei trebuie să sprijinim proiectul nostru de principii de bază ale statului de drept. morala creştină. În completarea
pe un principiu salutar pentru ambele societate. Fără o piaţă liberă, nu există societate liberalismului, popularismul cultivă darul
P
părţi: între cele două entități nu poate liberă ori stat de drept. Orice limitare a solidarităţii. Aceasta nu trebuie căutată la
exista nici subordonare, nici concurenţă, opularismul este contrariul libertăţii duce la grave dezechilibre: stânga, care deresponsabilizează prin
nici animozitate, fiindcă majoritatea populismului. Populismul capitalismul devine oligarhie, statul paternalismul statului, ci în învăţătura
cetăţenilor aparţin în acelaşi timp Statului flatează pasiunile joase ale parazitează iniţiativa, individul se creştină a iubirii de semeni.
P
şi Bisericii. Ceea ce ne dorim este o populaţiei. El vorbeşte invidiei, transformă în sclav. Dar liberalismul nu
Biserică liberă într-un Stat liber. urii şi lăcomiei. Populismul caută frumusețea interioară a persoanei rin asumarea acestei viziuni,
Promovând aşezarea pe fundamente promite fără să dea, fiindcă singura sa umane și nu pornește dintr-o viziune viaţa politică din România va
creştine a dreptei româneşti, nu marfă sunt vorbele goale. Cei liberi şi universală. Democraţia creştină propune deveni mai responsabilă şi mai
transmitem un mesaj conservator, ci unul puternici nu au nevoie să li se dea – ei o etică a responsabilitații. Acesta este un coerentă. Prin asumarea acestei
de progres moral şi doctrinar. Mutaţiile dăruiesc zilnic inteligenţă, hărnicie, aspect esenţial într-o lume în care viziuni, PDL poate deveni o
sociale şi geopolitice ale secolului XX au talent, dragoste, sprijin. Ei produc, acţiunea politică poate fi iresponsabilă forță politică aliniată doctrinar cu
fost atât de dramatice, încât a conserva învaţă, vindecă, gândesc. Ei afirmă fără a fi ilegală. celelalte partide creştin-democrate din
înseamnă a te întoarce la nedreptăţi calităţile acestui neam. Ei sunt cei Faţă de individualismul liberal, viziunea Partidul Popular European. Prin asumarea
sociale şi la naţionalisme revolute. Ceea responsabili, care se scoală devreme şi se democrat-creştină asupra omului acestei viziuni, PDL poate să răspundă
ce merită conservat este nucleul aflat mai culcă târziu, ei sunt cei onorabili, cei care propune personalismul solidar. În loc de aşteptărilor adevăratei majorităţi a
presus de orice negociere: demnitatea ne reprezintă cu cinste şi care nu se simt supravieţuirea celui mai puternic, ea românilor. Adăugând ideilor
persoanei umane. Se cuvine să perpetuăm reprezentați cum se cuvine. recomandă solidaritatea celor puternici liberalismului clasic principiile
tradiţia care a trecut testul istoriei, A sosit momentul ca vocea lor să se audă; cu cei slabi. Nu este însă vorba de democraţiei creştine, PDL poate realiza,
tradiţia fondată pe valorile iudeo-creştine lor trebuie să le vorbească un adevărat solidaritatea impersonală şi în sfârşit, reconstrucţia doctrinară şi
şi latino-elenistice. partid popular. Valorile lor trebuie să fie deresponsabilizantă a statului pe care o morală a dreptei româneşti.
Afirmând aşezarea pe fundamente valorile unui adevărat partid de centru- propune stânga, ci de iubirea de semeni a
creştine a dreptei româneşti, nu ne dreapta, care să îmbine dinamismul fiecăruia dintre noi. Solidaritatea creştină TEODOR BACONSCHI
întoarcem în trecut, ci privim cu speranță liberalismului cu generozitatea îl ridică pe cel aflat la ananghie, în loc este doctor al Universităţii Sorbona (Paris IV)
spre viitor. Mesajul nostru refuză orice creştinismului. să-l ţintuiască în soarta sa, precum şi ministrul Afacerilor Externe.
Iv 4 mai 2010 // nr. 295 // 22 PLUS
Creştinism şi democraţie
Într-un interviu recent, un cunoscut pentru lumea întreagă libertatea aşadar legată de creştinism, firescul unei tradiţii care, în două
om politic afirma, nu fără maliţioasă persoanei, aşa cum a dezvoltat-o doctrinar şi cronologic. Ea s-a milenii, a avut timp să elimine
satisfacţie, că „la noi resursele creştinismul, şi vrem să salvăm întrupat odată cu el, încetul cu impurităţile şi barbaria, devenind
pentru creştin-democraţie au fost occidentul creştin de dragul lumii încetul, prin îndelungi tatonări, sinonimă cu civilizaţia însăşi. Fără a fi
epuizate“. Chiar aşa o fi? Să nu mai întregi.“ uneori chiar cu preţul greşelilor şi al modernistă, democraţia creştină e
aibă valorile creştine Cât va dura până recăderii în barbarie“. modernă fiindcă e perenă. Creştinul
D
trecere într-o Românie când vom înţelege că nu poate fi decât democrat, fiindcă
care prin nu ştiu ce vulgata modernităţii acă nu s-au sfiit să-şi iubeşte libertatea şi îşi iubeşte
miracol a ajuns să jure nu este decât afirme cu tărie credinţa semenii. Este vorba însă de o libertate
doar pe Mises sau pe Marx creştinism Părinţii Fondatori ai responsabilă: un adevărat creştin va fi
şi nu mai vrea nici în secularizat? Europei unite, de ce ne- oricând un cetăţean bun, ordonat şi
ruptul capului să audă de Drepturile Omului nu am codi noi astăzi în însetat de libertate. Virtutea
Hristos? Aşa de însetat să ne vin din pieţele de România europeană? Dacă Partidul interioară se converteşte uşor şi fără
fie românul după sclavi ale Atenei sau Popular European îşi clamează încă rest în virtute civică: de ce ne-am sfii
relativismul progresist al adrian papahagi Romei, nici de sub din preambul fundamentarea pe oare să o primim în for?
luminilor încât să-şi fi lama ghilotinei lui „viziunea creştină despre Om şi pe Arogându-şi monopolul inimii,
pierdut apetenţa pentru 1789, ci din concepţia democrată creştină despre stânga se pretinde singura ocrotitoare
certitudinea temeiurilor pe care au demnitatea egală a tuturor oamenilor, societate“, de ce s-ar feri dreapta a justiţiei sociale, a celor sărmani şi
clădit generaţiile anterioare? propovăduită de Evanghelie. Pe când românească de asumarea acestei slabi. În realitate, statul socialist este
E lesne de demonstrat contrariul. modernitatea luminilor exaltă realităţi? Nu avem de ce să ne un părinte castrator, care îşi ţine fiii
Dacă-l întrebi, românul (şi ungurul!) individul sau societatea, creştinismul scandalizăm dacă românii, în într-un perpetuu minorat politic şi
se declară creştin, e cuviincios cu cele se apleacă plin de dragoste asupra covârşitoarea lor majoritate, sunt economic. Asistenţialismului socialist,
sfinte, îşi botează copiii, îşi îngrijeşte persoanei umane libere, demne şi creştini şi văd binele, adevărul, democraţia creştină îi opune
bătrânii şi are încredere în Biserică solidare cu semenii. Persoană: nici dreptatea şi frumosul în lumina solidaritatea responsabilă, prin care
mai mult decât în Stat. Românul individ egoist, urmărindu-şi interesul Evangheliei. Nu se poate cere cei liberi şi puternici, pentru a prelua
crede în dreptate, chiar dacă nu speră într-o lume unde supravieţuieşte creştinilor, care reprezintă sintagma lui Luigi Sturzo, îi ridică pe
să aibă parte de ea decât pe lumea doar cel mai puternic, nici pion majoritatea cetăţenilor, electorilor, cei slabi spre libertate.
cealaltă. Nu văd de ce am renunţa să sufocat de masele aservite unui contribuabililor şi oamenilor politici Fundamentul democraţiei creştine
aducem dreptatea în lumea aceasta, absurd şi utopic ideal de societate. români, să fie creştini doar la ei acasă este libertatea. Democratul creştin e
să clădim pe adevăr, să cultivăm Ne-o reaminteşte un alt Părinte şi amorfi spiritual în agora. O afirmă prin excelenţă liberal. Adevăratul
binele, să iubim frumosul. Fondator al Europei unite – cel mai răspicat şi Alcide De Gasperi: „Mai liberal ştie însă, pe urmele lui Locke,
T
important poate – Robert Schuman: presus de toate, creştinismul e activ, Kant sau Tocqueville, că o societate
oate acestea par vorbe mari, „Democraţia îşi datorează existenţa mereu activ prin efectele sale morale lipsită de religie nu poate avea
dar vorbele mari au precedat creştinismului. Ea s-a născut în ziua şi sociale. El se realizează în drept şi coeziune. Religia e legătură, e
întotdeauna faptele măreţe. în care omul a fost chemat să în acţiunea socială. Respectul său solidaritate cu cei ce au fost şi cu cei
Înainte de a întări braţul, realizeze în viaţa sa trecătoare pentru dezvoltarea liberă a care se vor naşte, legătură de pietate
trebuie fortificat sufletul. Or, demnitatea persoanei umane, prin persoanei umane, dragostea lui şi de responsabilitate, mortar al
ceea ce lipseşte politicii româneşti şi libertatea individuală, prin respectul pentru toleranţă şi fraternitate se corpului social şi al identităţii care
europene este sufletul. „Europa dreptului fiecăruia şi prin traduc în lucrarea sa de justiţie durează în timp. O societate în care
astăzi e fără suflet, nu pentru că nu practicarea iubirii frăţeşti pentru distributivă în plan social şi de pace politicul este rupt de valorile
ar fi avut unul, ci fiindcă îl refuză pe toţi semenii. Niciodată înainte de în plan internaţional“. spirituale ale comunităţii este o
cel pe care i l-a dat istoria“, scria Hristos nu au fost formulate Într-o lume politică dominată de – societate schizofrenică; corpul social
Marcello Pera. Aici nu încape asemenea idei. Democraţia este isme, democraţia creştină reprezintă are nevoie de amândouă în acelaşi
îndoială: sufletul Europei e timp.
S
creştinismul. În creştinism au fost
distilate şi democraţia ateniană, şi ă nu cădem în confuzia facilă
dreptul roman, şi mesianismul iudaic dintre separaţia Statului de
— mirabilă sinteză între civilizaţie şi Biserică şi izgonirea
elecţiune, între personalism şi simţul creştinismului din viaţa
comunităţii. Practicând în ultima publică. Separaţia înseamnă
jumătate de veac ura de sine şi o binevenită încetare a ingerinţei
relativismul valorilor, Europa a „Sarcina politică a democraţiei creştine este aceea de a puterii în treburile Bisericii şi
încetat să creadă în misiunea ei totodată o îndepărtare a Bisericii de la
civilizatoare, renegându-şi spiritul şi
apăra valorile istorice şi de a dezvolta perspective şi strategii ispitele puterii seculare. Ea priveşte
lucrarea sa bimilenară. Dar Europa nu hotărâtoare în dezvoltarea societăţii, în libertate şi armonie: strict relaţia dintre administraţie şi
îşi dă seama că, exilând creştinismul, ierarhie, şi în niciun caz manifestarea
deschide poarta tuturor
de a promova simţul echităţii şi al solidarităţii, precum şi legitimă a creştinilor şi necreştinilor
extremismelor, de la faustismul al toleranţei faţă de convingerile personale, ca model de în spaţiul public. Creştinii sunt liberi
ştiinţei până la invazia islamismului, să aducă soluţiile lor provocărilor
de la ateismul totalitar până la
convieţuire socială. Învăţătura creştină, prin concepţia sa vremii, iar societatea va alege dacă
anarhismul stângii altermondialiste. despre om şi menirea lui, constituie fundamentul etic şi baza acestea sunt preferabile altor viziuni.
Refuzându-şi esenţa, Europa se Dincolo de orice tăgadă, creştinismul
reduce la un vulgar apendice al Asiei.
morală a politicii responsabile pentru soluţionarea problemelor e o forţă vie în societatea românească.
Unde sunt politicienii vizionari şi individuale şi sociale, de interes comun. Democraţia creştină Departe de a-şi fi epuizat resursele,
profetici precum Konrad Adenauer, democraţia creştină este chemată să
care ne soma acum o jumătate de
recunoaşte şi respectă demnitatea omului. (...) Omul este contribuie cu viziunea sa generoasă
veac să nu lăsăm Europa libertăţii răspunzător faţă de propria lui conştiinţă, deci faţă de despre om, societate şi natură la
pradă colectivismului Asiei? „Această dezbaterea filosofică şi politică de azi.
Europă, cu a sa cultură clădită pe
Dumnezeu, şi are dreptul şi obligaţia majoră de a acţiona în Aceasta este piesa care lipseşte
creştinism, trebuie să fie salvată cu libertate şi în mod responsabil pentru modelarea propriei lui dreptei populare din România
orice preţ. Aceasta este marea europeană, piatra unghiulară fără de
datorie a partidelor creştine. Trebuie
vieţi şi a lumii înconjurătoare.“ care nu poate sta în picioare o
să salvăm Europa de dragul întregii veritabilă reconstrucţie a dreptei.
lumi. Nu putem permite ca Europa
să fie înghiţită de Asia. De aceea
Corneliu Coposu, Alternativa de guvernare
spun: ne vom opune oricărui creştin-democrată, interviu din 1991 ADRIAN PAPAHAGI
colectivism, indiferent cum se este doctor al Universităţii Sorbona (Paris IV)
numeşte acesta. Dorim să salvăm şi lector la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj.
22 PLUS // nr. 295 // 4 mai 2010 v
O posibilă scrisoare către un coleg de generaţie

Atunci când, la nivelul partidelor politice concluzia înşelătoare este aceeaşi: cetă iluzorie, ceea ce era cadoul cel mai frumos veni dintr-o lungă practică politică
sau la cel naţional, există o atitudine mai ţeni, circulaţi, nu este nimic de făcut! pe care îl putea primi o clasă politică per diferită, dintr-o identitate partizană care
mult decât problematică faţă de valori, Ca să înţelegem cum putem înfrânge fect adaptată prezentului, dar fără vi trece nu o dată proba rezistenţei la se
faţă de raportul între cele proclamate şi această eroare colectivă de judecată şi de ziunea viitorului. ducţia interesului imediat în favoarea
cele care ghidează acţiunea concretă, aşa perspectivă, este util să analizăm câteva Este prea târziu să putem vorbi despre o celui pe termen lung.
cum se întâmplă în Româ dintre sursele erorii care posibilă renaştere a PNŢCD, totuşi am Cred că e prea simplu să spunem că aşa
nia de 20 de ani, devine ţin de istoria relativ re sentimentul că există ceva din spiritul ceva este imposibil. Mai ştiu că pariul
aproape ridicol să vorbeşti centă. partidului condus cândva de Maniu şi unei veritabile schimbări are infinit mai
despre afirmarea unei iden De la începutul anilor Coposu care trebuie renăscut, pentru a multe şanse de reuşită pentru generaţia
tităţi politice credibile, de 1990, participarea politică putea vorbi despre un veritabil pluralism noastră decât pentru generaţiile care ne-
spre coerenţă între discurs are „presă proastă“ sau politic în România de mâine. Spiritul au precedat. În fine, ştiu că nu vom putea
şi fapte, despre credinţă şi chiar mai rău de atât. FSN PNŢCD, rezultat din sursele complemen aştepta nimic bun de la viitor şi de la o
idei. nu-şi spunea partid, dar tare ale experienţei închisorilor comuniste „nouă“ clasă politică dacă înghiţim re
Totuşi, există câteva argu dorea să le înglobeze pe şi ale vocilor intelectualilor anticomunişti, ţetele de gândire pe care majoritatea „li
mente raţionale pentru a alexandru gussi toate, intelectualii erau hrănea speranţe colective pentru că putea derilor de opinie“ ni le oferă live la orice
înfrunta acest ridicol, pen „apolitici“, deşi fără acti credibiliza invocarea moralei în politică. oră. Iar reţeta principală hrăneşte dis
tru a arăta că sentimentul vismul lor civic aproape că Iar această invocare a moralei putea fi preţul nostru pentru politică.
naivităţii, al inutilităţii sau chiar teama de nu ar fi existat opoziţie în România. Cei punctul de plecare pentru a răspunde unei Nu cred că există răspunsuri definitive la
a părea necinstit dacă spui ce gândeşti care doreau să se schimbe ceva, fie că necesităţi a României de atunci şi de aceste probleme, dar cu siguranţă răspun
sunt induse de un anumit fel de a vedea erau în Piaţa Universităţii sau, mai târziu, acum: aceea de refondare a comunităţii surile trebuie căutate eliberându-ne de
lumea, în speţă România de ieri şi de azi, în Convenţia Democratică, doreau să in politice. O refondare necesară, pentru că verdictele asupra prezentului care blo
un fel care este departe de a fi inocent şi fluenţeze puterea, dar detestau politica. trăim acelaşi sentiment al crizei morale şi chează orice imaginaţie, omoară orice spe
neutru valoric. Mai mult, este uşor de Rezultatul direct al acestei erori a fost li identitare, al lipsei unor valori împărtăşite ranţă şi servesc evident celor care se simt
demonstrat că aceste sentimente de azi mitarea undei de şoc a alternanţei din şi respectate, al crizei politicului şi al confortabil în România de azi. Preluând
nu sunt decât corespondentul sentimen noiembrie 1996. Valorile în numele cărora dispariţiei oricărui sens colectiv. pe nemestecate lecturi teziste ale tre
tului de dinainte de 1989 că regimul co a fost înlăturat regimul Iliescu nu au de Un astfel de demers nu poate fi realizat cutului şi ale prezentului, nu vom putea
munist este ireversibil şi că singura soluţie venit şi valorile noii ordini politice. Dis decât prin construcţia, în timp, a unei avea luciditatea să imaginăm viitorul de
este acomodarea cu acesta. Invocarea preţul faţă de gestul implicării în politică forţe politice democratice care să capete zirabil şi modalităţile de a-l face posibil.
ireversibilităţii regimului respectiv nu a a încurajat reflexul partidelor de a rămâne autoritatea morală necesară iniţierii unei Generaţia Revoluţiei, maturizată pe par
fost o simplă autojustificare a lipsei de ac închise faţă de societate şi s-a dovedit astfel de refondări, iniţierii unui veritabil cursul acestor 20 de ani, generaţie amă
ţiune a unor generaţii. Cred că a fost pur fatal pentru CDR şi pentru PNŢCD. Dis pact constituţional. gită şi dezamăgită prea devreme, dar pu
şi simplu o eroare de judecată. Amintesc pariţia acestora a fost sinonimă cu dele O astfel de autoritate se poate naşte ple ternică pentru că are o experienţă comună
de această iluzie a ireversibilităţii comu gitimarea radicală şi durabilă a modului când de la reafirmarea necesităţii moralei unică şi pentru că este în plină putere,
nismului numai pentru a observa că azi o idealist şi voluntarist de a vedea viaţa în politică, dar dincolo de acceptarea ra încă ezită să regândească politic. Pentru
nouă generaţie riscă să facă o eroare si politică. Dincolo de capacitatea tehnică şi ţională a acestei necesităţi, este mai ales cât timp?
milară de apreciere a limitelor posibilului. umană a CDR, în primul rând a PNŢCD, nevoie de voinţa unor lideri de a-şi asuma
Greşeala de azi are, evident, surse şi ar Convenţia reprezenta pentru o parte o constantă politică a valorilor. Dacă, în ALEXANDRU GUSSI
gumente diferite, ele regăsindu-se în dintre români speranţa unei autentice în 1990, sutele şi miile de ani de închisoare este doctor al Institut
practica democraţiei din aceşti ani, în noiri, speranţa unui nou contract social. ale deţinuţilor politici ofereau PNŢCD o d’Etudes Politiques (Paris)
experienţa unui clientelism partinic şi a Eşecul electoral, dar şi moral, din 2000 a postură morală unică şi o identitate in şi lector la Facultatea de Ştiinţe Politice,
unei corupţii care pare de nedepăşit. Dar făcut ca această speranţă să pară definitiv contestabilă, azi, autoritatea morală poate Universitatea din Bucureşti.
Interesul politic al dezbaterilor doctrinare

Orice om cu minimă experienţă politică tradiţia istorică a relaţiilor dintre Stat şi de inspiraţie sarkozystă, de „laicitate po mondial, conservatorismul şi-a pierdut
ştie că alegerile nu se câştigă fluturând Biserică e total diferită? La fel şi pentru zitivă“ şi voi reveni mereu la el în activi „baza socială“, cum se spunea în socia
steagul identităţilor doctrinare şi că în ac conservatorism există în Marea Britanie, tatea mea politică. Este vorba de definirea lism, adică, în termeni mai precişi, şi-a
tivitatea guvernamentală e nevoie de de de exemplu, un cadru social bine contu unei căi de mijloc între laicismul unora şi pierdut capacitatea de a polariza din
cizii rapide, pragmatice, unde nu încape rat. Cum stau, însă, lucrurile în ţara noas supralicitarea electorală a credinţei din punct de vedere politic. Dar asta nu în
multă filosofare. Însă ne tră, din care marea proprie partea altora. Să fie clar: eticheta „creştin- seamnă că şi-a pierdut orice relevanţă po
dăm seama că e periculos tate a fost eradicată încă de democrată“ nu ne îndrituieşte la niciun litică, pentru că moştenirea intelectuală
să ajungi la putere fără să pe vremea monarhiei? Şi fel de demagogie pe acest tărâm şi este conservatoare are o forţă şi o coerenţă
ştii bine ce ai de făcut chiar liberalismul are se bine să păstrăm sobrietatea marilor creş care o recomandă pentru orice reflecţie
(cazul CDR în 1996) şi că rioase piedici de înfruntat tin-democraţi de pe alte meleaguri: Ade despre societate. Atitudinea conservatoare
politica se face cu oameni într-o ţară atât de biro nauer, De Gasperi, Schuman, Kohl etc. Un presupune cultivarea sensului continuită
şi idei. Pentru a câştiga ale cratică şi în care se aşteap partid creştin-democrat nu e un partid ţii naţionale, lucru de care avem atâta ne
geri e nevoie de trei factori: tă ca statul să „dea“. Teza clerical şi Bisericile din România nici nu voie. Iar filosofia conservatoare, cu scepti
o organizaţie de partid efi mea este că fiecare dintre par a-şi dori aşa ceva. Un parteneriat în cismul său faţă de inovaţiile intempestive,
cientă, un lider carismatic theodor paleologu cele trei curente are nevoie seamnă obligaţii asumate de ambele părţi. cu empirismul său fundamental, cu viziu
şi teme percutante de cam de celelalte pentru a „se Un alt exemplu ar fi problema avorturilor, nea sa echilibrată şi prudentă despre om
panie. Or, pentru a genera susţine“ şi pentru a câştiga despre care constat cu mirare că nu se şi societate, cu accentul pus pe moderaţie,
idei şi teme e nevoie de o matrice teo în forţă şi plauzibilitate. Niciunul dintre mai spune nimic în dezbaterea publică. O trebuie să intre în alcătuirea acelei matri
retică bine structurată. ele n-ar trebui să încerce să-şi impună do legislaţie exagerat de prohibitivă ar fi total ce teoretice de care vorbeam la început.
În cazul Partidului Democrat Liberal, ma minaţia prin excluderea sau marginali contraproductivă în acest domeniu. Dar Matricea teoretică a unui partid popular
tricea teoretică e una compozită, nu încă zarea celorlalte. Spunând acestea, nu mă un partid creştin-democrat nu poate ig european trebuie să conţină aceste trei
bine structurată, dar dispunând deja de refer numai la oameni, ci şi la ideile nora o chestiune atât de importantă. Şi componente – liberalism, creştin-demo
elementele de referinţă principale: libera esenţiale ale fiecărui curent de gândire. aici e nevoie de parteneriate variate ale craţie, conservatorism –, dar „les têtes
lism, creştin-democraţie, conservatorism, Să trecem la examinarea câtorva exemple. statului, nu numai cu Bisericile, ci şi cu pensantes“, cum spun franţuzii, vor căuta
aşa cum afirmă şi Partidul Popular Eu Parteneriatul dintre Stat şi Biserică este, asociaţiile de voluntari, cu ONG-uri din mereu să îmbogăţească cu noi şi noi
ropean în statut, declaraţii şi manifeste. după cum se ştie, un element important ţară şi din străinătate. În domeniul me elemente cadrul teoretic şi oferta progra
Importantă este, aşadar, capacitatea de al programului PDL. El derivă, teoretic, diului şi al patrimoniului, putem activa cu matică. Pentru că, repet, alegerile nu se
gândire coerentă în conturarea unei atare din componenta creştin-democrată a fami succes coarda conservatoare. În plus, câştigă cu ideologii, ci cu soluţii concrete
sinteze (pentru că nevoie avem de o ma liei pedeliste. Conservatorii se pot fireşte acestea sunt domenii în care conserva la probleme concrete. Teoria ne ajută doar
trice teoretică eficientă, nu de o ciulama ralia, fără greutate, unei asemenea pro torismul depăşeşte orice cadru partizan şi să le identificăm: fără teorie precisă nu
indigestă în care băgăm de toate fără nicio puneri. Laicitatea statului este însă un ele poate realiza un larg consens în societatea există acţiune eficientă.
coerenţă). Iar problema este cum inserăm ment inconturnabil al liberalismului (fără românească.
aceste curente de gândire în realitatea ro a mai vorbi de Constituţia României). Rolul conservatorismului în economia ge THEODOR PALEOLOGU
mânească. Creştin-democraţia e la ea aca Trebuie, aşadar, echilibrate cele două prin nerală a dreptei româneşti este, fără în este doctor al Ecole des Hautes Etudes
să în Bavaria sau Renania, dar se poate cipii, fără eliminarea vreunuia dintre ele. doială, cel mai greu de definit. După re en Sciences Sociales (Paris)
spune acelaşi lucru despre România, unde Am propus în repetate rânduri termenul, forma agrară consecutivă primului război şi deputat PDL de Bucureşti.
vI 4 mai 2010 // nr. 295 // 22 PLUS
Cultura
creştin-democraţiei
europene
Despre creştin-democraţie s-a spus că plauzibilitatea creştin-democraţiei în ţări
este o cale de mijloc între liberalism şi cu o cultură religioasă diferită. Dar ar fi
social-democraţie, fiind cu neputinţă să i nedrept să nu recunoaştem aspiraţia uni
se nege dimensiunea antietatistă sau cen versală a creştin-democraţiei ca viziune
tralitatea acordată dreptăţii sociale. Astfel, politică şi, în acelaşi timp, noua situaţie a
pentru unii, creştin-democraţia ilustrează practicii şi a reflecţiei sociale la nivelul
un paradox ideologic, dificil ortodoxiei, de pildă. To
de practicat, iar pentru alţii tuşi, înainte de a propune
un echilibru just, probat în un tip specific de raport
ţări ca Germania sau Italia, instituţional dintre Stat şi
care i-au datorat în bună mă Biserică, în speţă partene
sură renaşterea postbelică. riatul sau cooperarea, creş
Dar nu pentru virtuţile mo tin-democraţia îşi asumă
deratoare sau prestigiul anti o inspiraţie comună tutu
totalitar al creştin-democra ror formelor de creşti
ţiei aş dori să pledez aici, ci nism, deschizând-o, prin
bogdan
pentru specificul său, care interpretarea politică pe
tătaru-cazaban
presupune o cultură politică care i-o conferă, către toţi
şi spirituală demnă de a fi cu membrii corpului politic.
noscută şi necesară, cred, în viaţa noastră Demnitatea persoanei, invocată atât de
publică. des, solidaritatea, dreptatea, binele co viziuni poate părea prea puţin relevantă activă şi eficientă, o responsabilitate a
Nota distinctă a creştin-democraţiei este mun: toate aceste valori, având în spate o politic. Însă lucrurile nu stau deloc astfel. proximităţii, şi nu una a abstracţiunii so
dată în egală măsură de inspiraţia sa şi de istorie teologică şi politică de secole, sunt Cel mai important efect politic al perso ciale. Altfel spus, nu statul trebuie să de
principiul său politic structurant: mă re convocate în modernitate pentru a răs nalismului creştin-democrat este echili cidă la nivel central tot, ci fiecare membru
fer, desigur, la valorile creştine şi la prin punde la întrebarea despre sensul politicii. brul dintre solidaritate şi libertate, realizat şi fiecare comunitate locală trebuie să-şi
cipiul subsidiarităţii, asimilat de multă Prin urmare, pentru cei care asumă sau prin aplicarea principiului subsidiarităţii, asume nivelul de competenţă care îi este
vreme în politica europeană. Valorile creş simpatizează creştin-democraţia, politica potrivit căruia prima competenţă şi prima propriu, ştiind mai bine de ce are nevoie
tine sau inspiraţia evanghelică a acestei are un singur sens: realizarea binelui responsabilitate decizională, într-un ca şi cum ar dori să funcţioneze. În aplicarea
viziuni politice nu înseamnă însă un ra comun, prin care libertatea tuturor se îm dru legal general, revin persoanei, fami subsidiarităţii, întâlnim şi o dimensiune
port de dominare – după cum există unele plineşte în relaţie cu ceilalţi. Cu alte cu liei, comunităţii locale sau regionale, aşa etică distinctă, pentru că respectarea şi în
temeri – din partea instituţiei Bisericii vinte, cultura creştin-democrată este o dar nivelului de organizare socială cel mai curajarea competenţei persoanei şi a
(pentru a folosi un termen generic) asupra cultură personalistă, o cultură a relaţiei şi aproape de persoana umană. Binele co comunităţii din care face parte înseamnă
Statului sau a diferitelor forme moderne a responsabilităţii. Libertatea fiecăruia din mun nu este un decret care se aplică ie tocmai recunoaşterea practică a demnităţii
de asociere politică şi civică. Opţiunea tre membrii corpului politic este chemată rarhic de la vârf spre bază, ci se constru sale, din moment ce nu altcineva sau o in
pentru valorile creştine recunoaşte, de la o recunoaştere autentică a faptului de a ieşte prin exerciţiul unei coresponsabi stanţă superioară gândeşte în locul său, ci
fapt, o istorie şi exprimă totodată o vi fi împreună şi de a constitui împreună o lităţi, în care nivelul local nu pretinde şi persoana umană este chemată să participe
ziune despre vocaţia omului. Este destul societate. Specificul personalismului con nici nu permite să fie substituit de un stat la configurarea binelui comun. Uneori, bi
de cunoscută legătura originară între doc stă tocmai în a reflecta că omul nu se atotştiutor şi asistenţial. Din acest motiv, nele comun implică sacrificarea interesu
trina socială a Bisericii Romano-Catolice defineşte doar prin pasiuni şi interese, ci creştin-democraţia încurajează o cultură lui individual. Or, aici stă diferenţa între
şi dezvoltarea creştin-democraţiei euro şi prin nevoia de a fi împreună cu celălalt a solidarităţii, nu atât pentru a degreva dreptatea socială a socialiştilor şi drep
pene. Acesta a şi fost temeiul unui argu pentru a se împlini. La prima vedere şi statul de sarcini supraponderale, ci mai tatea de inspiraţie evanghelică a creştin-
ment des invocat pentru a susţine im mai ales în ochii cinicilor, nobleţea acestei ales pentru a stimula o responsabilitate democraţilor. Nu asistenţialismul care
Moderația, liberalismul şi creștin-democrația

„Partidul liberal, dar nerevoluționar, sin Liberalismul pe care l-am visat şi despre tuții: el este şi un anumit stil, critic, ne rile cărora sufletul omului aproape că dis
gurul care mi s-ar potrivi, nu există şi care am scris (în Elogiul libertății) e în dogmatic şi civilizat, un mod elegant de a pare în spatele pieței libere. M-am simţit
cu siguranță nu mi-e dat să-l creez.“ realitate o familie de dialecte liberale, gestiona diversitatea şi conflictul de idei şi mai aproape de Alexis de Tocqueville, pre
Astfel se exprima, cu o seducătoare undă unite prin ataşamentul lor față de câteva interese, pornind de la recunoaşterea fia ocupat de felul în care valorile şi princi
de tristețe, Alexis de Tocqueville într-o valori fundamentale: libertate, diversitate, libilității umane. Şi, nu în ultimul rând, e piile democraţiei moderne afectează felul
scrisoare trimisă mentoru pluralism şi transparență, vorba de un liberalism care respectă în care gândim, visăm şi ne exprimăm,
lui său, Royer-Collard, în dar şi putere limitată, to demnitatea şi unicitatea persoanei umane, decât de perspectiva finalmente utilitaristă
1841. O butadă, fără doar şi leranță, individualism. Un conştient de faptul că oamenii nu trăiesc şi reducționistă a lui John Stuart Mill cu al
poate, dar una memorabilă, liberalism generos şi des doar pe orizontală (unde politica şi eco său celebru harm principle. În sfârşit,
care m-a marcat şi m-a chis, care refuză rigiditatea nomia sunt chemate să asigure condițiile m-am simţit pe deplin afin cu „liberalis
urmărit de-a lungul ultime proprie doctrinelor bine de unei viețuiri corecte şi decente), ci şi pe mul larg“ şi cu elogiul înfocat al „mode
lor două decenii, în care finite sau ale unei ortodoxii verticală, dimensiune prin excelență spi rațiunii violente“ făcut de N. Steinhardt,
am căutat şi eu, în calitatea economice cu pretenții he rituală, fără de care existența umană ar fi un burghez de modă veche, în remarca
mea de spectator angajat, gemonice. Un liberalism in de neconceput. bilele sale texte publicate în anii 1930, pe
„partidul liberal, dar nere aurelian crăiuţu separabil de existența unei De aceea, m-am simţit mereu afin cu acei vremea când mulţi dintre intelectualii ro
voluționar“, căruia am sim pluralităţi de discursuri, liberali neortodocşi care au avut curajul să mâni vânau fantasme şi trăiau într-o rea
țit că-i aparțin „de drept“, teme şi voci care constituie afirme importanța acestei din urmă di litate paralelă.
fără să-l pot descoperi vreodată. Mă gră „sarea pământului“ şi fără de care el n-ar mensiuni, într-un timp în care nu era co Ce îi uneşte pe toţi aceşti gânditori pre
besc s-o spun că am făcut-o la început cu fi decât o colecție difuză de invidizi sau rect politic s-o faci. M-am simţit, astfel, ferați, dincolo de eclectismul lor, este toc
pasiunea neofitului, apoi cu uneltele mai grupuri de interese. Un liberalism care ră mai aproape de Wilhelm Röpke, adevă mai ataşamentul lor faţă de două valori pe
rafinate (deşi nu neapărat mai eficiente) mâne în dialog permanent cu creştin-de ratul creier în spatele economiei de piață care le consider şi eu fundamentale: liber
ale filosofului politic, care caută să înțe mocrația, din a cărui sevă se inspiră la germane, autor, între altele, al unei su tate şi moderație. O libertate care nu se
leagă latura nobilă şi umană a politicului, răstimpuri. perbe cărți cu un titlu revelator (Dincolo confundă, însă, cu legea junglei şi o mode
dimensiunea binelui comun şi rigorile Liberalismul la care visez e, însă, mai de ofertă şi cerere), decât de Friedrich raţie care nu e un sinonim pentru timi
spaţiului public. mult decât o colecție de principii şi insti von Hayek sau Ludwig von Mises, în scrie ditate şi mediocritate. Autorii mei favoriți
22 PLUS // nr. 295 // 4 mai 2010 viI
Demnitate umană,
„Putem să ne considerăm fericiţi că Părinţii Fondatori
ai Uniunii Europene nu au fost nici birocraţi, nici
tehnocraţi, ci politicieni experimentaţi şi, mai ales,
democraţie şi
creştini convinşi, deci oameni profund ataşaţi
valorilor religioase ale Europei. Astfel, ei au plasat
individul în centrul gândirii lor, ceea ce i-a permis
creştinism
lui Jean Monnet să spună că «noi nu coalizăm state,
noi unim oameni». Puternic impregnată de imaginea Pledoarie pentru o tradiţie românească
creştină a Omului, Uniunea Europeană a secolului XXI
se prezintă ca o comunitate de valori ai cărei cai de
bătaie sunt respectarea Drepturilor Omului, toleranţa, Unul dintre argumentele invocate, canonică. Conferinţa sa din anul 1947,
ritualic, în momentele în care se dedicată moralei creştine, rămâne unul
responsabilitatea individuală, subsidiaritatea şi dezbate posibilitatea unei reflecţii dintre textele pe care le putem privi ca
solidaritatea.“ demo-creştine în spaţiul românesc, profetice: înainte de lichidarea
este cel legat de absenţa unei tradiţii. Regatului, vocea lui Grigore T. Popa
În cazul autohton, creştin-democraţia articulează o profesiune de credinţă
Hans-Gert Pöttering, Homme, Religion, Europe. nu ar fi decât o copie perfect sincronă cu cea pe
palidă a unei linii care o găsim exprimată în
L’Union européenne, une communauté de valeurs fecunde din câmpul paginile americanei
intelectual occidental, Review of Politics.
un alt obiect din lunga Cezura comunistă aduce
serie de imitaţii cu sine provocarea
artificiale autohtone. intelectuală şi etică a
Ortodoxia, „specificul articulării unei viziuni
naţional“ însuşi se află demo-creştine adresate
ioan stanomir
într-o relaţie de unei colectivităţi
opoziţie ireconciliabilă destructurate şi
vlăguieşte societatea şi anesteziază nemaifiind vizibilă miza comunitară a cu ceea ce înseamnă, dincolo de fraze decreştinate. Reorganizarea Partidului
iniţiativa este expresia dreptăţii şi a ritualului politic. Este nevoie, prin şi de discursuri, ethosul demo-creştin. Naţional-Ţărănesc ca partid creştin-
compasiunii, ci implicarea personală, urmare, de o politică a convingerilor În faţa unor asemenea argumente, democrat este semnul asumării unei
la fiecare nivel; renunţarea măcar şi mai ales de o politică a valorilor, demersul de recuperare arheologică se urgenţe istorice. Corneliu Coposu va
parţială la interesul propriu pentru capabilă să inspire, să coaguleze şi să impune. Şi aceasta cu atât mai mult cu încerca să traducă gestul fondator al
a-i veni în întâmpinare celuilalt. O exprime vocaţiile personale ale mem cât tradiţia autohtonă, oricât de lui Iuliu Maniu în logica unei gramatici
minimă analiză ne-ar putea conduce brilor societăţii. Pentru fondatorii limitată ca aport, nu poate fi eliminată politice consecvente.
la concluzia că nu poţi răspunde just creştin-democraţiei, sensul politicului din ecuaţia unui efort sistematic şi Desincronizarea istorică este, însă, la
şi eficient exigenţelor societăţii doar nu poate fi înţeles în afara acestei temerar de conturare a unei originea unui eşec care va marca,
printr-o repartizare tehnică a resur fidelităţi faţă de vocaţia umanului de sensibilităţi care să fie o punte de pentru un deceniu şi mai bine,
selor, fără o etică a asumării perso a fi împreună, având totodată con legătură între curentele demo-creştin parcursul ideii creştin-democrate:
nale. ştiinţa că aceasta nu se consumă fără şi conservator. Tradiţia locală este acel imperativul confruntării cu partidul-
Nu în ultimul rând, această dimen rest aici, în istorie, ci se împlineşte în pat germinativ pe care se aşază opera stat, în ipostaza FSN/FDSN, a împins
siune etică a creştin-democraţiei se relaţia personală şi comunitară cu contemporană, în acord cu o în plan secund tentativele de
răsfrânge şi în planul înţelegerii de Dumnezeu. gramatică a organicităţii pe care o cristalizare doctrinare. Corneliu
mocraţiei ca viaţă a corpului politic venerează creştin-democraţi şi Coposu este, înainte de toate, cel ce
care nu se poate reduce la proceduri. conservatori, în egală măsură. animă o luptă de opoziţie ce pare
O democraţie strict procedurală riscă BOGDAN TĂTARU-CAZABAN Orice arheologie a ideilor şi practicilor suicidară. El nu poate fi şi gânditorul
să devină un pericol pentru demo este doctor al Universităţii din Bucureşti demo-creştine româneşti nu poate politic care să anime un efort de
craţie, nemaifiind străbătută de idea şi cercetător la Institutul de Istoria debuta decât prin relectura reflecţie demo-creştină.
luri, proiecte şi aspiraţii; altfel spus, Religiilor al Academiei Române. intervalului precomunist. Departe de a Dincolo de accidente biografice şi de
fi definită de un monopol al inabilităţile de administrare politică,
radicalismului de dreapta, epoca dintre eşecul PNŢCD ilustrează şi şansa ratată
1920 şi 1948 este aceea în care, în a unui dialog între elita politică şi
contra curentelor tiranofile, un număr vocile intelectuale care pot fi racordate
au denunțat pernicioasa inversiune a lui subsidiarităţii; unde oamenii încă de grupuri şi de spirite se obstinează să unui proiect demo-creştin. Ieşirea din
valorilor care tind să reducă viaţa in mai pot avea autentice contacte uma ofere un argument a cărui vocaţie este scenă a PNŢCD a părut să confirme,
divizilor la o simplă dimensiune ori ne, unde aproapele are pentru fiecare concilierea democraţiei cu un spirit al public, inutilitatea şi artificialitatea
zontală lipsită de suflul primenitor al un suflet şi o figură distinctă. O socie demnităţii umane şi angajamentului unei construcţii politice creştin-
realităţilor divine. Ei ne-au prevenit tate capabilă să integreze tradiţia şi creştin. democrate.
că dimensiunea politică nu epuizează modernitatea fără excesele paseismu Şi nu este un accident faptul că numele Şi totuşi, eşecul istoric din primul
niciodată viața socială, invitându-ne, lui orb sau elanurile modernismului lui Iuliu Maniu şi al cercului apropiat deceniu postcomunist este punctul din
în acelaşi timp, să încercăm să înțe radical. Şi, nu în ultimul rând, o so de el din cadrul Partidului Naţional– care se poate regândi o alternativă
legem nu numai cum funcţionează cietate care poate rezista cultului fal Ţărănesc apar ca repere inconturnabile demo-creştină, alternativă care să
instituțiile guvernării reprezentative, selor inegalități, fără a cădea în cel al în această recuperare arheologică. Fără grefeze tradiţia locală pe trunchiul
ci şi ce se află dincolo de sfera politi egalițătii nivelatoare, şi în care unita a fi un demo-creştin în acelaşi mod în majestuos al unei linii euro-atlantice.
cii. Şi tot ei n-au încetat să afirme că tea nu degenerează în centralizare care se defineau un Sturzo sau Efigiile unor Maniu, Grigore T. Popa
cel mai bun regim politic este cel în despotică, iar pluralitatea nu devine Maritain, Maniu propunea un tip de sau Corneliu Coposu nu sunt simple
care oamenii se bucură de maximum simplă anarhie. conduită publică ce miza pe forţa de obiecte muzeificate, ci sunt puncte în
de libertăţi individuale şi locale şi în E acesta, însă, un ideal liberal, voi fi iradiere publică a demnităţii umane şi jurul cărora se poate organiza o
care statul joacă un rol bine limitat întrebat? Probabil. Creştin-democrat? a învăţăturii creştine. Critica sensibilitate demo-creştină,
de coordonator şi arbitru şi niciodată Poate. Şi mai sigur, însă, e vorba de autoritarismului şi totalitarismului nu sensibilitate atentă la un trecut ce
pe cel de tutore. un ideal moderat, unul simultan cum poate fi înţeleasă în absenţa unui implică apărarea libertăţii şi elogiul
Aceasta este şi societatea ce se apro pănit şi entuziast, modern fără a fi orizont care pune în legătură cetatea demnităţii umane. În cele din urmă,
prie cel mai mult de idealul meu „li modernizant. Un ideal pe măsura umană cu exigenţele divine: tirania solidaritatea se naşte din dubla
beral“: una în care încă mai există co omului şi potrivit partidului modera este un regim politic care tăgăduieşte solidaritate cu cei care au fost şi cu cei
munităţi naturale şi în care fiecare ţilor, căruia, parafrazându-l pe Tocque sanctitatea vieţii umane, tăgăduind ce sunt alături de noi. Memoria este
individ are maximum de libertăţi şi ville, simt că-i aparţin de drept, ală libertatea în numele celebrării sclaviei. cărămida fără de care nicio comunitate
responsabilităţi personale, e liber să- turi de toţi extremiştii de centru. Ridicarea comunismului va fi ocazia nu poate fi imaginată cu adevărat.
şi asume riscuri şi să-şi joace şansele istorică de a gândi o viziune politică
alături de semenii săi. O societate AURELIAN CRĂIUŢU întemeiată pe democraţie umană şi
unde există puţină (dar eficientă) bi este doctor al Universităţii Princeton ethosul creştin: în orice arheologie a IOAN STANOMIR
rocraţie, care nu sugrumă iniţiativele şi profesor la Universitatea din Indiana gândirii demo-creştine, profilul lui este doctor al Universităţii din Bucureşti
locale, ci le asistă conform principiu (Bloomington). Grigore T. Popa ocupă o poziţie şi preşedinte executiv al IICCMER.
vIII 4 mai 2010 // nr. 295 // 22 PLUS
Relaţia Stat–Biserică: modele juridice

și conotaţii doctrinare
În Europa există trei modele pentru cele ce sunt de competenţa Statului,
relaţia Stat–Biserică. Primul model așa cum lasă să se înţeleagă cei care
este reprezentat de state care contestă acest model de pe poziţii
recunosc o puternică legătură între laiciste. România se încadrează în
exercitarea puterii politice categoria statelor care practică un
eminamente laică și o model de cooperare
Biserică dominantă sau de inspirat din cel
stat (Marea Britanie, german și care,
Danemarca, Grecia, totodată, recunoaște
Malta). Al doilea model prin Constituţie
numără statele bazate pe o autonomia
strictă separaţie faţă de Bisericilor. O
Biserică (Franţa, Olanda). autonomie care
Celui de al treilea model îi încearcă să traducă o
aparţin state care admit o radu carp experienţă istorică
separaţie între Stat și aparte, o realitate
Biserică, dublată însă de confesională
recunoașterea unei autonomii a existentă și care oferă soluţii la
Bisericii faţă de Stat și de existenţa raportarea uneori conflictuală dintre
unor domenii în care competenţele dreptul canonic și dreptul civil.
C
sunt asumate de ambii actori (Belgia,
Polonia, Spania, Italia, Portugalia, ei care îmbrăţișează
statele baltice), motiv pentru care laicitatea ca ideologie
există acorduri sectoriale între Stat și preferă separaţia strictă
Biserici care corespund acestor între Stat și Biserică şi
domenii. Este important însă de resping orice model
subliniat că orice clasificare trebuie să alternativ. Preluată de multe ori în
ţină cont nu neapărat de normele forma sa extremă, promovată de
juridice existente, ci de felul în care Revoluţia Franceză, laicitatea este
acestea sunt aplicate. Un exemplu în expresia dorinţei de a identifica
această direcţie este dat de Irlanda, în spaţiul public cu un spaţiu profan, în
care Bisericii Catolice îi sunt care valorile de orice fel, mai cu
recunoscute de către stat mai multe seamă religioase nu au ce să caute.
privilegii decât ar rezulta din simpla Argumentele în favoarea laicităţii
parcurgere a legislaţiei, după cum, în sunt bazate pe o formă de exacerbare
Ungaria, modelul cooperării de tip a virtuţilor ecumenismului și
german rămâne pe alocuri doar pluralităţii de opinii. Fiind
teoretic, în absenţa unor comunităţi supralicitate, acestea sfârșesc prin a
religioase dornice de a se implica în nu mai fi operaţionale. Laicitatea
domeniul social. folosește vocabularul toleranţei modelării comportamentului colectiv politice. Creștin–democraţia germană
C
pentru a justifica o formă de în spaţiul public. În limitele unui a avut un rol decisiv în structurarea
eea ce deosebeşte toate raportare a Statului faţă de Biserică model de separaţie strict între Stat și relaţiei dintre cele două Biserici
aceste modele nu este bazată pe intoleranţă. Laicitatea Biserică bazat pe laicitate, minoritatea majoritare, protestantă și catolică și,
neapărat felul în care relaţia reprezintă o formă mai edulcorată a confiscă vocea majorităţii. Bisericile respectiv, stat. Italia
��
este un alt
dintre cei doi actori este ateismului comunist, cu care contestă constant și discret dictatura exemplu în această direcţie. În
decriptată pe diferite paliere împărtășește, de altfel, o neîncredere de opinie, contrapunând un mesaj contextul dat, situaţia României este
ale politicilor publice, ci gradul de funciară în capacitatea persoanelor de diferit de cel promovat agresiv de oarecum paradoxală. Un model de
autonomie al Bisericilor garantat de a-și crea un sistem de guvernământ stat, la fel cum în timpul relaţie Stat–Biserică preexistent
către stat. Recunoașterea de către stat care să pună în valoare virtuţile comunismului supravieţuirea perioadei comuniste a fost adaptat la
a autonomiei se află la jumătatea proprii ale fiecăruia. Prin critica credinţei a fost posibilă datorită unor virtuţile modelului bazat pe
drumului între separaţia strictă și oricărei manifestări publice a covârșitoare acte de curaj, rămase în cooperare și pe recunoașterea
parteneriatul necondiţionat. Din acest credinţei majoritare într-o societate mare parte discrete și anonime. De reciprocă a autonomiei, dar această
motiv, vorbim de autonomii diferite și prin susţinerea oricărui demers al multe ori, s-a încercat impunerea adaptare nu a fost decât parţială, în
care se află în permanenţă într-un minorităţilor de orice natură, laicităţii într-un climat marcat de absenţa unei orientări specific
proces de redefinire. Recunoașterea laicitatea denotă o înţelegere lipsa secularizării. Peste tot unde creștin–democrate. Aceasta face ca
autonomiei unei Biserici faţă de Stat defectuoasă a democraţiei și a acest exerciţiu a avut loc, virtuţile și deopotrivă carenţele
nu înseamnă imixtiunea Bisericii în limitelor acesteia în privinţa consecinţele au fost contrare celor actualului sistem de norme care
intenţionate. Ignorarea acestor definește relaţia Stat–Biserică să fie
realităţi duce la crearea de modele împărtășite uniform de întregul
Stat–Biserică inaplicabile. spectru politic. Pentru ca acest model
R
să își dovedească toate valenţele sale,
elaţia Stat–Biserică definită nu doar de reglementare, dar și de
„Această Europă, cu a sa cultură clădită pe creştinism, trebuie la un moment dat într-o structurare a spaţiului public, este
să fie salvată cu orice preţ. Aceasta este marea datorie a societate nu este deloc nevoie de o viziune creștin–
neutră din punct de vedere democrată, asumată și practicată ca
partidelor creştine. Trebuie să salvăm Europa de dragul întregii al valorilor, ea exprimă, atare. În lipsa unei asemenea viziuni,
lumi. Nu putem să permitem ca Europa să fie înghiţită de Asia. după cum am arătat, o anumită formă modelul de relaţie Stat–Biserică ales
de ideologie și un anumit mod de în context autohton va fi în
De aceea spun: ne vom opune oricărui colectivism, indiferent raportare la democraţie. Nu continuare contestat de adversarii săi
cum se numeşte acesta. Dorim să salvăm pentru lumea întâmplător, sistemele de drept care și aplicat defectuos de cei chemaţi să
recunosc o separare a Statului de îi dezvăluie rolul în crearea și
întreagă libertatea persoanei, aşa cum a dezvoltat-o Biserică și în același timp admit menţinerea păcii sociale, de care nici
creştinismul, şi vrem să salvăm Occidentul creştin de dragul existenţa unor domenii în care celor o democraţie nu poate face abstracţie.�
doi actori li se recunosc competenţe
lumii întregi.“ comune au trecut prin experienţa RADU CARP
Konrad Adenauer, Unsere Aufgabe unor perioade istorice în care Biserica este doctor al Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj
a jucat și mai joacă un rol nu numai şi director general al Institutului Diplomatic
faţă de Stat, ci și faţă de partidele Român.
22 PLUS // nr. 295 // 4 mai 2010 IX
De la asistențialism la solidaritate
Marea dilemă a statului postcomunist ar termenilor. Ce înseamnă așadar practi banii publici se scurg de decenii sub care participă la realizarea ei într-un fond
putea fi formulată cât mai concis astfel: carea unei politici asistențialiste? Foarte pretextul asistenței sociale. Chiar dacă valoric comun. Din acest punct de vedere,
ori continuă politica de tip providențial, pe scurt, prin raportul de asistență dintre România nu este un state of welfare, o posibilă contribuție creștin-democrată
cea care l-a și dus la faliment, ori se stat și cetățean se instaurează un flux de situația se întâlnește din ce în ce mai la realizarea României sociale a secolului
retrage la funcțiile sale centrale și absolut servicii cu sens unic: cineva doar oferă frecvent și la noi, dovadă fiind numărul XXI ar consta tocmai în activarea și pro
indispensabile, lăsând di (statul), iar altcineva (asis relativ mare de cazuri în care asistența movarea acelor valori care, timp de ju
mensiunea socială pe sea tatul) doar primește. Evi socială este primită pur și simplu pe ne mătate de secol de dictatură și două dece
ma unor structuri adminis dent, de la caz la caz, se drept sau, dacă este legală (precum aju nii de tranziție confuză, au fost zilnic igno
trative locale și, evident, a poate constata că există si toarele de maternitate), nu este secondată rate, persiflate, călcate în picioare. Or, nu
inițiativelor private. În tuații în care raportul nu de măsuri care să încurajeze reinserția în putem spera într-o societate mai cinstită
ceea ce ne privește pe noi, poate funcționa decât ast muncă. Dacă mai adăugăm aici pensionă și mai corectă decât cea de azi, cu oameni
vedem cum toate guvernele fel, persoanele asistate rile abuzive pe caz de boală, evaziunea dispuși să își asume responsabilitățile și
care s-au succedat la pu fiind în incapacitatea fizică fiscală prin munca la negru, autocado riscurile în egală măsură, fără centrarea
tere în ultimii 20 de ani au de a răspunde, pe baza reci risirea cu prime de sărbători, vacanță sau discursului și practicii politice pe un set
făcut din această stare di radu preda procității sociale, la asis alte evenimente a funcționărimii publice, minim de principii. Să ne înțelegem: nu
lematică una de drept, Ro tența primită. Dincolo însă mita și „atenția“, atunci avem un tablou este vorba aici despre proiecții utopice,
mânia continuând să aloce de excepții, evoluția ulti relativ complet a ceea ce înseamnă în imposibil așadar de tradus în faptă, ci de
resurse impresionante în cele peste 50 de mei perioade, studiată ca atare mai ales în România de azi perpetuarea mentalității acel tip de idealism realist fără de care
tipuri de ajutoare sociale, directe sau indi țările prospere ale Europei, cu precădere comuniste când, totul fiind al tuturor, pragmatismul politic, exercițiul nemijlocit
recte, în timp ce sistemele de asistență în Germania sau Suedia, indică tendința nimeni nu se mai simte responsabil. al puterii degenerează fie în populism, fie
medicală sau educaționale sunt în pragul masivă de corupere a sensului asistenței Ce înseamnă însă o politică socială bazată în cinism. Iată motivul pentru care, în
colapsului, iar un număr nu mai puțin im sociale. Fără a induce o lectură discrimi pe solidaritate? Tot foarte pe scurt, so pofida lipsei de apetență față de idei a mul
presionant de oameni trăiesc sub pragul natorie, studiile sociologice arată cum lidaritatea de la baza coeziunii colective tora dintre oamenii noștri politici, Ro
decenței. Cum altminteri am putea explica existența în aceste țări a din ce în ce mai este expresia faptului că fiecare depinde mânia de azi are nevoie de viziuni solide,
acest trist paradox, dacă nu prin coabita numeroase familii, mai ales de emigranți, de ceilalţi, iar societatea în ansamblul său bine articulate, bazate pe o inteligentă sin
rea nefericită a două principii total opuse? este bazată exclusiv pe serviciile asis depinde de fiecare dintre cei care o com cronizare a specificului național cu preo
Altfel spus, cum să mergem înainte când tențiale. Problema majoră rezidă în faptul pun. Solidaritatea presupune, prin urma cupările la nivel regional și mondial, astfel
apăsăm pe accelerația liberalismului (în că suma acestor servicii, gratuități și opor re, reciprocitate: dacă te aştepţi la sprijin încât viitorul nostru să nu fie o simpă în
sensul clasic al termenului) și pe frâna tunități depășește uneori chiar și de două trebuie să fii pregătit să îl oferi celor care șiruire de neputințe, improvizații, excese
providențialismului în același timp? ori venitul unei familii integrate în pro îl cer. Altfel decât în asistențialismul pa sau doar reacții. Este probabil momentul
Criza financiar-economică în care ne mai cesul de producție. Altfel spus, se pare că siv, solidaritatea reclamă o atitudine ac să nu ne mai complacem în a ne asista pe
zbatem a avut meritul – de aceea sunt, la este mult mai convenabil și mai bănos să tivă, trează, adică un plus de civism. Soli noi înșine, ci să dovedim solidaritatea ma
urma urmelor, bune crizele! – să pună pe fii asistat decât să te ajuți singur, mun daritatea este, de aceea, deopotrivă o tură cu propriul destin și cu propria
agenda dezbaterii publice și politice acele cind, plătind impozitele, contribuind la necesitate, dar şi o obligaţie a fiecărei per vocație.
contradicții interne, de la salarizarea di fondul de sănătate, șomaj sau pensie. O soane, precum şi a comunităţilor. Astfel
ferențiată la raportul dintre încasări și deturnare de asemenea proporții a inten văzută, solidaritatea este termenul prin RADU PREDA
cheltuieli, pe care România nu le mai ției statului a declanșat între timp vii dis care putem cel mai bine să descriem coa este doctor al Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj
poate perpetua decât cu riscul falimen cuții în Germania, pentru a rămâne la gularea unei societăți dincolo de teoriile şi director al Institutului de Studii
tului de țară. acest exemplu, decidenții politici fiind so contractualiste sau de alt gen. În plus, Inter-Ortodoxe, Inter-Confesionale
Găsirea unei soluții ar începe cu lămurirea mați să închidă acele „fisuri“ prin care solidaritatea presupune ancorarea celor şi Inter-Religioase (INTER)
Responsabilitate socială şi libertate economică

Nu putem pretinde mediului de afaceri să creeze noi locuri de muncă? prosperitate.“ Astfel, consideră Young, trivă, inhibă iniţiativa antreprenorială,
responsabilităţi sociale, fără a-i oferi li Capitalul social al comunităţilor, cadrul stabilitatea politică şi o guvernare respon crearea de noi companii şi activităţile co
bertăţile economice necesare pentru a se normativ, aparatul politic şi administrativ sabilă care să nu aplice legea în mod merciale. Ţara noastră s-a situat pe locul
dezvolta. ce generează şi aplică legile care ne gu arbitrar, integritatea funcţionarilor publici 55 în rândul celor 183 de economii avute
Adesea, discursul privitor la responsabi vernează sunt principalele date care vor şi independenţa acestora faţă de interesele în vedere în ediţia 2010 a raportului. Atât
litatea socială a companii determina atât dezvoltarea comerciale, reglementarea adecvată a sis în ediţia din 2009, cât şi în ediţia din
lor tratează asimetric ra mediului de afaceri, cât şi temului bancar, o societate civilă func acest an, plata taxelor – numărul taxelor
portul dintre mediul de modul în care va evolua ţională, respectarea drepturilor funda şi impozitelor, procedurile greoaie şi pe
afaceri şi societate. Legi, acesta, cultura de afaceri mentale, impunerea respectării contrac rioada de timp necesară plăţii acestora –
standarde, modele de bune care va domina această lu telor comerciale, precum şi o educaţie de este domeniul în care ţara noastră înre
practici, indicatori de per me a cererii şi a ofertei, a bază accesibilă tuturor cetăţenilor sunt gistrează cea mai slabă performanţă.
formanţă şi metodologii de riscului financiar şi a opor condiţiile elementare care vor genera ace La rândul său, Indexul Libertăţii Econo
evaluare şi raportare a per tunităţilor de profit. În de le oportunităţi de care are nevoie mediul mice radiografiază politicile economice a
formanţei sociale a compa finitiv, companiile nu pot de afaceri pentru a crea prosperitate. În peste 180 de state, evaluându-le în funcţie
niilor definesc obligaţiile bogdan diaconu face altceva decât să reac afara acestor condiţii, nu putem vorbi de de 10 criterii ce definesc libertatea econo
legale, morale ori sociale ţioneze la oportunităţile responsabilităţi sociale în afaceri şi de per mică: de la procedurile de înfiinţare şi ra
pe care ni se pare firesc să existente pe piaţă, explică formanţa socială a companiilor. „Capi diere a unei firme, până la libertatea co
le impunem firmelor în raporturile lor cu Stephen Young, director al Caux Round talismul moral nu poate fi dezvoltat într- mercială, corupţie ori dimensiunea şi cos
clienţii, angajaţii, comunităţile şi so Table, organizaţie internaţională dedicată o ţară cu un guvern corupt, care încalcă turile aparatului guvernamental.
cietatea. Înainte de a ne întreba ce putem promovării responsabilităţii sociale în afa legea şi risipeşte banii contribuabililor.“ Cu un punctaj de 64,2 din maximul de
aştepta de la companii sau ce ne oferă ceri. „Investiţiile de capital nu fac decât Indexul Dezvoltării de Afaceri, elaborat 100, România ocupă poziţia 63 la nivel glo
acestea, trebuie să ştim ce oferim şi ce ar să aştepte condiţii favorabile pe piaţă. de către Banca Mondială, şi Indexul bal şi locul 29 dintre cele 43 de ţări euro
trebui să oferim noi mediului de afaceri. Ele se produc într-un mod reactiv şi se Libertăţii Economice, realizat de Heritage pene cuprinse în clasament. Perioada de
Ce am putea face noi, indivizi, comunităţi, lectiv, îndreptându-se întotdeauna către Foundation, ne oferă o imagine asupra înregistrare a unei societăţi comerciale
societate civilă, pentru mediul privat de locurile care oferă cele mai bine justifica măsurii în care guvernele asigură aceste este de 10 zile, comparativ cu media glo
afaceri, astfel încât companiile să poată te estimări de profit, precum şi siguranţa condiţii elementare dezvoltării mediului bală de 35 de zile. În schimb, procedurile
funcţiona corect, să poată opera pe piaţă că speranţele de a obţine profit se vor de afaceri. Indexul Dezvoltării de Afaceri greoaie de închidere a firmelor, dimensiu
neîngrădite de reglementări abuzive, ne fructifica“, arată Young în lucrarea sa este rezultatul unui studiu anual care ana nea şi costurile mari ale aparatului admi
descurajate de corupţie şi de birocraţie? Capitalism moral. lizează comparativ, la nivel global, re nistrativ şi corupţia sunt punctele slabe
Ce ar putea face statul şi instituţiile pu „Prin intermediul legilor, prin dezvol glementările mediului de afaceri, stadiul evidenţiate de raport.
blice pentru ca investitorii să fie încurajaţi tarea capitalului social şi prin îm reformelor şi nivelul constrângerilor le
să investească, pentru ca antreprenorii să bunătăţirea sistemelor de infrastructură gislative ce privesc activităţile comerciale. BOGDAN DIACONU
fie motivaţi să dezvolte noi afaceri, pentru necesare, guvernele trebuie să asigure Clasamentul evidenţiază măsura în care este doctorand la Universitatea din Bucureşti
ca firmele să investească în dezvoltare şi condiţiile necesare creării constante de reglementările încurajează sau, dimpo şi asistent la Academia de Studii Economice.
X 4 mai 2010 // nr. 295 // 22 PLUS
Şcoala: „Cumplit meşteşug de tâmpenie? Doamne fereşte!“1

Educaţia face parte din miezul unei doc într-o comunitate la acelaşi nivel de caţional până la conturarea vocaţiei spe legătură cu viitoarea profesie a stu
trine politice. În viziune creştin-demo demnitate, cel al unei activităţi în slujba cifice. În acest sens, este foarte importantă dentului. Evoluţia disciplinelor universi
crată, educaţia este o oportunitate oferită aproapelui, comunismul a creat o nouă libertatea fiecărei şcoli în parte de a-şi tare din perioada comunistă şi postcomu
în mod egal membrilor unei comunităţi, ierarhie bazată pe parcurgerea unor etape configura programul de învăţământ în nistă au urmărit întâi interesele ideologice
dar în acelaşi timp mijlocul prin care se se de şcolarizare şi pe valorizarea abuzivă a funcţie de talentele şi înclinaţiile elevilor ale PCR, iar apoi crearea de noi resurse
lectează meritocraţia. Dacă unor discipline sau şcoli fiecărei generaţii (actualul proiect de Lege financiare pentru clanuri universitare. În
solidaritatea, provenită din speciale. Astfel, învăţă a Educaţiei Naţionale propune un prim văţământul privat, constrâns prin lege să
imperativul divin al iubirii mântul s-a transformat în pas în direcţia acestei libertăţi). Această li ofere exact aceleaşi programe universitare
aproapelui, este prima va tr-o scară a accesului la bertate este cu atât mai binevenită, cu cât ca şi cel public, nu a putut reprezenta o
loare a creştin-democraţiei, putere în societatea comu creştin-democraţia modernă se desparte alternativă. În schimb, urmând fals unui
formarea şi promovarea nistă, iar, foarte repede, treptat de centralismul naţionalist, care a imperativ al pieţei educaţiei, s-a trans
competenţelor vine imediat produsul nu a mai fost dat naştere sistemelor de învăţământ format în fabrică de diplome.
după şi este indisociabil cunoaşterea, ci diploma, o public în secolul al XIX-lea. Astăzi, şcoala Din acest cerc vicios al cauzelor declinului
legată de aceasta. Citatul formă fără fond. Învăţă nu mai trebuie să servească niciunei ideo educaţiei se poate ieşi, pe de o parte, prin
din Ion Creangă trimite petre guran mântul preuniversitar şi logii, nici statului bazat pe exaltarea unei simplificarea şi redimensionarea învăţă
către rosturile şcolii, iar universitar s-a redus la o naţiuni, nici celui bazat pe lupta de clasă. mântului public, pe de altă parte, prin
fragmentul din care este strategie de absolvire, de Dezideologizarea învăţământului rămâne încurajarea iniţiativelor private, comu
extras le ilustrează prin referinţa la aici nu a mai fost decât un pas până la o preocupare constantă a creştin-democra nitare şi confesionale, şi chiar a educaţiei
Mirăuţă din Grumăzeşti, care avea minte corupţia universitară şi comerţul de di ţiei. În acelaşi sens trebuie privită educaţia casnice (dacă este asigurată realitatea şi
bună de carte. Şcoala, aşa cum o vede plome din perioada postcomunistă. Acest religioasă, ca o şansă oferită copilului de a calitatea acestei forme de educaţie). Bi
Creangă şi cum ar trebui s-o vedem şi sistem a dus, pe de altă parte, la deprecie accede la un univers de cunoaştere şi de serica poate deveni un partener al statului
noi, ca mijloc de a învăţa o meserie care rea formărilor profesionale şi, în cele din înţelegere a realităţii diferit de raţionalis nu numai în gestionarea solidarităţii, ci şi
necesită un antrenament intelectual in urmă, la dispariţia meseriilor. Educaţia mul agnostic pe care este construit pro în formarea tinerelor generaţii. Dacă fa
tens, se întemeieză pe o vocaţie manifestă: teoretică s-a generalizat şi a devenit pen gramul materiilor ştiinţifice. natismele religioase trebuie să rămână
dragostea de carte. tru o mare parte a tinerilor cu adevărat Dacă educaţia socialistă a servit obiecti departe de teritoriul Europei, în schimb,
Dincolo de învăţatul cititului, scrisului şi un cumplit meşteşug de tâmpenie, adică vului creării „omului nou“, răspunsul religia poate fi un factor de coeziune şi
al regulilor fundamentale de comportare total neadecvat vocaţiilor şi nevoilor lor. creştin-democrat constă în a readuce şcoa reorganizare a unei societăţi ce iese abia
în societate, învăţământul de tip teoretic Remediul la criza educaţiei pe care îl pro la la vocaţia ei primară, de formare a fiecă acum din zodia ideologiilor atee. Este un
se adresează numai unei părţi dintr-o pune creştin-democraţia constă în revalo rui tânăr în parte în funcţie de aspiraţiile, fapt că ceea ce învăţa Ion Creangă la şcoa
generaţie. Dar învăţământul teoretic este rizarea meseriilor şi recunoaşterea demni talentele şi nevoile sale. De aceea, şcoala la lui este de neînţeles pentru elevul de
doar o opţiune dintr-o gamă largă de tăţii egale a tuturor vocaţiilor profesio trebuie să fie cu adevărat în slujba co azi. În numele cui am condamnat la uitare
formări practice, deprinderi de meş nale, artistice sau teoretice. În acest sens, munităţilor locale, acolo unde adunarea acel orizont de cunoaştere?
teşuguri şi ucenicii pe lângă un meseriaş şcoala primară şi gimnazială are menirea părinţilor, edililor şi profesorilor poate
formator. Acestea corespund varietăţii de să ofere şansele timpurii ale formării in contribui la conturarea programului de în 1. Ion Creangă, Amintiri din copilărie.
talente şi vocaţii ce compun o generaţie. telectuale sau profesionale ale tânărului. văţământ.
Imensa eroare a socialismului, atât cel La acest nivel de educaţie, gama de ma La nivel universitar, deşi disciplinele tra PETRE GURAN
dinainte, cât şi cel de după 1989, a constat terii şi activităţi oferite copilului trebuie diţionale nu mai răspund complexităţii este doctor al Ecole des Hautes Etudes en
în transformarea învăţământului într-un să fie cât mai largă, iar performanţa in formelor de activitate din societatea post Sciences Sociales (Paris)
mijloc de parvenire socială. În loc să ri dividuală, evaluată an de an, să permită o modernă, programele de învăţământ au şi cercetător la Institutul de Studii Sud-Est
dice toate meseriile şi ocupaţiile necesare evoluţie personalizată a programului edu continuat o tendinţă spre specializare fără Europene al Academiei Române.
Creştinismul în spaţiul public

Identitatea dreptei româneşti traversează comun de spiritualitate al spaţiului nord- puţin noncombativi faţă de manifestările voluntarilor în cantinele sociale, în casele
momente importante de clarificare doctri atlantic. Da: pledoaria pentru statul de sănătoase ale religiei tradiţionale (i.e., an de bătrâni şi în şcolile pentru copiii de
nară. Se dezbat principiile gândirii popu drept şi separaţia puterilor, critica gajamentele care exclud violenţa, incitarea favorizaţi. Acest chip al binelui vizibil se
lare, se discută relaţia între liberalism, asistenţialismului, încurajarea pieţei la ură, isteria colectivistă etc.). conjugă cu o căutare a adevărului, asumat
conservatorism, centrism şi creştin-demo libere, nevoia de prudenţă şi raţionalitate, În sprijinul acestei afirmaţii voi oferi mai printr-un vast exerciţiu de reflecţie şi in
craţie, sunt comentate apoi conservatorismul fiscal, întâi un argument contextual: creştinis terpretare teologică a istoriei. Creştinismul
raporturile de continuitate dreptul la viaţă şi pro mul merită un loc în cetate, pentru că – are o metafizică proprie şi o epistemologie
sau de adversitate cu trecu prietate, demnitatea indi fie că vorbim despre Craiova mafiilor de deosebită. Tratatele patristice expun un
tul recent al dreptei (parti viduală în contrast cu pul cămătari sau despre zonele interlope ale mod de-a înţelege fiinţa lumii create, dar
dele istorice postdecem siunile colectivităţii, toate Bucureştiului – străzile, scuarurile, trotua şi o conceptualizare anume a cunoaşterii
briste) şi, respectiv, cu tre aceste valori fac parte din rele, parcurile şi mai toate cartierele noas de sine specifică omului căzut.
cutul îndepărtat (etnocen ereditatea unei drepte mo tre suferă de anomie morală şi individua Prezenţa facultăţilor de teologie în marile
trismul interbelic). Până derne, dinamice şi capabile lism orb. Simţul comunitar şi reactivitatea universităţi occidentale (cu excepţia tristă
acum, conversaţia a tratat de înnoire. Chiar dacă nu civică aproape au dispărut. Sila de-a face a Franţei) indică relevanţa incontestabilă
oblic problematica religiei mihail neamţu eşti un mic antreprenor, lucruri împreună pare uneori copleşitoare. a acestei bătălii pentru adevăr. În sfârşit,
în spaţiul public, atât de nu ai şanse să devii un ban După cincizeci de ani de totalitarism ateu gloria frumuseţii este apărată de-o lungă
aprig disputată în Franţa cher bogat sau nu speri să şi alţi douăzeci de tranziţie incertă, nu tradiţie în artă şi cultură: principalele mu
lui Nicolas Sarkozy, Italia lui Marcello derulezi afacerile unei megacorporaţii, doar canalele media, ci şi instituţiile pu zee, săli de concerte sau pinacoteci ale lu
Pera şi Benedict al XVI-lea, Anglia arhie având totuşi o sensibilitate de dreapta, te blice, şcolile sau chiar spitalele au fost in mii relevă, în fiecare an, contribuţia creşti
piscopului Rowan Williams sau Polonia vei lupta împotriva taxării excesive şi a vadate de cinism, prost gust şi gregaritate. nismului universal la consolidarea unei
fraţilor Kaczyński. surplusului de reglementări etatiste. Cadrele oficiale ale religiosului au ajuns anume estetici. Câmpul vizual est-euro
Oricare ar fi subcurentele dreptei europe Un alt exemplu contraintuitiv: nu eşti contaminate de aceste flageluri. Este un pean e inundat de fluxul cromatic al icoa
ne, la baza unei atitudini politici opuse moştenitorul pipei lui Mircea Eliade şi to motiv în plus pentru a spune că nici Evan nelor lui Rubliov; partiturile muzicale ale
progresismului stângist se află respectul tuşi deplângi persecuţia împotriva ultimi ghelia, nici cele zece porunci („să nu Occidentului găzduiesc capodopere unice,
viu şi sincer pentru „Civilizaţia Decalogu lor fumători care doresc să-şi consume, ucizi“, „să nu furi“, „să nu depui măr de la psalmodia bizantină până la Pales
lui“. Mă refer aici la Europa fundamente cu riscuri medicale asumate, iarba de tu turie mincinoasă“ etc.) nu ne pot face trina, Bach, Mozart sau Arvo Pärt; nici
lor morale născute din confluenţa tradiţii tun. În acelaşi fel, oricare ar fi opţiunile prea mult rău. bibliotecile n-au alungat încă poezia lui
lor iudeo-creştine, în dialog cu valorile ju noastre personale în materie de teologie – Al doilea argument este principial şi nu se Roman Melodul (sec. VI), Dante (1265–
ridice şi aspiraţiile intelectuale ale lumii ezitând poate între agnosticism, scepti referă doar la situaţia României de astăzi: 1321), George Herbert (1593–1633), T.S.
greco-romane. Fără Atena (i.e., curajul in cism, deism, teism, sincretism sau o anu creştinismul a avut de la bun început o vo Eliot (1888–1965), Paul Claudel (1868–
terogaţiei critice), în absenţa Romei (i.e., me ortodoxie –, ca oameni de dreapta re caţie publică şi un elan civilizator. Triada 1955) sau Vasile Voiculescu (1884-1963).
exigenţa dreptului) şi, mai ales, lipsiţi de cunoaştem autonomia spiritului uman în bine-adevăr-frumos se armonizează prin E în firea lucrurilor ca binele, adevărul şi
Ierusalim (i.e., nostalgia Paradisului), vi raport cu materia; refuzăm determinismul tr-o triplă prezenţă: vorbim adesea despre frumosul să nu-şi pună lumina sub obroc.
ziunea noastră despre om s-ar şubrezi ire rasial, biologic sau economic întrucât virtutea prudenţei, a seninătăţii, a dragos
mediabil. credem în potenţialul ascuns al persoanei tei, a cumpătării, a independenţei materia MIHAIL NEAMŢU
A fi de centru-dreapta stă sau cade îm umane. Pe cale de consecinţă, s-ar cuveni le, a filantropiei, a îndelungii-răbdări – este doctor al King’s College, Londra
preună cu respectul acordat tezaurului să fim favorabili sau, dacă nu, atunci cel toate la fel de importante ca şi existenţa şi director ştiinţific la IICCMER.
22 PLUS // nr. 295 // 4 mai 2010 XI
O politică externă conservatoare –

rapidă schiţă de portret
Dacă aș spune că România are nevoie de o opțiunea afirmată și practicată pentru preocupat de întrebarea pe care o tot cred în rolul ei extrem de important
politică externă de dreapta, mai precis de anumite valori mijloc, și nu pentru altele, dispută socialiștii și liberalii – dacă istoria pentru păstrarea păcii. Așa cum spunea
o politică externă conservatoare, pot face diferența. e făcută de mase sau de elite. Un Kirkpatrick, conservatorii nu iubesc
lesne anticipa că voi stârni cel puțin două Fără a compara cu alte posibile variante conservator este mai preocupat de ceea ce războiul și nu-l doresc, fie și pentru că
reacții nedumerite. Prima ar fi: cum adică de politică externă, redau aici câteva poate face el cu ceea ce-i dă istoria, vremea războiului este o vreme în care,
o politică externă trăsături ce mi se par pentru a atinge scopuri cât se poate de fatalmente, statul își subordonează deplin
conservatoare? Poate fi esențiale pentru o concrete. cetățeanul. Dar conservatorii știu că
O
politica externă de dreapta politică externă de războiul este, uneori, o necesitate, că
sau de stânga dreapta, mai precis politică externă conservatoare trebuie tratat ca o prelungire a politicii, și
conservatoare, liberală sau pentru o politică externă are un respect fundamental că, în negocierile cu inamicii, nimic nu e
socialistă? Politica externă conservatoare. pentru libertatea individuală, mai de folos păcii decât o puternică
– mi-ar putea răspunde Regretata Jeane asociată unui respect total armată în spate.
adepții carierei Kirkpatrick, membru pentru cetățenie. Statul și Conservatorii cred încăpățânat că oamenii
diplomatice și ai important al ambelor țara, națiunea și poporul sunt repere sunt diferiți. Nu sunt născuți egali, ci sunt
tehnicității politicii sever voinescu Administrații Reagan, fundamentale pentru un conservator. În considerați de lege egali. În ochii legii nici
externe – este o scria în 1993: „O particular, viziunea conservatoare asupra nu ar putea fi altfel și orice alterare a
dexteritate care abordare conservatoare UE este aceea a unei Europe a națiunilor, acestui principiu este inacceptabilă
promovează și / sau realizează interesul a politicii externe se ferește de utopism. în care integrarea spiritualizează pentru un conservator. Însă conservatorii
național. Cum ar putea fi ea de dreapta Acceptă că omul este deopotrivă capabil frontierele, dar nu le șterge. Integrarea sunt oamenii diferențelor, ai identităților
sau de stânga? Interesul național este de să facă bine și rău, că e deopotrivă europeană nu este un scop în sine, așa clare și asumate cu mândrie. O politică
dreapta sau de stânga? A doua reacție capabil de indiferență și de empatie, de cum apare adesea în viziunea socialist- externă conservatoare este, de aceea,
imediată, ușor de anticipat, ar fi: dacă egoism și de generozitate. O abordare federativă a continentului, ci un mijloc întotdeauna politicoasă, dar niciodată
România are nevoie de o asemenea conservatoare ia mereu în considerare spre o libertate mai sigură și o dulceagă și ipocrită. Nu este un
politică externă, înseamnă că acum nu complexitatea și conflictul, fără să prosperitate sporită. machiaverlâc și nici o izbucnire de
practică o asemenea politică externă și, încerce vreodată să le nege, O altă trăsătură fundamentală a politicii fierbinte entuziasm. Politica externă
dacă e așa, ce fel de politică externă recunoscând că sunt costuri care trebuie externe conservatoare este că nu așteaptă conservatoare prețuiește tradiția, se simte
avem, după acest criteriu? Una de stânga? plătite pentru a fi membru al unei minuni și revoluții, ci evoluții pentru responsabilă de ducerea înainte a unor
Sau, poate, una de dreapta, care nu este comunități. Mai mult decât orice, care, adesea, se trudește din greu. misiuni istorice care transcend
neapărat conservatoare, ci mai degrabă conservatorii sunt îngrijorați de Conservatorul știe că există o tensiune guvernărilor pasagere și înțelege să
liberală? creșterea dimensiunii și puterii permanentă între individualism și construiască un viitor bazat pe o
L
guvernanților, precum și de dificultățile patriotism, între dragostea de sine și apreciere cât mai riguroasă și realistă a
e iau pe rând. Mai întâi, eu cred în a-i face mereu responsabili de ceea ce dragostea de țară, între realism și prezentului. De aceea, politica externă a
că politica externă este, fac. Conservatorii nu iubesc războaiele, idealism, în general. Această tensiune îl oricărui stat este, în măsură egală,
fundamental, o politică publică, dar admiră câteva virtuți pe care face pe orice om, inclusiv pe orice expresia unui proiect politic, dar și a unei
iar diplomația este un serviciu războiul le provoacă – solidaritatea și decident politic, să ia decizii eroice, dar și culturi. Iar culturile pot intra în
public. Pe de altă parte, eu cred curajul, mai ales. Conservatorii știu însă lașe, coerente, dar și contradictorii. De confruntare.
C
că politica partinică este o competiție că războiul duce la creșterea aceea, conservatorii propun o hartă
între viziuni, valori, principii și soluțiile dimensiunii și puterii statului și că un politică în care există actori raționali, dar onservatorii știu cât de
care decurg din practicarea acestora într- război terminat cu o victorie lasă în știu bine că actorii iraționali există și că e importanți sunt prietenii. De
un context dat. Politica externă a unui urmă un stat și mai mare și mai o greșeală capitală să-i consideri actori aceea, ei știu că prietenia se
stat poate fi de stânga sau de dreapta, puternic“. raționali și să-i tratezi ca atare. Politica câștigă greu, se cultivă, se
după cum decidentul politic (e.g. șeful O abordare conservatoare a politicii externă conservatoare preferă relațiile prețuiește. Conservatorii știu că
statului, șeful guvernului, ministrul de externe pleacă de la o anumită viziune bilaterale celor multilaterale, iar în nu poți fi prieten cu toată lumea și că a fi
Externe) este de dreapta sau de stânga. asupra istoriei și asupra naturii umane. O multilateral preferă instituțiile stabile, prietenul cuiva presupune, destul de des,
Diplomația nu are voie să ia culoarea politică externă conservatoare pleacă de compuse din membri care au aceleași a ajunge dușmanul altcuiva. Prietenia se
politică pe care, însă, șeful ei este obligat la convingerea că istoria se mișcă după valori, instituțiilor largi, cuprinzătoare, asumă cu acest preț, întotdeauna.
să o asume. Instrumentul trebuie să fie legi proprii, de natură transcendentă, dar construite pe criteriul incluziunii. Astfel, Prietenii se aleg și, cum spuneam, se
neutru, fără opțiune și fără decizie, dar spațiul acțiunii umane este foarte larg. o politică externă conservatoare (fără cultivă.
mâna care lucrează cu el trebuie să ia Conservatorul asumă propria libertate și „neo“!) nu este deloc mesianică și deloc În final, răspund celei de-a doua
decizii, să opteze, să fie de-o parte sau de recunoaște libertatea oricui, dar cere cinică. Este pur și simplu o politică nedumeriri pe care am presupus-o la
alta. De aceea, am reticențe asupra imediat răspundere pentru orice acțiune externă în care interesul național se începutul acestui mic text. Are acum
eficienței miniștrilor de Externe care vin făcută în numele libertății. „Un promovează prin reguli, care au rostul de România o politică externă conservatoare?
„din carieră“, ceea ce nu înseamnă deloc conservator este acela care face efortul a amenaja orice variantă de exprimare, și Revăzând succinta schiță de portret a
că am vreo reticență la formule de a înțelege încotro se mișcă istoria în nu de a obstrucționa sau opri anumite unei politici externe conservatoare pe
ministeriale „din afara partidului“. mod natural și încearcă, prin acțiunile variante care ar putea fi socotite care am făcut-o mai sus, răspunsul este:
Intelectualii angajați limpede de o parte, sale, să-i dea un brânci exact în acea nepermise la un moment sau la altul. da, într-o oarecare măsură. Depinde cât
cu un solid echipament cultural și moral, direcție“ – spunea Condolleezza Rice în În fine, politica externă conservatoare nu de exigenți suntem. Pentru un
pot fi excelenți miniștri de Externe. 2005, la Paris, în fața studenților la științe este o politică pacifistă. Conservatorii știu conservator ireductibil, în mică măsură.
Exemplul peremptoriu: Andrei Pleșu. politice. Conservatorul este mai puțin ce mult înseamnă forța, o prețuiesc și Pentru un conservator muiat de
Pentru a explica mai bine, aș chema în liberalism, în bună măsură, pentru un om
ajutor un binom folosit în axiologia lui de dreapta în general, dar nemarcat de un
Lucian Blaga: valori scop – valori mijloc. anumit spectru al dreptei, în suficientă
Este evident că interesul național este măsură – firește, pentru un socialist, în
valoarea scop pentru politica externă. Dar exagerată măsură.
valorile scop se realizează prin valori
mijloc. Mai mult, anumite valori mijloc „Mai presus de toate, creştinismul e activ, mereu activ prin SEVER VOINESCU
duc la o anumită valoare scop, căci este licenţiat al Universităţii din Bucureşti
valorile există, în lumea lor, în sisteme, în
efectele sale morale şi sociale. El se realizează în drept şi în şi deputat PDL de Prahova.
categorii. Așadar, deși valoarea scop e acţiunea socială. Respectul său pentru dezvoltarea liberă a
unică, valorile mijloc diferă de la un
guvernant la altul. O opțiune anume te
persoanei umane, dragostea lui pentru toleranţă şi fraternitate Responsabil de proiect:
duce pe un anumit traseu care, în se traduc în lucrarea sa de justiţie distributivă în plan social şi Rodica Palade;
conjunctură, poate fi favorabil sau Responsabil de număr:
nefavorabil pentru realizarea valorii scop.
de pace în plan internaţional.“ Adrian Papahagi;
Oricine conduce politica externă a unui Corectură: Mara Ştefan, Bernard Noghiu;
stat cu pretenția că este nonideologic de Tehnoredactare: Nicolae Rusu;
la un cap la altul ori minte, ori este un șef
Alcide De Gasperi, L’idea d’Europa e l’unità d’Europa Secretariat: Cristina Spătărelu;
de diplomație mediocru. Pentru că Contabilitate: Ludmila Ionescu.
Fundaţia „Konrad Adenauer“ Institutul de Studii Populare
vă invită la conferinţa
rolul democraţiei creştine

în reconstrucţia
dreptei româneşti
susţinută de
teodor baconschi
bucureşti | 13 mai 2010 ora 13 | aula bibliotecii centrale universitare

(calea victoriei)

Creştin-Democraţia În România 2010 (Teodor Baconschi & Co)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Creştin-Democraţia În România 2010 (Teodor Baconschi & Co)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

„Democraţia îşi datorează existenţa

creştinismului. Ea s-a născut în ziua în

Pentru o dreaptă populară,

O posibilă scrisoare către un coleg de generaţie

Interesul politic al dezbaterilor doctrinare

Moderația, liberalismul şi creștin-democrația

Relaţia Stat–Biserică: modele juridice

Responsabilitate socială şi libertate economică

Şcoala: „Cumplit meşteşug de tâmpenie? Doamne fereşte!“1

Creştinismul în spaţiul public

O politică externă conservatoare –

rolul democraţiei creştine

bucureşti | 13 mai 2010 ora 13 | aula bibliotecii centrale universitare

S-ar putea să vă placă și