Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Actul Juridic Civil
Actul Juridic Civil
aratand doar faptul ca acestea trebuie sa fie expres prevazute de lege, asa cum se arata, spre exemplu in
art. 950
Cod civil si art. 6 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, dispozitii legale care sunt de stricta interpretare si
aplicare35.
B. CONSIMTAMANTUL
Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala, de fond si generala, a actului juridic civil care
conta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior.
Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt urmatoarele:
a) consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant, conditie care decurge din caracterul
constient al actului juridic civil.
In ceea ce priveste persoana juridica nu se pun probleme sub acest aspect,deoarece reprezentantul ei legal
este intotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu.
Cat despre persoanele fizice, acestea au prezumat discernamantul atata timp cat au capacitate deplina de
exercitiu. Lipsiti de aceasta capacitate sunt minorii sub varsta de 14 ani si cei pusi sub interdictie
judecatoreasca. intre 14 si 18 ani minorul are discernamantul juridic in curs de formare:
b) consimamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, adica manifestarea de vointa
trebuie facuta de autorul ei cu intentia expresa de a se angaja juridiceste, in sensul producerii de efecte
juridice. Tocmai din aceste considerente nu se apreciaza a fi indeplinita o asemenea conditie atunci cand
autorul a exteriorizat o manifestare de vointa in gluma, din prietenie, sub o conditie pur protestativa din
partea celui care se obliga (adica ma oblig daca vreau) potrivt art.
1010 Cod civil.
c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat, exteriorizare care poate fi facuta printr-o forma expresa sau
tacita. Pentru anumite categorii de acte este necesara si valabila numai manifestarea expresa a vointei
(cum este cazul actelor solemne) pe cand in alte situatii este valabila manifestarea fie expresa fie tacita (de
exemplu art. 689 Cod civil care se refera la acceptarea mostenirii expresa sau tacita). Ca modalitate de
exteriorizare a consimtamantului, evidentiem forma scrisa, verbala si chiar faptele si gesturile concludente
si neechivoce din care se poate deduce intentia asumarii unui angajament juridic. Tacerea, in principiu, nu
are valoare de consimtamant exteriorizat38, daca legea nu prevede expres aceasta.
d) consimtamantul sa nu fie alterat prin vicii de consimtamant, conditie negativa impusa de caracterul
constient, liber al actului juridic civil.
Intrucat viciile de consimtamant presupun analiza mai multor aspecte, care necesita o prezentare distincta
si detaliata, ne propunem doar sa amintim ca acestea sunt: eroarea39, dolul (viclenia), violenta41 si
leziunea
. UN OBIECT DETERMINAT AL ACTULUI JURIDIC CIVIL
Aceasta conditie de validitate a actului juridic civil a provocat mai multe controverse sub aspectul definirii
sale in literatura de specialitate.
In opinia majoritara, la care ne raliem si noi, se retine ca obiectul actului juridic civil este insusi obiectul
raportului juridic civil nascut din acele acte juridice, adica conduita partilor, respectiv actiunle si
inactiunile la care aceste sunt indreptatite ori pe care trebuie sa le indeplineasca.
Pentru a fi valabil, obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca la randu-I urmatoarele conditii generale:
- sa existe;
- sa fie in circuitul civil;
- sa fie determinat sau determinabil;
- sa fie posibil;
- sa fie licit si moral.
in unele situatii trebuie indeplinite si unele conditii speciale, dar numai pentru anumite acte juridice civile
dintre care enumeram:
2
- forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti a carei nerespectare se sanctioneaza cu inopozabilitatea
(ceea ce inseamna ca terta persoana este in drept sa ignore, sa faca abstractie de actul juridic (negotium)
care trebuie adus la cunostinta altor persoane prin indeplinirea formalitatii impusa de lege in acest
scop)43Dupa sursa ori izvorul care cere o anumita forma pentru actul juridic civil, mai putem distinge
intre:
- forma legala, adica cea impusa de legea civila si
- forma voluntara ori conventionala.
E. EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL
Codul civil in vigoare, necontinand o reglementare generala a actului juridic civil, nu cuprinde nici
reglementarea, de principiu, a efectelor acestui act. Cu toate acestea Codul civil cuprinde doua categorii de
norme, care dupa sfera lor de aplicare care privesc fie efectele conventiilor sau contractelor in general
(969 985 Cod civil), fie efectele diferitelor contracte civile pe care le reglementeaza. Mai trebuie
adaugat faptul ca reglementari privind efecte ale unor contracte civile se gasesc si in alte acte normative,
din categoria izvoarelor dreptului civil.
Efectul actului juridic civil consta in rezultatul acestuia. Dupa cum reiese din insasi definitia actului
juridic civil, efectul acestuia consta, dupa caz in: nasterea, modificarea, transferarea sau stingerea unui
raport juridic civil. Privit sub acest aspect, efectul actului juridic se concretizeaza fie in stabilirea unui
raport juridic, fie in modificarea unui asemenea raport, fie in stingerea lui. Se poate observa prin urmare,
ca efectele actului juridic civil, nu sunt intotdeauna aceleasi, ele diferind in functie de ceea ce s-a urmarit
prin exprimarea vointei partilor ori, partii. Deci, intr-o prima acceptiune, prin efectele actului juridic civil
trebuie sa intelegem nasterea, modificarea ori stingerea de raporturi juridice civile concrete.
Manifestarea de vointa, care este substanta actului juridic civil, nu este un scop in sine, ci mijlocul juridic
pentru realizarea unui tel, determinant.
Acest scop nu este altul decat nasterea, modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile, care
formeaza continutul raportului juridic civil. Prin urmare, sub acest al doilea aspect, decurgand din primul
prin efectele actului juridic civil intelegem nasterea, modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii
civile.
Acceptand teoria potrivit careia actul juridic civil se caracterizeaza (prin prisma efectelor sale) prin
obligativitate, irevocabilitate si relativitate, rezulta ca trei sunt principiile care carmuiesc efectele actului
juridic civil si anume:
- principiul fortei obligatorii, cunoscut si prin adagiul pacta sunt servanda;
- principiul irevocabilitatii;
- principiul relativitatii, ilustrat de adagiul res inter alios acta, aliis neque nocere, neque, prodesse
potest.
Principiul fortei obligatorii - pacta sunt servanda. Pornind de la prevederea art. 969 alin. 1 Cod civil Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, putem defini principiul fortei
obligatorii ca fiind acearegula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic legal incheiat se
impune autorilor sau autorului actului intocmai ca legea. in alti termeni: actul juridic civil este
obligatoriu, iar nu facultativ. Pentru actele bilaterale - contractele - principiul fortei obligatorii se exprima
si in formula larg raspandita in doctrina, potrivit careia contractul este legea partilor!.
Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta doua cerinte si anume: 1)
Necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generale de actele juridice civile; 2)
imperativul moral al respectarii cuvntului dat.
De la principiul pacta sunt servanda exista unele exceptii si anume in cazurile in care efectele actelor nu
se produc asa cum au dorit partile la incheierea lor, aceste efecte fiind ori mai restranse44 ori mai
intinse45, independent de vointa uneia sau a ambelor parti.
Principiul irevocabilitatii actului juridic civil
4
Pentru actele bilaterale (contracte, convetii), acest principiu este consacrat expres in art. 969 alin. 2 Cod
civil, in sensul ca ele pot fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege Per a
contrario, conventiile nu se pot revoca prin consimamantul unilateral al uneia din parti.
Putem deci defini principiul irevocabilitatii ca fiind acea regula de drept potrivit careia actului bilateral nu
i se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre parti, iar actului unilateral nu i se poate pune capat
prin manifestarea de vointa, in sens contrar, din partea autorului sau.
Partile pot totusi, prin consimtamantul lor mutual, sa convina la revocarea conventiei lor. Un asemenea
caz da expresie principiului libertatii actelor juridice civile, caci asa cum partile sunt libere sa incheie actul
juridic - prin mutuus consensus - tot astfel ele sunt libere sa-i puna capat - prin mutuus dissensus;
Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil - res inter alios acta, aliis neque nocere, neque
prodesse potest.
Consacrarea legala a acestui principiu este data de continutul art. 973 Cod civil potrivit caruia,
Conventiile n-au efect decat intre partile contractante46.
Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit careia acesta produce
efecte numai fata de autorii sau autorul actului, el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane.
Constituie exceptii de la principiul relativitatii, cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata
de alte persoane decat partile, prin vointa partilor actului.
in literatura de specialitate aceste exceptii sunt impartite la randul lor in aparente si reale.
Din categoria exceptiilor aparente care numai la prima vedere ar fi in prezenta unei abateri de la
relativitate, in realitate efectele subordonandu-se exigentelor principiului, enumeram fara a intra in analiza
lor: a)situatia avanzilor cauza (succesorii cu titlu particular, succesorii universali si cei cu titlu universal,
creditorii chirografari), b) promisiunea faptei altuia, c) simulatia si d) reprezentarea.
Exceptia veritabila (reala) de la relativitate o reprezinta stipulatia pentru altul, sau contractul in favoarea
unei a treia persoane.
Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte stipulantul convine cu cealalta parte promitentul ca acesta din urma sa efectueze o prestatie
in favoarea unei a treia persoane tertul beneficiar care nu participa la incheierea
actului, nici direct, nici prin reprezentare47.
2.2.3. Nulitatea actului juridic civil
Nulitatea este sanctiunea de drept civil, care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice
edictate, pentru incheierea sa valabila.
Deci, nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu sunt respectate, la incheierea actului
juridic civil, conditiile de validitate.
Nulitatile actelor juridice civile pot fi clasificate dupa mai multe criterii:
a) in functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil
(un interes general ori unul individual), nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa;
b) in functie de intinderea efectelor sale, nulitatea este tot de doua feluri:
partiala si totala;
c) dupa modul de consacrare legislativa, distingem intre: nulitatea expresa si nulitatea virtuala; acestor
nulitati li se mai spune si textuale, respectiv implicite;
d) dupa felul conditiei de validitate nerespectata, deosebim intre nulitatile de
fond si nulitatile de forma.
A. NULITATEA ABSOLUTA SI NULITATEA RELATIVA48
Este absoluta acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic, a unei norme care
ocroteste un interes general, obstesc.
Este relativa acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic civil, a unei norme
care ocroteste un interes particular, individual ori personal.
5
a) nulitatea absoluta poate fi invocata la oricine are interes (ex.: partile actului juridic civil, avanzii - cauza
ai partilor, procurorul, instanta din oficiu);
b) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila, adica ea poate fi invocata oricand fie pe cale de
actiune, fie pe cale de exceptie;
c) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare, expresa sau tacita51.
Regimul juridic al nulitatii relative se exprima la randul sau prin urmatoarele trei reguli:
a) nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la momentul
incheierii actului juridic civil52;
b) actiunea in anulabilitate este prescriptibila, ceea ce inseamna ca nulitatea relativa nu poate fi invocata
oricand, ca in cazul invocarii nulitatii absolute, ci numai in termenul de prescriptie extincitva53;
c) nulitatea realtiva poate fi confirmata expres sau tacit54.
Sintetizand aspectele referitoare la regimul juridic al nulitatilor, putem retine ca intre aceste doua categorii
nu exista diferente cu privire la efecte, ci numai cu privire la regimul juridic. Astfel aceste deosebiri
constau in faptul ca:
- nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, chiar si din oficiu,
nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului;
- nulitatea absoluta este imprescriptibila, nulitatea relativa este prescriptibila;
- nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmre, nulitatea relative poate fi confirmata, expres sau
tacit.
PRESCRIPIA EXTINCTIV
Noiune, efectul i domeniul de aplicare a prescripiei extinctive.
Scurgerea unei perioade de timp, a unui termen, produce efecte i n dreptul civil, afectnd
raporturile juridice cu efecte diferite: unul creator sau dobnditor de drepturi i altul distinctiv de drepturi
(efectul achizitiv i efectul extinctiv):
- scurgerea unei perioade de timp, uneori, poate duce la dobndirea unui drept prin exercitarea unei
posesii utile i neviciate (i alte condiii legale) de ctre o persoan asupra unui imobil, prin intermediul
prescripiei achizitive (uzucapiunea);
- alteori, titularul unui drept subiectiv prin pasivitatea sa, prin neexercitarea, nevalorificarea
dreptului ntr-un anului termen prevzut de lege, se poate stinge dreptul material de aciune sau dreptul
titularului de a cere executarea silit i n consecin acesta nu va beneficia de concursul organului de stat
abilitat s-I protejeze dreptul nclcat. n aceast situaie acioneaz prescripia extinctiv.
Prin ndeplinirea termenului de prescripie extinctiv stabilit de lege titularul dreptului subiectiv nu
mai poate beneficia de concursul forei de constrngere a statului ce s-ar fi realizat prin intermediul
instituiilor judectoreti i a organelor de executare silit.
Putem definii prescripia extinctiv ca fiind stingerea, dup caz fie a celei componente a dreptului
la aciune care este posibilitatea titularului dreptului de crean de a obine obligarea subiectului pasiv la
executarea obligaiei corelative sau la recunoaterea dreptului subiectiv contestat, fie a nsui dreptului
real principal (sau, n situaiile expres prevzute de lege, a dreptului nepatrimonial), datorit nesesizrii
organului de justiie n termenul prevzut de lege.
O alt definiie mai sintetic definete prescripia extinctiv ca fiind mijlocul de stingere a
dreptului la aciune n sens material ca urmare a neexercitrii lui n termenul prevzut de lege.
Efectul prescripiei extinctive se deduce din prevederile art. 1 din Decretul nr. 167 / 1958: Dreptul
la aciune avnd un obiect patrimonial se stinge prin prescripie, dac nu a fost exercitat n termenul
prevzut de lege.
Efectul prescripiei extinctive este generat de dou principii:
- odat cu stingerea dreptului la aciune privind un drept principal se stinge i dreptul la aciune
privind dreptul accesoriu, conform principiului accesorium sequitur principale.
7
care nu s-a definit un termen de prescripie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fr ca, cel ce invoc
aceast prescripie s fie obligat a produce vreun titlu, i fr s se poat opune reaua-credin.
S-au distins n literatura juridic dou situaii:
- dac proprietarul unui bun mobil proprietate privat s-a desesizat voluntar de la un bun i el se
afl n posesia de bun-credin a unui ter, proprietarul innd seama de prevederile art. 1909 alin. 1 Cod
civil nu-l poate revendica;
- dreptul la aciunea n revendicare a bunurilor mobile proprietate privat pierdut (din cauz de
for major sau cazuri fortuite), ori furate, fa de cel care le-a gsit sau furat se prescrie n termenul
general de prescripie de 30 de ani prevzut de art. 1890 Cod civil, sau n termenul de 3 ani prevzut de
art. 1909 alin. 2 Cod civil de la persoane de bun-credin.
Terul de 3 ani a fost considerat, de decdere i nu de prescripie, neexercitare aciunii n
revendicare stingnd nsui dreptul de proprietate al celui neglijent.
Prevederile art. 1909 se aplic i unor bunuri incorporale care pot fi obiect al posesiei (titlurile la
purttor).
Ca aciuni reale prescriptibile mai sunt urmtoarele:
- aciunea n revendicare imobiliar prevzut de art. 498 Cod civil care prevedea c: Dac un
fluviu sau un ru navigabil sau nu, rupe deodat o parte mare, i care se poate recunoate, de pmnt, i o
lipete la pmntul unui alt proprietar, aceea parte rmne a cui a fost pmntul de la care s-a rupt, ns,
dac se va reclama n termen de un an;
- orice cerere de eviciune total sau parial a bunului adjudecat, potrivit art. 561 alin. 1 Cod de
procedur civil se va prescrie n termenul de 5 ani, din momentul executrii ordonanei de adjudecare;
- aciunea confesorie prin care se revendic un drept real de uzufruct (art. 557 Cod civil), de uz sau
abitaie (art. 565 Cod civil), de servitute (art. 639 Cod civil), fiind aplicabil prescripia de 30 de ani
potrivit art. 1890 Cod civil.
Prescripia extinctiv n domeniul drepturilor personale nepatrimoniale
Mergndu-se pe argumentul de interpretare logic per a contrario din interpretarea art. 1 alin. 1
din Decretul nr. 167 / 1958 potrivit cruia dreptul la aciune avnd un obiect patrimonial se stinge prin
prescripie dac nu a fost exercitat n termenul prevzut de lege, rezult c drepturile personale
nepatrimoniale nu sunt supuse prescripiei extinctive, ele fiind perpetue i imprescriptibile.
De la acest principiu al imprescriptibilitii drepturilor personale nepatrimoniale, justificate prin
ocrotirea juridic permanent, exist i excepii:
- aciunea n anulabilitate, potrivit art. 9 din Decretul nr. 167 / 1958 termenul de prescripie pentru
anularea unui act juridic civil lovit de nulitate relativ fiind de 3 ani;
- aciunea n nulitate relativ a cstoriei, care potrivit art. 21 din Codul familiei este supus unui
termen de prescripie de 6 luni de la ncetarea violenei ori descoperirea erorii sau a vicleniei ce au
condus la ncheierea cstoriei;
- aciunea n tgada paternitii, potrivit art. 55 din Codul familiei, ea fiind supus unui termen de
prescripie de 6 luni de la data cnd tatl a cunoscut naterea copilului;
- aciunea n stabilirea paternitii care potrivit art. 60 alin. 1 din Codul familiei prescrise n termen
de 1 an de la naterea copilului.
Prescripia instinctiv n anumite situaii juridice speciale
Din literatura i practica juridic s-au ivit unele situaii speciale privind domeniul de aplicare al
prescripiei extinctive, dintre acestea menionnd:
1. Aprarea dreptului subiectiv pe calea excepiei.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 prescripia are ca efect stingerea dreptului la
aciune n sens material ns nu reglementeaz aprarea drepturilor subiective civile prin mijlocul
procedural al excepiei.
9
Ideea cultivat de doctrin este aceea c ceea ce este prescriptibil pe cale de aciune este
prescriptibil extinctiv i pe calea excepiei respectiv:
- dac dreptul subiectiv civil ce poate fi valorificat pe calea aciunii este prescriptibil extinctiv, i
excepia are acelai regim juridic;
- dac aciunea este imprescriptibil i aprarea dreptului subiectiv civil pe calea excepiei este
imprescriptibil.
2. Aciunea n constatare, admisibil n condiiile art. 111 Cod de procedur civil, este considerat
imprescriptibil (Exemplificm constatarea nulitii absolute a unui act juridic civil).
3. Aciunile mixte ce au caracterul unor aciuni reale, personale ori n constatare, ele fiind supuse
prescripiei extinctive n funcie de scopul urmrit la intentarea ei (plata unei creane, predarea unui
imobil, constatarea existenei unui drept, fiind dat de exemplu de astfel de aciune petiia n ereditare).
4. Dualitatea de aciuni este situaia cnd titularul dreptului subiectiv are posibilitatea de a intenta
dou aciuni pentru valorificarea dreptului su: o aciune izvort din contract, n cazul existenei unui
contract de depozit, de mprumut etc. care este supus prescripiei extinctive conform Decretului nr. 167 /
1958 i o aciune real n revendicare bazat pe calitatea de proprietate creia i se aplic prescripia de 30
de ani potrivit art. 1890 Cod civil.
5. Aciunea n repararea daunelor morale este considerat prescriptibil asemenea drepturilor
patrimoniale de crean, fiind supus prescripiei extinctive din Decretul nr. 167 / 1958 sau alte
reglementri speciale.
6. Aciunea care a re ca obiect restituirea prestaiilor ca urmare a anulrii unui act juridic civil este
prescriptibil, ncadrndu-se n aciunile bazate pe mbogirea fr just temei.
7. Aciunea pentru valorificarea unor drepturi secundare, ce sunt imprescriptibile. Doctrina a
definit aceste aciuni ca fiind acele prerogative constnd n puterea de a da natere prin act de formaie
unilateral unui efect juridic ce afecteaz i interesele altei persoane, precum dreptul de alegere, n cazul
unei obligaii alternative, dreptul de denunare unilateral a unui contract.
Literatura juridic a fcut referire i la aciunea n protecia unor drepturi reale principale
corespunztoare dreptului de proprietate (transformarea dreptului de administrare operativ direct n
drept de folosin al unui organ sau instituii de stat), aciunile privind cartea funciar (aciunea de
rectificare a nscrisurilor de carte funciar ct i aciunile n prestaie i justificare tabular, precum i
cererea de nscriere a dreptului real imobiliar n cartea funciar) i unde aciunile n materie succesoral
(dreptul de opiune succesoral, aciunea pentru constatarea masei succesorale, petiia de ereditare etc.).
7.2. Termenul de prescripie extinctiv
Ct privete clasificarea termenelor de prescripie extinctiv distingem termene generale i termene
speciale precum i n funcie de izvorul normativ, termene stabilite de Decretul nr. 167 / 1958, termene
stabilite prin alte acte normative (Codul civil, Codul familiei, Legea nr. 31 / 1990 republicat privind
societile comerciale, etc.).
Termenele generale de prescripie extinctiv
Este general acel termen de prescripie care-i gsete aplicaie practic ori de cte ori nu-i gsete
aplicaie un termen special el fiind prevzut deopotriv pentru persoanele fizice ct i pentru persoanele
juridice.
Astfel, este termenul general de prescripie extinctiv de 3 ani prevzut de art. 3 alin. 1 din
Decretul nr. 31 / 1958 se aplic tuturor aciunilor personale, care nsoesc drepturi subiective civile de
crean, aceasta dac nu sunt stabilite termene speciale de prescripie.
n principiu tot acest termen de prescripie, de 3 ani i gsete aplicabilitatea i la aciunile
patrimoniale cu meniunea c aciunile reale sunt supuse n principiu reglementrii Codului civil.
10
Astfel, practica juridic a aplicat termenul general de prescripie extinctiv la: cererea de raport
succesoral, aciunea oblic, aciunea paulian (revocatorie), aciunea pentru plata contravalorii fructelor,
aciunile n rezoluiunea contractului de vnzare cu clauz de ntreinere, etc.
Un alt termen general de prescripie este cel de 30 de ani, aplicabil aciunilor reale care nsoesc
drepturi reale principale prescriptibile extinctiv.
Acest termen general este stabilit de art. 1890 Cod civil care prevede c: Toate aciunile att reale
ct i personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile i pentru care n-a definit un termen de
prescripie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fr ca cel ce invoc aceast prescripie s fie obligat a
produce vreun titlu i fr s i se poat opune reaua-credin.
Acest termen general se aplic tuturor aciunilor reale afar de cele imprescriptibile.
Ct privete executarea silit termenul general de prescripie este de 3 ani, art. 6 din Decretul nr.
164 / 1958 dispunnd c: Dreptul de a cere executarea silit oricrui titlu executor se prescrie prin
mplinirea unui termen de 3 ani.
Jurisprudena n aplicarea prevederilor art. 6 din Decretul nr. 167 / 1958 a precizat c: Dreptul de
a cere executarea silit a titlurilor executorii privind drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitaiune,
servitute i superficie se prescrie ]n termenul prevzut n art. 6 din Decretul nr. 167 / 1958 privitor la
prescripia extinctiv, vechea hotrre neexecutat pierznd i puterea lucrului judecat.
Termenele speciale de prescripie extinctiv
Termenele speciale de prescripie sunt acele termene care se aplic ori de cte ori legea stabilete
n mod expres un termen derogatoriu de la termenul general de prescripie extinctiv.
Ele pot fi mai largi sau mai scurte dect termenul general de prescripie extinctiv i sunt prevzute
n Decretul nr. 167 / 1958, Cod civil, Codul familiei precum i n alte legi speciale.
Termene speciale de prescripie cuprinse n Decretul nr. 167 / 1958
Aceste termene sunt:
- termenul de 6 luni privind dreptul la aciunea privitoare la viciile ascunse fr viclenie (art. 5 din
Decretul nr. 157 / 1958);
- termenul de 2 ani aplicabil unor raporturi de asigurare.
Art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958 dispune c: n raporturile ce izvorsc din asigurare
termenul de prescripie este de doi ani n afara acelor raporturi ce izvorsc din asigurrile de persoane n
care obligaiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare cu privire la primele de
asigurare datorate n temeiul asigurrilor prin efectul legii, sunt aplicabile dispoziiile art. 22.
- termenul de 3 ani privitor la prescripia dreptului de aciune referitor la sumele aflate n depozit la
instituiile bancare, potrivit art. 23 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958.
Art. 23 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958 prevede dou excepii:
a. termenul de prescripie este de 1 an cnd eliberarea sumelor este condiionat de un act al
organului judectoresc sau a altui organ de stat;
b. termenele de prescripie pentru sumele constituite drept garanie, pe baza normelor legale
sau a clauzelor contractuale, sunt cele stabilite n reglementri speciale prin constituirea de
garanii.
- termenul de 60 de zile prevzut de art. 24 din Decretul nr. 167 / 1958 privind dreptul la aciune n
restituirea sumelor de bani ncasate pentru spectacolele anulate.
Termene speciale de prescripie prevzute de Codul civil
Codul civil prevede mai multe termene speciale de prescripie la raporturile juridice obligaionale:
- termenul de 6 luni privind acceptarea succesiunii. Potrivit art. 700 alin. 1 Cod civil: Dreptul de a
accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la dobndirea succesiunii;
11
- termenul de 6 luni privind prescrierea dreptului la aciune pentru unele servicii prestate, art. 1903
Cod civil;
- termenul de un an privind dreptul la aciune al vnztorului pentru complinirea preului i a
cumprtorului pentru scderea preului ori pentru anularea contractului, potrivit art. 1334 Cod civil;
- termenul de un an privind dreptul la aciune pentru unele servicii prestate i mrfuri vndute, art.
1904 Cod civil.
Termene speciale de prescripie extinctiv prevzute de alte legi speciale.
Putem introduce aici termenele speciale de prescripie prevzute de Codul muncii, precum i de
alte legi civile.
Dintre aceste menionm cu titlu exemplificativ:
- termenul de 3 ani privitor la aciunea n pretenii bneti prevzut de art. 176 alin. 2 din Codul
muncii;
- termenul de 10 ani, prevzut de art. 38 din Legea nr. 61 / 1974 pentru pagubele Cauzate de
accident nuclear;
- termenul de 30 de zile, prevzut de art. 5 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 29 /
1990;
- termenul de 2 ani prevzut de art. 1 din Decretul nr. 443 / 1972 pentru plata de daune, cheltuieli
sau retribuii datorate pentru asistena sau salvarea navei ori ncrcturii;
- termenul de 3 ani prevzut de art. 37 alin. final, din Legea nr. 31 / 1990 pentru restituirea
dividendelor pltite cu nclcarea prevederilor legale.
Termene speciale de prescripie extinctiv aplicabile aciunilor personale nepatrimoniale
Aceste termene de prescripie, fiind excepii de la regula imprescriptibilitii drepturilor personale
nepatrimoniale, sunt cele prevzute n Codul familiei.
- termenul de 6 luni prevzut de art. 21 alin. 2 din Codul familiei, privitor la anulabilitatea
cstoriei;
- termenul de 6 luni prevzut de art. 55 alin. 1 din Codul familiei privind aciunea n tgada
paternitii;
- termenul de 1 an prevzut de art. 60 alin. 1 din Codul familiei privind aciunea n stabilirea
paternitii.
7.3. nceputul cursului prescripiei extinctive
Regula general privind nceputul prescripiei extinctive
Naterea dreptului la aciune se produce, de regul, n momentul n care titularul dreptului
subiectiv nu primete satisfacie sau n momentul n care este nclcat acest drept.
Reguli speciale privind nceputul prescripiei dreptului la aciune
Aceste reguli, raportate la prevederile Decretului nr. 167 / 1958 i la celelalte izvoare de drept civil
au fost grupate n funcie de urmtoarele situaii:
. Suspendarea cursului prescripiei extinctive
Prin suspendarea prescripiei extinctive se nelege aceea modificare a cursului acestei prescripii
care const n oprirea, de drept, a curgerii termenului de prescripie, pe timpul ct dureaz situaiile
prevzute de lege, care l pun n imposibilitatea de a aciona pe titularul dreptului de aciune.
Cauzele de suspendare a prescripiei sunt:
- cauze generale care acioneaz n raporturile dintre orice persoane;
- cauzele speciale, care acioneaz doar n raporturile dintre anumite persoane.
Cauzele generale sunt prevzute n art. 13 din Decretul nr. 167 / 1958, potrivit creia cursul
prescripiei se suspend:
a. ct timp cel mpotriva cruia curge termenul de prescripie este mpiedicat de un caz de for
major s fac acte de ntrerupere;
12
b. pe timpul ct creditorul sau debitorul face parte din faptele armate ale Romniei, iar acestea
sunt puse pe picior de rzboi.
Cauzele speciale de suspendare a cursului prescripiei extinctive sunt prevzute de art. 13 i 14 din
Decretul nr. 167 / 1958:
- prescripia se suspend pn la rezolvarea reclamaiei administrative fcut de cel ndreptit cu
privire la despgubiri sau restituiri n temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de
pot i telecomunicaii, n cel mai trziu pn la expirarea termenului de 3 luni socotit de la nregistrarea
cererii (art. 13 lit. c din Decretul nr. 167 / 1958);
- prescripia se suspend ntre prini sau tutor i cel ce se afl sub ocrotirea lui; ntre curator i
acei pe care i reprezint; precum i ntre orice alt persoan care n temeiul legii sau al hotrrii
judectoreti, administreaz bunurile altora i cei ale cror bunuri sunt astfel administrate, prescripia nu
curge ct timp socotelile nu au fost date i aprobate (art. 14 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958) i
prescripia nu curge ntre soi n timpul cstoriei (art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 167 / 1958).
Prescripia nu se va mplinii totui nainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la data
ncetrii cauzei de suspendare, cu excepia prescripiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor mplinii dect
dup expirarea unui termen de o lun de la suspendare.
Efectul special al suspendrii prescripiei extinctive const n prelungirea momentului mplinirii
termenului de prescripie cu perioada ct dureaz cauza de suspendare a prescripiei, iar n anumite cazuri
prevzute de lege, chiar cu o perioad n plus (cnd pn la mplinirea termenului de prescripie a rmas
mai puin de 1 lun, respectiv de 6 luni).
. ntreruperea prescripiei extinctive
ntreruperea prescripiei extinctive este definit ca modificarea cursului acesteia care const n
nlturarea prescripiei scurs nainte de apariia unei cauze ntreruptive i nceperea unei alte prescripii
extinctive.
Art. 16 din Decretul nr. 167 / 1958 prevede cele trei cazuri n care se ntrerupe prescripia:
Prescripia de ntrerupere: a) prin recunoaterea dreptului a crei aciune se prescrie fcut de cel n
folosul creia curge prescripia ; b) prin introducerea unei cereri de chemare n judecat ori de arbitrare,
chiar dac cererea a fost introdus la o instan necompetent; c) printr-un act nceptor de executare (este
vorba de o cauz de ntrerupere a prescripiei dreptului de a cere executarea silit, s. n.).
Prescripia nu este ntrerupt dac s-a pronunat ncetarea procesului, dac cererea de chemare n
judecat sau executare a fost respins, anulat sau dac s-a perimat, ori dac cel care a fcut-o a renunat la
ea.
Cererea de chemare n judecat trebuie s fie efectiv, s fie admis respectiv s nu fie retras,
anulat ca netimbrat ori perimat.
Efectele ntreruperii extinciei extinctive
Efectele ntreruperii prescripiei extinctive sunt stabilite de art. 17 din Decretul nr. 167 / 1958:
ntreruperea terge prescripia nceput nainte de a se ivi mprejurarea care a ntrerupt-o.
Dup ntrerupere ncepe s curg o nou prescripie.
n cazul n care prescripia a fost ntrerupt printr-o cerere de chemare n judecat ori de arbitraj
sau printr-un act de executare, noua prescripie nu ncepe s curg ct timp hotrrea de admitere a cererii
nu a rmas definitiv sau n cazul executrii, pn la mplinirea ultimului act de executare.
. Repunerea n termenul de prescripie
Conform art. 19 din Decretul nr. 167 / 1958: Instana de judecat poate, n cazul n care constat
ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripie a fost depit, s dispun, chiar din
oficiu, judecarea sau rezolvarea aciunii ori, dup caz, s ncuviineze executarea silit.
13
14
15
Prin expropriere se nelege trecerea n proprietatea public, prin hotrre judectoreasc, sau actul
altei autoriti competente, a unor bunuri imobile aflate n proprietatea particular (a se vedea art. 41 al. 3
din Constituie i art. 481 C. civ.);
- subsolul oricrei proprieti imobiliare poate fi folosit i exploatat pentru lucrri de interes
general (art. 41 al. 4 din Constituie);
b) este deplin i exclusiv conferind titularului su "plena potestas", adic toate cele trei atribute :
posesia, folosina i dispoziia, care sunt, totodat nu numai depline, ci i independente de orice puteri ale
altei persoane asupra bunului respectiv, n afar de cazurile cnd proprietatea este dezmembrat.
c) este perpetuu i transmisibil, adic nelimitat n timp i dureaz atta vreme ct exist bunul care
face obiectul su, nepierzndu-se prin neuz (neexercitare); poate fi transmis ntre vii, n condiiile legii i
pentru cauz de moarte. Nu are caracter transmisibil dreptul de proprietate asupra bunurilor scoase din
circuitul civil.
Structura actual a dreptului de proprietate n Romnia poate fi evideniat sau stabilit n funcie
de anumite criterii :
a) dup subiectele dreptului de proprietate, distingem : dreptul de proprietate aparinnd
persoanelor fizice i respectiv, dreptul de proprietate ai crui titulari sunt persoanele juridice;
b) dup modurile de dobndire, putem distinge :
- dreptul de proprietate dobndit prin acte juridice i dreptul de proprietate dobndit prin fapte
juridice;
- dreptul de proprietate dobndit n raporturile dintre vii i dreptul de proprietate dobndit pentru
cauze de moarte;
- dreptul de proprietate originar, dobndit prin moduri originare de dobndire a proprietii, i
drept de proprietate derivat, dobndit prin moduri derivate de dobndire a proprietii;
c) dup regimul su juridic, dreptul de proprietate se prezint sub dou forme : drept de proprietate
public i drept de proprietate privat, ambele forme fiind consacrate n art. 135 pct. 2 din Constituia
Romniei.
d) n funcie de titularul su, proprietatea privat se mparte n :
- proprietate particular aparinnd persoanelor fizice i persoanelor juridice;
- proprietate privat a statului i unitilor administrativ-teritoriale.
3. DEZMEMBRMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATEA
3.1. Dreptul de uzufruct, uz i abitaie
a) Dreptul de uzufruct este acel dezmembrmnt al dreptului de proprietate, prin care
uzufructuarul exercit atributele de posesie i folosin asupra unor bunuri aparinnd noului proprietar,
culegnd i fructele acestora, cu obligaia de a conserva substana bunurilor. El are un caracter temporar,
deoarece atunci cnd este constituit n favoarea unei persoane fizice, poate fi cel mult viager, iar cnd este
constituit n favoarea unei persoane juridice, nu poate depi 30 de ani; el este totodat i incesibil, n
sensul c nu poate fi nstrinat de uzufructuar, care are doar dreptul s cedeze altei persoane beneficiul su
(emolumentul uzufructului). n principiu el se poate constitui numai asupra bunurilor neconsumptibile,
trebuind s li se confere substana, ns se poate constitui i asupra bunurilor consumptibile, cnd se vor
restitui bunuri de aceeai cantitate i valoare.
b) Dreptul de uz este acel dezmembrmnt al dreptului de proprietate, prin care uzuarul exercit
atributele de posesie i de folosin asupra unor bunuri aparinnd altei persoane, culegnd i fructele
acestora, pe care le poate folosi numai pentru satisfacerea nevoilor sale i ale familiei sale, cu obligaia de
a conserva substana bunurilor.
Titularul acestui drept poate fi numai o persoan fizic, iar acesta nu poate nstrina beneficiul
(emolumentul) su. El se dobndete, se exercit i se stinge dup regulile uzufructului.
16
c) Dreptul de abitaie este acel dezmembrmnt al dreptului de proprietate, prin care titularul su
exercit atributele de posesie i folosin asupra unei locuine aparinnd altei persoane, pentru
satisfacerea trebuinelor locuit ale lui i ale familiei sale.
Se poate constitui prin contract sau testament, ns i prin lege- care recunoate un astfel de drept
soului supravieuitor asupra casei care a aparinut soului precedat, timp de un an de la decesul acestuia
(cu condiia ca n aceast perioad s nu se recstoreasc).
3.2. Dreptul de superficie
Dreptul de superficie este acel dezmembrmnt al dreptului de proprietate, prin care superficiarul
exercit atributul de folosin asupra unui teren aparinnd altei persoane, pe care are n proprietate o
construcie sau o plantaie, ori o lucrare, pe durata existenei bunurilor pe care le are n proprietate.
Dreptul de superficie prezint urmtoarele caractere juridice :
- este un drept real imobiliar avnd ca obiect ntotdeauna un bun imobil, adic o suprafa de teren;
- este un drept perpetuu, n sensul c exist atta timp ct dureaz construcia, plantaia, sau
lucrarea ce se afl n proprietatea altei persoane, dect titularul terenului; el nu se poate stinge prin
neexercitare;
- este un drept imprescriptibil extinctiv; aciunea n revendicare poate fi introdus oricnd pn la
stingerea nsui a dreptului de superficie.
Dreptul de superficie poate fi dobndit prin convenie, testament, act de concesiune, uzucapiune
sau direct prin lege.
3.3.Dreptul de servitute
Dreptul de servitute este un drept real principal, derivat, perpetuu i indivizibil, constituit asupra
unui imobil proprietate privat, numit fond aservit sau dominat - pentru uzul i utilitatea altui imobil numit fond dominant - aparinnd unui alt proprietar, fiind reglementat n articolele 576-643 C. civ.
Ca urmare a exercitrii dreptului de servitute, rezult unele drepturi i obligaii, att pentru
proprietarul fondului dominant (s fac toate lucrrile necesare pentru a se servi de servitute i a o pstra
i s se foloseasc de servitute conform titlului su, fr a face schimbri mpovrtoare pentru fondul
aservit), ct i pentru proprietarul fondului aservit ( s nu fac nimic spre a scdea sau ngreuna
exercitarea servituii).
Codul civil clasific servituile n funcie de mai multe criterii, i anume :
a) dup modul de exercitare, servituile pot fi :
- continue (cele pentru a cror exercitare i existen nu este nevoie de fapta actual a omului :
servitutea de scurgerea apelor de ploaie; servitutea de vedere);
- necontinue (cele pentru a cror exercitare i existen este absolut necesar fapta actual a
omului; servitutea de a lua ap din fntn, de a pate animalele i altele asemenea);
b) dup modul n care se manifest, servituile sunt :
- aparente (cele care se cunosc datorit unor semne exterioare, precum o u, o fereastr, un canal,
o crare, o plantaie);
- neaparente (a cror existen nu poate fi cunoscut printr-un semn exterior sau lucrare exterioar
vizibil - ex. servitutea de a nu cldi sau de a nu zidi dect pn la o anumit distan sau nlime,
servitutea de a nu planta la o distan mai mic dect cea prevzut de lege);
c) dup obiectul lor, servituile sunt :
- pozitive, care ndreptesc pe proprietarul fondului dominant s fac n mod direct, acte de
folosin asupra fondului aservit (servitutea de trecere, de a lua ap);
- negative, care impun anumite restricii sau limitri n exercitarea dreptului de proprietate
(servitutea de a nu cldi etc.).
Servituile mai pot fi urbane sau rurale, dup cum sunt stabilite n folosul unei cldiri sau cel al
unui teren.
17
d) dup originea sau modul lor de constituire sunt recunoscute trei mari categorii de servitui :
- servitui naturale, care i au originea n situaia natural a fondurilor (servitutea de scurgere a
apelor naturale, de grniuire i de ngrdire a proprietii);
- servitui legale, care se stabilesc prin lege, n considerarea utilitii publice ori n interesul comun
al proprietarilor unor imobile vecine (servitutea cu trecere n cazul locului nfundat, servitutea picturilor
din strein, a distanei plantaiilor etc.);
- servitui stabilite prin fapta omului care se constituie prin titlu (convenie sau testament),
uzucapiune, sau prin destinaia proprietarului.
3.4. Dreptul real de folosin funciar
Dreptul de folosin funciar este acel drept real temporar, intuitu personae, inalienabil,
dezmembrmnt al dreptului de proprietate, care confer titularului posesia i folosina funciar, asupra
unor terenuri agricole, aflate n proprietatea comunelor, oraelor i municipiilor, constituit prin acte
administrative individuale.
Titularii acestui drept sunt numai persoane fizice, care fac parte din categoria salariailor serviciilor
publice comunale; ei nu beneficiaz de atributul de dispoziie asupra terenului agricol ce le-a fost atribuit.
Dreptul de folosin poate nceta n cazul interveniei uneia din urmtoarele mprejurri :
- titularul folosinei funciare nu mai are calitatea de salariat din categoria personalului de
specialitate din serviciile publice comunale sau prsete definitiv localitatea respectiv;
- decesul beneficiarului;
- nerespectarea obligaiilor de a cultiva i proteja solul, care revin din dispoziiile Legii fondului
funciar.
4. MODURILE GENERALE DE DOBNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE I A
CELORLALTE DREPTURI REALE
4.1. Noiuni generale
Sintagma "moduri de dobndire a dreptului de proprietate", desemneaz totalitatea mijloacelor
reglementate de lege - acte juridice i fapte juridice - prin care se poate dobndi dreptul de proprietate
(indiferent de forma sub care se prezint) i celelalte drepturi reale, derivate din dreptul de proprietate
(dezmembrmintele dreptului de proprietate).
Modurile generale de dobndire a proprietii sunt urmtoarele :
- contractul sau convenia translativ sau constitutiv de drepturi reale;
- succesiunea legal i testamentar;
- uzucapiunea sau prescripia achizitiv;
- posesia de bun credin a bunurilor mobile;
- accesiunea;
- tradiiunea;
- ocupaiunea.
4.2. Convenia sau contractul
Contractul este acordul de voin realizat ntre dou sau mai multe persoane, cu intenia de a
produce efecte juridice.
Ne intereseaz acele contracte prin care se transmite un drept de proprietate sau se constituie un
anumit drept real : vnzarea-cumprarea, schimbul, donaia i renta viager (prezentrii acestor contracte
i-am consacrat capitolul V din prezenta lucrare).
Codul civil, prin art. 971 consacr principiul consensualismului, contractul considerndu-se valabil
ncheiat prin simplul acord de voin al prilor, cu toate acestea pentru valabilitatea contractului de
donaie, Codul civil prevede obligativitatea respectrii unei solemniti, care const n forma nscrisului
18
autentic sau dup caz, n remiterea material a bunului donat. Tot astfel terenurile (conform Legii nr.
18/19991) pot fi nstrinate prin acte ntre vii ncheiate n form autentic.
4.3. Prescripia achizitiv sau uzucapiunea
Uzucapiunea este un mod originar de dobndire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale
asupra unui bun imobil, prin exercitarea unei posesii utile asupra sa, n condiiile i termenele prevzute de
lege.
Uzucapiunea opereaz n mod diferit, n funcie de regimul publicitii imobiliare: n teritoriile n
care publicitatea imobiliar se realizeaz prin registre de transcripii i inscripii (Moldova, Oltenia,
Dobrogea, Muntenia), uzucapiunea opereaz n condiiile stabilite de Codul civil; n teritoriile n care
publicitatea imobiliar se realizeaz prin cri funciare (Transilvania, Banat i Bucovina), uzucapiunea
opereaz n condiiile stabilite prin Legea nr.115/1938.
Uzucapiunea n sistemul Codului civil opereaz dac sunt ndeplinite urmtoarele dou condiii :
- dobnditorul s exercite o posesie util (neviciat) asupra unui bun imobil aparinnd unei alte
persoane;
- exercitarea posesiei s dureze o perioad prevzut de lege.
Perioada prevzut de lege pentru exercitarea posesiei este diferit n funcie de buna sau de reaua
credin a posesorului i de existena sau inexistena titlului de proprietate, astfel :
- este de 10 pn la 20 de ani, n cazul n care posesia se ntemeiaz pe un just titlu sau just cauz,
iar posesorul este de bun credin;
- este de 30 de ani, indiferent dac posesorul este de bun sau de rea credin (fr a fi un simplu
detentor), ori dac posed sau nu un just titlu.
Prin "just titlu" se nelege un titlu translativ de proprietate, care este viciat n privina formei sau
nu eman de la adevratul proprietar, fr ca posesorul s tie acest lucru, iar prin "buna credin" se
nelege eroarea posesorului asupra calitii transmitorului, n momentul dobndirii bunului n posesie.
Termenul de 10 ani se aplic n cazul n care adevratul proprietar locuiete n raza teritorial a
Tribunalului judeean unde se afl imobilul, iar cele de 20 de ani n cazul n care locuiete n afara razei
teritoriale respective; termenul de 20 de ani se reduce, dac adevratul proprietar a locuit o parte din
durat n acelai jude, un an locuit n acelai jude, valornd doi ani locuii n alt jude.
Codul civil prevede i posibilitatea jonciunii posesiunilor, respectiv a unirii posesiunii actuale cu
posesiunile anterioare, care opereaz astfel :
- cnd ambele posesiuni sunt de bun sau de rea credin, uzucapiunea opereaz, dup caz, n 10 20 de ani sau n 30 de ani;
- cnd uzucapantul este de rea credin, iar autorul su a fost de bun credin, termenul de 30 de
ani se reduce cu numrul de ani ct a posedat autorul su cu bun credin;
- cnd uzucapantul a posedat cu bun credin, iar autorul su a posedat cu rea credin, termenul
va fi de 10 - 20 de ani, respectiv de 30 de ani, dac va face jonciunea posesiunilor, urmnd a fi aleas
soluia cea mai avantajoas.
i n cazul prescripiei achizitive (uzucapiunii) pot interveni aceleai cauze de ntrerupere sau
suspendare a termenelor de prescripie, ca i n cazul prescripiei extinctive, i acestea produc efecte
identice, cu precizarea c, la cauzele de ntrerupere, se mai adaug nc dou cauze de ntrerupere
"natural".
- cnd posesorul este i rmne lipsit, mai mult de un an, de folosina bunului, indiferent cine l-a
deposedat;
- cnd bunul, cu privire la care se exercit posesia este declarat imprescriptibil de ctre lege (caz
cnd posesia se stinge definitiv i irevocabil).
19
21
n cazul bunurilor frugifere, fructele urmeaz a se restitui numai dac prtul este de rea credin,
posesorul de bun credin dobndind dreptul de proprietate asupra fructelor. Proprietarul va fi obligat s
restituie prtului toate cheltuielile necesare (fcute pentru conservarea bunului) i utile (care au sporit
valoarea sau utilitatea bunului), n limita sporului de valoare al bunului.
a) Revendicarea bunurilor mobile nu poate avea loc, n principiu, mpotriva posesorului de bun
credin, deoarece, aceasta valoreaz cu nsui titlul de proprietate asupra bunului (art. 1909 C. civ.); sunt
ns anumite cazuri cnd nu se aplic regula cuprins n art. sus menionat.
Revendicarea bunurilor mobile corporale este admisibil :
- cnd terul dobnditor este de rea credin (adic tia c nstrintorul bunului nu avea dreptul sl nstrineze);
- cnd bunul a ieit din posesia proprietarului fr voia sa.
n astfel de situaii proprietarul poate s revendice bunul chiar i de la posesorul ter dobnditor de
bun credin, n termen de trei ani socotii din ziua n care bunul a ieit din posesia proprietarului fr
voia sa.
La cele dou cazuri de neaplicare a dispoziiilor art. 1909 C. civ. se mai poate aduga i cazul
revendicrii bunurilor scoase din circuitul civil i cel al bunurilor mobile corporale care au caracterul
bunurilor imobile prin destinaie.
b) Revendicarea bunurilor imobile are loc n mod diferit, n funcie de sistemul lor de eviden
(transcripii i inscripii sau carte funciar).
n sistemul de transcripii i inscripii, dovada dreptului de proprietate este foarte anevoioas,
ntruct existena titlului de proprietate constituie doar o prezumie a dreptului de proprietate, care nu
mpiedic dovada contrar, astfel c, numai dobndirea dreptului de proprietate prin uzucapiune,
constituie singura dovad absolut a acestui drept.
Datorit dificultii dovezii dreptului de proprietate, n practica judiciar s-au statornicit cteva
reguli n aceast privin:
- cnd i reclamantul i prtul invoc fiecare cte un titlu de proprietate care eman de la autori
diferii, instana va trebui s statueze, pe baz de probe, care dintre aceste dou titluri este preferabil;
- cnd fiecare dintre cele dou titluri eman de la acelai autor, va fi preferat autorul care i-a
transcris primul titlul su de proprietate, sau dac nu s-a transcris, va fi preferat acela al crui titlu are dat
cert anterioar;
- dac numai reclamantul invoc un titlu de proprietate, el va reui n aciunea n revendicare, dac
titlul respectiv are dat cert anterioar posesiei prtului i dac el eman de la un ter;
- cnd nici unul dintre ei nu invoc vreun titlu de proprietate va fi preferat posesorul actual,
prtul, afar dac reclamantul nu invoc dobndirea dreptului de proprietate asupra bunului prin
uzucapiune anterior nceperii posesiei prtului, sau dac posesia acestuia ar fi viciat.
n sistemul crilor funciare, aciunea n revendicare i gsete aplicare n urmtoarele cazuri
(ntruct dobndirea dreptului de proprietate are loc prin nscrierea n Cartea funciar, adic intabulare) :
- cnd dreptul de proprietate se dobndete fr prealabil nscriere n cartea funciar - deplin drept
(ex.: n cazul succesiunilor cnd motenitorul poate revendica bunurile care se afl n posesia nelegitim a
unui motenitor actual);
- cnd se poate cere, pe calea aciunii n prestaie tabular, nscrierea dreptului de proprietate (chiar
i mpotriva unui ter dobnditor care i-a intabulat dreptul n cartea funciar).
8. PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE
Pentru ca actele juridice de transmitere a drepturilor reale imobiliare s devin opozabile tuturor
(erga omnes), i pentru a da o ct mai mare siguran acestora, prin diferite acte normative s-a instituit un
sistem de publicitate a drepturilor reale imobiliare, astfel nct n lipsa nfptuirii de ctre pri a formelor
23
Caracterele juridice:
o se bazeaza pe intentia de a poseda pentru sine, iar daca aceasta intentie lipseste, posesia nu mai exista
(este doar detentie sau detentie precara);
o este incidenta numai drepturilor reale, nu si celor de creanta (personale) nu se poate exercita asupra
universalitatii de bunuri (mostenirea, fondul de comert);
o face sa se nasca un drept probabil de proprietate sau un alt drept real.
Detentia:
- presupune puterea materiala asupra unui bun, fa intentia de a-l poseda, ci numai de a-l detine;
- detentorul poseda pentru altul;
- in cazul detentiei exista doar corpus nu si animus.
Detentia precara stare de drept:
- rezulta dintr-un titlu (conventional, legal, judiciar) in baza caruia detentorul exercita puterea asupra unui
lucru (depozitarul, locatarul);
- este exercitarea unei puteri de fapt asupra unui lucru in virtutea unui titlu juridic care implica
recunoasterea dreptului de proprietate al altuia.
- 3 conditii:
- Puterea de fapt:
o stapanirea efectiva a lucrului detinut;
o detentorul are corpus-ul pe care proprietarul nu-l mai are;
o ex.: locatorul, depozitarul, carausul: au lucru in maine lor, il tin, il detin
- Puterea de drept stapanirea lucrului se exercita in baza unui titlu; puterea de fapt este intemeiata pe un
drept.
- Obligatia de restituire la un moment dat trebuie sa se restituie lucrul proprietarului.
- Durata detentiei si data restituirii sunt determinate prin titlu (durata locatiei prin contr. de inc.)
- Detentorul precar - de terti si se bucura de protectie posesorie impotriva tertilor care-i tulbura detentia.
c) DOBANDIREA SI PIERDEREA POSESIEI
Dobandirea posesie:
- Pentru a fi dobandita, trebuie intrunite ambele elemente ale posesiei (corpus si animus);
o elementului material (corpus) rezulta:
- fie din faptul unilateral al posesorului de a exercita vizibil acte materiale de folosinta;
- fie din faptul ca vechiul posesor a renuntat sau a parasit posesia.
o elementului psihologic (animus):
- prezent in mod nemijlocit in persoana posesorului (nu a reprezentantilor)
- Simpla vointa de a poseda un lucru nu este indestulatoare;
- Exceptii: reprezentantii legali ai persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu.
Pierderea posesie:
- prin pierderea simultana a ambelor elemente (se abandoneaza lucrul cu violenta)
o instrainare a posesiei;
o abandonul lucrului.
- prin pierderea puterii materiale asupra elementului corpus (posesorul pierde un lucru);
o dispare corpus (bunul furat);
o dispare animus (posesia pentru sine se transfera in posesie pentru altul) ex.: posesorul vinde casa dar
locuieste in ea ca si chirias.
25
- bunurile imobile sunt la vedere, in cazul lor acest viciu fiind mai greu de conceput.
4. ECHIVOCUL
- posesia trebuie sa fie neechivoca (este opera jurisprudentei, nu este reglementata de C.civ.);
- posesie echivoca nu se cunoaste daca posesorul are sau nu elementul intentional;
- echivocul 2 sau m.m. persoane stapanesc un bun, dar nici una nu pretinde o posesie proprie, distincta.
5. PRECARITATEA
- nu constituie un viciu al posesiei;
- desemneaza lipsa posesiei
- detinerea lucrului fara animus possidendi, ci numai cu annimus detinendi;
- Detentorul poseda pt. altul, deci nu sub un nume de proprietar (ex.: locatarii, depozitarii, administratorii
bunurilor altuia).
f) EFECTELE POSESIEI
1. posesia creeaza o prezumtie de proprietate in favoarea posesorului;
2. posesorul de buna credinta al unui bun frugifer dobandeste in proprietate fructele bunului pe care il
poseda;
3. posesia imobiliara este aparata prin actiunile posesorii;
4. posesia prelungita duce prin uzucapiune la dobandirea dr. de proprietate asupra imobilelor.
Posesia creeaza o prezumtie de proprietate in persoana posesorului
- in aparenta posesorul este proprietarul bunului, el ramanand in aceasta situatie pana la proba contrarie
daca nu e proba posesorul e proprietarul lucrului;
- prezumtia de proprietate:
- este relativa deoarece poate fi rasturnata prin proba contrarie in legatura cu bunurile imobile;
- este mai puternica in cazul bunurilor mobile, unde (potrivit C.civ.), posesia de buna-credinta valoreaza
titlu de proprietate, fara putinta de proba contrarie;
- inceteaza prin dovada ca posesorul este de rea credinta.
Posesorul de buna credinta dobandeste in proprietate fructele bunului pe care il poseda
- fructele (naturale, civile, industriale) se cuvin proprietarului bunului frugifer;
- exceptia: posesorul de buna credinta dobandeste in proprietate fructele produse de bunul pe care-l
poseda; beneficiul legii.
- buna credinta credinta pe care o are posesorul ca este proprietarul bunului pe care il poseda.
- Posesorul este de buna credinta cand poseda ca proprietar:
o in puterea unui titlu translativ de proprietate;
o ale carui vicii ascunse nu-i sunt cunoscute.
- Pentru a putea pastra fructele produse de bunul posedat, trebuie indeplinite 2 conditii:
- Fructele sa fi fost percepute;
- Posesorul sa fi fost de buna credinta.
- Elementul subiectiv:
- Buna credinta posesorul nu cunoaste viciul care afecteaza titlul translativ de proprietate;
- Buna credinta este prezumata buna credinta se presupune intotdeauna si sarcina probei cade asupra
celui ce alege rea credinta;
- in ziua in care posesorul inceteaza de a mai fi de buna credinta, inceteaza si dispensa sa de restituire a
fructelor si incepe pentru el obligatia de a le capitaliza.
27
- Prezumtia de buna credinta inceteaza din momentul in care posesorului ii sunt cunoscute viciile titlului
sau.
- Daca posesorul e de rea credinta atunci el restituie proprietatea
CONTRACTUL
3.1. ncheierea contractului
ncheierea contractului are loc prin realizarea acordului de voin al prilor cu privire la toate
clauzele contractuale; acest acord de voin se realizeaz prin ntlnirea ofertei fcute n vederea ncheierii
contractului, cu acceptarea ofertei respective.
Oferta de a contracta este propunerea pe care o persoan o face - scris, verbal sau tacit - unei alte
persoane determinate sau nedeterminate n vederea ncheierii contractului.
Pentru a constitui un angajament juridic, oferta trebuie s fie rezultatul unei voine reale i
contiente, s fie ferm i neechivoc, exprimnd o propunere nendoielnic i fcut cu intenia de a
produce efecte juridice; ea trebuie s fie prescris i complet, cuprinznd toate elementele eseniale ale
viitorului contract, n aa fel nct n urma acceptrii sale, contractul s poat fi considerat ncheiat.
Dup lansarea ofertei, dar nainte de a ajunge la destinatar, ofertantul o poate revoca fr a suporta
nici un fel de consecine juridice; dup ce ns oferta a ajuns la destinatar, ofertantul este dator s o
menin un timp util, necesar destinatarului pentru a se putea pronuna asupra ei, sau pn la expirarea
termenului, dac oferta a fost fcut cu fixarea unui termen de acceptare.
Revocarea ofertei nainte expirarea termenului poate avea drept consecin obligarea ofertantului la
plata despgubirilor cauzate destinatarului ofertei, ca urmare a revocrii ei. Dup ce oferta a fost
acceptat, contractul se consider a fi ncheiat, iar oferta nu mai poate fi revocat.
Acceptarea trebuie s fie n concordan cu oferta (dac se fac unele obieciuni sau propuneri de
modificare, constituie o nou ofert), s fie nendoielnic i s intervin n termen i nainte de a fi
revocat oferta.
n cazul n care ofertantul i acceptantul sunt de fa (prezeni) la ncheierea contractului sau cnd
contractul se ncheie telefonic, momentul ncheierii sale este determinat de momentul n care cele dou
pri cad de acord asupra ncheierii sale, iar locul ncheierii contractului este determinat de locul unde se
gsesc prile sau ofertantul, n cazul n care contractul se ncheie telefonic.
n cazul n care contractul se ncheie prin coresponden (ntre abseni), momentul ncheierii
contractului este determinat de momentul n care ofertantul a primit acceptarea scris a celeilalte pri
contractante, presupunndu-se c n acel moment a luat la cunotin despre acceptare i din acel moment
acceptarea are un caracter irevocabil - conform teoriei din "sistemul recepiei acceptrii (teorie la care
aderm n detrimentul teoriei "din sistemul expedierii acceptrii"- dup care contractul se consider
ncheiat n momentul expedierii prin pot, curier, etc. -, ca i a teoriei "emisiunii acceptrii"- dup care el
se consider ncheiat n momentul n care destinatarul ofertei s-a hotrt s o accepte - i respectiv a
teoriei "informaiei"- dup care contractul se consider ncheiat numai n momentul n care ofertantul a
luat la cunotin efectiv de acceptarea destinatarului ofertei.
3.2. Efectele contractului
Efectele contractului ntre prile contractante rezult din coninutul art. 969 C. civ. n care se
prevede c "conveniile legal fcute au putere de lege ntre prile contractante"; din textul acestui articol
rezult, pe de o parte, c prile nu se pot sustrage de la executarea obligaiilor contractuale, iar pe de alt
parte, c efectul obligatoriu al contractului privete numai prile contractante (principiul forei obligatorii
a contractului).
28
ntruct contractul reprezint rezultatul acordului de voin al prilor, ncetarea lui nu poate avea
loc n principiu numai prin acelai acord de voin i numai n mod excepional poate avea loc denunarea
unilateral a lui, atunci cnd legea prevede expres acest lucru (art. 969 al. 2 C. civ.), sau cnd prile au
convenit astfel (n contractele nedeclarate prin lege irevocabile), fr ca acea clauz s fie pur potestativ
din partea celui care se oblig (art. 1010 C. civ.).
Din coninutul textului art. 969 C. civ. ca i cel al art. 973 n care se prevede c "conveniile nu au
efect dect ntre prile contractante" rezult "principiul relativitii efectelor contractului" n conformitate
cu care obligaiile asumate prin contract privesc numai partea care li s-a asumat, iar drepturile asumate
profit - n principiu - numai prilor contractante, ns se pot prevedea i drepturi n favoarea unor tere
persoane (cazul stipulaiei pentru altul).
Cu toate c contractul nu produce efecte dect ntre prile contractante, el este opozabil terilor,
care nu pot face abstracie i nu pot ignora existena contractului sau nclca drepturile dobndite de pri
prin ncheierea sa; totui, n anumite mprejurri i condiii unele contracte nu sunt opozabile terilor, care
le pot ignora : este cazul simulaiei n care terii pot ignora actul secret.
Simulaia este operaia juridic prin care prile creeaz o situaie juridic aparent, ncheind un
contract simulat ce difer de situaia juridic adevrat, exprimat printr-un contract secret, care l
contrazice pe primul; ntre pri va produce efecte actul secret, iar fa de teri va produce efecte actul
simulat (aparent), ns terii vor putea s se preleveze fa de pri, invocnd la alegere, fie actul aparent,
fie actul secret. Simulaia nu este o cauz de nulitate a contractului dac nu urmrete eludarea unor
dispoziii imperative ale legii sau dac nu urmrete un scop ilicit. Prin simulaie se poate suprima n
ntregime actul aparent i efectele sale (fictivitate), care n realitate nici nu a intervenit se pot modifica
efectele actului aparent, mbrcnd forma altui contract (deghizare), se pot modifica sau ascunde o parte
din clauzele contractuale sau se pot schimba prile ntre care a intervenit contractul prin interpunerea altor
persoane.
Sunt asimilai prilor contractante succesorii n drepturi ai prilor, care dei nu au participat la
ncheierea contractului, datorit legturii pe care o au cu prile, suport consecinele ncheierii lui n mod
identic cu prile contractante. n aceast categorie intr :
- succesorii universali sau cu titlu universal - care sunt persoane ce dobndesc ntreg patrimoniul
sau o fraciune din patrimoniul uneia din prile contractante (ex. motenitorul unei persoane fizice sau
persoana juridic ce primete ntreg sau o parte din patrimoniul unei alte persoane juridice n urma
reorganizrii). Asupra acestora se produc toate efectele contractelor pe care le-au ncheiat prile, cu unele
excepii (de ex. contractele intuitu personae);
- succesorii cu titlu particular, care sunt persoane ce dobndesc bunuri sau drepturi determinate i
fa de care se produc efecte doar contractelor ncheiate anterior de autor, n strns legtur cu bunul sau
dreptul transmis;
- creditorii chirograficari, adic aceia care nu se bucur de o garanie real pentru asigurarea
creanei lor (de ex. gaj, ipotec) i care, n virtutea dreptului de gaj general instituit prin art. 1718 C. civ.
asupra patrimoniului debitorului, suport i profit de efectele contractelor ncheiate de debitorul lor, prin
care acesta i micoreaz sau i mrete patrimoniul su.
De la principiul relativitii efectelor contractului exist anumite excepii, cnd un contract d
natere unor drepturi subiective direct n patrimoniul unei tere persoane i n acest sens se poate vorbi
despre efectele contractului fa de teri; ns n nici un caz un contract nu poate da natere la obligaii n
sarcina altei persoane dect acelora care l-au ncheiat, deoarece nimeni nu poate fi obligat mpotriva
voinei sale printr-un contract la ncheierea cruia el nu i-a dat consimmntul. Astfel este admis n
unanimitate n literatura i practica juridic valabilitatea stipulaiei pentru altul (contractul n favoarea unei
tere persoane) i aciunea direct, precum i promisiunea faptei altuia.
29
Stipulaia pentru altul este convenia prin care una din pri, denumit stipulent, dispune ca cealalt
parte denumit promitent, s execute o anumit prestaie n favoarea unei tere persoane, denumit ter
beneficiar. Prin intermediul contractului ncheiat ntre stipulent i promitent, terul beneficiar - determinat
sau determinabil n viitor - dobndete un drept direct i nemijlocit, fr a fi ns obligat s-l exercite (de
ex. n contractul de transport, expeditorul n calitate de stipulent, convine ca transportatorul n calitate de
promitent, s predea bunurile transportate destinatarului n calitate de ter beneficiar, care nu este parte din
contract; tot astfel, n contractul de asigurare, asiguratul n calitate de stipulent, poate conveni cu
asigurtorul, n calitate de promitent, ca indemnizaia de asigurare s fie pltit unui beneficiar, care este
ter fa de raportul contractual). n cazul n care terul va renuna la beneficiul dreptului stipulat n
favoarea sa, dreptul respectiv, va putea fi exercitat de ctre stipulent cu succesorii si, ori se va stinge n
folosul promitentului conform contractului sau n baza legii.
Aciunea direct este aciunea recunoscut terei persoane strin de contract - prin care aceasta
poate aciona direct una din prile contractante - care este debitor al debitorului su - invocnd contractul
fa de care este strin i care d astfel natere la unele drepturi n favoarea sa (de ex. n art. 1542 C. civ.
se recunoate mandatului o aciune direct mpotriva submandatarului instituit de el pentru a obine plata
despgubirilor pentru prejudiciile cauzate, dei el (mandantul) este strin de contractul de submandat.
Promisiunea faptei altuia (convenia de port-fort) este convenia prin care o persoan se oblig fa
de alta de a determina un ter s ncheie sau s ratifice un act juridic ncheiat n contul su fr
mputernicire: ea nu creeaz obligaii pentru terul a crui fapt a fost promis, ci numai pentru cel care a
fcut promisiunea i care se oblig s-l determine pe ter s ncheie sau s ratifice un contract, iar n cazul
n care nu-i respect obligaia asumat, rspunderea i revine celui ce a fcut promisiunea i nu terului a
crui fapt a fost promis.
Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice i care sunt aplicabile numai lor datorit faptului
c ele sunt guvernate de principiul reciprocitii i interdependenei obligaiilor asumate de ctre prile
contractante, fiecare parte avnd n acelai timp calitatea de debitor i cea de creditor, se refer la excepia
de neexecutare, rezoluiunea (i rezilierea) contractului pentru neexecutare i la suportarea riscului
contractului i a pieirii bunurilor ce formeaz obiectul contractului.
ntruct n aceste contracte, cauza juridic a obligafcontracte specialeiei uneia din pri const n
cauza juridic a obligaiei celeilalte, se pun dou probleme : care este poziia pe care trebuie s o ia una
dintre pri, n cazul n care cealalt refuz s-i ndeplineasc obligaiile contractuale i respectiv, care din
prile contractante va suporta riscul contractului i a pieirii bunului ce formeaz obiectul contractului?
n cazul n care una din pri pretinde celeilalte executarea obligaiilor contractuale, fr a-i
executa propriile sale obligaii, cealalt parte contractant poate invoca excepia de neexecutare ce const
n dreptul su de a refuza executarea obligaiilor ce i revin din contract, att timp ct cealalt parte nu i le
execut pe ale sale; ea opereaz ntre prile contractante, fr a fi necesar intervenia organului de
jurisdicie, ns, pentru a putea fi invocat, una din pri trebuie s nu-i execute n tot sau n parte
obligaiile ce i revin din contract, din culpa sa exclusiv, iar obligaia ce nu s-a executat s fie afectat de
termen.
Cu privire la rezoluiune, art. 1020 C. civ. prevede c "condiia rezolutorie este subneleas n
contractele sinalagmatice n caz cnd una din pri nu ndeplinete angajamentul su", iar conform art.
1021 C. civ. "ntr-acest caz contractul nu este desfiinat de drept". Partea n privina creia angajamentul
nu s-a executat, are alegerea sau s sileasc pe cealalt parte a executa convenia cnd este posibil sau s-i
cear desfiinarea cu daune interese. Desfiinarea trebuie s se cear naintea justiiei, care dup
circumstane poate acorda un termen prii acionate". Prin urmare rezoluiunea contractului reprezint
desfiinarea cu efect retroactiv a unui contract sinalagmatic cu executare imediat, la cererea uneia din
pri, ca urmare a neexecutrii culpabile a obligaiilor celeilalte pri, de ctre instana de judecat.
30
Rezumnd cele de mai sus, putem spune c pentru ca instana de judecat s pronune rezoluiunea
unui contract, una din pri trebuie s nu-i execute n tot sau n parte obligaiile sale ce rezult din
contract, din culpa sa, dei a fost pus n ntrziere n acest scop de ctre cealalt parte.
Rezilierea se pronun de ctre instana de judecat n aceleai condiii ca i rezoluiunea, ns spre
deosebire de aceasta din urm, rezilierea nu are efecte retroactiv, efectele sale se produc numai pentru
viitor, din momentul rmnerii definitive a hotrrii care a pronunat-o; aa fiind, contractul reziliat va
nceta s mai produc efecte n viitor (ex. nunc), dar efectele produse pn la data rezilierii (ex. tunc),
rmn neatinse. Tot astfel, dac n cazul rezoluiunii prile vor fi repuse n situaia anterioar (deoarece
efectele ei sunt "ex nunc" ct i "ex tunc"), n cazul rezilierii, prile nu vor putea fi puse n situaia
anterioar, ci vor pstra fiecare prestaiile ce li s-au efectuat n temeiul contractului ncetnd doar pe viitor
svrirea ori primirea unor asemenea prestaii.
Dei att rezoluiunea, ct i rezilierea trebuiesc pronunate de ctre instana de judecat, totui
prile pot prevedea n contract clauze prin care desfiinarea contractului are loc de plin drept pentru
neexecutarea culpabil a obligaiilor de ctre una din ele. Astfel de clauze, prin care prile nlocuiesc, prin
voina lor expres, rezoluiunea (sau rezilierea) judiciar (pronunat de instana de judecat), cu
rezoluiunea (sau reziliere) convenional (prin convenia prilor), poart denumirea de "pact comisoriu
expres".
Suportarea riscurilor constituie o problem deosebit n contractele sinalagmatice, n care
obligaiile prilor sunt reciproce i interdependente, astfel nct, dac executarea obligaiei uneia dintre
pri a devenit imposibil din cauz de for major sau caz fortuit, obligaia celeilalte pri nu va mai
exista i odat cu ea va nceta i contractul. Riscul contractului, respectiv consecinele pgubitoare cauzate
prin ncetarea contractului se vor suporta de regul de ctre debitorul obligaiei a crei executare a devenit
imposibil, acesta neputnd cere celeilalte pri executarea obligaiei sale corelative deoarece el nu-i
execut propria sa obligaie.
n contactele sinalagmatice, translative de proprietate rezolvarea problemei suportrii riscurilor,
respectiv a riscului pieirii lucrului ce constituie obiect al contractului i a riscului imposibilitii de
executare a contractului are la baz dou reguli cu caracter de principiu :
- riscul pieirii fortuite a lucrului este suportat de ctre partea ce are calitatea de proprietar n
momentul pieirii sale, conform adagiului "res perit domini";
- riscul nexecutrii contractului este suportat de ctre debitorul obligaiei a crei executare a
devenit imposibil.
Astfel, suportarea riscurilor are loc n mod difereniat, n funcie de obiectul i de felul contractului
i anume :
- n contractele n care transmiterea proprietii are loc n momentul ncheierii contractului, adic
n contractele consensuale, neafectate de termen i avnd ca obiect un lucru cert, riscul pieirii lucrului va fi
suportat de ctre dobnditor (care este proprietar),astfel c nstrintorul care i-a executat obligaia de a
transmite dreptul de proprietate, are dreptul de a primi preul lucrului, chiar dac acesta a pierit imediat
dup ncheierea contractului; riscul neexecutrii contractului nu se pune, ntruct el a fost deja executat;
- n contractele n care transmiterea proprietii are loc dup ncheierea contractului, adic n
contractele consensuale, avnd ca obiect lucruri de gem, precum i n cazul nstrinrii construciilor n
sistemul de carte funciar (n care transmiterea proprietii are loc odat cu intabularea), ca i a altor
bunuri riscul pieirii lucrului va fi suportat de ctre nstrintor (care este proprietar) deoarece nu s-a
transmis nc proprietatea, iar riscul imposibilitii fortuite de executarea contractului tot ctre el, deoarece
nexecutndu-i obligaia sa, nu va putea cere plata preului din partea celeilalte pri;
- n contractele n care transmiterea proprietii este afectat de o condiie suspensiv, dac lucrul
piere nainte de realizarea condiiei, riscul pieirii lucrului l suport nstrintorul (fiind proprietar), iar
31
dac este afectat de o condiie rezolutorie, ambele riscuri vor fi suportate de ctre dobnditor (fiind
proprietar).
3.3. Rspunderea civil contractual
Rspunderea civil - ca form a rspunderii juridice - reprezint acel raport juridic de obligaie n
virtutea cruia cel ce a cauzat altuia un prejudiciu este obligat al repara.
n C .civ. sunt reglementate dou forme ale rspunderii civile: rspunderea civil delictual i
rspunderea civil contractual.
Dei ambele forme ale rspunderii civile au ca temei obiectiv fapta ilicitar, angajarea lor are loc n
mprejurri de fapt diferite - n cazul rspunderii delictuale, prin conduita ilicit se nesocotete (se ncalc)
obligaia general de a nu pgubi pe altul, obligaia ce revine oricrui membru al societii;
- n cazul rspunderii contractuale, prin conduita ilicit se ncalc anumite obligaii izvorte dintrun contract preexistent ntre victim i fptuitor.
Normele juridice care crmuiesc rspunderea delictual constituie drept comun n materia
rspunderii civile, astfel nct acestea se vor aplica i rspunderii contractuale, n lipsa unor reglementri
incidente.
Rspunderea civil contractual reprezint obligaia debitorului de a repara prejudiciul cauzat
creditorului su ca urmare a nclcrii obligaiilor sale contractuale. Prin urmare, putem vorbi de
rspundere contractual, ntre creditor i debitor trebuie s existe neaprat un contract prealabil ncheiat;
cauzarea unui prejudiciu, n lipsa unui contract, atrage rspunderea civil delictual (extracontractual).
Pentru angajarea rspunderii civile contractuale se cer a fi ndeplinite aceleai condiii ca i n
cazul rspunderii juridice n general i anume:
- conduita ilicit a debitorului, care const n neexecutarea (total sau parial), executarea
necorespunztoare cu nerespectarea condiiilor de calitate ori cu ntrzierea obligaiei contractuale (luate
sub aspectul tuturor clauzelor contractuale);
- rezultatul duntor, constnd n cauzarea unui prejudiciu creditorului, prin nclcarea obligaiilor
contractuale de ctre debitor;
- legtura de cauzalitate dintre nclcarea obligaiilor contractuale (conduita ilicit) i prejudiciul
cauzat (rezultatul duntor);
- vinovia debitorului, care este prezumat de ndat ce creditorul face dovada nclcrii
obligaiilor contractuale de ctre debitor i a prejudiciului suferit prin aceasta; fiind vorba doar despre o
prezumie legal relativ, ea va putea fi rsturnat de debitor prin proba contrar, dovedind c nclcarea
obligaiilor provine dintr-o cauz strin ce nu-i este imputabil (fora major, cazul fortuit, culpa
creditorului sau a unei tere persoane).
Capacitatea judiciar - ca o condiie a rspunderii juridice - este implicat i n rspunderea
contractual, de vreme ce aceasta este antrenant numai n prezena unui contract valabil ncheiat; pentru a
avea capacitate de a rspunde debitorul trebuie s dispun de capacitatea de a ncheia contractul, iar
aceast capacitate este cea de exerciiu. ns nu numai persoanele cu capacitate de exerciiu deplin pot
ncheia valabil contracte, ci i persoanele lipsite de capacitate de exerciiu, cu privire la actele juridice de
conservare i de mic importan, precum i cele cu capacitate de exerciiu restrns, cu privire la actele
juridice de administrare (i de conservare, precum i de mic importan), aa cum am precizat la locul
potrivit.
Punerea n ntrziere a debitorului este o condiie special a rspunderii contractuale (art. 1079 C.
civ.). Aceasta se face printr-o notificare adresat debitorului prin intermediul executorilor judectoreti sau
prin alte acte echivalente (cererea de chemare n judecat, urmrirea silit a bunurilor etc.) prin care
creditorul i manifest voina de a cere debitorului executarea obligaiei.
32
Dac debitorul nu este pus n ntrziere, legea prezum c creditorul nu a suferit nici o pagub din
cauza neexecutrii i consimte implicit la prorogarea scadenei obligaiei. Numai n mod excepional
debitorul se afl de drept n ntrziere, n cazurile anume prevzute de lege (de ex. art. 994, 1078, 1079,
1081, 1370, 1544, 1565 C. civ.), precum i n alte situaii ( de ex. cnd s-a prevzut n contract acest lucru,
n cazul unor obligaii continue, etc.).
Punerea n ntrziere are ca efecte :
- riscul pieirii bunurilor certe ce formeaz obiectul contractului trec n sarcina nstrintorului, ca
excepie de la regul;
- ncep s curg daunele moratorii;
- se constat refuzul debitorului de a-i executa obligaia, iar creditorul are dreptul la daune
interese compensatorii.
3.4. Actul juridic unilateral
Actul juridic unilateral este definit ca fiind manifestarea unilateral de voin n scopul de a da
natere, a modifica sau a stinge raporturi juridice civile.
n principiu, voina unilateral nu produce efecte juridice, ns n situaii speciale, atunci cnd
legea prevede expres acest lucru, ea produce astfel de efecte, avnd valoare de act juridic. Nu numai actele
juridice civile sunt cele acre au nrurire asupra raporturilor juridice civile, ci i unele acte administrative
individuale, ele fiind izvoare de obligaii civile.
Dei actul juridic unilateral de drept civil nu este prevzut de C. civ. printre izvoarele obligaiilor,
n literatura juridic se admite c constituie izvoare ale obligaiilor :
- oferta de a contracta, fcut cu fixarea unui termen de acceptare, oblig pe ofertant s-i menin
oferta n termenul respectiv, iar revocarea ei d natere obligaiei de despgubire din partea ofertantului,
fiind astfel un izvor de obligaii civile;
- promisiunea public de recompens (pentru ndeplinirea unei activiti - de ex. pentru predarea
unui bun gsit) sau premiere (n caz de reuit la un concurs sau examen) l oblig pe promitent s-i
respecte promisiunea fcut i s acorde recompensa sau premiul celui n cauz;
- confirmarea unui act juridic lovit de nulitatea relativ, fcut de ctre persoana care avea dreptul
s o invoce i prin care renun la dreptul su, constituie un act unilateral de voin, izvor de obligaii;
- titlurile de credit (cambia, cecul, biletul la ordin) oblig pe subscriitor la plata sumei subscrise
sau la predarea bunurilor pe care le ncorporeaz i respectiv ndreptesc pe posesorii lor s le primeasc;
- testamentul i actul de revocare a testamentului sunt acte unilaterale de voin i izvoare de
obligaii, ca i acceptarea i renunarea la motenire, recunoaterea filiaiei fa de mam i recunoaterea
paternitii, stipulaia pentru altul, gestiunea de afaceri, precum i altele menionate n literatura juridic,
neexistnd o unitate de vederi n aceast privin.
3.5. Faptele juridice licite
Faptele juridice licite (denumite n C. civ. "cvasi-contracte") sunt aciuni omeneti svrite fr
intenia de a produce efecte juridice, ns de care legea leag anumite efecte, fr ca prin aciunile
respective s se ncalce normele juridice civile; de aceea ele se numesc "fapte juridice licite", spre a le
deosebi de cele "ilicite", care aduc atingere unor norme juridice civile sau regulilor de convieuire social.
n art. 986-997 C. civ. sunt reglementate sub titlul de cvasi-contracte gestiunea de afaceri i plata
nedatorat, n baza crora literatura i practica juridic au construit al treilea izvor al obligaiilor - ca fapt
juridic licit - i anume mbogirea fr just cauz.
mbogirea fr just cauz este faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mrit pe
seama patrimoniului alteia, care srcete n mod corespunztor, fr ca pentru aceasta s existe un temei
juridic.
33
Din acest fapt juridic se nate n sarcina mbogitului fr just temei obligaia de a restitui celui
nsrcit valoarea cu care s-a mbogit, ns dac nu o face de bun voie, nsrcitul are la ndemn o
aciune n restituire (actio de in rem verso). Aceast aciune poate fi intentat numai dac sunt ndeplinite
urmtoarele condiii (care sunt i condiiile sau elementele mbogirii fr just cauz) :
- patrimoniul prtului (mbogitului) s se mreasc prin dobndirea unei valori patrimoniale;
- patrimoniul reclamantului (nsrcitului) s se micoreze ca o consecin a mririi patrimoniului
prtului (mbogitului);
- ntre mrirea patrimoniului mbogitului i micorarea patrimoniului nsrcitului s existe o
legtur, n sensul c ambele fenomene trebuie s fie efectul unei cauze unice;
- s nu existe temei juridic care s justifice mrirea patrimoniului unei persoane n detrimentul
alteia.
Gestiunea de afaceri (gestiunea intereselor altuia) este un fapt juridic voluntar i licit, prin care o
persoan numit gerant, svrete fr mputernicire, acte sau fapte materiale n interesul unei persoane
numit gerat, care nu se opune actelor svrite de el (art. 987-991 C. civ.).
Condiiile sau elementele gestiunii de afaceri sunt :
- gerantul s fie acionat din proprie iniiativ, fr mputernicirea geratului, ntruct dac a
acionat pe baza unei astfel de mputerniciri, am fi n prezena contractului de mandat;
- gerantul s fi acionat cu intenia de a gera interesele altuia (art. 987 C. civ.) ntruct dac ar fi
acionat cu credina c gireaz propriile afaceri am fi eventual n prezena mbogirii fr just cauz ;
- gestiunea s cuprind fapte materiale sau acte juridice utile giratului (art. 991 C. civ.) i s fi fost
svrit cu intenia de a obliga pe girat la restituirea cheltuielilor efectuate.
Plata nedatorat este faptul juridic licit ce const n executarea de ctre o persoan a unei prestaii
la care nu era obligat i fr intenia de a plti o datorie altei persoane (art. 992-997,1092 C. civ.);
persoana care a fcut plata (solvens) are dreptul de a se ntoarce mpotriva persoanei care a primit plata
(accipiens) cu o aciune n restituire, care este o aciune de drept comun (neavnd caracter subsidiar).
Pentru a fi admis aciunea n restituire, se cer a fi ndeplinite urmtoarele condiii (care sunt i
condiiile sau elementele plii nedatorate):
- plata s fie fcut cu intenia de a stinge o datorie;
- ntre solvens i accipiens s nu existe obligaia respectiv n vederea stingerii creia s-a fcut
plata;
- plata s fi fost fcut din eroare, solvens creznd c este debitorul lui accipiens, ntruct dac ar fi
tiut c nu i datoreaz nimic, ar fi fcut o liberalitate.
3.6. Faptele juridice ilicite. Rspunderea civil delictual
Faptele juridice ilicite sunt aciunile omeneti svrite fr intenia de a produce efecte juridice,
ns de care legea leag anumite efecte i prin care se aduce atingere normelor juridice civile i regulilor
de convieuire social.
Din faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii izvorte un raport juridic de obligaii care d natere
rspunderii civile delictuale; acest fapt ilicit din care se nate raportul juridic de rspundere civil este
denumit n C. civ. "delict civil", iar de la aceast expresie, rspunderea pentru prejudiciile cauzate prin
fapte ilicite, poart denumirea de rspundere civil delictual.
Aa dup cum am mai precizat, C. civ. reglementeaz rspunderea civil sub dou forme :
delictual i contractual.
Rspunderea delictual intervine pentru nerespectarea obligaiei generale de a nu cauza prejudicii
altora, dei ntre autorul faptei cauzatoare de prejudicii i victim nu a existat un raport contractual
prealabil (art. 98-1003 C. civ.). Spre deosebire de aceasta, rspunderea civil contractual intervine n
34
ipoteza nerespectrii obligaiei contractuale pe care debitorul o are fa de creditor (art. 1073 i urm. C.
civ.).
Codul civil reglementeaz n dispoziiile sale (art. 998-1003) rspunderea civil delictual, care
este de mai multe feluri:
a) rspunderea pentru fapta proprie sau rspunderea direct (art. 998-999);
b) rspunderea pentru fapta altuia sau rspunderea indirect, care are urmtoarele trei forme :
- rspunderea prinilor pentru faptele copiilor lor (art. 1000 al. 2);
- rspunderea comitenilor pentru faptele prepuilor lor (art. 1000 al. 3);
- rspunderea institutorilor i artizanilor pentru faptele elevilor i ucenicilor lor (art. 1000 al. 4);
c) rspunderea pzitorului juridic pentru prejudiciile cauzate de lucruri n general (art. 1000 al. 1);
d) rspunderea proprietarului (pzitorului juridic) pentru prejudiciile cauzate de animalele apte de
a se afla sub paza judiciar a unei persoane (art. 1001);
e) rspunderea proprietarului pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului (art. 1002).
.7. Rspunderea direct
Pentru angajarea rspunderii civile delictuale, ca de altfel a rspunderii civile n general, trebuie s
fie ntrunite urmtoarele elemente :
- s se fi svrit o fapt ilicit (delict civil);
- fapta ilicit s fi cauzat un prejudiciu;
- ntre fapta ilicit i prejudiciu s existe o legtur de cauzalitate;
- autorul s fi svrit fapta cu vinovie;
- autorul faptei ilicite s fi avut capacitatea delictual n momentul svririi faptei.
Aceste condiii rezult din coninutul art. 998 i 999 C. civ. n care se precizeaz : "Orice fapt a
omului, care cauzeaz altuia un prejudiciu, oblig pe acela din a crei greeal s-a ocazionat, a-l repara" i
c "Omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar i de acela ce a cauzat
neglijena sau imprudena sa".
Aceste dou articole reglementeaz rspunderea direct (pentru fapta proprie) att a persoanelor
fizice, ct i a celor juridice i constituie dreptul comun n materia rspunderii civile delictuale. Prin
urmare, n principiu pentru a obine repararea prejudiciului, persoana vtmat va trebui s fac dovada
tuturor elementelor (condiiilor) rspunderii (cu excepia capacitii delictuale, care este prezumat la
indivizii care au mplinit vrsta de 14 ani); dar ntrunirea tuturor acestor elemente este necesar numai n
cazul rspunderii directe adic n situaia n care obligaia de reparare a prejudiciului cauzat revine direct
celui ce a svrit fapta ilicit (art. 998-999 C. civ.). n celelalte cazuri de rspundere reglementat de C.
civ. (art. 1000-1002), se derog de la dreptul comun n sensul c, pe de o parte, o persoan este chemat s
rspund, dei prejudiciul nu a fost cauzat prin fapta sa proprie, iar pe de alt parte ntruct nu n toate
cazurile se cer a fi ndeplinite toate condiiile (elementele) rspunderii civile delictuale sau uneori se cer a
fi ndeplinite i alte condiii suplimentare, aa dup cum vom constata cu ocazia studierii fiecrei forme a
rspunderii delictuale.
3.8. Rspunderea prinilor pentru fapta copiilor minori.
Aceast rspundere este reglementat de art. 1000 al. 2 C. civ., unde se prevede c "Tatl i mama
sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dnii"; ea i gsete temeiul n
culpa prinilor, legiuitorului prezumnd c prejudiciul a fost cauzat datorit nendeplinirii sau ndeplinirii
necorespunztoare a ndatoririi de supraveghere, ct i a obligaiei de cretere i educare a copilului.
Rspunderea instituit prin art. 1000 al. 2 C. civ. revine prinilor - indiferent de modul n care a
fost stabilit filiaia (din cstorie sau din afara ei)- i adaptorilor; ea nu este atras n sarcina tutorelui,
instituiilor de ocrotire crora minorul le-a fost ncredinat, persoanelor crora minorul le-a fost "plasat"
35
ori rudelor minorului, mpotriva crora cel prejudiciat se poate ndrepta n temeiul art. 998-999 C. civ.,
fcnd dovada elementelor rspunderii directe.
Pentru a fi atras rspunderea prinilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori, trebuie ca
cel prejudiciat s dovedeasc unele condiii generale ale rspunderii delictuale i unele condiii speciale
ale acestei forme ale rspunderii.
Condiiile generale :
- fapta ilicit a minorului;
- prejudiciul cauzat;
- legtura de cauzalitate dintre fapta ilicit i prejudiciu (nu intereseaz vinovia i nici capacitatea
delictual a minorului, iar vinovia printelui este prezumat);
Condiiile speciale :
- copilul s fie minor;
- copilul s locuiasc cu prinii.
Minoritatea se apreciaz la data svririi faptei ilicite, astfel c prinii nu vor rspunde din
momentul n care copilul a mplinit vrsta de 18 ani (chiar dac este alienat sau debil mintal) sau dac se
cstorete naintea mplinirii acestei vrste.
Pentru a rspunde prinii, copilul trebuie s locuiasc cu ei, ns nu orice nelocuire a copilului
atrage nlturarea rspunderii, ci numai atunci cnd nelocuirea nu le este imputabil, fiind obiectiv.
Dei este o rspundere cu caracter subiectiv, ntemeiat pe prezumia de vinovie a prinilor,
acetia vor putea proba cu mult greutate c nu au putut mpiedica faptul prejudiciabil conform art. 1000
al. 5; imposibilitatea mpiedicrii faptului prejudiciabil trebuie s aib caracter obiectiv i nu s existe doar
unele dificulti n acest sens.
3.9. Rspunderea institutorilor i artizanilor pentru faptele elevilor i ucenicilor lor
Aceast rspundere este reglementat de art. 1000 al. 4 C. civ., n care se prevede c "Institutorii i
artizanii (rspund) de prejudiciul cauzat de elevii i ucenicii lor, n tot timpul ce se afl sub a lor
priveghere"; ea i regsete temeiul n culpa institutorilor sau artizanilor, legea prezumnd c prejudiciul
a fost cauzat datorit nendeplinirii sau ndeplinirii necorespunztoare a ndatoririi de supraveghere, iar
rspunderea este instituit n sarcina persoanelor fizice care au calitatea de institutor sau artizan i nu n
sarcina persoanelor juridice la care sunt ncadrai n munc acetia, care eventual pot rspunde n calitate
de comiteni.
Condiiile generale ale rspunderii sunt aceleai ca i n cazul prinilor (fapta ilicit a elevului sau
ucenicului, prejudiciul cauzat unei tere persoane i legtura de cauzalitate ntre fapta ilicit i prejudiciu),
iar condiiile speciale sunt: elevul sau ucenicul s fie minor i s se afle sub supravegherea institutorului
sau artizanului (la coal, n atelier sau ntr-o alt activitate sub conducerea, organizarea i supravegherea
unitii colare).
Pentru prejudiciile cauzate de elevi sau ucenici ct timp nu se aflau sub supravegherea
institutorilor sau a artizanilor ori cnd fug de la activitile programate, rspunderea revine i prilor i
eventual i institutorilor sau artizanilor.
3.10. Rspunderea comitenilor pentru faptele prepuilor lor
Aceast form a rspunderii indirecte este reglementat de art. 1000 al. 3 C. civ., n care se
precizeaz c "comitenii (rspund) de prejudiciul cauzat de ... prepuii lor n funciile ce li s-au
ncredinat"; temeiul acestei rspunderi se gsete n ideea de garanie a comitentului n solidar cu
prepusul, pentru a oferi posibilitate victimei de a se despgubi, ceea ce nseamn c legea l consider pe
comitent a fi un garant n interesul victimei care s poat obine repararea prompt i integral a
prejudiciului suferit, ocrotind-o i de pericolul unei eventuale insolvabiliti a prepusului.
36
Condiiile generale ale rspunderii sunt: svrirea unei fapte ilicite de ctre prepus, cauzarea unui
prejudiciu unei tere persoane, legtura de cauzalitate ntre fapta ilicit i prejudiciu i culpa (vinovia)
prepusului (ultima condiie se justific prin aceea c rspunderea comitentului este grefat de rspunderea
prepusului i obligaia sa fa de victim este accesoriul obligaiei delictuale ale prepusului, depinznd de
existena obligaiei acestuia).
Condiiile speciale ale rspunderii sunt :
- existena raportului de prepuenie;
- svrirea faptei ilicite de ctre prepus n cadrul funciilor ncredinate de comitent.
Raportul de prepuenie este un raport de subordonare, n care comitenii sunt persoanele care
ncredineaz funcii altora i au dreptul de ndrumare, supraveghere i control al activitii desfurate n
cadrul acelor funcii asupra altora, iar prepuii sunt persoanele care primesc funciile ce li s-au ncredinat
de ctre comiteni i desfoar activiti n contul acestora i sub ndrumarea, supravegherea i controlul
lor; exist astfel un raport de prepuenie att n cadrul raporturilor de munc izvorte dintr-un contract
individual de munc, n care angajatorul are calitatea de comitent, iar angajatul are calitatea de prepus, dar
i ntre persoane care numai n mod ocazional i chiar dezinteresat desfoar unele activiti pe seama i
n interesul altora (ex. n timpul desfurrii muncii voluntare, atunci cnd ntre rude sau prieteni se fac
anumite servicii care nu mpiedic subordonarea), deoarece acest raport este o situaie de fapt.
A doua condiie special a rspunderii comitenilor este ca faptul prejudiciabil s fie svrit de
ctre prepus n cadrul funciilor ncredinate de comitent, adic atunci cnd prepusul a acionat n interesul
i n limitele funciilor i potrivit instruciunilor comitentului.
3.11. Rspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri n general
Aceast rspundere este consacrat n art. 1000 al. 1 n care se precizeaz c "Suntem asemenea
responsabili de prejudiciul cauzat...de lucrurile ce sunt sub paza noastr"; ea este o rspundere obiectiv independent de culp - bazat pe elementul obiectiv al existenei raportului de cauzalitate ntre lucru i
prejudiciu i ntemeiate pe ideea de garanie a pzitorului juridic, pentru a-i oferi victimei posibilitatea de
a fi despgubit.
Prin lucru trebuie s nelegem toate obiectele nensufleite, mobile sau imobile, periculoase sau
nepericuloase, cu dinamism propriu i n micare sau inerte i n stare de repaus; deci prin lucru n sensul
art. 1000 al. 1 C. civ. vom nelege orice obiect, indiferent de natura i starea n care se afl, cu singura
condiie de a fi apte de apropiere, deci apte de a se afla n proprietate i de a se afla "sub paza judiciar" a
unei persoane (nu va constitui lucru : aerul, lumina solar, apa din ruri i lacuri etc.).
Persoana responsabil de prejudiciul cauzat de lucru va fi pzitorul su juridic, adic persoana care
n momentul cauzrii prejudiciului avea lucrul sub controlul, supravegherea i direcia sa, exercitnd
aceast putere n mod independent; prin urmare, pzitor juridic va fi proprietarul sau titularul altui drept
real asupra lucrului sau orice alt persoan creia i s-a transmis controlul, supravegherea i direcia
independent a lucrului (comandatarul, locatarul, depozitarul, creditorul gagist) sau care a intrat n mod
ilegal n posesia lucrului, fiind posesor de rea credin (de ex. houl sau persoana care folosete lucrul fr
voia i tirea proprietarului).
Pzitorul juridic nu se confund cu pzitorul material al lucrului (deserventul unui utilaj sau
paznicul fizic al unui bun), astfel nct rspunderea acestuia din urm nu este atras n temeiul art. 1000 al.
1 atunci cnd datorit faptei sale ilicite lucrul ce-l avea sub paza material a cauzat un prejudiciu, ci n
temeiul art. 998-999 C. civ., fcndu-se dovada rspunderii pentru fapta proprie. De altfel, n ipoteza n
care cel prejudiciat se ndreapt mpotriva pzitorului juridic pentru repararea prejudiciului cauzat de lucru
n temeiul art. 1000 al. 1 C. civ., acesta va avea dreptul la o aciune prin regres n baza art. 998-999 C .civ.
mpotriva pzitorului material, dac acesta se face vinovat de cauzarea prejudiciului, fcnd dovada
elementelor rspunderii pentru fapta proprie.
37
i cheltuielile ocazionate persoanelor pgubite de activitatea desfurat n scopul evitrii, limitrii sau
reparrii pagubei.
Prin urmare, pentru determinarea prejudiciului nu trebuie s se ia n considerare situaia material a
persoanei pgubite sau a celei responsabile i nici gravitatea culpei autorului ( care se ia n considerare
numai atunci cnd la producerea pagubei a concurat i culpa victimei, ori au fost mai muli autori). Tot
astfel, la determinarea prejudiciului nu pot fi avute n vedere criteriile stabilite n C. fam. privitoare la
obligaia de ntreinere sau procentele de venituri stabilite pentru determinarea pensiilor.
4. GARANTAREA OBLIGAIILOR
4.1. Fidejusiunea
Fidejusiunea este un contract accesoriu i unilateral, consensual i cu titlu gratuit, prin intermediul
cruia o persoan numit fidejusor, se oblig fa de un creditor, s execute ea obligaia unui debitor al
acestuia n cazul neexecutrii ei de ctre debitor.
Pentru valabilitatea contractului de fidejusiune "ad probationem" se cere ca consimmntul
fidejusorului s fie expres, iar fidejusorul s dispun de capacitate de exerciiu deplin, s fie solvabil i s
domicilieze n raza tribunalului unde urmeaz a se face plata (pentru a putea fi urmrit mai uor de
creditor).
n cazul neexecutrii obligaiei debitorului fa de creditor, creditorul l va putea urmri pe
fidejusor, chiar dac nu l urmrete n prealabil pe debitorul principal, n afar de cazul n care fidejusorul
invoc "beneficiul de discuiune" (prin care fidejusorul cere creditorului s se ndrepte mai nti mpotriva
debitorului i numai dac nu va fi ndestulat s se ndrepte i mpotriva sa) sau "beneficiul de diviziune"
(prin care fidejusorul mpotriva cruia s-a ndreptat creditorul, cere acestuia s se ndrepte mpotriva
tuturor cofidejusorilor, pentru a rspunde fiecare pentru partea sa de datorie).
n situaia n care datoria fa de creditor a fost pltit de ctre fidejusor, el se poate ndrepta
mpotriva debitorului pentru restituirea sumei, afar de cazul cnd a pltit datoria dei nu a fost urmrit,
neanunndu-l pe debitor i aceasta face dovada c avea posibilitatea de a stinge datoria i cazul cnd nu la anunat pe debitor despre efectuarea plii, iar acesta face i el plata ctre creditor (fidejusorul putnduse ndrepta n acest caz mpotriva creditorului). Dac sunt mai muli fidejusori i unul dintre ei a pltit
ntreaga datorie, se poate ndrepta mpotriva celorlali pentru restituirea prii ce revine fiecruia.
Fidejusiunea se poate stinge att pe cale direct (de ex. prin confuziune sau compensaie) ct i pe
cale indirect, prin stingerea obligaiei principale, ca urmare a efecturii plii de ctre debitor.
4.2. Gajul
Gajul este un contract real, unilateral, accesoriu i indivizibil prin care debitorul remite creditorului
unui bun mobil, corporal sau incorporal pentru garantarea datoriei sale.
Pentru valabilitatea contractului de gaj se impune ca cel ce constituie gajul s fie proprietarul
bunului gajat i s aib capacitate de exerciiu deplin (minorii i pot gaja bunurile numai pentru
garantarea datoriei lor, cu ncuviinarea prealabil a autoritii tutelare), obiectul su putndu-l constitui
numai bunuri ce se afl n circuitul civil, iar atunci cnd este vorba de bunuri mobile incorporale, ca i
atunci cnd valoarea datoriei depete 250 de lei i obiectul su l constituie bunuri mobile corporale,
contractul trebuie ncheiat n form scris i nregistrat la notariatul de stat ("ad probationem").
Creditorul gajist are dreptul s rein bunul gajat pn la achitarea n ntregime a datoriei, fr a se
putea folosi de bunul gajat, iar dac debitorul nu-i achit datoria, poate cere instanei s rein bunul n
39
contul datoriei sau s cear vnzarea la licitaie a bunului, avnd, un drept de preferin pentru acoperirea
creanei sale; el are obligaia s pstreze i s conserve bunul pn la restituire i s nu foloseasc nici
bunul respectiv i nici fructele i veniturile sale iar la achitarea integral a creanei, are obligaia de a
restitui bunul mpreun cu fructele i veniturile realizate de el.
Gajul se poate stinge att pe cale direct (prin renunarea creditorului la gaj, prin pieirea lucrului
gajat, prin confuziune etc.) ct i pe cale indirect, odat cu stingerea obligaiei principale.
Gajul este n principiu cu deposedare, iar prin excepie fr deposedare.
n Legea nr. 22 / 1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanii i rspunderea n
legtur cu gestionarea bunurilor organizaiilor socialiste, sunt reglementate dou aplicaii ale gajului :
garania n numerar i garania suplimentar.
4.3. Ipoteca
Ipoteca este un contract solemn, unilateral, accesoriu i indivizibil, prin care se indisponibilizeaz
n minile debitorului un bun imobil ce-i aparine n proprietate, pentru garantarea datoriei sale fa de
creditor.
Pentru valabilitatea contractului se impune ca cel ce constituie ipoteca s fie proprietarul bunului
ipotecat i s aib capacitate de exerciiu deplin (minorii i pot ipoteca bunurile numai pentru garantarea
datoriei lor, cu ncuviinarea autoritii tutelare), obiectul su constituindu-l bunuri imobile i ncheindu-se
n form autentic ("ad validitatem"), cu determinare precis a imobilului ipotecat i cuantumului creanei
garantate, sub sanciunea nulitii sale.
Ca urmare a constituirii ipotecii, debitorul se va putea folosi n continuare de bunul ipotecat, ns
creditorul are asupra lui un drept de urmrire n minile oricui s-ar afla i un drept de preferin pentru
satisfacerea creanei sale fa de ceilali creditori.
Ipoteca se poate stinge att pe cale direct (renunarea creditorului la ipotec, prescripie
extinctiv, pieirea bunului ipotecat etc.) ct i pe cale indirect, ca urmare stingerii principale.
Ipoteca poate fi : convenional (art. 1746-1800 C. civ.) i legal.
4.4. Privilegiile
Privilegiile reprezint dreptul pe care l are creditorul de a fi preferat fa de ceilali creditori n
vederea satisfacerii creanei sale, din patrimoniul debitorului sau din valoarea anumitor bunuri ale
acestuia.
Privilegiile pot fi:
- generale, purtnd asupra ntregului patrimoniu al debitorului (privete numai cheltuielile de
judecat conform art. 1727 C. civ.);
- generale mobiliare, purtnd asupra tuturor bunurilor mobile ale debitorului (de ex. creana pentru
obiectele de subzisten ale debitorului i familiei sale n decurs de 6 luni, cheltuielile de nmormntare ale
debitorului);
- speciale mobiliare, purtnd asupra anumitor bunuri mobile ale debitorului (de ex. privilegiul
creditorului gajist, privilegiul vnztorului asupra bunului vndut pentru plata preului);
- speciale imobiliare, purtnd asupra anumitor bunuri imobile ale debitorului (de ex. privilegiul
vnztorului asupra imobilului vndut pentru plata preului, privilegiul coproprietarilor asupra bunului
pentru obligaiile pe care le au unii fa de alii).
4.5. Dreptul de retenie
40
Dreptul de retenie este dreptul pe care l are creditorul de a refuza restituirea bunului debitorului,
ce se afl n detenia sa, pn la plata creanei pe care acesta o datoreaz n legtur cu bunul respectiv.
Acest drept confer retentorului posibilitatea de a o pune excepia de retenie oricrei persoane
care ar reclama bunul aflat n detenia sa pn la ndestularea creanei sale (de ex. dreptul de retenie al
vnztorului asupra lucrului vndut pn la plata preului, al depozitarului asupra lucrului depozitat, pn
la plata cheltuielilor fcute cu depozitarea, al gestionarului de afaceri asupra lucrurilor aflate n gestiune,
pn la restituirea cheltuielilor fcute etc.).
. CONTRACTUL DE VNZARE-CUMPRARE
Contractul de vnzare-cumprare este acel contract prin care o anumit persoan, denumit
vnztor, transmite altei persoane denumit cumprtor, dreptul su de proprietate asupra unuia sau mai
multor bunuri, ori alte drepturi reale sau de crean, n schimbul unei sume de bani denumit pre (art.
1294 C. civ).
Caracterele juridice ale contractului de vnzare-cumprare sunt urmtoarele:
- este un contract sinalagmatic (bilateral);
- este un contract cu titlu oneros sau comutativ;
- este un contract numit fiind reglementat de Codul civil;
- este cu executare imediat sau succesiv;
- este n principiu un contract consensual ncheindu-se valabil prin simplul acord de voin al
prilor (solo consensu), fr ndeplinirea vreunei formaliti i fr a fi necesar remiterea lucrului vndut
sau a preului n momentul ncheierii contractului. Prin excepie n cazurile expres prevzute de lege este
un contract solemn (n cazul vnzrii terenurilor);
- este un contract translativ de proprietate fcnd parte din actele juridice de dispoziie. Efectul
translativ se produce n principiu la data ncheierii contractului (cu condiia ca vnztorul s fie
proprietarul bunului vndut n momentul ncheierii contractului i contractul s fie valabil, iar obiectul
contractului s-l constituie bunuri individual determinate i prile s nu fi prevzut n contract un anumit
termen pentru amnarea transferului proprietii. n cazul transmiterii bunurilor generice, efectul translativ
se produce n momentul individualizrii lor, iar n actul bunurilor viitoare, ele se transmit n momentul
terminrii sau executrii - dac sunt bunuri certe - sau al individualizrii dac sunt generice.
n cazul transmiterii imobilelor, efectul translativ al dreptului de proprietate se produce numai n
momentul intabulrii n cartea funciar, iar n regimul de transcripii i inscripii, vnzarea nu este
opozabil terilor pn n momentul transcripiunii.
Condiiile de validitate ale contractului de vnzare-cumprare sunt: consimmntul, capacitatea,
obiectul, cauza precum i forma (n contractele solemne).
Consimmntul prilor prezint aceleai caracteristici ca i n cazul actelor juridice n general.
Probleme specifice vnzrii sunt : promisiunea de vnzare-cumprare, care reprezint un
antecontract avnd un regim juridic distinct, pactul de preferin, precum i dreptul de preemiune.
Promisiunea de vnzare-cumprare se poate nfia sub dou forme :
- promisiunea unilateral de vnzare, n care o parte, denumit promitent, se oblig s vnd un
bun la un pre determinat celeilalte pri denumit beneficiar, care accept promisiunea fr a-i asuma
obligaia de a-l cumpra, ns dac opteaz pentru cumprarea bunului, iar promitentul nu-i respect
obligaia asumat, beneficiarul are dreptul la daune-interese;
41
. CONTRACTUL DE DONAIE
Contractul de donaie este un contract solemn, unilateral i gratuit prin care o persoan numit
donator, transfer n mod irevocabil dreptul su de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri
determinate, unei alte persoane denumit donator, care le accept (art. 811 C. civ.). El face parte din
contractele cu titlu gratuit i anume din liberaliti, fiind folosit mai ales ntre persoanele fizice.
Toate donaiile se fac prin nscris autentic, condiia formei fiind cerut "ad validitatem"; astfel c
nerespectarea acestei forme duce la nulitatea absolut a donaiei, care poate fi invocat de orice persoan
interesat i nu poate fi nlturat n nici un fel; pentru a produce efecte, ea trebuie refcut n ntregime,
cu respectarea formei cerut de lege (art. 1168 C. civ.), n schimb dup moartea donatorului, motenitorii
sau reprezentanii si pot face confirmarea, ratificarea sau executarea benevol a donaiei, producnd
astfel efecte juridice.
Cnd contractul de donaie se ncheie ntre abseni, att oferta ct i acceptarea trebuie fcut n
form autentic pentru a produce efecte juridice, iar acceptarea s fie notificat donatorului n timpul vieii
acestuia i nainte de a fi devenit incapabil.
Sunt lipsii de capacitatea de a dona, minorii i persoanele puse sub interdicie judectoreasc. Nu
au capacitatea de a primi donaii persoanele neconcepute. Donaia fcut unui minor sau interzis trebuie
acceptat prin reprezentanii legali, iar cea n favoarea minorului cu capacitate restrns, trebuie
ncuviinat de reprezentantul legal.
Persoanele juridice pot primi donaii cu respectarea principiului specializrii capacitii de
folosin, iar acceptarea lor se face de ctre organele prevzute de lege.
Contractul de donaie ncheiat cu nclcarea normelor de capacitate este lovit de nulitate relativ, n
afara cazurilor n care legea stabilete anumite interdicii n acest domeniu, cnd ele vor fi lovite de
nulitate absolut.
Contractul de donaie este irevocabil, astfel c orice clauz prin care n mod direct sau indirect,
donatorul ar putea revoca donaia, duce la nulitatea contractului. Prin excepie donaiile ntre soi sunt
revocabile, oricare ar fi felul donaiei (art. 826 i 937 C. civ.).
CONTRACTUL DE LOCAIUNE
Contractul de locaiune este acel contract prin care o persoan numit locatar, se oblig s asigure
altei persoane numit locatar, folosina temporar, total sau parial a unui lucru n schimbul unei sume
de bani determinate, numit chirie.
Este un contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ, consensual ("ad probationem"
se cere totui forma scris) i cu executare succesiv, fiind translativ de folosin n privina bunului
nchiriat.
Contractul de locaiune fcnd parte din actele juridice de administrare, prile trebuie s aib
capacitatea cerut de lege pentru a ncheia astfel de acte, ns n cazul nchirierii de imobile pe o durat
mai mare de 5 ani, se consider c nchirierea este un act de dispoziie, cerndu-se condiiile impuse de
lege pentru ncheierea unor astfel de acte.
Preul pe care locatarul l pltete n schimbul folosinei lucrului, poart denumirea de chirie,
fixndu-se n raport cu durata contractului i se pltete de regul, succesiv sau la termenul stipulat.
Pentru asigurarea folosinei lucrului, locatarul are urmtoarele obligaii :
- s predea lucrul dat n locaiune, la termenul cuvenit i pe cheltuiala sa;
- s menin lucrul n stare de a servi la ntrebuinarea pentru care a fost nchiriat, trebuind s
efectueze toate reparaiile necesare locaiunii, n afara celor "locative" care, din momentul predrii sunt n
sarcina locatarului. Reparaiile trebuie fcute n cel mult 40 de zile, iar dac se depete acest termen,
locatarul are dreptul s cear scderea chiriei;
43
- s-l garanteze pe locatar de tulburrile provenite din propria sa fapt, ca i de tulburrile de drept
provenite din partea terilor ca i pentru viciile ascunse i stricciunile lucrului ce i mpiedic
ntrebuinarea.
Din contractul de locaiune, locatarului i revin urmtoarele obligaii :
- s ntrebuineze lucrul nchiriat conform destinaiei determinate prin contract (iar n lipsa unei
stipulaii, conform destinaiei prezumate dup circumstane) i ca un bun proprietar, ntreinndu-l n tot
timpul locaiunii n stare de ntrebuinare, astfel cum a fost predat, ceea ce implic obligaia de a efectua
reparaiile locative (cele capitale revenind locatarului);
- s plteasc chiria la termenele prevzute, iar n lips de stipulaie la domiciliul debitorului,
deoarece plata este cherabil i nu portabil;
- s restituie lucrul la ncetarea locaiunii n starea n care l-a primit, conform inventarului fcut sau
n lipsa acestuia, n stare bun, deoarece se presupune c a fost predat n stare bun (prezumie legal
relativ);
- s rspund pentru pagubele pricinuite cldirii prin incendiu (n afar de cazul fortuit sau for
major);
- s apere lucrul nchiriat contra uzurpatorilor.
Dac n contract nu s-a prevzut altfel, locatarul poate s transmit dreptul de folosin al lucrului
nchiriat unui ter (sublocaiunea), sau s cedeze contractul su ctre un ter (cesiunea), fr a contraveni
condiiilor din contractul principal sau a schimba destinaia bunului nchiriat.
CONTRACTUL DE MANDAT
Mandatul este un contract prin care o persoan, numit mandatar se oblig, n principiu fr plat,
s ndeplineasc anumite acte juridice, n numele i n contul altei persoane, numit mandat, care i d
aceast mputernicire i pe care l reprezint (art. 1532 C. civ.).
Este un contract gratuit (dac prile nu stipuleaz expres ca mandatarul s fie retribuit, cnd este
oneros), intuitu personae (n considerarea persoanei mandatarului) i consensual (art. 1533 C. civ.,)ns
dac actul juridic ce urmeaz a fi ncheiat de mandatar trebuie nlocuit sub form autentic "ad
validitatem" i mputernicirea (procura) trebuie s fie ntocmit n form autentic.
Condiiile de validitate ale contractului sunt : consimmntul, capacitatea, obiectul, cauza i
forma.
Consimmntul i cauza prezint caracteristicile generale prevzute de drept comun.
n privina capacitii menionm c mandantul trebuie s aib capacitatea de a contracta el nsui
personal - actul pe care l-a mputernicit pe mandatar s-l ncheie, deoarece efectele lui se produc n
persoana sa; mandatarul trebuie s aib capacitate deplin de exerciiu.
Mandatarului i revin urmtoarele obligaii :
- s execute mandatul, rspunznd pentru neexecutarea sau executarea necorespunztoare a
obligaiilor sale fa de mandat i s garanteze pe teri de valabilitatea actelor ncheiate cu ei;
- s rspund de executarea mandatului, ori de cte ori mandatul i-o cere, remindu-i tot ce a
primit n baza mandatului;
- s execute personal operaiile precizate prin contract, ntruct mandatul este un contract intuitu
personae.
Mandatul are urmtoarele obligaii :
- de a-l despgubi pe mandatar pentru toate cheltuielile i pierderile care le-a ocazionat executarea
mandatului;
- de a plti remuneraia mandatarului n cazul mandatului oneros;
- de a-l garanta pe mandatar pentru plata retribuiei i pentru cheltuielile ocazionale de executare a
mandatului, cu sumele i bunurile pe care le deine n baza mandatului;
44
45
Succesiunea legal revine rudelor (pn la gradul patru - veriori primari) i soului supravieuitor;
n lips de motenitori legali sau testamentari (i n cazul n care acetia renun la succesiune),
succesiunea fiind vacant, intr n proprietatea statului.
Principiile devoluiunii succesorale sunt urmtoarele :
- motenirea este atribuit rudelor din clasa preferat de lege, cu excluderea rudelor din celelalte
clase;
- nluntrul aceleiai clase, motenirea este atribuit rudei de gradul cel mai apropiat;
- dac sunt mai multe rude din aceeai clas i n acelai grad (de ex. trei copii) motenirea se
mparte ntre ei n pri egale (pe capete).
Cele patru clase de motenitori legali n ordinea de preferin stabilit de lege sunt:
a) clasa descendenilor (copiii nscui din cstorie, din afara cstoriei i adoptai, precum i
descendenii lor), care vin la succesiune fr deosebire de sex sau ordinea naterii, respectiv din aceeai
sau din cstorii diferite, fiind clas preferat de lege, deoarece prezena unui descendent (orict de
deprtat), nltur de la motenire toate celelalte rude din celelalte trei clase; dac descendenii sunt toi de
acelai grad de rudenie, motenirea se mparte n mod egal ntre ei, iar dac nu sunt toi n acelai grad de
rudenie, succesiunea va reveni celui sau celor cu un grad de rudenie mai apropiat de defunct.
b) clasa ascendenilor privilegiai (tatl i mama lui de cujus)i a colateralilor privilegiai (fraii i
surorile lui de cujus) vin la succesiune n lipsa descendenilor dup urmtoarele reguli:
- dac nu sunt frai i surori (sau descendeni ai acestora) ntreaga motenire o va prelua prinii
(fiecare cte 1/2, iar dac este doar unul, el va prelua ntreaga motenire);
- dac nu este n via nici un printe, motenirea va reveni frailor i surorilor (sau descendenilor
acestora), care o vor mpri n mod egal;
- dac sunt ambii prini, precum i frai sau surori, prinii vor lua 1/2 din motenire (fiecare cte
1/4, iar fraii i surorile (sau descendenii lor) cealalt 1/2);
- dac este doar un printe (tatl sau mama) precum i frai sau surori, printele va lua 1/4, iar fraii
i surorile (sau descendenii lor) 3/4.
c) clasa ascendenilor ordonari (bunici, strbunici etc.) vin la succesiune n lipsa rudelor din
primele dou clase, mprind succesiunea n mod egal - cu precizarea c rudele de grad mai apropiat (ex.
bunici) nltur de la motenire pe cele de grad mai ndeprtat (ex. strbunici).
d) clasa colateralilor ordinari (unchii, mtuile, verii i verioarele primare) vin la succesiune n
lipsa rudelor din primele trei clase - cu precizarea c unchii i mtuile, fiind de gradul trei, vor fi preferai
verilor primari, care sunt rude de gradul patru.
Soul (soia) supravieuitor vine la succesiune, alturi de rudele din cele patru clase astfel :
- dac vine n concurs cu descendenii, are dreptul la 1/4 din succesiune;
- dac vine n concurs cu ascendenii i colateralii privilegiai, are dreptul la 1/3 din succesiune;
- dac vine n concurs numai cu ascendeni privilegiai sau numai cu colaterali privilegiai, are
dreptul la 1/2 din succesiune;
- dac vine n concurs cu ascendenii i colateralii ordinari, are dreptul la 3/4 din succesiune.
Pe lng aceasta, soul (soia) supravieuitor preia i mobilierul i obiectele de uz casnic (vesel,
covoare, rufrie etc.) rmase n locuina comun - atunci cnd vine n concurs cu ali motenitori dect
descendenii.
Dac n urma morii lui de cujus nu au rmas rude pn la gradul patru, ntreaga motenire revine
soului (soiei) supravieuitor.
n cazul n care un succesibil a predecedat lui de cujus, lsnd n urma sa descendeni, acetia vin
la succesiune prin reprezentare; prin urmare, reprezentarea este un beneficiu recunoscut de lege, care
permite ca o rud de un grad mai ndeprtat s urce n gradul i n locul ascendentului su predecedat,
pentru a prelua partea de motenire ce s-ar fi cuvenit acestuia; cei care vin la succesiune pe cale de
46
reprezentare nu preiau dect partea de s-ar fi cuvenit autorului lor (reprezentantului), astfel c, n cazul
reprezentrii motenirea nu se mai mparte "pe capete" (n pri egale), ci "pe tulpini" (tulpina fiind autorul
comun din care coboar cei ce vin la succesiune pe cale de reprezentare).
Reprezentarea este admis numai n linie direct descendent i n cazul descendenilor din frai i
surori, deci n favoarea nepoilor (strnepoilor) de fii i nepoilor (strnepoilor) de frai i surori. Pentru a
opera reprezentarea cel reprezentat trebuie s fi predecedat, s nu fi renunat la succesiune ori s fie
nedemn, iar cel care vine la motenire pe cale de reprezentare, trebuie s ndeplineasc condiiile legale
pentru a moteni.
3. SUCCESIUNEA TESTAMENTAR
Succesiunea testamentar revine persoanelor desemnate prin testament de ctre de cujus; prin
urmare motenirea nu se va mai mpri conform dispoziiilor legale, ci conform voinei defunctului
(testatorului), cu precizarea c, succesiunea testamentar nu o exclude pe cea legal, ele putnd coexista.
Testamentul este un act juridic prin care o persoan fizic numit testator, dispune pentru dup
ncetarea sa din via de patrimoniul su; el are urmtoarele caractere :
- este un act solemn, deoarece trebuie fcut sub sanciunea nulitii, n forma prevzut de lege olograf, autentic sau mistic (secret fiind semnat de testator i predat n plic sau n sul i sigilat notarului de
stat, care ncheie pe plic sau pe sul, procesul verbal de autentificare);
- este un act unilateral, exprimnd voina unei singure persoane (testamentele conjunctive sunt
lovite de nulitate);
- este un act juridic revocabil, testatorul putndu-l retracta ori modifica oricnd, cu precizarea c n
cazul mai multor testamente care se refer la acelai bun, ultimul va fi cel valabil, el revocndu-le pe cele
anterioare.
Revocarea testamentului poate fi obinut pe cale judectoreasc, dup moartea testatorului, de
ctre motenitorii si, n cazul n care legatarul nu a ndeplinit sarcina impus de testator i cnd a dat
dovad de ingratitudine fa de testator, atentnd la viaa lui sau injuriindu-i grav memoria;
- este un act personal, trebuind a fi fcut numai de testator n persoan (neputnd fi fcut prin
mandatar);
- este un act care conine legate, adic dispoziii privitoare la bunuri.
Legatele sunt de trei feluri :
- universale, cnd testatorul las unei singure persoane ntreaga sa avere;
- cu titlu universal, cnd testatorul las o fraciune din averea sa ori toate bunurile mobile sau
imobile, ori o fraciune din ele, fr a le identifica;
- cu titlu particular, cnd testatorul las unul sau mai multe bunuri determinate, individualizate.
n principiu, orice persoan poate dispune de bunurile sale prin acte cu titlu oneros (vnzare,
schimb), sau cu titlu gratuit (donaie, testament); cu toate acestea, dreptul de a dispune cu titlu gratuit este
limitat prin lege n favoarea unor anumii motenitori, care au dreptul de a reclama i primi la decesul
autorului lor o anumit poriune din averea acestuia, care este prevzut de lege i care poart denumirea de
"rezerv succesoral".
Motenitorii care beneficiaz de rezerva succesoral sunt motenitori rezervatari, iar acetia sunt :
descendenii, ascendenii privilegiai i soul (soia) supravieuitor.
Rezerva descendenilor este de 1/2 din succesiune, cnd a rmas un copil (cotitatea de 1/2), de 2/3
cnd au rmas 2 copii (cotitatea este de 1/3) i de 3/4, cnd au rmas trei sau mai muli copii (cotitatea este
de 1/4).
Rezerva ascendenilor privilegiai este de 1/2 din masa succesoral (cte 1/4 pentru fiecare
printe), iar rezerva soului (soiei) supravieuitor este de 1/2 din ceea ce ar fi motenit, dac defunctul nu
ar fi fcut liberaliti.
47
n cazul n care prin acte juridice cu titlu gratuit s-a nclcat rezerva succesoral n scopul ntregirii
ei, motenitorii rezervatari au la ndemn o aciune n reduciune a donaiei sau testamentului n limitele
cotitii disponibile; dac, ns, nu au rmas motenitori rezervatari, ceilali motenitori nu au dreptul s se
plng mpotriva liberalitilor fcute.
Calculul rezervei i a cotitii presupune urmtoarele operaii :
- determinarea bunurilor rmase, n natur, la decesul lui de cujus;
- adugirea (fictiv) a bunurilor donate de defunct;
- evaluarea bunurilor;
- deducerea (scderea) datoriilor defunctului i a sarcinilor succesorale (cheltuieli de
nmormntare, cu inventarierea etc.).
Dac n urma acestui calcul, se constat c, prin liberalitile fcute, s-a nclcat rezerva, acestea se
reduc n limita cotitii disponibile.
Reducerea liberalitilor se face n ordinea vechimii, ncepnd cu cele mai recente, respectiv se vor
reduce, n primul rnd legatele de la data decesului lui de cujus (n mod proporional cu valoarea lor), iar
dac rezerva nu se va ntregi, se va proceda la reducerea donaiilor, ncepnd cu cea mai recent (nou).
Nulitatea testamentului are loc, atunci cnd nu a fost nlocuit n forma prevzut de lege, n cazul
incapacitii testatorului, cnd consimmntul acestuia a fost viciat i n cazul substituiei fideicomisare
(testarea sub condiia ca legatorul s nu-l nstrineze, iar la decesul su s-l transmit unei persoane
desemnat de testator).
Caducitatea testamentului are loc n cazul predecesului legatorului, a refuzului legatorului de a
primi legatul i n cazul pieirii bunului legat.
Dreptul de obiune succesoral este prescriptibil n termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii,
astfel c, dac n cadrul acestui termen succesibilul nu i-a manifestat voina de a accepta succesiunea, el
este considerat c a renunat a la (renunare tacit), ns el poate renuna i expres, printr-o declaraie dat
n acest sens n faa notarului de stat; n cadrul termenului de prescripie, succesibilul poate reveni asupra
renunrii.
Acceptarea succesiunii este irevocabil i poate fi :
- acceptare pur i simpl, cnd succesorul rspunde i de datoriile lui de cujus, peste activul
succesoral;
- acceptare sub beneficul de inventar, n care succesorul rspunde numai n limitele activului
succesoral.
Cu condiia ntocmirii inventarului succesoral, legatarii universali i cu titlu universal, rspund de
plata datoriilor, numai n limita activului succesoral; legatarii cu titlu particular, nu sunt obligai n
principiu, s contribuie la plata datoriilor i sarcinilor succesiunii (n afara cazului cnd testatorul a impus
plata unei datorii, cnd legatul acre are ca obiect un bun ipotecat i cnd bunurile succesiunii, de care nu sa dispus prin legat, sunt insuficiente pentru plata datoriilor succesorale).
48
- responsabilitatea aptitudinea persoanei de a-si da seama de faptele sale, de rezonanta sociala a acestora
precum si de a-si dirija constient vointa in raport cu faptele sale;
- libertatea de vointa si actiune daca faptuitorul a actionat sub imperiul constrangerii fizice sau morale,
fapta nu mai este infractiune.
Conditii speciale de existenta a subiectului activ (calificat):
- calitatea de cetatean pentru infractiunea de tradare;
- calitatea de strain pentru infractiunea de spionaj;
- calitatea de functionar pentru infractiunea de abuz in serviciu (luare de mita, delapidare).
- Subiect pasiv al infractiunii persoana fizica sau juridica, titulara a valorii sociale ocrotite, care este
vatamata sau periclitata prin infractiune.
Conditii generale de existenta a subiectului activ: sa fie titulara valorii sociale ocrotite penal.
Conditii speciale de existenta a subiectului activ (calificat):
- nou nascut pentru infractiunea de pruncucidere;
- pentru ultraj subiectul pasiv trebuie sa fie un functionar ce indeplineste o functie ce implica exercitiul
autoritatii de stat.
F. Conditii privind locul si timpul savarsirii infractiunii
Locul si timpul savarsirii infractiunii sunt factori ai infractiunii, elemente preexistente infractiunii, fara de
care nu pot exista infractiuni.
Legea penala se aplica pe teritoriul tarii.
Locul de savarsire a faptei poate fi:
- conditie esentiala de indeplinirea careia depinde existenta infractiunii (ex.: conducerea unui automobil
fara permis pe caile publice);
- un element circumstantial de existenta caruia depinde realizarea variantei calificate a infractiunii (furt
intr-un loc public este furt calificat).
- Locul savarsirii infractiunii stabilirea competentei teritoriale a organelor judiciare.
- calomnie public;
- conducere fara permis drumurile publice;
- furt calificat loc public, in mijlocul unui mijloc de transport in comun.
Timpul in care se savarseste fapta poate constitui:
- conditie esentiala de indeplinirea careia depinde existenta infractiunii;
- un element circumstantial de existenta caruia depinde realizarea variantei calificate a infractiunii ex.:
furtul in timpul noptii devine furt calificat.
- Tradare prin ajutarea inamicului in timp de razboi;
- Violare de domicilie cu varianta agravata - in timpul noptii;
- Furt calificat in timpul noptii sau in timpul unei calamitati;
- Dezertare in timp de razboi.
2. FORMELE INFRACtIUNII
Desfasurarea activitatii infractionale are loc in doua etape:
- perioada interna formata din momentul nasterii ideii infractionale, momentul deliberarii si momentul
deciziei. Aceasta decizie nu are relevanta penala.
- perioada externa (sau de executare) cu urmatoarele faze:
52
- faza de pregatire sau a actelor preparatorii desfasurarea unor activitati menite sa pregateasca executarea
hotararii infractionale;
- faza de executare se executa activitati prin care se realizeaza actul de conduita interzis, prevazut de
norma penala:
- faza urmarilor producerea urmarilor socialmente periculoase prevazute in latura obiectiva a
infractiunii.
A. Actele preparatorii
Actele de pregatire sau preparatorii reprezinta prima faza a perioadei externe activitatii infractionale si
constau in anumite activitati de:
- procurare de date ori informatii;
- adaptare a mijloacelor ori instrumentelor folosite la comiterea infractiunii;
- crearea conditiilor favorabile savarsirii infractiunii.
Pentru a fi considerate acte de pregatire a infractiunii activitatile desfasurate trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
- sa aiba un caracter univoc (sa rezulte clar scopul lor);
- sa se concretizeze intr-o activitate obiectiva de creare a conditiilor pt. savarsirea infractiunii;
- sa nu faca parte din acte de executare;
- sa fie intentionate.
Dupa natura si continutul lor actele de pregatire pot fi:
- acte de pregatire materiala procurarea instrumentelor;
- acte de pregatire morala culegerea de date
in legea penala romana, in principiu actele preparatorii nu sunt incriminate.
B. Tentativa si modalitatile acesteia
Tentativa este o forma a infractiunii si consta in: prevenirea in executarea hotararii de a savarsi
infractiunea, executare care a fost intrerupta ori nu s-a produs efectul desi executarea a fost efectuata in
intregime.
Conditiile tentativei:
- existenta unei hotarari de a savarsi o infractiune;
- hotararea sa fie pusa in executare;
- executarea sa fie intrerupta ori sa nu-si produca efectul.
Formele tentativei:
- tentativa intrerupta (imperfecta) punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare
care se intrerupe si rezultatul nu se va produce ex.: intreruperea executarii prin actiune umana sau prin
obstacole.
- tentativa terminata (perfecta) punerea in executare a hotararii de a savarsi o infractiune, executare ce a
fost dusa la capat, dar rezultatul nu se produce ex.: se trage cu arma in directia victimei, dar aceasta se
fereste si nu e ucisa.
- tentativa proprie atunci cand mijloacele folosite sunt suficiente ca sa produca rezultatul socialmente
periculos; este posibila numai la infractiunea de rezultat ex.: victima a ingerat otrava, dar dusa la spital
este salvata)
- tentativa improprie punerea in executare a hotararii, executare realizata in intregime dar rezultatul nu
se produce datorita defectuozitatii mijloacelor folosite (insuficientei) ori datorita imprejurarilor (in timpul
tentativei obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla ex.: otrava este insuficienta pentru
otravirea (uciderea) victimei; arma de foc defecta atrage raspunderea penala a faptuitorului.
53
- tentativa absolut improprie (absurda) executarea este dusa pana la capat dar rezultatul nu se produce
datorita modului gresit de concepere a infractiunii faptuitorul crede ca poate produce moartea cuiva prin
farmece, rugi, vraji nu atrage raspunderea penala a faptuitorului.
Infractiuni la care nu este posibila tentativa
- imposibilitate datorita elementului subiectiv tentativa nu e posibila la infractiunile care se savarsesc din
culpa ori praeterintentie.
- imposibilitate datorita elementului obiectiv:
- tentativa nu e posibila la o infractiune de inactiune;
- tentativa nu e posibila la infractiunile cu executare prompta (insulta, calomnia, marturia mincinoasa);
- tentativa nu e posibila la infractiunea de obicei si nici la cele continui.
C. Incriminarea si sanctionarea tentativei in dreptul penal roman
Incriminarea limitata a tentativei numai la infractiunile grave unde tentativa are un pericol social ridicat.
Tentativa se pedepseste numai cand legea prevede expres acest lucru.
Sanctionarea tentativei diversificarea pedepsei in raport cu infractiunea consumata.
Codul penal pedeapsa pentru tentativa la o infractiune este cuprinsa intre 1 din minimul special si 1 din
maximul special prevazut de lege pentru infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic decat
minimul general al pedepsei.
Detentie pe viata tentativa inchisoare de la 10 la 25 de ani
Pedepse alternative instanta se fixeaza asupra uneia din pedepse, apoi aplica pedeapsa pentru tentativa.
D. Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului
Desistare renuntarea de bunavoie la continuarea actiunii.
impiedicarea producerii rezultatului zadarnicirea din partea faptuitorului, de bunavoie, a aparitiei
rezultatului faptei sale.
Desistare + impiedicare = cauze de nepedepsire; atitudine activa, pozitiva.
Conditii desistare
o exista un inceput de executare a faptei;
o executarea faptei sa fie intrerupta;
o intreruperea sa fie expresia vointei libere a faptuitorului.
Conditii impiedicare
- a executat actiunea in intregime;
- dupa executarea faptei impiedica producerea rezultatului;
- impiedicarea producerii rezultatului de bunavoie de faptuitor;
- impiedicarea sa aiba loc inaintea descoperirii faptei (ex.: impiedicarea mortii victimei care a fost otravita
prin administrarea de catre faptuitor a unui antidot si internarea victimei in spital)
Efectele desistarii si impiedicarii producerii rezultatului
o cauze de nepedepsire, de impunitate;
o faptuitorul nu va fi pedepsit pentru tentativa;
o daca pana la desistare si intrerupere activitatile indeplinite realizeaza continutul unei alte actiuni,
faptuitorul raspunde penal pentru infractiunea realizata.
3. UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACtIUNI
54
55
Deducerea pedepsei executabile condamnatul a executat in total sau in parte condamnarea se va scadea
durata pedepsei aplicate pentru tot concursul ceea ce s-a executat.
Detentiunea pe viata comutata inlocuita sau comutata cu inchisoarea.
Influenta actelor de clementa - inlaturarea sporului este sau nu este obligatorie, de la caz la caz.
Recidiva si modalitatile ei; condamnarile care nu atrag starea de recidiva; pedeapsa in cazul recidivei
Recidiva = savarsirea din nou a unei infractiuni de catre o persoana care anterior a mai fost condamnata
pentru o alta recidiva.
= starea, situatia, imprejurarea in care se gaseste o persoana care a savarsit din nou o infractiune dupa ce
anterior a fost condamnata sau a si executat o pedeapsa pentru o infractiune.
Termenii recidivei:
- primul termen condamnarea definitiva la o pedeapsa privativa de libertate;
- al doilea termen savarsirea unei noi infractiuni.
Modalitatile recidivei
- Recidiva postcondamnatorie a comis o noua infractiune dupa ramanerea definitiva a hotararii de
condamnare si inainte de executarea pedepsei.
- Recidiva postexecutorie a comis o noua infractiune dupa executarea pedepsei pentru o infractiune
anterioara.
- Recidiva generala nu e conditionata de natura infractiunii comise.
- Recidiva speciala conditionata de savarsirea unor infractiuni de acelasi fel, aceeasi natura.
- Recidiva absoluta nu e conditionata de gravitatea primei condamnari.
- Recidiva relativa este conditionata de gravitatea primei condamnari.
- Recidiva mare aceeasi persoana la comiterea unor noi infractiuni - conditionata de existenta unei
condamnari pentru prima infractiune de o anumita gravitate mai mare de 6 luni.
- Recidiva mica aceeasi persoana la comiterea unor noi infractiuni - conditionata de existenta unei
condamnari pentru prima infractiune de o anumita gravitate mai mica de 6 luni.
- Recidiva permanenta nu este conditionata de savarsirea unei noi infractiuni intr-un anumit termen.
- Recidiva temporara este conditionata de savarsirea unei noi infractiuni intr-un anumit termen.
- Recidiva nationala (teritoriala) primul termen consta intr-o condamnare definitiva la pedeapsa
inchisorii, pronuntata de o instanta romana.
- Recidiva internationala primul termen consta intr-o condamnare definitiva la pedeapsa inchisorii,
pronuntata de o instanta straina.
- Recidiva cu efect unic aplicarea aceluiasi tratament atat pentru infractorul la prima recidiva, cat si
pentru cel care a perseverat in recidiva (multirecidivist).
- Recidiva cu efect progresiv agravarea pedepsei recidivistului cu fiecare noua recidiva.
- Recidiva cu regim sanctionar uniform acelasi regim sanctionar pentru toate modalitatile recidivei.
- Recidiva cu regim de sanctionare diferentiat - regim diferentiat de sanctionar pentru toate modalitatile
recidivei.
Condamnarile care nu atrag starea de recidiva art. 38 al. 1,2 C.pen.:
o Condamnarile pentru infractiunile savarsite in timpul minoritatii protectia minorului in viitor;
o Condamnarile pentru infractiunile savarsite din culpa doar intentia atrage recidiva;
o Condamnarile pentru infractiunile amnistiate amnistia inlatura consecintele infractiunii si pluralitatea
de infractiuni nu mai exista.
o Condamnarile pentru faptele care nu mai sunt prevazute ca infractiuni.
o Condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea (de drept sau judecatoreasca) sau s-a implinit
termenul de reabilitare.
57
58
Constrangerea fizica este presiunea pe care o forta careia nu i se poate rezista o exercita asupra energiei
fizice a unei altei persoane in asa fel incat aceasta comite o fapta prevazuta de legea penala, fiind in
imposibilitatea fizica de actiona altfel. Conditiile constrangerii fizice
- sa existe o constrangere asupra fizicului unei persoane;
- constrangerea la care a fost supusa sa nu i se fi putut rezista;
- sub imperiul constrangerii fizice, persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.
Fapta nefiind infractiune, pe cale de consecinta nu atrage raspunderea penala, si in principiu nici pe cea
civila.
Constrangerea morala consta in presiunea exercitata prin amenintarea cu un pericol grav pentru persoana
faptuitorului ori a alteia si sub imperiul caruia cel amenintat savarseste o fapta prevazuta de legea penala.
Nefiind infractiune nu atrage raspunderea penala.
Conditiile constrangerii morale
- sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala sub imperiul unei constrangeri exercitate prin
amenintare;
- sa existe o actiune de constrangere exercitata prin amenintarea cu un pericol grav. Pericolul grav poate fi:
viata, integritatea corporala, demnitatea celui amenintat sau altei persoane;
- pericolul grav cu care este amenintat nu poate fi inlaturat altfel decat prin savarsirea faptei prevazute de
legea penala.
D. Cazul fortuit
Desemneaza situatia, starea, imprejurarea in care actiunea ori inactiunea unei persoane a produs un
rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput si nici urmarit si care se datoreaza unei energii a carei
interventie nu a putut fi prevazuta.
Sursa imprejurarilor fortuite poate fi: fenomenele naturii; defectarea unei mecanism; conduita imprudenta
a unei persoane; starea maladiva a unei persoane.
Conditii de existenta:
- rezultatul socialmente periculos al faptei sa fie consecinta interventiei unei imprejurari straine de vointa
si constiinta faptuitorului;
- faptuitorul sa fi fost in imposibilitatea de a prevedea intentia imprejurarii;
- fapta care a produs rezultatul socialmente periculos datorita interventiei imprevizibile a unei energii
straine, sa fie prevazuta de legea penala.
Fapta savarsita in caz fortuit nu este infractiune si se inlatura pe cale de consecinta si raspundere penala.
E. Iresponsabilitatea
Iresponsabilitatea este starea de incapacitate psiho-fizica a unei persoane care nu poate sa-si dea seama de
semnificatia sociala a actiunilor ori inactiunilor sale, sau nu poate fi stapana pe ele.
Conditiile starii de incapacitate:
- faptuitorul sa aiba incapacitate psihica si intelectuala cu privire la actiuni sau inactiunile lui;
- starea de incapacitate psihica sa existe in momentul savarsirii faptei;
- incapacitatea psihica a infractorului sa se datoreze alienatiei mintale ori alte cauze;
- fapta savarsita in stare de incapacitate psiho-fizica sa fie prevazuta de legea penala;
- iresponsabilitatea faptuitorului inlatura caracterul penal al faptei si pe cale de consecinta raspunderea
penala, dar nu si raspunderea civila.
F. Betia faptuitorului
61
Betia este o stare psihico-fizica anormala unei persoane, datorita anumitor substante narcotice ori
excitante, consumate ori introduse in corpul sau. Betia poate fi:
- accidentala (involuntara) in care a ajuns o persoana independent de vointa sa;
- voluntara (preordinata sau simpla) persoana a consumat voit substante.
Pentru ca starea de betie sa constituie cauza de inlaturare a caracterului penal, trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
- fapta comisa in stare de betie sa fie prevazuta de legea penala;
- in momentul producerii faptei, faptuitorul sa fie in stare de betie;
- starea de betie sa fie accidentala;
- starea de betie sa fie completa paralizarea aproape completa a energiei fizice si o intunecare a
facultatilor psihice.
Fapta savarsita in stare de betie nu este infractiune, fiind savarsita fara vinovatie.
G. Minoritatea
Minoritatea este starea in care se gaseste faptuitorul minor, care in momentul savarsirii faptei prevazute le
legea penala nu implinise varsta raspunderii penale.
Este o cauza care inlatura caracterul penal al faptei prin inlaturarea vinovatiei si priveste atat minorul care
nu a implinit 14 ani cat si minorul intre 14 si 16 ani care a savarsit o fapta cu discernamant, aceasta
dovada revenind in sarcina acuzarii.
Pentru minorul de pana la 14 ani actioneaza o prezumtie absoluta;
Pentru minorul intre 14 si 16 ani actioneaza o prezumtie relativa care se poate rasturna prin dovada ca la
savarsirea faptei concrete, minorul a avut discernamant, aceasta dovada revenind in sarcina acuzarii.
H. Eroarea de fapt
Eroarea de fapt este: reprezentarea gresita, de cel care savarseste o fapta prevazuta de legea penala, a
realitatii din momentul savarsirii faptei, reprezentare determinata de necunoasterea sau cunoasterea gresita
a unor alte realitati.
Eroarea de fapt poate fi asupra unei stari, situatii sau imprejurari ce constituie:
o element constitutiv al infractiunii;
o o circumstanta agravanta a infractiunii.
Eroarea de fapt este o cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei, prin inlaturarea vinovatiei, numai
in cazul cand acesta priveste un element constitutiv al infractiunii savarsite din intentie, iar in cazul culpei,
numai atunci cand eroarea nu este ea insasi rezultatul culpei.
- pluralitatea ocazionala (participatie penala) la comiterea faptei prevazuta de legea penala au participat
mai multe persoane decat era necesar.
B. Participatia penala
Este posibila in cazul depasirii numarului de faptuitori necesari pentru existenta pluralitatii constituite
Fiecare participant este considerat ca a contribuit cu o parte la savarsirea infractiunii si va raspunde penal,
in functie de contributia adusa la savarsirea infractiunii.
Participatia penala sau pluralitatea ocazionala de infractori, desemneaza situatia in care, la savarsirea unei
fapte prevazute de legea penala, au participat mai multe persoane decat era necesar, potrivit naturii acelei
fapte. Forme:
- dupa atitudinea psihica fasa de rezultatul faptei:
- participatie proprie toti faptasii au aceeasi forma de vinovatie;
- participatie improprie - nu toti faptasii au aceeasi forma de vinovatie.
- dupa contributia la comiterea infractiunii:
- activitate specifica autorului si coautorului;
- activitate proprie instigatorului;
- activitate de complice.
- dupa importanta contributiei la savarsirea faptei si producerea rezultatului:
- participatie principala contributia autorului si coautorii lor;
- participatie secundara contributia instigatorilor si a complicilor.
a) Autorul (coautorul), instigatorul si complicele
Autoratul este forma de participatie penala in care o persoana savarseste prin acte de executare fapta
prevazuta de legea penala. Conditii:
- persoana sa savarseasca singura, direct si nemijlocit, o infractiune;
- hotararea infractionala sa o ia singur;
- sa existe cooperarea si a altor persoane la comiterea infractiunii in calitate de instigatori, complici
(inexistenta acestor persoane determina numai calitatea de autor).
Coautoratul este forma de participatie penala in care, la savarsirea unei infractiuni si-au adus contributia in
mod nemijlocit, doua sau mai multe persoane. Conditiile coautoratului:
- contributia a cel putin doua persoane la comiterea faptei;
- contributia sa reprezinte elementul material al laturii obiective a infractiunii;
- actele de executare sa fie sav. de catre toti particip. cu aceeasi forma de vinovatie (intentie sau culpa).
Infractiuni ce nu pot fi comise in coautorat permit instigarea si complicitatea
- infractiuni ce presupun inactiunea;
- infractiuni ce presupun un subiect calificat;
- infractiuni ce se comit in persoana proprie
Instigarea - forma participatiei penale in fapta de determinare cu intentie, prin orice mijloace, de catre o
persoana, numita instigator, a altei persoane, numita instigat, de a savarsi o fapta prevazuta de legea
penala.
Conditiile instigarii
- efectuarea unei activitati de determinate (de convingere);
- determinarea sa primeasca savarsirea unei fapte prevazute de legea penala;
- instigatorul sa actioneze cu intentie;
- instigatorul sa fi savarsit fapta ori sa finalizeze cel putin o tentativa.
Felurile instigarii
- instigare perfecta instigatorul savarseste fapta cu intentie;
63
- instigare imperfecta - instigatorul savarseste fapta din culpa sau fara intentie;
- instigare simpla prin mijloace simple (rugaminti, indemnuri);
- instigare calificata prin mijloace deosebite (daruri, presiuni, etc.);
- instigare individuala asupra unei persoane sau a unui grup (apologia infractiunilor);
- instigare colectiva unui numar nedeterminat de persoane;
- instigare evidenta deschisa, explicita;
- instigare insidioasa ascunsa.
Complicitatea
Este forma participatiei penale ce consta in fapta unei persoane, care cu intentie inlesneste sau ajuta in
orice mod la comiterea unei fapte prevazute de legea penala, ori promite inainte sau in timpul savarsirii
faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe infractor, chiar daca dupa
savarsirea faptei, promisiunea nu este indeplinita.
Conditiile complicitatii
- comiterea de catre autor a unei fapte prevazute de legea penala;
- savarsirea de activitati menite de inlesnire sau de ajutor, la savarsirea infractiunii;
- savarsirea actelor de inlesnire sau ajutor cu intentie directa, indirecta sau praeteintentie.
Felurile complicitatii
- complicitate materiala acte de spijin material;
- complicitate morala acte de spijin moral;
- complicitate anterioara;
- complicitate concomitenta;
- complicitate nemijlocita;
- complicitate mijlocita;
- complicitate prin actiune;
- complicitate prin inactiune;
- complicitate proprie cand autorul savarseste fapte cu intentie;
- complicitate improprie - cand autorul savarseste fapte din culpa sau chiar fara vinovatie.
b) Pedeapsa in caz de participatie aplicarea pedepselor in urmatoarele cazuri de participatie:
- participatiei proprie toti participantii vor fi sanctionati cu pedeapsa prevazuta de lege pentru
infractiunea comisa de autor, cu obligatia expresa de a se tine cont ca la stabilirea pedepsei sa se aiba in
vedere contributia participatilor la savarsirea infractiunii;
- coautoratul este obligatorie individualizarea pedepsei pentru fiecare in parte;
- instigare pedeapsa prevazuta pentru autor, intre limitele de pedeapsa, tinandu-se cont si de contributia
instigatorului;
- complicitate - pedeapsa prevazuta pentru autor, intre limitele de pedeapsa, tinandu-se cont si de
contributia complicelui;
- instigare neurmata de un inceput de executare daca instigatul s-a razgandit si nu s-a comis fapta
prevazuta de legea penala, numai instigatorul va fi pedepsit;
- instigare neurmata de executare pedepsibila instigatul nu v-a fi pedepsit, instigatorul va fi pedepsit ca
participant pedeapsa intre minimul special si minimul general;
- impiedicarea de catre participant a savarsirii faptei duce la nepedepsirea participantului
o nu atrage pedepsirea participantului, daca de indeplinesc urmatoarele conditii:
- sa fi inceput executarea faptei autorului;
- dupa inceperea executarii participantul a impiedicat infractiunea;
64
PRINCIPALE,
PEDEPSELE
- Pedeapsa se aplica infractorului adica a persoanei care a savarsit cu vinovatie o fapta prevazuta de
legea penala si care prezinta pericol social; se aplica numai celui care a savarsit fapta.
- Pedeapsa se aplica in scopul prevenirii savarsirii de noi infractiuni se atentioneaza si alti indivizi care
ar fi tentati sa savarseasca infractiuni.
PEDEPSELE PRINCIPALE, PEDEPSELE COMPLIMENTAREARE SI PEDEPSELE ACCESORII
Pedepsele principale:
- sunt acele pedepse care au rol important in sanctionarea infractorului;
- sunt prevazute de lege pentru orice infractiune;
- se pot aplica singure sau insotite de alte pedepse (complimentareare sau accesorii);
- se pot aplica singure sau insotite de alte sanctiuni de drept penal;
- pedepsele principale sunt:
- detentiunea pe viata
- inchisoarea de la 15 zile la 30 de ani;
- amenda prevazuta alternativ cu pedeapsa inchisorii pana la 2 ani, aproape pentru toate infractiunile
(limitele generale 100.000 50.000.000 lei)
Detentiunea pe viata
o consta in lipsirea de libertate a condamnatului pentru tot restul vietii lui;
o are caracter perpetuu;
o a inlocuit condamnarea la moarte;
o poate fi retrasa in caz de eroare judiciara
o cod penal ex.: se aplica pentru infractiunile grave contra statului; omorul deosebit de grav; parasirea
campului de lupta; siguranta transportului; contra pacii si omenirii;
o legi penale impiedicarea exploatarii navei sau aeronavei;
o pentru majoritatea infractiunilor unde este prevazuta detentiunea pe viata este prevazuta si pedeapsa
alternativa a inchisorii de la 15 la 25 de ani;
o nu este alternativa cu pedeapsa inchisorii in urmatoarele cazuri in timp de razboi genocid si aplicarea
de tratamente neomenoase.
o neaplicarea pedepsei detentiunii pe viata:
- pentru infractorul care a implinit varsta de 60 de ani se aplica o pedeapsa cu inchisoare de 25 de ani si
interzicerea unor drepturi;
- pentru infractorul minor se aplica o pedeapsa cu inchisoare de la 5 la 20 de ani;
- aceste pedepse se vor aplica numai in cazul in care, initial, instanta optase pentru detentiunea pe viata,
dar nu o putea aplica.
inchisoarea de la 15 zile la 30 de ani
Pedeapsa principala privativa de libertate si consta in lipsirea condamnatului de libertate prin plasarea intrun mediu inchis, unde este supus unui anumit regim de viata si de munca impus.
Continut:
- izolarea condamnatului de societate si de familie;
- scoaterea lui din mediul sau de viata;
- pedeapsa alternativa cu amenda sau detentia pe viata;
- limite generale 15 - 30 zile;
- limite speciale maxim de la 25 la 30 de ani (cauze agravate)
Regimul de detinere penitenciare detinere in comun; separare a barbatilor de femei; condamnatii sunt
separati dupa natura juridica a infractiunilor savarsite, durata pedepsei, recidiva, comportare.
Regimul de munca:
66
67
Pedepse accesorii = sunt pedepse alaturate pedepselor principale, inchisoarea si detentiunea pe viata, si
constau in interzicerea, de regula, a tuturor drepturilor, pe perioada executarii pedepsei, pana la gratierea
totala ori partiala sau pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.
- aplicarea unei pedepse catre maximul special, iar daca aceasta nu este indestulatoare in cazul pedepsei cu
inchisoarea se poate aplica un spor de pana la 5 ani care nu poate depasi o treime din acel maxim;
- in cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumatate din maximul special.
Starile de atenuare a pedepselor: concursul de infractiuni, recidiva si infractiunea continuata.
E) Concursul intre cauzele de agravare si de atenuare a pedepsei
Se va de eficienta, mai intai, circumstantelor de agravare, apoi circumstantelor de atenuare, dupa care se
va da eficienta starii de recidiva, daca este incidenta in cauza respectiva.
Circumstantele care vin in concurs cu privire la aceeasi fapta si acelasi faptuitor sunt generale adica
exterioare continutului agravant ori atenuant al infractiunii.
Individualizarea pedepsei se realizeaza mai intai in functie de gradul de pericol social concret al faptei si
de periculozitatea infractorului.
in caz de concurs intre acestea, coborarea pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie instanta
va stabili pedeapsa in cadrul limitelor prevazute de lege.
Coborarea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie:
- nici cand in concurs se afla circumstante atenuante cu starea de recidiva;
- in caz de concurs intre circumstantele agravante si starile de agravare (concursul de infractiuni,
pluralitate intermediara, infractiunea continuata).
Limitele agravarii
- daca intr-o cauza sunt aplicabile concomitent dispozitiile privitoare la circumstantele agravante, starea de
recidiva si concursul de infractiuni:
pedeapsa nu poate depasi 25 de ani daca maximul special pentru fiecare infractiune este de 10 ani sau
mai mic;
pedeapsa nu poate depasi 30 de ani daca pentru cel putin una din infractiuni este mai mare de 10 de ani
- daca intr-o cauza sunt aplicabile succesiv cauze de agravare si cauze de atenuare instanta trebuie sa
stabileasca o pedeapsa care sa reflecte luare in considerare a starilor si a circumstantelor, pe care le-a
constat si retinut in cauza respectiva.
3. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI SUB ASPECTUL EXECUTaRII ACESTEIA
A) Suspendarea conditionata a executarii pedepsei
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei este o masura de individualizare a pedepsei, ce se dispune
de instanta de judecata prin hotararea de condamnare si consta in anumite conditii de executare a pedepsei
pronuntate.
Conditii cu privire la pedeapsa aplicata si natura infractiunii:
- daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani sau amenda;
- pedeapsa aplicata sa nu fie pentru o infractiune intentionata, pentru care legea sa prevada pedeapsa
inchisorii mai mare de 15 ani sau pentru vatamare corporala grava, loviri sau vatamari cauzatoare de
moarte, viol si tortura.
- Infractorul a comis mai multe infractiuni in concurs suspendarea conditionata se va putea dispune:
o numai daca pedeapsa aplicata pentru concurs este inchisoarea de cel mult 2 ani;
o in cazul aplicarii pedepsei cu amenda limitele amenzii nu intereseaza;
o in cazul aplicarii unei pedepse cu inchisoarea de 2 ani + amenda.
- Obligativitatea repararii integrale a pagubei cauzate pana la pronuntarea hotararii:
70
o Legea continua sa o prevada formal (nu au fost abrogate dar si-au incetat activitatea), chiar daca printr-o
decizie luata de catre Curtea Constitutionala s-a decis ca acestea sunt neconstitutionale deoarece se
creeaza un regim de discriminare intre cetateni discriminare pe criteriul averii;
o Pe lana discriminarea pe criteriul averii, constrangerea inculpatului de a repara un prejudiciu pe care nu
l-a produs este contrara principiul dreptului unui proces echitabil (prevazut in Constitutie).
Conditii cu privire la infractor Suspendarea conditionata a executarii pedep. se face daca cel condamnat:
- exista convingerea instantei ca scopul poate fi atins fara executarea pedepsei acesteia;
- nu a fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni;
- pedeapsa amenzii sau inchisoare de cel mult 6 luni;
- inchisoare mai mare de 6 luni, dar aceasta face parte din cazurile prevazute de art. 38 C.pen.
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu se face daca cel condamnat in cazul in care o astfel de
condamnare nu este prevazuta de art. 38 C.pen.
Convingerea instantei ca scopul pedepsei poate fi atins fara executarea acesteia
Instanta are in vedere intreaga conduita a condamnatului atat inainte si dupa savarsirea faptei, cat si in
timpul judecatii.
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei se dispune la cererea condamnatului sau din oficiu si
numai motivat.
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei poate fi acordata si in cazul in care pedeapsa este gratiata
(s-a decis in practica judiciara).
Termenul de incercare = durata de timp in care condamnatul probeaza ca s-a reeducat, adica scopul
pedepsei a fost atins si fara executarea ei sau in care suspendarea poate fi revocata.
Termenul de incercare este compus din:
- durata pedepsei inchisorii la care se adauga un termen fix de 2 ani in cazul minorilor: durata inchisorii
+ un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanta;
- daca pedeapsa este amenda, termenul este de 1 an in cazul minorilor: termenul de i. este de 6 luni.
Cel mai lung termen = 5 ani (inchisoare 3 ani).
Cel mai scurt termen = 1 an (amenda)
Minor cel mai scurt termen = 6 luni (amenda)
in cazul gratierii totale = 2 ani
Efectele suspendarii conditionate:
- efectul imediat
- pedeapsa aplicata nu se executa (punerea in libertate);
- arestatul preventiv este pus imediat in libertate;
- nu se suspenda masurile de siguranta si nici obligatiile civile ale condamnatului;
- pe timpul termenului de incercare condamnatul trebuie sa aiba o buna comportare, sa nu mai savarseasca
alte infractiuni;
- in cazul minorilor supravegherea se va face de catre o persoana desemnata sau institutie, pana la
implinirea varstei de 18 ani;
- nu are ca efect neinscrierea in cazierul judiciar a respectivei condamnari
- efectul definitiv:
- incetarea obligatiei de executare a pedepsei la implinirea termenului de incercare
- reabilitarea de drept a condamnatului = scoaterea din evidenta cazierului judiciar, dupa trecerea
termenului de 2 ani de la expirarea termenului de incercare.
71
- Condamnatul este obligat in timpul executarii pedepsei sa indeplineasca toate indatoririle ce-i revin la
locul de munca si are aceleasi drepturi ca orice salariat, insa cu anumite restrangeri:
- veniturile condamnatului:
- se retine o cota de 15-41% si se varsa la bugetul statului stabilita in cuantumul veniturilor si
indatoririlor condamnatului;
- sporurile pentru conditii vatamatoare sau periculoase revin in intregime condamnatului;
- drepturile de asigurari sociale se stabilesc in procente legale dupa retinerea cotei de mai sus;
- durata executarii pedepsei la locul de munca nu se considera vechime in munca;
- la cererea condamnatului, locul de munca nu se poate schimba de catre conducerea unitatii decat prin
hotararea instantei de judecata;
- condamnatul nu poate fi promovat;
- condamnatul nu poate ocupa functii de conducere, functii instructiv-educative ori de gestiune;
- interzicerea dreptului electoral de a fi ales;
- legea prevede posibilitatea pentru instanta de a dispune ca, in timpul executarii pedepsei, condamnatul sa
respecte una sau mai multe obligatii (instituite si pentru condamnatul cu suspendarea executarii sub
supraveghere):
- sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamant;
- sa nu schimbe domiciliul sau sa depaseasca limitele teritoriale stabilite decat in conditiile fixate din
instanta; sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;
- sa nu intre in legatura cu alte persoane; sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule;
- sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii.
Revocarea executarii pedepsei la locul de munca
- Revocarea obligatorie:
- condamnatul savarseste din nou o infractiune intentionata, dupa ramanerea definitiva a hotararii prin care
s-a dispus executarea pedepsei la locul de munca, inainte sau in timpul executarii pedepsei la locul de
munca pedeapsa rezultanta urmeaza sa fie executata intr-un loc de detinere;
- condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacitatii de munca.
- Revocarea facultativa:
- se sustrage de la prestarea muncii prin neprezentarea in termen de 5 zile la locul de munca sau prin
neindeplinirea indatoririlor ce-i revin (absente, indisciplina in munca, etc.);
- nerespectarea obligatiilor stabilite prin hotararea de condamnare;
- condamnatul, inainte de inceperea ori in timpul executarii pedepsei, savarseste o infractiune din culpa.
- in caz de revocare, pedeapsa urmeaza a fi executata intr-un loc de detinere.
Anularea executarii pedepsei la locul de munca
- este sanctiunea ce intervine pentru o cauza anterioara ramanerii definitive a hotararii de condamnare si
are in vedere nerespectarea conditiilor cerute de lege pentru luarea masurii;
- condamnatul mai savarseste o infractiune pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si
aceasta se descopera mai inainte ca pedeapsa sa fi fost executata ori este considerata ca executata;
- anularea se pronunta de instanta numai daca sunt indeplinite conditiile prev. in art. 86 C.pen.;
- anularea se dispune si in cazul in care a hotararea de condamnare pentru infractiunea descoperita ulterior
se pronunta dupa ce pedeapsa a fost executat la locul de munca ori este considerata ca executata.
incetarea executarii pedepsei la locul de munca - se acorda pentru stimularea condamnatilor care dau
dovezi temeinice de indreptare, staruitori in munca, disciplinati si care au executat o parte din pedeapsa, in
urmatoarele conditii:
75
76
E) Liberarea conditionata
Punerea in libertate a condamnatului din locul de detinere, mai inainte de executarea in intregime a
pedepsei, sub conditia ca pana la implinirea duratei acesteia sa nu mai savarseasca infractiuni.
Stimularea condamnatilor in timpul executarii inchisorii la staruinta in munca, la disciplina, la grabnica
indreptare.
Conditii de acordare a liberarii conditionate - liberarea se face de catre instanta daca sunt indeplinite
urmatoarele conditii:
- Executarea unei fractiuni din pedeapsa ca o garantie ca scopul si functiile acesteia au fost atinse
condamnatul s-a reeducat si nu mai este necesara executarea in intregime a pedepsei. Partea de pedeapsa
ce trebuie executata difera:
- dupa durata pedepsei ce se executa partea de pedeapsa ce trebuie executata:
- este de cel putin 2/3 in cazul in care pedeapsa nu depaseste 10 ani;
- este de cel putin 3/4 in cazul in care pedeapsa este mai mare de 10 ani.
- dupa forma de vinovatie cu care a fost savarsita infractiunea:
- infractiune savarsita din culpa durata pedepsei ce trebuie executata:
este de 1/2 din durata pedepsei in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani;
este de 2/3 din durata pedepsei in cazul inchisorii mai mari de 10 ani.
- in cazul in care pedeapsa care se executa este rezultata din concursul intre infractiuni savarsite din culpa
si infractiuni intentionate fractiunea ce trebuie executata se calculeaza in raport cu pedepsele ce se
executa pentru infractiunile intentionate.
- dupa varsta condamnatului si dupa folosirea acestuia la munca: 60 de ani barbatul, 55 de ani femeia,
condamnatul minor pana ajunge la varsta de 18 ani partea de pedeapsa ce se cere a fi executata:
- in cazul infractiunii intentionate;
este de 1/3 in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani;
este de 1/2 in cazul inchisorii mai mari de 10 ani.
- in cazul unei infractiuni savarsite din culpa:
este de 1/4 in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani;
este de 1/3 in cazul inchisorii mai mari de 10 ani.
- Staruinta in munca si disciplina condamnatului in timpul executarii fractiunii de pedeapsa.
- Dovezile temeinice de indreptare:
- buna comportare, respect, atentie fata de condamnati;
- sa rezulte din procesul verbal al comisiei de propuneri spre liberare conditionata;
- procesul verbal poate cuprinde propunerea catre judecatoria de liberare conditionata (in a carei raza
teritoriala se afla penitenciarul);
- daca nu sunt indeplinite conditiile pentru a fi propusa liberarea conditionata, fixeaza un termen pentru
reexaminare (nu mai mare de 1 an);
- daca sunt indeplinite conditiile pentru a fi propusa liberarea conditionata instanta judecatoreasca
constata acest fapt se dispune acordarea liberarii conditionate.
Efecte:
Efecte imediate: punerea in libertate a condamnatului fara restrictii dar cu executarea pedepselor accesorii
si a masurilor de siguranta.
Efecte definitive:
- daca in momentul expirarii pedepsei cond. nu a savarsit o noua infractiune, liberarea devine definitiva;
77
- daca pana in timpul liberarii conditionate condamnatul a savarsit o noua infractiune, instanta de judecata
poate mentine ori revoca liberarea conditionata:
Revocarea este obligatorie in cazul infractiunilor contra pacii si omenirii, de omor, ori prin care s-au
produs consecinte deosebit de grave.
III. MINORITATEA FaPTUITORULUI iN LEGEA PENALa
1. RaSPUNDEREA PENALa A MINORULUI SI CONSECINtELE ACESTEIA iN DREPTUL PENAL
ROMAN
Minoritatea este starea in care se gaseste faptuitorul minor in momentul savarsirii faptei prevazute de
legea penala, minor ce nu implinise varsta raspunderii penale.
Este o cauza care inlatura caracterul penal al faptei prin inlaturarea vinovatiei si priveste atat minorul care
nu a implinit 14 ani cat si minorul intre 14 si 16 ani care a savarsit o fapta cu discernamant, aceasta
dovada revenind in sarcina acuzarii.
Pentru minorul de pana la 14 ani actioneaza o prezumtie absoluta.
Pentru minorul intre 14 si 16 ani actioneaza o prezumtie relativa care se poate rasturna prin dovada ca la
savarsirea faptei concrete, minorul a avut discernamant, aceasta dovada revenind in sarcina acuzarii.
Fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa. La
alegerea sanctiunii se tine seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, de starea fizica, de
dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea lui, de conditiile in care a fost crescut si in care a trait si
de orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului.
Pedeapsa se aplica numai daca se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru
indreptarea minorului.
Masurile educative - care se pot lua fata de minor sunt:
o mustrarea;
o libertatea supravegheata;
o internarea intr-un centru de reeducare;
o internarea intr-un institut medical-educativ.
2. MaSURILE EDUCATIVE (101 C.pen.)
A) Mustrarea (102 C.pen.)
Este masura educativa pe care o ia instanta de judecata fata de minorul care a savarsit o infractiune si
consta in dojenirea acestuia, in aratarea pericolului social al faptei savarsite, sfatuindu-l sa aiba o conduita
buna in viitor, dovedind ca s-a indreptat, atragandu-i totodata atentia ca daca va mai savarsi o noua
infractiune se va lua fata de el o masura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa.
B) Libertatea supravegheata (103 C.pen.)
Este masura educativa ce consta in punerea minorului, care a savarsit o infractiune, sub supraveghere
deosebita pe timp de 1 an.
Supravegherea este incredintata: parintilor, celui ce l-a infiat ori tutorelui iar daca acestia nu pot asigura
supravegherea in conditii satisfacatoare, instanta dispune incredintarea supravegherii minorului, pe acelasi
interval de timp, unei persoane de incredere, de preferinta unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori
unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor.
Obligatiile persoanei careia i s-a incredintat minorul
- sa vegheze indeaproape asupra comportarii minorului, pentru indreptarea lui;
78
- sa instiinteze instanta de indata, daca minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui
sau are purtari rele, ori a savarsit din nou o fapta prevazuta de legea penala.
Obligatiile minorului (impuse de instanta)
- sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;
- sa nu intre in legatura cu anumite persoane;
- sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public fixata de instanta cu o durata intre
50 si 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta;
- cooperarea cu persoana careia i s-a incredintat supravegherea si scoala unde minorul invata ori unitatea
unde acesta este angajat.
- Daca in timpul libertatii supravegheate minorul se sustrage de la supraveghere, are purtari rele sau
savarseste o fapta prevazuta de legea penala instanta poate revoca libertatea supravegheata si dispunerea
internarii minorului intr-un centru de reeducare. Daca fapta noua este infractiune internarea intr-un
centru de reeducare ori aplicarea unei pedepse
C) Internarea intr-un centru de reeducare (104 C.pen.)
- Internarea minorului infractor intr-un centru de reeducare, din subordinea Ministerului Justitiei, in scopul
reeducarii minorului, caruia i se asigura posibilitatea de a dobandi invatatura necesara si o pregatire
profesionala potrivit cu aptitudinile sale.
Masura se poate lua pe o per. nedeterminata si poate fi dusa pana la majorat sau dupa, cu maxim 2 ani
Pentru minorii care vor sa se indrepte, dupa trecerea a cel putin 1 an de la data internarii, instanta poate
dispune liberarea acestora inainte de a deveni majori.
Daca in timpul liberarii pana la 18 ani minorul se poarta rau revocarea liberarii.
Daca minorul savarseste o noua infractiune, in timpul executarii internarii, in timpul eliberarii din centru
(inainte de a deveni major) si se considera ca:
- nu este necesara aplicarea unei pedepse se revoca liberarea si se mentine internarea;
- este necesara aplicarea unei pedepse se revoca liberarea si se aplica o pedeapsa.
D) Internarea intr-un institut medical-educativ (105 C.pen.) - Internarea minorului infractor care, din cauza
starii sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical si totodata de un regim special de
reeducare. Masura se ia pe un timp nedeterminat si poate dura pana la implinirea varstei de 18 ani. Daca
instanta considera ca este necesar (in cazul in care a ridicat masura educativa a internarii intr-un institut
medical), poate decide internarea intr-un centru de reeducare pana la majorat
3. PEDEPSELE APLICABILE MINORILOR SI PARTICULARITatILE REGIMULUI DE APLICARE SI
EXECUTARE A ACESTORA
Pedepsele aplicabile minorului sunt:
- pedepse principale - inchisoarea sau amenda;
- nu i se aplica minorului: pedepse complementare si nici pedeapsa detentiunii pe viata.
inchisoarea
Limitele pedepselor
- se reduc la jumatate, iar in urma reducerii, in cazul pedepsei cu inchisoarea minimul pedepsei nu va
depasi, in nici un caz, 5 ani;
- reducerea limitelor se face in raport atat cu pedeapsa prevazuta la infractiunea tip, cat si cu pedeapsa
prevazuta pentru variantele agravante, ori atenuante ale infractiunii comise, dupa caz;
79
- in cazul unei tentative se da eficienta mai intai dispozitiilor privitoare la minoritate, iar apoi vor fi
aplicate dispozitiile privind sanctionarea tentativei.
Neaplicarea pedepsei detentiunii pe viata a minorului - cand pentru infractiunea savarsita de minor legea
prevede pedeapsa detentiunii pe viata, minorului i se va aplica pedeapsa inchisorii de la 5 la 20 de ani.
Individualizarea pedepsei pentru minor
- Condamnarea la pedeapsa inchisorii pentru o infractiune savarsita in timpul minoratului nu poate
constitui primul termen al recidivei in cazul in care condamnatul ar savarsi din nou infractiunea.
- Daca minorul a savarsit mai multe infractiuni ce sunt concurente pedepsele se contopesc.
- Minorii executa pedeapsa separat de majori in locuri de detinere speciala.
- Condamnatilor minori li se va asigura posibilitatea continuarii invatamantului general obligatoriu.
Amenda se aplica redusa la jumatate si nu este conditionata de realizarea unor venituri proprii.
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate minorului se dispune in aceleasi conditii ca si
pentru condamnatul major, insa cu unele particularitati:
- Termenul de incercare = durata pedepsei inchisorii + de la 6 luni la 2 ani;
- in cazul amenzii termenul de incercare = 6 luni;
- Dupa implinirea varstei de 18 ani, masura libertatii supravegheate nu mai putea fi luata.
- combaterea starii de pericol sa nu fie posibila doar prin aplicarea de pedepse ci prin luarea de masuri de
siguranta.
Masurile de siguranta sunt:
- obligarea la tratament medical;
- internarea medicala;
- interzicerea de a ocupa o functie de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupatie;
- interzicerea de a se afla in anumite localitati;
- expulzarea strainilor;
- confiscarea speciala;
- interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata.
2. MaSURILE DE SIGURANta
A) Obligarea la tratament medical (113 C.pen.)
Este o masura cu caracter medical si consta in obligarea faptuitorului, care din cauza intoxicarii cronice,
prin alcool, stupefiante ori alte asemenea substante, prezinta pericol pentru societate, de a se prezenta in
mod regulat la tratament, pana la insanatosire.
Cauza ce determina luarea acestei masuri o reprezinta starea anormala a faptuitorului, care din cauza unei
boli ori a intoxicarii cu alcool, stupefiante ori alte asemenea substante, prezinta pericol pentru societate,
adica prezinta pericol de a savarsi din nou fapte prevazute de legea penala.
Conditii in care se poate lua masura de siguranta
- Aceasta masura se ia doar fata de faptuitor, adica fata de persoana care a savarsit fapta prevazuta de legea
penala, indiferent daca fapta era prevazuta sau nu de legea penala.
- Faptuitorul sa prezinte pericol pentru societate din cauza unei boli ori a intoxicarii cu alcool, stupefiante
ori alte asemenea substante.
- Instanta sa aprecieze ca prin obligarea faptuitorului la tratament, starea anormala a acestuia va inceta si
nu va mai savarsi fapte prevazute de legea penala.
Continutul masurii de siguranta
- obligatia impusa faptuitorului pe cale judiciara;
- daca faptuitorul obligat la tratament medical si nu se prezinta in mod regulat la tratament, instanta
judecatoreasca poate inlocui aceasta masura cu internarea medicala;
- cand masura de siguranta insoteste pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii, tratamentul
medical se efectueaza si in timpul executarii pedepsei;
- in lege s-a prevazut posibilitatea luarii acestei masuri cu caracter provizoriu in timpul urmaririi penale si
a judecatii.
Durata masurii de siguranta
- pe o perioada netederminata, cat dureaza cauza, pana la insanatosirea faptuitorului;
- daca se constata ca faptuitorul s-a insanatosit masura de siguranta se revoca;
- daca nu s-a insanatosit in detentie, atunci tratamentul se va continua si in libertate.
81
- existenta acestor cauze care-l fac impropriu pe faptuitor sa creeze o stare de pericol prin posibilitatea
comiterii altor fapte in viitor;
- se va lua doar daca instanta de judecata va aprecia ca starea de pericol este inlaturata prin aceasta
masura.
Continutul masurii de siguranta
- interdictia impusa faptuitorului de a mai ocupa functia ori de a mai exercita profesia, meseria, ocupatia,
in exercitarea careia a savarsit fapta prevazuta de legea penala;
- nerespectarea interdictiei atrage raspunderea penala pentru savarsirea infractiunii de nerespectare a
hotararilor judecatoresti.
Durata masurii de siguranta
- pe timp nedeterminat si dureaza cat dureaza starea de inaptitudine a faptuitorului;
- incetarea cauzei care a determinat luarea masurii face posibila revocarea acesteia;
- revocarea se face la cerere, dupa trecerea a cel putin 1 an, daca se constata ca temeiurile ce au impus
luarea acestei masuri, au incetat;
- daca cererea de revocare este respinsa, o noua cerere va putea fi introdusa peste 1 an de la respingerea
cererii anterioare.
D) Interzicerea de a se afla in anumite localitati (116 C.pen.)
Interzicerea condamnatului de a se afla intr-o anumita perioada de timp in localitatea sau localitatile
stabilite de condamnare.
Cauza care determina luarea acestei masuri consta in starea de pericol pe care o releva prezenta
infractorului in anumite localitati.
Conditii in care se poate lua masura de siguranta
- aceasta masura se poate lua numai fata de infractor, adica fata de o persoana care a savarsit o infractiune
(la alte masuri se ia fata de faptuitor);
- este necesar ca infractorul sa fie pedepsit la pedeapsa inchisorii de cel putin 1 an si anterior sa mai fi fost
condamnat aceasta conditie nu mai e necesara in cazul:
o unei condamnari mai mari de 5 ani;
o daca infractorul e condamnat pentru: furt, talharie, specula, cersetorie, viol.
- se va lua doar daca instanta de judecata va aprecia ca prezenta infractorului in anumite localitati prezinta
pericol grav pentru societate si prin luarea masurii se inlatura starea de pericol.
Continutul masurii de siguranta
- interzicerea condamnatului de a se afla in localitatile anume prevazute prin hotararea judecatoreasca;
- nerespectarea acestei interdictii atrage raspunderea penala a infractorului pentru savarsirea infractiunii de
nerespectare a hotararilor judecatoresti.
Durata masurii de siguranta
- aceasta masura se poate lua pe o durata de pana la 5 ani daca pericolul continua se poate prelungi
masura, dar nu poate depasi durata masurii luata initial;
- se executa dupa executarea pedepsei ori a stingerii executarii pedepsei prin gratiere totala sau partiala
- implica restrangerea libertatii condamnatului;
83
- cand condamnatul executa pedeapsa inchisorii la locul de munca si in cazul amanarii ori intreruperii
executarii pedepsei ori a sustragerii de la executarea pedepsei inchisorii masura opereaza in continuare;
- executarea masurii poate fi intrerupta pentru cauza de boala ori alt motiv prevazut de art. 436 C.pen.;
- poate fi revocata la cerere ori din oficiu, dupa trecerea a cel putin 1 an de la data cand a fost luata, daca
se constata ca starea de pericol a incetat;
- daca cererea de revocare este respinsa, o noua cerere va putea fi introdusa peste 1 an de la respingerea
cererii anterioare;
- limitele speciale intre care se poate lua masura de siguranta sunt intre 1 an si 5 ani.
E) Expulzarea strainilor (117 C.pen.)
Scoaterea in afara teritoriul tarii a cetateanului strain ori a persoanei fara cetatenie care nu domiciliaza in
Romania, daca a savarsit o infractiune si se apreciaza ca ramanerea acestuia pe teritoriul Romaniei
prezinta pericol social.
Cauza care impune luarea acestei masuri o reprezinta periculozitatea cetateanului strain ori a persoanei
fara cetatenie, care a savarsit o infractiune ce se judeca de instantele romane si care daca ar ramane pe
teritoriul tarii noastre ar putea comite noi infractiuni.
Conditii in care se poate lua masura de siguranta
- masura se ia fata de cetateanul strain ori fata de o persoana fara cetatenie care nu domicil. in R.;
- cetateanul respectiv sa fi savarsit o infractiune de competenta instantelor penale romane, atat pe teritoriul
Romaniei cit si in afara lui;
- instanta de judecata trebuie sa aprecieze ca ramanerea infractorului pe teritoriul tarii prezinta pericol
social;
- expulzarea nu va putea fi luata daca exista motive serioase de a se crede ca persoana, fata de care este
luata aceasta masura, risca sa fie supusa la tortura in statul in care urmeaza sa fie expulzata.
Continutul masurii de siguranta
- indepartarea silita a infractorului strain de pe teritoriul Romaniei;
- se face de regula catre tara al carei cetatean este, ori daca nu are cetatenie in tara unde-si are domiciliul;
- se poate lua o singura data sau insotind o pedeapsa se va duce la indeplinire dupa executarea pedepsei
sau stingerea pedepsei prin gratiere;
- gratierea nu are influenta asupra expulzarii ce a fost dispusa in cauza.
Durata masurii de siguranta
- pe o durata nedeterminata, in lege neprevazandu-se posibilitatea revocarii ei;
- neprevederea in lege a revocarii expulzarii nu atrage dupa sine interdictia definitiva de a reveni pe
teritoriul Romaniei;
- nerespectarea interzicerii de a se reintoarce in tara de catre expulzat va constitui infractiune pentru care
va fi pedepsit si din nou expulzat dupa executarea pedepsei.
F) Confiscarea speciala (118 C.pen.)
84
Trecerea silita si gratuita in proprietatea statului a anumitor lucruri ce apartin persoanei care a savarsit o
fapta prevazuta de legea penala, a caror detinere de catre faptuitor datorita naturii lor ori datorita legaturii
acestora cu savarsirea faptei prezinta pericolul savarsirii unor noi fapte prevazute de legea penala.
Cauza ce determina luarea acestei masuri de siguranta o reprezinta starea de pericol ce decurge din
detinerea unor lucruri ce au legatura cu savarsirea infractiunii ori ar putea fi folosite la savarsirea, in viitor,
de fapte prevazute de legea penala.
Conditii in care se poate lua masura de siguranta
- se ia numai fata de persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;
- se ia cu privire la anumite bunuri care au legatura cu savarsirea faptei ori a caror detinere este contrara
legii;
- se va lua doar daca instanta de judecata va aprecia ca este inlaturat pericolul social.
Continutul masurii de siguranta
- scoaterea fortata din patrimoniul celor care le detin si trecerea in patrimoniu statului a lucrurilor anume
determinate prin lege;
- produce efecte fata de orice persoana la care s-ar gasi lucrurile confiscate, care va trebui sa le predea
organelor competente.
Categorii de lucruri supuse confiscarii speciale
- Lucrurile produse prin fapta prevazuta de legea penala lucruri care au luat fiinta prin savarsirea faptei
ex.: bancnote false, titluri de credit false, alimente falsificate, arme confectionate, materiale explozive,
medicamente falsificate, etc.
- Lucrurile care au servit sau care au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, daca sunt ale
infractorului ex.: cutitul sau arma cu care s-a produs omorul, arma de vanatoare folosita la braconaj,
cheile confectionate pentru deschiderea incuietorii. Nu poate fi supus confiscarii: atelajul (calul si caruta)
care trebuia folosit de inculpat pentru transportul lucrurilor sustrase.
- Lucrurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei infractiuni sau pentru a rasplati pe infractor
sume de bani ori alte lucruri date pentru a determina infractorul sa savarseasca infractiunea (ex.:
marturia mincinoasa, trafic de influenta).
- Lucrurile dobandite in mod vadit prin savarsirea infractiunii daca nu sunt restituite persoanei vatamate si
in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia dobandite prin savarsirea infractiunii ex.:
lucrurile furate, delapidate, obtinute prin amenintare, inselaciune, etc.
- Lucrurile detinute in contra dispozitiilor legale ex.: detinerea de arme si munitii, detinerea de
instrumente in vederea falsificarii de valori.
G) Interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata (119 C.pen.)
Se poate lua pe o perioada de maxim 2 ani fata de persoana condamnata la pedeapsa inchisorii de cel putin
1 an pentru loviri sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice si psihice, savarsite asupra
membrilor de familie, daca instanta constata ca prezenta acesteia in locuinta familiei constituie un pericol
grav pentru ceilalti membri ai familiei.
Cauza care a determinat luarea acestei masuri o reprezinta periculozitatea infractorului, pusa in evidenta
prin lovirea sau orice alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice si psihice savarsite asupra
membrilor familiei.
85
86