Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Inainte de Lamaze
Una dintre schimbarile cele mai profunde care au avut loc in secolul XXI se
refera
la
maniera
in
care
femeile
dau
nastere.
In ziua de azi, femeile au acces la mai multe informatii si au dreptul de a se
implica in deciziile privind procesul si procedurile de nastere. Ele se pregatesc,
atat mental cat si emotional, din timp, si se asteapta sa aiba un anumit control.
Femeile acceptau, candva, fara a avea un cuvant de spus medicalizarea nasterii
si interventiile medicale de rutina; acum, ele se pot implica pentru a avea
siguranta ca aceste masuri vor fi luate doar daca este necesar, din punct de
vedere medical. Sotii, odata exilati in salile de asteptare, pot si sunt incurajati
acum la cursurile de pregatire pentru nastere sa joace un rol activ , atat in
timpul sarcinii, cat si al travaliului si al perioadei imediat urmatoare nasterii.
Educatia prenatala Lamaze ajuta femeile in orice stadiu de sarcina,
de la inceputul ei pana la perioada de dupa nastere. Cel mai frecvent,
Lamaze este asociat cu anumite tipuri de respiratie, dar, de fapt, este mult mai
mult decat a invata cum sa treci peste o contractie. Scopul cursurilor Lamaze
este de a permite femilor sa experimenteze o nastere naturala satisfacatoare,
bazandus-se pe increderea in procesul fiziologic al nasterii si luand decizii
informate. Pentru a reusi acest lucru, instructorii de Lamaze te invata la ce sa
vizuale.
Exista multe capcane pe drumul catre o experienta buna de nastere: travaliu
lung, proceduri intruzive din spital, doctori care nu ofera simpatie si o frica
naturala de a da nastere. Dar, in aproape orice caz, Lamaze ajuta si fiecare
cuplu poate beneficia in mod diferit, potrivit propriilor nevoi, de informatiile
si practicile invatate in cadrul cursurilor. Puterea acestei metode consta in
faptul ca incurajeaza femeile sa aiba incredere in procesul nasterii naturale si
le ajuta pe cele care nu pot (sau nu doresc) sa apeleze la medicatia analgezica
sa gaseasac modalitati si strategii de a face fata, asteptand o interventia
minima din partea doctorilor.
Inainte de Lamaze
In urma cu 30 de ani, sectiile obstetrice erau pline de femei, singura asteptare
pozitiva a lor fiind aceea de a iesi un copil sanatos. Travaliul a fost, adeseori,
dureros, singuratic si, de obicei, sub o medicamentatie masiva. Inductiile
elective erau efectuate ca o rutina, iar multe femei stiau de inainte ziua exacta
in care copilul lor era nascut. Nasterea nu era plina de bucurie si reprezenta,
de
fapt,
o
metoda
de
a
scapa
de
sarcina.
Considera acest scenariu tipic: O femeie care se afla in travaliu a fost lasata la
spital de catre sot. Dupa ce a fost admisa si trimisa in camera de travaliu,
viitoarea mama a fost imbracata cu un halat de spital, i-a fost efectuata o
clisma si a fost rasa in zona pubiana. S-ar putea sa ii fi fost oferita o pastila,
care sa o tina sub limba. Aceasta este stiuta ca si Pitocina, stimuland
contractiile din timpul travaliului. Pe masura ce travaliul se intensifica, ea a
primit scopolamina, pentru a induce asa numita ceata halucinogena. Apoi,
ea a trebuit sa stea intinsa pe un pat, fortata sa foloseasca o plosca, i-au fost
administrate substante intravenoase, iar mainile ii erau, adeseori, retinute,
pentru a o preveni sa nu se loveasca. Atunci cand colul uterin era dilatat la
maximum, ea a fost dusa in camera de nastere si legata, din nou. Doctorul i-a
efectuat o epiziotomie, iar apoi copilul era nascut cu ajutorul unui forceps.
Copilul era dus imediat in "pepiniera" din spital, fara ca mama sa il vada sau
sa
il
atinga.
In urmatoarea zi, aceasta femeie i-a multumit, cel mai probabil, doctorului, cu
generozitate, deoarece scopolamine este un amnezic, iar ea nu isi aducea
aminte prea multe. In anii 1950, majoritatea femeilor insarcinate se asteptau
sa fie inconstiente in timpul nasterii. De obicei, o femeie statea in spital, in
perioada acelui an, aproape 5 zile. Alaptarea nu era recomandata, iar bebelusii
isi petreceau majoritatea timpului in pepiniera spitalului.
eforturilor
doua
femei,
Marjorie
Karmel
si
Elisabeth
Bing.
Ambele femei au nascut primii copii in anul 1955: Karmel a avut o prima
experienta de nastere frumoasa, in Paris, folosind metoda Lamaze impreuna
cu sotul ei, un antrenor de travaliu, si cu Dr. Lamaze; Bing a fost asistata doar
de doctorul ei din spitalul din New York si a primit un anestezic vertebral, care
a lasat-o cu o durere de cap ce a durat 11 zile.
Pentru urmatoarele zile, Bing a continuat sa invete despre pregatirea nasterii
la Spitalul Mount Sinai, folosind metoda Grantly Dick-Read (cea mai timpurie
metoda de pregatire in nastere si un precursor al metodei Lamaze si Bradley).
Propria experienta a convins-o, totusi, ca metoda era defectuoasa, iar ea cauta
o alta tehnica mai eficace. Karmel si-a nascut al 2-lea copil in America,
folosind tehnica Lamaze (cu travaliu indus), iar, in anul 1958, revista Harpers
Bazzar i-a publicat articolul O noua metoda pentru o nastere fara dureri.
Bing tot auzea de metoda Lamaze, dar nu gasea nimic scris despre aceasta. In
sfarsit, in anul 1958, un doctor din Cleveland, Isadore Bonstein, a scris prima
carte in engleza despre aceasta tehnica: Nastere fara dureri cu ajutorul
psihoprofilaxis. Imediat dupa ce am luat cartea, a venit un pacient la mine
pentru a se pregati pentru o a 2-a nastere, spune Bing. I-am spus ca tocmai
am primit cartea si ca nu o pot invata, pe ea, metoda, dar a luat cartea
acasa ca s-o citeasca. A facut acest lucru si dupa aceea a nascut. Dupa doar
cateva zile, ea a sunat si mi-a spus: 'Functioneaza! Functioneaza!
Functioneaza!'.
In anul urmator, in 1959, cartea lui Karmel, Multumesc, Dr. Lamaze, a fost
publicata. A fost, imediat, recomandata lui Bing, care a citit-o si a fost foarte
impresionata. Am intrebat editorul care este adresa lui Marjorie si am aflat
ca ea locuia exact langa parc (Parcul Central din New York). Cel mai mare
fiu al ei avea doar cateva luni mai mult ca mine, spune Bing, si am devenit
imediat
prietene
bune.
Cele doua femei au inceput imediat sa organizeze o campanie pentru a
promova metoda Lamaze in Statele Unite ale Americii. Ele si-au orientat
abordarea catre medici, deoarece au simtit ca, fara suport medical, tehnica nu
va ajunge nicaieri. Apoi, ele au inceput sa educe persoanele despre tehnica
Lamaze, folosind un film francez, Naissance (nastere), care a trebuit sa fie
adus ilegal in Statele Unite ale Americii, pentru a nu fi confiscat ca
pornografie. Acest film a fost prezentat de mai multe ori in apartamentul lui
Marjorie Karmel. Sute de persoane l-au vazut, unele dintre ele fiind receptive,
dar altele ostile. Multe persoane au fost impresionate de film, din simplul fapt
timpul nasterii, dar si de motivatia ei. Unele femei vin la cursul de Lamaze si
spun ca scopul lor este de a faca fata travaliului, pana cand pot primi
analgezice, in timp ce altii doresc sa experimenteze o nastere fara vreun
medicament sau anestezic. Frumusetea tehnicii Lamaze este ca, oricare ti-ar fi
scopul, poti folosi si beneficia de pe urma tratamentului.
Atunci cand sunt intrebate de ce au ales un curs Lamaze, majoritatea femeilor
spun ca doresc o nastere fara medicamente, iar multe dintre ele si fac acest
lucru. Acele persoane care au nascut fara medicamente au observat ca
bebelusul este alert, in mod special, imediat dupa nastere si au atribuit acest
fapt lipsei de medicamente sau de anestezie. Acestea au exprimat, de asemeni,
o mandrie mare, deoarece le-au oferit copiilor cel mai bun start posibil in
viata. Dar destul de interesant este faptul ca acesta mame au exprimat, de
asemeni, o intelegere veritabila si compasiune pentru femeile care au ales
nasterea
cu
medicamente
si
anestezie.
Una dintre schimbarile recente, cele mai mari in educatia Lamaze, este
recunoasterea intarziata ca o nastere poate fi dureroasa. Atitudinea de mai
devreme a stagnat, partial, de la numele atribuit de Dr. Lamaze pentru aceasta
metoda accouchement sans douleur, ceea ce inseamna, literalmente,
nastere fara dureri. Deoarece travaliul este un proces natural al corpului,
precum digestia sau respiratia, el nu credea ca poate fi foarte dureros.
Educatorii Lamaze au descoperit ca femeile abordau nasterea infricosate de
alte femei mai in varsta si din cauza dezinformarii, dar, cu un antrenament si o
educatie adecvata, multe dintre ele puteau folosi tehnica de respiratie pentru a
evita durerile. Nasterea fara dureri este posibila, in unele cazuri, dar nu in
majoritatea si, de obicei, nu pentru mamele care se afla la prima sarcina.
Metoda Lamaze nu mai sustine ca este o tehnica ce poate atinge o nastere fara
dureri, ci mai degraba o tehnica eficace pentru a face fata durerilor.
Instructorii de nastere ofera femeilor un deserviciu atunci cand evita cuvantul
durere, substituindu-l cu disconfort. Desigur, este o linie fina intre educarea
persoanelor si a ii infricosa, dar nu cred ca cineva va fi surprins sa afle ca
travaliul este dureros. Oricum, durerea nu poate sa fie masurata; ea se rezuma
la o chestiune de perceptie. Un prag de durere demonstrat, mic sau mare, are
putin de-a face cu modul in care femeile fac fata travaliului; locul in care nasc,
increderea si pregatirea in avans, precum si sprijinul persoanelor de suport
care sunt alaturi de mame in tot timpul travaliului sunt cele care conteaza cel
mai mult.