Clasificarea obligatiilor

1. Obligaii de a da, obligaii de a face i obligaii de a nu face.n dreptul civil,

prin obligaia de a da se nelege ndatorirea de a constitui sau de a transmite un drept
real. Aadar, a da nu nseamn a preda. Spre exemplu, obligaia vnztorului de a
transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vndut n patrimoniul cumprtorului
este o obligaie de a da, care nu trebuie confundat cu obligaia de a preda n
materialitatea sa lucrul vndut, aceasta din urm fiind, aa cum vom vedea imediat, o
obligaie de a face. De asemenea, tot o obligaie de a da este i ndatorirea pe care i-o
asum cel care a mprumutat o sum de bani de a constitui un drept de ipotec n
favoarea celui care l-a mprumutat, pentru a garanta dreptul de crean al acestuia din
urm.
Prin obligaie de a face se nelege ndatorirea de a executa o lucrare, de a presta un
serviciu sau de a preda un lucru, deci, n general, orice prestaie pozitiv n afara celor
care se ncadreaz n noiunea de a da. De exemplu, obligaia locatorului de a pune la
dispoziia locatarului lucrul nchiriat, obligaia de a preda lucrul donat, obligaia de a
presta ntreinerea n temeiul contractului de ntreinere etc. sunt obligaii de a face.
Obligaia de a nu face const n ndatorirea subiectului pasiv de a se abine de la o
aciune sau de la anumite aciuni.
Aceast obligaie are un coninut diferit, dup cum este corelativ unui drept absolut sau
unui drept relativ. Obligaia de a nu face corelativ unui drept absolut nseamn
ndatorirea general de a nu face nimic de natur a aduce atingere acestui drept, iar
obligaia de a nu face corelativ unui drept relativ este ndatorirea subiectului pasiv de a
nu face ceva ce ar fi putut s fac dac nu s-ar fi obligat la abinere.
Ca exemple de obligaii de a nu face corelative unui drept absolut, citm: obligaia ce
revine oricrei persoane de a nu stnjeni exerciiul dreptului de proprietate al titularului
unui asemenea drept; obligaia proprietarului fondului aservit de a nu face nimic de
natur a diminua sau ngreuna exerciiul servituii; obligaia asumat printr-o convenie
de constituire a unei servitui, de ctre proprietarul unui teren fa de vecinul su de a nu
construi la o distan mai mic de un numr oarecare de metri de linia despritoare etc.
Ca obligaie de a nu face corelativ unui drept relativ (de crean), menionm: obligaia
pe care i-o asum cel mprumutat de a nu nstrina un anumit bun pn cnd nu va
efectua piaa ctre mprumuttor, obligaia depozitarului de a nu se folosi de lucrul
depozitat, obligaia asumat de un comerciant fat de un alt comerciant de a nu exercita
un comer concurent etc.

2. Obligaii civile pozitive i obligaii civile negative. Aceast clasificare

reprezint o variant a clasificrii anterioare.
Obligaiile pozitive sunt acelea care implic o aciune, deci vom include n aceast
categorie obligaia de a da i obligaia de a face.
Obligaiile negative sunt acelea care presupun o absteniune, deci includem n aceast
categorie obligaia de a nu face.
Interesul acestei mpriri a obligaiilor civile se manifest, spre exemplu, n ceea ce
privete una dintre condiiile ce trebuie ndeplinite pentru a se putea acorda dauneinterese creditorului ca urmare a neexecutrii obligaiei ori a executrii cu ntrziere sau
necorespunztoare, anume punerea n ntrziere a debitorului. n regul general, n
cazul nclcrii unei obligaii de a nu face, debitorul este de drept n ntrziere [art. 1523
alin. (2) lit. b) teza final C.civ.], pe cnd, n cazul nclcrii unei obligaii pozitive, n
principiu, este necesar punerea n ntrziere a debitorului [art. 1528 alin. (2) C. civ.].

3. Obligaii de rezultat i obligaii de mijloace. Obligaiile de rezultat (numite i

obligaii determinate) sunt acele obligaii care constau n ndatorirea debitorului de a
obine un rezultat determinat, deci caracteristic acestora este faptul c obligaia este
strict precizat sub aspectul obiectului i scopului urmrit, debitorul asumndu-i
ndatorirea ca, desfurnd o anumit activitate, s ating un rezultat bine stabilit. Aa
cum spune art. 1481 alin. (1) C.civ., n cazul obligaiei de rezultat, debitorul este inut s
procure creditorului rezultatul promis.
Obligaiile de mijloace (numite i obligaii de diligen sau obligaii de pruden i
diligen) sunt acele obligaii care constau n ndatorirea debitorului de a depune toat
struina pentru atingerea unui anumit rezultat, fr a se obliga la nsui rezultatul
preconizat. Art. 1481 alin. (2) C.civ. precizeaz c n cazul obligaiilor de mijloace,
debitorul este inut s foloseasc toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului
promis.

4. Obligaii civile obinuite, obligaii scriptae in rem i obligaii propter

rem. Obligaia civil obinuit este aceea care incumb debitorului fa de care s-a
nscut; n alte cuvinte, urmeaz a fi executat (sau, dup cum se mai spune, este
opozabil) ntre pri, ca i dreptul de crean. Majoritatea obligaiilor civile este
format din asemenea obligaii.

Obligaia scriptae in rem (numit i obligaie opozabil i terilor) se caracterizeaz prin

aceea c este strns legat de un lucru, astfel nct creditorul i poate realiza dreptul su
numai dac titularul actual al dreptului real asupra lucrului respectiv va fi obligat s i
respecte acest drept, dei nu a participat direct i personal la formarea raportului
obligaional. Aadar, obligaia scriptae in rem este acea obligaie care se nate n legtur
cu un lucru i care i produce efectele i asupra unei tere persoane care dobndete
ulterior un drept real asupra lucrului respectiv, chiar dac aceast persoan nu a
participat n vreun fel la naterea raportului juridic ce are n coninut acea obligaie.
Obligaia propter rem (numit i obligaie rea/) (Atragem ns atenia c denumirea
de obligaie real nu trebuie s duc la concluzia c ar fi vorba de obligaia corelativ
unui drept real (printre altele, i datorit mprejurrii c ndatorirea nu incumb oricrei
persoane, ci numai deintorilor lucrurilor respective).) este ndatorirea ce incumb, n
temeiul legii sau chiar al conveniei prilor, deintorului unui lucru, pentru raiuni
precum: protecia unor lucruri de importan naional, exploatarea judicioas ori
conservarea unor caliti ale unor lucruri importante, existena unor raporturi de bun
vecintate etc. Ca exemple de obligaii propter rem, menionm: ndatorirea deintorului
unui teren agricol de a-l cultiva i de a asigura protecia solului (art. 74 din Legea nr.
18/1991, republicat, cu modificrile i completrile ulterioare); obligaia de grni-uire
(art. 560 C.civ.); obligaia proprietarului de conservare a cldirii constnd n asigurarea
ntreinerii spaiului care constituie bunul principal, astfel nct cldirea s se pstreze n
stare bun (art. 655 C.civ.) etc.

5. Obligaii civile perfecte i obligaii civile imperfecte. Obligaia civil perfect

este acea obligaie care se bucur integral de sanciunea juridic, n sensul c, n caz de
nevoie, creditorul poate obine concursul forei coercitive a statului pentru executarea ei.
Cele mai multe obligaii intr n aceast categorie.
Obligaia civil imperfect (numit i obligaie natural) este acea obligaie (tot juridic,
iar nu moral) a crei executare nu se poate obine pe cale silit, dar, n msura n care
ar fi executat de bunvoie de ctre debitor, acesta din urm nu are dreptul s pretind
restituirea prestaiei. n acest sens, art. 1342 alin. (1) C.civ. prevede c restituirea nu
poate fi dispus atunci cnd, n urma plii, cel care a primit-o cu bun-credin a lsat
s se mplineasc termenul de prescripie ori s-a lipsit, n orice mod, de titlul su de
crean sau a renunat la garaniile creanei.
Un exemplu de obligaie civil imperfect l gsim nscris n art. 2506 alin. (3) C.civ.,
potrivit cruia cel care a executat de bunvoie obligaia dup ce termenul de prescripie
s-a mplinit nu are dreptul s cear restituirea prestaiei, chiar dac la data executrii nu
tia c termenul prescripiei era mplinit.

Izvoarele obligaiilor, actele i faptele juridice care potrivit legii, dau natere unor
raporturi juridice de obligaie. Dup rolul jucat de voina prilor n naterea obligaiei,

izvoarele obligaiilor se clasific n voluntare i nevoluntare. 1. Sunt izvoare voluntare,

manifestrile unilaterale, bilaterale sau multilaterale de voin, exprimate n scopul
realizrii unor efecte juridice i anume: a) contractele sau conveniile de orice fel; b)
actele juridice unilaterale, crora legea le recunoate, excepional, eficacitatea juridic; c)
unele acte normative din care izvorsc direct obligaiile civile. 2. Sunt izvoare involuntare,
toate celelalte fapte, evenimente sau ntmplri care dau natere unor raporturi juridice
de obligaie n virtutea legii, independent de voina prilor i chiar mpotriva voinei lor i
anume: a) evenimentele, care intervin independent de voina i activitatea oamenilor,
cum sunt: naterea, moartea, scurgerea timpului, calamitile naturale etc.; b) aciunile
omeneti care constituie fapte juridice licite (gestiunea de afaceri, mbogirea far just
cauz etc.); c) aciunile omeneti care constituie fapte ilicite svrite cu intenie
(delicte) sau din culp (cvasi-delicte) i care, atunci cnd provoac altuia un prejudiciu,
dau natere obligaiei de despgubire.

Clasificarea contractelor.
Dup coninutul lor, Codul civil mparte contractele n: sinalagmatice i unilaterale.
a)

Contractele sinalagmatice. Art. 1171 C. civ. prevede: Contractul este sinalagmatic

atunci cnd obligaiile nscute din acesta sunt reciproce i interdependente. n caz
contrar, contractul este unilateral chiar dac executarea lui presupune obligaii n sarcina
ambelor pri. Rezult c specificul contractului sinalagmatic const n caracterul reciproc
i interdependent al obligaiilor prtilor, nseamn c fiecare parte are concomitent, att
calitatea de creditor, ct i calitatea de debitor, fa de cealalt parte. Sau, se mai poate
spune: obligaia ce revine uneia dintre pri i are cauza juridic n obligaia reciproc a
celeilalte pri, astfel nct ele nu pot exista una fr cealalt, fiind interdependente.
Ideea de cauz, care explic interdependena obligaiilor n contractele sinalagmatice,
trebuie neleas n sens bivalent, ca o manifestare a ideii de scop n momentul ncheierii
contractului, ct i pe durata existenei i executrii contractului.Prototipul
contractelor sinalagmatice este contractul de vnzare. Vnztorul se oblig s transfere
dreptul de proprietate i s predea bunul vndut, iar cumprtorul se oblig reciproc s
plteasc preul. De asemenea, n cazul contractului de nchiriere, locatorul se oblig s
procure locatarului folosina temporar i panic a unui bun, iar locatarul se oblig s-l
foloseasc la fel ca un bun printe de familie i s achite chiria stabilit. Toate contractele
oneroase fac parte din categoria celor sinalagmatice.
b)

Contractele unilaterale. Din acelai text legal art. 1171 C. civ., se deduce i

definiia contractelor unilaterale. Acestea sunt toate acele contracte care nu sunt
sinalagmatice adic acele contracte n care o parte sau mai multe pri se oblig fa
de cealalt (sau celelalte pri) adic unilateral, far ca acesta sau acestea din urm s
se oblige fa de primele la vreo contraprestaie. Cu alte cuvinte, sunt acele contracte
care dau natere la obligaii numai n sarcina uneia dintre pri i sunt caracterizate de
lipsa interdependenei i reciprocitii. O parte este numai creditor, iar cealalt numai
debitor. Fac parte din aceast categorie: donaia, comodatul, mandatul, depozitul,

fideiusiunea etc. De pild, n contractul de donaie, donatorul este numai debitor i

donatarul este numai creditor.

Clasificarea contractelor dup scop, avnd n vedere criteriul scopului urmrit de pri la
ncheierea lor, contractele se clasific n: contracte cu titlu oneros i contracte cu titlu
gratuit (sau de binefacere).
a)

Contractele cu titlu oneros. Art. 1172 alin. (1) noul cod civil prevede: Contractul

prin care fiecare parte urmrete s i procure un avantaj, n schimbul obligaiilor

asumate este cu titlu oneros. Fac parte din aceast categorie: vnzarea, locaiunea,
schimbul, antrepriza, contractul de asigurare, contractul de rent viager etc. Contractele
cu titlu oneros sunt de dou feluri: comutative i aleatorii:
1. Contractul comutativ. Art. 1173 alin. (1) noul Cod Civil prevede c Este comutativ
contractul n care, la momentul ncheierii sale, existena drepturilor i obligaiilor
prilor este cert, iar ntinderea acestora este determinat sau determinabil.
Aadar, contractul comutativ se caracterizeaz prin faptul c prestaiile reciproce
la care se oblig prile contractante sunt relativ echivalente.
2. Contractul aleatoriu. Art. 1173 alin. (2) noul Cod Civil prevede: Este aleatoriu
contractul care, prin natura lui sau prin voina prilor, ofer cel puin uneia dintre
pri ansa unui ctig i o expune totodat la riscul unei pierderi, ce depind de
un eveniment viitor i incert. Cu alte cuvinte, contractul este aleatoriu n cazul
n care existena sau ntinderea prestaiilor prilor sau numai a uneia dintre ele
depinde de un eveniment incert3. Avantajele pe care le vor obine nu sunt
cunoscute deoarece prile s-au obligat, una fa de cealalt, n funcie de un
eveniment viitor i nesigur n ce privete realizarea sa sau cel puin momentul
realizrii sale.
b)

Contractele de binefacere sau cu titlu gratuit. Art. 1172 alin. (2) noul Cod Civil

prevede: Contractul prin care una dintre pri urmrete s procure celeilalte pri un
beneficiu, far a obine n schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit. Aadar, una dintre
pri se oblig s procure celeilalte un folos patrimonial far a primi ceva n schimb. Fac
parte din aceast categorie: donaia, depozitul, mandatul, comodatul, fideiusiunea etc.
Aceste contracte se divid n: liberaliti i contracte de servicii gratuite sau contracte
dezinteresate.
1. liberalitile sunt acele contracte cu titlu gratuit prin care una dintre pri
transmite un drept din patrimoniul su n patrimoniul celeilalte pri far a primi
un echivalent. Una din pri se nsrcete, iar cealalt se mbogete. Obiectul
unui astfel de contract este prestaia de a da. Prin liberaliti nelegem, n
principal, contractele de donaie.
2. contractele de servicii gratuite sau contractele dezinteresate sunt acele contracte
prin care o parte se oblig s fac un serviciu far a se nsrci pe sine i nici n
scopul mbogirii celeilalte pri: comodatul, mandatul gratuit, depozitul gratuit,
mprumutul gratuit.

Interpretarea contractului

Efectul imediat al oricarui contract este acela de a da nastere unor drepturi si obligatii. In
acest sens se vorbeste de puterea obligatorie a contractului.

Reguli comune de interpretare a contractului. Interpretarea

contractului. Interpretarea contractului este operatia prin care se determina intelesul
exact a calauzelor contractului, prin cercetarea manifestarii de vointa a partilor in stransa
corelatie cu vointa lor interna.
Interpretarea contractului apare, adeseori, in stransa legatura cu operatia de calficare
juridica a contractului. Desi, teoretic, operatia de interpretare a contractului poate fi
sperata de operatia de calificare juridica a acestuia, in practica, data fiind stransa
legatura dintre ele, cele doua operatii ajung adesea sa se confunde. Calificarea juridica a
contractului apare ca un prim rezultat al interpretarii.

a)

Constatarea existentei contractului. Daca vointa partilor este clar exprimata,

problema interpretarii nu se pune. Interpretarea este absolut necesara atunci cand exista
discrepanta intre vointa reala si vointa declarata a partilor, cand clauzele sunt echivoce,
confuze sau contradictorii ori cand contractul este incomplet. Cu toate acestea, inainte ca
judecatorul sa treaca la interpretarea contractului, este necesar sa se constate existenta
acelui contract. Dovada existentei revine partilor contractante. In lipsa
contractului, operatiunea interpretarii este lipsita de obiect.
b)

Calificarea contractului. Urmatoarea chestiune o reprezinta calificarea

contractului. Aceasta are o importanta deosebita deoarece, incadrarea contractului intr-o

anumita categorie, determina un anumit regim juridic, prin care se deosebeste de alt
contract din alta categorie.
c)

Reguli comune de interpretare. De multe ori calificarea contractului este

insuficienta. Neclaritatea si echivocul clauzelor persista. Art 1266-1260 Cod Civil, instituie
reguli comune de interpretare.
1. Reguli de stabilire a vointei reale a partilor contractante. Art 1266 alin. (1)
Contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta partilor, iar nu dupa sensul
literal al termenilor. Interpretarea contractului presupune stabilirea vointei reale
a partilor, chiar daca cuvintele in care a fost exprimata sunt nepotrivite.
2. Reguli de interpretare a clauzelor indoielnicie. Referitor la aceste reguli, avem
aici : cand o clauza este primitoare de doua intelesuri aceasta se va interpreta in
sensul in care se potrivieste cel mai bine cu natura si obiectul contractului.
Apoi, clauzele se interpreteaza in sensul in care pot produce efecte, iar nu in

acela in care nu ar produce niciunul.Prezumtia de la care se porneste aici este ca,

daca o clauza a fost inserata in contract, este de presupus ca partile au dorit ca
aceasta sa produca un efect juridic. Urmatoarea regula este ca oricat de generali
ar fi termenii contractului, acesta nu cuprinde totusi decat lucrul asupra caruia
partile si-au propus a contracta, oricat de generali ar fi termenii folositi.
3. Reguli subsidiare de interpretare. Daca dupa aplicarea regulilor de interpretare,
contractul ramane neclar, atunci el va fi interpretat in favoarea celui care se
obliga in dubio pro reo. A doua regula este ca interpretarea stipulatiilor inscrise
in contractele de adeziune sa se interpreteze impotriva celui care le-a propus.

Principiul fortei obligatorii a contractului

Principiul fortei obligatorii a contractului este consacrat intr-o formulare expresiva de art
1270 alin (1) Cod Civil care prevede Contractul valabil incheiat are putere de lege intre
partile contractante. Cu alte cuvinte, contractul este legea partiolor, fiind tinute sa-l
respecte intocmai, potrivit adagiului latin pacta sunt servanda.
In ce consta principiul fortei obligatorii al contractului pentru partile
contractante? Principiul fortei obligatorii a contractului are rolul primar de a explica si
ordina raportul juridic nascut intre parti ca urmare a incheierii contractului, pentru ca
apoi sa se poata impune ca realitate obiectiva tertilor, prin intermediul opozabilitatii
efectelor contractului. De aceea, urmand ordinea reglementarii in aceasta materie,
trebuie sa retinem ca si consecinte imediate ale fortei obligatorii intre parti :

a)

Partile contractante sunt tinute sa execute intocmai, una fata de cealalta obligatiile

la care s-au indatorat, deoarece contractul valabil incheiat intre parti, are putere de lege
intre partile contractante;
b)

A doua consecinta a fortei obligatorii este regula conform careia contractul se

modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de lege art
1270 alin (2) Cod Civil, de unde regula simetriei in contracte, care implica intre altele,
irevocabilitatea unilaterla a contractelor, precum si revocabilitatea acestora prin
consimtamant mutual
c)

Obligatiile contractuale trebuie sa fie executate intotdeauna cu buna-credinta. Desi

noua reglementare nu mai retine regula executarii cu buna-credinta, includerea

executarii cu buna-credinta in continutul obligational al contractului isi are temeiul in art
15. Cod Civil care instituie buna-credinta ca fiind o obligatie implicita.

Principala semnificatie a principiului fortei obligatorii a contractului este aceea ca partile

sunt obligate sa execute intocmai prestatiile la care s-au obligat prin contract. Executarea
trebuie sa aiba loc la termenele si in conditiile stablite. Creditorul are dreptul sa utilizeze

toate mijloacele juridice oferite de lege pentru a obtine executarea in natura a prestatiilor
ce I se datoreaza de catre debitor. Cand executarea in natura este nerealizabila, obligatia
debitorului se transforma in duane-interese, angajandu-se raspunderea lui contractuala.
Pentru a vorbi de de o incalcare a principiului fortei obligatorii a contractului este necesar
sa avem de a face cu o neexecutare ilicita sau, fara justificare. Este vorba de toate
formele de neexecutare care atrag raspunderea contractuala si celelalte remedii pentru
neexecutare. O astfel de neexecutare, trebuie distinsa de neexecutarea licita care
presupune o neexecutare a obligatiilor contractuale asumate, pe un temei. Este vorba de
situatia cand debitorul nu mai este obligat la executarea obligatiilor cand intervine
exceptia de neexecutare a contractului sau cand I se acorda un termen de gratie, sau
cand apare imposibilitatea fortuita de executare a contractului.

Referitor la irevocabilitatea contractului prin vointa uneia din partile

contractante, art 1270 alin (2) prevede Contractul se modifica sau inceteaza numai
prin acordul partilor ori din cauze autorizate de lege. Prin acest text legal se consacra
regula simetriei in contracte, ceea ce inseamna ca orice contract, fiind rezultatul acordului
de vointe al partilor, mutuus consensus, el poate fi desfacut sau revocat, tot prin acordul
partilor, mutuus dissensus. Regula este valabila si in privinta modificarii contractului, nicio
parte nu poate modifica unilateral continutul contractului.

Cu toate acestea, exista situatii cand contractul poate fi revocat pe cale unilaterala
denuntarea uniltarala. Art 1276,denuntarea unilaterala, instituie cateva reguli:

a)

In cazul in care partile au inserat in contract o clauza cu privire la posibilitatea

revocarii unilterale a contractului

b)

In ceea ce priveste contractele cu executare dintr-o data daca dreptul de a

denunta contractul este recunoscut uneia dintre parti, aceasta poate fi exercitat atat timp
cat executarea nu a inceput. De indata ce executarea a inceput, revocarea nu mai este
posibila chiar si atunci cand s-a stipulat in contract.
c)

In contractele cu executare succesiva daca denuntarea este prevazuta in contract,

aceasta poate opera cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz chiar si dupa
inceperea executarii, insa denuntarea nu are efecte cu privire la prestatiile deja executate
sau care se afla in curs de executare.
d)

In contracte se mai poate insera si o contraprestatie in cazul denuntarii unilaterale.

Astfel, intai se va executa contraprestatia si apoi denuntarea unilaterala.

Rezilierea fortata a contractelor. Exista situatii cand rezilierea contractelor este

fortata, chiar impotriva vointei partilor. Este cazul contractelor intuitu personae care se
incheie avand ca motiv determinant identitatea sau calitatile speciale ale celeilalte parti.
Daca partea decedeaza sau devine incapabila contractul in cauza inceteaza fortat,
neputand fi continuat de mostenitatori.
Principiul relativitatii efectelor contractului si exceptiile de la acest principiu

Putem spune ca principiul relativitatii efectelor actului juridic civil este acea regula
potrivit cu care acest act produce efecte numai fata de autorii ori autorul actului, fara a
putea sa profite sau sa dauneze altor persoane. Intr-o alta exprimare, principiul
relativitatii inseamna ca drepturile subiective civile si obligatiile corelative, nascute dintrun act juridic civil, apartin partilor, respectiv : autorilor actului daca acesta este bilaterala
si autorului actului daca acesta este unilateral. Ideea infatisata pare simpla : forta
obligatorie a raporturilor obligationale generate de un contract nu poate exista decat
intre contractanti. Prin urmare, persoanele straine de contract nu pot fi obligat la plata
creantelor generate de un contract ce le este indiferent, dupa cum aceste creante nu pot
fi executate in profitul celor straini de contract.

Principiul relativitii efectelor actului juridic civil este regula de drept potrivit creia actul
juridic civil produce efecte numai fa de autorul sau autorii si, fr s poat profita ori
duna altor persoane. Acest principiu este consacrat i de art. 1280 Cod civil, potrivit
cruia conveniile au efect doar ntre prile contractante, dar i are originea n dreptul
roman:res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest (un act ncheiat
ntre anumite persoane nu avantajeaz, dar nici nu dezavantajeaz pe altcineva.) Altfel
spus, principiul relativitii nseamn c actul juridic civil bilateral d natere la drepturi i
obligaii doar pentru prile lui, iar actul unilateral l oblig numai pe autorul su.

Justificarea principiului se regsete n dou idei de baz:

1. natura voliional a actului juridic ce impune ca nimeni nu poate deveni debitor
sau creditor fr voia sa;
2. soluia contrar acestui principiu ar aduce atingere libertii persoanei.

Opozabilitatea fa de teri a actului juridic. Un act juridic nu poate genera, n

principiu, drepturi subiective i obligaii pentru un ter, n schimb drepturile i obligaiile
prilor din acel act juridic trebuie respectate i de ctre teri.
Opozabilitatea actului juridic fa de teri nseamn dreptul prii de a invoca acel act
juridic mpotriva terului care ar ridica pretenii n legtur cu un drept subiectiv, dobndit
de parte prin actul juridic respectiv.

Noiunea de parte. Parte este persoana care ncheie actul juridic, personal sau prin
reprezentare, i fa de care se produc efectele actului respectiv. Altfel spus, prile
reprezint acea categorie de persoane fa de care actul juridic civil i produce efectele
n temeiul principiului relativitii. Termenul parte desemneaz att pe una dintre prile
actului juridic civil bilateral sau multilateral, ct i pe autorul actului juridic civil unilateral.
Iar, n raport de natura actului juridic ncheiat, prile poart denumiri diferite (autor al
ofertei sau al acceptrii ofertei, vnztor, cumprtor, coprta, testator etc.). Ex.: n
contractul de vnzare-cumparare ncheiat de X cu Y, fiecare este parte a contractuluivnztor/cumprtor, dar i autor al ofertei/acceptant al acesteia.
Dpdv. juridic, parte este att persoana care ncheie direct i personal un anumit act
juridic civil, ct i cea care ncheie actul prin intermediul unui reprezentant legal sau
convenional.
Partea actului juridic civil poate semnifica mai multe persoane fizice sau juridice care
promoveaz ori au un interes sau o poziie comun.
In concluzie, prile reprezint acea categorie de persoane fa de care actul juridic civil
i produce efectele n virtutea principiului relativitii.
Noiunea de ter. Terii (penitus extranei) sunt persoanele strine de un act juridic civil,
deci care n-au participat nici direct i nici prin reprezentare la ncheierea acestuia.

Avnzii-cauz: definiie i clasificare. Avnd-cauz sau succesor in drepturi este

persoana care, din cauza legturii ei juridice cu prile actului juridic, suport sau profit
de efectele acestuia, dei nu a participat la ncheierea lui. Exist trei categorii de avnzicauz: succesorii universali i cu titlu universal (1), succesorii cu titlu particular
(2) i creditorii chirografari (3).
Succesor universal este acea persoan care dobndete un patrimoniu (o universalitate);
ex: unicul motenitor legal, legatarul universal, persoana juridic ce dobndete un
patrimoniu prin efectul comasrii (fuziune sau absorbie) sau al transformrii.
Succesorul cu titlu universal este persoana care dobndete o fraciune dintr-un
patrimoniu. Ex: motenitorii legali, legatarul sau legatarii care au dobndit o cot-parte
din motenire, persoana juridic care dobndete o parte din patrimoniul persoanei
juridice total sau parial divizate.

Succesor cu titlu particular este persoana care dobndete un drept subiectiv, privit
individual (ut singuli). Ex.: cumprtorul unui bun, donatarul, cesionarul, legatarul cu
titlu particular etc.
Succesorii universali i cei cu titlu universal formeaz o singur categorie de avnzi-cauz
pentru c ntre ei exist doar o deosebire cantitativ, nu i calitativ. Ei sunt continuatori
ai personalitii autorului lor pentru c dobndesc un ntreg sau o fraciune din
patrimoniu.
Calitatea succesorilor universali i cu titlu universal de a fi avnzi-cauz const n aceea
c actul juridic ncheiat de autorul lor produce efectele i fa de ei. Astfel, aceti
succesori preiau parial sau total drepturile subiective i obligaiile autorului lor (cel de la
care au dobndit patrimoniul sau o fraciune din acesta), cu excepia drepturilor i
obligaiilor strns legate de persoana autorului, precum i cele declarate de pri ca
netransmisibile.
Legea prevede i cazuri n care poate nceta calitatea de avnzi-cauz a succesorilor
universali sau cu titlu universal fa de anumite acte juridice ncheiate de autorul lor. Ex:
cazul motenitorilor legali rezervatari n privina actelor juridice ale autorului lor care
ncalc rezerva succesoral.
Calitatea de avnd-cauz a succesorului cu titlu particular se apreciaz doar n raport cu
actele juridice anterioare ale autorului, referitoare la acelai drept sau bun, ncheiate cu
alte persoane (fa de aceste acte juridice, succesorul cu titlu particular poate s fie
avnd-cauz sau ter). Deci, calitatea de avnd-cauz a succesorului cu titlu particular nu
se apreciaz n raport de actul juridic prin care el a dobndit un drept subiectiv (caz n
care are calitate de parte) i nici n raport de alte acte juridice ncheiate de autorul su cu
alte persoane, acte care n-au legtur cu dreptul subiectiv respectiv (f de care are
poziia poziia de ter).
Dobnditorul unui drept are calitatea de avnd-cauz, putnd exercita drepturile i fiind
inut s execute obligaiile autorului su care decurg din actul juridic respectiv, doar cu
ndeplinirea cumulativ a urmtoarelor cerine:

a)

drepturile i obligaiile s aib o strns legtur cu dreptul subiectiv dobndit;

b)

actul juridic s fie ncheiat anterior de autorul lui cu alte persoane i s se refere la

acelai drept sau bun;

c)

s fi fost respectate formalitile de publicitate cerute de lege pentru acel act juridic

sau nscrisul ce constat actul juridic respectiv s aib dat cert (adic, actul juridic fa
de care urmeaz a se stabili calitatea de avnd-cauz sau de ter a succesorului cu titlu
particular s ndeplineasc cerinele formei pentru opozabilitate fa de teri).

Totui, dobnditorul ulterior nu poate invoca lipsa nscrierii dreptului real imobiliar n
cartea funciar, dac avea cunotin de aceasta. n acest caz, dobnditorul prin act
juridic cu titlu oneros este de rea-credin. De asemenea, acest aspect nu poate fi
invocat nici de dobnditorul prin act juridic cu titlu gratuit, indiferent dac este de bun
sau rea-credin (potrivit art. 28 din Legea nr. 7/1996, dobnditorul anterior poate cere
instanei judectoreti s acorde nscrierii sale rang preferenial fa de cea efectuat la
cererea unui ter ce a dobndit ulterior imobilul cu titlu gratuit sau care a fost de reacredin la data ncheierii actului).
Cnd una dintre cele trei cerine este nendeplinit, dobnditorul cu titlu particular va
avea calitate de ter. Ex:. cnd dup ncheierea contractului de nchiriere, proprietarul
(locatorul) vinde imobilul n cauz unui ter. Contractul de locaiune, dac are dat cert
anterioar celui de vnzare-cumprare, i va produce efectele i fa de cumprtor,
exceptnd situaia n care contractul de nchiriere cuprinde o clauz expres de reziliere
n cazul vnzrii. ns, cumprtorul nu mai este obligat s respecte locaiunea
consimit de vnztor dac la data cnd contractul de vnzare-cumprare a dobndit
dat cert sau, mai exact, au fost ndeplinite formalitile de publicitate imobiliar
(devenind astfel opozabil terilor, deci i locatarului), contractul de locaiune ncheiat
anterior nu avea dat cert. n aceleai condiii, contractul de locaiune i va produce
efectele i fa de ali dobnditori cu titlu particular ai bunului ce i formeaz obiectul (ex:
n cazul nstrinrii bunului printr-un contract de donaie, de ntreinere, schimb etc.),
precum i fa de cel cruia locatorul i constituie un dezmembrmnt al dreptului de
proprietate asupra bunului respectiv (ex.: convenia de constituire a unui drept de
uzufruct sau a unui drept de superficie).
Pentru un exemplu mai concret, putem presupune c proprietarul X i nchiriaz
chiriaului Y o cas, ncheind un contract de nchiriere n form autentic sau sub forma
unui nscris sub semntur privat cu dat cert, fr a introduce o clauz privitoare la
soarta contractului de nchiriere n cazul n care X ar vinde casa. Dup ncheirea acestui
act, proprietarul X vinde ns casa respectiv terului Z (succesor cu titlu particular). n
acest caz, Z va fi obligat s respecte obligaiile asumate de X prin contractul de nchiriere
ncheiat cu Y, cu toate c Z nu a participat la ncheierea contractului de nchiriere. Prin
urmare, Z are calitatea de avnd-cauz fa de contractul de nchiriere ncheiat ntre- X i
Y, pentru c efectele acestui contract se produc i fa de el, dei nu a participat la
ncheierea lui. Suntem.n prezena aa-numitelor obligaii scriptae in rem. Tot calitate de
avnd-cauz are succesorul cu titlu particular i n privina obligaiilor propter rem.
Producerea efectelor unui act juridic i fa de succesorii universali sau cu titlu universal
ai prilor, precum i, n condiiile artate, fa de succesorul cu titlu particular este
justificat i de principiul potrivit cruia un drept se transmite aa cum apare el n

patrimoniul transmitorului, acesta din urm neputnd ceda mai multe drepturi dect
are.
Creditorii chirografari sunt aceia care au doar un drept de gaj general asupra bunurilor
prezente i viitoare ale debitorului lor. Astfel, ei nu dein o garanie real care s le
asigure realizarea creanei pe care o au contra debitorului lor (gaj, ipotec, privilegiu).

Exceptiile de la principiul relativitatii

Notiunea de exceptie de la relativitatea efectelor contractului sunt acele situatii juridice in

care efectele contractului se produc fata de alte persoane care nu au calitatea de parti
contractante sau de succesori in drepturi ai partilor. Cu alte cuvinte, si mai precis
formulat, suntem in prezenta unor exceptii de acest fel numai atunci cand un contract da
nastere la drepturi sau la obligatii in favoarea si respectiv in sarcina altor persoane decat
partile contractante si succesorii in drepturi ai acestora. In literatura de specialitate se
sustine ca exceptiile de la principiul relativitatii efectelor contractului sunt de doua feluri :
aparente si reale. Exemplul clasic de exceptie aparenta de la principiul relativitatii
efectelor contractului este promisiunea pentru altul. Alaturi de aceasta, se vorbeste
uneori si de reprezentare. Din categoria exceptiilor reale se considera a face
parte : contractul colectiv de munca, actiunile directe si stipulatia pentru altul.
Reprezentarea. Prin reprezentare se intelege tehnica juridica prin care o persoana
numita reprezentant, incheie un act juridic, in numele si pe seama unei alte persoane
numita reprezentat.Efectele eventualului contract incheiat intre reprezentant si tert, se
vor produce direct intre reprezentat si tert (art.1296 Cod Civil). Cu alte cuvinte, efectele
fortei obligatorii ale contractului se vor produce intre tert si reprezentat, iar
reprezentantul va avea simpla calitate de participant la incheierea contractului. Referitor
laefectele reprezentarii, se creeaza un raport juridic direct intre reprezentat si tert, efecte
care sunt legate de cunoasterea efectiva de catre tert a puterilor conferite
reprezentantului si a calitatii sale. Reprezentantul trebuie sa arate tertului pentru cine
intelege sa incheie contractul. In cazul in care nu o face, iar tertul nu cunoaste pe o alta
cale calitatea de reprezentant a celui cu care contracteaza, reprezentantul ramane obligat
in mod direct fata de tert. Tertul are dreptul de a cere reprezentantului dovada
reprezentarii printr-un inscris. In cazul in care reprezentantul actioneaza in lipsa puterii
de reprezentare sau cu depasirea acesteia, contractul incheiat cu tertul nu produce niciun
efect pentru reprezentat, iar reprezentantul se va obliga in nume propriu fata de tert.
Reprezentarea inceteaza prin renuntarea de catre reprezentant la imputernicire sau prin
revocarea puterii de reprezentare.
Acordurile colective. Este vorba de anumite conventii a caror caracterisitca principala
este aceea ca cel putin una dintre partile implicate in contract angajeaza prin

consimtamantul exprimat la incheierea contractului o colectivitate. Asemenea contracte

colective sunt regasibile in diverse materii ale dreptului dar mai cu seama in cadrul
procedurii falimentului si al raporturilor de munca.

Actiunile directe. Prin actiuni directe intelegem dreptul unor persoane de a actiona, in
anumite cazuri expres si limitativ prevazute de lege, impotriva uneia dintre partile unui
contract, cu care nu au nicio legatura, invocand acel contract in favoarea lor, contracat
fata de care au calitatea de terti. Este vorba de un mecanism juridic in care sunt
implicate trei persoane : creditorul (care este beneficiarul actiunii directe), debitorul
sau imediat (fata de care este legat printr-un raport contractual), si debitorul
debitorului imediat (care se afla intr-un raport contractual cu debitorul imediat,
dar care nu se afla intr-un asemenea raport cu creditorul).

Promisiunea faptei altuia. Promisiunea faptei altuia reprezinta o exceptie aparenta de

la relativitatea efectelor contractului prin care o persoana se obliga fata de creditor sa
determine un tert sa incheie sau sa ratifice un contract, respectiv si eventual sa il
execute. Aceasta exceptie aparenta beneficiaza de o reglementare distincta (art 1283).

Stipulatia pentru altul. Este o exceptie reala de la relativitatea efectelor contractului si

reprezinta contractul in folosul unei terte persoane adica figura contractuala prin care o
persoana se obliga fata de alta sa execute o prestatie in favoarea unui tert. Dreptul
tertului, asa cum vom vedea, se naste direct si nemijlocit din contractul incheiat intre
cele doua parti.

Opozabilitatea contractului fata de terti

Distinctie intre relativitatea efectelor contractului si opozabilitatea lui fata de

terti. Principiul relativitatii efectelor contractului inseamna ca un contract poate da
nastere la drepturi si obligatii numai in favoarea si, respectiv, sarcina partilor
contractante, precum si a persoanelor devenit parti ulterior incheierii contractului sau
asimiliate partilor, ca efect al legii sau al unei alte circumstante. Contractul si situatiile
juridice la care da nastere sunt realitati sociale care intr-o ordine de drept, impun tuturor
o atitudine de respect. Cu alte cuvinte, toti sunt obligati sa le respecte. In acest sens,
afirma ca un contract este opozabil tuturor, inclusiv tertilor. Tertii au obligatia generala de

a respecta situatia juridica nascuta din contract, chiar daca pentru ei, aceasta realitate se
prezinta ca un fapt juridic. Este vorba de caracterul de utilitate sociala pe care il prezinta
opozabilitatea. Opozabilitatea reprezinta expresia complementara a relativitatii efectelor
contractului. Dupa cum, la fel de bine, se poate sustine ca opozabilitatea efectelor
contractului nu este decat expresia fata de terti a principiului fortei obligatorii a acestuia.
Reglementarea principiului opozabilitatii. Art. 1281 Cod Civil Contractul este
opozabil tertilor, care nu pot aduce atingere drepturilor si obligatiilor nascute din contract.
Tertii se pot prevala de efectele contractului, insa fara a avea dreptul de a cere
executarea lui, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Suportul fundamental al
principiului opozabilitatii il constituie o anumita forma de cunoastere care atrage anumite
consecinte juridice. Astfel, avem de-a face cu o opozabilitate imediata, neorganizata de
lege, si opozabilitate mediata realizata prin intermediul unui sistem de publicitate
organizat de lege. Intalnim aici regulile in materie de carte funciara sau arhiva
electronica. In esenta, este de retinut ca, de regula, maniera absoluta in care
opozabilitatea se realizeaza este probarea cunoasterii de catre tert a situatiei juridice
rezultate din contract, indiferent ca avem de a face cu un sistem de publicitate organizat
legal sau nu.

Simulatia
Simulatia (art 1289 Cod Civil) este o operatiune complexa care, din punct de
vedere tehnic reprezinta o exceptie de la principiul opozabilitatii efectelor obligatorii ale
contractului. Dintr-o alta perspectiva (cea a partilor), efectele acestei operatiuni sunt
guvernate de principiul fortei obligatorii a contracului. In sfarsit, din perspectiva tertilor,
simulatia produce efecte care urmeaza relativitatii efectelor contractului, dar nu si pe cele
ale opozabilitatii acestora. Practic, prin simulatie, partile ascund fata de terti continutul
adevaratei relatii juridice care exista intre ele. De aceea, unii autori au calificat-o plastic,
ca o dedublare de contracte. Retinem astfel ca simulatia reprezinta o operatiune
juridica realizata prin disimularea vointei reale a partilor, constand in incheierea si
existenta simultana, a doua intelegeri sau conventii: una aparenta sau publica, prin care
se creeaza o situatie juridica aparenta, contrarar realitatii si alta secreta, care da nastere
situatiei juridice reale dintre parti, anihiland sau modificand efectele produse in aparenta
in temeiul contractului public. Contractul secret exprima vointa reala a partilor si
stabilieste adevarata situatie juridica nascuta intre ele; el se mai numeste si contrainscris. Actul aparent poate si el sa produca anumite efecte in subsidiar, numai in masura
in care partile au prevazut aceasta in contractul secret.
Domeniul simulatiei. Cu precadere in sfera dreptului privat. Sfera sa predilecta de
actiune este insa cea a actelor de instrainare- vanzarile fictive sau donatiile deghizate
sunt modelele cele mai frecvente utilizate in practica, alaturi de disimularea partiala a
unui element contractual (simularea pretului contractual).

Conditiile simulatiei. Presupune indeplinirea unor conditii : existenta actului secret;

existenta actului public si existenta acordului simulatoriu.

Existenta actului secret. Conditia prespune ca actul real sau contra-inscrisul sa fie
incheiat astfel incat existenta si cuprinsul sau sa fie necunoscute tertilor. Aprecierea
caracterului secret al contra-inscrisului este o chestiune de fapt. Contra-inscrisul este
lipsit de caracter secret in cazul cand a fost supus publicitatii sau a fost adus la
cunostinta tertilor prin : transcrierea actului, intabulare, inscrierea in arhiva electronica.
Cu privire la conditiile de validitate ale actului secret, amintim aici conditiile de fond si
anume consimtamant, capacitatatea, obiectul si cauza. Referitor la formanu este necesar
ca actul secret sa fie incheiat in forma ceruta de lege pentru validitatea operatiunii
juridice pe care o intruchipeaza. Dedus din interpretarea per a contrario a art 1289 alin
(2) contractul secret nu produce efecte nici intre parti daca nu indeplineste conditiile
fond cerute de lege pentru incheierea sa valabila. Actul public trebuie insa sa
indeplineasca atat conditiile fond cat si de forma.

Existenta actului public. Actul public este actul care se incheie astfel incat sa produca
o aparenta juridica. Este actul aduc la cunostinta tertilor in intentia de a ascunde
acestora adevarata realitate juridica din actul secret. De aceea, se spune in doctrina ca
actul public trebuie sa fie ostensibil adica sa permita teritlor sa afle cuprinsul acestuia.

Existenta acordului simulatoriu. Ideea de acord simulatoriu sugereaza o reprezentare

comuna a partilor, anterior incheierii actului public si a actului secret, reprezentare
comuna in care partile sa orchestreze intreaga operatiune a simulatiei, adica sa
imagineze toate manoperele prin care se va disimula adevarata relatie dintre ele fata de
terti.

Formele simulatiei. In functie de scopul concret al actului aparent si de relatia in care

acesta se gaseste cu actul secret, simulatia se poate realiza prin trei procedee si anume :
prin fictivitate, prin deghizare (totala sau partiala) si prin interpunere de persoane.
Principala clasificare utilizata de doctrina este cea care distinge intre simulatia absoluta si
cea relativa. Cea absoluta apare in cazul in care partile stabilesc ca intre ele sa nu existe
in realitate niciun act (este vorba de fictivitate, singurul caz de simulatie absoluta).
Este relativa atunci cand sunt simulate doar unul sau mai multe elemente ale contractului
public : obiectul, cauza, pratile reale. Se considera ca cea relativa se subclasifica
in simulatie obiectiva(sunt disimulate elemente obiective precum natura contractului sau
cauza deghizarea) si simulatie subiectiva (sunt disimulate elemente subiective, adica
partile interpunere de persoane).

Interpunerea de persoane. Este un caz de simulatie relativa si subiectiva care a

generat discutii complexe in literatura de specialitate. In cazul simulatiei prin interpunere
de persoane, persoanele care inchei actul aparent prevad, intr-o intelegere secreta,
faptul ca una dintre ele nu are calitatea de parte contractanta si stabilesc cine este
adevaratul contractant. Asadar, partile actului aparent urmaresc, in mod constient ca
efectele sa se produca fata de o alta persoana ceria I se asigura anonimantul. Asa este,
de exemplu, contractul de donatie in care donatar apare o persoana interpusa pentru
faptul ca, datorita unei incapacitati legale, adevaratul donatar nu poate primi, pe fata,
donatia direct de la donator.

Efectele specifice contractelor sinalgmatice exceptia de neexecutare,

rezolutiunea si rezilierea contractelor, riscul contractului.

In principiu, prestatiile promise reciproc de partile contractante trebuie sa fie

executate simultan: cumparatorul este obligat sa plateasca pretul in momentul cand I se
preda bunul. In caz contrar, adica in cazul in care o parte nu isi indeplineste obligatia
asumata in contract, o parte are dreptul sa refuze executarea obligatiilor sale pana in
momentul in care cealalta parte isi executa propriile obligatii. Aceasta posibilitate se
numesteexceptie de neexecutare a contractului. Isi are origininea partial si este strans
legata de principiul pacta sunt servanda.

Conditiile exceptiei de neexecutare a contractului.Pentru a se putea invoca

aceasta exceptie, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii :

a)

Referitor la natura obligatiilor neexecutate: obligatiile reciproce ale partilor trebuie

sa isi aiba temeiul in acelasi contract sinalagmatic. Nu este suficient ca doua persoane sa
fie in acelasi timp creditor si debitor, una fata de cealalta. Aceasta situatie trebuie sa
rezulte din aceeasi relatie juridica. Astfel, cumparatorul nu poate refuza sa plateasca
pretul pe motiv ca vanzatorul ii datoreaza o suma de bani pe care i-a imprumutat-o. In
schimb vanzatorul poate refuza sa predea bunul pana la plata integrala a pretului.
b)

Conditile neexecutarii. Pentru invocarea acestie exceptii trebuie sa existe o

neexecutare a obligatiilor, chiar partiala dar suficient de important, din partea celuilalt
contractant. Cauza neexecutarii nu intereseaza. Daca insa neexecutarea este din cauza
fortei majore, atunci vom fi in prezenta incetarii contractului pentru imposibilitatea
fortuita de executare. Neexecutarea trebuie sa fie suficient de importanta altfel nu se
poate invoca exceptia neexecutarii pentru neexecutari de mica insemnatate.
c)

Obligatiile reciproce trebuie sa fie ambele exigibile.

d)

Neexecutarea sa nu se datoreze faptei celui care invoca exceptia de neexecutare.

e)

Raportul contractual prin natura sa trebuie sa presupuna regula executarii

simultane a obligatiilor celor doua parti.

Efectele exceptiei de neexecutare. Exceptia de neexecutaresuspenda executarea

prestatiei celui care o invoca, asemantor cu situatia cand el ar fi beneficiat de un termen.
Deci, contractul ramane temporar, adica provizoriu neexecutat, dar continua sa existe, iar
partile nu pot fi considerate liberate de obligatiile lor. Cu alte cuvinte efectul exceptiei de
neexecutare consta in suspendarea fortei obligatorii a contractului. Partea care invoca
exceptia nu poate fi urmarita silit in justitie pentru executarea obligatiilor sale.

Rezolutiunea. Rezolutiunea reprezinta, desi nu este definita ca atare, o cauza de

desfiintare a contractului si o cauza de incetare a contractului. Intrucat nu poate fi
asociata decat cu executarea, rezolutiunea reprezinta o cauza de incetare a contractului
asociata chestiunii executarii, tocmai de aceea fiind reglementata in cadrul capitolului
dedicat executarii silite. Pe de alta parte, rezolutiunea este un remediu oferit creditorului
in caz de neexecutare este cel mai incisiv dintre cele existente deoarece duce la
incetarea contractului cu efecte retroactive.
Domeniul de aplicare al rezolutiunii. Domeniul predilect al rezolutiunii este dat de
contractele sinalagmatice.
Tipuri de rezolutiune. Rezolutiunea judiciara poate fi pronuntata de instanta doar
daca se face dovada unei neexecutari de o anumita gravitate a obligatiei deja exigibile,
fiind respinsa cererea in cazul care se prbeaza doar o inexecutare de mica insemnatate.
Practic, rezolutiunea se invoca pentru lipsa executarii obligatiilor esentiale sau
caracteristice unui contract, dar nimic nu exclude desfiintarea contractului si pentru
neindeplinirea altor obligatii. Este indiferent daca neindeplinirea obligatiei pentru care se
cere rezolutiunea este culpabila sau fortuita. Diferenta este ca in cazul cazului fortuit,
debitorul nu va mai putea cere si despagubiri din partea debitorului, intrucat vina
debitorului nu exista. Punerea in intarziere nu constituie in sine o conditie distincta si
ncesara pentru admiterea rezolutiunii judiciare, ci poate avea efectul unei abrevieri a
duratei in care se obtine desfiintarea contractului. Cererea de chemare in judecata
valoreaza oricum punerea in intarziere , ceea ce inseamna ca atunci cand debitorul e
actionat in judecata e si pus automat in intarziere. Actiunea judiciara in rezolutiune este
una personala, prescriptibila in 3 ani. S-a considerat ca instanta judecatoreasca este
obligata sa dispuna repunerea partilor in situatia anterioara in masura in care aplica
sanctiunea rezolutiunii, indiferent de existenta unui capat de cerere in actiunea
reclamantului.
Rezolutiunea conventionala. Libertatea contractuala permit contractantilor sa isi
autoreglementeze regimul rezolutiunii contractului pe care il incheie. Utilitatea practica a
unor asemenea clauze rezolutorii denumite si pacte comisorii este sa deroge de la
dispozitiile legale si sa evite imixtiunea instantei in desfiintarea nui contract pentru cazul

neindeplinirii lui. Pactul comisoriu are utilitate cand atrage desfiintarea automata a
contractului, fara punerea in intarziere a debitorului, ca efect direct al neexecutarii lui la
scadenta. Cu toate acestea, pentru a functiona automat, pactul comisoriu trebuie sa
prevada expres care sunt obligatiile ce neexecutate duc la rezolutiune.

Rezolutiunea unilaterala. Acesta este un act juridic unliateral si irevocabil prin care se
proclama rezolutiunea contractului ce opereaza de drept. Din acest unghi, rezolutiunea
unilaterala isi produce efectele intocmai ca un pact comisoriu fara notificare : de drept,
fara interventia instantei. Declaratia de rezolutiune se materializeaza printr-o notificare a
debitorului iar pentru opozabilitatea erga omnes este necesar inscrierea in registrele de
publicitate. Trei cazuri de rezolutiune unilaterala : Prima opereaza atunci Cand partile au
convenit astfel. Celelalte doua pot fi privite ca una singur si e explicat de punerea in
intarziere a debitorului. Astfel, daca acesta este de drept infaptuita, creditorul poate
direct sa emita o declaratie de rezolutiune, care isi va produce automat efectele de
desfiintare a contractului. In a doua ipoteza, debitorul a fost pus in intarziere, dar nu a
indeplinit obligatia in termenul acordat, situatie in care creditorul poate sa emita direct
declaratia de rezolutiune, cu efectul desfiintarii automate a contractului.

1. Reprezinta o forma de rezolutiune a acestuia ale carei efecte nu au caracter

retroactiv, ci numai pentru viitor (ex nunc). Ceea ce inseamna ca diferenta
esentiala intre reziliere si rezolutiune se observa in dreptul nostru, la nivelul
efectelor acestora. Adesea se mai subliniaza insa si o a doua diferenta fata de
rezolutiune si anume ca rezilierea este specifica acelor contracte in care
executarea este succesiva, spre deosebire de rezolutiune care se aplica in general
contractelor cu executare uno ictu. Spre deosebire de rezolutiune, unde avem
conditia neexecutarii sa nu fie de mica insemnatate, in cazul rezilierii, creditorul,
in cazul unui contract cu prestatii succesive, poate cere rezilierea contractului
chiar si in cazul neexecutarii de mica insemnatate, insa aceasta s-a produs in mod
repetat.

Efectele rezolutiunii si rezilierii. In centrul acestor efecte, se regaseste ideea

restituirii prestatiilor. Pronuntarea rezolutiunii de catre instanta sau declararea
unilaterala a acesteia, are ca efect desfiintarea temeiului juridic care legea partile a
contractului. O asemenea desfiintare, va avea ca efect, nasterea obligatiilor reciproce de
restituire a prestatiilor executate, iar daca nu au fost executate, ele nu mai trebuie
executate.

Riscul contractului. Precizri prealabile. Noiune. Reglementare.

ntreaga problematic a riscurilor contractuale este generat de situaiile n care, din

cauze neimputabile prilor, contractul nu poate fi executat. Poate fi vorba de o
imposibilitate de executare care s priveasc ambele pri sau doar pe una din ele.
ntrebarea care se pune ntr-o asemenea situaie este cine suport riscul imposibilitii
fortuite de executare a contractului? De-a lungul timpului, rspunsul la aceast ntrebare
a cunoscut rspunsuri destul de diferite i cunoate i astzi rspunsuri diferite n dreptul
comparat, mai ales n situaia n care riscul imposibilitii de executare se conjug cu cel
al pieirii fortuite a bunului n contractele translative de proprietate.
Riscul n general. Imposibilitatea fortuit de executare. Rezolvarea problemei riscurilor
prin remedii. Aceast problem se afl n strns legtur cu una din cauzele de stingere
a obligaiilor: imposibilitatea fortuit de executare. Astfel, atunci cnd o obligaie
contractual nu mai poate fi executat datorit unui eveniment de for major i n
cazuri speciale de caz fortuit, n principiu, se stinge. Debitorul se afl liberat de obligaie
pentru imposibilitate de executare. Fora major i cazul fortuit sunt reglementate expres
de art. 1351 C. civ.
Astzi, Codul civil cuprinde dou reglementri distincte pentru imposibilitatea fortuit de
executare n art. 1557 i n art. 1634 noul cod civil n principiu, ambele texte par s
disting ntre ipoteza unei neexecutri fortuite totale i definitive (imposibilitatea
absolut) i aceea a uneia temporare, lsnd aparent deoparte ipoteza unei neexecutri
fortuite pariale, dar definitive (imposibilitatea relativ). Conform art. 1557 alin. (1) C.
civ., n ipoteza unei imposibiliti totale i definitive de executare, dac ea privete o
obligaie contractual important, contractul este desfiinat de plin drept i far vreo
notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit [alin. (1)]. Atunci cnd
imposibilitatea fortuit de executare este doar temporar () creditorul poate
suspenda executarea propriilor obligaii ori poate obine desfiinarea contractului. n acest
din urm caz, regulile din materia rezoluiunii sunt aplicabile n mod corespunztor [alin.
(2)]. nainte de a sintetiza rspunsul la chestiunea riscurilor, se impune s subliniem care
sunt n concepia Codului efectele evenimentului fortuit. Acestea ridic, n primul rnd, o
chestiune de rspundere. Imposibilitatea fortuit de executare (pe care Codul o distinge
de imposibilitatea iniial a obiectului obligaiei), nltur rspunderea contractual a
debitorului, ceea ce presupune c acesta nu va fi inut potrivit art. 1350 alin. (2) noul
Cod Civil, s repare prejudiciul cauzat celeilalte pri prin neexecutare. n principiu,
nlturarea acestei rspunderi, nseamn c debitorul obligaiei imposibil de executate nu
va putea fi obligat la daune-interese. De asemenea, dat fiind natura evenimentului,
creditorul nu va putea opta nici pentru executarea silit n natur n aceast privin,
textul art. 1527 alin. (1) noul Cod Civil este limpede: Creditorul poate cere ntotdeauna
ca debitorul s fie constrns s execute obligaia n natur, cu excepia cazului n care o
asemenea executare este imposibil. Cu toate acestea, n cazul imposibilitii de
executare, creditorul va putea invoca excepia de neexecutare a contractului [art. 1557
alin. (2) noul Cod Civil].
Cu totul altfel se prezint situaia la nivel legislativ dac avem n vedere imposibilitatea
temporar de executare a obligaiilor. In acest caz, legiuitorul, prin textul de la art. 1557
alin. (2), revine la mecanismul rezoluiunii i nu numai. Creditorul poate suspenda

executarea propriilor obligaii pe toat durata evenimentului fortuit (excepie de

neexecutare asimilabil celei prevzute de art. 1556 noul Cod Civil) sau poate invoca
rezoluiunea contractului n condiiile art. 1549 i unn. noul Cod Civil n cazul rezoluiunii
unilaterale, aceasta presupune notificarea prealabil i declaraia formal de rezoluiune
din partea creditorului. Reglementarea atest identitatea raional dintre rezoluiune i
desfiinarea contractului pentru imposibilitate de executare.
Concluzii cu privire la soluionarea teoriei riscurilor pe terenul dreptului remediilor pentru
neexecutare,:
a) n cazul imposibilitii absolute de executare a contractului, acesta se desfiineaz
automat, adic de plin drept, far a fi necesar vreo fonnalitate. Imposibilitatea fortuit
trebuie s priveasc o parte determinant din contract [,,o obligaie contractual
important confonn art. 1557 alin. (1) noul Cod Civil, adic o obligaie n lipsa creia
cealalt parte nu ar fi ncheiat contractul]. Soluia desfiinrii automate a contractului
este similar celei a caducitii acestuia pentru dispariia unei condiii eseniale la
ncheierea contractului. n sfrit, n cazul imposibilitii fortuite de executare absolute,
debitorul obligaiei neexecutate nu va rspunde pentru eventualele prejudicii cauzate
creditorului prin neexecutare;
b) n cazul imposibilitii relative de executare (incluznd imposibilitatea parial i pe cea
temporar), creditorul va putea invoca orice remediu este pus la dispoziia sa pentru
neexecutare cu excepia executrii silite n natur i a daunelor-interese pentru partea
imposibil de executat sau pentru partea temporar imposibil de executat. Astfel, creditorul
poate s suspende executarea (excepia de neexecutare) sau poate s invoce
rezoluiunea contractului (cu efecte retroactive, dac partea rmas imposibil de executat
sau amnarea executrii l lipsesc pe creditor de interesul de a continua relaia
contractual i totodat ntrunesc i condiiile unei neexecutri rezolutorii), rezilierea
(dac primirea n viitor a prestaiilor nu mai prezint interes pentru creditor) sau
reducerea prestaiilor (adic rezoluiunea parial, cu deducerea prii imposibil de
executat). Toate aceste reguli sunt deduse din reglementarea cuprins n art. 1557 alin.
(2) noul Cod Civil;
c) n sfrit, o util prevedere este legat de probaiune. Confonn alin. (4) al art. 1634:
Dovada imposibilitii de executare revine debitorului. Ceea ce presupune n realitate,
c acestuia i revine sarcina probei att a evenimentului fortuit, respectiv a celui asimilat
acestuia, ct i a efectelor pe care acesta le are asupra abilitii sale de a executa.

Riscul n contractele translative de proprietate. n noua reglementare, transferul

riscurilor este separat de cel a transferului proprietii i este legat de un moment care
poate fi evaluat strict, cel al predrii. Optica adoptat corespunde n totalitate celei
omniprezente n reglementrile moderne n materie de riscuri contractuale i nu este

dect o completare a soluiei rezolvrii problematicii riscurilor pe terenul remediilor

pentru neexecutare.
Pentru o mai bun nelegere, este necesar operarea unor observaii succinte pe
marginea art. 1274 noul Cod Civil:
a) n primul rnd, dac bunul nu a fost predat, riscul rmne n sarcina debitorului
obligaiei de predare (de exemplu, dac vnztorul nu a predat bunul i acesta a pierit
fortuit nainte de predare, el va suporta riscurile i va trebui s restituie cumprtorului
preul contractual sau dac nu l-a primit, nu va mai putea s-l solicite). Efectuarea
transferului de proprietate nu are nicio relevan n aceast privin, astfel cum prevede
expres art. 1274 alin. (1) noul Cod Civil In acest sens, nu trebuie s aib nicio relevan
eventuala prob pe care debitorul ar face-o n sensul c bunul ar fi pierit i dac s-ar fi
aflat n minile creditorului;
b) n al doilea rnd, dac creditorul a fost pus n ntrziere de ctre debitor, riscul se
transfer n sarcina creditorului de la data punerii sale n ntrziere [art. 1274 alin. (2)
noul Cod Civil]. Instituia punerii n ntrziere a creditorului este reglementat de art.
1510 i unn. noul Cod Civil Ea presupune, n esen, o somare a creditorului s preia
bunul sau s primeasc plata. Efectul central al acestei instituii este transferul riscurilor
n sarcina creditorului, astfel cum prevede n mod expres i art. 1511 alin. (1) noul Cod
Civil n plus (probabil pentru a prentmpina interpretrile tributare vechii reglementri),
art. 1274 alin. (2) noul Cod Civil prevede c nu are nicio relevan pentru funcionarea
regulii proba fcut de creditor n sensul c bunul ar fi pierit i dac obligaia de predare
(i implicit cea de preluare, spunem noi) ar fi fost executat la timp.
Prin regulile de mai sus, legiuitorul a schimbat radical principiile de baz ale riscurilor n
contractele translative de proprietate n sensul simplificrii lor i nlturrii unui cumul de
reguli complicate i inechitabile.

Gestiunea de afaceri
Notiune. Gestiunea de afaceri consta in situatia in care o persoana
(gerantul) indeplineste acte sau fapte in interesul unei alte persoane (geratul) fara a fi
fost insarcinata in acest sens. Exemplul tipic este cel in care o persoana se ocupa de
imobilul invecinat proprietatii sale care se afla in pragul ruinei, facand reparatii urgente,
in timp ce proprietarul acestui imobil este plecat. Dintr-o asemenea situatie rezulta o
serie de consecinte juridice in plang obligational, care imprima ipotezei continut juridic.

Conditiile gestiunii de afaceri.

a)

sa existe o gerare oportuna a intereselor altuia. Altfel spus, gerantul trebuie sa

incheie acte juridice sau sa savarseasca fapte materiale utile in interesul altuia. Referitor
la actele pe care gerantul le poate face :
i.

actele juridice de gestiune care pot fi

diverse: plata unei datorii, actul incheiat cu un tert pentru efectuarea unor reparatii. In
principiu, actele de gerare a intereselor altuia nu pot depasi sfera actelor
de conservare siadministrare. Cu toate acestea poate face si unele acte de dispozitii care
sunt asimilate actelor de conservare, cum ar fi vanzarea unor bunuri perisabile care sunt
supuse stricaciunii.
ii.

Faptele materiale de gestiune care pot

fi : descarcarea unor marfuri, singerea unui incendiu, reparatia unei conducte.

b)

Actele de gestiune sa fie savarsite, fara imputernicire si fara stirea geratului sau, cu

stirea geratului, dara fara ca acesta sa poata desemna un mandatar sau fara a se putea
ocupa de afacerile sale. Daca geratul ar cunoaste interventia gerantului, fara sa se
opuna, se poate interpreta ca a fost de acord cu incheierea unui contract de mandat.
Interventia gerantului fara acordul geratului si care stie de aceasta imixtiune nu mai
constituie gestiune de afaceri si va atrage raspunderea delictuala.
c)

Gestiunea sa fie voluntara: actele si faptele sa fie facute cu intentia de a gera

interesele altuia. De exemplu daca o persoana face acte de conservare si repara un bun,
pe care din eroare il considera al sau, acesta este indreptatit la restituirea valorii acelor
cheltuieli, pe temeiul imbogatirii fara justa cauza.
d)

Gerantul sa aiba, in principiu, capacitatea de a contracta. Nu este expres

prevazuta, insa este dedusa din textele care reglementeaza efectele gestiunii. Astfel, de
exemplu, art 1336 alin (1) spune ca gerantul care actioneaza in nume propriu este
obligat fata de tertii cu care a contract, deci este necesara o capacitate de a contracta.

Efectele gestiunii de afaceri.

A. Raporturile dintre gerant i gerat. Dei este un fapt juridic unilateral, gestiunea de
afaceri d natere la obligaii reciproce ntre gerant i gerat. Obligaiile prilor au
caracter reciproc.
Gerantul are urmtoarele obligaii:
a) obligaia de ntiinare. Conform art. 1331 alin. (1) noul Cod Civil: Gerantul
trebuie s l ntiineze pe gerat despre gestiunea nceput. Gestiunea de afaceri are un
caracter excepional. Tocmai de aceea, gerantul se ocup de afacerile negestionate
temporar. Este natural ca acest fapt s fie ct mai repede adus la cunotina geratului
pentru ca acesta s le preia;
b) obligaia de continuare a gestiunii ncepute (art. 1331 noul Cod Civil). Odat
nceput gestiunea, un eventual abandon intempestiv al acesteia este de nepermis
ntruct ar putea cauza prejudicii geratului. Aadar, dac gerantul nu s-ar fi implicat n
niciun fel n afacerile celuilalt, nicio obligaie nu s-ar fi nscut n sarcina sa.

c) obligaia de a se ngriji de afacerile altuia cu diligena unui bun

proprietar [art. 1334 alin. (1) noul Cod Civil]. Gestiunea presupune ca gerantul s se
ocupe i de afacerile conexe celei principale astfel nct s nu-i fie cauzat vreun prejudiciu
geratului, ceea ce i confer nc o dat, o situaie juridic mai grea dect cea a
mandatarului. Cu alte cuvinte, gerantul trebuie s dea dovad de toate calitile unui om
prudent i competent.
d) obligaia de a da socoteal geratului cu privire la tot ceea ce a fcut n cursul
imixtiunii n afacerile sale (art. 1335 noul Cod Civil), la fel ca n cazul mandatului. Art.
2019 C. civ. prevede obligaia mandatarului de a da socoteal pentru gestiunea sa i de
a remite mandantului tot ceea ce a primit n temeiul mputernicirii sale, chiar dac ceea
ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului. De asemenea, conform alin. (2) al aceluiai
articol, mandatam! are i obligaia de a le conserva pn la predarea lor ctre mandatar.
e) obligaia de a remite geratului tot ceea ce a primit acionnd n interesul
su (art. 1335 noul Cod Civil). Dac n cursul gestiunii gerantul primete sume de bani
sau alte bunuri, n temeiul afacerii gestionate, acestea se cuvin geratului.

Geratul are la rndul su urmtoarele obligaii izvorte din gestiunea de

afaceri:
a) obligaia de a plti gerantului toate cheltuielile necesare i utile pe care le-a
fcut n cursul gestiunii [art. 1337 alin. (1) noul Cod Civil]. Cheltuielile necesare
reprezint acele cheltuieli care au servit la conservarea intereselor geratului. Fr
intervenia gerantului, afacerea geratului s-ar fi putut compromite (de exemplu, este o
intervenie necesar repararea de urgen a conductei de ap sparte de la casa geratului
care poate cauza o inundaie). Aceste cheltuieli trebuie rambursate integral de ctre
gerat, indiferent de urmrile concrete ale gestiunii necesare.
b) obligaia de a-l despgubi pe gerant de prejudiciile pe care, fr culpa sa,
geratul le-a suferit din cauza gestiunii [art. 1337 alin. (1) noul Cod Civil]. Dac, de
exemplu, gerantul, reparnd conducta spart a vecinului su a cauzat neintenionat un
prejudiciu propriilor bunuri, acest prejudiciu se cuvine a fi reparat de chiar gerant.
Legiuitorul nu prevede pentru garantarea acestor despgubiri existena vreunei ipoteci
legale. Nu se poate considera nici prin analogie c o asemenea ipotec ar exista;
c) obligaia geratului de a executa actele necesare i utile care au fost
ncheiate de gerant [art. 1337 alin. (2) noul Cod Civil]. Att gestiunea necesar, ct i
gestiunea util trebuie considerate ratificate automat de ndat ce se constat c au
acest caracter (necesar sau util).
B. Raporturile dintre gerat i teri. Dac gestiunea de afaceri a fost ratificat sau este
necesar sau util, geratul este ndatorat s execute toate obligaiile contractate de
gerant, n numele geratului sau n nume propriu, n interesul gestiunii, n msura n care
nu au fost nc executate, cum ar fi: plata preului unor materiale comandate sau
achiziionate de la teri, plata muncii prestate de ctre un ter cu care a contractat
gerantul n vederea executrii unei lucrri, reparaii etc. O asemenea obligaie, astfel cum
am artat, rezult explicit din textul art. 1337 alin. (2) noul Cod Civil, dar i din
prevederile art. 1336 care se refer la raporturile dintre gerant i ter. n ipoteza n care

gerantul acioneaz n nume propriu, dei obligaiile fa de teri se nasc n sarcina sa,
totui, terii au o adevrat aciune direct n regres fa de gerat pentru aceste obligaii
[art. 1336 alin. (1) noul Cod Civil]. n ce privete actele ncheiate de ctre gerant direct
n numele geratului, dac gestiunea este necesar sau util sau a fost ratificat, geratul
este n mod direct obligat fa de teri [art. 1336 alin. (2) noul Cod Civil].

Plata nedatorata sau actiunea in repetitiune

Definitie. Plata consta in remiterea unei sume de bani sau, dupa caz, in executarea
oricarei alte prestatii care constituie obiectul insusi al obligatiei. Orice plata presupune
existenta unei datorii. Daca aceasta datorie nu exista, plata trebuie restituita celui care a
facut-o, fiind nedatorata. Cel ce plateste fara a datora are dreptul la restituire.

Conditiile platii nedatorate. Pentru nasterea obligatiei de restituire, plata nedatorata

trebuiue sa indeplineasca anumite conditii: sa existe o plata, plata sa fie nedatorata, sa
existe o eroare.

Existenta unei plati in sens obiectiv. Plata facuta trebuie sa constea in remiterea unei
sume de bani, a unui bun individual determinat ori determinat prin caractere generice.
Referitor la prestatii :

Prestatiile de a da este evidenta aplicabilitatea notiunii de plata nedatorata in

cazul acestor tip de prestatii

Prestatiile de a face de exemplu repararea unui bun, in doctrina anterioara se
sustine ca izvorul obligatiei de restituire este imbogatirea fara justa cauza dar
astazi aceasta optica nu mai este aplicabila. Pentru ca 1341 vorbeste de o plata
care nu este datorata si trimite mai departe la 1469. De exemplu, nu se poate
admite restituirea unui bun ce a fost predat far un temei juridic in virtutea platii
nedatorate. Restituirea uneori est dificiala si deseori este preferabila analiza

prestatiilor de a face nedatorate in contextul imbogatirii fara justa cauza

Prestatiile de a nu face singura situatie in care nu se poate pune problema
resituirii ci doar a repunerii partilor in situatia anterioara.

Totodata efectuarea platii trebuie, in principiu, sa fie dublata si de elementul sau

intentionala. Solvens, trebuie sa faca plata cu convingerea ferma de a stinge o datorie. In

caz contrar, plata poate fi considerata ca un imprumut sau liberalitate si nu va fi supus

restituirii.

Datoria a carei stingere s-a urmarit prin plata sa nu existe.Inseamna ca

intre solvens si accipiens sa nu existe raportul juridic de obligatii a carui stingere se
urmareste prin plata efectuata. Din acest punct de vedere, plata nedatorata are doua
caractere: caracterul absolut si caracterul relativ. Caracterul absolut(inexistenta absoluta)
consta in absenta oricarei obligatii. De exemplu, datoria este imaginara sau o datorie
anterior stinsa darsolvens nu mai gaseste chitanta. Caracterul relativ atunci cand ceea
ce s-a platit nu forma obiectul obligatiei dintre solvens siaccipiens. De exemplu
executorul testamentar achita unui legatar o alta datorie decat cea reala a succesiunii
fata de acesta. Actiunea in repetitiune este admisibila indiferent de caracterul platii
nedatorate. Executarea unei obligatii naturale nu intra in aceasta categorie.

Plata sa fie facuta din eroare. Identificarea acestei conditii se instituie in art 1341 (2)
prezumtia relativa ca o plata facuta se prezuma ca este facuta cu intentia de a stinge o
datorie proprie. Importanta prezumtei rezulta din faptul ca nu poate fi prezumata intentia
libera, ci doar intentia de sitngere a unei datorii. Astfel orice plata nedatorata ar putea fi
considerata o liberalitate ceea ce nu este admisibil. Eroarea, trebuie indeplineasca
anumite conditii si anume ca numai solvens trebuie sa fie in eroare. Eroarea
luiaccipiens este irelevanta. De asemenea, eroare sa fi avut un caracter determinant.
Efectele platii nedatorate. Plata nedatorata are ca efect nasterea unui raport de
obligatii intre accipiens si solvens. In temeiul acestui raport juridic, accipiens este obligat
sa restituie ceea ce a primit fara a-I fi datorat.

Situatii juridice cand accipiens a primit o plata nedatorata insa nu e obligat la

restituire. In situatia in care accipiens a primit o plata cu buna-credinta si a lasat sa se
implineasca termenul de prescriptie. De asemenea cand accipiens a primit plata cu buna
credinta si ca urmarea a acestei plati a distrus titlul creantei sale.

Imbogatirea fara justa cauza

Imbogatirea fara justa cauza este definita ca fiind :faptul juridic licit prin care are loc
marirea patrimoniului unei persoane prin micsorarea corelativa a patrimoniului altei
persoane, fara ca pentru acest efect sa existe o cauza justa sau un temei
juridic.Creditorul se numeste insaracit iar debitorul imbogatit.

Conditiile imbogatirii fara justa cauza.

a)

Sa existe o imbogatire a paratului imbogatirea poate consta in marirea

patrimoniului prin dobandirea unui bun sau a unei creante.

b)

Sa existe o insaracire a reclamantului insaracirea poate rezulta dintr-o pierdere

economica, cum ar fi : iesirea unei valori din patrimoniu, efectuarea unor cheltuieli in
favoarea imbogatitului.
c)

Intre imbogatirea paratului si insaracirea reclamantului sa fie o legatura sau

corelatie directa.

Raspunderea delictuala.

Noul Cod civil reglementeaz trei ipoteze de rspundere civil delictual: rspunderea
pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicit proprie, rspunderea pentru prejudiciul cauzat
prin fapta altuia i rspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale, de lucruri i de
ruina edificiului.

a) Rspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta proprie (art. 1357-1371). Art. 1357
noul Cod Civil, coroborat cu art. 1349 alin. (1) i (2) consacr regula de principiu potrivit
creia obligaia de a repara un prejudiciu cauzat altuia printr-o fapt ilicit, svrit cu
vinovie, se nate direct i nemijlocit n sarcina autorului acelei fapte. De regul, fiecare
om rspunde numai pentru faptele sale proprii. Nicio rspundere pentru altul sau pentru
altceva nu-i poate reveni dect dac legea o prevede anume. Este un principiu cunoscut,
logic i tradiional n dreptul nostru civil.
b) Rspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia. Principiul rspunderii pentru
prejudiciul cauzat prin fapt proprie se poate dovedi, uneori, insuficient, n msura n
care autorul su este o persoan care nu rspunde delictual sau are o solvabilitate
discutabil. In asemenea ipoteze, victima risc s nu obin reparaia la care de altfel ar
avea dreptul. De aceea, n scopul protejrii victimei, Codul civil a instituit, alturi de
rspunderea pentru fapta proprie, n unele cazuri, i o rspundere autonom n sarcina
unei alte persoane, dect autorul faptei prejudiciabile.

Consacrarea rspunderii delictuale pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia se explic
prin existena unor relaii speciale ntre autorul faptei prejudiciabile i persoana chemat
de lege s rspund pentru repararea acelui prejudiciu; aceste relaii speciale exist
atunci cnd autorul faptei prejudiciabile se afl n sfera de autoritate a persoanei
rspunztoare.
Rspunderea pentru fapta altuia apare ca fiind o modalitate suplimentar de ocrotire a
intereselor victimei; uneori ea se adaug sau se poate aduga la rspunderea pentru
fapta proprie i se angajeaz numai n raporturile dintre persoana rspunztoare i
victima prejudiciului. Aa se explic existena n anumite condiii a dreptului de regres al
persoanei rspunztoare mpotriva autorului faptei ilicite i prejudiciabile.
Codul civil romn reglementeaz dou cazuri de rspundere pentru prejudiciul cauzat
prin fapta altuia:
rspunderea persoanelor care au obligaia de supraveghere a unui minor sau a unui
interzis judectoresc pentru prejudiciul cauzat unui ter prin fapta ilicit svrit de cel
aflat sub acea supraveghere (art. 1372 noul Cod Civil);
rspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat prin faptele ilicite delictuale ale
prepusului su (art. 1373 noul Cod Civil).
c) Rspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale, de lucruri sau prin ruina edificiului.
Viaa social a dovedit c o persoan poate s sufere un prejudiciu ce i-a fost cauzat,
fr fapta omului, de un lucru, animal sau de ruina unui edificiu. Dac am aplica normele
obinuite ale rspunderii civile, n asemenea cazuri, neputndu-se dovedi c la originea
prejudiciului este fapta unei persoane, victima s-ar gsi n situaia inechitabil de a
suporta ea povara acelui prejudiciu. Aa se explic faptul c, n scopul aprrii intereselor
celor prejudiciai, legea civil a instituit rspunderea pentru animale, lucruri i ruina
edificiului. Este vorba de o rspundere direct a celui care are paza juridic a animalului,
lucrului sau este, dup caz, proprietarul edificiului care a cauzat prejudiciul.
Codul civil romn actual reglementeaz aceast rspunderea dup cum urmeaz:
rspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele care se afl n paza juridic a
omului (art. 1375 coroborat cu art. 1377);
rspunderea pzitorului juridic pentru prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza lui
(art. 1376 coroborat cu art. 1377);
rspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat de ruina acelui edificiu
(art. 1378).

Executarea directa (in natura) a obligatiilor

Executarea obligaiilor se poate realiza prin dou moduri principale: executarea voluntar
sau plata (care este o executare direct sau n natur voluntar) i executarea silit (sau
plata silit care poate fi o executare direct n natur sau indirect, adic prin
echivalent).
Executarea direct sau n natur a obligaiilor are loc, de cele mai multe ori, de bunvoie,
adic prin plat. Totui, n cazul n care debitorul a refuzat executarea de bunvoie,
creditorul poate s cear i s obin executarea n natur prin intermediul forei de
constrngere publice. Aadar, executarea direct sau n natur a obligaiilor poate avea
loc prin plat, fcut de bunvoie de ctre debitor, sau prin executarea silit a prestaiei,
mpotriva voinei debitorului, prin constrngere.
Executarea indirect a obligaiilor intervine atunci cnd, din anumite motive, executarea
direct sau n natur nu mai este posibil sau nu mai prezint interes pentru creditor.
Menionm c nu este vorba de o imposibilitate fortuit de executare (caz n care
obligaia se stinge ca urmare a producerii evenimentului fortuit). De aceea, n acest caz,
creditorul poate pretinde de la debitor plata de despgubiri sau daune-interese, n scopul
reparrii prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutrii culpabile sau
executrii necorespunztoare a obligaiei.

Principiul executrii n natur a obligaiilor. Prin realizarea drepturilor de crean,

precum i a celorlalte drepturi subiective, subiecii raportului juridic urmresc
satisfacerea unor interese. Atingerea acestui scop poate avea loc, n mod firesc, numai
atunci cnd debitorul execut prestaia pe care o datoreaz n natura ei specific. Mai
mult, sunt cazuri n care executarea unei alte prestaii de ctre debitor, prin nlocuirea
celei iniiale, nu prezint interes pentru creditor. De asemenea, chiar o despgubire
bneasc, acordat pentru a nlocui executarea n natur a unei obligaii, prin ea nsi,
nu poate asigura n mod direct i nemijlocit satisfacerea diverselor interese din cele mai
variate ale participanilor la circuitul civil.
Toate aceste motive, precum i altele, au fcut ca executarea n natur a obligaiilor s
constituie un principiu fundamental al dreptului civil continental. Executarea n natur a
obligaiilor nseamn executarea ntocmai a prestaiei nsi, la care este ndatorat
debitorul, prestaie ce nu poate fi nlocuit cu o alt prestaie sau cu despgubiri bneti,
far acordul creditorului. Acest principiu este n manier direct consacrat de art. 1516
alin. (1) C. civ., conform cruia Creditorul are dreptul la ndeplinirea integral, exact i

la timp a obligaiei. Principul cunoate trei coordonate pozitive. Executarea obligaiilor

debitorului pentru a corespunde exigenelor principiului citat, trebuie s satisfac trei
criterii i reguli, n acelai timp: a) obligaiile trebuie s fie executate n ntregime, astfel
cum rezult acestea din actul sau faptul juridic care le-a dat natere (expresia cantitativ
a principiului); b) obligaiile trebuie executate exact cum acestea rezult din actul sau
faptul juridic ce constituie izvorul lor (expresia calitativ a principiului) i c) obligaiile
trebuie executate n termenul care rezult din actul sau faptul juridic ce a dat natere
obligaiei (expresia temporal a principiului). Acest principiu i extinde expresia i asupra
altor instituii. Prioritatea executrii n natur este vizibil i n situaia unui potenial
concurs ntre executarea silit n natur i executarea prin echivalent care este soluionat
de Codul civil n sensul prioritii executrii silite n natur, cu condiia ca aceasta s
prezinte interes pentru creditor. Astfel, din prevederile art. 1516 alin. (2) C. civ., rezult
c creditorul are dreptul s treac la executarea silit a obligaiei sau s utilizeze alte
remedii pentru neexecutare. Orict de oneroas ar fi executarea n natur pentru debitor,
creditorul are dreptul la aceasta. Pe de alt parte, art. 1527 C. civ., prevede expres:
Creditorul poate cere ntotdeauna ca debitorul s fie constrns s execute obligaia n
natur, cu excepia cazului n care o asemenea executare este imposibil.
In concluzie, principiul executrii n natur a obligaiilor stabilete o ierarhie n cadrul
modalitilor de stingere a obligaiilor. Are prioritate executarea exact i voluntar n
natur (adic plata) iar, mai departe, creditorul (i numai creditorul, nu i debitorul) are
un drept de opiune ntre a cere executarea silit n natur (plata silit) sau executarea
silit prin echivalent (o alt form de plat silit) sau a utiliza o alt modalitate legal
pus la dispoziie ca mijloc de satisfacere a creanei sale (poate utiliza n materie
contractual, de exemplu, de dreptul de a solicita rezoluiunea, rezilierea sau reducerea
prestaiilor).

Executarea silita a obligatiilor. De cele mai multe ori, executarea n natur a

prestaiilor pe care i le datoreaz prile contractante este voluntar, prin plat.
Sunt,ns, situaii cnd debitorul refuz s execute prestaia datorat celeilalte pri. n
astfel de cazuri, creditorul, urmrind realizarea dreptului su de crean, poate s
recurg la anumite mijloace juridice prevzute de lege n scopul satisfacerii creanei sale.
Este vorba de remediile neexecutrii obligaiilor, prevzute de art. 1516-1557 noul Cod
Civil, care constituie Capitolul II (Executarea silit a obligaiilor) din Titlul V
(Executarea obligaiilor) . Potrivit art. 1516 alin. (2) noul Cod Civil, creditorul, n caz de
neexecutare, are un drept de opiune ntre mai multe remedii. ntre remediile de care
creditorul poate beneficia ntr-o atare situaie, se regsete i executarea silit n natur
a obligaiilor [art. 1516 alin. (2) pct. 1 noul Cod Civil]. Astfel, creditorul are dreptul s
cear sau, dup caz, s treac la executarea silit a obligaiei. Executarea silit n natur
a obligaiilor este dezvoltat schematic n seciunea a 3-a (art. 1527-1529 noul Cod Civil)
i cuprinde mai multe mijloace care duc la executarea silit n natur a obligaiei. Aceste
mijloace juridice sunt: executarea silit n natur a obligaiilor de a da; executarea silit a

obligaiilor de a face; autorizarea creditorului de a lua msurile necesare de executare n

natur a obligaiilor; nlturarea a ceea ce s-a fcut cu nerespectarea obligaiei de a nu
face.

Conditiile executarii silite. Conform art. 1527 alin. (1) noul Cod Civil, Creditorul
poate cere ntotdeauna ca debitorul s fie constrns s execute obligaia n natur, cu
excepia cazului n care o asemenea executare este imposibil. Imposibilitatea este una
dintre piedicile executrii n natur. Alturi de aceasta regsim i alte cauze care
mpiedic executarea n natur. De aceea, reinem urtoarele condiii:
a)

din prevederile art. 1516 alin. (2) noul Cod Civil, se desprinde cu claritate ideea c.

utilizarea remediilor pentru neexecutare nu se poate realiza dect cu condiia punerii

prealabile n ntrziere a debitorului. Exact aceeai condiie trebuie ndeplinit i n cazul
executrii silite n natur. Punerea sa n ntrziere se poate realiza la cererea creditorului,
prin orice act care s asigure comunicarea ctre debitor a somaiei la executare a
acestuia act neformal, prin executorul judectoresc sau chiar prin intermediul cererii de
chemare n judecat [art. 1522 alin. (1) i (2) noul Cod Civil] i trebuie s cuprind i
acordarea unui termen suplimentar de executare [art. 1522 alin. (3) noul Cod Civil].
Punerea n ntrziere se poate realiza i de drept, n ipoteza anumitor obligaii (art. 1523
noul Cod Civil);
b)

executarea silit n natur trebuie s fie posibil. Ea nu este posibil atunci cnd: i.

ne aflm n cazul unei imposibiliti fortuite de executare, temporar sau definitiv i care
duc la amnarea exigibilitii obligaiei sau chiar la stingerea acesteia; ii. atunci cnd
imposibilitatea se datoreaz culpei debitorului. Dac, de exemplu, din culpa acestuia
bunul care trebuia predat creditorului a pierit. In aceast ultim ipotez, debitorul va fi
inut la plata de daune-interese (art. 1530 .yi urm. noul Cod Civil); iii. atunci cnd
imposibilitatea de executare in natur se datoreaz naturii obligaiei de exemplu,
obligaiile de a face nu pot fi, n principiu, executate n natur. Acelai lucru se poate
spune i de obligaiile de a nu face, al cror obiect const ntr-o abinere, aadar nu se
pune problema executrii n natur a acestora;
c)

n sfrit, pentru ca remediul executrii n natur s poat fi utilizat mai este

necesar [acelai art. 1516 alin. (2) noul Cod Civil] i ca debitorul s nu aib alt cauz
justificat de a refuza executarea propriilor prestaii. Astfel, de exemplu, acestuia nu i se
poate pretinde executarea dac creditorul nsui nu i-a executat propriile obligaii sau nu
a fcut o ofert conform de executare ipoteza excepiei de neexecutare

Executarea silita in natura a obligatiilor care au ca obiect prestatii de a da.

a)

obligaiile contractuale care au ca obiect prestaia de a da o sum de bani sunt

ntotdeauna posibil de executat n natur. Astfel, dac debitorul refuz executarea

voluntar, n temeiul dreptului de gaj general, creditorul va putea recurge la poprirea

sumelor pe care debitorul este ndreptit s le primeasc de Ia proprii si debitori, de

asemenea, poate cere vnzarea bunurilor debitorului i realizarea creanei sale din
sumele astfel obinute n condiiile Codului de procedur civil;
b)

atunci cnd obligaia are ca obiect prestaia de a da un bun individual determinat,

debitorul este inut, pe de o parte, s transfere dreptul de proprietate sau un alt drept
real i, pe de alt parte, s predea bunul n materialitatea lui la creditor. Potrivit
reglementrilor dreptului civil, transferul dreptului de proprietate asupra unui bun
individual determinat are loc n momentul ncheierii contractului sau n acela al nscrierii
n cartea funciar a dreptului de proprietate sau a unui alt drept real. Aadar, aceast
ndatorire a debitorului se execut ntotdeauna n natur.
c)

n sfrit, n ipoteza n care obligaia are ca obiect prestaia de a da bunuri de gen,

transferul dreptului de proprietate opereaz numai n momentul individualizrii lor care,

de regul, are loc cu prilejul predrii. Dac debitorul refuz s individualizeze bunurile
prin numrare, cntrire sau msurare, creditorul poate cere executarea silit n natur a
obligaiei, cu ajutorul forei de constrngere a statului;
d)

n ipoteza predrii de ctre debitor a unor bunuri neconforme (care prezint defecte

aparente sau ascunse sesizate n condiiile prevzute la reglementarea garaniei

e)

de vicii ascunse respectiv predrii conforme) creditorul, n cadrul aceluiai drept la

executarea n natur, are dreptul i la repararea, nlocuirea bunului, precum i la orice alt
mijloc pentru a remedia o executare defectuoas.

Executarea silita in natura a obligatiilor care au ca obiect prestatii de a face. n

principiu, executarea silit a obligaiei de a face nu se poate realiza n natur. Este o
regul universal acceptat n dreptul modem i o regsim n mai toate codurile europene.
Explicaia este simpl: o eventual constrngere a debitorului la efectuarea unei anumite
prestaii, poate s reprezinte o constrngere fizic a sa n executarea prestaiei, ceea ce
este de neconceput. Cu att mai mult, executarea silit n natur nu este posibil cu
privire la o obligaie de a face intuitu personae (de exemplu, nu poate fi executat silit
obligaia unui pictor de a picta un tablou). Cu toate acestea, anumite mijloace indirecte
de constrngere a debitorului s i execute propriile prestaii sunt cunoscute i
reglementate. Constrngerea se poate realiza numai pe ci indirecte. Un asemenea
exemplu este dat de posibilitatea de acordare a amenzilor cominatorii n condiiile
reglementate de art. 580 C. pr. civ., prin intermediul crora debitorul este constrns la
executare prin utilizarea presiunii bneti i obligarea acestuia la plata unor sume de bani
pn la executarea n natur a obligaiei sale de a face. Amenzile cominatorii reprezint
sume de bani pe care debitorul este obligat prin hotrre judectoreasc s le plteasc
statului pentru fiecare zi de ntrziere, pn la executarea obligaiei de a face care nu
poate fi ndeplinit prin alt persoan dect debitorul.

O alt cale de realizare a executrii obligaiei de a face, tradiional reglementat cu

ocazia executrii sale silite, dei reprezint, n realitate, o executare prin echivalent, o
constituie autorizarea creditorului de a lua msurile necesare de executare n natur a
unor obligaii pe cheltuiala debitorului. Conform art. 1528 alin. (1) noul Cod Civil, n cazul
neexecutrii unei obligaii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, s
execute el nsui, ori s fac s fie executat obligaia

Executarea silita a obligatiilor de a nu face. Referitor la obligaiile care au ca obiect

prestaia de a nu face, urmnd modelul anterior existent n vechiul Cod civil, art. 1529
noul Cod Civil, prevede c n cazul neexecutrii obligaiei de a nu face, creditorul poate
cere instanei ncuviinarea s nlture ori s ridice ceea ce debitorul a fcut cu nclcarea
obligaiei, pe cheltuiala debitorului, n limita stabilit prin hotrre judectoreasc. n
concluzie, spre deosebire de autorizarea creditorului s execute el nsui obligaia de a
face sau s fac s fie executat aceast obligaie de ctre un ter (art. 1528 noul Cod
Civil), n situaia obligaiilor de a nu face, nlturarea rezultatului neexecutrii acestei
obligaii nu se poate face dect cu autorizarea instanei de judecat i numai n msura n
care aceast hotrre indic desfiinarea (de exemplu, desfiinarea unei construcii
edificat cu nclcarea obligaiei de a nu construi la o distan mai mic de X m asumat
fa de vecin sau rezultat din reglementrile urbanistice, nu poate fi dispus dect de
instana de judecat).
Executarea indirecta prin echivalent. Executarea silit prin echivalent este aplicabil
oricrei prestaii pentru care nu se pot aplica regulile executrii silite n natur sau cu
privire la care creditorul a optat pentru executarea prin echivalent, n condiiile art. 1516
noul Cod Civil, privind dreptul su de opiune ntre remedii. Executarea prin echivalent
sau daunele-interese este reglementat de art. 1530-1548 noul Cod Civil, i a fost
analizat cu ocazia prezentrii rspunderii contractuale. Singura diferen de aspect este
dat de faptul c executarea prin echivalent este pe deplin aplicabil oricrei obligaii, de
natur contractual sau extracontractual. Restul observaiilor fcute cu ocazia analizei
rspunderii contractuale pentru daunele-interese sunt mutatis mutandis aplicabile i n
sfera modalitilor de stingere a obligaiilor.

Evaluarea daunelor-interese. Stabilirea ntinderii daunelor-interese poate fi fcut de

instana de judecat (evaluarea judiciar), direct prin lege (evaluarea legal) sau prin
acordul de voin al prilor (evaluarea convenional).

Evaluarea judiciara. Evaluarea judiciar a daunelor interese se face prin hotrre

judectoreasc. Stabilirea ntinderii daunelor-interese de ctre instanele de judecat are
loc cu respectarea principiului reparrii integrale a prejudiciului n scopul repunerii
creditorului n situaia n care s-ar afla dac debitorul ar fi executat ntocmai prestaiile la

care s-a ndatorat [art. 1531 alin. (1) Noul Cod Civil]. Cu alte cuvinte, sumele de bani pe
care debitorul va fi obligat s le plteasc creditorului, cu titlu de despgubiri, trebuie s
corespund ntinderii prejudiciului cauzat. n esen, evaluarea judiciar presupune
cntrirea de ctre judector a tuturor condiiilor de angajare a rspunderii contractuale
n special cu privire la prejudiciu (pentru c regulile aplicabile acestei condiii i descrise
mai sus servesc la o evaluare judiciar, celelalte condiii sunt doar precondiii ale
evalurii judiciare). Cu toate acestea, rolul judectorului este semnificativ n special n
ipotezele n care prejudiciile al cror cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine i care,
confonn art. 1532 alin. (3) noul Cod Civil se detennin de instana de judecat, precum i
n cazul prejudiciilor nepatrimoniale ar cror cuantum este prin definiie incert i trebuie
stabilit de judector.

Evaluarea legala. Evaluarea legal a daunelor-interese se circumscrie sferei obligaiilor

care au ca obiect prestaia de a da o sum de bani (situaia care constituie modelul
evalurii legale, reglementat n art. 1535 noul Cod Civil), la care legiuitorul adaug i
cazul obligaiilor de a face care pot fi evaluate n bani (situaie complementar
reglementat n art. 1536 noul Cod Civil). n ceea ce privete reglementarea evalurii
legale, ea este combinat inevitabil i cu evaluarea convenional a daunelor-interese
moratorii (pentru c n aceast privin, legiuitorul stabilete limite i reguli specifice). n
ceea ce privete evaluarea legal, vom atinge cu aceast ocazie i chestiunea evalurii
convenionale.
Evaluarea conventionala a daunelor interese. Stabilirea ntinderii despgubirilor
poate avea loc i prin acordul de voin al creditorului i debitorului, intervenit nainte de
producerea prejudiciului. Aceast nelegere se numete clauz penal i este
reglementat n art. 1538-1543 noul Cod Civil Alturi de clauza penal, tot cu titlu de
evaluare convenional a daunelor-interese, legiuitorul reglementeaz i arvuna.

Actiunea oblica

Notiune. Aciunea oblic este mijlocul juridic prin care creditorul exercit drepturile i
aciunile debitorului, atunci cnd acesta refuz sau neglijeaz s le exercite n prejudiciul
creditorului [art. 1560 alin. (1) Noul Cod Civil]. Ea este reglementat n cuprinsul art.
1560-1561 noul Cod Civil. Spre exemplu, dac debitorul a suferit un prejudiciu cauzat de
o alt persoan printr-o fapt ilicit i nu cere repararea lui, creditorul va putea s
acioneze pe cel responsabil, n locul victimei, pe cale oblic.

Nu toate aciunile i drepturile patrimoniale pot fi exercitate pe cale oblic. Mai exact:

 creditorii nu au posibilitatea s se substituie debitorului pentru a ncheia acte de

administrare a patrimoniului acestuia (precum nchirierea unui bun, arendarea unui fond,
punerea unui teren n cultur) sau acte de dispoziie juridic (precum vnzareacumprarea, schimbul, publicarea unei lucrri literare). Pentru a nelege raiunea acestei
limitri, se impune a se face o distincie ntre drepturi i simple faculti sau posibiliti.
Pe cale oblic, pot fi exercitate numai drepturile existente efectiv n patrimoniul
debitorului. Simplele posibiliti de a ncheia acte juridice, prin care se dobndesc sau se
modific drepturi patrimoniale ori se asum noi datorii, fac parte din coninutul capacitii
juridice a persoanelor fizice i juridice. A-l lipsi pe debitor de aceste posibiliti sau
faculti echivaleaz cu a-l transforma ntr-o persoan incapabil, ceea ce nu este
ngduit.
creditorii nu pot exercita drepturile i aciunile care sunt strns legate de persoana
debitorului [art. 1560 alin. (2) noul Cod Civil]. Este cazul acelor drepturi i aciuni a cror
valorificare implic o apreciere personal de ordin moral sau familial din partea acestuia,
cum ar fi: aciunea n revocarea unei donaii pentru ingratitudine; aciunea n desfiinarea
sau micorarea pensiei de ntreinere datorate de ctre debitor unei persoane. Are un
caracter strict personal i, deci, nu poate fi exercitat pe cale oblic nici dreptul debitorului
de a solicita repararea patrimonial (prin compensaii bneti) a prejudiciilor morale
nregistrate ca urmare a svririi unei fapte ilicite a crei victim este.
creditorii nu pot exercita drepturile patrimoniale insesizabile, precum: dreptul de uz,
dreptul de abitaie, dreptul de a primi o burs de studiu, dreptul la diurn, dreptul la
alocaiile de stat.

Conditiile actiunii oblice.

a)

creana creditorului trebuie s fie cert i exigibil [art. 1560 alin. (1) noul Cod

Civil]. Creana este cert atunci cnd are o existen sigur i necontestat; ea este
exigibil n cazul n care creditorul poate s cear plata ei de la debitor.
b)

debitorul s fie inactiv, adic s neglijeze sau s refuze exerciiul dreptului su [art.

1560 alin. (1) noul Cod Civil]. Inactivitatea se poate datora relei-credine, neglijenei sau
chiar unei imposibiliti obiective a debitorului de exercitare a dreptului sau a aciunii.
Dac debitorul i schimb atitudinea, devenind activ, continuarea exercitrii aciunii
oblice nu mai este posibil. In aceast situaie, creditorului i rmne doar posibilitatea de
a interveni n proces, n scopul aprrii intereselor sale;
c)

creditorul s fac dovada unui interes serios i legitim. Exist un atare interes

atunci cnd prin inactivitatea sa debitorul se afl n situaia de a-l prejudicia pe creditor
[art. 1560 alin. (1) noul Cod Civil].

Momentul n care trebuie ndeplinite condiiile aciunii oblice. Se impune o distincie, dup
cum exercitarea de ctre creditor a drepturilor debitorului se realizeaz pe cale judiciar
(printr-o aciune injustiie) sau pe cale extrajudiciar. n primul caz, condiiile aciunii
oblice trebuie ndeplinite la momentul pronunrii hotrrii judectoreti. Ne aflm n
prezena unor condiii de admisibilitate a aciunii. n cel de-a doilea caz, ele trebuie
ntrunite la data exercitrii drepturilor debitorului, de regul, la data formulrii cererii de
ctre creditor (cum ar fi cererea pentru intabularea unui drept al debitorului n cartea
funciar). n acest ultim caz suntem n faa unor condiii de exercitare a aciunii oblice.

Efectele actiunii oblice. Efectele fa de terul prt acionat n judecat. Creditorul, pe

cale oblic, exercit n locul debitorului drepturile pe care el le are mpotriva terului.
Pentru acest motiv, terul acionat n judecat va putea opune toate excepiile i
mijloacele de aprare pe care le-ar fi putut invoca i mpotriva debitorului [art. 1560 alin.
(3) noul Cod Civil]. Este indiferent dac excepiile sunt anterioare sau ulterioare
introducerii aciunii. Exercitarea aciunii oblice nu indisponibilizeaz drepturile
patrimoniale ale debitorului. Astfel, el poate dispune de aceste drepturi, iar actele
ncheiate cu privire la ele sunt opozabile creditorului, atunci cnd nu au un caracter
fraudulos, chiar dac ele au fost perfectate nainte sau dup introducerea aciunii. De
pild, terul poate invoca compensaia datoriei sale cu o crean pe care o are mpotriva
debitorului, chiar dac dreptul de crean s-a nscut dup introducerea aciunii oblice. De
asemenea, terul poate opune tranzacia ncheiat cu debitorul dup aceast dat.
Efectele fa de debitorul pasiv. Intereseaz n acest context dac hotrrea
judectoreasc pronunat ca urmare a exercitrii aciunii oblice i este sau nu opozabil
debitorului pasiv. Rspunsul este diferit, dup cum debitorul a fost sau nu introdus n
proces. Dac debitorul a fost introdus n proces, el fiind parte, far ndoial c efectele
hotrrii se vor rsfrnge i asupra lui. n cazul n care nu a fost introdus n cauz,
efectele hotrrii nu se produc i fa de debitor, el fiind un simplu ter.
Efectele fa de creditorii debitorului. Potrivit unei opinii consacrate, aciunea oblic este
individual prin exerciiul su i colectiv prin efectele sale. Astfel, dac aciunea oblic
este exercitat cu succes, se va evita micorarea patrimoniului debitorului. Situaia
creat profit tuturor creditorilor n temeiul dreptului lor de gaj. n acest sens trebuie
neles i art. 1561 noul Cod Civil, potrivit cruia: Hotrrea judectoreasc de admitere
a aciunii oblice profit tuturor creditorilor, fr nicio preferin n favoarea creditorului
care a exercitat aciunea.

Actiunea revocatorie

Notiune. Aciunea paulian este acea aciune prin care creditorul solicit s fie declarate
inopozabile fa de el actele juridice ncheiate de ctre debitor n frauda intereselor sale,
cum sunt cele prin care debitorul i creeaz sau i mrete o stare de insolvabilitate
(art. 1562 Noul Cod Civil). Rezult c aciunea paulian este un instrument juridic
prevzut de lege pentru protecia intereselor creditorilor mpotriva fraudei debitorului. Ea
este reglementat de art. 1562-1565 noul Cod Civil.Aciunea paulian se deosebete
esenial de aciunea oblic. Aciunea oblic se exercit n numele debitorului, n timp ce
aciunea paulian este exercitat de ctre creditor n numele su propriu. n timp ce
aciunea oblic sancioneaz inaciunea (pasivitatea) debitorului, aciunea paulian se
declaneaz ca urmare a aciunilor frauduloase ale acestuia. Dac aciunea oblic profit
tuturor creditorilor, aciunea paulian folosete numai creditorului care a promovat-o.
Regula. Aciunea paulian presupune cu necesitate existena fraudei. Frauda se poate
manifesta numai prin acte de voin, de unde concluzia c aciunea paulian poate fi
exercitat numai mpotriva actelor juridice pe care le ncheie debitorul. Aadar, domeniul
de aplicare a aciunii pauliene se circumscrie doar sferei actelor juridice, cu excluderea
faptelor juridice propriu-zise.

Nu pot fi revocate pe cale paulian urmtoarele acte:

a) actele care privesc drepturile nepatrimoniale ale debitorului. Ele nu pot fi atacate i
declarate inopozabile pe cale paulian, deoarece ncheierea lor implic o apreciere de
ordin personal i moral din partea debitorului. Sunt astfel de acte: actul cstoriei, actul
de recunoatere a paternitii unui copil din afara cstoriei, actul adopiei etc.;
b) actele juridice referitoare la drepturile patrimoniale exclusive ale debitorului. Este
vorba de actele juridice ce privesc drepturi patrimoniale a cror exercitare implic o
apreciere personal din partea debitorului. Este cazul, de pild: al renunrii debitorului la
repararea pe cale patrimonial a unui prejudiciu moral, al refuzului de a cere revocarea
judiciar a unei donaii pentru ingratitudinea donatarului etc.;
c) actele juridice privitoare la drepturile i bunurile insesizabile ale debitorului. Se afl n
afara domeniului de aplicare a aciunii pauliene i actele juridice ncheiate de ctre
debitor, referitoare la bunurile sau drepturile sale insesizabile, precum: renunarea la o
burs de studiu, renunarea la dreptul de a cere majorarea pensiei de ntreinere datorate
de un ter debitorului n baza obligaiei legale de ntreinere, renunarea la dreptul la
diurn, renunarea la dreptul de a primi alocaii de stat etc.

Conditiile actiunii pauliene.

a)

creana trebuie s fie cert, lichid i exigibil

b)

creana creditorului trebuie s fie, de regul, anterioar ncheierii de ctre debitor

a actului a crui inopozabilitate se solicit. Existena acestei cerine este uor de explicat:

doar creditorii anteriori pot fi prejudiciai prin actele frauduloase ulterioare ale
debitorului. Totui, creditorul posterior va putea introduce aciunea paulian n dou
situaii: atunci cnd creana sa exist n principiu la data ncheierii actului fraudulos, cum
ar fi nstrinrile fcute de autorul unui accident nainte de a fi obligat prin hotrre
judectoreasc s plteasc despgubiri victimei; dac la momentul perfectrii actului
fraudulos exista perspectiva cert de a intra ntr-un raport juridic cu debitorul.
c)

admisibilitatea aciunii pauliene nu depinde de existena unui titlu executoriu.

Legat de condiiile pe care trebuie s le ndeplineasc dreptul de crean al creditorului,

se pune ntrebarea dac el trebuie sau nu s fie ncorporat ntr-un titlu executoriu. n
perimetrul vechiului Cod civil, s-a susinut c aciunea paulian nu este o msur de
executare silit, astfel c pentru exercitarea ei nu este necesar s se fac dovada unui
titlu executoriu de ctre creditor

Cesiunea de creanta
Definitie. Cesiunea de crean este legal definit de art. 1566 alin. (1) C. civ., conform
cruia ,, cesiunea de crean este convenia prin care creditorul cedent transmite
cesionarului o crean mpotriva unui ter. Nuannd definiia de mai sus, reinem c
cesiunea de crean este un contract care implic, din punct de vedere subiectiv,
urmtorii subieci de drept: creditorul care transmite creana i care se numete cedent;
dobnditorul creanei care se numete cesionar, terul asupra cruia exist creana,
adic debitorul care este ndatorat s execute prestaia i care se numete debitor cedat.
Prile contractului de cesiune a creanei sunt cedentul i cesionarul. Din perspectiva
principiilor forei obligatorii i relativitii efectelor contractului, debitorul cedat este ter
fa de contractul de cesiune. Definiia de mai sus este condiionat de domeniul de
aplicare al acestei operaiuni.

Domeniu de aplicare. Domeniul de aplicare al cesiunii de crean este dat de obiectul

acesteia tipul creanei ce face obiectul operaiunii juridice. Astfel, poate face obiectul
unei cesiuni, n principiu, orice fel de crean, indiferent care este obiectul su. Pot fi
cesionate creanele pecuniare (avnd ca obiect o sum de bani) sau de alt natur (de a
face sau a nu face), nscute din orice contract, dintr-o promisiune de contract (adic tot
dintr-un contract), nscute dintr-un delict sau dintr-o fapt licit generatoare de obligaii,
dintr-un act juridic unilateral, creanele afectate de modaliti, chiar i creanele viitoare
(v. art. 1572 noul Cod Civil) i chiar i cele eventuale. Practica atest ns c, de cele mai
multe ori, se cesioneaz creanele crora le corespunde datoria de a plti o sum de
bani, afectate de un termen suspensiv sau creanele rezultate dintr-o promisiune
bilateral de nstrinare (unde poate fi vorba chiar de o cesiune a contractului i nu doar
de o cesiune de crean, dup caz).

Creante ce nu pot fi cesionate:

a) n primul rnd. nu pot face obiectul cesiunii creanele care sunt declarate
netransmisibile prin lege art. 1569 alin. (1) noul Cod Civil Este necesar s includem n
aceast categorie i o mare parte a creanelor care au un caracter intuitu personae (n
privina laturii lor active a creditorului) i care, din acest motiv nu pot fi transmise (de
aceea, nu poate face obiectul transmisiunii ntreinerea astfel cum rezult din
prevederile art. 2258 noul Cod Civil);
b) n al doilea rnd, nu pot face obiectul cesiunii creanele avnd ca obiect alt prestaie
dect plata unei sume de bani (adic obligaiile de a da altceva dect o sum de bani, de
a face sau de a nu face), dac prin efectul transmisiunii, obligaia va fi n mod
substanial mai oneroas [art. 1569 alin. (2) i 1571 alin. (2) noul Cod Civil]. Per a
contrario, n ce privete creanele privind sume de bani, principiul liberei circulaii se
reinstaureaz, astfel nct, orict de oneroas ar deveni creana ca urmare a
transmisiunii i orict de speculativ ar fi ntreaga operaiune pentru cedent i cesionar,
ea este liber transmisibil;
c) n al treilea rnd, prin excepie, prile raportului obligaional iniial, pot stabili
caracterul inalienabil al creanei lor, cu condiia existenei unui interes legitim. Cu toate
c inalienabilitatea convenional a creanei poate mpiedica transmisiunea, exist situaii
de excepie cnd prohibiia convenional de nstrinare nu i poate, totui, produce
efectele, conform art. 1570 alin. (1) lit. a)-c) noul Cod Civil, atunci cnd:
i.

debitorul a consimit la cesiune (este vorba de un consimmnt dat ulterior

conveniei prin care s-a stipulat inalienabilitatea i prin care debitorul practic renun la
beneficiul inalienabilitii creanei);
i.

inalienabilitatea creanei nu a fost expres stipulat n nscrisul constatator al

creanei, iar cesionarul nu a cunoscut i nu trebuia s cunoasc incesibilitatea creanei n

momentul cesiunii (practic este vorba de ipoteza n care clauza de inalienabilitate nu a
fost fcut opozabil terilor fa de raportul obligaional iniial);
ii.

cesiunea privete o crean care are ca obiect o sum de bani [n acest caz,

astfel cum am artat deja, principiul liberei cesibiliti nu cunoate, de regul, excepii,
dect n cazul unei prevederi legale exprese ceea ce presupune c, n pofida unei
incesibiliti convenionale, creana de a da o sum de bani poate fi cedat n mod liber
a se vedea, n acest sens i interpretarea per a contrario a art. 1569 alin. (2) i 1571
alin. (2) noul Cod Civil].

Conditii de validitate ale cesiunii de creanta. Cesiunea de crean se ncheie valabil

prin simplul acord de voin al prilor, fiind un contract consensual. Consimmntul
debitorului cedat nu se cere, deoarece nu este parte n contractul de cesiune. Aadar,
cesiunea cu titlu oneros este valid i i produce efectele ntre pri, far a fi necesar
ndeplinirea vreunei condiii de form. n schimb, cesiunea cu titlu gratuit, fiind o donaie,
trebuie s fie ncheiat cu respectarea condiiilor de form pentru validitatea acesteia. n
acest sens, art. 1567 noul Cod Civil distinge ntre cesiunea de crean cu titlu oneros i
cea cu titlu gratuit [alin. (1)]. n cazul cesiunii cu titlu gratuit se aplic acestei operaiuni
i toate prevederile legale aferente contractului de donaie (art. 1011-1033 noul Cod
Civil), din care reinem, sub aspectul formei, cerina formei autentice (art. 1011 noul Cod
Civil). n cazul cesiunii cu titlu oneros, acestei operaiuni i se aplic i dispoziiile speciale
aferente contractului de vnzare sau altei operaiuni contractuale prin care se convine la
cesiunea de crean [art. 1567 alin. (2)
Principalul efect al cesiunii este transmiterea dreptului de crean de la cedent la
cesionar.

Subrogatia
Definita de art 1593 NCC, oricine plateste in locul debitorului poate fi subrogat in
drepturile creditorului, fara a putea insa dobandi mai multe drepturi decat
acesta.
A fost definta de doctrina majoritara ca fiind un mijloc de transmitere a dreptului de
creanta cu toate garantiile si accesorile sale catre un tert care a platit in locul debitorului
=> efect translativ al operatiunii creanta nu se stinge prin plata, ci se transfera in
patrimoniul platitorului.
Prezinta interes pentru creditor (creanta acestuia este satisfacuta), pentru debitor (poate
obtine o eventuala amanare si scapa de presiunea creditorului initial), pentru platitor
(daca este un creditor chirografar sau un creditor ipotecar de rang inferior, acestea prin
subrogatie poate scapa de concursul creditorului initial). Are ca efect transmiterea tuturor
garantiilor si accesoriilor.

Felurile subrogatiei
1. Subrogatia conventionala constituie regula, partile (creditorul sau debitorul) fiind
cele care consmit la subrogatie. Daca nu exista o conventie cu acest obiect intre
creditor si platitor / debitor si platititor nu opereaza transferul dreptului de
creanta.

2. Subrogatia legala constitutie exceptia, in general in situatile in care platitorul

este si el indatorata sa faca plata
Conditii

Subrogatia trebuie sa fie expresa, simpla efectuare a platii nu il subroga pe platitor in

drepturile creditorului. Cu toate acestea, in cazul unei eventuale plati, dar unde nu se
constituie o subrogatie, platitorul poate intenta o actiune pentru plata nedatorata in cazul
creditorului sau o actiune impotriva debitorului pentru imbogatire fara justa cauza. Pentru
a putea fi opusa tertilor este necesar a fi constata prin inscris.

Subrogatia consimtita de creditor este necesar consimtamantul creditorului (fara a fi

necesar consimtamantul debitorului). Merita mentionat ca transmisiunea dreptului de
creanta si a accesoriilor sale trebuie sa se produca concomitent cu plata. Daca transferul
creantei e facut inainte de plata atunci nu avem subrogatie ci o cesiune de creanta. In
cazul in care transferul creantei e facut dupa plata, transmisiunea dreptului de creanta nu
poate avea loc intrucat obligatia este deja stinsa.

Subrogatia consimtita de debitor nu este necesar consimtamantul creditorului,

operatiunea prin care debitorul subroga in drepturile creditoriului sau pe cel care l-a
imprumutat in scopul efectuarii platii.

Novatia
Definitie. Novaia este o operaiune juridic de natur contractual prin care prile
sting o obligaie veche i o nlocuiesc cu o obligaie nou. Stingerea obligaiei vechi i
naterea noii obligaii au loc concomitent. Cu alte cuvinte, obligaia existent se transfoim ntr-o obligaie nou. Elementele definiiei rezult din prevederile art. 1609 C. civ.
Avnd n vedere efectul su extinctiv cu privire la obligaia veche, sunt unii autori care
analizeaz novaia n contextul mijloacelor juridice de stingere a obligaiilor; astzi, este
de regul analizat n cadrul mijloacelor de transmisiune i stingere a obligaiilor.
Referitor la diferenta intre novatie si cesiune / subrogatie. Novaia (mai ales dac
ea opereaz prin schimbarea creditorului sau debitorului novaia subiectiv) nu se

confund cu cesiunea de crean i nici cu subrogaia n drepturile creditondui prin plata

creanei. In cazul novaiei, obligaia veche se transform ntr-o alt obligaie nou, cea
veche fiind stins, n timp ce, n cazul cesiunii de crean i al subrogaiei personale,
obligaia existent rmne aceeai i se transmite cu toate garaniile i accesoriile sale la
creditorul subsecvent.

Tipuri de novatie.
a)

novaia obiectiv [art. 1609 alin. (1) noul Cod Civil] care intervine atunci cnd se

realizeaz prin schimbarea obiectului sau cauzei obligaiei vechi (aadar, atunci cnd
debitorul contracteaz fa de creditor o obligaie nou, care nlocuiete i stinge
obligaia iniial). Subiectele obligaiei rmn aceleai, dar obligaia iniial se stinge
fcnd loc uneia noi;
b)

novaia subiectiv [art. 1609 alin. (2) i (3) noul Cod Civil] este cea care se

realizeaz prin schimbarea creditorului sau debitorului obligaiei iniiale. Schimbarea

debitorului are loc atunci cnd o ter persoan se oblig fa de creditor s plteasc
datoria i poate opera far consimmntul debitorului iniial, care este liberat [art. 1609
alin. (2) noul Cod Civil]. Schimbarea creditorului intervine prin substituirea creditorului
iniial cu un nou creditor, operaiune n urma creia debitorul va fi liberat fa de
creditorul din vechea obligaie, fiind obligat, ca efect al novaiei, fa de noul creditor
[art. 1609 alin. (2) noul Cod Civil].

Conditiile novatiei. Fiind un contract, trebuie sa respecte regulile generale de validitate

si anume obiect, cauza, capacitate si consimtamant. Pe langa acestea mai trebuie
respectate si urmatoarele:
a)

s existe o obligaie veche valabil, care urmeaz s se sting prin voina prilor.

b)

s se nasc, prin acordul prilor, o obligaie nou valabil care o nlocuiete pe cea

veche. Dac obligaia nou nu este valabil, obligaia veche rmne n fiin i se
consider c obligaia nou nu a existat niciodat, precum i c cea veche nu s-a stins
niciodat; stingerea obligaiei vechi este condiionat de naterea, n locul ei, a unei alte
obligaii valabile.
c)

obligaia nou care se nate prin novaie trebuie s aib un element nou (aliquid

novi) fa de vechea obligaie. Elementul nou poate consta n: schimbarea uneia dintre
pri, a creditorului sau debitorului; schimbarea obiectului, a cauzei sau n adugarea ori
nlturarea unei condiii care afecteaz obligaia existent. Schimbarea creditorului [art.
1609 alin. (3) noul Cod Civil] intervine, de pild, cnd cumprtorul unui bun se oblig,
la cererea vnztorului, s efectueze plata preului ctre o alt persoan i aceasta
presupune stingerea definitiv a vechii obligaii. O astfel de novaie se aseamn cu
cesiunea de crean, dar se deosebete prin faptul c se face cu acordul debitorului i are

ca efect stingerea obligaiei debitorului fa de creditorul iniial i naterea unei alte

obligaii fa de noul creditor.
d)

s existe intenia expres a prilor de a nova (animus novndi)1. n acest sens,

art. 1610 noul Cod Civil, prevede c: Novaia nu se prezum. Intenia de a nova trebuie
s fie nendoielnic. De aceea, voina de a transforma raportul obligaional iniial trebuie
s rezulte evident i clar din convenia prilor (din contractul de novaie) n acest context
se pune problema interpretrii operaiunii n cazul n care un ter se oblig.

Efectele novatiei. n principal, novaia atrage dup sine stingerea obligaiei iniiale
(efectul extinctiv) i naterea unei noi obligaii (efectul creator). Aceast transformare
atrage dup sine importante consecine juridice:
a)

situaia garaniilor creanei iniiale. Prin novaie se stinge obligaia veche mpreun

cu toate garaniile sale care, fiind accesorii ale creanei iniiale, nceteaz concomitent cu
aceasta. n ce privete situaia garaniilor i a celorlalte accesorii ale creanei iniiale,
trebuie s operm mai multe distincii care se dovedesc a fi extrem de delicate: i.
ipotecile constituite de debitor pentru executarea obligaiei iniiale se sting n ipoteza n
care are loc o novaie prin schimbarea debitorului.
b)

raporturile dintre prile novaiei. Naterea unei noi obligaii concomitent i

condiionat de stingerea obligaiei iniiale. Noua obligaie are ntotdeauna caracter

contractual, deoarece rezult din acordul de voin al prilor, indiferent care a fost
izvorul obligaiei vechi ce s-a stins. n raporturile rezultate din novaia prin schimbare de
debitor, noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de aprare (s.n.) pe care le
avea mpotriva debitorului iniial i nici pe care acesta din urm le avea mpotriva
creditorului, cu excepia situaiei n care, n acest ultim caz, debitorul poate invoca
nulitatea absolut a actului din care s-a nscut obligaia iniial (art. 1612 C. civ.).

Compensatia
Notiune. Compensaia este definit ca fiind un mijloc de stingere a dou obligaii
reciproce i de aceeai natur existente ntre dou persoane, astfel nct fiecare este,
concomitent, creditor i debitor al celeilalte. Aadar, compensaia are ca efect stingerea
reciproc a celor dou obligaii pn la concurena valorii celei mai mici dintre ele. Dac
obligaiile sunt de valoare egal, ele se sting n ntregime.
Utilitatea practica. Compensaia asigur egalitatea ntre cele dou pri, avnd astfel i
rolul unei garanii, deoarece creditorul, compensnd creana sa mpotriva debitorului,
care este n acelai timp i creditorul su, cu creana acestuia din urm, este sigur c o
va realiza, cel puin pn la concurena propriei datorii fa de cealalt parte. In acest fel,
fiecare parte evit riscul insolvabilitii celeilalte. n lipsa compensaiei, dac debitorul

solvabil ar plti datoria sa, iar cellalt debitor ar deveni insolvabil, atunci cel ce a fcut
plata trebuie s suporte concursul celorlali creditori ai lui accipiens, inclusiv riscul
insolvabilitii acestuia. Prin compensarea creanelor i datoriilor reciproce, el evit
aceste riscuri, pltindu-se singur cu creana pe care o are mpotriva celuilalt. Astfel, cei
doi creditori, n acelai timp debitori reciproci, au o situaie privilegiat, unul n raport cu
cellalt, deoarece compensaia constituie pentru ei o adevrat cauz de preferin. Se
evit n acest fel concursul celorlali creditori ai fiecruia n realizarea reciproc a
creanelor unuia mpotriva celuilalt i invers.

Cazuri in care compensatia nu poate opera :

a)

creana rezult dintr-un act fcut cu intenia de a pgubi (de exemplu, victimei

unui furt nu i se poate opune compensaia unei datorii pe care o are fa de autorul
acelui furt);
b)

cnd datoria are ca obiect restituirea bunului dat n depozit sau cu titlu de comodat

c)

cnd una din creane are ca obiect un bun insesizabil (de exemplu, nu poate face

obiectul compensaiei creana privind pensia de ntreinere cu o alt crean a

ntreinutului fa de ntreintor);

Tipuri de compensatie. Compensatia legala. Este acea compensaie care

opereaz de drept, n temeiul legii, fr a fi nevoie de acordul de voin al prilor sau de
o hotrre judectoreasc. n acest sens, art. 1617 noul Cod Civil, dispune:
Compensaia opereaz de plin drept de ndat ce exist dou datorii certe, lichide i
exigibile, oricare ar fi izvorul lor, i care au ca obiect o sum de bani sau o anumit
cantitate de bunuri fungibile de aceeai natur.
Conditii in care opereaza compensatia legala.
a)

obligaiile s fie reciproce [art. 1617 alin. (1) noul Cod Civil], adic s existe ntre

aceleai persoane, fiecare avnd, una fa de cealalt, att calitatea de creditor, ct i de

debitor.
b)

Datoriile s fie certe, lichide i exigibile [art. 1617 alin. (1) noul Cod Civil], adic s

ntruneasc toate condiiile pentru ca dreptul de a cere executarea silit n natur sau
prin echivalent
c)

datoriile s aib ca obiect prestaia de a da sume de bani sau o anumit cantitate

de bunuri fungibile i de aceeai natur [art. 1617 alin. (1) noul Cod Civil]. Compensaia
legal nu este posibil cnd obiectul obligaiilor reciproce const n bunuri certe sau
bunuri de gen de specie diferit, cum ar fi grul i porumbul. Prin efectul compensaiei,
prile trebuie puse n aceeai situaie n care s-ar afla dac prestaiile reciproce ar fi fost
executate efectiv;

d)

prile s nu fi renunat expres sau tacit la beneficiul compensaiei -conform art.

1617 alin. (3) noul Cod Civil: Oricare din pri poate renuna, n mod expres ori tacit, la
compensaie.

Compensatia conventionala. Prin compensaia convenionalnelegem acea

compensaie care opereaz prin acordul de voin al prilor. Se recurge la aceast
compensaie atunci cnd nu sunt ntrunite condiiile compensaiei legale i prile au
interes, totui, s sting anumite obligaii reciproce pe aceast cale. De cele mai multe
ori, ea se confund cu o dare n plat reciproc.

Efectele compensatiei. Potrivit dispoziiilor Codului civil, compensaia produce

urmtoarele efecte:
a)

stinge cele dou datorii reciproce, pn la concurena obligaiei care are valoarea

cea mai mic (art. 1616 noul Cod Civil);

b)

compensaia opereaz ca o plat dubl. Consecinele sunt urmtoarele: i.

compensaia stinge implicit i garaniile i accesoriile obligaiei principale; ii. n plus,

debitorul care putea s opun compensaia i care a pltit datoria nu se mai poate
prevala, n detrimentul terilor, de privilegiile sau de ipotecile creanei sale [art. 1622
alin. (3) noul Cod Civil]; iii. cu toate acestea, compensaia nu poate opera sau nu poate
face obiectul renunrii n detrimentul drepturilor dobndite de un ter [art. 1622 alin. (1)
noul Cod Civil]. Astfel, de exemplu, nu poate opera compensaia ntre cedent i debitor
cedat dup momentul efecturii cesiunii de crean;
c)

cnd ntre prile compensaiei exist dou sau mai multe datorii reciproce i

compensabile, se aplic regulile de la imputaia plii (art. 1620 noul Cod Civil);
d)

fideiusorul poate opune creditorului compensaia creanei pe care debitorul

principal, a crui datorie o garanteaz, o dobndete fa de creditorul obligaiei

garantate [art. 1621 alin. (1) noul Cod Civil]. n schimb, debitorul nu poate opune
compensaia creanei fidejusorului mpotriva creditorului su [art. 1621 alin. (2) noul Cod
Civil];
e)

n cazul compensaiei convenionale i a celei judiciare, aceste efecte se produc de

la data cnd s-a ncheiat convenia privitoare la compensaie.

Confuziunea
Notiune. In literatura de specialitate, confuziunea definit ca fiind acel mod de stingere
a obligaiilor care const n ntrunirea n aceeai persoan, deopotriv, a calitii de
creditor i de debitor al aceleiai obligaii. Obligaia se stinge deoarece un raport juridic
este o legtur juridic ntre cel puin dou persoane. De aceea, creditorul care devine i
debitorul aceleai obligaii sau invers s-ar afla n cazul meninerii obligaiei n raport
juridic cu sine nsui, ceea ce este de neconceput.
Conditii. Confuziunea intervine indiferent de calitatea de persoan fizic sau juridic a
celui care dobndete una din calitile de debitor sau creditor avnd-o anterior pe
cealalt. n cazul persoanelor fizice, cea mai frecvent cauz de confuziune i are sursa
n succesiune, cnd creditorul succede debitorul sau invers, ca succesor legal sau legatar
universal, i accept motenirea. ntre persoane juridice, confuziunea intervine n
procesul reorganizrii lor prin comasare sau divizare.
Codul civil, pe lng condiia dobndirii i a calitii de creditor sau debitor dup
deinerea anterioar a celeilalte caliti dect cea dobndit, mai impune i condiia ca, n
unna dobndirii i a calitii de creditor sau debitor datoria i creana s se gseasc n
acelai patrimoniu i n aceeai mas patrimonial. Dac datoria i creana se gsesc n
mase diferite din acelai patrimoniu, confuziunea nu opereaz [art. 1625 alin. (2) noul
Cod Civil].

Efecte. Unele dintre efectele confuziunii sunt expres indicate de textele dedicate acestei
figuri juridice, altele sunt deduse pe cale de interpretare. Astfel, reinem c:
a)

confuziunea stinge obligaia principal [art. 1624 alin. (1) noul Cod Civil], cu toate

garaniile i accesoriile sale (chestiune nespecificat expres, dar dedus din context).
Astfel, confuziunea l libereaz i pe fidejusor i pe garantul ipotecar sau gaj ist.
Stingerea opereaz ns numai n limita n care executarea obligaiei s-a stins i nu se
mai poate realiza, adic n limita n care o parte a obligaiei a devenit propriul su
creditor sau debitor;
b)

ipoteca se stinge prin confuziunea calitilor de creditor ipotecar i de proprietar al

bunului ipotecat (art. 1625 noul Cod Civil) Dac, de exemplu, creditorul ipotecar
cumpr imobilul asupra cruia este constituit ipoteca, aceasta nceteaz. n cazul n
care dobnditorul imobilului este evins din orice cauz independent de el, adic pierde
proprietatea asupra imobilului, atunci ipoteca renate [art. 1625 alin. (2) noul Cod Civil];
c)

confuziunea nu poate aduce atingere drepturilor dobndite de teri cu privire la

creana care face obiectul confuziunii dac acest drept s-a nscut anterior confuziunii
(art. 1627 noul Cod Civil). De exemplu, terul care a dobndit o ipotec asupra creanei o
va putea invoca i mpotriva unui fost creditor devenit i debitor garant ipotecar ca
urmare a confuziunii;

d)

n toate cazurile de desfiinare a confuziunii ca urmare a dispariiei cauzei care a

determinat confuziunea atrage dup sine renaterea obligaiei iniiale cu efect retroactiv
(art. 1628 noul Cod Civil). Retroactivitatea presupune i renaterea accesoriilor, cu
excepia cazului n care aceast retroactivitate este afectat de drepturi ale terilor
constituite asupra unor bunuri afectate de aceast retroactivitate. De exemplu, nu vor
putea renate garaniile asupra unor bunuri asupra crora s-au constituit ntre timp alte
garanii sau care au fost dobndite de teri deja.

Darea in plata
Notiune. Darea n plat este acel contract i totodat mijloc de stingere a obligaiilor
care const n acceptarea de ctre creditor la propunerea debitorului, de a primi o alt
prestaie n locul celei pe care debitorul era obligat iniial s o execute. Aadar, darea n
plat se poate face numai cu consimmntul creditorului, el neputnd fi inut s
primeasc un alt lucru dect cel ce i se datoreaz, chiar atunci cnd valoarea lucrului
oferit este egal sau mai mare [art. 1492 alin. (1) C. civ.]. Pe de alt parte, darea n
plat reprezint un act de dispoziie menit s asigure o plat.

Conditii.
a)

acceptarea nlocuirii prestaiei iniiale de ctre creditor, pentru a fi vorba de o dare

n plat, trebuie s fie concomitent cu plata. Dac acordul lui a intervenit, la propunerea
debitorului, nainte de momentul executrii, nu mai suntem n prezena drii n plat. n
acest caz se realizeaz novaia prin schimbare de obiect;
b)

pe de alt parte, dei textele legale nu prevd, doctrina n materie a subliniat c,

pentru ca darea n plat s opereze, este necesar ca ntre prestaia datorat i cea oferit
n schimb, cu titlu de dare n plat, s existe o echivalen valoric relativ, n caz
contrar, fiind n prezena unei alte operaiuni juridice pentru tot ceea ce excede limitele
unei echivalene rezonabile;
c)

n sfrit, darea n plat fiind un contract intervenit n faza plii, trebuie s

ntruneasc toate condiiile de fond pentru validitatea contractului [art. 1179 alin. (1) C.
civ.]. n plus, dac darea n plat presupune executarea unei obligaii de a da un imobil
adic pe aceea de a transfera dreptul de proprietate asupra unui imobil n contul plii
datorate, este necesar i ndeplinirea condiiilor de form necesare acestui transfer de
proprietate (forma autentic necesar pentru nscrierea n cartea funciar a dreptului de
proprietate art. 885 alin. (2) C. civ. i art. 1244 C. civ.

Efecte. Darea n plat opereaz ca o variant a plii i deci, n principiu, produce

aceleai efecte, stingnd obligaia cu toate garaniile i accesoriile ei. Dac prestaia
iniial a avut o valoare mai mare dect prestaia executat, depind astfel condiia
echivalenei rezonabile, debitorul este obligat s plteasc o sult, altfel operaia ar putea
fi considerat o liberalitate, adic o iertare parial de datorie, cu titlu gratuit (eventual, o
remitere de datorie cu titlu gratuit). Dac, dimpotriv, noua prestaie are o valoare
superioar, creditorul iniial poate deveni debitor al excedentului fa de prestaia care i
este datorat i plti astfel o diferen de valoare.

Remiterea de datorie (iertarea de datorie)

Notiune. n doctrin, remiterea de datorie a fost definit ca fiind un mod voluntar de
stingere a obligaiei care const n renunarea creditorului, cu consimmntul
debitorului, la dreptul su de crean. Aadar, remiterea de datorie este un contract a
crui ncheiere face necesar existena consimmntului debitorului.

Felurile remiterii de datorie. Remiterea de datorie poate fi total sau parial. Dac
nu exist stipulaii contrare, se prezum c ea este total [art. 1629 alin. (2) noul Cod
Civil]. Remiterea de datorie este, de regul, un contract sau un act juridic cu titlu gratuit.
De aceea se numete, cu alte cuvinte, iertare de datorie. Nu este, ns, exclus ca
remiterea de datorie s opereze i cu titlu oneros [art. 1630 alin. (1) noul Cod Civil]. n
aceast ipotez, remiterea de datorie este, n realitate, o novaie prin schimbarea
obiectului obligaiei sau, dup caz, o tranzacie. n sfrit, remiterea de datorie mai poate
fi expres sau tacit [art. 1630 alin. (1) noul Cod Civil].

Conditiile remiterii de datorie. Am afirmat deja c remiterea de datorie este, n

principiu, cu titlu gratuit, adic o liberalitate. Ea poate fi fcut prin acte ntre vii
donaie sau prin acte mortis causa legat.
Atunci cnd se face prin acte ntre vii, ea constituie o donaie, fiind necesar s
ndeplineasc toate condiiile de validitate a acesteia. Totui, remiterea de datorie nu
trebuie s mbrace forma solemn a nscrisului autentic. Urmeaz c ea este o donaie
indirect i poate fi realizat n orice form scris sau verbal, expres sau tacit. Cu
toate acestea, astfel cum se desprinde din prevederile art. 1630 alin. (2) noul Cod Civil,
remiterea de datorie se poate realiza prin intermediul unui act juridic cu titlul oneros,
ceea ce nseamn c, n schimbul remiterii de datorie, creditorul iniial primete o alt
prestaie.
Remiterea de datorie poate fi fcut i prin acte mortis causa, adic prin testament. n
acest caz, ea reprezint o dispoziie a unui legat i trebuie s ndeplineasc toate
condiiile de fond i de form pentru validitatea testamentului.

Efecte. Efectele remiterii de datorie sunt similare plii. La aceasta se adaug efecte
specifice reglementate expres n capitolul dedicat acestei figuri juridice sau deduse din
contextul legal. Astfel:
a)

iertarea de datorie stinge obligaia principal i libereaz pe debitor (art. 1629 noul

Cod Civil). Obligaia se stinge mpreun cu garaniile i accesoriile sale. nseamn c

iertarea de datorie acordat debitorului libereaz i pe fidejusor i pe debitorii ipotecari
[art. 1633 alin. (1) noul Cod Civil];
b)

cnd iertarea de datorie a fost fcut n favoarea unui codebitor solidar, aceasta nu

i libereaz pe ceilali codebitori, cu excepia cazului n care creditorul declar aceasta n

mod expres sau remite voluntar debitorului nscrisul constatator al creanei sale care este
un nscris sub semntur privat [art. 1451 alin. (1) noul Cod Civil].
c)

Spre deosebire de ipoteza anterioar, n cazul obligaiei indivizibile pasiv, remiterea

de datorie care opereaz n privina unui debitor stinge obligaia indivizibil i i libereaz
pe ceilali debitori, acetia rmnnd ns inui s plteasc celui dinti (debitorului care
a beneficiat de remiterea de datorie completarea n.), echivalentul prilor lor. [art.
1432 alin. (1) noul Cod Civil];
d)

emiterea de datorie fcut cu titlu gratuit produce efectele pe care orice liberalitate

le produce. Astfel, o remitere de datorie, reprezentnd o donaie indirect, poate fi

supus regulilor reduciunii liberalitilor excesive i tuturor celorlalte reguli aplicabile
liberalitilor, mai ales n contextul dreptului succesoral.

Imposibilitatea fortuita de executare a obligatiilor de catre debitor

1. n contextul imposibilitii fortuite de executare, obligaia se stinge datorit
faptului c debitorul este n imposibilitate absolut de executare a prestaiei pe
care o datoreaz, din cauz de for major sau, uneori, caz fortuit. n esen,
imposibilitatea fortuit de executare poate fi definit ca fiind acea cauz de
stingere a obligaiei care se datoreaz imposibilitii fortuite absolute i perpetue
de executare din partea debitorului. n cadrul definiiei se vorbete de
imposibilitatea fortuit care trebuie necesarmente s fie distins de o eventual
imposibilitate subiectiv sau generat de un fapt propriu al debitorului, deci de o
eventual imposibilitate imputabil acestuia.

Conditii. Acest mod de stingere a obligaiilor presupune ntrunirea necesar a mai

multor condiii:
a)

intervenia unei cauze de for major sau a unui caz fortuit sau a unei alte cauze

asimilate acestora, cum ar fi fapta terului sau fapta victimei care ntrunesc toate
condiiile forei majore [art. 1634 alin. (1) noul Cod Civil];
b)

imposibilitatea s fie absolut i perpetu [art. 1634 alin. (3) noul Cod Civil]. Dac

imposibilitatea este doar relativ, n sensul c nu privete ntreaga ntindere a obligaiei,

liberarea i produce doar un efect parial. Dac ea este doar temporar, atunci efectul
su nu const n stingerea obligaiei, ci doar n suspendarea executrii acesteia;
c)

este necesar ca debitorul s nu fi fost pus n ntrziere n sensul somrii sale la

executare [art. 1634 alin. (1) noul Cod Civil]. De la data punerii n ntrziere, debitorul
este inut s suporte riscul neexecutrii fortuite, astfel cum prevede chiar art. 1525 noul
Cod Civil, cu privire la efectele punerii n ntrziere a debitorului. Prin excepie [instituit
de art. 1634 alin. (2) noul Cod Civil], riscul neexecutrii nu va fi suportat de ctre
debitor, chiar i pus n ntrziere, dac acesta dovedete c oricum creditorul nu ar fi
putut s beneficieze de executare din cauza forei majore sau cazului fortuit;
d)

este necesar ca debitorul s notifice creditorului survenirea evenimentului fortuit,

ntr-un termen rezonabil. Nendeplinirea acestei condiii nu va avea ca efect pierderea

dreptului de a invoca aceast cauz de stingere a obligaiei, ci doar pe aceea c debitorul
va putea fi inut la repararea posibilului prejudiciu cauzat de necomu-nicarea survenirii
evenimentului fortuit [art. 1634 alin. (5) noul Cod Civil];

Efecte. Imposibilitatea fortuit de executare are efecte diverse, dup cum avem de a
face cu o ndeplinire total sau parial a condiiilor de mai sus. Astfel:
a)

imposibilitatea fortuit de executare stinge obligaia mpreun cu garaniile i

accesoriile sale, cu excepia acelor ipoteze cnd debitorul i-a asumat expres
rspunderea i pentru unele cazuri de for major;
b)

dac imposibilitatea este doar temporar, ea suspend doar executarea obligaiei

pn la ncetarea evenimentului fortuit; dac imposibilitatea privete doar o parte a

obligaiei, efectul extinctiv al acestei cauze se ntinde doar la acea parte a obligaiei;
c)

n ipoteza obligaiilor contractuale, imposibilitatea fortuit de executare, absolut i

perpetu, atrage desfiinarea automat a contractului cu aplicarea subsecvent a teoriei

riscurilor, astfel cum aceasta este instituit de art. 1274 noul cod civil [art. 1557 alin. (1)
noul Cod Civil];

d)

pe parcursul imposibilitii fortuite temporare sau pariale de executare a obligaiei,

creditorul nu poate trece la invocarea niciunui alt remediu oferit lui de legiuitor pentru
neexecutarea obligaiei (art. 1557 noul Cod Civil). Totui, creditorul poate invoca
rezoluiunea (dar nu i daune-interese) n cazul n care i pierde interesul n primirea
prestaiei din cauza ntrzierii sau din cauza faptului c ceea ce a rmas de executat nu
mai prezint interes;
e)

n sfrit, imposibilitatea fortuit de executare poate s genereze o pieire a bunului

obiect al prestaiei. n acest caz, se va aplica teoria riscurilor n contractele translative de

proprietate, astfel cum aceasta este prevzut de art. 1274 noul Cod Civil