PRIMUL AJUTOR ÎN URGENŢELE

LEGATE DE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Dr. Trancă Sebastian

 Primul ajutor reprezinta o serie de tehnici
medicale simple pentru salvarea vieţii, pe care un
om obişnuit , poate fi antrenat să le folosească în
situaţii de urgenţă medico-chirurgicală.
 Viaţa unei persoane accidentate depinde, într-o
mare măsura, de momentul acordării primului
ajutor şi de priceperea celui care intervine primul
la locul accidentului.
 Resursele necesare primului ajutor sunt aproape
întodeauna păstrate într-o trusă de prim ajutor.
Lanţul supravieţuirii
Urgenţe legate de mediu

 Hipotermia
 Degeraturile
 Insolaţia
 Şocul caloric
 Trăznetele
 Muşcătura de viperă
 Înţepăturile de insecte
 Muşcăturile de animale sălbatice
 Avalanşele
HIPOTERMIA


HIPOTERMIA FORMA UŞOARA
 temperatura centrala 35 - 32°C
   a)Simptome neuro-musculare
        - frisoane
        - oboseala musculara
        - tulburari de comportament
        - halucinatii
        - obnubilare
        - excitatie nervoasa
  b)Semne cutanate
        - tegumente reci , marmorate la extremitati
        - hipersensibilitate cutanata
  c)Semne respiratorii
        - tahipnee
  d)Simptome cardiovasculare
        - tahicardie ( accelerarea ritmului cardiac )
        - hipertensiune arteriala
HIPOTERMIA- forma medie 32-28C
 a)Semne neurologice
        - disparitia frisoanelor
        - rigiditate , hipertonie musculara
        - abolirea reflexelor osteotendinoase
        - tulburari de constienta ( prostratie , disartrie , lentoarea ideatiei ,
somnolenta )
        - pierderea constientei sub 31°C
        - coma apare sub 28°C
  b)Semne cutanate
        - tegumente reci , livide si cianotice
        - anestezie cutanata
        - uneori degeraturi
  c)Semne respiratorii
        - cianoza
        - bradipnee
  d)Semne cardiovasculare
        - colaps ( scaderea tensiunii arteriale, puls )
        - creste riscul tulburarilor cardiace ( fibrilatie ventriculara stop
cardiorespirator )
HIPOTERMIA SEVERĂ T sub 28°C

         - bradicardie majora , puls carotidian si

femural imperceptibile
        - hipoventilatie
        - midriaza bilaterală
        - comă
 Poate părea mort
Elemente de gravitate

 Vârsta , bolile asociate

        - Timpul scurs pâna la aplicarea
ingrijirilor medicale
        - Durata expunerii la frig
        - Temperatura centrala sub 32°C
        - Factorii climaterici : umiditate , vant
        - Intoxicatii asociate : alcool , nicotina ,
cofeina
        - Stopul cardio respirator
TRATAMENT
 Primul ajutor în aceste situatii respecta principiile de
evaluare si ABC. Specific cazului este atentia
deosebita ce trebuie acordata la mobilizarea
hipotermicului.
 Orice miscare mai brusca sau necoordonata poate
agrava situatia sau poate duce la stop cardiac. În
cazul pacientilor aflati în stop cardiac masajul
cardiac este mai dificil de efectuat deoarece toracele
hipotermicului este mai rigid.
 HIPOTERMICUL NU POATE FI DECLARAT
DECEDAT PÂNA CE NU ESTE REÎNCALZIT.
 scoaterea accidentatului de sub actiunea frigului ;
        - adapostirea accidentatului pâna la transport ;
        - schimbarea hainelor ude cu haine uscate si
călduroase ;
        - învelirea cu pături şi folie termoizolanta     
   - in cazul stopului cardiorespirator se incepe
resuscitarea
DEGERĂTURILE
DEGERĂTURILE

 Reprezinta cea mai frecventă de leziune prin

frig si se produce atunci cand tesuturile
umane ating temperatura de minus 3 – minus
4 *C , printr-o expunere suficient de lunga la
temperaturi sub minus 6 *C .
Mecanismele degeraturii :

1.Formarea cristalelor de gheata in spatiul

extracelular , deshidratare extracelulara,
denaturarea proteinelor, si moarte celulara
 2.Tulburările vasculare :
          - Sunt punctul de atac
          - Initial are loc vasoconstrictie si apoi
vasodilatatie rezultand edem si flictene
locale.
Factori predispozanţi

 Ateroscleroza
 Infecţiile
 Malnutriţia
 Diabetul zaharat
 Teren artozic
 Vărste extreme
Semne si simptome :
 Senzatie de frig
  Scaderea motilitatii voluntare
  Durere locala
  Senzatia de arsura locala
  Eritem
  Parestezii
  Anestezie locala
  Paloarea regiunii
  Rigiditate
         Dupa dezghetarea regiunii :
  Edem local
  Flictene
  Escare negre dure uscate
Clasificarea degeraturilor :

 1.Gradul I – hiperemie si edem ; dupa dezghetare ,

zona afectata este dureroasa si cianotica
     2.Gradul II – edem , eritem , flictene cu continut
clar sau laptos , nu se produc necroze profunde .
     3.Gradul III – edem si flictene cu continut
hemoragic, progreseaza spre escare negre in
saptamani.
     4.Gradul IV – profunde, afecteaza muschi,
tendoane si oasele . cianoza intensa , flictene , edem
; gangrena apare la cateva ore de la accident,.
Primul ajutor :

Scoaterea accidentatului de sub actiunea

frigului ;
         - Inlaturarea factorilor mecanici ce produc
staza vasculara ( haine , incaltaminte stramta ) ;
         - Imbracarea accidentatului cu haine uscate si
calduroase ;
Încalzirea zonelor afectate cu apa calda 40 grade C
I        - Evacuarea rapida pentu a evita ciclul
degeratura – dezghet – degeratura ;
-Aplicarea unui pansament steril
-Analgetice
AVALANŞELE
 Avalanşele sunt deplasări bruşte şi rapide ale maselor de
zăpadă din munţi, pe versanţii cu înclinare accentuată, în
lungul unor culoare preexistente sau pe suprafeţe înclinate,
nefragmentate.
 Aceste fenomene se înscriu printre cele mai dramatice
evenimente ale muntelui şi reprezintă un pericol pentru
populaţia montană din numeroase ţări ale lumii. Extinderea
activităţilor turistice şi, în special, practicarea sporturilor de
iarnă determină o creştere a riscului impactului avalanşelor
asupra societăţii.
 Declanşarea avalanşelor este favorizată de următoarele
condiţii şi factori: trăsăturile stratului de zăpadă, conformaţia
versantului, starea timpului, perturbarea echilibrului zăpezii
prin diferite activităţi.
 Pentru evitarea pericolelor legate de avalanşe, este
importantă cunoaşterea precisă a arealelor în care se
produc. Cartografierea acestor areale şi realizarea
hărţilor de risc permit luarea celor mai eficiente
măsuri de atenuare a impactului acestora asupra
activităţilor umane.
 În dreptul culoarelor de avalanşă sunt construite
tunele de protecţie, iar pe versanţi sunt amplasate
ziduri de protecţie, gărduleţe sau plase de sârmă.
 Plantarea unor perdele forestiere de protecţie s-a
dovedit eficientă mai ales pentru protejarea drumurilor
pe distanţe mari.
Comportarea celui prins in avalanşă

 Daca, in ciuda masurilor preventive, am fost prinsi intr-o

avalansa, sansele de supravietuire depind semnificativ si
de atitudinea noastra.
 Ne debarasam imediat de rucsac, bete, piolet
 Se "descalta" rapid schiurile, cu exceptia cazurilor
cand speram intr-o iesire rapida cu ele spre lateral.
 Cand avalansa se opreste, daca suntem sub zapada, ne
ghemuim pentru ca din aceasta pozitie - numai din
aceasta spun specialistii ca e posibil - sa facem o
detenta brusca pentru a ne crea cu bratele un spatiu
cat mai mare de rezerva de aer in jurul capului.
 Antrenarea in avalansa perturba simturile prin factori
mecanici (rostogolirea), psihologici (stressul) etc.,
incat unii nu-si dau seama in ce pozitie sunt si unde
e "susul" si "josul".
 Zapada e destul de fonoizolanta. Dar gradul in care
"absoarbe sunetele" e diferit si merita sa incercam a
ne face auziti de salvatori. Pentru aceasta ni se
recomanda sa strigam scurt si pe ton inalt sau - daca
putem - sa utilizam un fluier!
 Din cei antrenati in avalansa, o parte sunt
ingropati.(Se considera ingropati/acoperiti, cei
care au capul sub zapada!) Pentru ei, sansele
de supravietuire - daca nu au murit prin
tarumatisme- depind de mai multi factori:
- rapiditatea degajarii
- profunzimea acoperirii
-calitatea zapezii acoperitoare si punga de aer
pastrata
Cauzele decesului în avalanşă
 Traumatismele
 Asfixia imediata
 Asfixia lenta - este cea mai frecventa cauza de
deces in avalanse, prin insuficienta oxigenului din
aerul inspirat, care nu se reimprospateaza suficient
si deci se viciaza treptat, in functie de rata de
consum si mai ales si de factorii anterior amintiti
(distanta fata de suprafata, "punga de aer" creata la
oprire, continutul de aer al zapezii, permeabilitatea
stratului de zapada acoperitor etc.).
 Hipotermia
Prim ajutor

 dupa cum a reiesit anterior, cautarea si degajarea din

avalansa trebuie organizata si executata rapid, sansele de
supravietuire scazand odata cu trecerea timpului. Se
constata cati lipsesc la apel. Daca exista mai multi
supravietiutori valizi, 1-2 dintre ei pleaca sa dea alarma si
sa aduca ajutoare, in caz ca nu exista o metoda mai
rapida: radio - telefon, telefon celular, semnale vizuale.
 cei ingropati partial trebuie degajati rapid, cel putin
capul (cu grija, sa nu-l miscam, fiind posibila existenta
unei fracturi de coloana cervicala!), dar de dorit si
toracele.
 Nu se mobilizeaza! (nu-l punem sa mearga "pentru a se
incalzi"). Nu se fac frectii! In timpul transportului trebuie
supravegheat continuu. Transportul e de dorit a se face
rapid, de preferat cu elicopterul, mai ales daca e
hipoterm, Daca nu, cu sanie Akija. In unele cazuri se face
adapost in zăpadă pâna vin salvatorii
 Perfectionarea aparaturii si metodelor de cautare,
cresterea operativitatii echipelor de salvare au ridicat
procentul celor degajati vii din avalanse, ceea ce nu
inseamna ca avalansele au devenit mai putin periculoase.
INSOLAŢIA şi ŞOCUL CALORIC
 Insolatia şi socul termic pot fi provocate de
expunerea indelungata la razele Soarelui pe
timp de arsita; temperatura ridicata a
mediului, combinata cu umiditate ridicata;
lucru fizic solicitant, intr-un mediu cu o
temperatura ridicata.
 Vârstnicii si nou născuţii sunt mai expusi la
riscul de şoc caloric.
Insolaţia - simptome
 Debut insidios
 Cefalee
 Greţuri
 Vărsaturi
 Mialgii
 Iritabilitate
 Oboseala
 Crampe musculare
 Somnolenţă
 tahicardie
Şocul caloric

 Temperatura centrala  Midriază

peste 41 ˚C  Hematurie
 Disfuncţia SNC cu  Tahipnee
apariţie brusca  Convulsii
 Halucinaţii
 Confuzie
 Dezorientare
 Comă
 Tahicardie
Prim Ajutor

 victima trebuie dusa intr-o camera racoroasa si bine

aerisita, i se dau bauturi reci ( de preferat apa
minerala sau apa plata cu o lingurita de sare in ea
 persoana trebuie dezbracata si infasurata intr-un
cearsaf imbibat cu apa rece, la cap i se pune o
punga cu gheata, la gat i se pun comprese reci
 Nu trebuie sa-i administrezi niciun medicament
pentru scaderea febrei, deoarece ii va face mai mult
rau
MUSCATURA DE VIPERĂ
Vipera berus
Vipera ammodytes - cu corn
Vipera cu corn
Coluber jugularis Balurul
Şarpele de casă
Şarpele de apă
 Vipera este destul de usor de deosebit de ceilalti serpi,
pentru ca are corpul scurt si gros, coada se termina brusc,
si pe langa acestea, exista zig - zagul caracteristic de pe
spate; insa nu toti indivizii au acest zig - zag: unii pot fi
colorati uniform, in brun sau negru
 Viperele nu aud in acceptiunea perceptiei zgomotelor, in
schimb simt extrem de bine vibratiile - deci nu strigati sau
vorbiti tare ca nu e cazul:).
 Cel mai bine e atunci cand traversati zone cu risc (busteni,
stanci in balarii etc) sa aveti un bat in mana cu care sa
bateti in jur pentru a va face simtita prezenta.
 Ca orice animal salbatic din tara asta, vipera nu ataca omul
- doar se apara.
 Cand sta in repaus, la soare, simtindu-se in siguranta, sta
incovrigata de obicei.

 Daca o vedeti asa incercati sa ocoliti caci se cheama ca nu

v-a simtit si e posibil sa o speriati.

 Pozitia de atac seamana cu cea de “mars”, luand forma

tipica de “S”, pregatindu-si saltul.

 Nu subestimati niciodata distanta la care poate ataca!

 Sub nici o forma nu va apucati sa o zgandariti cu un bat sau

ceva asemanator.
 viperele si scorpionii nu sufera culoarea
alba. E bine sa avem jambiere de panza alba
in zonele stiute,viperele nu vor musca.
De aceea au vanatorii de munte ciorapeii
aceia albi peste bocanci.Si asta ca nu ca sa-i
vada inamicii repede si frumos cum alearga
prin padure.
Locuri tipice in care avem sanse sa ne
intalnim cu vipera comuna

 - stancarii si grohotisuri expuse insolatiei dar

napadite de vegetatie

 - liziere de padure cu tufisuri; zone de taieturi

mai ales cele necuratate

 - aglomerari de pietre pe sol sau un bustean

doborat; cu expozitie la soare dar cu vegetatie
abundenta (obisnuitele balarii de exemplu)
 - zone care pot pastra un caracter mai umed
 Veninul de vipera poate produce reacţii
locale sau sistemice care pot duce la deces
la 6 -40 ore de la muscatură, in special la
copii sau vârstnici.
 Perioada critica este reprezentată de primele
12 ore de la muscătură
 Cazurile de deces sunt rare
Semne şi simptome

 Durere  Transpiraţii
 Edem la nivelul muscaturii  Bronhospasm
 Efectele generale ale  Tahicardie
muscăturii apar in primele  BAV gr 2
20 minute  IMA
 Greţuri si vărsături  Angioedem
 Diaree  Hemoragii spontane
 Colici abdominale  Convulsii
 Incontinenţă urinară  Coma
Prim ajutor

 Liniştirea victimei
 Sunaţi la AMBULANŢĂ
 Imobilizarea membrului muscat
 Toaleta plagii cu apa oxigenată
 Indepărtaţi ceasul, braţarile, inelele.
 NU faceţi incizii la nivelul plagii
 NU puneţi gheaţă pe locul muscăturii
 Tranportati victima la spital
 Serul antiviperin se administreaza in spital
MUŞCĂTURILE DE ANIMALE
SĂLBATICE
Lupul
Râsul
Pisica sălbatică
Ursul brun
Vulpea
Turbarea

 Rabia este o boală infecţioasă virală a mamiferelor

provocată de virusul rabic, un virus neurotrop, care
se găseşte în saliva animalelor infectate. Este o
encefalo-mielită cu evoluţie rapidă şi invariabil duce
la deces.
 Transmiterea este de obicei prin muşcătură. Rabia
este în zilele noastre o maladie complet incurabilă,
care se caracterizează prin leziuni ale sistemului
nervos central, urmate de paralizie şi moarte.
Rabia

 Muşcăturile care afectează faţa, capul, gâtul sau

mâinile sunt considerate cu risc crescut.
    Incubaţia: variază între 8 zile şi 2 ani, în medie 20-
60 de zile.
    Prodromul caracterizat prin modificări de caracter,
indispoziţie, cefalee, depresie sau agitaţie,
sensibilitate crescută la lumină şi zgomot,
hiperestezie cutanată, disfonie, disfazie,
hipersecreţie salivară. Local sunt prezente dureri
intermitente, iritaţie sau senzaţie de arsură.
 Perioada de stare
    forma furioasă manifestată prin hidrofobie (spasm
hidrofobic prin contractura dureroasă a musculaturii
faringiene), aerofobie, agitaţie extremă, furie,
hiperacuzie, halucinaţii, dispnee, tahicardie, febră
(38-39°C); decesul survine în general la 2-3 zile de
la debut (cel mult 7 zile).
    forma paralitică, cu parestezii, paralizii
somnolenţă, fără hidrofobie, cu starea de conştienţă
păstrată, decesul survenind în 8 zile prin insuficienţă
respiratorie acută şi şoc.
 Boala se mai manifesta prin accese de febra,
tremuraturi, contracturi, prin aparitia unor spasme
dureroase la cea mai mica excitatie, printr-o
modificare a vocii si printr-o salivatie intensa.
 Rabia animala se traduce prin modificari ale
comportamentului obisnuit al animalului: daca este
un animal domestic, el devine agresiv in mod
anormal si fara motiv; daca este un animal salbatic
se indreapta spre om in loc sa se indeparteze. Astfel
de modificari comportamentale trebuie sa atraga
atentia, mai ales cand sunt insotite de tulburari ale
mersului si de hipersalivatie.
Prim ajutor

 Toaleta plagilor
 Pansament
 Prezentarea la Centrul Antirabic pt
vaccinarea de urgenţă.
Înţepaturile de insecte
Albina
Viespea
 Aproximativ 4% din populaţie este însă
alergică la veninul de albină şi viespe. La
aceste persoane, chiar şi o singură
înşepătură poate provoca o reacţie
periculoasă, numită şoc anafilactic.
Probabilitatea înţepării scade prin
unele măsuri simple:

  - Aduceţi la cunoştinţa familiei, prietenilor şi colegilor

că sunteţi alergic la înţepături de insecte.
     - Dacă se apropie o albină sau viespe, prima
regulă este să staţi nemişcat.
 Niciodată să nu atingeţi sau loviţi aceste insecte.
Dacă nu le speriaţi, nu înţeapă.
     - Aveţi grijă când îmbrăcaţi hainele lăsate pe
iarbă, deoarece în ele pot rămâne viespi şi alte
insecte înşepătoare.
 - Nu umblaţi niciodată desculţ în aer liber, iar în grădină
folosiţi haine strâmte care vă acoperă în întregime, purtaţi
mănuşi şi pantofi închişi (nu sandale).
     - >Evitaţi utilizarea cosmeticelor. Acestea atrag insectele.
     - Evitaţi livezile înflorite, cîmpurile cu trifoi şi orice loc cu
multe flori.
     - Inspectaţi cu atenţie toate obiectele pe care intenţionaţi
să le prindeţi; este de preferat să nu strângeţi fructe sau
flori.
     - Nu cosiţi şi nu tundeţi copaci sau gard viu în perioada
de înflorire.
 Este utilă instalarea la fereastra bucătăriei şi
dormitorului a unei plase dense care să oprească
intrarea insectelor.
     - Fiţi atent când duceţi la gură răcoritoare, bere,
prăjituri sau alte dulciuri; acestea trebuie să fie
acoperite.
     - Nu conduceţi maşina cu geamul deschis. Dacă a
intrat o insectă, opriţi şi deschideţi geamul pentru ca să
poată ieşi. Puteţi folosi şi un insecticid, dar reţineţi că
nu are efect imediat. Înainte de a intra în maşină
deschideţi geamul pentru a permite ieşirea eventualului
intrus sau folosiţi preventiv spray-ul insecticid.
Tratamentul de urgenţă
 Dacă acul şi punga cu venin sunt încă în piele, aşa
cum se întâmplă de cele mai multe ori la înşepătura
de albină, acesta trebuie extras cu atenţie cu unghia,
o lamă subţire sau pensă fără a-l comprima, altfel
cantitatea de venin injectată este mai mare.
 Un antihistaminic poate fi util, dar tratamentul cel mai
eficient este injectarea de adrenalină. Pacienţii
hipersensibili trebuie să-şi prescrie un autoinjector
care poate fi folosit de pacient imediat după înţepare
pentru a preveni şocul anafilactic, până când ajunge
într-un serviciu medical.
 AnaPen este un autoinjector de adrenalină,
uşor de mânuit, care asigură rapiditatea
administrării, care poate fi salvatoare de
viaşă. Asigură un prim ajutor strict necesar
până ce bolnavul ajunge la un serviciu
medical de urgenţă.
Paianjenul cu cruce
Văduva neagră
Văduva neagră

 Trăieşte în zone temperate şi tropicale,

în jurul grămezilor de lemne, sub streşini
şi în locaţii exterioare izolate.
 2500 muşcături in SUA , anul 2006
 Văduva neagră nu este agresivă, dar
muşcă instinctiv, dacă este atinsă sau
ameninţată.
SIMPTOMATOLOGIE

 Durere la nivelul  Greturi

muşcăturii  Vărsături
 În mai puţin de o oră  anxietate
efecte sistemice  Hipertensiune
 Rigiditatea muşchilor  Tahicardie
abdominali
 Crampe musculare
Prim ajutor

 ABC
 Aplicare de gheaţă la nivelul muscăturii
 Transportul de urgenţă la Spital
Scorpionul carpatic
Căpuşa
 Capuşele trăiesc de obicei în solul umbrit,
umed şi adesea se prind de de iarba înaltă,
de tufişuri, arbuşti şi crengile joase ale
copacilor. Pajiştile şi grădinile pot adăposti
capuşe, mai ales cele de la marginile
pădurilor .
Borelioza Boala Lyme

 Faza primara se manifesta printr-o leziune numita

eritem cronic migrator, survenind intre trei zile si o
luna dupa intepatura capusei. Acesta este o roseata
cutanata initial papuloasa si inflamatorie, centrata pe
punctul de intepatura, care se intinde in mod
concentric, formand un inel. Eritemul este insotit de o
febra de mica intensitate, de dureri articulare si
musculare. Leziunea cutanata dispare in trei
saptamani.
Borelioza

 Faza secundară se exprima prin pusee de eritem,

prin manifestari neurologice, prin manifestari
cardiace si prin dureri articulare de origine
inflamatorie. Ea dureaza de la cateva saptamani
pana la cateva luni.
 Faza terţiară survine la mai multi ani dupa
intepatura; ea asociaza o acrodermatita cronica
atrofianta, un pseudolimfom, reumatism cronic al
uneia sau mai multor articulatii si atingeri cerebrale.
Prim ajutor

 Se picura pe căpuşă ulei sau alcool sanitar

 Se extrage insecta cu o penseta , se execută
o mişcare în sens invers acelor de ceas
 Se aplica pansament
 Anunţarea medicului de familie , prescrierea
unui antibiotic in vederea profilaxiei Bolii
Lyme.
TRĂZNETUL
Frontul rece
 Trăsnetul este o descarcare electrica in scanteie
care se produce in atmosfera terestra, fie intre doi
nori, fie intre un nor si scoarţa terestră . Norii de
furtuna se incarca in partea lor inferioara, in special,
cu sarcina negativa, iar suprafata pamantului cu
sarcina pozitiva.
 Fenomenul luminos care insoteste trasnetul se
numeste fulger, iar fenomenul acustic poarta
denumirea de tunet.
 Protecţia împotriva consecinţelor dăunătoare
ale trăsnetului se realizează cu ajutorul
paratrăsnetului, un dispozitiv inventat la
jumătatea secolului al 18-lea de către
Benjamin Franklin.
 10 % din trăsnete ating scoarţa terestră
 Mai puţim de 1/3 din victime prezintă arsuri,
care sunt superficiale din cauza contactului f
scurt
 240,000 victime / an din care 24,000
decedati
 Mortalitatea este de 8-10 %
 În caz de furtună, trebuie să căutaţi, pentru a vă adăposti,
o clădire sau o structură în întregime metalică, sau
echipată cu un sistem de protecţie contra trăsnetului.
Majoritatea pagubelor suferite de oameni se datorează
focului provocat de trăsnet. Restul, sunt cauzate de
descărcările prin conducte metalice (de aer, gaz, etc.)
sau prin liniile electrice şi telefonice. În timpul unei furtuni,
este recomandat să se deconecteze antena de televizor
şi să nu se utilizeze telefoanele fixe. Pentru portabile,
există anumite măsuri de precauţie care se pot lua. Pe de
altă parte, nu este recomandat să se atingă obiecte
metalice ca ferestre sau garduri, etc.
 Totuşi, cum s-a menţionat, orice clădire reprezintă o
mai bună protecţie decât un teren deschis. Interiorul
unei maşini este de asemenea un loc protejat, dacă
nu este vorba de o decapotabilă. Trebuie ca în acest
caz ferestrele să fie bine închise. Automobilul fiind
complet metalic, va avea comportamentul unei cutii
Faraday, salvând persoanele din interiorul lui. Este
bine să se oprească vehicolul, deoarece în drumul
său spre pământ, trăsnetul ar putea distruge un
pneu, cauzând astfel un accident.
 Pe un teren deschis, obiectele metalice, oricare ar fi
forma lor, sunt foarte periculoase. A ţine în mână un
baston de golf, o umbrelă, o unealtă metalică sau o
undiţă poate fi mortal. Într-un loc fără copaci, oamenii
reprezintă un punct mai înalt decât celelalte componente
ale mediului, şi în consecinţă sunt punctul cu cea mai
mare probabilitate de a primi impactul trăsnetului.
 In plus, pe un teren descoperit, oamenii pot suferi răni
dacă se află în apropierea locului unde cade un trăsnet,
ştiind că curentul acestuia se disipă în pământ producând
diferenţe de tensiune enorme între puncte apropiate, de
exemplu între cele două picioare ale unei persoane.
 Posibilitatea mare a descărcării trăsnetelor în copaci face ca
aceştia din urmă să fie un refugiu nerecomandabil în timpul
furtunii. Aceştia din urmă conduc curentul fulgerului şi pot
cauza pagube prin tensiunea de trecere.
 Pe un teren accidentat, trebuie să se evite locurile înalte.
Văile, râpele şi prăpăstiile s-au dovedit a fi mai sigure. Este
periculoasă deplasarea cu bicicleta sau călăritul, precum şi
înotul. Nu este permis jocul cu zmee: experienţa lui Franklin ar
fi putut fi mortală. În cazul în care nu există refugiu apropiat,
trebuie să reduceţi din înălţimea dv. (să vă aşezaţi pe vine) şi
din suprafaţa de contact cu solul (uniţi-vă picioarele), şi să nu
atingeţi nici un obiect conectat la pământ.