UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 342 (4) (043.3)

RĂZVAN VIORESCU

REGLEMENTAREA JURIDICĂ A FUNCŢIEI PUBLICE ÎN

STATELE EUROPENE

SPECIALITATEA: 12.00.02 - DREPT PUBLIC

(DREPT ADMINISTRATIV);
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA INSTITUŢIILOR DE DREPT

AUTOREFERATUL
tezei de doctor în drept

CHIŞINĂU, 2009
 Teza a fost elaborată la Catedra drept constituţional şi drept administrativ a Universităţii de
Stat din Moldova.

Conducător ştiinţific:
Sergiu COBANEANU, doctor în drept, profesor universitar
Referenţi oficiali:
Popa Victor, doctor habilitat în drept, profesor universitar, Universitatea Liberă Internaţională
din Moldova
Guştiuc Andrei, doctor în drept, conferenţiar universitar, Academia „Ştefan cel Mare” a
Ministerului Afacerilor Interne

Componenţa consiliului ştiinţific specializat:

1. GUCEAC Ion, preşedinte, doctor habilitat în drept, profesor universitar

2. CÂRNAŢ Teodor, secretar ştiinţific, doctor habilitat în drept, conferenţiar universitar
3. COSTACHI Gheorghe, doctor habilitat în drept, profesor universitar
4. BANTUŞ Anatol, doctor în drept, profesor universitar
5. ARSENI Alexandru, doctor în drept, conferenţiar universitar
Susţinerea va avea loc la data de 15 ianuarie 2010, ora 14.00, în şedinţa Consiliului Ştiinţific
specializat DH 30.12.00.02-04* din cadrul Universităţii de Stat din Moldova, str. Ghenadie
Iablocikin, 2/1, blocul VII, sala 103, Chişinău, MD 2069, Republica Moldova.

Teza de doctorat şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de Stat

din Moldova şi la pagina WEB a C.N.A.A. (htpp://www.cnaa.md).

Autoreferatul a fost expediat la............2009.

Secretar ştiinţific al Consiliului Ştiinţific Specializat

Teodor CÂRNAŢ, doctor habilitat în drept, conferenţiar universitar
Conducător ştiinţific
Sergiu COBĂNEANU, doctor în drept, profesor universitar
Autor

Răzvan VIORESCU

© Răzvan Viorescu

2
 REPERE CONCEPTUALE ALE LUCRĂRII

Actualitatea temei. Integrarea europeană, proces complex având ca obiectiv realizarea unei
Europe unite, determină modificări substanţiale, conceptuale şi instituţionale, asupra structurilor
sociale, politice şi administrative din spaţiul european.
Evoluţia şi diversitatea problematicii integrării, precum şi necesara armonizare a
experienţelor şi practicilor în diferite state europene impun necesitatea completării şi actualizării
periodice a cunoştinţelor din domeniul organizării administraţiei şi funcţiei publice. Se poate
afirma chiar de geneza unei administraţii europene şi, cu atât mai mult, de afirmarea funcţiei
publice europene.
În acest context, prezentul demers ştiinţific realizează o analiză comparativă şi evaluează
rezultatele autenticului proces de „europenizare“ a funcţiei publice în statele europene, pornind
de la concepte proprii dreptului administrativ privind „administraţia publică” , „serviciul public”
şi „funcţia publică”.
Administraţiile publice din statele membre ale Uniunii Europene deşi au o structură foarte
veche, ele s-au adaptat continuu la condiţiile moderne, inclusiv aderarea la Uniunea Europeană.
Contactul constant dintre funcţionarii publici ai statelor membre UE şi Comisia Europeană,
solicitarea de a dezvolta şi implementa acquis-ul comunitar la standarde echivalente de încredere
în toată Uniunea, necesitatea unui sistem de justiţie administrativă unic pentru Europa şi
împărtăşirea principiilor şi valorilor administraţiei publice au condus la o anumită convergenţă
între administraţiile naţionale. Acest lucru a fost descris ca „spaţiul administrativ european”.
Cercetarea ştiinţifică în domeniul funcţiei publice este actuală pentru România şi Republica
Moldova din mai multe puncte de vedere:
În primul rând, actualitatea a fost determinată atât de aspiraţiile Republicii Moldova la
procesul de integrare europeană, cât şi cele ale României de consolidare ale procesului de
post-aderare, în contextul implementării reformelor administrative în perspectiva
funcţionalităţii instituţiei funcţiei publice la parametrii impuşi de rigorile „spaţiului administrativ
european”.
În al doilea rând, cercetarea este necesară pentru dezvoltarea doctrinei şi jurisprudenţei
privind funcţia publică din România şi Republica Moldova, în raport de doctrina internaţională,
dreptul comunitar şi practica judiciară în materie a CJCE de la care s-au preluat aceste tradiţii.
Accentul în marea majoritate a lucrării cade pe evidenţierea asemănărilor şi diferenţelor în
organizarea funcţiei publice în statele europene pornind de la constituţionalitatea şi legalitatea

3
funcţiei publice, tipologia, accesul, conceperea şi realizarea planului de carieră al funcţionarului
public, precum şi mobilitatea bazată pe principii juridice.
În al treilea rând, actualitatea temei de cercetare rezidă în aprofundarea problematicii formării
şi perfecţionării funcţionarului public printr-o strategie cuprinzătoare, fundamentată pe o
filozofie a formării acreditată în ţările cu o democraţie autentică. Aşa cum este şi firesc, în
fiecare ţară există o combinaţie unică de criterii diferite care valorifică tradiţia şi istoria
naţională.
Aceste aspecte conduc la trei concluzii principale: în primul rând, valorile serviciului public
sunt fundamentate legal; în al doilea rând, reglementarea serviciului public înseamnă mai mult
decât reglementarea relaţiilor dintre stat-autoritate publică şi angajaţii săi, făcută de către primar
- în sens larg înseamnă reglementarea uneia dintre puterile de stat. În al treilea rând, principiile
administrative legale influenţează deciziile managerilor publici şi modelează comportamentul
funcţionarilor publici. De asemenea, aceste principii constituie puncte de referinţă pentru
stabilirea standardelor în administraţiile şi serviciile publice din statele europene şi în instituţiile
din acest spaţiu.
Pentru România şi Republica Moldova, aflate în plin proces de reformă a administraţiei
publice, întreaga problematică abordată în teza de doctorat este extrem de utilă în fundamentarea
şi orientarea strategiilor generale şi sectoriale menite să conducă la o administraţie eficientă
compatibilă cu cele din statele europene cu o vastă cultură administrativă.
Descrierea situaţiei în domeniul de cercetare. Gradul de cercetare al temei propuse spre
investigare reprezintă o premieră pentru Republica Moldova şi România, deoarece până în
prezent nu au fost realizate cercetări speciale în domeniul reglementării juridice a funcţiei
publice la nivelul statelor europene În acest context, prezenta lucrare constituie o încercare de a
evidenţia diferite aspecte specifice şi contradictorii ale reglementărilor juridice referitoare la
funcţia publică în diverse legislaţii europene, de a le da o evaluare teoretică şi de a înainta
propuneri de soluţionare a acestora în sistemul naţional de drept din România şi Republica
Moldova. Astfel, prezentul studiu este util atât din perspectivă teoretică, cât şi practică.
Concluzia de bază a demersului ştiinţific de analiză a funcţiei publice în statele europene este
aceea a intensificării, unificării şi diversităţii funcţiilor publice, astfel încât să contureze mai clar
necesitatea unei reglementări cât mai uniforme a statutului personalului angajat în serviciul
public din ţările europene, în cadrul unui veritabil „spaţiu administrativ european”.
Problema de cercetare a prezentei lucrări care constă în analiza comparativă a
reglementării juridice a funcţiei publice, în raport de diversele tipuri de dispoziţii, ca reflecţie a
modului în care sunt percepute principiile administrative legale şi standardele serviciului public

4
la nivelul statelor europene.
Scopul şi obiectivele tezei. Scopul principal al prezentei teze de doctorat constă în studierea
complexă comparativă a conceptelor doctrinare care fundamentează juridic funcţiile publice, a
legislaţiei statelor europene privind principiile comune aplicabile administraţiei publice, a
tipologiei funcţiei publice în contextul legislaţiei naţionale şi a celei comunitare, a evidenţierii
diferenţelor şi similarităţilor care caracterizează sistemele de „carieră” şi de „post” pentru
funcţionarii publici, a perspectivelor de „privatizare” a funcţiei publice şi uniformizarea
legislaţiei aplicabile pentru toţi angajaţii din sectorul public.
Atingerea acestui scop a determinat trasarea şi realizarea următoarelor obiective:
1) definirea comparativă a conceptelor instituţiilor juridice cu care operează dreptul aplicabil
administraţiilor publice europene în activitatea de reglementare a serviciilor şi funcţiilor publice,
şi anume: dreptul comparat, dreptul administrativ comparat, administraţia publică, serviciul
public, principiile europene de organizare a administraţiei publice, spaţiul administrativ
european;
2) fundamentarea teoriei funcţiei publice în statele europene; natura juridică, legalitatea
funcţiei publice;
3) relevarea comparativă a reglementărilor privind legislaţia aplicabilă serviciilor publice în
statele europene;
4) analiza tipologiei funcţiei publice: sistemul de carieră şi sistemul de post;
5) relevarea esenţei şi specificului dimensiunii europene a funcţiei publice în România,
Republica Moldova la etapa actuală de dezvoltare a dreptului funcţiei publice;
6) relevarea situaţiei juridice a funcţiei publice comunitare, statutul funcţionarilor
comunitari, contenciosul funcţiei publice comunitare ;
Pe baza îndeplinirii obiectivelor se impune propunerea de recomandări ştiinţifico-practice, în
vederea punerii în valoare a competenţelor şi responsabilizarea funcţionarilor publici şi
dezvoltarea acţiunilor de formare pentru a creşte competenţele profesionale ale funcţionarilor
publici, cât şi pentru a facilita mobilitatea funcţiei publice şi a o adapta la necesităţile curente, în
România şi Republica Moldova, în acord cu principiile şi standardele fundamentate în cadrul
„spaţiului administrativ european”.
În acord cu aceste aspecte, nu se poate ignora obiectivul aducerii la zi a informaţiei, mai ales
din punct de vedere al reglementărilor privind administraţia publică locală şi centrală, respectiv
serviciul public şi statutul funcţionarilor publici, care au să fost implementate în Republica
Moldova în 2009. Drept bază de informare au servit legislaţia din România, Republica Moldova
şi ale celorlalte state europene vizate de prezenta analiză ştiinţifică, care reglementează

5
funcţionarii publici şi personalul contractual din autorităţile administraţiei publice.
De asemenea, ne propunem să formulăm anumite concluzii de ordin teoretic şi practic şi să
înaintăm propuneri de lege ferenda care ar rezulta logic din investigaţiile efectuate în lucrare,
contribuind la îmbogăţirea doctrinei în problemele vizate, la perfecţionarea legislaţiei în vigoare,
făcînd-o mai compatibilă şi logic armonizate cu reglementările naţionale şi internaţionale deja
existente.
Metodologia cercetării ştiinţifice a investigaţiilor efectuate constă în lucrările cercetătorilor
străini şi cei autohtoni preocupaţi de anumite aspecte ale regimului juridic al funcţiei publice.
Lucrările autorilor străini au constituit surse de documentare directă, mai numeroase cantitativ,
în raport cu documentaţia autohtonă, fie sub forma unor tratate, manuale sau monografii, fie sub
forma unor studii sau articole punctuale, cu riscul inerent, dar asumat, al unei traduceri care,
uneori, riscă să nu regăsească legislativ sensul cel mai potrivit al ideii propuse de autorii
europeni.
Baza metodologică a investigaţiei date o constituie opiniile şi direcţiile contemporane ale
teoriei cunoaşterii proceselor şi fenomenelor social-juridice.
În cercetările privind regimul juridic al funcţiei publice în cadrul autorităţilor administraţiei
publice în diferite state europene, am considerat drept punct de plecare şi temei de referinţă
principiile şi dispoziţiile relevante consfinţite în legislaţia Comunităţilor Europene şi în legislaţia
mai multor state europene cu privire asupra caracteristicilor fundamentale ale sistemelor
administrative. Cercetarea problemei în cauză se întemeiază pe studierea materialului doctrinar
teoretic, normativ şi practic în domeniu.
Elaborarea tezei a fost determinată de aplicarea unor metode analitice de cercetare:
• metoda analizei istorice, folosită pentru cercetarea originii şi evoluţiei reglementării
juridice a funcţiei publice şi a funcţionarilor publici;
• metoda analizei logice (analiza deductivă, inductivă, de generalizare, de specificare etc.)
utilizată constant pe tot parcursul lucrării şi, în special, la efectuarea sintezei opiniilor diferiţilor
autori privind conceptele de funcţie publică, funcţionar public, serviciu public, legislaţia aplicabilă;
• metoda analizei comparative, folosite cu incidenţă maximă în vederea fundamentării
constituţionale personalului din administraţia publică, înzestrat cu prerogative de putere publică;
• metoda analizei sistemice, indispensabilă pentru cercetarea normelor juridice
naţionale şi comunitare de ordin instituţional, material şi procedural;
• metode prospective, folosite pentru descrierea tendinţelor de „privatizare” a funcţiei
publice, în detrimentul diminuării reglementării statutare a funcţionarilor publici, sub
auspiciile integrării europene.

6
 Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute rezidă în modalitatea de
abordare a aspectelor care ţin de reglementarea juridică a funcţiei publice, în conţinutul ei inedit,
a cărui esenţă se exprimă, în fond, prin concluziile şi propunerile de lege ferenda înaintate spre
susţinerea prezentei lucrări şi anume:
1)Valorile funcţiei publice sunt susţinute legal. Instituţia funcţiei publice este guvernată de
principii stabilite atât de aspecte constituţionale cât şi de drept public (administrativ).
2)Funcţionarii publici sunt doar angajaţi ai statului (instituţiilor de drept public).
Coordonarea funcţiei publice înseamnă mai mult decât reglementarea relaţiilor dintre stat şi
angajaţii săi – în sens larg înseamnă reglementarea uneia dintre puterile de stat. Funcţionarii
publici sunt subiecţii unor principii legale şi ai unor reguli obligatorii provenite din localizarea
lor specifică în structura ierarhică a statului.
3)Natura juridică a funcţiei publice este neuniform reglementată în doctrina europeană. Din
analiza celor două argumentări teoretico-practice, în condiţiile noilor tendinţe de
„europenizare” şi „privatizare” a funcţiei publice, considerăm că, natura juridică a
raportului de serviciu este cea a unui raport juridic de muncă, născut în urma realizării
acordului de voinţă între autoritatea sau instituţia publică şi funcţionarul public, printr-un contract
administrativ, iar analiza acestui raport juridic face parte din dreptul administrativ.
4)Principiile dreptului administrativ creează modele comportamentale pentru funcţia
publică. Principiile administrative inspiră deciziile managerilor publici şi modelează
comportamentul funcţionarilor publici, formând un tot unitar. De asemenea, aceste principii
constituie puncte de referinţă pentru stabilirea standardelor în administraţie şi funcţia publică în
statele membre UE şi în instituţiile juridice din acest spaţiu.
5)Tendinţele de reglementare a funcţiei publice în statele est europene, care tind spre un
model de sistem (carieră sau post)instituit în statele membre UE. Aşa cum am analizat în
cuprinsul lucrării, ţările din Europa Centrală şi de Est au făcut un efort considerabil(şi încă mai
fac) în reglementarea juridică a noţiunii de funcţie publică.
Analiza cadrului legal de reglementare a funcţiei publice, în Spaţiul administrativ
european, reprezintă o temă care îşi justifică interesul dintr-o dublă perspectivă. Mai întâi, din
punct de vedere istoric, având în vedere dat fiind faptul că funcţia publică şi funcţionarul
public constituie instituţii juridice care în ţările europene au apărut încă de la jumătatea
secolului al XIX-lea şi în legătură cu care s-au constatat o evoluţie sinuoasă determinată, în
principal, de succesiunea regimurilor politice. În al doilea rând, tema este de acută actualitate
în doctrina contemporană juridică, soluţiile de conceptualizare care au fost exprimate
răsfrângându-se asupra practicii administraţiei publice şi a celei judecătoreşti.

7
 Un alt aspect care suscită interesul cercetătorilor din domeniu, şi în prezent, îl reprezintă
situaţia juridică actuală a funcţionarului public, în condiţiile în care, opinia tradiţională
referitoare la raportul juridic având ca obiect activitatea funcţionarului public derivă din
specificul puterii de stat, respectiv din competenţa autorităţilor şi instituţiilor publice.
De asemenea, lucrarea conţine şi alte concluzii şi recomandări ştiinţifice, care pot contribui
la dezvoltarea unei subramuri noi a dreptului administrativ – dreptul funcţiei publice, în
condiţiile perfecţionării regimului juridic al funcţiei publice şi a corelării responsabilităţii
funcţionarilor publici în raport de competenţele şi atribuţiile legale.
Semnificaţia teoretică şi baza teoretică a prezentei teze o constituie lucrări ale cercetătorilor
autohtoni, precum şi ale celor din străinătate. Este oportun să menţionăm că unele aspecte
ştiinţifico-practice privind organizarea şi funcţionarea funcţiei publice le putem găsi în lucrările
unor renumiţi autori din ţările membre ale Uniunii Europene, Statele Unite, Republica Moldova
şi România, care au studiat fenomenul administrativ îndeaproape. Astfel, J. Ziller în lucrarea
Administrations comparees: les systemes politico-administratifs de l'Europe des Douze, Jurgen
Schwarze în Europaisches Verwaltungsrecht (European Administrative Law) şi Administrative
Law under European Influence: On the Convergence ofthe Administrative Laws of the EU
Member States, au descris caracteristicile şi sorgintea dreptului administrativ european,
implicaţiile dreptului comunitar şi ale deciziilor Curţii Europene de Justiţie sau ale Tribunalului
Funcţiei Publice, principiile de organizare a administraţiei publice în contextul creării Spaţiului
administrativ european. Alexandru Negoiţă, Antonie Iorgovan în lucrările lor Drept
administrativ şi Tratat de drept administrativ, Cezar Manda şi Corneliu Manda în Dreptul
colectivităţilor locale, Mircea Preda în lucrarea Tratat de drept administrativ, Eugen Popa în
lucrările Autonomia locală în România şi Mari instituţii ale dreptului administrativ, Verginia
Vedinaş în lucrările Statutul funcţionarilor publici şi Drept administrativ, Constanţa Călinoiu în
Teoria funcţiei publice comunitare, Valentin Prisăcaru în Funcţionarii publici, Ion Deleanu în
Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul român şi dreptul comparat, Dana Apostol
Tofan în Instituţii administrative europene, Rodica Narcisa Petrescu în Drept administrativ, Ion
Popescu Slăniceanu: Teoria funcţiei publice şi alţi autori români au contribuit substanţial în
ştiinţa administraţiei publice în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea autorităţilor
administraţiei publice locale, reglementarea funcţiei publice în contextul reformei administrative
sub auspiciile implementării principiilor de bună guvernare fundamentate de acquisul comunitar.
Printre autorii din Republica Moldova îi putem aminti pe următorii: Victor Popa, Maria
Orlov, Ion Creangă, Sergiu Cobăneanu, Victor Guţuleac, Ion Guceac, Gheorghe Avornic,
Anatolie Bantuş, Gheorghe Costachi, Ştefan Belecciu, Alexei Potîngă, Tudor Roşca, Marina

8
Postolache, Mihail Platon, Alexandru Roman, Aurel Sâmboteanu. Ei au investigat diferite
instituţii ale dreptului administrativ şi au abordat unele aspecte ale constituţionalităţii şi
legalităţii funcţiei publice în cadrul aparatului administraţiei publice locale. Toate acestea
determină actualitatea temei, cu atât mai mult ca prezenta lucrare reprezintă una dintre primele
încercări de a pune în discuţie analiza comparativă a funcţiei publice în statele membre sau
candidate la aderare în Uniunea Europeană.
Problematica statutului juridic a funcţiei publice a devenit un domeniu prioritar de
preocupări ştiinţifice şi practice ale cercetătorilor în domeniu. În România şi Republica Moldova
cercetătorii de domeniu doar se apropie de conceptualizarea naturii juridice a funcţiei publice şi
sfera de aplicare a legislaţiei naţionale sau comunitare pentru sistemul administraţiei publice.
Literatura de specialitate abordează doar unele probleme ale managementului resurselor umane
pentru organizaţiile publice, cum ar fi: selectarea, motivarea şi instruirea resurselor umane.
Complexitatea problematicii situaţiei legale a funcţionarilor din autorităţile administraţiei publice
necesită o abordare complexă, din momentul în care autorităţilor administraţiei publice li se pun
în faţă exigenţe înalte, iar obiectivul care trebuie atins este conceptualizarea şi crearea unei
funcţii publice eficiente, receptive, flexibile la schimbări şi inovaţii şi orientată spre performanţă.
Tocmai acest considerent a determinat tema investigată şi, prin urmare, şi a problematicii
funcţiei publice ca abordare complexă, în condiţiile transformărilor ce se produc în administraţia
publică, prin prisma caracterului multilateral al acestui domeniu.
Ca bază normativ-legislativă a lucrării a fost analizat un volum substanţial de material
normativ-juridic: Constituţia României şi Constituţia Republicii Moldova, Carta Europeană
Exerciţiul autonom al puterii locale, Legea privind administraţia publică locală din România şi
Republica Moldova, Legea privind Statutul funcţionarului public din România, Legea serviciului
public din Republica Moldova, Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului
public etc.
Analiza literaturii de specialitate din România şi Republica Moldova privind aspectele
luate în dezbatere în prezenta lucrare, insuficienţa tratării sau unilateralitatea abordării ne
determină să insistăm asupra actualităţii, necesităţii şi importanţei prezentului demers ştiinţific.
Valoarea aplicativă a lucrării. Prezenta teză cuprinde un studiu al celor mai importante
probleme şi aspecte ale reglementării juridice a funcţiei publice europene, astfel încît acest
suport ştinţific poate fi folosit la elaborarea unor modificări a legislaţiei privind statutul
funcţionarilor publici, situaţia personalului din sectorul public, reglementarea serviciilor publice,
organizarea şi funcţionarea administraţiilor publice, contribuind substanţial la armonizarea
acestor reglementări cu evoluţia relaţiilor sociale în domeniul vizat.

9
 Lucrarea elaborată poate servi drept suport didactic pentru studenţii, masteranzii şi
doctoranzii facultăţilor de drept, şi nu numai, deoarece, în opinia noastră, această lucrare va fi
utilă şi pentru studenţii altor facultăţi. De asemenea, lucrarea se adresează persoanelor din
învăţământul juridic şi cercetătorilor ştiinţifici.
Rezultatele ştiinţifice principale înaintate spre susţinere:
1. S-a propus o amplă analiză a trăsăturilor concepţiilor clasice ale funcţiei publice şi o
abordare profundă a definiţiilor doctrinare şi legislative a principalelor noţiuni în
domeniu, utilizate în prezenta lucrare, şi anume: „drept administrativ comparat”,
„administraţie publică”, „serviciu public”, „funcţionar public”, „funcţia publică
europeană”;
2. S-a susţinut conturarea unui model european de funcţionar public în administraţia publică
structurat pe trăsăsturile unui sistem de carieră şi a unui sistem de post;
3. S-a promovat ideea identificării etapelor de organizare a cadrului legislativ funcţiei din
Republica Moldova şi România, pentru o mai bună înţelegere a evoluării reglementărilor
juridice în domeniu prin armonizarea lor cu jurisprudenţa şi legislaţia europeană;
4. S-a propus perfecţionarea cadrului legislativ care reglementează regimul juridic atât al
funcţionarilor publici, cât şi al personalului contractual din autorităţile administraţiei
publice şi elaborarea unor programe de formare continuă a personalului din sectorul
public, adecvate exigenţelor administraţiei publice moderne;
5. În baza studiului efectuat, am recomandat autorităţilor statale un plan de acţiuni pentru
perioada 2009-2012, în scopul profesionalizării personalului din administraţia publică, a
perfecţionării mecanismului de recrutare, selectare şi dezvoltare a funcţionarilor publici şi
a implementării în autorităţile administraţiei publice a unui management al resurselor
umane eficient din perspectiva integrării europene.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele investigaţiei au fost implementate cu
succes în suporturile de curs „Drept administrativ şi administraţie publică”, „Drept constituţional
şi instituţii politice”, „Drept administrativ comparat”, „Sisteme administrative comparate”, în
elaborarea lucrărilor de licenţă şi disertaţie de către studenţi, de asemenea sunt promovate în
cadrul cursurilor de perfecţionare continuă a funcţionarilor publici din autorităţile administraţiei
publice locale. Pe lângă cercetările teoretice, o parte din propuneri şi recomandări pot fi incluse
în Concepţia cu privire la politica de personal în serviciul public sau în Strategia de dezvoltare a
Academiei de Administrare Publică pe lângă Preşedintele Republicii Moldova, precum şi în
curricula programelor de perfecţionare a înalţilor funcţionari publici din cadrul Institutului
Naţional de Administraţie din România.

10
 Aprobarea rezultatelor cercetării. Tema a fost elaborată şi discutată la Catedra Drept
constituţional şi drept administrativ a Universităţii de Stat din Moldova, şi, ca rezultat final, a
fost recomandată pentru a fi discutată şi aprobată la seminarul de profil, la şedinţa căruia a fost
propusă spre susţinere. Principalele teze şi rezultate ale investigaţiilor ştiinţifice şi-au găsit
expresie în publicaţii ştiinţifice, care au fost prezentate la diverse forumuri ştiinţifice: 3
conferinţe ştiinţifice internaţionale, organizate de către Institutul de Ştiinţe Administrative „Paul
Negulescu” din România (2004,2005); 3 conferinţe ştiinţifice internaţionale, organizate de către
Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (2005, 2006, 2007); Conferinţele ştiinţifice
internaţionale a şcolilor de administraţie publică – NISPA (2003); Analele Universităţii de Stat
din Moldova (2005); Derularea proiectului Jean Monnet la Universitatea „Ştefan cel Mare”
Suceava (2007), a proiectului EUPA (Education Europeenne pour Administration Publique),
Revista Naţională de Drept (USM) şi Revista „Legea şi Viaţa” (în curs de publicare).
Publicaţii la tema tezei. Principiile fundamentale, cuprinse în teză, au fost evidenţiate în 16
lucrări, printre care cursurile universitare „Drept administrativ şi administraţie publică”, „Drept
constituţional şi instituţii politice”; „6 articole ştiinţifice publicate în reviste ştiinţifice naţionale
şi internaţionale; 6 discursuri prezentate în cadrul unor conferinţe ştiinţifice naţionale şi
internaţionale; cu publicarea integrală a discursurilor; 3 discursuri, cu caracter de teze, prezentate
la conferinţele ştiinţifice naţionale.
Volumul şi structura lucrării. Structura, volumul şi conţinutul tezei au fost concepute în
conformitate cu subiectul, scopul şi obiectivele lucrării, precum şi în funcţie de metodele
ştiinţifico-practice ale investigaţiei. Teza de doctorat este compusă din: introducere – care
constituie o caracteristică generală a problemei cercetate şi o iniţiere in studiu; patru capitole –
in care sunt examinate problemele fundamentale ce ţin de dezvăluirea detaliată a scopului şi
obiectivelor enunţate în introducere; concluziile şi recomandările; bibliografia – ce reprezintă
suportul documentar şi doctrinar al tezei; adnotarea; lista abrevierilor şi actelor normative
utilizate.
Cuvintele-cheie: funcţia publică, serviciul public, funcţionar public, administraţie publică,
drept administrativ comparat, colectivitate locală, europenizarea serviciului public, privatizarea
funcţiei publice, raport de serviciu/raport de muncă, dreptul funcţiei publice, statutul
funcţionarilor publici, funcţia publică europeană.

CONŢINUTUL TEZEI
În Introducere reprezintă o caracteristică generală a temei investigate în care se subliniază,
în special, actualitatea temei investigate; gradul de cercetare a acesteia; scopul şi obiectivele

11
tezei. De asemenea, este identificat suportul teoretico-ştiinţific, metodologic şi baza normativ
legislativă a lucrării; este argumentată noutatea ştiinţifică, semnificaţia teoretică şi valoarea
aplicativă a acesteia; sunt expuse aprobările rezultatelor lucrării, structura şi volumul ei.
Capitolul I. „Analiza situaţiei ştiinţifice în domeniul funcţiei publice în statele europene”
conţine analiza profundă a resurselor ştiinţifice la tema cercetării: tratate, monografii, manuale,
studii, articole, etc., publicate în România, Republica Moldova şi străinătate. O atenţie deosebită
se acordă publicaţiilor de dată recentă. În rezultatul studierii literaturii de specialitate, se
efectuează analiza comparativă a situaţiei existente în domeniul investigat, cu descrierea
plusurilor şi deficienţelor, se formulează problematica spre cercetare şi direcţiile de soluţionare.
Se descriu scopul şi obiectivele tezei.
Prin prisma Dreptului comparat ca metodă de a dobândi cunoştinţe, se oferă o varietate de
soluţii la probleme mai multe şi mai diverse decât cele oferite de o ştiinţă juridică cu preocupare
naţională. Astfel, studii comparative sunt adesea folosite pentru acţiunile de pregătire a
procesului legislativ şi această metodă de drept comparat facilitează atât crearea unui drept nou, cât
şi sarcina unei unificări supranaţionale de drepturi, în sfârşii, dreptul comparat poate fi o soluţie
pentru judecători în interpretarea legii şi în rolul lor creativ de “creatori” de legi. Se poate
concluziona că dreptul comparat poate să aducă o contribuţie decisivă la dezvoltarea şi
funcţionarea efectivă a unei organizaţii internaţionale şi la aprobarea cadrului legislativ intern al
acesteia. De asemenea, sunt identificate cele patru reguli ale comparaţiei şi procesul metodologic
care urmăreşte finalitatea dreptului comparat – unificarea legislaţiei care se poate realiza pe
două căi: pe de o parte, prin intermediul “legilor uniforme”, negociate între state şi puse în
aplicare în fiecare stat şi, pe de altă parte, prin activităţile legislative supranaţionale ale
organizaţiilor suprastatale. Studiul comparativ se sfârşeşte cu o evaluare critică a rezultatelor
obţinute prin intermediul comparaţiei.
Conceptul de serviciu public evidenţiază premisele legale care stau la fundamentarea
noţiunii, aşa cum au fost luate în consideraţie încercările doctrinare în statele europene de
analiză a activităţii administraţiilor publice. Noţiunea de „serviciu public”, la nivelul
legislaţiilor statelor membre ale Uniunii Europene, este utilizat pentru a îngloba întreg domeniul
public şi, bineînţeles, întreprinderile publice sau instituţiile de utilitate publică. Analiza
comparativă rezolvă încercarea de definire a termenului de „serviciu public”, aşa cum se
regăseşte în legislaţiile europene. Astfel, este folosit în trei accepţiuni: în sens organic
(structural) reprezintă un ansamblu de agenţi şi de mijloace pe care o persoană publică (persoană
juridică de drept public) le efectuează pentru îndeplinirea unei sarcini determinate; în sens
material (funcţional) se referă la o activitate de interes general, pe care administraţia este obligată

12
să o presteze; în sensul care asociază o activitate ce reprezintă un serviciu public, unui anumit
regim juridic, derogatoriu de la dreptul comun.
Ca rezultat al cercetării, acest capitol scoate în evidenţă principiile europene de reglementare
a Administraţiei Publice aplicabile în instituţiile administrative la toate nivelurile care sunt
definite în raport de legislaţia comunitară. Dacă încercăm să sistematizăm cele mai importante
principii ale administraţiei publice, comune statelor membre ale Uniunii Europene, putem
distinge următoarele grupe: 1) încredere şi previzibilitate (certitudinea legală); 2) deschidere şi
transparenţă; 3)responsabilitate; 4) eficienţă şi eficacitate.
Teoria Spaţiului Administrativ European este consecinţa cooperării juridice, care
include asistenţă mutuală în aplicarea legii şi câteva aproximări în câmpurile legislative
relevante. Un spaţiu administrativ comun, la propriu, este posibil atunci când un set de principii
legale, reguli şi regulări sunt uniform respectate într-un teritoriu acoperit de o constituţie
naţională. În mod tradiţional, un teritoriu în care dreptul administraţiei publice a fost aplicat, este
cel al statelor suverane.
În continuare se analizează cadrul juridic aplicabil unor agenţi, dispoziţii legale mai
restrânse sau mai numeroase aplicabile altor categorii de angajaţi din sectorul public, în
condiţiile în care în toate statele membre ale Uniunii Europene, funcţia publică constituie, fără
îndoială, sectorul sistemului politico-administrativ cel mai marcat de tradiţia şi istoria naţională
şi cel mai puţin afectat de integrarea europeană. Până acum, nici unul dintre tratatele europene nu
a prevăzut competenţele comunitare pentru organizarea funcţiei publice. Conform doctrinei
europene, funcţia publică şi funcţionarul public sunt instituţii juridice ale dreptului public, în
general, şi ale dreptului administrativ, în particular, care s-au conturat ca atare într-o continuă
dispută între doctrină, jurisprudenţă şi reglementare.
Concluzia care se desprinde susţine că funcţia publică apare ca o grupare de atribuţii şi de
competenţe în scopul de a satisface interese generale, întrucât orice putere socială se
legitimează numai prin finalitatea sa de interes public, neputându-se admite ca ea să fie
utilizată în scopuri personale.
Fundamentele constituţionale şi legale ale funcţiei publice sunt examinate prin analiza
comparativă a legislaţiilor statelor membre ale UE sau ale Consiliului Europei. Aproape toate
constituţiile enunţă principii aplicabile dreptului funcţiei publice şi indică autoritatea competentă
pentru a le stabili. Este vorba mai ales de principiul liberului acces la funcţiile publice. Uneori,
textul constituţional este şi mai dezvoltat, stabilind nu doar regulile aplicabile accesului la
funcţia publică, ci şi regulile privind funcţionari deja numiţi.
Reglementarea funcţiei publice/serviciului public prin acorduri colective cu

13
organizaţiile sindicale, subliniază importanţa sindicatelor trebuie remarcată prin angajamentele
colective încheiate cu Guvernul în cadrul raporturilor publice.
Reglementarea funcţiei publice/serviciului public prin legi speciale, analizează
legislaţia şi doctrina din ţările membre ale Uniunii Europene, se constată că regula o
reprezintă existenţa unor coduri sau statute, chiar dacă formal nu se regăseşte invariabil un act
normativ unic denumit „statut al funcţionarilor publici”.
Prin expunerea tipologiei funcţiei publice şi a sistemul de carieră/ sistemului de post este
evidenţiată analiza comparativă a funcţiei publice şi a funcţionarului public din administraţiile
publice ale statelor europene, permite conturarea a două mai categorii de sisteme de reglementare
a situaţiei juridice a personalului din sectorul public.
Putem concluziona că procesul de unificarea europeană şi de internaţionalizare, care a
determinat apariţia între administraţiile naţionale a unei tendinţe de convergenţă. Acest fenomen
a fost descris ca apariţia unui „spaţiu administrativ european”. Cu toate acestea, nu se poate
constata o armonizare a reglementării legale a funcţiei publice în Uniunea Europeană, iar
evoluţia către un spaţiu administrativ european este foarte limitată. Procesele de reformă din
interiorul statelor membre sunt eterogene şi nu urmează un model precis de funcţie publică.
Capitolul II. Reglementarea statutară a funcţiei publice în România şi în Republica
Moldova. Noţiunea de „funcţie publică” poate cuprinde persoanele supuse unui statut de drept
public, dar şi o parte din cele supuse unui statut de drept privat. După acelaşi raţionament,
noţiunea de „funcţionar” nu are un înţeles uniform , ea cuprinzând persoane fizice aflate în
ipostaze diferite, în funcţie de soluţia reţinută în legislaţia în vigoare, şi care realizează
activitatea în cadrul serviciilor publice, fie cu titlu permanent, fie cu titlu temporar.
Concluzionând, putem afirma că, atât în Republica Moldova, cât şi în România, funcţia
publică este: o totalitate de atribuţii, competenţe de specialitate şi responsabilităţi cu care sunt
dotate la înfiinţare serviciile publice; funcţiile publice ale unui serviciu public sunt cuprinse în
statul de funcţii, întocmit şi aprobat, potrivit legii; atribuţiile şi competenţele funcţiilor publice se
stabilesc în raport cu sarcinile specifice pe care serviciile publice le exercită în vederea
satisfacerii intereselor generale ale societăţii; atribuţiile şi competenţele funcţiei publice se
exercită în mod continuu şi ritmic; atribuţiile şi competenţele funcţiei publice se realizează de
către funcţionarii publici numiţi în funcţia respectivă; persoana fizică care doreşte să ocupe o
funcţie publică trebuie să îndeplinească condiţiile de studii şi stagiu cerute, potrivit legii, de
statul de funcţii al serviciului public; pentru munca prestată în cadrul funcţiei publice pe care o
ocupă, funcţionarul public primeşte un salariu lunar şi alte drepturi băneşti, prevăzute de lege;
funcţia publică se desfiinţează de către organul care a înfiinţat-o, prin acte administrative de

14
autoritate de aceeaşi natură ca acela prin care a înfiinţat-o.
Bazele constituţionale ale funcţiei publice din cele 2 state supuse analizei comparative sunt
evidente. Astfel, în România, dispoziţiile constituţionale sunt stabilite de art. 16 al. 3 conform
căruia „funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, nu pot fi ocupate, în condiţiile legii,
de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară”. Statutul funcţionarilor publici
este nominalizat expres de Constituţia României ca fiind o materie pentru care trebuie adoptată o
lege organică.
După adoptarea Constituţiei în 1994, în Republica Moldova, au fost puse bazele juridice
ale raporturilor de funcţie publică, s-au constituit instituţii pentru politica de cadre şi
instruirea personalului din administraţia publică. În Republica Moldova s-a dezvoltat cadrul
legislativ specific funcţiilor publice şi titularilor acesteia: Legea serviciului public nr. 443-XIII
din 04.05.95; Legea nr. 158-XVI din 04.07.2008 cu privire la funcţia publică şi statutul
funcţionarului public; Hotărîrea Guvernului nr. 133 din 10.02.2009 privind aprobarea Planului
de acţiuni pentru implementarea Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică
şi statutul funcţionarului public în anul 2009; Hotărîrea Guvernului nr. 201 din 11.03.2009
privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia
publică şi statutul funcţionarului public.
Menţionarea explicită a reglementării statutare a funcţionarilor publici în Constituţiile celor
două state constituie o apreciere semnificativă care este acordată instituţiei funcţionarului
public, şi care se află în strânsă legătură cu semnificaţia legilor organice în sistemul
constituţional actual.
În Reglementarea statutară a funcţionarilor publici sunt analizate legislaţiile
aplicabile în România (Statutului funcţionarilor publici prin Legea nr. 188/1999) şi din
Republica Moldova (din prisma Legii serviciului public nr. 443-XIII din 4 mai 1995 şi a Legii
nr. 158-XVI din 04.07.2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.
Statutul creează un corp al funcţionarilor publici şi a asigurat funcţionarea sistemului
administraţiei publice, indiferent dacă este centrală sau locală, pe baze constituţionale. Sunt
analizate comparativ aspectele legale privind Clasificarea funcţiilor publice, Categorii de
funcţionari publici, Managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici, Cariera
funcţionarilor publici, Incompatibilităţile şi conflictele de interese în exercitarea funcţiilor
publice, Drepturile funcţionarilor publici şi Obligaţiile funcţionarilor publici, Răspunderea
funcţionarilor public,. Codul de conduită a funcţionarilor publici.
Reforma administraţiei publice centrale, lansată în Republica Moldova, îşi propune
soluţionarea problemelor din administraţia publică centrală, inclusiv şi a celor din managementul

15
resurselor umane. Au fost preconizate mai multe acţiuni, printre care şi adoptarea unui nou cadru
legislativ cu privire la administraţia publică centrală şi activitatea funcţionarilor publici. Este
vorba de proiectul legii cu privire la administraţia publică centrală, proiectul legii cu privire la
serviciul public şi statutul funcţionarului public, proiectul legii privind conflictul de interese şi
Codul de conduită a funcţionarului public.
Capitolul III. Funcţia publică europeană şi funcţionarii comunităţilor europene
cuprinde analiza cadrului instituţional, în cadrul organismelor Comunităţii Europene, în care îşi
desfăşoară activitatea funcţionarii comunitari supuşi unor norme speciale, de natură statutară.
Statutul actual al funcţionarilor publici europeni a înlocuit statutul funcţionarilor şi regimul
aplicabil altor agenţi ai Comunităţii Economice Europene şi ai Comunităţii Economice ai a
energiei atomice, edictat de Consiliu în baza articolelor 212 C.E.E. şi 186 C.E.E.A., care
conţinea prevederi derogatorii faţă de Statutul personalului C.E.C.A. din 28.01.1956.
Regimul juridic al funcţionarilor publici comunitari cuprinde caracterizarea următoarelor
aspecte: categorii de funcţionari publici comunitari, cariera funcţionarului comunitar. raportul de
funcţie publică comunitară, principiile care guvernează exercitarea drepturilor şi obligaţiilor
funcţionarului public european, drepturile şi libertăţile fundamentale ale funcţionarului
comunitar şi obligaţiile funcţionarilor comunitari, răspunderea funcţionarilor comunitari. În
secţiunea referitoare la Contenciosul funcţiei publice este investigată organizarea Tribunalul
Funcţiei Publice în cadrul Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, competenţele şi
procedura, ca instituţie jurisdicţională specializată în soluţionarea conflictelor administrative care
privesc funcţionarii instituţiilor comunitare. Considerăm că instituirea procedurii de judecată în
faţa Tribunalului Funcţiei Publice a Uniunii Europene, constituie un element de noutate în
jurisprudenţa comunitară în materie de litigii în care sunt implicaţi funcţionarii comunitari, dar
care nu diferă mai mult decât este necesar de normele de procedură care se aplică în faţa Curţii
de Justiţie.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Analiza rezultatelor obţinute
Această lucrare s-a dorit a fi o reflecţie a modului în care sunt percepute principiile de drept
administrativ şi standardele funcţiei publice. În acelaşi timp, lucrarea a intenţionat o
demonstraţie a felului în care aceste principii şi standarde formează o imagine comună, care duce
la crearea spaţiului administrativ european, mai ales datorită deciziilor Curţii Europene de
Justiţie. Dreptul administrativ provine din elemente constituţionale, valori culturale, sociale şi
politice specifice democraţiei. Funcţia publică este un element principal al administraţiei publice,

16
în aşa măsură încât cele două sunt deseori considerate sinonime. Statutul funcţionarilor publici
este o reglementare legală de maximă importanţă pentru funcţionarea democratică a României
şi Republicii Moldova, fiind cerută în mod expres de prevederile constituţionale.
Noile tendinţe de „europenizare” asupra funcţiei publice prefigurează o reală aplecare către
cerinţele şi nevoile fiecărui cetăţean cu care cei desemnaţi să îndeplinească funcţii în
administraţie interacţionează.
Acestea conduc mai multe concluzii principale.
1.Valorile funcţiei publice sunt susţinute legal. Instituţia Funcţiei publice este guvernată de
principii stabilite atât de aspecte constituţionale cât şi de drept public (administrativ). Din acest
punct de vedere, putem afirma că acestea sunt valori legale. Nu înseamnă însă acelaşi lucru cu
valorile etice, chiar dacă se pot confunda uşor. Valorile etice sunt ghiduri de acţiune şi provin
dintr-o abordare de tip social. Valorile legale, odată încălcate, au consecinţe legale stipulate de
prevederile disciplinare ale funcţiei publice. Funcţionarii publici sunt subiecţii principiilor
administrative stabilite prin lege.
2.Funcţionarii publici sunt doar angajaţi ai statului (instituţiilor de drept public).
Coordonarea funcţiei publice înseamnă mai mult decât reglementarea relaţiilor dintre stat şi
angajaţii săi – în sens larg înseamnă reglementarea uneia dintre puterile de stat. Funcţionarii
publici sunt subiecţii unor principii legale şi ai unor reguli obligatorii provenite din localizarea
lor specifică în structura ierarhică a statului. Această localizare se concretizează într-o profesie
care abordează drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Reglementările legale ale funcţiei publice
nu presupun numai stabilirea relaţiei dintre angajator (instituţia sectorului public) şi angajaţi, aşa
cum se aplică legislaţia muncii personalului contractual. Aceste reglementări intenţionează, pe de
o parte, să protejeze funcţionarii publici în a-şi exercita rolul lor special în aparatul administrativ,
şi pe de altă parte, să întărească standardele profesionale în virtutea situaţiilor specifice cu care
aceşti oameni se întâlnesc în activitatea lor. Funcţionarii publici sunt factori ai sferei publice a
societăţii, sfera care se înscrie în aria dreptului public.
În consecinţă, o parte a doctrinei susţine că dreptul public (administrativ) şi nu dreptul privat
(legislaţia muncii), ar trebui să guverneze delegarea puterii de a lua decizii în numele statului,
responsabilitatea acestor funcţionari ai statului şi mecanismele de control ale exercitării puterii
publice. De aici rezidă consecinţa directă că legislaţia administrativă a unei ţări trebuie să
cuprindă o reglementare specifică (statutară sau nu) a funcţiei publice. În raport de condiţiile de
muncă, aceste aspecte juridice nu pot fi definite pe baze contractuale individuale de muncă.
O altă parte a doctrinarilor în materie pledează pentru opinia potrivit căreia natura juridică a
raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici este una mixtă, îmbinând trăsături

17
specifice dreptului public (administrativ) cu trăsături proprii dreptului muncii (care sunt
predominante).
3.Natura juridică a funcţiei publice este neuniform reglementată în doctrina europeană. Din
analiza celor două argumentări teoretico-practice, în condiţiile noilor tendinţe de
„europenizare” şi „privatizare” a funcţiei publice, considerăm că, natura juridică a
raportului de serviciu este cea a unui raport juridic de muncă, născut în urma realizării
acordului de voinţă între autoritatea sau instituţia publică şi funcţionarul public, printr-un contract
administrativ, iar analiza acestui raport juridic face parte din dreptul administrativ.
Natura juridică a raportului de funcţie publică (de serviciu) constituie şi în prezent obiect al
unei dispute teoretice în doctrină (între specialiştii de drept public, între specialiştii de drept
privat, între specialiştii de drept public şi cei de drept privat).
În prezent, cu privire la apartenenţa analizei statutului funcţionarului public la o ramură de
drept sau alta, în doctrină s-au conturat şi coexistă trei opinii:
- statutul funcţionarilor publici aparţine exclusiv dreptului public, analiza acestuia
reprezentând obiect al dreptului administrativ; raportul juridic al funcţionarului public
este complet autonomizat faţă de raportul de muncă al salariatului;
- statutul funcţionarilor publici aparţine exclusiv dreptului muncii, aparţinând, în
consecinţă, dreptului privat;
- statutul funcţionarului public reprezintă o instituţie care se află la confluenţa
dintre dreptul public şi dreptul privat, raportul de serviciu al funcţionarului public
constituind un raport juridic de muncă, cu particularităţi certe determinate de incidenţa
normelor de drept public; din această perspectivă, statutul funcţionarilor publici constituie
obiect de analiză şi pentru dreptul muncii însă numai ca repere comparative faţă de
raporturile de muncă ale salariaţilor.
Asemănările incontestabile dintre raportul de muncă (de serviciu) al funcţionarilor publici
şi raportul de muncă al salariaţilor au determinat Curtea de justiţie a Uniunii Europene să
considere că funcţionarii publici trebuie asimilaţi lucrătorilor salariaţi cât priveşte aplicarea şi
pentru ei a regulilor liberei circulaţii a persoanelor.
4.Principiile dreptului administrativ creează modele comportamentale pentru funcţia
publică. Principiile administrative inspiră deciziile managerilor publici şi modelează
comportamentul funcţionarilor publici, formând un tot unitar. De asemenea, aceste principii
constituie puncte de referinţă pentru stabilirea standardelor în administraţie şi funcţia publică în
statele membre UE şi în instituţiile juridice din acest spaţiu.
Un sistem al funcţiei publice reglementat de o legislaţie specifică, care excede cadrului

18
general de reglementare a relaţiilor de muncă, nu este suficient pentru crearea unei administraţii
profesioniste, eficace, eficiente, imparţiale, performante şi în concordanţă cu principiile bunei
guvernări. Este de asemenea necesară existenţa unei legi a autonomiei şi a unei legi procedurale
de calitate. Aceste reglementări nu numai că vor asigura instrumentele necesare funcţionarilor
publici pentru a-şi exercita îndatoririle şi pentru a respecta principiile legale descrise mai sus, dar
vor face ca munca lor să fie rezultatul respectării unor proceduri clare iar acţiunile lor vor fi
previzibile.
Reglementările menţionate sunt de asemenea necesare pentru asigurarea unui control intern
şi extern suficient al administraţiei şi funcţiei publice, dar mai ales vor asigura un sistem juridic
independent, performant, capabil să redreseze efectiv acţiunile şi deciziile administrative.
Aceasta se solicită nu numai pentru impunerea certitudinii legale şi a seriozităţii administraţiei
publice ci şi pentru asigurarea protecţiei drepturilor individuale şi legitimitatea solicitărilor.
5.Tendinţele de reglementare a funcţiei publice în statele est europene, care tind spre un
model de sistem (carieră sau post)instituit în statele membre UE. Aşa cum am analizat în
cuprinsul lucrării, ţările din Europa Centrală şi de Est au făcut un efort considerabil(şi încă mai
fac) în reglementarea juridică a noţiunii de funcţie publică. Motivul este acela că în general,
aceştia au căutat un concept restrâns al funcţiei publice, ce este considerată mai pertinent în
parcurgerea procesului de tranziţie, care coexistă cu o restructurare economică profundă şi largă.
Pentru a identifica situaţia juridică a funcţiei publice sunt utilizate câteva criterii:
a. Primul criteriu, utilizat şi de Curtea europeană de justiţie, este aceea al deţinerii
prerogativelor de putere publică sau a autorităţii publice de păstrare a suveranităţii de stat sau ce
afectează drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Această tendinţă de exercitare a autorităţii
publice a devenit criteriul de bază pentru stabilirea diferenţei între funcţionarii public şi restul
angajaţilor din sectorul public.
b. Cel de al doilea criteriu se referă la calificările necesare exercitării unor asemenea
prerogative de putere publică (autoritate publică). Cu alte cuvinte, exerciţiul autorităţii publice pe
baze profesionale şi permanente trebuie să fie făcută de persoane suficient pregătite şi calificate
în concordanţă cu cerinţele postului. Mai mult, persoanele care ocupă poziţii înalte („top
position”) în ierarhia administrativă trebuie să aibă o suficientă pregătire academică pentru a fi
capabil să garanteze un standard aprioric minimal de performanţă şi responsabilitate. Aceste
calificări pe de altă parte creează bazele sistemului de merit care conferă o bază legitimă a unei
administraţii publice profesioniste.
c. Cel de al treilea criteriu se referă la faptul că (funcţiile publice de top sau demnităţile

19
publice) ca într-o democraţie este ocupată de politicieni, de exemplu persoane numite în urma
alegerilor politice libere pentru a realiza procesul de elaborare a politicilor şi a oferi o direcţie
administraţiei. Aceasta înseamnă de asemenea, că trebuie să se realizeze o diferenţiere de statut
juridic între persoanele care ocupă demnităţi publice şi înalţii funcţionari publici, legitimitatea
constituţională pentru cele două categorii fiind distinctă Această diferenţiere este necesară
deoarece dacă apare un grad prea mare de încălcare reciprocă, legitimitatea din ambele părţi este
afectată în cele din urmă.
Prin combinarea criteriilor mai sus menţionate, în ţările din Europa de Est şi Centrală se
creează premisele pentru a defini dimensiunea funcţiilor publice, constând în identificarea
limitelor legale superioare şi inferioare în care se încadrează funcţia publică (natura juridică şi
legislaţia aplicabilă).
Mai întâi, limita superioară presupune stabilirea demarcaţiei între politică şi administraţie.
În mod clar, politicienii (cei care ocupă demnităţi publice) sunt membrii ai parlamentului,
guvernului şi ai autorităţilor administraţiei locale. Totuşi, acele funcţii care ar putea fi ori în sfera
politicului, ori în sfera administraţiei abundă. Criteriul pe baza căruia se decide includerea lor fie
în dimensiunea permanentă a funcţiei publice fie în sfera politicului tinde să se bazeze pe o
evaluare a necesităţii actuale şi nu ca funcţionarii de pe aceste funcţii să fie numiţi sau destituiţi
pe motive politice, mai ales după alegerile politice. Aplicarea concretă a acestor criterii depinde
foarte mult de consensul politic că actorii politicii într-o anumită ţară pot construi această
problemă.
În al doilea rând, limita inferioară presupune realizarea unei liste cu funcţiile din instituţiile
ce deţin prerogative de putere publică şi li se atribuie statutul de funcţii publice. Ocuparea
acestor funcţii publice, indiferent de ierarhizarea administrativă, necesită pregătire academică şi
competenţe profesionale specifice. Aceste funcţii pot fi considerate administraţia publică
centrală, îndeplinind atribuţii pe care nici o altă instituţie nu poate să le îndeplinească,
reprezentând nivelul minim de administraţie necesar pentru a îndeplinirea responsabilităţilor
statului la un nivel de stabilitate şi profesionalism. Restul funcţiilor alte instituţii publice pot fi
ocupate de angajaţii publici cu contract de muncă conform legislaţiei muncii, aceste funcţii
nesolicitând acelaşi grad de stabilitate ca celelalte de nivel înalt.
În ceea ce priveşte dimensiunea orizontală a funcţiei publice, ţările din estul Europei tind să
excludă din sfera funcţiei publice, instituţii care oferă servicii publice de educaţie şi sănătate, în
condiţiile în care unele funcţii manageriale din aceste instituţii sunt considerate funcţii publice.
Deşi în majoritatea ţărilor din estul Europei acordă atenţie acestor criterii, reglementarea
juridică a statutului lor nu este uniformă. Majoritatea statelor plasează personalul de nivel

20
superior şi în funcţii auxiliare în afara funcţiei publice şi care i se aplică legislaţia muncii.
Având în vedere analiza comparativă, concluzia la care se poate ajunge este aceea că în
general dimensiunea funcţiilor publice din majoritatea statelor din Uniunea Europeană a rămas
mai degrabă neschimbate cu excepţia Italiei, Suediei Danemarcei şi Elveţiei, care în care se
manifestă „privatizarea” funcţiei publice, în sensul diminuării reglementărilor de drept public, în
favoarea legislaţiei de drept privat. Acesta este o consecinţă a redefinirii sectorului public. În ţări
unde în instituţiile publice au fost angajaţi funcţionari publici, privatizarea a determinat la
transformarea acestora în angajaţi contractuali.
Reforma funcţiei publice în diverse state, demonstrează că are loc o „recompunere a
raporturilor de muncă, fie de drept privat, fie de drept public, ceea ce determină noi similitudini
dintre ele” . Influenţa acestor evoluţii din domeniul funcţiei publice, odată cu aderarea României
la Uniunea Europeană, se vor resimţi şi în Republica Moldova, impunând trecerea, de la
dezbaterile teoretice la schimbările practice, în plan legislativ şi al administraţiei publice.
În urma demersului ştiinţific, putem concluziona că, în România şi Republica Moldova,
la fel ca în majoritatea statelor din estul Europei, noţiunile de funcţionar public şi, respectiv,
salariat din aparatul propriu al autorităţilor şi instituţiilor publice, sunt conceptual distincte.
Elementele comune de regim juridic, precum şi deosebirile existente, clarifică mai bine locul şi
rolul funcţionarilor publici şi al salariaţilor în aparatul propriu al autorităţilor şi instituţiilor
publice. Considerăm că angajatul din administraţia publică, prin asemănările cu statutul
funcţionarului public şi deosebirile faţă de statutul salariatului din afara autorităţilor şi
instituţiilor publice, are opoziţie intermediară bine conturată.
O altă consecinţă decurge în ceea ce priveşte situaţia statelor din Uniunea Europeană, în
prezent, în sensul că în doctrina juridică nu numai că nu există un punct de vedere unanim sau
majoritar acceptat cu privire la statutul juridic - sub aspect comparat - al funcţionarului public şi
al salariatului.
Pe baza demersului ştiinţific efectuat susţinem o serie de propuneri şi recomandări cu
caracter ştiinţifico-aplicativ de reglementare şi dezvoltare a funcţiei publice din Republica
Moldova şi România, fapt care demonstrează o dată în plus existenţa problemelor de o stringentă
actualitate. Concluzionând, afirmăm că situaţia juridică a funcţiei publice din Republica Moldova
şi România este satisfăcătoare, dar, pentru ca aceasta să atingă standardele europene, sunt
necesare, în opinia noastră, o serie de măsuri la nivel central, care ar viza îmbunătăţirea cadrului
legislativ existent, prin armonizarea acestuia la directivele Uniunii Europene în serviciului public
şi al funcţiei publice.
1. Susţinem opinia exprimată în doctrină (Prof.Traian Ştefănescu) potrivit căreia, de lege

21
ferenda, ar trebui adoptat un Statul al demnităţilor publice, lege-cadru prin care, dezvoltându-se
principiile constituţionale, pe de-o parte să se grupeze reglementările existente, în prezent
disparate, iar pe de altă parte, prin norme noi să se surprindă normativ specificul funcţiilor
de demnitate publică în comparaţie cu specificul funcţiilor publice.
2. O altă propunere, în contextul perfecţionării Statutului funcţionarilor publici în
concordanţă cu exigenţele practicii sociale, cu normele internaţionale, vizează modificarea
obiectului de reglementare al legii în sensul determinării statutului juridic al funcţionarului
public, organizării funcţiei publice şi raporturilor dintre funcţionarii publici şi
administraţia publică locală prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice
centrale şi locale.
3. De asemenea, este necesară precizarea expresă în cadrul Legii nr. 188/1999 a faptului că
raportul de funcţie publică - raport juridic de muncă - ia naştere în baza încheierii unui
contractde muncă între autoritatea sau instituţia publică şi funcţionarul public. Această
reglementare ar clarifica natura juridică a raportului juridic de muncă (de serviciu) al
funcţionarului public, cu efecte benefice în planul practicii din administraţia publică centrală
şi locală.
4. Considerăm utilă includerea unei prevederi în Statutul funcţionarului public că orice
litigiu dintre funcţionarul public şi autoritatea sau instituţia publică se soluţionează de către
de către instanţele de muncă, iar nu instanţele judecătoreşti de contencios administrativ.
Un sistem modern de administraţie publică realizează un echilibru între responsabilitate şi
încrederea acordată funcţionarilor în condiţiile existenţei unui cadru juridic bine conturat.
S-a făcut simţită lipsa unui Statut original al funcţionarului public până în anul 2009, care ar
fi putut reglementa toate aspectele exercitării funcţiei publice.
Reforma administraţiei publice centrale, lansată în Republica Moldova, îşi propune
soluţionarea problemelor din administraţia publică centrală, inclusiv şi a celor din managementul
resurselor umane. Au fost preconizate mai multe acţiuni, printre care şi adoptarea unui nou cadru
legislativ cu privire la administraţia publică centrală şi activitatea funcţionarilor publici, în
condiţiile intrării în vigoare de la 1.01.2009 a Legii nr. 158-XVI din 04.07.2008 cu privire la
funcţia publică şi statutul funcţionarului public din Republica Moldova, a Legii nr. 25-XVI din
22.02.2008 privind Codul de conduită a funcţionarului public, a Legii nr. 16-XVI din
15.02.2008 cu privire la conflictul de interese.
În contextul implementării noului pachet legislativ reformator, trebuie să se ţină cont de
obiectivele reformei administraţiei publice, şi să se criterii mai rigide pentru oferirea statutului de
funcţionar public.

22
 De asemenea, în ceea ce priveşte adoptarea unui sistem al funcţiei publice de carieră care să
ţină cont de noile tendinţe de „privatizare” a funcţiei publice europene, prin consacrarea la acest
moment a unui model mixt (de eficientizare), care să poată fi implementat cu succes în
Republica Moldova şi România.
Recomandări privind măsurile care pot fi adoptate în Republica Moldova:
Măsurile necesare la nivel de stat pe termen scurt:
1. întocmirea, cu titlu obligatoriu, a planurilor de formare/perfecţionare pentru funcţionarii
publici, de către fiecare instituţie a administraţiei publice;
2. implementarea Statutului funcţionarului public şi al Codului de conduită al
funcţionarului public;
3. delimitarea, în legislaţia cu privire la serviciul public, a două tipuri de funcţionari:
funcţionarii politici şi funcţionarii de carieră în administraţie publică, care se bucură de
stabilitate în funcţie;
4. reglementarea detaliată a dreptului funcţionarului public de a fi informat cu privire la
orice măsură care intervine în desfăşurarea raporturilor de serviciu, ordinele primite de
la superiorii săi;
5. modificarea legislaţiei pentru ocuparea funcţiilor publice administrative exclusiv prin
concurs;
6. modificarea legislaţiei pentru instituirea răspunderii în cazul încălcării legislaţiei cu
privire la organizarea concursului pentru ocuparea unei funcţii publice vacante;
7. elaborarea şi adoptarea unei noi strategii de formare europeană a funcţionarilor publici
(2009-2012);
8. instituirea în cadrul Academiei de Administrare Publică pe lângă Preşedintele
Republicii Moldova, a unei subdiviziuni destinate instruirii funcţionarilor publici în
domeniul elaborării şi implementării politicilor de integrare europeană;
9. studierea evoluţiei reglementărilor funcţiei publice din legislaţia statelor membre şi
candidate la aderare în Uniunea Europeană;
Măsurile necesare la nivel de stat pe termen mediu:
1. reglementarea unui sistem de salarizare corespunzător şi motivat în raport cu efortul
depus de angajat, măsurat prin rezultatele obţinute, şi cu nivelul de pregătire iniţial sau
cel atins ca urmare a parcurgerii unor stagii de perfecţionare profesională;
2. simplificarea sistemului de indicatori folosit pentru evaluarea rezultatelor activităţilor
funcţionarilor publici;

23
 3. armonizarea cu principiile europene care stau la baza unui serviciu public eficient şi
modern, exercitat în scopul realizării interesului public şi aflat la dispoziţia
cetăţeanului;
4. adoptarea regimului incompatibilităţilor aplicabil funcţionarilor publici, pentru a
asigura imparţialitatea şi neutralitatea în exercitarea funcţiei publice;
5. îmbunătăţirea reglementărilor sub aspectul condiţiilor de ocupare a funcţiilor publice,
pentru a contribui la profesionalizarea corpului de funcţionari, dar şi la o carieră
atractivă;
6. analiza şi reglementarea legislativă a instituţiei corpului de rezervă a funcţionarilor
publici;
7. reglementarea procedurii de redistribuire (mobilitatea) a funcţionarilor publici, eliberaţi
din motive neimputabile lor şi asigurarea instrumentelor prin care autorităţile publice
centrale sau locale să poată realiza această atribuţie;
8. accentuarea respectării eticii şi deontologiei profesionale a funcţionarului public;
creşterea calităţii serviciului public şi îmbunătăţirea relaţiei administraţie-cetăţean.
Având în vedere, realităţile şi tradiţiile administraţiei publice din România şi
Republica Moldova, considerăm că soluţiile doctrinare instituite în legislaţia ţărilor membre
ale Uniunii Europene, cu o bogată cultură în domeniu, vor trebui să constituie repere pentru
legiuitorii din cele două state, în viitoarele şi necesarele modificări ale legislaţiei privind statutul
funcţionarilor publici în raport de „europenizarea” funcţiei publice.

24
 LISTA LUCRĂRILOR PUBLICATE LA TEMA TEZEI

Articole în reviste:
1. Viorescu R. Reglementarea statutară a funcţiei publice. În: Revista de Economie şi
administraţie locală, Tribuna Economică, nr.4/2003, Editura economică, 2003, p.3-12 (1,24 c.a.).
2. Viorescu R. Cadrul legal privind transparenţa decizională în cadrul autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale. În: Revista Specialiştilor, 2003, www.indaco.ro, (0,29
c.a.).
3. Viorescu R. Cadrul legal al Statutului Funcţionarului public. În: Analele Ştiinţifice ale
Universităţii Ştefan cel Mare, Seria Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică,
2003, ISSN 1582-6554, p.139-148, (0,42 c.a.).
4. Viorescu R. Reglementarea juridică a funcţionarilor publici. În: Revista Naţională de
Administraţie Publică, nr.19/2004, p.6-10, www.administratie.ro, (0,36 c.a).
5. Viorescu R. Principiile de descentralizare şi deconcentrare aplicabile în Administraţia
Publică Locală din România. În: Analele Ştiinţifice ale USM, Seria Ştiinţe socioumanistice,
vol.II. 2005, ISSN 1811-2668, p.130-134, (0,32 c.a.).
6. Viorescu R. Deconcentrarea si descentralizarea – principii de organizare a serviciilor publice
în administraţia publică locală. În: Revista de Economie şi administraţie locală, nr. 11/2007,
ISSN 1224-3124, p. 6-9 (0,38 c.a.).
7. Viorescu R. Constituţionalitatea funcţiei publice.Natura juridică a raportului de serviciu în
conformitate cu legislaţia din România. În: Caietul Ştiinţific, al Sesiunii de comunicări ştiinţifice
a I.S.A.R., secţiunea ştiinţe economice şi administrative, nr.9/2007, Ed.Burg, Sibiu, ISSN 1582-
9448, p.453-468, (0,8 c.a.).
8. Viorescu R. Reglementarea conceptuală a Funcţiei Publice în România şi în Republica
Moldova. În: Analele Ştiinţifice ale USM, Studia Universitatis, Revistă ştiinţifică a
Universităţii de Stat din Moldova, 2008, nr.4(14) ISSN 1857-2081, p.269-273, (0,48 c.a.).
9.Viorescu R., Cobăneanu S. Diferenţe de regim juridic aplicabile angajaţilor în statele
europene.Funcţionari publici vs. angajaţi contractuali. În: Revista Naţională de Drept, nr.1,
2008, ISSN 1811-0770, p. 21-26, (0,7 c.a.).
10. Cârnaţ T., Viorescu R. Natura juridică a raportului de serviciu aplicabil funcţionarilor publici
din România. În: Revista Naţională de Drept, nr.11/2008, ISSN 1811-0770, p.12-21, (0,8 c.a.).
Materiale ale comunicărilor ştiinţifice:
11. Viorescu R. Reglementarea statutară a funcţiei publice, Sesiunea Ştiinţifică naţională cu
participare internaţională “Economia românească: prezent şi perspective”, Secţiunea Teoria

25
Dreptului, 28-29 iunie, Ediţia a IV-a / Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava, 2002, ISBN
973-8293-57-X, p. 876-886, (0,34 c.a.).
12. Viorescu R. Decizia administrativă. În: Sesiunea Ştiinţifică naţională cu participare
internaţională “Economia românească: prezent şi perspective”, Secţiunea Teoria Dreptului, 28-
29 iunie, Ediţia a IV-a / Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava, 2002, ISBN 973-8293-57-X,
p. 886-891,(0,28 c.a.).
13. Viorescu R. The Profesionalising of The Civil Service according to Public Administration
Reform (Romanian case). În: 12th NISPAcee Annual Conference , “Central and Eastern
European Countries inside and outside the European Union: Avoiding a new divide” , VII.
Working Group on Capacity Building of a Civil Servants’ Training System according to EU
Requirements, Vilnius, Lithuania, May 13 – 15, 2004, p.264-272, www.unpan.org, (1,58 c.a.)
14. Viorescu R. Noua reglementare juridică a Contenciosului administrativ (Legea nr.554/2004).
În: Sesiunea Ştiinţifică naţională cu participare internaţională “Economia românească: prezent şi
perspective”, Secţiunea Teoria Dreptului, vol.III, Ediţia a VI-a / Universitatea “Ştefan cel Mare”
Suceava, 2005, ISBN 973-666-164-4, p. 439-448, (0,65 c.a.).
15. Viorescu R. Trăsături comune şi diferenţe în serviciile publice din statele est-europene. În:
Lucrările Conferinţei internaţionale „Administraţia europeană. Concepte şi abordări
contemporane”, SNSPA, Bucureşti 21-22 octombrie 2005, Ed. Economică, ISBN 978-973-709-
221-2, p.133-147, (1,02 c.a.).
Cursuri universitare:
16. Viorescu R. Drept constituţional şi instituţii politice. Editura Universităţii, Universitatea
„Ştefan cel Mare” Suceava, 2006, ISBN (10)973-666-231-4, ISBN (13)978-973-666-231-7,
p.141, (8,14 c.a.).
17. Viorescu R. Drept administrativ şi administraţie publică. Editura Universităţii, Universitatea
„Ştefan cel Mare” Suceava, 2006, ISBN (10)973-666-232-2, ISBN (13)978-973-666-232-4, p.
204, (11,14 c.a.).
18. Viorescu R., Blanc D., Manson S. ş.a. Droit administratif europeen. Miskolc University
Press, 2008, ISBN 978-963-661-806-3, (La serie: “Education Europeenes des Fonctionnaires
Publics”), p. 71-87, (1,22 c.a.).
19. Viorescu R., Blanc D., Manson S. ş.a. Institutions Europeennes, Miskolc University Press,
2008, ISBN 978-963-661-807-0, (La serie: “Education Europeenes des Fonctionnaires Publics”),
p. 117-123, 229-231, 244-247, 248-294 , (4,03 c.a.).

26
 ADNOTARE
la teza de doctor în drept cu tema
„Reglementarea juridică a funcţiei publice în statele europene”,
Specialitatea 12.00.02 - Drept public (drept administrativ), Universitatea de Stat din
Moldova, 2009, Manuscris.

Cuvinte cheie: funcţia publică, serviciul public, funcţionar public, administraţie publică,
drept administrativ comparat, europenizarea serviciului public, privatizarea funcţiei publice,
raport de serviciu/raport de muncă, dreptul funcţiei publice, statutul funcţionarilor publici.
Din punct de vedere structural, teza este constituită din introducere, patru capitole, concluzii
generale şi recomandări, bibliografie din 222 de titluri, 160 de pagini de text de bază. Rezultatele
obţinute au fost publicate în 19 lucrări ştiinţifice.
Domeniul de studiu al tezei vizează o analiză comparativă şi evaluează rezultatele
autenticelor procese de „europenizare“ şi „privatizare” a funcţiei publice din punct de vedere al
cadrului normativ specific, în contextul implementării principiilor europene de reglementare a
administraţiilor publice.
Scopul şi obiectivele lucrării sunt reprezentate studierea complexă comparativă a
asemănărilor şi diferenţelor în reglementarea cadrului legal al funcţiei publice în UE pornind de
la accesul, conceperea şi realizarea planului de carieră al funcţionarului public, precum şi
mobilitatea bazată pe principii juridice.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a tezei constau în formularea anumitor concluzii de
ordin teoretic şi practic şi înaintarea propunerilor de lege ferenda, care rezultă logic din
investigaţiile realizate, contribuind la completarea doctrinei în problemele vizate, la
perfecţionarea legislaţiei în vigoare, logic armonizată cu reglementările naţionale şi
internaţionale deja existente.
Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării este determinată de posibilitatea
utilizării propunerilor. Pentru România şi Republica Moldova, aflate în plin proces de reformă a
administraţiei publice, întreaga problematică a studiului prezentat este extrem de utilă în
fundamentarea şi orientarea strategiilor generale şi sectoriale menite să conducă la o
reglementare legală a funcţiei publice compatibilă cu cele din ţările Uniunii Europene.
Teza poate servi drept suport didactic pentru studenţii, masteranzii şi doctoranzii facultăţilor
de drept, precum şi pentru specialiştii din domeniu. De asemenea, lucrarea se adresează
persoanelor din învăţământul juridic şi cercetătorilor ştiinţifici.

27
 АННОТАЦИЯ
к докторской диссертации на соискание ученной степени кандидата юридических наук
"Юридические нормы общественной функции в евсопейских странах"
Специальность 12.00.02 - Общественное право (административное право),
Государственный Университет в Молдове, 2009, Рукопись
Ключевые слова: общественная функция, общественная служба, общественная
администрация, сравнительное административное право, европеизация общественной
службы, приватизация общественной службы, отношение службы/трудовое отношение,
право общественной функции, статут государственной службы, европейская
общественная функция. С структуральной точки зрения, дисертация состоит из
вступления, 4 главы, заключение и рекомендации, библиография в 222 наименованиях,
160 страниц основного текста. Полученые результаты были опубликованны в 19 научных
работ.
Дисертация реализует сравнительный анализ и оценивает результаты подленных
процессов "европеизации" и "приватизации" общестенной функции с точки зрения
конкретных законодательных рамков, в контексте внедрения европейских принципов
норматив государственного упровления.
Цель и обьективы дисертации представлены комплексным сравнительным
иследованием сходств и разнец в нормативно-правовых рамках общественной функции в
Европейском Союзе, начиная с доступа, с разработки и с реализации карьерного плана
общественного служащего, а также мобильности на основе правовых принципов.
Новизна и научная оригинальность дисертации состоит из формулировании некоторых
теоретических и практических заключении и из предложении de lege ferenda которые
исходят из проведенного расследования, способствуя к расширению доктрины в
отнисящихся вопросов, к совершенствованию законодательства в силе, логично
согласившая с национальными и международными уже существующих правил.
Важность теории и прикладное значение дисертации определяется возможностью
использование предложении. Для Румынии и Республики Молдова, которые в процессе
реформировании общественной администрации. Все вопросы в представленом
иследование очень полезны в стратегии и ориентации общих и отраслевых стратегий
которые напровляют к правовое нормированию общественной администрации
совместимые с интересами Европейских Стран которые владеют общирными знаниями в
административной культуре. В этом контексте, эта работа. Дисертация может быть
полезна в предподовательных целях для студентов и кандидатов наук Правовых
Университетах,а также для специалистов.

28
 ANNOTATION
to the thesis of doctor in law on
"Legal Framework of Civil service în European countries"
Speciality 12.00.02 - Administrative Law, State University of Moldova, 2009, Manuscript.

Keywords: civil service, public servant, public administration, comparative administrative

law, europeanization of the civil service, privatization of the civil service, civil service
report/labor report, civil service law, civil servants statute, community civil service
From the structural point of view, the thesis consists of introduction, four chapters,
conclusions and recommendations, bibliography of 222 titles, 160 pages of basic text.The results
obtained were published in 19 scientific papers.
The thesis performs a comparative analysis and assesses the results of the authentic
processes of "Europeanization" and "privatization" of public services in terms of specific
regulatory framework in the context of implementation of European principles governing public
administration.
The purpose and objectives of the paper are represented by the complex comparative
study of similarities and differences in the regulation of legal framework of the civil service in
the EU from the access, design and execution of the public servant's career and mobility based
on legal principles.
The novelty and scientific originality of the thesis consists in formulating certain
theoretical and practical conclusions and putting forward proposals for law ferenda, logically
resulting from the investigations carried out, contributing to expanding the doctrine of the issues
concerned, to the improvement of the legislation in force, logically integrated with the existing
international and national regulations.
The theoretical importance and applied value of the work is determined by the
possibility of using the proposals. For Romania and Moldova, which are in full process of public
administration reform, the whole problem of the study presented is extremely useful in
foundating and guiding the general and sectoral strategies aimed at generating a legal regulation
of civil service consistent with those of the EU countries which have an extensive administrative
culture. In this context, the present study. The paper may serve as didactic support for students,
master students and candidates for a doctor’s degree of law faculties, and for experts in the field.
Also, the work addresses to persons from legal education and scientific research.

29
 RĂZVAN VIORESCU

REGLEMENTAREA JURIDICĂ A FUNCŢIEI PUBLICE ÎN

STATELE EUROPENE

SPECIALITATEA: 12.00.02 - DREPT PUBLIC

(DREPT ADMINISTRATIV);
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA INSTITUŢIILOR DE DREPT

Autoreferatul tezei de doctor în drept

................................................................................................................................
Aprobat spre tipar 09.12.2009 Formatul hârtiei 60x84 1/16
Hârtie ofset. Tipar ofset. Tiraj , ex.
Coli de tipar Comanda nr.
...........................................................................................................................
Centrul Editorial al U.A.S.M., str. Mirceşti, 42. Chişinău, MD

30