Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Profil Psihoterapeut
Profil Psihoterapeut
Conținut
1. O primă definiție
2. Scopul tratamentului
4. Modul de lucru
Bibliografie
Psihoterapeutul (art. 3 Legea BIG)1 este un profesionist în domeniul sănătății mentale din
linia a doua.
3
2. Scopul tratamentului
Este vorba despre probleme sau afecțiuni psihice dacă a fost stabilit de către un expert că
aspectele funcționării psiho-sociale ale unei persoane corespund criteriilor unui sistem de
clasificare folosit de către grupa profesională. Uzual este DSM-IV-TR al Asociației de
Psihiatrie din America (American Psychiatric Association).
4
3. Indicația și contractul de tratament
Indicația
Pentru indicație, psihoterapeutul va aduna date despre motivul pentru care pacientul
apelează la serviciile de sănătate mintală, despre dorințele și așteptările sale în legătură
cu aceste servicii și informațiile relevante despre eventuale servicii primite anterior.
Problemele vor fi cartografiate prin intermediul anamnezei și a diagnosticării structurale și
descriptive. Înainte de începerea tratamentului, psihoterapeutul va discuta indicația cu
pacientul. Totodată, psihoterapeutul va descrie în amănunt planul de tratament pe care îl
propune. Planul de tratament își are baza în indicație și corespunde situației specifice a
pacientului.
După ce pacientul acceptă diagnosticul și planul de tratament (acest accept va fi
documentat în dosar) va avea loc psihoterapia propriu-zisă sub forma unor discuții. În
cadrul acestor discuții psihoterapeutul influențează deliberat stările sufletești2, cogniția și
comportamentul pacientului prin mânuirea expertă a relației terapeutice și prin aplicarea
sistematică a metodelor psihoterapeutice.
Contractul de tratament
Înainte de începerea de facto a tratamentului are loc o perioadă de gândire. Pacientul
indică care sunt problemele sale și ce dorințe și așteptări are cu privire la decursul și
rezultatele tratamentului. La rândul său, psihoterapeutul descrie clar problema sau
afecțiunea, scopul tratamentului, modul de lucru sau metoda prin care se va atinge scopul
tratamentului și durata anticipată de tratament. În cazul copiiilor și a adolescenților,
psihoterapeutul trebuie să încheie contractul de tratament exclusiv cu (până la 12 ani) sau
și cu (de la 12 până la 16 ani) părinții sau reprezentanții legali.
Tratamentul psihoterapeutic al unui copil sau adolescent este inseparabil legat de
tratamentul părinților sub forma unei terapii pentru părinți mai mult sau mai puțin intensive.
Câteodată este indicat de a purta discuții cu întreaga familie.
2 O stare sufltească poate fi privită ca rezultatul interacției dintre cogniții, afecțiune și comportament
5
4. Modul de lucru
Relația
Metodele psihoterapeutice sunt aplicate în cadrul unei relații construite și menținute cu
multă grijă. Aplicarea profesională a acestei relații este un element central al tratamentului
psihoterapeutic. În funcție de scop, faza în care se află terapia și tipul de tratament, pot
apare diferențe de accent în această relație. Modul în care psihoterapeutul folosește
procesul în care comunicarea verbală și non-verbală joacă un rol, este legat de tipul
tratamentului și de faza în care el se află.
Korrelboom (1999) distinge două dimensiuni pe baza cărora aceste accente pot fi
ordonate în mod semnificativ. Este vorba despre dimensiunea deschisă-explorativă versus
programatică și dimensiunea vizează problemele versus vizează persoana. În cazul
modului de abordare deschis-explorativ, pacientul are conducerea iar terapeutul
acționează mai ales în mod facilitator și edificator. Intervenții importante în cazul modului
de lucru programatic sunt exercițiile și temele. Modul de lucru care vizează problemele
sunt caracterizate mai ales printr-o abordare programatică. Modul de lucru care vizează
persoana pornește de la o abordare deschis-explorativă.
Metode
Metoda de tratament este o prelungire a scopului tratamentului, ea trebuie să corespundă
cererii de ajutor a pacientului și să fie stabilită în consfătuire cu pacientul. Psihoterapeutul
stabilește ce metode și atitudini va folosi în cadrul psihoterapiei după ce:
a) verifică despre care afecțiune psihică este vorba
b) a estimat istoricul3 de formare a afecțiunii
c) a ales metoda potrivită pentru pacientul respectiv ținând totodată cont și de posibilitățile
pacientului de a urma terapia.
3 Acest istoric se referă la: interacțiunea factorilor care au dus la formarea și continuarea afecțiunii psihice
6
La fel ca și scopul tratamentului, metodele trebuie să corespundă cererii pacientului și
trebuie stabilite în consfătuire cu el. Metodele sunt menite să schimbe comportamentul
(cogniții, afecțiuni) și se bazează pe teoria psihanalitică, teoria educației, teoria
experiențială sau teoria sistemului de apartenență (Decizie Psihoterapeut, Art. 11, punctul
2).
Metodele psihoterapeutice pot fi aplicate de sine stătător și/sau în combinație cu alte
metode de tratament. Metodele sunt folosite deliberat și în mod profesional și sunt
verificate științific; de preferință ele sunt evidence based, dar sunt cel puțin consensus
based.
Politicile guvernamentale care au drept scop controlarea costurilor medicale au drept
urmare tendința de a aplica metode de tratament standard (protocoale) asupra
clasificărilor simptomelor. Un psihoterapeut care se abate de la normele acordate de către
grupul profesional pentru serviciile de sănătate mintală (GGZ) trebuie să poată să explice
de ce a făcut acest lucru. Psihoterapia nu trebuie însă redusă la o aplicare mecanică a
unor protocoale și directive pentru probleme specifice.Cel puțin la fel de important pentru
eficacitatea psihoterapiei este procesul prin care pacientul și psihoterapeutul își
construiesc relația de colaborare. În cadrul acestui proces, psihoterapeutul încearcă printr-
o interpretare a problemei (comportării) bine întemeiată în teorie să se conecteze la
așteptările pacienților ca după aceea ei să formuleze împreună scopurile tratamentului.
Elementele acestui proces pot fi descrise ca factori ne-specifici ai psihoterapiei. Aceste
elemente vor fi de exemplu concretizate în continuare ca fiind alianța terapeutică sau
relația de lucru, trezirea așteptărilor cu privire la efectul tratamentului și colaborarea
orientată la scop și sarcină pentru rezolvarea problemei.
Atidudinea
Psihoterapeutul are influență asupra sferei interpersonale în timpul unei ședințe prin
adoptarea deliberată și sistematică a unor dimensiuni diferite în atitudinea sa, ca de
exemplu: distanță/apropiere, urmare/conducere și transparență. Aceasta este una dintre
7
diferențele cele mai importante dintre relația terapeutică și alte relații (personale sau de
afaceri).
8
5. Sarcini și aptitudini specifice
Pentru psihoterapeuții care lucrează în cadrul unui instistut, sunt valabile următoarele
sarcini specifice:
• Psihoterapeutul are în grijă continuitatea diagnosticării și a tratamentului. El
monitorizează conceperea și executarea adecvată a tratamentului multidisciplinar a unei
persoane (sau al unui sistem de apartenență); au loc periodic ședințe de lucru cu privire
la desfășurarea tratamentului.
Realizarea unei bune relații de lucru între pacient și terapeut necesită următoarele
aptitudini:
10
Bibliografie
• Haas, O.P. (2003). Spre o descriere clară al produsului psihoterapie. Revista pentru
Psihoterapie, ianuarie 2003, pg. 53 - 71.
11
Anexă
Legea BIG
În Decizia Psihoterapeut (1998, o parte din Legea BIG) au fost formulate cereri legale cu
privire la domeniul de expertiză a psihoterapeutului, la studiile universitare4 și la studiile
postacademice necesare pentru profesia de psihoterapeut. Doar persoanele înscrise în
registrul BIG - Psihoterapeut pot purta titlul profesional de psihoterapeut.
Pentru psihoterapeut, la fel ca pentru celelalte profesii descrise în articolul 3 legea BIG
sunt formulate cerințe pentru re-înregistrarea în registrul oficial. Această re-înregistrare
este o modalitate de a controla calitatea serviciilor: în fiecare an, psihoterapeutul trebuie
(printre altele) să acumuleze un număr de ore acreditate de cursuri de instruire și așa el
rămâne informat despre expertiza și cunoștiințele noi din domeniul său științific. Prin
înregistrarea în registrul BIG, psihoterapeuții se diferențiază calitativ de alții furnizori de
(psiho)terapie care nu sunt înscriși în acest registru. Registrația BIG oferă persoanelor
private, referenților și caselor de asigurări posibilitatea de a alege cei mai buni experți;
dacă psihoterapeutul este înregistrat în registrul BIG, putem fi siguri că el are un nivel de
expertiză minim, stabilit prin cadrul legal și că este la curent cu toate dezvoltările din
domeniul său științific. În plus, calitatea serviciilor sale este controlată și garantată prin
dreptul disciplinar.
4La cursurile postuniversitare de psihoterapeut vor fi acceptați doar persoanele care dispun de o diplomă
care atestează că au susținut cu succes examenul de medic, sau examenul de doctoral de psihologie, științe
pedagogice sau științe medicale direcția sănătate mintală (Decizia Psihoterapeut, art.5, punctul 1)
12
Titlul profesional psihoterapeut a fost de-a cursul timpului acceptat și și-a dobândit un loc
sigur în societate. Este un titlu dorit și câteodată folosit pe nedrept de către alții care nu au
studiile și expertiza necesară. Registrul BIG arată clar dacă un terapeut are voie să
folosească titlul psihoterapeut și dacă el răspunde cerințelor legale necesare pentru a
folosi acest titlu.
13
psihoterapeuți, stipulat în legea BIG în aprilie 1998 și care a fost înființat pentru încălcări
grave ale legii și ale codului profesional.
14
Nota redacției
Acest articol are la bază o notă scrisă la cererea conducerii Asociației Olandeze de
Psihoterapie și are ca scop descrierea produsului psihoterapie. Conținutul acestei note/
acestui articol are acordul tuturor asociațiilor specializate de psihoterapie și a Platformei
Psihoterapie (platformă de discuții între Asociația Olandeză de Psihoterapie, Asociația
Psihoterapeuților liber stabiliți și al Intitutului Olandez pentru Psihologi).
15