|


 
|  
 |  

2 Desfăşurarea activităţilor economice de orice natură presupune o

competentă activitate prealabilă de planificare.
2 Derularea procesului de planificare financiară presupune:
- previzionarea vânzărilor;
- previzionarea veniturilor din vânzări;

- previzionarea cheltuielilor de producţie necesare pentru realizarea

volumului prognozat al producţiei.
2 pe parcursul derulării activităţilor de producţie, vânzare şi finanţare se
vor compara realizările efective cu cele planificate, astfel încât să se
poată identifica eventualele diferenţe, cauzele nerealizărilor şi măsurile ce
se impun pentru corectarea devierilor, prin ajustarea planului în funcţie de
condiţiile concrete de realizare.

2 Activitatea de planificare şi control financiar presupune analizarea a

două componente de bază ce se referă la profitabilitate şi finanţarea
activităţii curente a unei întreprinderi, prin folosirea următoarelor metode:

± analiza pragului de rentabilitate;

± analiza pragului numerarului (pragul de rentabilitate a
numerarului).
 ÷.1. 

2 p
  



 sau punctul critic al rentabilităţii
corespunde punctului de echilibru între veniturile şi cheltuielile
operaţionale ale unei întreprinderi.

2 Analiza pragului de rentabilitate permite identificarea:

0


   

între venituri şi cheltuieli la un anumit
volum al vânzărilor;
0    în zona în care veniturile sunt mai mici
decât cheltuielile;
0   

 în zona în care veniturile sunt mai mari decât
cheltuielile.

2 etoda de analizare a pragului de rentabilitate vizează corelaţiile

dintre veniturile şi cheltuielile prognozate înaintea plăţii dobânzilor, a
impozitului pe profit, sau a altor cheltuieli financiare.
2 |heltuielile întreprinderii sunt împărţite în două grupe:
1) cheltuieli fixe;
2) cheltuieli variabile.

2 ]

  
 sunt considerate acele cheltuieli care rămân

constante (relativ constante) pe parcursul ciclului operaţional, indiferent
de volumul producţiei obţinute.
Se pot include în această categorie următoarele:

 
 
 aferente imobilizărilor

corporale care rămân constante chiar dacă volumul
producţiei realizate variază de la o perioadă la alta sau
chiar dacă producţia şi implicit veniturile sunt egale cu zero
 

 care, de
asemenea, rămân constante sau relativ constante chiar
dacă volumul producţiei se modifică

 

 

 
 (cheltuielile de cercetare etc.).

2 ñ

 
 
 sunt direct dependente de volumul
producţiei.
Din această categorie fac parte:

 

 

 

 

 


 


 

 ëÑ

 ë ë
Ñ[ ë

2 punctul critic este punctul în care profitul este egal cu zero.

punct critic: pr = 0 V ± |h = 0 V = |h

V=pxQ
|h = |h.F + |h.V
  Ñ ë [ ë

|h.V = ch.v x Q

p = preţul unitar
Q = cantitatea (numărul unităţilor produse şi vândute)
|h.F = cheltuieli fixe
|h. V = cheltuieli variabile
ch.v = cheltuieli variabile pe unitatea de produs.
Deoarece: preţul unitar (p)
cheltuielile variabile unitare (ch.v) se cunosc
costurile fixe totale (|h.F)

cantitatea de produse (Q) pentru care veniturile

egalează cheltuielile se calculează astfel:



ë - ë
ë
Ñ
Ñ

ë  ë 

ë
 presupunem că la o întreprindere, din calculaţiile de plan
rezultă următoarele:
|h.F = 2000 u.m.
ch.v = ÷0 u.m.
p = 100 u.m.




ëë
Ñ
ëë


ëë

ëë

Dacă: Q = 40 unităţi pr = 0
Q < 40 unităţi întreprinderea va înregistra pierderi
Q > 40 unităţi întreprinderea va obţine profit
 §

  

 §


#$%

  " ë




!
 



  
 
§

 

 !
 

ë


 


 
    
 

Ôeprezentarea grafică a veniturilor şi cheltuielilor în funcţie de cantitatea

producţiei obţinute şi vândute
2 pentru cantităţi diferite de produse obţinute şi vândute nivelul
cheltuielilor, a venitului şi a profitului vor fi diferite astfel:

p
  ñ
 :

V = p x Q = 100 u.m. x 20 = 2000 u.m.
|h.V = ch.v x Q = ÷0 u.m. x 20 = 1000 u.m.
|h = |h.F + |h.V = 2000 u.m. + 1000 u.m. = 3000 u.m.
pr = V ± |h = 2000 u.m. ± 3000 u.m. = -1000 u.m. (pierdere)

p
 
 :

V = p x Q = 100 u.m. x 60 = 6000 u.m.
|h.V = ch.v x Q = ÷0 u.m. x 60 = 3000 u.m.
|h = |h.F + |h.V = 2000 u.m. + 3000 u.m. = ÷000 u.m.
pr = V ± |h = 6000 u.m. ± ÷000 u.m. = 1000 u.m.

p
! 
 :

V = p x Q = 100 u.m. x 80 = 8000 u.m.
|h.V = ch.v x Q = ÷0 u.m. x 80 = 4000 u.m.
|h = |h.F + |h.V = 2000 u.m. + 4000 u.m. = 6000 u.m.
pr = V ± |h = 8000 u.m. ± 6000 u.m. = 2000 u.m.
2 Diagrama pragului de rentabilitate prezintă evoluţia cheltuielilor şi a
veniturilor sub forma unor linii drepte, deoarece costurile şi preţurile
unitare se presupun că se menţin constante la variaţii semnificative ale
producţiei, ceea ce nu întotdeauna corespunde realităţii.
2 Diagrama pragului de rentabilitate reprezentată prin linii curbe este mult mai
corectă dar dificil de realizat fără programe adecvate bazate pe programarea
nonliniară.
2 Analiza liniară prezentată are o importanţă semnificativă pentru
calculaţiile de plan, mai ales la întreprinderile mai mici, oferind informaţii
valoroase pentru conducerea şi acţionarii întreprinderii.
  !"!

2 „
   


 este dat de ponderea pe care o au cheltuielile
fixe în cheltuielile totale ale întreprinderii.

2 Se consideră că 
     atunci când

ponderea cheltuielilor fixe este peste cea normală pentru ramura din care
întreprinderea face parte, ceea ce face ca la o modificare a cifrei
vânzărilor relativ mică să se realizeze o creştere semnificativă a profitului
din exploatare.
 Vom analiza evoluţia veniturilor, cheltuielilor şi a profitului din
exploatare în trei variante de planificare diferenţiate una de cealaltă prin
nivelul levierului operaţional.

 ".     
 (nivelul dotării cu mijloace fixe

performante este redus ceea ce face ca şi cheltuielile cu amortizarea şi
întreţinerea acestor active să fie mai mici decât în celelalte cazuri. În
compensare, cheltuielile variabile vor ocupa o pondere mai mare în
ansamblul cheltuielilor totale ale întreprinderii.

 #.    


 
. Întreprinderea îşi
planifică o stabilizare a dotărilor cu mijloace fixe la un nivel mediu, într-o
proporţie obişnuită a cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor.


.    . Întreprinderea analizează

posibilitatea creşterii levierului operaţional prin dotarea cu echipamente
automatizate, performante, care vor determina majorarea substanţială a
costurilor fixe prin creşterea valorii amortismentului şi reducerea costurilor
variabile de operare.
2 presupunând că preţul de vânzare a produselor se păstrează
constant în toate variantele, vom analiza în continuare evoluţia
veniturilor, a costurilor şi a profitului pentru aceleaşi tranşe de cantităţi
produse şi vândute la nivele diferite a costurilor fixe.
§
   §
   §
 
 

 
     

 
     

 
   
 
      
      
   ! 
 
 
       
 
       
 
   "  
  
#
$ §
 &$ '
$ §
 &$ '
$ §
 &$ '
$
% $   ()*+,   ()*+,   ()*+,



     !   !- -

" " !"  " "  " " 

  " "     " 
- - -  -   -  -
  . !  . !  . !
  - !-  - "  .- "
" " /" " " /  " - "
   "     /" 
         
  ! .   -   /
 §§
 
    







§
 §

#$




 
!"!
%| &'





     
ë

(











 

   










ë











§
§
 

  


#$
 

§
  § !"!
)*
  +,- .'
(,
     &


 
(
(  

 

  &'
(


       
 §§

  

#$
  
!"!
§
§

  *| '
(|

   ë



 (  (

 

 ë'


 
(


        
2 Se poate constata că la un levier operaţional scăzut (varianta A)
pragul de rentabilitate se realizează la un volum redus de unităţi vândute
(Q = 2÷ unităţi), faţă de 40 de unităţi vândute în varianta B şi ÷0 unităţi
vândute în varianta |.

2 pentru a măsura efectul schimbărilor volumului vânzărilor asupra

profitului din exploatare (EBIT) se utilizează modalitatea de calcul a
gradului levierului operaţional (G.L.O.) prin raportarea modificărilor
procentuale a profiturilor din exploatare şi modificarea procentuală a
cifrei vânzărilor.

M
 â

ëëë -
MÑ â Ñ
2 Gradul levierului financiar pentru cele trei variante la o creştere a
vânzărilor de la 100 la 120 unităţi va fi:

w



w



 â  w




ë ë ë  ww
Ñ â Ñ 







w



M
 â
 w



wwww
ëëë
- - - -  
MÑ â Ñ 










w



 â  w




ë ë ë 

Ñ â Ñ 








2 Din analiza gradului levierului operaţional, putem formula următoarele
concluzii:
1 ± |u cât gradul levierului operaţional este mai mare, datorită
ponderii ridicate a costurilor fixe în ansamblul costurilor totale, cu atât
fluctuaţiile profiturilor realizate vor fi mai mari atunci când se modifică
cifra vânzărilor.

2 ± Atunci când levierul operaţional este mare, de la un anumit

nivel al vânzărilor politica de preţuri a întreprinderii poate deveni
agresivă, putându-se opta pentru scăderea preţurilor de vânzare,
păstrând capacitatea de realizare a profitului mai mare decât la o
întreprindere cu un levier operaţional scăzut.

În exemplul dat, în varianta |, unde costurile variabile unitare sunt

mai reduse, întreprinderea poate reduce preţul de vânzare stimulând
astfel volumul vânzărilor şi implicit creşterea de ansamblu a
profiturilor.
2 Să presupunem că preţul de vânzare în  | se reduce cu
10% rezultând un preţ de 9÷ u.m. pe unitatea vândută. profitul din
exploatare realizat pentru 140 unităţi vândute va fi:
E#$%  p   0     &
  '(
  ] & 
  ]
0)
  ]))
 & (
 & )
 
 


2 |u un preţ de vânzare redus cu ÷% în varianta |, profitul obţinut

este mai mare decât în varianta A (4600 u.m.) care vinde cu preţul de
100 u.m. / unitate.

2 Dacă vânzările cresc la 200 de unităţi vândute, profitul în varianta |

cu un preţ de 9÷ u.m. / unitate vândută va fi:
E#$%  '(
  ñ & 
  ñ & )
 
 ]'
 & !
 & )
  !


2 Ôeducerea preţului de vânzare în varianta | va permite creşterea în

continuare a vânzărilor, teoretic putând să se acapareze tot mai mult
piaţa în detrimentul altor întreprinderi la care levierul operaţional este
mai scăzut.
 3) punctul critic al rentabilităţii este mai ridicat la întreprinderile
cu un levier operaţional mai mare, comparativ cu acelea care au un
levier operaţional mai scăzut.

4) Gradul de risc al întreprinderilor cu un grad al levierului

operaţional mai ridicat este mai mare decât la întreprinderile cu un
grad al levierului operaţional mai scăzut.
 /


2 În activitatea de planificare determinarea pragului numerarului are o

importanţă deosebită deşi metoda în sine nu reprezintă în totalitate
fluxurile de numerar aşa cum acest proces este redat de bugetul de
trezorerie.
2 Se au în vedere fluxurile de numerar legate de activitatea
operaţională a întreprinderii, fără a se lua în considerare fluxurile de
numerar din activitatea financiară (încasări şi plăţi a dobânzilor) şi cele
legate de plata impozitului pe profit sau plata dividendelor.
2 pragul numerarului reprezintă cantitatea de produse pentru care
numerarul încasat asigură plata cheltuielilor cash şi se determină astfel:
|heltuielile noncash sunt
ë

 



 reprezentate în principal
Ñ de amortismentele


ë calculate şi incluse în
categoria cheltuielilor fixe.
presupunem că la o întreprindere, din calculaţiile de plan rezultă
următoarele:
|h.F = 2000 u.m.
ch.v = ÷0 u.m.
p = 100 u.m.
÷0% din cheltuielile fixe sunt reprezentate de amortismente.




ëë



ëë  



ëë

Ñ 



ëë

ëë 
ëë
 §
 §
§

'
  

  !

"  #$%&


  




    


  
 



 ! 


 




 

    

*
2 pragul numerarului este situat sub pragul de rentabilitate, ceea ce
explică faptul că pe o perioadă relativ scurtă de timp întreprinderile pot
înregistra pierderi fără să-şi anuleze capacitatea de plată adică
întreprinderea îşi poate onora plăţile solicitate de cheltuielile operaţionale
în numerar chiar dacă rezultatul operaţiunilor sale (EBIT) este negativ.