P. 1
Proiectarea Unei Antene Die Lect Rice

Proiectarea Unei Antene Die Lect Rice

|Views: 299|Likes:
Published by gabriel

More info:

Published by: gabriel on Jan 12, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/21/2015

pdf

text

original

ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

PROIECT ANTENE:
Proiectarea antenei
dielectrice
Îndrumator:
std. Cuculea Gabriel col.dr.ing.Nicolaescu Ioan
gr. E-113B
Cuprins:
1. Introducere;
2. Consideraţii teoretice;
Noţiuni generale
Proprietăţi
Antene dielectrice cu radiaţie transversală
Reţele de antene dielectrice
3. Exemplu proiectare antenă dielectrică;
4. Simulare;
5. Observaţii şi concluzii;
6. Bibliografie.
2
1. INTRODUCERE:
Antena este unul din elementele importante ale unei linii de radiocomunicaţie. Ea
asigură interfaţa dintre linia de transmisie a energiei electromagnetice ţi a mediului de
propagare.
Dacă este utilizată la emisie antena are rol de a transforma energia curenţilor de înaltă
frecvenţă în energia undelor electromagnetice precum şi de a asigura o anumită selectivitate
spaţială. Antena de recepţie transformă energia undelor electromagnetice în energia curenţilor
de înaltă frecvenţă şi asigură o recepţie directivă. Fie că e utilizată la emisie sau la recepţie
antena are o selectivitate în frecvenţă.
Există mai multe criterii pentru clasificarea antenelor. Dintre acestea se menţionează
următoarele: destinaţia, forma elementului radiant, caracterul undelor, banda de frecvenţă,
principiul de funcţionare, tipul instalaţiilor pe care le deservesc, etc. După destinaţie antenele
pot fi: de emisie, de recepţie şi mixte. Din punct de vedere al formei elementului radiant se
deosebesc antene liniare şi antene de suprafaţă. În raport cu caracterul undelor există antene
cu undă staţionară şi antene cu undă progresivă. În funcţie de banda de lucru antenele pot fi
de bandă îngustă, de bandă largă şi de bandă foarte largă. După principiul de funcţionare
deosebim antene electrice şi antene magnetice. În sfârşit din punct de vedere al instalaţiilor pe
care le deserveşte se deosebesc antene de: radiodifuziune, radiocomunicaţii, televiziune,
radiodirijare, radiolocaţie, radioastronomie, etc.
2. CONSIDERAŢII TEORETICE:
NOŢIUNI GENERALE:
Antenele dielectrice se utilizează în gama undelor centimetrice. Aceste antene au
dimensiuni relativ mici şi o directivitate pronunţată. Adaptarea realizată pe o anumită
frecvenţă suferă modificări neînsemnate, iar caracteristica de directivitate rămîne ne-
schimbată într-o gamă largă de frecvenţe. Antenele dielectrice se utilizează ca antene propriu-
zise, cit şi ca elemente componente ale unor reţele de astfel de antene. De asemenea, pot fi
utilizate ca surse primare la alte tipuri de antene.
Elementele constructive de bază ale unei antene dielectrice din figura 1. a.) sunt:
1. tija dielectrică
2. mufa metalică de fixare
3. linia de alimentare
Tija se realizează dintr-un dielectric sau din ferită. Tija dielectrică, în general, are o
formă tronconică, iar cea realizată din ferită este tubulară figura 1. b.). Secţiunea transversală
a tijei este, de regulă, circulară.
3
a) b)
Fig.1. Elemente de bază ale antenei dielectrice
Avantajele antenelor dielectrice constau în faptul că au dimensiuni mici şi din punct
de vedere constructiv sînt simple. Dezavantajele lor constau în faptul că apar pierderile în
dielectric, iar puterea radiată este limitată. Gama de lucru a acestor antene, în medie, este de
ordinul 20% şi este limitată de deformarea admisă caracteristicii de directivitate. Ea depinde
de valoarea permitivităţii dielectricului.
Undele electromagnetice care excită capătul tijei, se propagă prin tijă ca într-un ghid
de undă, reflectîndu-se de pereţii tijei.
Spre deosebire de propagarea printr-un ghid de undă, la tijele dielectrice nu se poate
vorbi de o reflexie totală. Undele trec treptat în exterior şi sînt radiate în spaţiu. În tijă se
stabileşte un regim de undă progresiva. De aceea antena dielectrică face parte din clasa
antenelor de unde progresive.
Caracteristica de directivitate a antenelor dielectrice depinde de lungimea tijei (l ), de
suprafeţele secţiunilor transversale de la capetele tijei (S
1
şi S
2
), de permitivitatea
dielectricului ( ε ) şi de permeabilitatea acestuia ( μ ). În consideraţiunile teoretice se
presupune că tija are o formă conică, deoarece în practică această formă este cea mai des
utilizată. De asemenea, se presupune că ghidul dielectric este infinit de lung, avînd secţiunea
transversală şi permitivitate constantă.
În funcţie de modul de propagare (TE sau TM) în dielectric apare o anumită
distribuţie a curenţilor de deplasare.
Antena se împarte într-un număr de volume elementare, fiecare volum fiind parcurs
de un curent de deplasare. Câmpul total, într-un punct din zona de radiaţie, este egal cu suma
vectorială a câmpurilor create în acel punct de către fiecare radiator elementar al tijei. Dacă
lungimea tijei şi viteza de fază în tijă sunt bine alese, atunci în tijă se realizează un regim de
undă progresivă şi direcţia de radiaţie maximă coincide cu axul tijei.
Câmpul radiat de fiecare volum elementar al tijei depinde de intensitatea curenţilor de
deplasare. Prin urmare este necesar să predomine componenta transversală a curenţilor de
deplasare adică componenta transversală a vectorului câmp electric. Această condiţie este
asigurată de modul H
11
(TE
11
).
În figura 2. se arată structura câmpului pentru modul H
11
. De asemenea, trebuie
eliminată posibilitatea excitării şi propagării modurilor superioare, în special a modurilor
nesimetrice H
12
şi E
12
. Lungimea de undă critică pentru aceste moduri este:
83 , 3
1
) 12 (

⋅ ·
r
cr
ε
π λ (2.1)
unde ε
r
este permitivitatea dielectrică relativă iar d este diametrul tijei.
Rezultă:
λ
ε ε
λ
π




⋅ 〈
1
2 2 , 1
1
8 3 , 3
r r
d
(2.2)
Dacă diametrul tijei respectă condiţia (2.2) în tijă se vor excita numai modurile H
11
şi
E
11
. În figura 2. b. se prezintă structura câmpului electromagnetic pentru modul E
11
.
4
Fig. 2. Distribuţia câmpului electromagnetic pentru modurile H
11
(a) şi E
11
(b)
Lungimea tijei se determină din condiţia realizării unui coeficient de
directivitate maxim:
) 1 ( 2 p
l
p
opt

·
λ
(2.3)
unde
c
v
p
f
· este viteza relativă defază. Variaţia vitezei de fază cu raportul d/λ, pentru
diferite valori ale permitivităţii dielectrice, este prezentată în figura 3. dacă d/λ→0 viteza de
fază este egală cu c, iar dacă d/λ→∞ viteza de fază este egală cu
r
c
ε
.
Fig. 3. Variaţia vitezei relative de fază în funcţie de raportul d/λ
În figura 4 s-a reprezentat variaţia raportului dintre energia care se propagă prin
interiorul tijei (Wi) şi energia care se propagă în exteriorul tijei (We) în funcţie de raportul
d/λ, pentru ε
r
=2,5 şi v ε
r
=10.
5
Fig.4. Dependenţa cantităţii de energie transmisă prin tija dielectrică faţă de raportul d/λ
Se observă că dacă d/λ→0 aproape toată energia se propagă prin exteriorul tijei,
respectiv dacă d/λ→∞ majoritatea energiei se propagă prin tijă.
PROPRIETĂŢI:
Ecuaţiile Iui Maxwell pentru un mediu dielectric si o undă armonică se scriu sub
forma:
E D
H B
t
J d i v
v D d i v
B d i v
E j J H r o t
H j E r o t
v
ε
µ
ρ
ρ
ϖ ε
ϖ µ
·
·


− ·
·
·
+ ·
− ·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
) (
) (
0 ) (
) (
) (
0
(2.4)
Se introduc mărimile:
¹
'
¹
− − ·
− + ·
] ) [(
) (
0 1
0 1
E div
E j J J
ε ε ρ ρ
ε ε ϖ
(2.5)
din (2.4) şi (2.5) se obţine sistemul:
E D
H B
t
J d i v
D d i v
B d i v
H j H r o t
E j J E r o t
ε
µ
ρ
ρ
ϖ µ
ϖ ε
·
·


− ·
·
·
− ·
+ ·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
1
1
0 1
) (
) (
0 ) (
) (
) (
(2.6)
6
care corespunde unui mediu cu parametrii μ
0
şi ε
0
în care există curenţii
1
J şi sarcinile ρ
1
.
Din sistemele (2.4) şi (2.6) rezultă că în lipsa curenţilor de conducţie şi a sarcinilor
) 0 ; 0 ( · · ρ J
tija dielectrică în care se excită câmpul electromagnetic, poate fi privită ca un
mediu cu constanta dielectrică ε
0
(vid) în care există sarcini şi sunt excitaţi curenţi cu
densităţile:
¹
'
¹
− ·
− ·
E div
E j J
ech
ech
) (
) (
0
0
ε ε ρ
ε ε ϖ
(2.7)
Prin urmare calculul câmpului radiat de antena dielectrică poate fi redus la
determinarea câmpului radiat de un volum în care sunt excitaţi curenţii cu densitatea J
ech
. Se
pot scrie relaţiile:

¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
× ·
× × − ·
∫ ∫ ∫


) (
1
)] ( [ 30
0
E e
Z
H
d
r
e
e J e j E
r
r j
r ech r
τ β
β
(2.8)
Dacă se înlocuieşte J
ech
din formula (2.7) şi se scrie elementul de volum în coordonate
cilindrice, (ρ,φ,z) obţinem:
¹
¹
¹
'
¹

·

·
∫ ∫ ∫
∫ ∫ ∫


dz d d e E
r
E
dz d d e E
r
E
SM
SM
r j
y H
r j
y E
ϕ ρ ρ
ε ε β ϖ
ϕ ρ ρ θ
ε ε β ϖ
β
β
) ( 30
cos
) ( 30
0
0
(2.9)
unde E
y
este componenta lui E după direcţia y în interiorul tijei (se ia numai E
y
deoarece E
x
şi E
z
au direcţiei opuse în puncte simetrice faţă de axele x şi y), r este distanţa de la originea
sistemului de coordonate până Ia punctul de observare, r
SM
este distanţa de la un punct
arbitrar din interiorul tijei până la punctul M iar θ este unghiul dintre axul tijei şi direcţia r.
Distanţa r
SM
se scrie sub forma:
θ ρ θ sin cos − − · z r r
SM (2.10)
Dacă viteza de fază este constantă şi propagarea are Ioc numai după axa z rezultă:
z j
y
d
e f z A E
β
ϕ ρ

· ) , ( ) ( (2.11)
unde A(z) este un factor care depinde numai de z, f(ρ,φ) caracterizează distribuţia câmpului
în ecţiunea transversală, iar β
d
este constanta de fază în dielectric.
Înlocuind (2.10) şi (2.11) în (2.9) obţinem:
∫ ∫ ∫


·
l
d
j z j z j
E
d d e f dz e e z A
r
E
d
0
2
0
2
0
sin cos 0
) , ( ) ( cos
) ( 30
π
θ βρ θ β β
ϕ ρ ρ ϕ ρ θ
ε ε β
(2.12)
unde l este lungimea tijei şi
2
d
raza tijei.
Deoarece structura câmpului în secţiunea transversală a tijei este asemănătoare cu
structura câmpului în ghidul de undă circular se poate aproxima:
∫ ∫
Λ ≈
2
0
2
0
1
sin
) sin
2
( ) , (
d
j
d
B d d e f
π
θ βρ
θ β ϕ ρ ρ ϕ ρ
(12.13)
Rezultă expresia:


Λ

·
l
z j o
E
dz e z A
d
B
r
E
d
0
cos
1
) ( ) sin
2
( cos
) ( 30
θ β
θ β θ
ε ε βϖ
(12.14)
7
În ipoteza că antena lucrează în regim de undă progresivă factorul A(z) se poate scrie
sub forma:
z
e A z A
α −
·
0
) (
(12.14)
Substituind (2.15) în (2.14) rezultă:

,
`

.
|
− − −

,
`

.
|
− +
]
]
]

,
`

.
|

,
`

.
|
+
Λ

·
θ β α
θ β
α
θ β
α
θ β θ
ε ε βϖ
cos
1
2 2
1
0
0
cos
1
2 2
cos
1
2 2
) sin
2
( cos
) ( 30
p
l
j
l
E
e
p
l
j
l
p
l
j
l
sh
d
B
r
A E
(2.16)
unde:
c
v
f
d
· ·
β
β
ρ
este viteza relativă de fază. Aşadar funcţia de dircctivitate normată,
în planul E, se poate scrie ca un produs de trei factori:
) ( ) ( ) ( ) (
3 2 1
θ θ θ θ F F F F
E
·
(12.17)
unde:
]
]
]

,
`

.
|

,
`

.
|
+

,
`

.
|
− +

,
`

.
|
− +
]
]
]

,
`

.
|

,
`

.
|
+
·
1
1
2 2
1
1
2 2
cos
1
2 2
cos
1
2 2
) (
1
p
l
j
l
sh
p
l
j
l
p
l
j
l
p
l
j
l
sh
F
β
α
β
α
θ β
α
θ β
α
θ
(2.18)
) sin
2
( ) (
1 2
θ β θ
d
F Λ ·
(2.19)
θ θ cos ) (
3
· F
(2.20)
Se notează:
) cos
1
(
2
θ β − ·
p
l
k
(12.21)
) 1
1
(
2
0
− ·
p
l
k β
(12.22)
Din figura 5. s-a reprezentat variaţia funcţiei F
1
în raport cu k pentru diferite valori
2
l α
.
Din figură se observă că la creşterea atenuării(
2
l α
-mare) unghiul de deschidere
şi nivelul lobilor secundari cresc. De asemenea, atunci când există atenuare (α >0) direcţiile
de radiaţie nulă devin direcţii de radiaţie minimă. Din relaţiile (2.21) şi (2.22) rezultă:
- pentru θ = 0

,
`

.
|
− · 1
1
2
min
p
l
K
β
(2.23)
-pentru 0 = 180°

,
`

.
|
− · 1
1
2
max
p
l
K
β
(2.24)
8
Fig.5. Variaţia funcţiei F
1
(θ) în funcţie de k
Se observă că valorile K
min
şi K
max
depind de parametrii tijei dielectrice l şi p.
În figura 6. se prezintă variaţia funcţiei F
1
în raport cu θ pe baza diagramelor din figura 5.
Din aceste grafice (fig.6.) rezultă că pentru
valori mici ale lui K
min
(K
min
<80°) curba F
1
are un
maxim pentru θ=0, care depăşeşte de câteva ori
maximele laterale. Pentru β
min
>360° maximul
principal depăşeşte puţin maximele laterale.
Rezultă că β
min
trebuie să ia valori cât mai mici
ceea ce înseamnă că viteza de fază trebuie să aibă
valori cât mai apropiate de viteza luminii. La
mărirea lungimii antenei unghiurile de deschidere
ale caracteristicii de directivitate se micşorează dar
creşte nivelul lobilor secundari.
La valori mici ale raportului d/λ F
2
(θ) variază
foarte puţin astfel încât are loc egalitatea
aproximativă:
) ( ) ( ) (
3 3 2
θ θ θ F F F ≈ ⋅
(2.25)
În acelaşi timp F
3
(θ) variază puţin când θ ia
valori între 0° şi 45°.
Fig.2.6. Variaţia fucţiei F
1
(θ)
în raport cu θ
9
Din cele arătate au rezultat două cerinţe contradictorii. Prima se referă la necesitatea
de a mări cantitatea de energie care se propagă prin dielectric
e
i
W
W
ceea ce impune tije cu
diametrul mare, iar cea de-a doua se refera la creşterea raportului dintre nivelul lobului
principal şi nivelul lobilor secundari, ceea ce impune utilizarea unor tije cu diametrul mic.
Pentru a satisface ambele cerinţe tija dielectrică se realizează sub forma tronconică în prima
parte şi cu secţiune constantă în a doua parte. Diametrul mare al seţiunii tronconice este
dispus către excitaţie (pentru a mări raportul
e
i
W
W
) iar diametrul mic către vârful tijei,
pentru a mări viteza de fază. Având în vedere, aceste observaţii şi rezultatele experimentale
se adoptă, pentru diametrul tijei valorile:
( ) 1
max


r
d
ε π
λ
(2.26)
( ) 1 5 , 2
min


r
d
ε π
λ
(2.27)
La determinarea expresiei funcţiei de directivitate se foloseşte diametrul mediu:
2
min max
d d
d
med
+
· (2.28)
Coeficientul de directivitate al antenei dielectrice cu tije conice se poate determina cu
formula aproximativă:
λ
1
4A D ≈
(2.29)
unde A este o funcţie de K
0
a cărei variaţie pentru diferite valori ale raportului 1/λ este
prezentată în figura 7.
Fig.7. Variaţia mărimii A în funcşie de K
0
pentru diferite valori ale raportului 1/λ
Coeficientul de directivitate este maximm pentru K
0
=π/2 ceea ce corespunde vitezei
de fază optime:
l
c
v
p
f
2
1
1
λ
+
· ·
(2.30)
10
O tijă de lungimea
λ
l
=8 permite obţinerea unui unghi de deschidere, la jumătate din
putere, de aproximativ 20°.
Acest unghi poate fi micşorat prin mărirea lungimii, unghiul de deschidere variind
invers proporţional cu l . Deoarece lungimea antenei nu poate fi mărită foarte mult, pentru
a obţine caracteristici cu unghiuri de deschidere foarte mici, se utilizează reţele de antene
dielectrice. în practică se construiesc şi antene dielectrice sub formă tubulară. Analiza
acestora este mai complicată deoarece au trei medii şi două suprafeţe de separaţie.
ANTENE DIELECTRICE CU RADIAŢIE TRANSVERSALĂ:
Datorită faptului că prin tijă se propagă o undă progresivă antenele dielectrice au
direcţia de radiaţie de-a lungul axului. Pentru a analiza posibilitatea obţinerii unor
caracteristici cu direcţia de radiaţie maximă perpendiculară pe ax se împarte antena în
sectoare cu lungimea λ
g
/2, unde λ
g
este lungimea de undă în interiorul tijei (fig.8.).
Fig.8. Antenă dielectrică împărţită în sectoare λ
g
/2
În fiecare sector faza câmpului variază continuu de la 0 la 180
0
. Aşa cum se observă
în figura 2.8 elementele situate la o distanţă egală cu λ
g
/2, în două sectoare succesive, vor fi în
antifază. De asemenea, elementele dispuse la distanţe egale cu λ
g
/2 din sectoarele pare sunt în
fază între ele şi în antifază cu elementele din sectoarele impare. Acest lucru va determina, în
ipoteza că propagarea se face fără atenuare, anularea câmpului pe direcţia perpendiculară pe
ax sau obţinerea unor valori foarte mici dacă propagarea se face cu atenuare.
Pentru a obţine o caracteristică cu direcţia de radiaţie maximă perpendiculara pe axul
tijei este necesar sa se anuleze radiaţia sectoarelor pare şi să se modifice relaţia de fază
existentă în sectoarele impare, reducând de exemplu viteza de fază. Obiectivele enunţate pot
fi atinse cu o antenă ca cea din figura 9 Aceasta este formată dintr-o tijă lungă, cu diametrul
de 0,5λ, construită din polistirol.
Fig.9. Antenă dielectrică cu radiaţie transversală
La anumite intervale, pe tijă, sunt aşezate inele confecţionate dintr-un material
dielectric cu permitivitatea mai mare(ε
r
=8).
Diametrul inelelor fiind mare,
e
i
W
W
este mare, astfel încât inelele nu radiază de-a
lungul axului. Totodată viteza de fază în sectoarele inelelor scade brusc ceea ce modifică
relaţia de fază necesară pentru radiaţia axială.
11
Experimental s-a stabilit că lăţimea optimă a inelelor, pentru ε
r
=8, trebuie să fie de
aproximativ 0.25λ. Diametrul exterior al inelelor şi distanţa dintre acestea trebuie să varieze.
2.4. REŢELE DE ANTENE DIELECTRICE
Pentru a obţine caracteristici de directivitate cu unghiuri de deschidere relativ nici, se
realizează reţele mono sau bidimensionale de antene dielectrice. Alimentarea acestor reţele se
face prin intermediul unor ghiduri de undă sau a unor cavităţi rezonante.
Avînd în vedere faptul că tijele dielectrice au permitivita-te relativ mare şi
permeabilitate mică, ele trebuie să fie fixate în punctele în care cîmpul magnetic este maxim,
iar cel electric minim. Pentru ca tijele să fie excitate în fază, trebuie ca tijele să fie fixate la
distanţe egale cu un multiplu de lungime de undă în ghid sau în cavităţile rezonante.
Adaptarea tijelor dielectrice cu ghidul de undă sau cu cavitatea rezonantă, se obţine
prin modificarea adîncimii la care intră tija în ghid şi prin alegerea dimensiunilor orificiilor
prin care se face legătura dintre tija şi ghid (figura 10.). Pentru obţinerea unei adaptări bune,
porţiunea iniţială a tijei se face cu secţiunea transversală variabilă (descrescătoare). Pentru
compensarea reactan-ţei inductive, care apare datorită orificiilor de legătură, pe peretele opus
al ghidului, se fixează şuruburi de adaptare cu caracter capacitiv.
În cezul în case tijele au lungime optimă

,
`

.
|

·
1 2
v
c
l
opt
λ
(2.31)
adică atunci distanţa optimă dintre tije poate fi determinată cu relaţia:
v c
v
d
opt

·
2
λ
(2.32)
În cazul în care tijele sînt fixate la distanţa optimă una de cealaltă, coeficientul de
directivitate al reţelei formată din n tije, este dat de relaţia D
n
≈ nD, unde D este coeficientul
de directivitate al unei singure tije, considerată izolată în spaţiu ţi poate fi determinat cu
relaţia:
( )
λ
l
D 8 7 ÷ ≈
(2.33)
Fig.10. Reţea liniară de antene dielectrice
Influenţa numărului de tije asupra unghiului de deschidere al caracteristicii de
directivitate, la nivelul 0,5 din putere, poate fi scoasă în evidenţă prin următorul exemplu. În
cazul în care lungimea tijelor l =3,4λ, iar distanţa dintre ele d=l,5 λ, unghiul de deschidere
este egal cu 10
0
36' pentru 4 tije, 5
0
pentru 8 tije şi 30' pentru 64 tije.
12
3. Exemplu proiectare antena dielectrica
DATELE ANTENEI:
Se cere să se construiască o antenă dielectrică cu următoarele caracteristici:
B=2400 MHz - 2500 MHz
Γ < 1,5
Coeficientul de elipticitate < 0,7
Z
IN
= 50 Ω
ε
r
= 62
CALCULUL DIMENSIUNILOR ANTENEI:
Se calculează lungimea de undă medie (λ
med
) pentru banda de frecvenţe dată:
m
f
c
m
f
c
med
12 , 0
125 , 0
2
2
2
1
1
2 1
· ·
· ·
+
·
λ
λ
λ λ
λ
şi an obţinut: λ
med
=0,122m
Lungimea de undă critică (λ
cr
) pentru ghidul de undă circular este:
R
cr
⋅ ⋅ · π λ 6 , 3
= 0,124 m
Lungimea de undă critică pentru modul 12 va fi:
40 , 6
83 , 3
1
) 12 (
·
− ⋅
·
r
med cr
ε π
λ m
Lungimea de undă prin dielectric va fi:
r
med
g
ε
λ
λ ·
=0,0019 m
Pentru calculul diametrului antenei se aplică formulele:
( ) 1
max


r
d
ε π
λ
(2.26)
( ) 1 5 , 2
min


r
d
ε π
λ
(2.27)
2
min max
d d
d
med
+
· (2.28)
În urma calculului acestor formule s-a obţinut:
d
min med
= 0,0055 m
d
max med
=0,009 m
d
med
= 0,0072 m
Se alege lungimea antenei l > 2λ ,astfel că ultima porţine de 2λ
g
se va folosi pentru
adaptarea antenei cu mediul micşorându-i-se diametrul. Alegem l/ λ=8.
4. SIMULAREA ANTENEI :
13
În urma simulării antenei cu ajutorul programului CST Microwave Studio 5 s-au
obţinut următoarele distribuţii ale câmpului prin antena dielectrică:
Fig.11. Câmpul E în sectiune transversală a ghidului de undă circular
Fig.12. Variaţia cîmpului E în secţiune longitudinală a ghidului de undă circular
14
Fig.13. Câmpul H în sectiune transversală a ghidului de undă circular
Fig.14. Variaţia cîmpului E în secţiune longitudinală a ghidului de undă circular
Fig.15. Variaţia puterii în lungimea ghidului de undă circular
15
Simularea antenei cu ajutorul programului MATHLAB 7:
Pentru simularea acestui tip de antenă s-a dezvoltat în MathLab următorul program
alcătuit din trei fişiere:
Fişierul start.m:
%program principal
global all;
clc;
clear all;
close all;
f1=figure('menubar','none',...
'position',[100,100,280,420],...
'resize','off',...
'numbertitle','off',...
'name','Caracteristica de Directivitate a unei Antene Dielectrice',...
'color',[0.5 0.5 0.5],...
'visible','on');
axis off;

text(-0.15,1.05,'Alegeti viteza relaiva de faza:');
g1=uicontrol(f1,'Style','edit',...
'String', '0.7',...
'Callback','',...
'Units','pixels',...
'Position',[100,370,50,20]);
text(.01,0.97,'p=');

text(-0.15,.9,'Alegeti permitivitatea dielectrica a materialului:');
g2=uicontrol(f1,'style','edit',...
'String', '48',...
'Callback','',...
'Units','Pixels',...
'Position',[100,320,50,20]);
text(-.07,.81,'epsilon_r=');

text(-0.15,.75,'Alegeti frecventa[MHz]:');
g3=uicontrol(f1,'Style','edit',...
'string','1000',...
'callback','',...
'units','pixels',...
'position',[100,270,50,20]);
text(.02,.67,'f=');

text(-0.15,.6,'Alegeti coeficientul de atenuare:');
g4=uicontrol(f1,'style','edit',...
'string','0.1',...
'callback','',...
'units','pixels',...
'position',[100,220,50,20]);
text(-.01,.53,'alfa=');

g5=uicontrol(f1,'style','pushbutton',...
'string','Afiseaza caracteristicile 3D',...
'callback','car3d(g1,g2,g3,g4,g5)',...
'units','pixels',...
'position',[50,170,150,20]);

16
g6=uicontrol(f1,'style','pushbutton',...
'string','Afiseaza caracteristicile 2D',...
'callback','car2d(g1,g2,g3,g4,g6)',...
'units','pixels',...
'position',[50,140,150,20]);

g7=uicontrol(f1,'style','pushbutton',...
'string','Iesire',...
'callback','close all',...
'units','pixels',...
'position',[50,110,150,20]);
Fişierul car3d.m:
function car3d(g1,g2,g3,g4,g5);
global all;
clc;
v1=get(g1,'string');
p=str2num(v1);
v2=get(g2,'string');
epsilon_r=str2num(v2);
v3=get(g3,'string');
frecventa=str2num(v3)*10^6;
v4=get(g4,'string');
alfa=str2num(v4);
v5=get(g5,'value');
if (v5==1)&&(p<1)
c=3*10^8;
epsilon_r_eff=(epsilon_r+1)/2;
lambda=c/frecventa;
lambda_ghid=lambda/sqrt(epsilon_r_eff);
d=1.22*lambda/sqrt(epsilon_r_eff-1);
l=lambda*p/(2*(1-p));

teta=0:0.025:pi/2;
fi=0.001:0.025:2*pi+0.1001;
zz=0.1;

for m=1:length(fi)
for j=1:length(teta)

f1(m,j)=abs(sinh((alfa*l/2+i*pi*l/lambda)*(1/p-
cos(teta(j)))))/...
abs(alfa*l/2+i*pi*l/lambda*(1/p-
cos(teta(j))))*...
abs(alfa*l/2+i*pi*l/lambda*(1/p-1))/...
sinh((alfa*l/2+i*pi*l/lambda)*(1/p-1));
f2(m,j)=abs(besselj(1,d*cos(teta(j))*pi/lambda));
f3(m,j)=abs(cos(teta(j)));

f(m,j)=f1(m,j)*f2(m,j)*f3(m,j);
x(m,j)=f(m,j)*sin(teta(j))*cos(fi(m));
y(m,j)=f(m,j)*sin(teta(j))*sin(fi(m));
z(m,j)=f(m,j)*cos(teta(j));

if zz<z(m,j)
zz=z(m,j);
end

17
z1(m,j)=20*log10(z(m,j)/zz);

end
end

%caracteristica 3D
figure('name','caracteristica 3D',...
'numbertitle','off');
surfc(x,y,z./zz);
xlabel('Axa X');
ylabel('Axa Y');
Zlabel('Caracteristica de directivitate');
title('Reprezentarea 3D a functiei de directivitate');
shading interp;

%caracteristica 3D in decibeli
figure('name','caracteristica 3D in decibeli',...
'numbertitle','off');
surfc(x,y,z1);
xlabel('Axa X');
ylabel('Axa Y');
Zlabel('Caracteristica de directivitate');
title('Reprezentarea 3D a functiei de directivitate in decibeli');
shading interp;

else
figure('menubar','none',...
'position',[100,100,280,420],...
'resize','off',...
'numbertitle','off',...
'name','Caracteristica de Directivitate a unei Antene
Dielectrice',...
'color',[0.5 0.5 0.5],...
'visible','on');
axis off;
text(-0.15,.9,'Eroare in introducerea datelor:');
text(-0.15,.7,'p trebuie sa apartina intervalului (0,1)');
g9=uicontrol('style','pushbutton',...
'string','Iesire',...
'callback','close all;start',...
'units','pixels',...
'position',[20,130,200,20]);
end
Fişierul car2d.m:
function car2d(g1,g2,g3,g4,g6);
clc;
global all;
v1=get(g1,'string');
p=str2num(v1);
v2=get(g2,'string');
epsilon_r=str2num(v2);
v3=get(g3,'string');
frecventa=str2num(v3)*10^6;
v4=get(g4,'string');
alfa=str2num(v4);
v6=get(g6,'value');
if (v6==1)&&(p<1)
18
c=3*10^8;
epsilon_r_eff=(epsilon_r+1)/2;
culori=['g'];
teta=-pi/2.0001:0.01:pi/2;
for j=1:length(frecventa)
f1=abs(sinh(alfa*(c*p./(2*frecventa(j)*(1-
p)))./2+i*pi*frecventa(j)*(c*p./(2*frecventa(j)*(1-p)))./c*(1./p-
cos(teta)))./...
(alfa*(c*p./(2*frecventa(j)*(1-p)))./2+i*pi*frecventa(j)*(c*p./
(2*frecventa(j)*(1-p)))./c*(1./p-cos(teta)))...
*(alfa*(c*p./(2*frecventa(j)*(1-p)))./2+i*pi*frecventa(j)*(c*p./
(2*frecventa(j)*(1-p)))./c*(1./p-1))./...
(sinh(alfa*(c*p./(2*frecventa(j)*(1-
p)))./2+i*pi*frecventa(j)*(c*p./(2*frecventa(j)*(1-p)))./c*(1./p-1))));
end
f2=besselj(1,(1.22*c./(sqrt(epsilon_r_eff-
1)*frecventa))*frecventa.*cos(teta)*pi./c);
f3=cos(teta);
f=f1.*f2.*f3;
b=-90:0.57:89;

%plan vertival
figure('name','Caracteristica 3D in plan vertical',...
'numbertitle','off');
[x,y]=pol2cart(pi/2-teta,f);

%caracteristica 2D
plot(real(x),real(y)/max(real(y)));
grid on;
xlabel('Grade');
ylabel('Amplitudine normata');
title('Caracteristica de directivitate 2D');

%caracteristica 2D in decibeli
figure('name','Caracteristica de directivitate 2D',...
'numbertitle','off');
plot(b,f/max(f));
grid on;
xlabel('Grade');
ylabel('Amplitudine normata');
title('Caracteristica de directivitate 2D');

figure('name','Caracteristica de directivitate 2D in decibeli',...
'numbertitle','off');
plot(b,10*log10(f/max(f)));
grid on;
xlabel('Grade');
ylabel('Amplitudine normata');
title('Caracteristica de directivitate 2D exprimata in decibeli');

figure('name','Caracteristica de directivitate 2D in decibeli',...
'numbertitle','off');
plot(real(x),20*log10(real(y)));
grid on;
title('Caracteristica de directivitate 2D exprimata in decibeli in
coordonate polare');

else
figure('menubar','none',...
'position',[100,100,280,420],...
'resize','off',...
19
'numbertitle','off',...
'name','Caracteristica de Directivitate a unei Antene
Dielectrice',...
'color',[0.5 0.5 0.5],...
'visible','on');
axis off;
text(-0.15,.9,'Eroare in introducerea datelor:');
text(-0.15,.7,'p trebuie sa apartina intervalului (0,1)');
g9=uicontrol('style','pushbutton',...
'string','Iesire',...
'callback','close all;start',...
'units','pixels',...
'position',[20,130,200,20]);
end
Fişierul start.m este fişierul de start al programului şi conţine interfaţa grafică; fişierul
final.m conţine calculul caracteristicii de directivitate a antenei dielectrice şi afişarea acesteia
şi fişierul planvertical.m care calculează caracteristica de directivitate în plan vertical.
S-au introdus următoarele date ca date de intrare:
Fig.16. Date de intrare
În urma rulării acestui program s-au obţinut următoarele date:
20
Caracteristica de directivitate 3D a antenei dielectrice în plan vertical
Caracteristica de directivitate in 2D

21
Caracteristica de directivitate în 2D exprimată în decibeli
Caracteristica de directivitate în 2D exprimată în decibeli în coordonate polare
5. Observaţii şi concluzii :
22
• Antena îşi păstrază caracteristica de directivitate ăn banda de frecvenţă pentru care a
fost proiectată;
• La modificarea coeficientului de permitivitate electrică a materialului din care e
făcută antena, şi anume creşterea lui, se poate observa o micşorare a caracteristicii de
directivitate, păstrându-se restul datelor de intrare constante:
Caracteristica pentru epsilon=36
Caracteristica pentru epsilon=72
• La modificarea lui p se poate observa că reflexia este foarte mare şi mai apare un lob
în spatele antenei, dar lobul se mai laţeşte:
23
Fig.24. Caracteristica de directivitate a antenei dielectrice 3D
a) p=0,7 b) p=0,3

Fig.25. Caracteristica de directivitate a antenei dielectrice în plan vertical
a) cu p=0,7 b) cu p=0,3
• La creşterea lui alfa (α) se observă că lobul creşte în diametru dar scade amplitudinea
acestuia

Fig.26. Caracteristica de directivitate a antenei dielectrice 3D
a) cu α =0,1 b) cu α =2
24

Fig.27. Caracteristica de directivitate a antenei în 2D
a) cu α =0,1 b) cu α =2
• Alimentarea unei astfel de antene se poate face în două moduri:
- cu cablu coaxial: dânduse o gaură în centrul dielectricului, în capătul de
alimentare si introducânduse pe acolo firul cald al cablului coaxial; acesta
introducanduse pâna la o anumită distanţă astfel încât să avem adaptare
- cu ghid de undă circular: dielectricul introducânduse o anumită distanţă în
ghidul de undă, ce are acelaşi diametru ca şi antena, astfel realizânduse
adaptarea

6. BIBLIOGRAFIE
25
o Ion Sima – Antene Ediţia a III-a; Editura ATM, 1985
o Ioan Nicolaescu – Antene şi propagarea undelor; Editura ATM, 1997
o Internet
26

Cuprins:
1. Introducere;

2. Consideraţii teoretice; Noţiuni generale Proprietăţi Antene dielectrice cu radiaţie transversală Reţele de antene dielectrice
3. Exemplu proiectare antenă dielectrică;

4. Simulare;
5. Observaţii şi concluzii;

6. Bibliografie.

2

Există mai multe criterii pentru clasificarea antenelor. Din punct de vedere al formei elementului radiant se deosebesc antene liniare şi antene de suprafaţă. CONSIDERAŢII TEORETICE: NOŢIUNI GENERALE: Antenele dielectrice se utilizează în gama undelor centimetrice.). radiodirijare. în general. După destinaţie antenele pot fi: de emisie. Antena de recepţie transformă energia undelor electromagnetice în energia curenţilor de înaltă frecvenţă şi asigură o recepţie directivă. radioastronomie. În raport cu caracterul undelor există antene cu undă staţionară şi antene cu undă progresivă. de regulă. Fie că e utilizată la emisie sau la recepţie antena are o selectivitate în frecvenţă. etc. Dintre acestea se menţionează următoarele: destinaţia. iar cea realizată din ferită este tubulară figura 1. În sfârşit din punct de vedere al instalaţiilor pe care le deserveşte se deosebesc antene de: radiodifuziune. tipul instalaţiilor pe care le deservesc. tija dielectrică 2. linia de alimentare Tija se realizează dintr-un dielectric sau din ferită. Antenele dielectrice se utilizează ca antene propriuzise. INTRODUCERE: Antena este unul din elementele importante ale unei linii de radiocomunicaţie. principiul de funcţionare. de recepţie şi mixte. De asemenea. Dacă este utilizată la emisie antena are rol de a transforma energia curenţilor de înaltă frecvenţă în energia undelor electromagnetice precum şi de a asigura o anumită selectivitate spaţială. iar caracteristica de directivitate rămîne neschimbată într-o gamă largă de frecvenţe. După principiul de funcţionare deosebim antene electrice şi antene magnetice. Tija dielectrică. pot fi utilizate ca surse primare la alte tipuri de antene. cit şi ca elemente componente ale unor reţele de astfel de antene. 2. televiziune. de bandă largă şi de bandă foarte largă. mufa metalică de fixare 3. forma elementului radiant. radiolocaţie. etc. caracterul undelor. banda de frecvenţă. radiocomunicaţii. Elementele constructive de bază ale unei antene dielectrice din figura 1. Ea asigură interfaţa dintre linia de transmisie a energiei electromagnetice ţi a mediului de propagare. a. Adaptarea realizată pe o anumită frecvenţă suferă modificări neînsemnate. Secţiunea transversală a tijei este. 3 . b. Aceste antene au dimensiuni relativ mici şi o directivitate pronunţată. În funcţie de banda de lucru antenele pot fi de bandă îngustă. are o formă tronconică. circulară.) sunt: 1.1.

1. reflectîndu-se de pereţii tijei. În tijă se stabileşte un regim de undă progresiva. Undele trec treptat în exterior şi sînt radiate în spaţiu. se presupune că ghidul dielectric este infinit de lung. deoarece în practică această formă este cea mai des utilizată.2 2 d〈 ⋅ ≈ ⋅λ π εr−1 εr−1 (2. 4 . b. fiecare volum fiind parcurs de un curent de deplasare. atunci în tijă se realizează un regim de undă progresivă şi direcţia de radiaţie maximă coincide cu axul tijei. se arată structura câmpului pentru modul H11.1) unde εr este permitivitatea dielectrică relativă iar d este diametrul tijei. În consideraţiunile teoretice se presupune că tija are o formă conică. se prezintă structura câmpului electromagnetic pentru modul E11. trebuie eliminată posibilitatea excitării şi propagării modurilor superioare. Spre deosebire de propagarea printr-un ghid de undă. Antena se împarte într-un număr de volume elementare. Dacă lungimea tijei şi viteza de fază în tijă sunt bine alese. În figura 2. în medie. Această condiţie este asigurată de modul H11(TE11).a) b) Fig. În funcţie de modul de propagare (TE sau TM) în dielectric apare o anumită distribuţie a curenţilor de deplasare. Lungimea de undă critică pentru aceste moduri este: λcr (12 ) = π ⋅ ε r −1 3. într-un punct din zona de radiaţie. Caracteristica de directivitate a antenelor dielectrice depinde de lungimea tijei (l ). este de ordinul 20% şi este limitată de deformarea admisă caracteristicii de directivitate. iar puterea radiată este limitată. Câmpul total. În figura 2. Undele electromagnetice care excită capătul tijei. la tijele dielectrice nu se poate vorbi de o reflexie totală. Ea depinde de valoarea permitivităţii dielectricului.2) în tijă se vor excita numai modurile H 11 şi E11. Dezavantajele lor constau în faptul că apar pierderile în dielectric. Rezultă: 3. Câmpul radiat de fiecare volum elementar al tijei depinde de intensitatea curenţilor de deplasare. în special a modurilor nesimetrice H12 şi E12. De asemenea. De aceea antena dielectrică face parte din clasa antenelor de unde progresive.83 (2. Elemente de bază ale antenei dielectrice Avantajele antenelor dielectrice constau în faptul că au dimensiuni mici şi din punct de vedere constructiv sînt simple. se propagă prin tijă ca într-un ghid de undă. De asemenea. de permitivitatea dielectricului ( ε ) şi de permeabilitatea acestuia ( μ ).2) Dacă diametrul tijei respectă condiţia (2. avînd secţiunea transversală şi permitivitate constantă. Gama de lucru a acestor antene. Prin urmare este necesar să predomine componenta transversală a curenţilor de deplasare adică componenta transversală a vectorului câmp electric.8 3 λ 1. de suprafeţele secţiunilor transversale de la capetele tijei (S1 şi S2). este egal cu suma vectorială a câmpurilor create în acel punct de către fiecare radiator elementar al tijei.

2. pentru εr=2. pentru c diferite valori ale permitivităţii dielectrice. iar dacă d/λ→∞ viteza de fază este egală cu εr . Distribuţia câmpului electromagnetic pentru modurile H11(a) şi E11(b) Lungimea tijei se determină din condiţia realizării unui coeficient directivitate maxim: λp l opt = (2. este prezentată în figura 3.3) 2(1 − p ) de unde p = vf c este viteza relativă defază. 3. Fig. Variaţia vitezei relative de fază în funcţie de raportul d/λ În figura 4 s-a reprezentat variaţia raportului dintre energia care se propagă prin interiorul tijei (Wi) şi energia care se propagă în exteriorul tijei (We) în funcţie de raportul d/λ.5 şi v εr=10. Variaţia vitezei de fază cu raportul d/λ. 5 . dacă d/λ→0 viteza de fază este egală cu c.Fig.

5) se obţine sistemul: (2.4. respectiv dacă d/λ→∞ majoritatea energiei se propagă prin tijă. Dependenţa cantităţii de energie transmisă prin tija dielectrică faţă de raportul d/λ Se observă că dacă d/λ→0 aproape toată energia se propagă prin exteriorul tijei. PROPRIETĂŢI: Ecuaţiile Iui Maxwell pentru un mediu dielectric si o undă armonică se scriu sub forma:  r o (tE ) = − jϖ µ0 H  r o (tH ) = J + jϖ E ε  d i (vB ) = 0   d i (vD ) = ρ v   d i (vJ ) = − ∂ ρ v  ∂t  B = µH   D = εE Se introduc mărimile:  J 1 = J + jϖ (ε − ε 0 ) E  ρ1 = ρ − div[(ε − ε 0 ) E ] din (2.6) 6 .4) şi (2.5)  r o(tE ) = J1 + jϖ 0εE  r o(tH ) = − jϖ H µ  d i (vB ) = 0   d i (vD ) = ρ 1   d i (vJ ) = − ∂ ρ 1  ∂t  B = µH   D = εE (2.Fig.4) (2.

6) rezultă că în lipsa curenţilor de conducţie şi a sarcinilor ( J =0.12) unde l este lungimea tijei şi d raza tijei.13) Rezultă expresia: 30 βϖ(ε −εo ) EE = r B cos θΛ1 ( β d sin θ ) ∫ A( z )e − jβd z cos θ dz 2 0 (12.φ) caracterizează distribuţia câmpului în ecţiunea transversală.7) şi se scrie elementul de volum în coordonate cilindrice. Distanţa rSM se scrie sub forma: rSM = r − z cos θ − ρ sin θ (2. Din sistemele (2.4) şi (2.φ. ϕ) e 0 0 d 2 2π jβ ρsin θ ρdρdϕ ≈ BΛ1 ( β l d sin θ ) 2 (12. Înlocuind (2. ϕ)e jβρsin θ ρdρdϕ r 0 0 0 l d 2 2π (2.14) 7 .8)  1  H= (er × E )  Z0  Dacă se înlocuieşte Jech din formula (2.9) obţinem: d EE = 30 β (ε −ε0 ) cos θ ∫ A( z )e − jβd z e jβz cos θ dz ∫ ∫ f ( ρ. ϕ)e − jβ z (2. r SM este distanţa de la un punct arbitrar din interiorul tijei până la punctul M iar θ este unghiul dintre axul tijei şi direcţia r.11) unde A(z) este un factor care depinde numai de z.10) Dacă viteza de fază este constantă şi propagarea are Ioc numai după axa z rezultă: E y = A( z ) f ( ρ. poate fi privită ca un mediu cu constanta dielectrică ε0 (vid) în care există sarcini şi sunt excitaţi curenţi cu densităţile: J ech = jϖ (ε − ε 0 ) E (2.9) unde Ey este componenta lui E după direcţia y în interiorul tijei (se ia numai Ey deoarece Ex şi Ez au direcţiei opuse în puncte simetrice faţă de axele x şi y).10) şi (2.z) obţinem: 30β ϖε − ε 0 ) (  cosθ ∫ ∫E∫ e − jβrSM ρdρdϕdz y EE = r  30β ϖε − ε 0 ) ( − jβ r  EH = ∫ ∫E∫y e SM ρdρdϕdz r  (2.11) în (2. Se pot scrie relaţiile:  e − j βr dτ E = − j 30 β ∫ ∫[er × ( J ech × er )] ∫  r Ω (2. iar βd este constanta de fază în dielectric. f(ρ. r este distanţa de la originea sistemului de coordonate până Ia punctul de observare. 2 Deoarece structura câmpului în secţiunea transversală a tijei este asemănătoare cu structura câmpului în ghidul de undă circular se poate aproxima: ∫ ∫ f ( ρ.care corespunde unui mediu cu parametrii μ0 şi ε0 în care există curenţii J 1 şi sarcinile ρ1.7)   ρ ech = div (ε − ε 0 ) E Prin urmare calculul câmpului radiat de antena dielectrică poate fi redus la determinarea câmpului radiat de un volum în care sunt excitaţi curenţii cu densitatea Jech. ρ =0) tija dielectrică în care se excită câmpul electromagnetic. (ρ.

atunci când există atenuare (α >0) direcţiile de radiaţie nulă devin direcţii de radiaţie minimă. βd c în planul E.18)  αl   αl l 1 l  1 + jβ  − cos θ  sh  + jβ  −1  2 2 p 2  p       2 ρ= F2 (θ ) = Λ1 ( β d sin θ ) 2 F3 (θ) = cos θ (2. Din figură se observă că la creşterea atenuării( α l 2 -mare) unghiul de deschidere şi nivelul lobilor secundari cresc.În ipoteza că antena lucrează în regim de undă progresivă factorul A(z) se poate scrie sub forma: A( z ) = A0 e −αz (12.21) (12.14) Substituind (2. Din relaţiile (2. s-a reprezentat variaţia funcţiei F1 în raport cu k pentru diferite valori .22) rezultă: .15) în (2. se poate scrie ca un produs de trei factori: FE (θ) = F1 (θ) F2 (θ) F3 (θ) (12.17) unde:  αl   l  1 αl l 1 sh  + jβ  − cos θ  + j β  − 1 p  p  2  2 2  2   F1 (θ ) =  ⋅ (2.23) (2.14) rezultă:  αl  l  1 sh  + jβ  − cos θ  p  −α l − jβ l  1 −cos θ    2    30 β ϖ(ε − ε 0 ) d   2  E E = A0 B cos θΛ1 ( β sin θ ) e 2 2 p r 2  αl l 1 + jβ  − cos θ    2 2 p  (2.19) (2. Aşadar funcţia de dircctivitate normată.21) şi (2. De asemenea.16) unde: β vf = este viteza relativă de fază.22) α l 2 Din figura 5.24) 8 .pentru θ = 0 -pentru 0 = 180° K min = K max   −1  2 p    βl  1  −1 = p  2   βl  1 (2.20) Se notează: k =β l 1 ( − cos θ) 2 p l 1 k 0 = β ( −1) 2 p (12.

Pentru βmin>360° maximul principal depăşeşte puţin maximele laterale. Variaţia fucţiei F1(θ) în raport cu θ 9 . La mărirea lungimii antenei unghiurile de deschidere ale caracteristicii de directivitate se micşorează dar creşte nivelul lobilor secundari.) rezultă că pentru valori mici ale lui Kmin (Kmin<80°) curba F1 are un maxim pentru θ=0.Fig. Fig.5. Din aceste grafice (fig. Rezultă că βmin trebuie să ia valori cât mai mici ceea ce înseamnă că viteza de fază trebuie să aibă valori cât mai apropiate de viteza luminii.6.25) F2 (θ) ⋅ F3 (θ) ≈ F3 (θ) În acelaşi timp F3(θ) variază puţin când θ ia valori între 0° şi 45°. se prezintă variaţia funcţiei F1 în raport cu θ pe baza diagramelor din figura 5.2. care depăşeşte de câteva ori maximele laterale. Variaţia funcţiei F1(θ) în funcţie de k Se observă că valorile Kmin şi Kmax depind de parametrii tijei dielectrice l şi p. În figura 6.6. La valori mici ale raportului d/λ F2(θ) variază foarte puţin astfel încât are loc egalitatea aproximativă: (2.

D ≈ 4A 1 Fig. Variaţia mărimii A în funcşie de K0 pentru diferite valori ale raportului 1/λ Coeficientul de directivitate este maximm pentru K0 =π/2 ceea ce corespunde vitezei de fază optime: vf 1 p= = (2.27) 2.30) λ c 1+ 2l 10 . ceea ce impune utilizarea unor tije cu diametrul mic. We pentru a mări viteza de fază. Pentru a satisface ambele cerinţe tija dielectrică se realizează sub forma tronconică în prima parte şi cu secţiune constantă în a doua parte.Din cele arătate au rezultat două cerinţe contradictorii. aceste observaţii şi rezultatele experimentale se adoptă.29) λ unde A este o funcţie de K0 a cărei variaţie pentru diferite valori ale raportului 1/λ este prezentată în figura 7. pentru diametrul tijei valorile: λ d max ≈ (2. iar cea de-a doua se refera la creşterea raportului dintre nivelul lobului principal şi nivelul lobilor secundari.7.5π ( ε r −1) La determinarea expresiei funcţiei de directivitate se foloseşte diametrul mediu: d + d min d med = max (2. Având în vedere.28) 2 Coeficientul de directivitate al antenei dielectrice cu tije conice se poate determina cu formula aproximativă: (2. Diametrul mare al seţiunii tronconice este Wi dispus către excitaţie (pentru a mări raportul ) iar diametrul mic către vârful tijei.26) π ( ε r − 1) λ d min ≈ (2. Prima se referă la necesitatea Wi de a mări cantitatea de energie care se propagă prin dielectric ceea ce impune tije cu We diametrul mare.

unde λg este lungimea de undă în interiorul tijei (fig. λ =8 permite obţinerea unui unghi de deschidere. la jumătate din ANTENE DIELECTRICE CU RADIAŢIE TRANSVERSALĂ: Datorită faptului că prin tijă se propagă o undă progresivă antenele dielectrice au direcţia de radiaţie de-a lungul axului. Analiza acestora este mai complicată deoarece au trei medii şi două suprafeţe de separaţie. Acest unghi poate fi micşorat prin mărirea lungimii. Obiectivele enunţate pot fi atinse cu o antenă ca cea din figura 9 Aceasta este formată dintr-o tijă lungă. Totodată viteza de fază în sectoarele inelelor scade brusc ceea ce modifică relaţia de fază necesară pentru radiaţia axială. cu diametrul de 0. în două sectoare succesive. astfel încât inelele nu radiază de-a We lungul axului.8 elementele situate la o distanţă egală cu λg/2. de aproximativ 20°. unghiul de deschidere variind invers proporţional cu l .). Acest lucru va determina. Pentru a obţine o caracteristică cu direcţia de radiaţie maximă perpendiculara pe axul tijei este necesar sa se anuleze radiaţia sectoarelor pare şi să se modifice relaţia de fază existentă în sectoarele impare. reducând de exemplu viteza de fază. 11 . pentru a obţine caracteristici cu unghiuri de deschidere foarte mici. Wi Diametrul inelelor fiind mare. Pentru a analiza posibilitatea obţinerii unor caracteristici cu direcţia de radiaţie maximă perpendiculară pe ax se împarte antena în sectoare cu lungimea λg/2. anularea câmpului pe direcţia perpendiculară pe ax sau obţinerea unor valori foarte mici dacă propagarea se face cu atenuare. De asemenea. în practică se construiesc şi antene dielectrice sub formă tubulară. se utilizează reţele de antene dielectrice. este mare. vor fi în antifază. construită din polistirol. sunt aşezate inele confecţionate dintr-un material dielectric cu permitivitatea mai mare(εr=8).5λ.O tijă de lungimea l putere.8. pe tijă. Deoarece lungimea antenei nu poate fi mărită foarte mult.8.9. elementele dispuse la distanţe egale cu λg/2 din sectoarele pare sunt în fază între ele şi în antifază cu elementele din sectoarele impare. Fig. Antenă dielectrică împărţită în sectoare λg/2 În fiecare sector faza câmpului variază continuu de la 0 la 180 0. Aşa cum se observă în figura 2. Fig. Antenă dielectrică cu radiaţie transversală La anumite intervale. în ipoteza că propagarea se face fără atenuare.

În cazul în care lungimea tijelor l =3. pentru εr=8. porţiunea iniţială a tijei se face cu secţiunea transversală variabilă (descrescătoare). 50 pentru 8 tije şi 30' pentru 64 tije. Pentru ca tijele să fie excitate în fază.). Adaptarea tijelor dielectrice cu ghidul de undă sau cu cavitatea rezonantă.5 din putere. În cezul în case tijele au lungime optimă λ l opt = c  (2. Reţea liniară de antene dielectrice Influenţa numărului de tije asupra unghiului de deschidere al caracteristicii de directivitate. unde D este coeficientul de directivitate al unei singure tije. se obţine prin modificarea adîncimii la care intră tija în ghid şi prin alegerea dimensiunilor orificiilor prin care se face legătura dintre tija şi ghid (figura 10.5 λ. considerată izolată în spaţiu ţi poate fi determinat cu relaţia: D ≈ ( 7 ÷ 8) l λ (2. pe peretele opus al ghidului.33) Fig. se fixează şuruburi de adaptare cu caracter capacitiv.31) 2 −1  v   adică atunci distanţa optimă dintre tije poate fi determinată cu relaţia: d opt = λ 2 v c −v (2.4λ. unghiul de deschidere este egal cu 100 36' pentru 4 tije. Pentru obţinerea unei adaptări bune. se realizează reţele mono sau bidimensionale de antene dielectrice. 12 . Alimentarea acestor reţele se face prin intermediul unor ghiduri de undă sau a unor cavităţi rezonante.4. la nivelul 0.10.32) În cazul în care tijele sînt fixate la distanţa optimă una de cealaltă. Diametrul exterior al inelelor şi distanţa dintre acestea trebuie să varieze. este dat de relaţia Dn≈ nD. trebuie ca tijele să fie fixate la distanţe egale cu un multiplu de lungime de undă în ghid sau în cavităţile rezonante. ele trebuie să fie fixate în punctele în care cîmpul magnetic este maxim. poate fi scoasă în evidenţă prin următorul exemplu.25λ. Pentru compensarea reactan-ţei inductive. Avînd în vedere faptul că tijele dielectrice au permitivita-te relativ mare şi permeabilitate mică.Experimental s-a stabilit că lăţimea optimă a inelelor. 2. REŢELE DE ANTENE DIELECTRICE Pentru a obţine caracteristici de directivitate cu unghiuri de deschidere relativ nici. care apare datorită orificiilor de legătură. coeficientul de directivitate al reţelei formată din n tije. iar cel electric minim. trebuie să fie de aproximativ 0. iar distanţa dintre ele d=l.

SIMULAREA ANTENEI: 13 .28) 2 În urma calculului acestor formule s-a obţinut: dmin med = 0.2500 MHz Γ < 1.6 ⋅ π ⋅ R = 0.83 = 6.009 m dmed = 0.0019 m εr Pentru calculul diametrului antenei se aplică formulele: λ d max ≈ (2.7 ZIN = 50 Ω εr = 62 CALCULUL DIMENSIUNILOR ANTENEI: Se calculează lungimea de undă medie (λmed) pentru banda de frecvenţe dată: λ + λ2 λmed = 1 2 c λ1 = = 0.122m Lungimea de undă critică (λcr) pentru ghidul de undă circular este: λcr = 3.12 m f2 şi an obţinut: λmed=0.3.27) 2.0072 m Se alege lungimea antenei l > 2λ .124 m Lungimea de undă critică pentru modul 12 va fi: λcr med (12 ) = π ⋅ ε r −1 3. 4.0055 m dmax med =0.40 m Lungimea de undă prin dielectric va fi: λ λg = med =0. Exemplu proiectare antena dielectrica DATELE ANTENEI: Se cere să se construiască o antenă dielectrică cu următoarele caracteristici: B=2400 MHz . Alegem l/ λ=8.astfel că ultima porţine de 2λg se va folosi pentru adaptarea antenei cu mediul micşorându-i-se diametrul.125 m f1 λ2 = c = 0.26) π ( ε r −1) λ d min ≈ (2.5π ( ε r −1) d + d min d med = max (2.5 Coeficientul de elipticitate < 0.

În urma simulării antenei cu ajutorul programului CST Microwave Studio 5 s-au obţinut următoarele distribuţii ale câmpului prin antena dielectrică: Fig. Câmpul E în sectiune transversală a ghidului de undă circular Fig.11.12. Variaţia cîmpului E în secţiune longitudinală a ghidului de undă circular 14 .

Fig. Câmpul H în sectiune transversală a ghidului de undă circular Fig. Variaţia cîmpului E în secţiune longitudinală a ghidului de undă circular Fig.13.15.14. Variaţia puterii în lungimea ghidului de undă circular 15 .

'Position'.150.. 'Position'..'Alegeti viteza relaiva de faza:')...'style'.'pushbutton'.. 'units'.220.. axis off... 'units'.[100.. 'position'.[100. 'Callback'.1.20]).370.6.'none'.'Style'...'f=').15. g1=uicontrol(f1.''..'1000'.[100.50. 'resize'...20]).15..'Afiseaza caracteristicile 3D'.. '0.50..67...20])..170.9... 'position'..g2.15. g5=uicontrol(f1. text(-. clc.[0.g3. f1=figure('menubar'...Simularea antenei cu ajutorul programului MATHLAB 7: Pentru simularea acestui tip de antenă s-a dezvoltat în MathLab următorul program alcătuit din trei fişiere: Fişierul start..'off'.'Alegeti permitivitatea dielectrica a materialului:').1'. 'string'.15. 'String'.53.'edit'...07..[100. 'Units'. 'Callback'. g2=uicontrol(f1..'car3d(g1. text(-.m: %program principal global all..'on'). g4=uicontrol(f1.[50.'pixels'...'epsilon_r=').'alfa=').. text(-0..'Style'..81.0. text(-0....'style'. 'callback'......5 0..'0.270. 'position'.''. text(-0. '48'.. close all. 'string'. 'String'.'edit'.420]..'pixels'.. 'callback'..280.'edit'. text(.... g3=uicontrol(f1... 'name'. 'visible'. 'color'.'p=').320..50. 'Units'..g5)'.100.'Pixels'..........50.05.'edit'.'pixels'..7'. 'callback'.[100.01.''.. 'position'.02. text(. 'units'.20]).......75..'pixels'.. text(-0.'Caracteristica de Directivitate a unei Antene Dielectrice'.01....20])..97.'off'.'style'....5 0.'Alegeti coeficientul de atenuare:').5].. 'string'. 'numbertitle'. 16 .g4. clear all.''..'Alegeti frecventa[MHz]:').

abs(alfa*l/2+i*pi*l/lambda*(1/p-1))/..'value'). d=1. v4=get(g4. f3(m.j)*sin(teta(j))*sin(fi(m)). v5=get(g5.1..g6)'.'string'). f(m. 'position'. 'units'..001:0.d*cos(teta(j))*pi/lambda))...20]).. 'position'. v1=get(g1..g5). x(m.j)=f(m..j)=abs(besselj(1.. frecventa=str2num(v3)*10^6. v2=get(g2.140.025:pi/2.g4. f2(m.g3.150.025:2*pi+0. 'string'.g4.'close all'.20]).j)*f2(m.[50. zz=0.'style'. fi=0.j)=abs(sinh((alfa*l/2+i*pi*l/lambda)*(1/pcos(teta(j)))))/..110.'Afiseaza caracteristicile 2D'. 'string'.j)=abs(cos(teta(j))).150....'pixels'.g6=uicontrol(f1.j)=f1(m. epsilon_r=str2num(v2).g2.'car2d(g1. Fişierul car3d.j)..m: function car3d(g1.'string')...j)*cos(teta(j)).'pushbutton'. if (v5==1)&&(p<1) c=3*10^8.22*lambda/sqrt(epsilon_r_eff-1).'string'). 'units'..'string')...g3. g7=uicontrol(f1. 'callback'.j)=f(m. lambda_ghid=lambda/sqrt(epsilon_r_eff). alfa=str2num(v4).j)..'pixels'. abs(alfa*l/2+i*pi*l/lambda*(1/pcos(teta(j))))*.'pushbutton'. z(m.. clc.j) zz=z(m... epsilon_r_eff=(epsilon_r+1)/2..1001. v3=get(g3.. global all.j)*sin(teta(j))*cos(fi(m)).g2. sinh((alfa*l/2+i*pi*l/lambda)*(1/p-1)).. lambda=c/frecventa. for m=1:length(fi) for j=1:length(teta) f1(m. end 17 .. if zz<z(m. teta=0:0.. p=str2num(v1).j)=f(m.. y(m.'Iesire'.'style'. l=lambda*p/(2*(1-p)).[50.j)*f3(m. 'callback'..

. 'numbertitle'..'Caracteristica de Directivitate a unei Antene Dielectrice'. ylabel('Axa Y').'off'..'value').... 'numbertitle'.j)/zz). xlabel('Axa X'). epsilon_r=str2num(v2). 'numbertitle'. 'string'. 'color'. end Fişierul car2d. 'units'.420].5]. text(-0.'close all../zz). 'visible'. title('Reprezentarea 3D a functiei de directivitate').start'.z1).. 'position'. xlabel('Axa X').'string').15.5 0.m: function car2d(g1.g2. text(-0..'on')... g9=uicontrol('style'.j)=20*log10(z(m.'string').[20. v1=get(g1.7. end end %caracteristica 3D figure('name'..15... 'resize'.'pushbutton'. frecventa=str2num(v3)*10^6. global all. ylabel('Axa Y'). if (v6==1)&&(p<1) 18 ...... clc.'off'.20]).5 0. v6=get(g6.'off'). Zlabel('Caracteristica de directivitate').. p=str2num(v1).z. v2=get(g2.. else figure('menubar'.'caracteristica 3D in decibeli'. title('Reprezentarea 3D a functiei de directivitate in decibeli'). 'name'.'pixels'...'none'. %caracteristica 3D in decibeli figure('name'.130..y.g3. 'position'.'Eroare in introducerea datelor:').280...'string').. surfc(x. 'callback'. v4=get(g4.z1(m... axis off. surfc(x. alfa=str2num(v4)....'string'). shading interp.g6).'Iesire'. v3=get(g3.'caracteristica 3D'.'p trebuie sa apartina intervalului (0..g4..1)').200..[100... Zlabel('Caracteristica de directivitate').[0.'off'). shading interp.9.y..100.

*cos(teta)*pi. epsilon_r_eff=(epsilon_r+1)/2. grid on...'Caracteristica 3D in plan vertical'. ylabel('Amplitudine normata').f/max(f))./(2*frecventa(j)*(1p))). figure('name'./2+i*pi*frecventa(j)*(c*p./(2*frecventa(j)*(1-p)))./c).'Caracteristica de directivitate 2D in decibeli'..../(2*frecventa(j)*(1-p))). grid on.f). title('Caracteristica de directivitate 2D exprimata in decibeli in coordonate polare').'off').. 'numbertitle'. culori=['g']./2+i*pi*frecventa(j)*(c*p./(sqrt(epsilon_r_eff1)*frecventa))*frecventa.'off'). for j=1:length(frecventa) f1=abs(sinh(alfa*(c*p./pcos(teta)))./c*(1. xlabel('Grade').. %plan vertival figure('name'.57:89./. end f2=besselj(1.420]. title('Caracteristica de directivitate 2D'). 'numbertitle'.22*c.'Caracteristica de directivitate 2D'./2+i*pi*frecventa(j)*(c*p. [x.. 19 ../p-cos(teta))). title('Caracteristica de directivitate 2D exprimata in decibeli'). plot(real(x).*f2../ (2*frecventa(j)*(1-p)))./c*(1. ylabel('Amplitudine normata'). teta=-pi/2.100./(2*frecventa(j)*(1-p))).. xlabel('Grade')./c*(1... b=-90:0. f=f1.. grid on..*f3. figure('name'...[100. %caracteristica 2D in decibeli figure('name'.real(y)/max(real(y)))... plot(b. ylabel('Amplitudine normata')..'off').(1. (sinh(alfa*(c*p. 'numbertitle'. *(alfa*(c*p. grid on./p-1)). f3=cos(teta). title('Caracteristica de directivitate 2D').'Caracteristica de directivitate 2D in decibeli'. plot(b. %caracteristica 2D plot(real(x).10*log10(f/max(f))).c=3*10^8..../c*(1.'off'. 'position'.280./(2*frecventa(j)*(1p)))./2+i*pi*frecventa(j)*(c*p./p-1))))./(2*frecventa(j)*(1-p)))./..'off').20*log10(real(y))).0001:0. 'numbertitle'.. 'resize'./ (2*frecventa(j)*(1-p))).'none'... else figure('menubar'.y]=pol2cart(pi/2-teta.01:pi/2. xlabel('Grade'). (alfa*(c*p.

S-au introdus următoarele date ca date de intrare: Fig. fişierul final.start'.1)'). 'string'.'numbertitle'.m este fişierul de start al programului şi conţine interfaţa grafică..'pushbutton'...'on').9..200.'close all. end Fişierul start... 'name'.'Iesire'. 'callback'..16..'p trebuie sa apartina intervalului (0.'Eroare in introducerea datelor:').. text(-0... 'units'.15. text(-0.'pixels'..20]).[20..130.. Date de intrare În urma rulării acestui program s-au obţinut următoarele date: 20 .'Caracteristica de Directivitate a unei Antene Dielectrice'..5]...m care calculează caracteristica de directivitate în plan vertical... g9=uicontrol('style'.. 'visible'. axis off.'off'..m conţine calculul caracteristicii de directivitate a antenei dielectrice şi afişarea acesteia şi fişierul planvertical. 'position'..5 0.5 0. 'color'.[0.15..7.

Caracteristica de directivitate 3D a antenei dielectrice în plan vertical Caracteristica de directivitate in 2D 21 .

Observaţii şi concluzii: 22 .Caracteristica de directivitate în 2D exprimată în decibeli Caracteristica de directivitate în 2D exprimată în decibeli în coordonate polare 5.

• • Antena îşi păstrază caracteristica de directivitate ăn banda de frecvenţă pentru care a fost proiectată. păstrându-se restul datelor de intrare constante: Caracteristica pentru epsilon=36 Caracteristica pentru epsilon=72 • La modificarea lui p se poate observa că reflexia este foarte mare şi mai apare un lob în spatele antenei. La modificarea coeficientului de permitivitate electrică a materialului din care e făcută antena. dar lobul se mai laţeşte: 23 . şi anume creşterea lui. se poate observa o micşorare a caracteristicii de directivitate.

Caracteristica de directivitate a antenei dielectrice 3D a) p=0.3 • La creşterea lui alfa (α) se observă că lobul creşte în diametru dar scade amplitudinea acestuia Fig.25.7 b) p=0. Caracteristica de directivitate a antenei dielectrice în plan vertical a) cu p=0.3 Fig.24.26.Fig.1 b) cu α =2 24 .7 b) cu p=0. Caracteristica de directivitate a antenei dielectrice 3D a) cu α =0.

Caracteristica de directivitate a antenei în 2D a) cu α =0. BIBLIOGRAFIE 25 . acesta introducanduse pâna la o anumită distanţă astfel încât să avem adaptare .27. ce are acelaşi diametru ca şi antena.cu ghid de undă circular: dielectricul introducânduse o anumită distanţă în ghidul de undă.1 b) cu α =2 • Alimentarea unei astfel de antene se poate face în două moduri: . în capătul de alimentare si introducânduse pe acolo firul cald al cablului coaxial. astfel realizânduse adaptarea • 6.cu cablu coaxial: dânduse o gaură în centrul dielectricului.Fig.

1985 o Ioan Nicolaescu – Antene şi propagarea undelor. Editura ATM.o Ion Sima – Antene Ediţia a III-a. Editura ATM. 1997 o Internet 26 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->