Interpretarea Scripturii in istoria bisericii

Am vazut ca teologii care au interpretat scriptura in istoria bisericii, in sec. II si III,au pus
accentul pe alegorizan. Nu putem sa spunem ca, alegorizarea este in totalitate gresita,nici
vorba. Alegorizarea are valoarea ei si ea ne ajuta foarte mult ca sa intelegem mesajul scripturii,
daca o folosim in mod corespunzator si echilibrat.

Scoala din Rasarit

Este cunoscuta si sub numele de scoala de la Antiohia. Scoala de la Antiohia,noi am

vorbit despre aceasta scoala cred ca la inceput am dat cateva date in ceea ce priveste cele doua
scoli. La inceput cand am vorbit de Faptele Apostolilor, despre faptul ca apostolul Pavel,a fost
parte din biserica din Antiohia. In Fap.13:1 se spune ca,in biserica din Antiohia erau mai multi
invatatori printre care: Lucius si Saul(Pavel). Probabil ca scoala din Antiohia,a fost marcata
puternic de prezenta lui Pavel,in biserica respectiva. A fost un om foarte pregatit, educat la
picioarele lui Gamaliel unul dintre cei mai mari profesori ai vremii si el a dat tonul in cea ce
priveste interpretarea scripturii. Specific scolii din Antiohia este abordarea literala a scipturii.
Pentru reprezentatia acestei scoli,sensul textului biblic este dat de gramatica si de limba in care
adevarurile au fost formulate. Observam la Pavel, vorbind despre mantuire, se refera la
samanta lui Avraam si ne aducem aminte cand vorbeste in Galateni despre ''samanta'' lui
Avraam si el spune: ‘’ Aceasta interpretare este literala. Este vorba despre samanta lui Avraam si
el spune literal, nu spune ''semintele'' lui Avraam. El se uita la modul in care gramatical,
substantivul ‘’samanta’’, este la singural. Folosind gramatica in care sa scris textul biblic,ne spune
ca noi intelegem sensul scripturii,daca analizam gramatical textul si anume aici analizam
substantivul ''samanta'' care este la singural. El spune acolo ca se refera la Isus Hristos. In secolul
III si IV, ai avem ca reprezentativi pe doi din marii teologi ai scolii de la Antiohia. Si anume pe,
teologul Ioan Cristotom. Despre Teodor de Mapsuestia,cercetatori afirma ca el a fost
interpretul scripturii prin excelenta. Acest teolog acorda o importanta deosebita gramaticii
textului biblic. El vorbeste depre importanta cuvintelor de legatura. Daca de exemplu avem o
conjunctie adversativa in text dar, daca avem ''dar'', imediat intelegem ca dupa ‘’dar’’, urmeaza
o idee opusa ideii dinaintea conjunctiei. Aceste cuvinte de legatura ne ajuta sa intelem bine,
sensul textului. Teologul de Mapsuestia este recunoscut prin abordarea gramaticii scripturii
pentru a descoperii sensul ei. El este interesat si de punctuatia pe care o foloseste textul. Are
deasemenea in vedere evolutia progresiva in timp a adevarurilor scripturii. Aumite adevaruri au
aparut progresiv. Nu poti sa judeci un om care a trait in vremea lui Avraam, cu un credincios
care traieste in perioada mileniului III d.Hr. Nu poti sa-l judeci pentru ca,istoria decide cerintele
pe care noi trebuie sa le respectam in ceea ce priveste raportarea la Dumnezeu. E adevarat,
Avraam a practicat poligamia. Acum noi putem sa spune ca daca a avut doua neveste, de ce sa
nu-mi permit si eu sa am mai multe. Pentru ca, Avraam sigur va merge in Rai. Deoarece stim
clar, in biblie se spune, ca Isus va fi la masa cu Avraam. Fiecare perioada istorica are, revelatia ei.
Relatia divina care este impusa crestinilor. Dumnezeu nu te cere pe tine sa dai socoteala pentru
cerintele pe care le-a avut Avraam. Dumnezeu are in vedere cerintele pe care le ai tu, in urma
revelatiei care s-au facut in istorie si pe care, o ai tu. In Africa nu exista notiunea de economie la
negru. In Africa nu e problema mai ales in tarile putin dezvoltate, sub dezvoltate, nu se pune
problema cu economia la negru,sa declari la stat venitul cel ai. In Europa lucrurile stau altfel. La
ei nu se pune problema ca trebuie sa anunte statul ca a vandut doua lazi de banane si o luat
atatia bani. Uite,la noi trebuie sa declaram in aceea fisa fiscala venitul. Daca noi spune pai, ‘’
africanii nu dau socoteala de veniturile lor si se duc in Rai, atunci pot si eu s-o fac, asta e o
inselare. De aceea exista o lege care functioneaza in istorie si anume,pe care o formuleaza Pavel
in Rom. cap.14: ‘’ Feriti-va de orice se pare rau’’. Acesta este un principiu care functioneaza si
care te ajuta sa te adaptezi la revelatia in care o traiesti. Trebuie sa fim foarte atenti. Biblia
spune in Fa.17, un alt principiu pe care il avem in predica lui Pavel de la Atena. ‘’Dumnezeu nu
tine seama de vremurile de nestiinta, dar porunceste acum oamenilor de pretudindeni sa se
pocaiasca’’. Pocainta inseamna sa se razgandeasca. Sa nu mai gandeasca cum au gandit si sa se
razgandeasca, sa gandeasca altfel. Acum,sa gandeasca in functie de revelatia pe care o au
acum,zice Pavel: ‘’ V-am confrunta cu Hristos’’, folozofilor din Atena. Acuma, stiti mai multe.
Trebuie sa va razganditi cu privire la relatia vostra cu Dumnezeu.

Cel de-al doilea teolog de seama al scolii rasaritene de la Antiohia este Ioan Cristotom.
Despre Ioan Cristotom, stim ca este considerat cel mai mare predicator crestin al istoriei
bisericii. Defapt cuvantul Cristotom este un cuvant compus,un cuvant grecesc. ‘’Cristo’’
inseamna ''aur''. Si ‘’Toma’’ inseamna ‘’gur’’. Atuncea tradus in romaneste numele lui ar fi ''Ioan
Gura de Aur''. Asa si a ramas in istorie,ca Ioan Gura de Aur. Datorita faptului ca a fost un
predicator extraordinar. El sa nascut in 350 d.Hr. in Antiohia. A fost reprezentant al acestei scoli
de interpretare. A ramas orfan de copil si a fost crescut de masa sa Antusa,care avea 20 de ani
cand a ramas vaduva. A fost o femeie deosebita despre care unul din invatatorii lui Cristotom a
afirmat: ‘’ Dumnezeule,ce femei au crestinii astia!’’. Este vorba de oratorul Libanus. El a fost unul
din profesorii lui Cristotom. Si cunoscand-o pe Antusa, a afirmat acest lucru. O femeie care si-a
crescut fiul intr-un mod deosebit. Despre el stim ca a fost botezat, la 18 ani. Si era folosit in
biserica,sa citeasca texte biblice. Citea frumos,inca de la inceput se vedea ca are darul acesta de
orator. A avut o inclinatie spre viata ascceptica monahartica de izolare,de traire calugarii. Din
acest motiv spun cercetatorii ca a trait doi ani de zile intr-o pestera singur in munti. Ceea ce ia
afectat mult sanatatea. Insa a castigat ceva, cand sa intors din aceasta perioada de izolare, a fost
ordinat ca diacon in biserica,in anul 381. Apoi dupa cinci ani de zile a fost avansat la pozitia de
prezbiter al bisericii. Fratilor le placea cum predica asa ca in scurta vreme, biserica la preferat pe
el si a zis: ‘’Frate Ioane, tu ne predici duminica la biserica’’. Erau acolo mai multi prezbiteri dar
au zis: ‘’te rog, tu sa predici’’. Acolo nu era un pastor principal, dar se pare ca in vremea
respectiva, sa hotarat sa se stabileasca predicatorul principal al bisericii. Si a capatat usor in
scurta vreme reputatia de mare predicator. Dupa unsprezece ani in 397 a fost ales episcop de
Constantinopol. Interesant ca,Ioan Cristotomul, greu a acceptat acesta pozitie. A refuzat-o la
inceput . Na vrut sa fie episcop de Constantinopol. In final a fost ordinat ca episcop in 398. Insa
se pare ca refuzul sau a fost justificat deorece nu se putea adapta, la intrigile si presiunile
bisericii din Constantinopol. Si mai ales Cristotom a predicat impotriva moralei
necorespunzatoare a crestinilor din biserica din vremea respectiva. Si-a facut dusmani mari,
printre care imparateasa Eodochia. Care considera ca, Ioan Cristotom este prea rigid in
pricipiile sale. El era un interpret literal al scripturilor. El aborda litera scripturii. Ca urmare
imparateasa Eudochia si-a gasit un aliat,in patriahul bisericii din Alexandria. Teofilius,care din
gelozie a devenit un dusman al lui Cristotom.

In ceea ce priveste interpretarea scripturii in istoria bisericii,putem vorbii despre doua

mari scoli de interpretare care s-au conturat incepand cu sec.II d.Hr. Pe de-o parte, este vorba
de Scoala de Interpretare de la Alexandria. Si mai este cunoscuta si sub numele de Scoala din
Apus, din occident. Acceptiunea perioadei respective. Scoala de la Alexandria si apoi urmeaza
Scoala din Antiohia. Scoala de interpretare Antiohiana, sau Scoala din Rasarit. Acum,legat de
scoala de interpretare de la Alexandria,printre reprezentantii acestei scoli de interpretare, ai
avem pe Clement de Alexandria si Origine. Iar in ceea ce priveste scoala din Antiohia,putem sa
mentionam doua figuri reprezentative ale acestei scoli de interpretare a scripturii si anume
Teodor de Mapsuestia si Ioan Gura de Aur. In ceea ce priveste scoala Apuseana, sau scoala de la
Alexandria, putem afirma ca ea sa deschis prin jurul anului 185 d.Hr. Infiintata de catre un
filozof stoic numit Pantenus care a fost convertit de la paganism la crestinism. In anul 192 la
carma acestei scoli de interpretare a scripturii, a urmat Clement de Alexandria. Clement de
Alexandria a fost conducatorul scolii Apusene, vreme de aproxitiv zece ani. Din 192-202 d.Hr.
Despre Clement de Alexandria, stim ca el a scris mai multe carti ca de ex.: ‘’Cuvant catre greci’’,
publicata in 190 d.Hr. Apoi o alta carte este ''Pagagogus'', care reprezinta un tratat de morala,
pentru instruirea tinerilor crestini. O alta carte pe care o scrie Clement,este ''Stromata''. Sau mai
este cunoscuta sub numele de ''Divers'', o carte care abordeaza diverse subiecte. Observam ca
acest parinte al bisericii a avut o activitate intensa in ceea ce priveste interpretarea scripturii.
Vorbeste despre faptul ca crestinul este adevaratul gnostic. El a descoperit aceea cunostere
serioasa despre care vorbesc gnosticii, ei vorbesc dar nu au ajuns la ea zice Clement, dar
crestinul a ajuns la aceasta cunostere care duce la mantuire. El a avut o contributie deosebita in
ceea ce priveste scoala de la Alexandria. In legatura cu aceasta scoala de la Alexandria specificul
interpretarii scripturii este alegoria. Scriptura este interpretata cu preponderenta alegorica. Si
acesta orientare este determinata de faptul ca in Alexandria traiau o comunitate evreiasca
puternica. Si in vremea Domnului Isus,in sec. I,contemporan cu Domnul Isus a fost marele filozof
evreu Philon de Alexandria. Care in filozofia sa foloseste alegoria pentru a interpreta Vechiul
Testament. Preocuparea lui a fost sa faca Vechiu Testament accesibil pentru pagani. Si atunci el
spune ca Vechiul Testament trebuie interpretat alegoric. La baza filozofie sale,sta platonismul.
Platonismul care vorbeste despre o lume ideala in lumea nevazuta si o lume reala, lumea care
nu este defapt lumea adevarata. In conceptia lui Platon si apoi acesta idée a fost preluata si de
Philon, lumea pe care noi o vedem, este o umbra a lumii adevarate. De aceea Philon aplica acest
principiu la interpretarea Vechiului Testament. Si el spune, defapt ceea ce prezinta
slova(cuvantul), din Vechiul Testament este numai o umbra a adevaratului sens pe care il are
Vechiul Testament si anume,care este ascuns de noi la prima citire. Atnci cand noi vom citii
Vechiul Testament nu vom descoperii daca studiem doar din punct de vedere literal, acest text.
De aceea preocuparea lui Philon este sa merga in spatele textului,sa descopere anumite sensuri
ascunse ale textului. Ca urmare scoala din Alexandria, scoala din Apus, urmeaza dupa Clement
de Alexandria, ca si lider Origene. Despre care spun cercetatorii ca a fost cel mai mare teolog a
bisericii primare. El nu numai ca a fost un ganditor profund, dar a fost si un om foarte spiritual.
Sa nascut intr-o familie crestina, in Alexandria in 185 d.Hr. Era inca tanar cand a fost numit ca
invatator pentru noii convertiti din biserica din Alexandria. La numai 18 ani, in anul 203, el este
numit conducatorul scolii de interpretare a scripturii din Alexandria. Alexandria avea sute de mii
de locuitori daca nu un million. Erau apoape de Isai si evreii au emigrat din mai multe motive. In
istoria lor datorita imperiului grecesc, Alexandru Macedon si apoi cei care au urmat cei cinci
generali ai lui Alexandru Macedon care au impartit imperiul grcesc,in parti mai mici cum ar fi:
Antiohia condusa de Seleucid si Egiptul condus de Ptolemeu. Ei au fost permanent in conflict.
Cand seleucizii controlau Israelul,si se dadeau lupte,evreii erau pur si smplu la mijloc si atuncea
saracii se duceau unde aveau o viata mai usoara. Au emigrat in Alexandria. In Alexandria au fost
unul din cele mai mari bibleoteci ale antichitatii. In care prin 280, unul din regii ptolemei a
ordonat traducerea Vechiului Testament al evreilor in limba greaca. Si noi avem in prezent
traducerea Septuaginta care este o opera realizata in Alexandria de comunitatea evreiasca.
Origen a devenit de tanar conducatorul acestei scoli din Alexandria. El a trait o viata de asccest.
La un moment dat a trebuit sa plece din Alexandria, sa se mute in Cezarea in Palestina, pentru
ca a intrat in conflict cu episcopul de Alexandria, Demetrius. Istoria bisericii ne spune ca, pe
cand Origen era un copil, tatal lui a fost martirizat. Si Origen a vrut sa mearga cu tatal sau la
martiraj. Si-a luat hainele sa se duca si el dupa tatal sau,insa la oprit mama lui. Cred ca asta
explica maturizarea lui rapida la varsta de 18 ani. Avea autoritatea de a da lectii bisercii din
Alexandria. Acum in ceea ce priveste conducerea acestei scoli, Origen a fost conducatorul ei din
298 pana in 238 d.Hr. Din 203-231 d.Hr. Origen este primul teolog care scrie o teologie
sistematica pe care el o intituleaza ‘’Deprincipis’’,(principiile restine) ar fi tradusa. Aceasta carte
a ajuns pana la noi in versiunea latina realizata de Rufinus, un crestin, un carturar . In teologia sa
sistematica in aceasta carte de principii, el vorbeste in a patra sectiune despre interpretarea
alegorica a scripturii. Acum desi Origen a fost un om profund spiritual si un teolog desosebit
trebuie sa recunoastem ca a mers prea departe in ceea ce priveste interpretarea alegorica a
scripturilor. El a exagerta, ilustrativ este in sensul acesta modul in care Origen
interpreteaza,pilda ‘’samariteanului milostiv’’, in care incearca sa de-a semnificatie spirituala
fiecarui lucru din aceasta pilda. Ce sunt cei doi banuti,ce este magarul, cine este samariteanul si
se merge prea departe in ceea ce priveste alegorizarea . E o eroare,sa treci direct de la
interpretarea literala a textului la interpertarea spirituala. Nu este corect ca sa abordezi
scriptura,fara sa ti seama de litera scripturii. Pentru ca gramatica,topica propozitiilor, regulile
limbii, regulile dupa care functioneaza limba care se scrie, ofera infromatii fundamental in ceea
ce priveste sensul textului biblic. Dumnezeu a lasat ca Biblia sa se scrie intr-un limbaj uman si
limbajul acesta sa ne ofere noua sensul, cand scriptura spune in cazul crestinismului ca Domnul
Isus a fost rastignit pe calvar. Afirmatia aceasta literala are semnificatie totala pentru crestini. Ca
Isus a murit intr-un loc geographic si noi credem acest lucru si sensul textului este literal in acest
caz si anume,noi trebuie sa acceptam ca interpretarea literala este fundamentala, pe care
trebuie sa ne cladim sensul scripturii. Pentru ca daca nu recunoastem sensul literal al textului
atunci, vom avea probleme. Daca noi nu avem inradacinata in istorie mantuirea noastra,atunci
avem probleme. El a fost influentat de Philon care spunea:’’nu conteaza in mod literal
naratiunea creatiei din Geneza 1 si 2. El spune ca,astea nu sunt importante, important este
faptul ca Dumnezeu a creat. In zilele noastre avem cercetatori care incearca sa abordeze
scriptura din perspective evolutionista. Si ei spun, omul a evoluat de la forme inferioare de viata
primitive catre forme tot mai complexe de viata. Si ei incearca sa adapteze evolutionismul la
crestinism care sustine in marea lui parte creationismul nu evolutionismul. Si atunci,
evolutionistii,vor ca sa inpace si capra si vaca. Sa tina la teoria lor si totusi sa accepte si
crestinismul. Si atunci avem o carte scrisa de Alexandru tradusa in limba romana sub titlul, ‘’
Evolutionism sau Creationism: trebuie sa alegem?’’. Acolo el afirma ca, trebuie sa interpretam
figurativ relatarea din Geneza 1 si 2. Adica nu trebuie sa consideram ca chiar literal sau
intamplat lucrurile asa cum le prezinta autorul. Daca nu trebui sa credem asta literal,atunci
putem sa luam si alte lucruri din Biblie unde putem spune poate, nici asta nu trebuie
interpretata literal.

Deci legat de scoala de la Antiohia, spuneam despre Ioan Gura de Aur, care a devenit
episcop de Constantinopol in 397 d.Hr. Defapt in 398 a fost ordinat. A acceptat cu greu pozitia
de episcop. Interesant,o asemenea pozitie sa refuzi. Dar a gandit bine cand a refuzat,pentru ca a
vazut ca a avut o viata grea cu biserica si cu credinciosii de la Constantinopol. Mai ales ca acolo
era capital Imperiului Roman de Rasarit. Acolo era imparatul, era imparteasa Eudochia care ia
facut zile negre. Pentru ca, cei care au puterea,considera ca au si dreptate, ca ei detin adevarul.
Si atunci incearca sa impuna punctul lor de vedere pana si preotilor si pastorilor. Trebuie sa te
incadrezi pentru ca,daca eu sunt cel mai mare in comunitatea aceasta, am si dreptatea. Insa
acest lucru nu este adevarat si Ioan Gura de Aur si-a facut cu prisosinta datoria. Pentru ca el nu
renuntat la misiunea pe care o avea de-a tine dreapta calea Lui Dumnezeu. Ca urmare prin
predicile sale a deranjat-o foarte tare pe regina Eudochia si imparatul a ordonat ca sa i se ia
drepturile de episcop. Intr-o situatie in care a adunat pe noii candidati pentru botez pentru noii
convertiti, soldatii au inconjurat biserica si l-au scos pe Ioan Gura de Aur din biserica. S-au
comportat brutal cu el, l-au lovit. In anul 404, Ioan Gura de Aur a fost dus in exil si dupa trei ani
de zile a murit. Dupa ce a murit,biserica a hotarat sa-i aduca oasele si sa le ingroape la
Constantinopol in biserica Apostolilor in 438. I-au fost aduse osemintele si ingropate la
Constantinopol. Ioan Gura de Aur a ramas un exemplu de curaj si de evlavie in ceea ce priveste
pastrarea credintei crestine si trairea vietii crestine. Incepand cu sec.VI d.Hr., biserica la
consacrat cu acest nume de Ioan Gura de Aur. Ioan Gura de Aur este cunoscut in ceea ce
priveste interpretarea scripturii prin faptul ca el a predicat si si-a scris predicile din evenghelia
dupa Matei, Ioan, are predici din Faptele apostolilor, care le-a reinregistrat in scris . A predicat
din epistolele Pauline. Cercetatorii spun ca predicile lui Ioan Gura de Aur, sunt comentarii
serioase ale textului scripturii. In predicile pe care le scrie, pe care le-a si predicat dar apoi le-a
scris,el face comentarii serioase asupra textului biblic. Asa cum spuneam, el face parte din
aceasta scoala din Antiohia care are ca si punct sau preocuparea pricipala, abordarea literala a
textului. Este o analiza gramaticala, literala si istorica a pasajului biblic. La bibleoteca Betania,
exista comentarii de ale lui Ioan Gura de Aur.

Canonul scripturii.

Ce este Canonul scripturii? Lista cartilor acceptate de biserica si care reprezinta norma
de credinta pentru crestinism. In ceea ce priveste canonul crestin, observam in istoria bisericii,
liste ale cartilor canonice au aparut in sec. II d.Hr. Insa inaintea de-a aparea aceste liste, noi stim
despre Irineu care a trait in sec. II, el afirma ca, fara indoiala in Noul Testament avem patru
evanghelii, nici mai mult nici mai putin. Astea spunea unul dintre parintii bisericii. Am putea
spune ca prima lista a cartilor canonice, a fost intocmita de un eretic. Este vorba de Marcion.
Primul canon pe care il avem noi inregistrat,este intocmita de un eretic. Insa nu putem sa ne
luam dupa aceasta lista. El fost nascut in localitatea Sinope. Deci pe malurile Marii Negre mai
apoape de noi. Marcion a fost fiu de episcop. In anul 140, viziteaza Roma. Aici la Roma intra in
contact cu filozofia agnostica si frecventeaza scoala unui gnostic numit Cerdo. Aici Marcion
invata ca Dumnezeul Vechiului Testament este altul decat Dumnezeul Noul Testament. Cerdro
invata ca Dumnezeul Vechiului Testament este Tatal Domnului Isus Hristos dar e diferit de
Dumnezeul din Noull Testament. Apoi in legatura cu Dumnezeul Vechiului Testament, acest
gnostic spunea ca el nu poate fi cunoscut. Pe cand Dumnezeul Noului Testament a fost revelat.
Despre Dumnezeul Noului Testament spune, ca este un Dumnezeu iubitor, indurator. Prin
constrast cu Dumnezeul Vechiului Testament, care este un Dumnezeu drept si dur. Marcion a
ajuns sa imbratiseze acesta invatatura si sa o raspandeasca in biserica din Roma, ca urmare dupa
numai patru ani in 144 d.Hr.,a fost exclus din biserica. Despre Marcion, Iustin martirul spune ca
fiind sutinut de diavolul a ajuns sa nege ca Dumnezeu este creatorul universului. Marcion a
ajuns la blasfemie in conceptia lui Iustin martirul. Tot despre Marcion, Tertulian un alt parinte al
bisericii a scris o carte in 207 intitulata ''Impotriva lui Marcion''. Din acesta carte noi descoperim
multe informatii cu privire la Marcion. Tertulian a vrut sa-l contrazica si atunci lua anumite
crezuri ale lui Marcion,anumite idei pe care le avea si le combatea. In feleul acesta noi am putut
sa reconstituim invatatura acestui eretic. Pentru ca Marcion credea ca Vechiul Testament il are
un alt Dumnezeu. Marcion a spus ca biserica crestina trebuie sa scoata din canonul ei, a bibliei,
intreg Vechiul Testament. Deorece Vechiul Testament vorbeste despre un alt Dumnezeu. In ceea
ce priveste Noul Testament el are canonul lui. Si anume, Marcion accepta din cartile Noului
Testament doar o singura evanghelie, evenghelia dupa Luca. El s scos evenghelia dupa Marcu,
Matei si Ioan si Luca mofificat pentru ca in conceptia lui, evreii au corupt evanghelia si au
introdus acolo citate din Vechiul Testament in evenghelia dupa Luca, ceea ce este coruptie in
perspectiva lui Marcion. Apoi ceea ce mai accepta el din Noul Testament, sunt zece epistole ale
lui Pavel. Din cele treisprezece epistole, pe care le-a scris Pavel, Marcion scoate 1Timotei,2
Timotei si Tit. Au fost compromise in conceptia lui aceste epistole pastorale, de catre iudeii care
s-au convertit la crestinism. Chiar si in ceea ce priveste evenghelia care a mai ramas in canonul
sau, evanghelia dupa Luca, el a scos naratiunea nasterii Domnului. In conceptia lui, Pavel a fost
singurul apostol care nu a compromis scriptura. Insa invatatura marcionista a avut influenta
asupra bisericilor crestine, in zona in care el a misionat. Invatatura marcionista ar putea fi
intalnita in bisericile din Italia atunci la vremea resptectiva. In bisericile din Arabia, din Armenia
si din Egipt. Influenta lui a fost resimtita vreme de mai multe decade in istoria bisericii. In
Damasc in zona Damscului,au fost mai multe sate care au adoptat canonul lui Marcian si
invatatura marcionista, pana prin sec. IV d.Hr.

Canonul Muratorian

Am vazut ca din nefericire primul canon, a fost intocmit de un eretic ca urmare biserica a
simtit nevoia, sa-si faca lista propie a cartilor sfinte si prin 185 a fost intocmit asa numitul canon
Muratorian. Contine o lista a cartilor Noului Testament formate din patru evnghelii, treisprezece
epistole ale lui Pavel, Faptele Apostolilor, doua epsitole ale lui Ioan, epistola lui Iuda si
Apocalipsa. Impreuna cu aceste carti mai erau inregistrate in canonul Muratorian ''Intelepciunea
lui Solomon'' si cu anumite rezerve era accepta'' Apocalipsa lui Petru''. Din canonul Muratorian
in mod surprinzator, lipseste epistola catre Evrei. Pentru ca unul din parintii bisericii, Clement
de Roma, folosea in scrierile sale, citate din episola dupa Evrei. Oricum in ceea ce priveste
canonul, trebuie sa recunostem ca epistola catre Evrei nu a fost acceptata de biserica Apuseana.
Motivul pentru care a fost exclusa din canon, este ca, cei care au citit capitolul 6 din Evrei, au
adoptat miscarea montanista care a avut loc in sec. II d.Hr., initiata de Montanos care, a
promovat adevaruri cu privire la doctrina despre Duhul Sfant. El a avut intentii curate, a vrut sa,
revigoreze bisercile pentru ca era mult formalism in biserici. Din exces de zel a interpretat
doctrina despre Duhul Sfant in mod gresit. De ex.: el se numea pe sine Paraclet. De fapt Paraclet
inseamna ''Mangaietor'' care se atrubuie doar Duhului Sfant si Isus spune, ''va voi trimite un alt
mangaietor'', el se considera un paraclet. Si in ceea ce priveste capitolul 6 din Evrei, de ex.: avem
acolo versetul 4 si 5, in care autorul spune ca ''cei care au gustat darul ceresc si s-au facut
partatsi Duhului Sfant si totusi au cazut, este cu neputinta sa fie reinoiti iarasi si adusi la
pocainta pentru ca ei rastignesc din nou pe Fiul Lui Dumnezeu''. Deci cumva, Montanus sa facut
vinovat de pacatul acesta care nu mai poate fi iertat cu privire la Duhul Sfant. Domnul Isus
mentioneaza si in Marcu capitolul 3 si in Matei 12 despre hula impotriva Duhului Sfant care nu
va fi iertata si atunci Montanus are o invatatura falsa iar cei care adoptat epistola catre Evrei,
intr-un fel, au pus-o in aceasi oala cu erezia montanista. Si atunci au zis sa scoatem epistola
catre Evrei, ca sa nu mai avem probleme cu ereziile. Spre sfarsitul sec. IV, singurele carti din Noul
Testament care erau disputate sunt: epistola lui Iacov, 2Petru, 1Ioan si 2Ioan si Iuda. Insa in anul
367, episcopul Atanasiei de Alexandria a scris o circulara cu ocazia Pastelui in care inregsitreaza
lista cu cele 27 de carti ale Noului Testament pe care le avem si in prezent. Insa ceea ce aflam de
la Atanasie in acesta scrisoare este ca noii convertiti pot sa citeasca Didarhia si Pastorul din
Hermas o carte necanonica. O perioada in canonul bisericii crestine a fost inclusa si cartea lui
Clement I si scrisoarea lui Barnaba. Biserica din Siria a folosit multa vreme dupa acea lucrarea
din Siria, lui Tatian diatesorn. Tradusa in limba romana cu titlul ''Armonia Evengheliilor''.
Canonul complet al scripturii a fost aprobat in biserica din Apus la conciliul de la Hipo din 393 si
la conciliul de la Cartagina in 397. In evolutia canonului, pana prin anul 100, diferite parti ale
Noul Testament au fost adunate si colectate, considerate de biserica primara ca si Scriptura.
Policarp si Ignatius, citeaza din cele patru evenghelii di epistolele lui Pavel care au fost dunate
spre sfarsitul sec.I. Matei, Marcu si Luca au fost puse intr-o colectie prin anul 150. In jurul anului
200 avem canonul Muratorian. Era folosita pentru lectura particulara si Pastorul din Hermas.
Apoi prin 250 observam ca au inceput sa fie disputate epistolele Evrei, Iacov. 2Petru, 2,3Ioan,
Iuda, Pastorul lui Hermas, epistola lui Barnaba, invatatura celor doisprezece apostoli care circula
in vremea respectiva si evenghelia catre Evrei. Era o carte care circula in biserici prin 250. ele
oricum erau puse sub semnul intrebarii. Prin anul 300,avem canonul mentionat de istoricul
Eusebiu care inregistreaza patru evenghelii, Faptele Apostolilor, cele treisprezece epistole ale lui
Pavel. El include doar 1Petru, 1Ioan si pune sub semnul intrebarii Apocalipsa in ceea ce priveste
autorul. Nu se punea sub semnul intebarii canonicitatea cartii Apocalipsa lui Ioan. Au fost
disputate in aceasta perioada a anilor 300, epistola lui Iacov, 2Petru si 2si 3 Ioan, Iuda si in
aceasta perioada au fost excluse, Pastorul din Hermas, epistola lui Barnaba, evenghelia catre
Evrei, Apocalipsa lui Petru, Faptele lui Petru si Dizahia. Au zis, acestia nu au ce cauta in canonul
scripturii crestine. Prin sec. IV spre sfarsitul secolului, avem canonul in forma pe care il avem si
in prezent.
 Conciliile ecumenice

In sec.III, unul din imparatii Imperiului Roman, Constantin Cel Mare,a trait prin 374-337. A fost
fiul lui Constantius, un conducator militar roman, un general si fiul a unui scalve care se numea
Elena. Era o crestina orientala. Istoria ne informeaza ca in anul 312, a trebuit sa lupte la podul
Milvian si a avut o vedenie,in care i sa aratat o cruce pe cer deasupra soarelui. Si era si o
inscriptie care suna cam asa''cuceresti prin aceasta''. Constantin trebuia sa lupte impotriva lui
Maxentius, si se pare ca a castigat lupta in mod miraculos. Ca urmare Constantin a hotarat sa se
converteasca la crestinism, deoarce crucea este simbolul crestinismului. El a ajuns imparat al
Romei si dupa aceea el stabileste in anul 313, Constantin formuleaza edictul de la Milano prin
care se acorda libertate de inchinare bisericii crestine. A urmat o serie de edicte favorabile
crestinismului. Cum ar fi: unul din edicte decreta ca sa fie inapoiata proprietatile confiscate
bisercii. A prevazut subventioanrea bisercii de catre stat. Preotii erau scuti de serviciile publice.
Tot Constantin declara Duminica,ca zi de inchinare si odihna. Ziua soarelui. Crestinii au ales
duminica ca zi de inchinare pentru ca exista cateva evenimente care au marcat acesta noua
religie. Si anume, faptul ca Domnul Isus a inviat in prima zi a saptamanii. Apoi un alt argument
este ca,actul de nastere a biserici a fost tot in ziua intai a bisericii. In Fap.2 ni se spune ca,
apotolii erau adunati impreuna in prima zi a saptamanii,duminica. Printre initiativele lui
Constantin putem vorbi si despre faptul ca,in anul 325 a convocat primul conciliu ecumenic al
bisericii la Nicea. El si-a asumat pozitia de conducere teologica. In anul 314 isi afirma defapt
dreptul de conducator al teologiei. Aici Constantin sa oferit sa arbitreze in constroversa dintre
donatisti si bisericile crestine traditionale. Dupa cum vedem Constantin a favorizat aparitia
acestor concilii generale ale bisericii in care s-au formulat adevarurile de baza ale bisericii
crestine.

Montanismul- o erezie crestina

Montanismul a aparut ca reactie la somnolenta bisercii si in acest context Montanos, a venit cu

o doctrina cu privire la Duhul Sfant si cu privire la cea de-a doua venire a lui Isus Hristos.
Montanus spunea ca,Impratai Lui Dumnezeu urma sa fie stabilita in Frigia unde era el. In 155 a
aparaut acesta miscare in localitatea Pepuza. Montanus va avea un rol important in ceea ce
priveste ierarhia inImparatia Lui Dumnezeu. Si ca urmare el propunea ca biserica sa traiasca o
viata asceptica, sa respecte multe posturi si sa consume in special hrana uscata. Este o indicatie
excat contrara. Argumentul pe care-l aduce Montanus este ca, chiar Domnul Isus a fosr ascept si
ca urmare noi ar trebuie sa-i urmam exmplul sa traim acest mod de viata. Un alt exmplu si cel al
lui Ioan Botezatorul, care se hranea cu lacuste si miere salbatica si traia o viata foarte simpla. El
merge mai departe,sa spuna ca si apostolul Pavel a fost necasatorit. A trait o viata de celibat si
chiar a scris corintenilor ca ar fi mai bine sa fie ca el. Asa ca Montanus propune acesta viata de
calugur pe care trebuie sa o traiasca crestinii in asteptarea venirii Domnului. Chiar inainte de
sec. IV, la un conciliu regional a poruncit ca episcopii si preotii sa nu se mai casatoreasca. Si Papa
Leon Cel Mare a extins acesta lege nu numai la preoti, episcopi si diaconi ci si la cei sub diaconi
la cei care aveau o slujba mai inferioara in biserica. Montanus spunea in conceptia lui,despre
lucrarea Duhului Lui Dumnezeu de profetie,de vindecare, vorbire in limbi toate aceste lucruri
trebuie sa fie luate in considerare si ei au inceput sa practice aceste daruri. El avea vreo doua
profetese care profeteau si aveau ca invatatura darurile Duhului Sfant. Prin anul 200 sa alaturat
lui Montanus pana si Tertulian. In cee ce priveste promovarea darurilor Duhului Lui Dumnezeu
Montanus este considerat de catre unele culte religioase ca fiind promotorul invataturii despre
lucrarea Duhului Lui Dumnezeu. Insa porblema pe care au avut-o crestinii este ca sa mers in
extreme si anume,el spunea ca Impartaia Lui Dumezeu va venii undeva in Frigia si ca el va avea
un rol important in acesta imparatie. Apoi in ceea ce priveste Duhul Lui Dumnezeu el se vedea
pe sine ca Paraclet. El face o interpretare fortata a textelor. Datorita exagerarilor care s-au
facut,biserica a luat pozitie fata de miscarea Montanista. Insa pe de-o parte Montanus avea
intentii bune in ceea ce priveste lucrarea Lui Dumnezeu si anume sa lasam sa lucreze Duhul Lui
Dumnezeu in biserica. Insa biserica,la conciliul de la Constantinopol a considerat miscarea lui
Montanos ca fiind erezie. In prezent avem o situatie similara cu cea din sec II d.Hr. Montanisti
sunt considerati ca parintii bisericii penticostale si apoi carismatice. In care este reconsiderata
doctrina lucrarii Duhului Lui Dumnezeu, a darurilor Duhului Sfant. Si montanistii au fost
considerati ca erezii tocmai pentru ca sau facut niste erori. Despre miscarea acesta montanista
putem sa spunem ca ea a fost foarte respandita in Cartagina si in tarile de est. si in general
miscarea acesta a fost un protest importiva bisericilor formaliste care nu permiteau Duhului Lui
Dumnezeu sa lucreze.

Monarhianismul – o alta erzie

In biserica catolica, au aparut probleme legate de relatie dintre Cristos si Dumnezeu Tatal. Ei au
incercat sa rezolve problema unitatii lui Dumnezeu.Faptul ca Dumnezeu este Unul si in acelasi
timp sa explice rolul pe care il are Domnul Isus din Nazaret cu privire la salvarea omenirii. Pentru
a apara doctrina monoteista, a crestinismului, crestinii au incercat sa explice Trinitatea. Domnul
Isus vorbsete despre faptul ca ''Eu si Tatal Una suntem''. Se considera Dumnezeu adevarat din
Dumnezeu adevarat si acest lucru il avem in crzurile ulterioare de la conciliile ecumenice. Si
crestinii au avut o probleme in acset sens si anume monarhianistii sustineua ca Domnul Isus a
fost un om care sa nascut din fecioara Maria si ca in El a fost o putere care venea direct de la
Dumnezeu. In conceptia monarhianstilor acesta putere a venit peste Domnul Isus la botez. Bine
nici ei nu erau in unanimitate in sustinerea evenimentului in care a venit puterea Lui Dumnezeu
peste Isus Hristos.