Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scoala de La Sociologie
Scoala de La Sociologie
Sociologie
P. Dobrescu
Româneascã,
ºi A. Bârgãoanu
Volumul I, nr. 1-2/2003
ªcoala de la Chicago
Paul Dobrescu Alina Bârgãoanu
SNSPA SNSPA
Despre ªcoala de la Chicago s-a scris mult ºi ambele perspective se cer corelate pentru a
preponderent din perspectivã sociologicã. descifra corect realitatea ºi, mai ales, pentru
Mai puþin a fost tratatã contribuþia sa în dome- a contura soluþii adecvate de ghidare a
niul studiului comunicãrii sociale. ªi mai evoluþiei sale.
puþin a fost analizatã corelaþia pe care ªcoala Un motiv anume ne face sã insistãm asu-
de la Chicago o stabileºte între procesele so- pra acestei ªcoli: subevaluarea contribuþiei
ciologice ºi cele de comunicare. Mai precis, sale la studiul comunicãrii sociale. Contri-
reprezentanþii acestui curent de gândire, buþie pe care noi o considerãm întemeietoare.
dorind sã studieze procese sociale presante Este semnificativ faptul cã astãzi, când
ºi complexe ºi propunându-ºi sã facã acest suntem contemporani cu mai multe încercãri
lucru din perspectivã sociologicã, descoperã de scriere ºi de rescriere a istoriei studiului
un strat mai adânc al realitãþii, un strat care comunicãrii, ªcoala de la Chicago este re-
nu poate fi în întregime nici explicat, nici mo- descoperitã. Sperãm ca rândurile de faþã sã
delat doar dintr-o asemenea perspectivã. Este lumineze mai bine aceste contribuþii înscrise
problematica, complexã ºi ea, a comunicãrii cu mult înainte ca domeniul comunicãrii
sociale care trebuie conceputã într-un raport sociale sã se autonomizeze ca domeniu de
de complementaritate cu cea sociologicã; sine stãtãtor al analizei ºi cercetãrii sociale.
ªcoala de la Chicago 59
* De numele lui W. Thomas se leagã celebra teoremã cu privire la definirea situaãiei, cunoscutã chiar sub
denumirea de teorema lui Thomas; teorema (mai degrabã un enunþ) a fost formulatã în 1928 (W.I. Thomas, p.
572) în urmãtorii termeni: situaþiile care sunt definite ca fiind reale devin reale prin consecinþele pe care le au
(engl.: situations that are defined as real become real În their consequencesi).
** Dupã cum se observã, în aceastã sistematizare nu este menþionat John Dewey, care, cel puþin în primii ani, a
fost fermentul acestei ªcoli. El l-a influenþat pe Cooley în perioada când preda la Michigan, l-a invitat pe Mead sã
vinã la Chicago; în sfârºit el orienteazã cercetarea spre problemele sociale cu care era confruntat oraºul ºi formuleazã
un nou model pentru studiul comunicãrii comunicarea ritualã.
60 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
în acel an, campania câºtigãtoare a fost cea la teoriile psihologice care atribuie dis-
care s-a axat cel mai puþin pe probleme funcþionalitãþile vizibile ºi costisitoare ale
raþionale, ºi cel mai mult pe apeluri iraþionale, democraþiei americane incapacitãþii publicu-
menite a stimula rãspunsuri emoþionale, lui de a adopta decizii raþionale. Pentru
instinctive, dupã modelul stimul-rãspuns (N. Dewey, soluþia este exact opusã: Cred în
C. Meier, 1925, 210-212). O altã cercetare continuare cã iluminarea opiniei publice
axatã pe campania pentru alegerile la primãria trebuie sã reprezinte o prioritate, mai curând
oraºului Chicago din 1926 ajunsese la decât iluminarea oficialilor ºi a conducã-
concluzia cã votul este nediferenþiat ºi lipsit torilor (idem).
de inteligenþã, iar alegerile sunt practic fãrã Disputa Lippmann Dewey întruchi-
semnificaþie ca mod de exprimare a opiniei peazã aceste douã orientãri. Ambii realizeazã
publice (C. D. Wooddy, 1926, 275). importanþa mediului înconjurãtor, a repre-
ªtiinþa politicã îmbrãþiºa tot mai larg ideea zentãrii lui adecvate în procesul conducerii
cã practica democraticã trebuie sã sufere sociale. Lippmann va fi mai degrabã pre-
modificãri substanþiale. Pornind de la ocupat de capacitatea oamenilor de a cunoaºte
deficitul de raþionalitate al unor decizii, cei acest mediu, de a emite judecãþi inteligente
mai mulþi autori ai momentului considerau în legãturã cu acesta, în timp ce Dewey se va
cã rolul publicului în procesul de luare a deci- concentra pe condiþiile care stau la baza
ziei trebuie serios limitat, iar puterea acordatã acþiunii comune de transformare a mediului.
celor competenþi, raþionali, inteligenþi. Lippmann articuleazã argumente care merg
Dewey este ºi el preocupat de suferinþele în direcþia unei ºtiinþe sociale, dar ºi într-o
democraþiei. În alþi termeni, diagnosticul este direcþie elitistã: opinia expertã nu trebuie
acelaºi sau unul similar. Diferã, însã, soluþia, comunicatã cetãþeanului obiºnuit, ci elitelor
modalitatea de rezolvare a acestor probleme aflate la conducere.
reale. În 1922, Dewey publicã sub titlul De acord cu prezenþa experþilor, Dewey
Human Nature and Conduct: An Introduction se dovedeºte un critic sever al rolului exper-
to Social Psychology o serie de prelegeri þilor de a formula politici, de a defini interese.
þinute în 1918 la Universitatea Stanford. Existã probleme tehnice, care trebuie rezol-
Cartea contrazice ideile la modã cu privire la vate prin cercetarea faptelor, iar aceastã
instinct. Nu instinctul, ci obiºnuinþa (engl. cercetare nu poate fi fãcutã decât de cãtre cei
habit) ocupã poziþia cheie în psihologia pregãtiþi ºi echipaþi pentru aºa ceva. Definirea
socialã; aceasta nu se reduce la un simplu inereselor revine publicului; altfel, totul
comportament de rutinã, iar esenþa sa constã degenereazã într-o oligarhie organizatã în
mai degrabã în predispoziþia învãþatã, acu- interesul celor puþini: Numai publicul poate
mulatã, care prefigureazã rãspunsul, confi- sã defineascã acele interese, iar ideea ca
gureazã predilecþii durabile. Judecata repre- experþii sã le defineascã nu este elitism în ceea
zintã produsul obiceiurilor, al obiºnuinþelor, ce priveºte democraþia, ci elitism pur
iar nu invers (în Westbrook, 1991, 288). Din (Dewey, 1922).
moment ce oamenii sunt în întregime pro- Aici apare diferenþa fundamentalã faþã de
dusul obiºnuinþei, al culturii, problemele Lippmann: Dewey considerã cã iluminarea
sociale nu trebuie asociate cu natura publicului trebuie sã preceadã iluminarea
umanã, ci cu obiºnuinþele care se formeazã, guvernanþilor. Iar iluminarea publicului se
cu mediul cultural ºi social în care trãiesc, cu poate realiza prin alianþa dintre ºtiinþa socialã,
instituþiile care promoveazã sau nu norme ºi colectarea eficientã a ºtirilor, a datelor ºi
atitudini adecvate democraþiei. Psihologia prezentarea convingãtoare în presa scrisã a
socialã a lui Dewey oferã o alternativã rezultatelor investigaþiilor sociale. Este ceea
66 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
rural spre cel urban ºi caracteristicile acestor reciprocã între membrii mulþimii, se ajunge
grupãri mari, dar efemere, de oameni, care la dorinþã comunã, care inhibã impulsurile ºi
nu mai beneficiazã de legãturile existente în interesele pur individuale ºi conferã unitate.
cadrul grupurilor primare (în continuare, vom Spre deosebire de mulþime, care inhibã
face referire la ediþia din 1972, The Crowd impulsurile ºi interesele individuale, publicul
and the Public and Other Essays). În constituie un prilej tocmai pentru articularea,
sociologia momentului, se accepta ideea cã cristalizarea lor. Comportamentul publicului
procesele migratorii amintite conduc la îºi gãseºte modalitate de expresie prin inter-
formarea unor mulþimi. Park postuleazã douã mediul opiniei publice, care rezultã în urma
alternative la societatea tradiþionalã: mul- discuþiei între indivizi împãrtãºind poziþii
þimea ºi publicul. Ambele forme de organi- diferite. Interesant este cã Park avertizeazã
zare colectivã reprezintã mecanisme sociale asupra greºelii de a considera cã opinia publi-
de adaptare ºi de schimbare. Ele nu reprezintã cã este acceptabilã pentru fiecare membru în
grupuri organizate din punct de vedere parte al publicului ºi în aceeaºi mãsurã pentru
formal, ci faze preliminare în procesul de toþi (Park, 1972, 59). Opinia publicã este mai
formare a grupului, perioade tranzitorii de-a degrabã o opinie sau o atitudine care este
lungul cãrora indivizii se elibereazã de exterioarã individului ºi care este privitã ca
vechile legãturi pentru a crea altele noi; având o existenþã obiectivã. Pornind de la
ambelor le lipseºte conºtiinþa de sine cã sunt observaþia cã orice lucru are douã dimensiuni:
grupuri (Park, 1972, 78). existenþa propriu-zisã (înþelesul unui lucru
În momentul în care vorbeºte despre care este identic pentru toþi membrii grupului
mulþime, Park precizeazã cã aceasta nu ºi acceptat de toþi membrii grupului) ºi
reprezintã nici pe departe o hoardã care hãlã- valoarea (diferitã, divergentã), Park subli-
duieºte; ceea ce caracterizeazã mulþimea este niazã cã divergenþa în ceea ce priveºte valoa-
atenþia comunã generatã de un eveniment rea unui lucru iese la suprafaþã pe mãsurã ce
important, de un fenomen (de exemplu, un se formeazã publicul, în timp ce, în cadrul
mare numãr de oameni care se opresc pentru mulþimii, cele douã dimensiuni coincid.
a asista la o defilare). Atenþia colectivã este O precondiþie pentru existenþa publicului
un proces sociologic ºi diferã de suma o constituie existenþa unor norme abstracte
proceselor psihologice individuale, iar efectul (ceea ce sugereazã ideea implicitã cã o
este mai mult rezultatul interacþiunii decât al abordare strict interacþionistã a publicului
imitaþiei (Park, 1972, 46). Atenþia colectivã prezintã anumite puncte vulnerabile). Odatã
ilustreazã o poziþie vizavi de ceva ce se întâm- acceptate, normele abstracte funcþioneazã ca
plã în mediul înconjurãtor. În vremurile de o nouã forþã în viaþa colectivã, iar aceastã
mare efervescenþã socialã, atenþia colectivã forþã este activã în interiorul publicului, dar
se amplificã. Mulþimea nu reuºeºte sã se nu în cel al mulþimii. Publicul încearcã sã
formeze în perioade de stabilitate socialã, judece ºi sã direcþioneze evaluãrile indivi-
atunci când obiceiurile ºi tradiþiile sunt bine duale dintr-o perspectivã supra-individualã,
înrãdãcinate; dar, în momentul în care dar nu se ajunge niciodatã, în totalitate, la o
legãturile sociale se relaxeazã, iar instituþiile astfel de perspectivã. Ceea ce lipseºte este
sunt slãbite, ne putem aºtepta la miºcãri acceptarea opiniei publice drept lege, drept
colective puternice. normã: opinia publicã nu este acceptatã
Formarea mulþimii presupune un proces drept normã de cãtre membrii publicului
prin care indivizii, fãrã sã fie conºtienþi de (Park, 1972, 62).
aceasta, deci fãrã premeditare, se alãturã unii Participarea în mulþime necesitã doar
altora ca într-un întreg. Prin interacþiune capacitatea de simþire ºi de empatie (Park,
72 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
1972, 80); existã alegere ºi selecþie, dar ideile care au devenit, ulterior, aproape cliºee
acestea sunt aspecte psihologice pure, de care în teoria comunicãrii de masã. Dar, dupã cum
individul nici nu este conºtient; în interiorul vom încerca sã arãtãm, semnificaþia
mulþimii existã ºi control, dar numai ca un contribuþiei nu trebuie înþeleasã doar în
fenomen psihologic; individul resimte voinþa termeni de întâietate (de altfel, de puþine ori
colectivã ca fiind propria sa trãire. Aparte- cunoscutã sau recunoscutã), ci ºi în substanþa
nenþa la public presupune din partea indivi- ºi creativitatea abordãrilor. Interesul pentru
dului abilitatea de a gândi ºi de a raþiona îm- ºtiri va fi de lungã duratã, stimulat de
preunã cu alþi membri. Pentru a fi membru al constatarea faptului cã epoca noastrã este,
publicului, individul nu trebuie sã respecte se pare, una a ºtirilor, iar unul dintre cele mai
norme procedurale, ci doar pe cele ale logicii. semni-ficative evenimente în civilizaþia
În interiorul publicului, sunt exprimate critici, americanã a fost apariþia reporterului (Park,
opiniile sunt divizate, iar atunci când publicul 1940b). Ideile generale în jurul cãrora îºi
înceteazã de a mai fi critic, se dizolvã sau se organizeazã Park teoria cu privire la ºtiri sunt
transformã în mulþime. urmãtoarele: ºtirile reprezintã un mecanism
Demersul lui Park prezintã unele necla- de adaptare, de orientare a indivizilor ºi a
ritãþi, proprii fiecãrui început. Este adevãrat societãþii cãtre ºi în lumea realã; ºtirile
cã ºi conceptele discutate sunt complicate; faciliteazã interac-þiunea socialã pe scarã
ele vor fi reluate pe mãsurã ce studiul comu- largã, iar produsul acestei interacþiuni îl
nicãrii, mai ales în latura sa aplicatã, va reprezintã opinia publicã.
progresa. Meritul sociologiei americane este Prima lucrare în care Park contureazã
cã încearcã o analizã comparativã a celor ideile cu privire la ºtiri este The Immigrant
douã concepte, cã identificã elemente ºi Press and Its Control (1922). Analiza presei
trãsãturi caracteristice, care vor fi preluate ºi imigranþilor se coreleazã cu perspectiva
topite în corpul noþional al disciplinei. asupra comunicãrii, ca modalitate de a ajunge
Dinamica publicului, diferenþierile care la o înþelegere comunã, de a modela noi
intervin în cadrul sãu, scindarea publicului, identitãþi ºi instituþii. Exista ºi o preocupare
atenþia ca proces care coaguleazã mulþimea suplimentarã, nãscutã de contextul primului
sunt achiziþii care vor fi recunoscute de rãzboi mondial. Se punea întrebarea dacã
evoluþia de mai târziu a disciplinei. presa, mai ales cea a emigranþilor germani, a
susþinut punctul de vedere american pe
3. Funcþiile presei perioada participãrii la conflict sau punctul
Am studiat filosofia, mãrturiseºte Park într- de vedere al inamicului; cu alte cuvinte,
o notã autobiograficã, deoarece am sperat presa imigranþilor reprezenta o modalitate de
sã dobândesc o înþelegere de profunzime a asimilare, sau, dimpotrivã, de accentuare a
naturii ºi funcþiilor acelei forme de cunoaºtere diferenþelor?
cunoscute sub denumirea de ºtiri. În plus, am În ceea ce priveºte problema asimilãrii sau
vrut sã dobândesc o pers-pectivã din care sã a divizãrii, concluzia lui Park este clarã: presa
pot descrie comporta-mentul societãþii, sub imigranþilor exercitã o putere asupra citito-
influenþa ºtirilor, în limbajul exact ºi universal rilor sãi care cu greu poate fi egalatã de cea a
al ºtiinþei (în F.H. Matthews, 1977, 31). În jurnalelor mai pretenþioase. Ca urmare a
mod cert, speranþa nutritã de autor s-a condiþiilor în care a apãrut ºi în care trebuie
împlinit. Este vorba despre o perspectivã care sã supravieþuiascã, acest tip de presã mai
rezistã examenului timpului, surprinzãtoare degrabã ajutã integrarea în comunitatea
în unele puncte prin prospeþime ºi actualitate. americanã decât îndepãrtarea, menþinerea
Cum am spus, Park anticipeazã multe dintre distanþei faþã de aceasta.
ªcoala de la Chicago 73
Pentru a-ºi menþine tirajul, pentru a satis- funcþii îºi gãsesc locul în abordãrile lui Park,
face nevoia cititorilor de a cunoaºte eveni- una chiar în Immigrant Press and Its Control.
mente, obiceiuri ºi idei americane, presa este Ziarul este înzestrat cu funcþia de a
obligatã sã tipãreascã ºtiri despre mediul monitoriza în permanenþã ceea ce se întâmplã
american, devine o modalitate de a traduce în mediul înconjurãtor, orientând indivizii
ºi de a transmite cititorului imigrant infor- între ei ºi cãtre lumea realã. Este o funcþie la
maþii despre modul de viaþã american, despre care Park va face referire în mai multe
idealurile americane. Fie cã editorii doresc rânduri, în News as a Form of Knowledge
sau nu acest lucru, presa imigranþilor facili- (1940), în Morale and the News (1941), News
teazã adaptarea, integrarea în mediul ame- and the Power of the Press (1941). Cât
rican (Park, 1922, 79-88). Dezvoltarea presei priveºte funcþia de interpretare, Park
imigranþilor ca instrument de asimilare a avut semnaleazã atât rolul reporterului, de a culege
loc nu doar sub presiunea tirajului, ci ºi sub ºi de a interpreta ºtirile (Natural History of
presiunea rãzboiului. Rãzboiul a reprezentat Newspaper, 1923), cât ºi, la un nivel mai
prima încercare serioasã ºi pentru acest tip general, rolul din ce în ce mai pregnant al
de presã. Ea a fost cuprinsã, în egalã mãsurã, ziarului în interpretarea vieþii, rol jucat în mod
de preocuparea recentã, anume ca propa- tradiþional de cuvântul bisericesc (Physics
ganda, îndreptatã atât asupra armatelor, cât and Society, 1940)*.
ºi a populaþiei din spatele frontului sã fie Park vorbeºte ºi despre funcþia de
recunoscutã ca parte a strategiei de rãzboi. divertisment a presei. Mai ales în Statele
Dupã opinia lui Park, propaganda, în sensul Unite, un conþinut care sã îndeplineascã
de exploatare insistentã a surselor de aceastã funcþie reprezenta singurul în mãsurã
disensiune ºi de conflict, a schimbat carac- sã pãtrundã în presa de limbã englezã adresatã
terul rãzboiului, la fel de profund precum imigranþilor, deoarece putea fi prezentat
descoperirea ºi utilizarea prafului de puºcã schematic, într-un vocabular simplu ºi însoþit
(Park, 1922, 412). de imagini care sã arunce o cât de micã
În concepþia lui Park, asimilarea pre- luminã asupra celor relatate. Fãrã a se afla în
supune schimb, punere în comun, împãrtã- posesia unei cunoaºteri nuanþate a limbii
ºirea elementelor culturale. Odatã cu analiza engleze, uneori fãrã cunoºtinþe de nici un fel,
unei probleme precise, Park descoperã una imigranþii nu ar fi putut urmãri în nici un caz
dintre funcþiile ziarului modern: cea de analizele formulate într-un limbaj pretenþios
socializare, de transmitere a tradiþiei cul- ale vechilor tipuri de ziare. Marii oameni de
turale, cea de agent de integrare. În anii 40, presã ai momentului, Hearst, Pulitzer, ºi-au
Lasswell a formulat cele trei funcþii ale presei: clãdit afacerile, constatã Park, pornind de la
de supraveghere a mediului, de corelare, noile realitãþi demografice ale Statelor Unite,
interpretare a evenimentelor ºi de plasare a cât ºi de la premisa cã ziarul nu îndeplineºte
lor în contexte familiare, semnificative ºi cea funcþia principalã de a instrui, ci aceea de a
de socializare, de transmitere a moºtenirii distra, omul obiºnuit cautã mai degrabã amu-
culturale de la o generaþie la alta (Lasswell, zamentul, divertismentul, decât edificarea
1948). Park face trimitere la aceastã a treia (Park, 1923). Observaþie pe care o va exprima
funcþie cu mult înainte; în plus, formularea din nou câþiva ani mai târziu, de data aceasta
este lansatã pe baza unei colecþii impre- formulând-o în termeni de influenþã: s-a
sionante de date. Interesant este cã ºi celelalte crezut cã influenþa presei poate fi identificatã
* Principalele articole ale lui R.E. Park la care vom face referire în continuare au fost reunite în lucrarea Park, R.E.
(1955). Society. Collective Behavior. News and Opinion. Sociology and Modern Society. Glencoe, Ill.: The Free
Press. Pentru a indica apariþia lor în timp, importantã pentru stabilirea paternitãþii unor idei, am fãcut referiri
bibliografice la articolele propriu-zise (ex. Park, News as a Form of Knowledge, 1940b), dar pagina corespunde
ediþiei din 1955.
74 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
doar în domeniul opiniei ºi al politicii. Odatã control care, pe termen lung, este conside-
cu cinematograful ºi cu popularitatea poves- rabil. Nu este suficient ca un ziar sã fie tipãrit,
tirilor din ziare ºi din alte publicaþii, ajungem el trebuie sã circule, motiv pentru care
sã ne gîndim la influenþa mult mai profundã selecþiile nu sunt arbitrare, nu pot contrazice
ºi subtilã a divertismentului asupra ins- dorinþele publicului: ziarul care încearcã sã
tituþiilor ºi relaþiilor umane în general (Park, propage opinii neîmpãrtãºite de majoritatea
1940a, 114). celor care îi compun audienþa nu poate trãi,
nici mãcar dacã este subvenþionat. Nu este
4. Oamenii nu citesc un ziar cu care sunt suficient ca un ziar sã fie tipãrit, el trebuie sã
în dezacord circule; un ziar care nu circulã nu este de fapt
Din moment ce, în jurnalismul modern, ºtirile ziar, indiferent cât de des este tipãrit. Oamenii
ocupã poziþia centralã, Park simte nevoia sã nu citesc un ziar cu care sunt în permanent
studieze acest fenomen al modernitãþii mai dezacord. Pe termen lung, ziarul mai curând
în profunzime. exprimã decât creeazã opinia publicã (Park,
Într-un capitol cu un titlu sugestiv, The 1922, p. 466). Insistenþa asupra ideii cã ziarul
survival of the fittest, din lucrarea The care înceteazã de a mai fi citit nu mai exercitã
Immigrant Press and Its Control (1922), Park nici o influenþã asupra comunitãþii îi permite
se concentreazã pe procesul de selecþie a lui Park sã ajungã la o modalitate, pe care o
ºtirilor. Telegraful ºi telefonul au transformat recunoaºte drept rudimentarã, de a mãsura
lumea întreagã într-o vastã galerie a ºoap- puterea presei: Puterea presei poate fi mãsu-
telor (p. 328); prin urmare, nu existã limitã ratã, chiar dacã rudimentar, prin numãrul de
în ceea ce priveºte materialele care sã intre oameni care o citesc (Park, 1923, 90).
într-un ziar. În acest fel, problema de editare Reacþia tipicã a unei persoane la întâlnirea
devine, în principal, o problemã de selecþie: cu o ºtire este de a vorbi despre ea, de a o re-
dintre toate evenimentele care au loc ºi sunt peta altcuiva. Deci ºtirile reprezintã o condiþie
înregistrate zilnic de cãtre corespondenþi, esenþialã pentru discuþii, determinã ce pro-
reporteri, agenþii de ºtiri, editorul alege spre bleme vor fi discutate, focalizeazã atenþia
publicare anumite aspecte care i se par mai cititorului ºi electrizeazã discuþiile. În mo-
importante sau mai interesante; restul este dat mentul în care a fost declanºatã discuþia,
uitãrii sau este condamnat sã ajungã la coºul evenimentul despre care se discutã înceteazã
de gunoi. Existã o cantitate enormã de ºtiri de a mai fi ºtire, interpretãrile evenimentului
care sunt omorâte în fiecare zi (Park, 1922, diferã, discuþia se îndepãrteazã de la ºtirea
328). ca atare ºi se îndreaptã spre probleme/teme
Din afirmaþia de mai sus s-ar putea trage asociate, prilejuite de ºtirea respectivã, dar
concluzia cã Park înzestreazã editorul cu cu un alt grad de generalitate. În urma
putere de viaþã ºi de moarte asupra ºtirilor. ciocnirilor dintre diverse opinii ºi sentimente,
Autorul relevã o altã dimensiune, la fel de se ajunge la opinie colectivã, la opinie pu-
importantã, cea a criteriului de actualitate ºi blicã. Deci, opinia publicã se hrãneºte din
de interes al ºtirii, de care trebuie sã þinã cont interpretarea evenimentelor, adicã, a ºtirilor
editorul. Judecând lucrurile din aceastã (Park, 1940b, 79).
perspectivã, devine evident cã, atunci când Legãtura cu evenimentul este indis-
selecteazã materialele, editorul nu este atât pensabilã ºi reprezintã singura modalitate
de liber ºi de arbitrar precum s-ar putea crede. prin care presa poate continua sã aibã un rol
El alege acele materiale despre care ºtie cã în direcþionarea opiniei publice. Este vorba
sunt de interes pentru public. În felul acesta, de legãtura cu evenimentul atât la nivelul
publicul exercitã un control asupra conþinu- ºtirilor propriu-zise, a relatãrilor care nu pot
tului ºi formei în care este prezentat ziarul, merge în contra evenimentului, cît ºi la
ªcoala de la Chicago 75
nivelul intepretãrii faptelor respective. Atâta care sã þinã cont de nevoile de orientare ºi de
vreme cât editorialistul ºi pagina editorialã cunoaºtere ale individului ºi ale societãþii. De
îºi menþin legãtura cu evenimentele prezen- altfel, o lucrare din 1940 se intituleazã chiar
tate prin intermediul ºtirilor, atunci ºtirile ºi astfel ªtirile ca formã de cunoaºtere (Park,
interpretãrile exercitã o influenþã considera- 1940b).
bilã asupra miºcãrilor înregistrate de opinia Pentru a ajunge la ceea ce s-ar putea numi
publicã. Dacã interpretarea oferitã prin o anatomie a ºtirilor, Park porneºte de la
editorial capãtã caracter doctrinar, influenþa distincþia operatã de W. James între douã
acestuia se diminueazã, chiar dacã nu forme de cunoaºtere:
înceteazã în totalitate (Park, 1941b). a) întâlnirea cu (acquaintance with) ºi
Înainte de apariþia ziarului modern, creat b) cunoaºterea (knowledge about).
în condiþiile marilor aglomerãri urbane ºi ale Prima reprezintã o formã de cunoaºtere
emigrãrilor masive din Europa, cei care care se acumuleazã inevitabil de-a lungul
vorbeau despre puterea presei se refereau existenþei unei persoane, ca urmare a contac-
la editorialist ºi la editorial, nu la reporter ºi tului direct cu lumea înconjurãtoare. Prin
la ºtiri. Iar acest tip de raportare persistã, chiar urmare, este o cunoaºtere intuitivã ºi ins-
dacã avem de-a face cu o realitate mult schim- tinctivã. Cunoaºterea a, cunoaºterea
batã: când ne referim la libertatea presei, ºtiinþificã, nu se acumuleazã pur ºi simplu,
avem în vedere, în continuare, libertatea de este riguroasã, raþionalã, sistematicã, atinge
opinie, iar libertatea de a investiga ºi de a un anumit nivel de precizie prin faptul cã
publica evenimente, fapte, activitatea repor- înlocuieºte realitatea concretã cu idei, obiec-
terului, pe baza cãreia iau naºtere, se bazeazã tele cu cuvinte. Este rezultatul investigaþiei
opiniile relevante pentru un anumit context sistematice a lumii. Exactitatea ºi validitatea
sunt de multe ori considerate o încãlcare a celor douã forme de cunoaºtere menþionate
dreptului la viaþã privatã. Libertatea presei nu pot fi delimitate exact, o datã pentru
pentru care Milton a scris Areopagitica este totdeauna, ci este vorba mai degrabã de o axã
libertatea de a exprima o opinie (Park, 1923, de-a lungul cãreia pot fi plasate diferitele
187). Presa are nevoie, precizeazã Park, de modalitãþi de manifestate ale fiecãreia. Pe
un nou Milton, care sã susþinã nu libertatea aceastã axã, ºtirile ocupã o poziþie anume:
de opinie, care este deja câºtigatã, ci dreptul nu reprezintã în totalitate cunoaºtere acu-
de a culege informaþii, de a investiga ºi mulatã la întâmplare; ele se apropie de cu-
publica evenimente, fapte singurele în noaºterea din ºtiinþele naturii ºi din istorie,
mãsurã sã întemeieze opinii. Înainte, în ambele preocupate de evenimente.
perioada ziarelor de partid, puterea presei ªtirile se focalizeazã pe evenimente
însemna capacitatea editorului de a crea un izolate, nu cautã sã stabileascã legãturi între
partid ºi de a-l conduce. Odatã cu expan- acestea. Istoria descrie evenimentele ºi,
siunea oraºelor, presa de partid a evoluat simultan, cautã sã le plaseze în contextul
treptat cãtre o presã mai independentã. În potrivit, sã le gãseascã locul în succesiunea
felul acesta, a luat naºtere o nouã putere istoricã, sã descopere tendinþele ºi forþele de
politicã, dar nu întruchipatã de editorialist ºi adâncime care îºi gãsesc expresia în res-
de editorialul sãu, ci de ºtiri ºi de reporter. pectivele evenimente. Reporterul îºi propune
doar sã înregistreze evenimentul pe mãsurã
5. ªtirile ca formã de cunoaºtere ce acesta are loc, este interesat de trecut ºi de
Interesul lui Park pentru ºtiri se va dovedi de viitor doar în mãsura în care acestea aduc o
lungã duratã, mai ales interesul pentru notã lãmuritoare asupra a ceea ce se întâmplã
intepretarea ºtirilor într-o viziune modernã, în prezent. Relaþia evenimentului cu trecutul
76 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
prezintã interes pentru istoric, relaþia cu despotice, regimurile militare, cât ºi pentru
viitorul intereseazã politologul, sociologul. regimurile cele mai libere ºi mai
ªtirile se ocupã de prezent; de aceea, ele democratice. Nu este vorba de simpla
reprezintã o marfã perisabilã, îºi pãstreazã manifestare a acordului cu o frazã
caracterul de ºtire doar pânã ajung la atrãgãtoare, ci despre o temã care apare
publicului pentru care sunt de interes. Deci, frecvent în lucrãrile lui Park. Problema
ºtirile sunt efemere, trecãtoare. O datã pu- prezintã importanþã pentru viaþa politicã,
blicate, o datã semnificaþia lor înþeleasã, pentru problemele de guvernare, deoarece
devin istorie. ºtirile constituie punctul de plecare al
Scopul principal al ºtirilor nu este atât de discuþiilor în urma cãrora se formeazã opinia
a informa, cât de a orienta publicul, de a-i publicã.
atrage atenþia cu privire la ce se întîmplã, fãrã Observaþia cã ºtirile focalizeazã atenþia
ca reporterul sã depunã efort pentru a cititorilor ºi electrizeazã conversaþiile zilei,
intepreta evenimentele, cu excepþia situaþiei îi fac pe oameni sã vorbeascã îi permite lui
în care vrea sã le facã inteligibile ºi mai Park sã plaseze ºtirile în vecinãtatea zvonului
interesante. ºi a bârfei (Park, 1923). Iar acest tip de
ªtirile sunt mai cu seamã preocupate de vecinãtate este studiat tot în contextul
ceea ce este neobiºnuit ºi neaºteptat, de orice îngrijorãrii vizavi de saltul de la reþeaua de
constituie o îndepãrtare de rutina vieþii comunitãþi la marea societate, de com-
zilnice. Dar nu ceea ce este în întregime plexitatea de necuprins a societãþii moderne.
neaºteptat pãtrunde în ºtiri, ci neaºteptatul Suntem o naþiune de sãteni, iar principalele
care poate fi înþeles, palpat, adicã acele instituþii sunt construite dupã calapodul
evenimente, într-adevãr bruºte ºi decisive, dar instituþiilor sãteºti!, exclamã Park (Park,
pentru care publicului este pregãtit, pe care 1923, 93). Doar cu câþiva ani mai târziu, lui
publicul le aºteaptã ºi de care se teme (Park, Dewey nu îi va scãpa aceeaºi observaþie: am
1940b, 82). Mai mult, nu importanþa moºtenit practicile ºi ideile din perioada
intrinsecã a unui eveniment îl transformã în întâlnirilor în holul primãriei, dar acum trãim
ºtire; importanþa, în cazul unui eveniment pe ºi acþionãm într-un stat naþional care se
cale de a se transforma în ºtire se referã la întinde pe un întreg continent (Dewey, 1927,
caracterul suficient de neobiºnuit, astfel încât 113).
sã îl ºocheze, sã îl amuze, sã îl deconcerteze În vechile comunitãþi sãteºti, principalele
în vreun fel pe cititor, sã îl stimuleze sã modalitãþi de exercitare a controlului erau
memoreze informaþiile ºi sã le transmitã mai reprezentate de bârfã ºi de opinie publicã; în
departe. Interesul cititorului pentru o ºtire sau marea societate, activitatea reporterului de a
alta nu poate fi determinat o datã pentru aduna ºi de a intepreta ºtirile nu reprezintã
totdeauna, reprezintã o valoare relativã, care decât o extensie a ceea ce comunitatea sã-
trebuie evaluatã periodic (de exemplu, un nou teascã realiza în mod spontan, prin inter-
eveniment poate sã modifice capacitatea de mediul bârfei ºi al contactelor interpersonale.
a se transforma în ºtire a unuia anterior). Numai cã nu este vorba de o extensie pur ºi
simplu, fãrã probleme, deoarece ziarul nu
6. ªtirile ºi opinia publicã poate face pentru o comunitate de 1 milion
Într-un articol din 1935 Social Planning de locuitori ceea ce satul fãcea, în mod
and Human Nature , Park îl citeazã apro- spontan, pentru propria existenþã ºi supra-
bativ pe Hume, potrivit cãruia fundamentul vieþuire, prin bârfã ºi interacþiune faþã în faþã
oricãrei guvernãri îl reprezintã opinia, ceea (Park, 1923, p. 94). Numai dacã devine un
ce este valabil atât pentru regimurile cele mai jurnal [engl. diary] tipãrit al comunitãþii
ªcoala de la Chicago 77
poate ziarul sã ne spunã despre noi înºine cãrui interese le reprezintã. În felul acesta,
ºi sã recupereze vechile funcþii îndeplinite de ºtirile orienteazã atât individul, cât ºi so-
interacþiunile faþã în faþã. Numai în felul cietatea în lumea realã ºi devin o modalitate
acesta opinia publicã poate sã guverneze, cum prin care societatea se cunoaºte pe sine; în
a fãcut-o ºi pânã acum, fãrã ca acest lucru sã limbaj postmodern, devine transparentã
aibã efecte dezastruoase asupra calitãþii ºi pentru sine.
funcþionalitãþii guvernãrii. În condiþiile vieþii Pornind de la ºtiri, de la impactul lor
în marele oraº, arãtase Park (The City: asupra oamenilor ºi comunitãþilor, Park
Suggestions for Human Behavior În the relevã o serie de caracterizãri importante ale
Urban Environment, 1915/1967), votul opiniei publice. Opinia publicã nu este
popular nu are valoare practicã. Votantul ºtie opinia tuturor, nici mãcar a majoritãþii per-
foarte puþin sau nimic despre persoanele soanelor care compun publicul, nu este
oficiale pentru care voteazã, ºtie foarte puþin niciodatã opinia cuiva anume, ci reprezintã
sau nimic despre funcþiile pe care ar trebui tendinþa generalã a publicului în ansamblu...
sã le exercite acestea în virtutea calitãþii de Ne dãm seama cã opinia publicã existã, chiar
cetãþean, este prea ocupat cu altele ca sã se dacã nu putem sã indicãm nici o persoanã
mai informeze ºi despre condiþiile ºi din public a cãrei opinie particularã, perso-
trebuinþele oraºului în ansamblu (Park, nalã, sã coincidã exact cu opinia publicului
1915/1967, 34). din care face parte. Cu toate acestea, opinia
Remediul pentru starea actualã a ziarelor, personalã a unei persoane care participã la
pentru bolile opiniei publice, cauzate de articularea opiniei publice este întotdeauna
condiþiile modernitãþii: trebuie sã ne îmbu- influenþatã de opinia celor din jur; din acest
nãtãþim mijloacele de culegere ºi înregistrare punct de vedere, orice opinie este o opinie
a faptelor. Ceea ce reprezintã o concluzie publicã (Park, 1921/1950, 223).
foarte asemãnãtoare cu cea a lui Lippmann, Opinia publicã formatã pe baza ºtirilor
preocupat, ºi el, de aceeaºi problemã. La fel reprezintã intepretarea evenimentelor la care
ca ºi Dewey, Park nu renunþã la proiectul ajunge orice individ în concordanþã cu
Thought News, acela de a avea o publicaþie propriile interese, prejudecãþi, predilecþii; o
care sã nu înregistreze doar întâmplãri intepretare verificatã prin comparaþia cu
triviale, ci sã reprezinte ochii ºi urechile intepretarea, vizavi de acelaºi eveniment, pe
comunitãþii, modalitatea prin care aceasta se care ºi-au fãcut-o ceilalþi indivizi cu care a
orienteazã în mediu, se cunoaºte pe sine ºi discutat (Park, 1941b, 124). Nu este vorba
este capabilã de acþiune. despre o intepretare arbitrarã, particularã, ci
ªtirile au în comun cu zvonul ºi bârfa de una restricþionatã de universul discur-
capacitatea de a capta atenþia, de a transmit sului, de corpul de tradiþii ºi înþelesuri co-
individului semnale cu privire la schimbãrile mune pe care îl dezvoltã o comunitate: un
din mediu, orientându-l în lumea realã ºi în fapt capãtã înþeles numai într-un astfel de
raport cu ceilalþi. Dar existã ºi diferenþe univers de discurs (Park, 1940b, p. 81).
fundamentale faþã de bârfã ºi de zvon, care Care sunt elementele constitutive ale
plaseazã puterea ºtirilor într-un registru opiniei publice? Opinia publicã încorporeazã
aparte. ªtirea nu circulã pur ºi simplu, ea întotdeauna elementul de noutate propus de
trebuie sã fie publicatã, ceea ce îi conferã ºtire; ºtirile declanºeazã conversaþiile, con-
caracterul greutatea, autoritatea ºi aura unui versaþiile duc la formularea problemelor, iar
document public (Park, 1940b, 81). ªtirile problemele constituie baza opiniei publice ºi
sunt autentificate prin faptul cã au fost supuse a politicii. Opinia publicã este întotdeauna
examinãrii critice din partea publicului ale practicã, politicã, relativã la o acþiune
78 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
concretã, imediatã. Opinia publicã are exten- În realitate, comunicarea s-a autono-mizat
siune geograficã, dar ºi direcþie ºi intensitate; ca proces de sine stãtãtor odatã cu dez-
din acest motiv, o minoritate care este con- voltarea spectaculoasã a mijloacelor de co-
vinsã de punctul sãu de vedere poate influenþa municare în masã. De atunci a devenit ºi un
acþiunea politicã într-un mod mai eficient domeniu de sine stãtãtor de studiu ºi cer-
decât ar putea-o face o majoritate care este cetare. Aceastã autonomizare a tensionat
doar interesatã, doar impresionatã de un relaþiile cu disciplinele înrudite. Ani de zile,
incident trecãtor, adicã o majoritate care este personalitãþile din domeniul studiului
agitatã, dar nu convinsã. Idee pe care autorul comunicãrii au provenit din domenii înrudite
o exprimã limpede, recunoscând influenþa (poate cã acest lucru ar trebui sã declanºeze
clarificatoare exercitatã în aceastã privinþã de o dezbatere cu privire la particularitãþile pro-
cãtre A. Lawrence Lowell (1913): opinia cesului de formare a specialiºtilor în comu-
publicã nu reprezintã, în mod strict, opinia nicare). Ani de zile principalele interpretãri
unei majoritãþi numerice, pãrerile individuale ºi paradigme explicative au fost formulate de
au atât valoare numericã, dar ºi greutate cãtre specialiºtii din aceste domenii, cum ar
(Park, 1941b). Cine a citit ºi s-a aplecat mai fi ºi sociologia, care s-au consacrat deopo-
stãruitor asupra Spiralei tãcerii ca para- trivã studiului comunicãrii.
digmã explicativã nu poate sã nu recunoascã Chiar dacã s-a autonomizat, comunicarea
în opera lui Park accente ºi judecãþi care, mai continuã sã împrumute teme, abordãri,
târziu, vor fi topite într-o ipotezã explicativã dezlegãri, rãspunsuri sau fragmente de
de mare rãsunet. rãspunsuri din aceste domenii. Comunicarea
operaþionalizeazã ºi va continua sã operaþio-
Comunicarea, o disciplinã de intersecþie nalizeze descoperiri ivite în vecinãtatea
apropiatã. Ea apare ca interfaþã socialã a
În încheiere, am dori sã insistãm asupra a unui întreg mãnunchi de discipline socio
douã idei care ni se par de mare valoare ºi de umane. Comunicarea nu poate trãi dacã nu
mare actualitate. Este vorba, mai întâi, de sta- se hrãneºte, dacã nu valorificã multe din
tutul comunicãrii sociale. Este comunicarea cuceririle care apar în domeniul sociologiei,
un proces social de sine stãtãtor, este un factor psihologiei, politologiei, lingvisticii etc.
structurant, sau, dimpotrivã, este topitã în Acest statut nu este unul privilegiat. Am putea
mulþimea proceselor ºi activitãþilor sociale, spune, dimpotrivã. Înaintarea studiului comu-
în gesturi ºi ritualuri simple sau cu valoare nicãrii este nemijlocit legatã de repeziciunea,
de simbol, în toatã materia vieþii cotidiene? de inteligenþa cu care pune la lucru, din
Dacã acceptãm aceastã ultimã variantã, ne propria perspectivã, descoperirile ivite în
apare limpede cã marii întemeietori ai domeniile înrudite. Dacã va ºti sã facã acest
studiului comunicãrii nu puteau veni decât lucru, comunicarea îºi va pãstra prospeþimea
din domenii conexe studiului comunicãrii ºi actualitatea demersului sãu. Dacã nu, riscã
propriu zise. Adâncind analiza fenomenelor sã aibã soarta unei discipline la modã, cu o
psihologice, sociologice, lingvistice ei au dat strãlucire efemerã. Comunicarea reprezintã
peste stratul comunicaþional, peste sem- un loc geometric al multor procese sociale;
nificaþia comunicaþionalã a proceselor in- oricâtã amploare are ºi are comunicare
vestigate. Lucrurile se intrepãtrund aºa de de masã, majoritatea proceselor comunica-
mult, încât, aºa cum remarca ºi Wilbur þionale sunt topite în masa problemelor
Schramm, comunicarea pare sã nu aibã un sociale, trãiesc laolaltã cu acestea. Dacã
domeniu exclusiv al sãu, ea fiind îngemãnatã aceasta este realitatea ontologicã, atunci va
cu procesul social în miºcare. trebui sã recunoaºtem cã studiul comunicãrii
ªcoala de la Chicago 79
* Mulþi autori preferã sã foloseascã aceºti termeni în germanã, deoarece traducerea lor prin comunitate ºi
societate nu redã în întregime sensurile avute în vedere de cãtre autor; Gemeinschaft înseamnã comunitate, dar
ºi comuniune, ceea ce este deþinut în comun, ceea ce creeazã legãturile, în timp ce, pe lângã sensul de societate,
Gesselschaft îl include ºi pe cel de asociere.
ªcoala de la Chicago 81
maxime generale, care capãtã greutatea Transmiterea are loc într-un spirit de coope-
unui cod moral, a unui cod de conduitã. rare ºi în vederea atingerii unor idealuri
Un astfel de cod de conduitã variazã în funcþie comune, îmbrãþiºate nu numai de generaþia
de progresele înregistrate în domeniul cu- prezentã, ci de toate generaþiile trecute, care
noaºterii ºi este supus periodic contestãrii. au aparþinut comunitãþii. Într-o comunitate,
Chiar dacã fluid, supus contestãrii periodice, structura de comunicare este ierarhizatã,
un astfel de cod este deosebit de strict în ceea informaþia este transmisã celor aflaþi într-o
ce priveºte interdicþiile, acuzaþiile, pedepsele poziþie inferioarã (de exemplu, tinerilor).
pe care le stabileºte, le emite. Comunitatea este caracterizatã de experi-
În zilele noastre în Gesselschaft jude- enþe împãrtãºite ºi de interese comune. Pe de
cãþile ºi opiniile sunt împachetate precum altã parte, în societatea modernã, comuni-
produsele de la aprozar ºi sunt oferite astfel carea are loc în condiþii de egalitate. În conse-
spre consum. Opinia publicã este prelucratã cinþã, informaþia, cunoºtinþele, opinia publicã
ºi oferitã prin ziare, care au capacitatea de a sunt transmise de oricine. În noile condiþii
produce, multiplica ºi distribui cât se poate sociale ale perioadei moderne, informaþia ºi
de rapid faptele ºi gândurile, la fel cum bucã- ºtirile joacã un rol esenþial pentru menþinerea
tãria unui hotel are capacitatea de a furniza societãþii. Atât ºtirile, cât ºi editorialele
mâncare ºi bãuturã de toate felurile ºi în toate propulseazã presa în poziþia de unde poate
cantitãþile. În felul acesta, presa reprezintã modela opinia publicã. Prin urmare, proble-
instrumentul organul real al opiniei pu- mele de adevãr ºi acurateþe capãtã altã rezo-
blice, armã ºi instrument în mâinile celor care nanþã. Din moment ce reprezintã un tip de
ºtiu sau trebuie sã o foloseascã; presa a ajuns activitate organizat dupã principii economice,
sã joace un rol atât de semnificativ în socie- presa trebuie sã producã profit, din acest
tatea modernã deoarece prin intermediul motiv, se aflã sub o dublã presiune: atât din
acesteia, opinia publicã ajunge la individ. partea cititorilor, cât ºi a celor care oferã banii
Opinia publicã deþine putere universalã în pentru publicitate. Din acest motiv, opinia
postura de critic de temut al evenimentelor publicã trebuie sã fie vandabilã: o anumitã
ºi al schimbãrilor sociale. Este comparabilã opinie este fabricatã, la fel cum este fabricat
cu forþa materialã pe care o deþine statul ºi, orice alt produs. Dupã ce este fabricatã opinia,
din unele puncte de vedere, chiar superioarã se aºteaptã ca, prin punerea ei în circulaþie,
acestei forþe. Spre deosebire de forþa mate- sã se obþinã un avantaj în mãsura în care
rialã armatã, bani, sistemul birocratic ajunge sã fie împãrtãºitã de mai mulþi; iar
presa nu este limitatã de graniþele naþionale, acest avantaj diferã foarte puþin de profitul
ci, prin tendinþe ºi putere potenþialã, are aco- pe care se aºteaptã sã îl obþinã un comerciant
perire internaþionalã, comparându-se, astfel, [prin vânzarea produselor sale] (Tönnies,
cu forþa unei alianþe temporare sau perma- 1922, în Hardt, 2001, 119).
nente între state (Tönnies, 1887/1957, 256). Nu ºtim dacã Dewey a cunoscut opera lui
În lucrarea Kritik der Offenlichen Tönnies. ªi deci nu putem vorbi despre o
Meinung (1922), Tönnies va reveni asupra influenþã anume, despre o filiaþie ideaticã di-
problemelor legate de opinia publicã, de co- rectã. Ne-am referit la opera autorului german
munitate ºi societate. Autorul analizeazã pentru a arãta cã abordarea ritualã a comu-
comunicarea ca fenomen social, fenomen ale nicãrii a fost sesizatã din timp ºi, mai ales,
cãrui forme de manifestare diferã în contextul pentru a releva încã o idee de sorginte euro-
creat de comunitate ºi cel creat de societate. peanã din câmpul comunicãrii, idee care a
Într-o comunitate, opiniile, dogmele, credin- fost ºi continuã sã fie puþin valorificatã. Atât
þele sunt transmise de cãtre cei interesaþi în cât omeneºte este posibil sã prevedem,
perpetuarea unor tradiþii (considerate modelul ritual al comunicãrii va cunoaºte o
necesare pentru supravieþuirea grupului). puternicã revenire. Chiar dacã sensul ºi
82 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu
Bibliografie
Carey, J.W. (1996). The Chicago School and the Mass Communication Research. În Dennis, E.E. & Wartella, E.
(ed.), American Communication Research. The Remebered History (ed). New Jersey: Lawerence Erlbaum
Associates, Mahwah.
Czitrom, D.J. (1982). Media and the American Mind. From Morse to McLuhan. Chapel Hill: University of North
Carolina Press.
Dewey, J. (1916/1966). Democracy and Education. An Introduction to the Philosophy of Education. New York:
Free Press.
Dewey, J. (1922). Public Opinion. The New Republic, 30.
Dewey, J. (1927/1954). The Public and Its Problems. Denver: Alan Swallow.
Fine, G.A. & Gusfield, J.R. (1995). A Second Chicago School?: The Development of poswar American Sociology.
Chicago: University of Chicago Press.
Fort, D. (1998). John Dewey: Americas Philosopher of Democracy. Lanham, Md.: Rowman & Littlefield.
Frazier, P.J., Graziano, C. (1979). Robert Ezra Parks Theory of News, Public Opinion and Social Control, Journalism
Monographs, 64, November.
Hardt, H. (2001). Social theories of the press. Constituents of communication research, 1840s 1920s. Lanham:
Rowman & Littlefield Publishers, Inc.
Lasswell, H. (1948). The Structure and Function of Communication and Society: The Communication of Ideas.
New York: Institute for Religious and Social Studies.
Lowell, A. L. (1913). Public Opinion and Popular Government, American Journal of Sociology, XLVII, Iulie.
Matthews, F.H. (1977). Quest for an American Sociology. Robert E. Park and the Chicago School. Montreal:
McGill-Quenns University Press.
McQuail, D. (2000). Mass Communication Theory, 4th edition, London: Sage Publications.
Meier, N.C. (1925). Motives În Voting: A Study of Public Opinion. American Journal of Sociology, 31.
Park, R.E. (1915/1967). The City: Suggestions for Human Behavior În the Urban Environment. În Burgess, E.W.
& McKenzie, R. The City. Chicago: University of Chicago Press.
Park, R.E. (1921/1950). Race and Culture. The Collected Papers of Robert Ezra Park. Vol. I. (ed. Everett Cherington
Hughes, et. al). Glencoe, IL: The Free Press.
Park, R.E. (1922). The Immigrant Press and Its Control. New York: Harper and Brothers Publishers.
Park, R.E. (1923). Natural History of the Newspaper. American Journal of Sociology, XXIX: 3, Nov.
Park, R.E. (1935). Social Planning and Human Nature. Publication of the American Sociological Society, August.
Park, R.E. (1940a). News and the Human Interest Story. Chicago: Chicago University Press.
Park, R.E. (1940b). News as a Form of Knowledge. American Journal of Sociology, XLV: 5, Martie.
Park, R.E. (1940c). Physics and Society. Canadian Journal of Economics and Political Science, VI: 2, Mai.
Park, R.E. (1941a). Morale and the News. American Journal of Sociology, XLVII, Nov.
Park, R.E. (1941b). News and the Power of the Press. American Journal of Sociology. XLVI, Iunie.
Park, R.E. (1955). Society. Collective Behavior. News and Opinion. Sociology and Modern Society. Glencoe, Ill.:
The Free Press.
ªcoala de la Chicago 83
Park, R.E. (1972). The Crowd and the Public and Other Essays. Chicago: The University of Chicago Press,
Chicago.
Park, R. E. & Ernest W. Burgess, E.W. (1921/1924). Introduction to the Science of Sociology. Chicago: The
University of Chicago Press.
Rogers, E.M. (1994). The Beginnings of Communication Study. A Biographical Approach. New York: The Free
Press.
Schramm, W. (1997). The Beginnings of Communication Study În America. A Personal Memoir (ed. Chaffee, S.H.
& Rogers, E.M.). Thousands Oaks, CA: Sage Publications.
Thomas, W.I. & Thomas, D.S. (1928). The Child În America. Behavior Problems and Programs. Knopf.
Tönnies, F. (1887/1957). Community & Society (Gemeinschaft und Gesselschaft). Trad. de Loomis, C.P. East
Lansing: The Michigan State University Press.
Tönnies, F. (1923/1971). On sociology: Pure, applied and empirical. Chicago: Chicago University Press.
Westbrook, R.B. (1991). John Dewey and the American Democracy. Ithaca: Cornell University Press.
Wooddy, C. D. (1926). The Chicago Primary of 1926. Chicago: Chicago University Press.
Wright, C. (1960). Functional Analysis and Mass communication. Public Opinion Quarterly, 24.
Abstract
The Chicago School, whose name and existence are related to the earliest department of
sociology În the United States, is a rich and complex scholarly phenomenon knowing various
leading figures and several development stages. Essentially known and publicized as a school
of sociology, the Chicago School launched the first far-reaching contributions to the study of
communication În the United States.
In considering the historical significance of this school of thought, the symbiotoc relation
between sociology-driven approaches and communication-driven ones should be first
emphasized. Both perspectives should be correlated if one is to understand social life În an
accurate manner and, most important, to find the adequate solutions that can guide its
development.
There is a particular reason that has prompted us to go deeper into the ideas, works and
developments of the Chicago School, namely the fact that its contribution to the establishment
and evolution of communication theory and research has been systematically underestimated.
The leading figures of the School founded new approaches to the study of communication,
launched new paradigms that would soon become famous and influential. The ritual model
of communication, symbolic interactionism, the role of communication În the creation of
human communities and many other outlooks that will exert considerable influence on
sociology and communication alike are intrinsically linked to the Chicago School.
What is significant is the fact that today, when communication as a field of study is confronted
with many vigorous attempts to write and re-write its history, the tradition of the Chicago
School is rediscovered. We are confident that the present article will highlight some of the
theories, models, and ideas that were articulated before social communication become an
autonomous field of social inquiry and scholarship. The fact that many were launched before
this moment of disciplinary clarification or anticipated many of the later prominent theories
adds to their substance and significance.