Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
'
~,~.,y 1"
JV~~. ,JYCY
J; \ ORIA
SI
,
ETODOLOGIA
CURRICULUM-ULUI
·~MUNTENIA
CONSTANTA
2003
CUPRINS
CAPITOLUL I
OBIECTUL PEDAGOGIElj PEDAGOGIA STIINTA A 7
EDUCATIEI
CAPITOLUL II
------
EDUCA TIA PERMANENT
1
A
Delimitari conceptuale
62
62
2 Sistemul educatiei permanente 64
3 Direetii de manifestare a edueatiei permanente
4 Caraeteristicile edueatiei permanente
~
CAPITOLUL III
FACTORII DEZVOLTARII PSIHICE 74
CAPITOLUL IV
OBIECTIVELE EDUCATIONALE 81
BIBLIOGRAFIE 208
CAPITOLULI
OBIECTUL PEDAGOGIEI;
PEDAGOGIA ~TlINTA A EDUCATIEI
7
Educatia urmare~te realizarea 'intregii perfectiuni de care natura omului
este capabila (I. Kant).
Educatia este dezvoltarea natural a, progresiva ~i sistematica a tuturor
facultatilor (1. Pestalozzi).
Educatia este 0 operatie prin care un spirit formeaza alt spirit ~i 0 inima
formeaza alta inima (1. Simon).
Herbart).
Formarea unui suflet sanatos 'intr-un corp slinatos, iata care este scopul
educatiei (1. Locke).
Rolul educatiei este pregatirea pentru 0 viata completa (H. Spencer).
Educatia consta in trecerea din con~tient in incon~tient (G. Lebon).
Educatia, ca ~tiinta, se ocupa cu descoperirea celor mai semnificative
adaptari ale unui individ la persoanele, la lucrurile ~i la conditiile din lume; ca
arta, educatia se strliduie~te sa promovezeschimbarile naturii umane, deosebite de
schimbarile lumii exterioare, in a~a fel incat acestea sa duca la adaptarea dorita (E.
Thorndike).
Educatia nu inseamna pregatirea pentru viata, ea este viata 'insa~i (1.
Dewey).
Educatia este organizarea unor deprinderi de activitate capabile sa
adapteze individulla mediul sau inconjurator fizic ~i social (W James).
Adevaratul cre~tin, mct al educatiei cre~tine, este omul supranatural care
gande~te, judeca, activeazl1 cu consecventa ~i spirit de continuitate, urmand
dreapta ratiune, clarificata de lumina supranaturala a exemplelor ~i a doctrinei lui
Hristos (Papa Pius al XI-lea).
Educatia este arta de a forma oameni, nu speciali~ti (Mde Montaigne).
8
Educatia este 0 formare datorita direia individul asimileaza un ansamblu
de cuno~tinte, i~i insu~e~te un grup de idealuri de viata ~i i~i perfectioneaza
aptitudinea de a utiliza cuno~tintele pentru realizarea acestor idealuri (w.
Cunningham).
Educatia este ansamblul mijloacelor cu ajutorul carora este dirijata
dezvoltarea copilului (H Pieron).
Educatia este actiunea exercitata de catre un adult asupra unei tinere
fiinte in vederea dezvoltarii fizice, intelectuale ~i morale a acesteia ~i a integrarii
sale in mediul in care este destinata sa traiasca (L. Rafon).
Educatia este arta de a dezvolta calitatile morale, intelectuale ~i fizice pe
care copilulle poseda in stare potentiaIa (N. Sillamy).
Educatia este sistemul de comunicare avand drept scop, la modul general,
de a modifica, prin repetarea actelor de comunicare, repertoriul de semne, de
obi~nuinte, de tehnici, de moduri de comportament aflate la dispozitia receptorului
(educatie pasiva) sau a emitatorului (educatie activa) (A. Moles et all).
Educa{ia in sens general. Ansamblu de mijloace prin care copilul este
ajutat in dezvoltarea sa personal a ~i in dobandirea capacitatilor, a modurilor de
comportament, a valorilor considerate ca esentiale de catre mediul uman In care el
este atras sa traiasca.
9
In eeea ee i'l prive~te, E. Planchard (op. eit., pag.36) eonsidera ea
educalia consta intr-o activitate sistematica, exercitata de adulli mai ales asupra
copiilor $i 'adolescenlilor, cu scopul de a-i pregati pentru viala pe care vor putea
s-o traiasca intr-un mediu dat,
11
3) AI treilea sens al cuvantului educatie se refera dimensiunea procesualii
a acesteia, care face posibila interactiunea dintre profesori ~i elevi, realizarea unor
schimbari comportamentale atat la nivelul elevilor, cat ~i la nivelul cadrelor
didactice.
2) Extinderile educafiei
multor direetii care obiectiveaza extinderea, dintre care cele mai importante sunt:
a) Extinderea educatiei asupra varstei subiectului caruia i se adreseaza
educatia.
13
ca fenomenul educativ vizeaza intreaga viata a individului, adica de la cele mai
fragede pana la cele mai inaintate varste.
b) A doua extindere a educatiei vizeaza institufiile care genereazii
influenfe educative ~i care au un impact semnificativ asupra dezvo/tiirii u/terioare
a personalitiifii e/evi/or.
Dupa cum se cuno~te, in mod traditional educatia era atribuita aproape
in exclusivitate ~colii ca institutie sociala de instruire ~i formare, dar la ora actuala
situatia este complet schimbata deoarece ~coala nu mai detine monopolul asupra
educatiei.
Altfel spus, la ora actuala, pe langa ~coalfl exista ~i alte institutii care
exercita influente educative asupra copiilor ~i tinerilor, fiind yorba de institutii de
cultura ~i arta, de presa, radio, televiziune, ele putand avea un rol complementar
deoarece i~i aduc contributia in complinirea culturii formale a elevilor asigurata de
institutia ~colara.
Data fiind contributia acestor institutii in stimularea ~i dezvoltarea
personalitatii elevilor se impune ca ele sa nu fie ignorate, ci sfl se aiba in vedere
realizarea unor parteneriate intre ele ~i institutia ~colara in vederea conceperii unor
programe care sa onoreze ~ia~teptarile elevilor.
c) A treia mare extindere a educatiei se concretizeaza in faptul ca la ora
actuala educatia vizeaza toate dimensiunile personalitiifii umane:
cognitivii, afectivii, mora/ii, motricii astfel incat, produsul final sa se
concretizeze intr-o personalitate armonioasa, echilibrata, creativa,
adaptabila diverselor situatii cu care se confrunta individul in
demersurile sale cotidiene.
Aceastaformare tota/ii a individu/ui, cum plastic se exprima G. Mia/aret,
reprezinta un mare progres fata de situatia cand educatia stimula selectiv anumite
dimensiuni ale personalitatii (de exemplu, dezvoltarea cognitiva) ~i cand altele, la
14
fel de importante, erau neglijate sau marginalizate, cu toate consecintele negative
rezultate dintr-o asemenea situatie.
d) a patra extindere a educatiei vizeaza nivelurile la care se realizeaza
procesul de educatie.
In acest sens se poate aprecia ca situatiile educative sunt atat de variate
incat ele nu mai pot fi limitate la situatiile concrete cand un educator se atla intr-o
interactiune directa, nemijlocita cu elevii pe care ii instruie~te.
AItfel spus, educatie face ~i instructorul sau profesorul care prin
demersurile sale faciliteaza asimilarea continuturilor de catre elevii sai, educatie
face ~i directorul unei ~coli care monitorizeaza intreaga activitate a corpului
profesoral, educatie face ~i inspectorul care raspunde de felul in care se desta~oara
aceasta activitate la nivelul unui judet, educatie face ~i un functionar ministerial
care are in sarcina aIte responsabilitati, comparativ cu cele specifice intalnite in
unitatile de invatamant.
Concluzia desprinsa este aceea ca educatia se poate realiza la mai muIte
niveluri, pe mai multe paliere, iar la fiecare nivel responsabilitatile celor implicati
sunt destul de diferite. In pofida acestui fapt, toti cei implicati i~i aduc 0
contributie importanta in desta~urarea activitatii de educatie.
educa/ia;
-modul de structurare a sistemului de invii/iimdnt;
16
a) Factori de naturii externii care determinii educa(ia:
20
as) Metodele # tehnicile de instruire
22
8S) Institu(iik educative $i dotdrile acestora
23
b) Factori de natura interna care determina educatia
Si acest factor de natura interna este important pentru ca, in unele cazuri,
existenta unor handicapuri de natura senzoriala, cum se intampla in cazul
hipoacuziei sau al ambliopiei, pot sa ingreuneze semnificativ desfa~urarea
activitatii de educatie ~i implicit sa afecteue negativ dezvoltarea ulterioara a
personalitatii elevilor,.
Pentru contracararea acestui factor de natura interna se cuvine, mai intai,
26
4) Relatiile dintre pedagogie ~i alte ~tiinte
Legatura dintre pedagogie ~i filozofie este una traditionala, iar acest lucru
se explica in parte prin faptul ca pedagogia, la inceputurile sale, era de orientare
filozofica ~i fiinta in haloul acesteia cu toate consecintele rezultate dintr-o
asemenea situatie.
Dupa ce s-a emancipat de filozofie ~i a devenit ~tiinta cu statut autonom
era firesc ca pedagogia sa opereze modificari atat la nivelul aparatului conceptual
cat ~i in privinta optiunilor sale privind relationarea cu diverseIe domenii ale
cunoa~terii, dar cu toate acestea, legatura cu filozofia s-a pastrat iar aceasta
colaborare pare convenabila atat pedagogiei cat ~i filozofiei.
tn cadrul acestei legaturi, pedagogia poate primi de la filozofie 0 aerie de
date, de informatii, de sugestii care, la randul lor, pot fi grupate in mai multe
categorii, ~ianume:
27
• Date ~i informatii referitoare la idealul educativ care la randul sau,
configureaza tipul de personalitate pe care ~coala dore~te sa il edifice
intr-o perioada istorica determinata.
Cum demersul de configurare a tipului de personalitate nu este facil
pentru ca trebuie avute in vedere 0 serie de determinari ale acestuia, filozofia
poate oferi pedagogiei 0 serie de sugestii in legatura cu 0 serie de aspecte
referitoare la competentele pe care ar trebui sa Ie posede indivizii care
obiectiveaza respectivul tip de personalitate, expectantele care le-ar fi specifice,
idealurile care i-ar anima ~i determina sa se angajeze in desta~urarea anumitor
activitati, pericolele pe care ar trebui sa Ie aiba in vedere pentru a nu denatura
specificul fiintei umane etc.
• Date ~i informatii referitoare la tipurile de valori pe care ~coala
ar trebui sa Ie interiorizeze la tinerele generatii in tentativa de a
realiza idealul educativ ~i implicit, formarea la elevi a unor
competente care sa Ie faciliteze ala! integrarea profesionala, cat ~i
integrarea sociala.
Cum valorile sunt foarte diferite ~i cum fiecare categorie de valori
inf1uenteazapersonalitatea intr-o maniera distincta, filozofia poate oferi informatii
referitoare la efectele fiecarei categorii in parte ~i la modul cum trebuie ele
selectate pentru a se realiza un echilibru care sa garanteze formarea unei
personalitati armonioase ~iechilibrate.
Dincolo de aceste considerente, trebuie mentionat faptul ca legatura
dintre pedagogie ~i filozofie poate fi relevata ~i in cazul cant se demonstreaza cum
unele i8ei, sau unele curente filozofice au inf1uentat semnificativ atat teoria cat ~i
practica pedagogica.
De exemplu, este 0 legatura evidenta intre celebrul dicton enuntat de J
Locke "nimic nu este in intelect daca mai intai nu a trecut prin simturi" ~i unul
28
dintre importantele principii didactice ~i anume, principiul intuifiei, formulat
pentru prima data de pedagogul J A. Comenius.
Existenta unei corelatii semnificative intre pedagogie ~i filozofie poate fi
demonstrata ~i de faptul ca una din ramurile importante ale pedagogiei este
denumita chiar "filozofia educatiei".
Para a mai insista ~i cu alte detalii referitoare la natura acestei legaturi,
invocam pe post de concluzie 0 apreciere tacuta de J Leif~i G. Rustin (1970) care
stipuleaza ca 0 pedagogie este intotdeauna rezultatul unei filozofii ~i orice
filozofie tinde sa se desavar~easca intr-o pedagogie.
29
• informafii ~i date referitoare la procesele de cre~tere ~i de
maturizare biologicii desta~urate de-a lungul intregii ontogeneze
care trebuie bine cunoscute din perspectiva consecintelor pe care Ie
30
acestea se ierarhizeazll ~i segmentele de varstll pe care Ie acoperll, pot fi concepute
programe educationale care sll Ie valorifice maximal potentialul astfel incat elevii
sll dobandeascll anumite tipuri de achizitii.
Informatiile ~i datele referitoare la procesele de cre~tere ~i de maturizare
biologicllsunt nimportante ~i din altll perspectivll deoarece, amintitele procese,
determina la anumite varste ~i modificari in paleta de comportamente ale elevilor
care trebuie corect interpretate de clltre educatori pentru a fi comise erori in
legllturllcu conduita pe care 0 afi~eazllunii dintre ace~tia.
De exemplu, in adolescentll, procesele de cre~tere ~i maturizare cunosc 0
intensitate mai mare, puseele de cre~tere sunt de mai mare amplitudine ~i toate
acestea determinll schimbllri de naturll comportamenetalll pe care educatorii
trebuie sllle interpreteze corect.
• date ~i informatii referitoare /a ergonomia activitiitii ~co/are
Dupll cum semnalam ~i atunci cand analizam factorii care determinll
educatia, acest proces poate fi favorizat de 0 serie de aspecte ce tin de calitatea
mobilierului cu care sunt dotate spatiile de instruire, de acustica slllilor, de
luminozitatea de care beneficiazll, de zgomotele mai mult sau mai putin intense
care pot afecta actul de comunicare didacticll, de felul cum este conceput sau
elaborat orarul activitlltilor ill ~coalll, iar in legllturll cu toate acestea, informatiile
furnizate de clltre biologie, pot avea 0 insemnlltate deosebitll.
Tot ill aceastll categorie intrll ~i date referitoare la exigentele ce trebuie
respectate atunci cand se pune problema conceperii programului de activitate
zilnicll a elevilor, pentru a exista un raport optim intre activitlltile de instruire ~i
cele afectate odihnei ~i loisirului pentru a preintampina aparitia oboselii in randul
elevilor ~i a unor afectiuni de naturll medicalll.
31
In legatura cu aceste aspecte s-au facut progrese semnificative in ultimii
ani astfel incat, la ora actu,!la, exista date precise in legatura cu felul de a concepe
regimul activltatilor zilnice pentru fiecare ciclu de ~colaritate.
Nu in ultimul rand trebuie amintit ca informatiile din aceasta categorie se
refera ~i la aspecte ce vizeaza nutritia elevilor care au 0 anum ita varsta ~i care sunt
cuprin~i in anumite programe de instruire, cu scopul de a identifica dietele care
vor m1iri randamentul elevilor in activitatea de invatare.
datorita experientei lor mai red use de viata, cat ~i faptul ca nu poseda toat~ pal eta
de deprinderi ~i obi~nuinte de natura intelectuala, este maio indicat sa beneficieze
de 0 influenfii directii, care sa-i ajute sa rezolve problemele cu care sunt
confruntati, in timp ce elevii care se situiaza in stadii mai mari (~colaritatea
mijlocie sau mare), pot beneficia de 0 influenta predominant indirectii care sa Ie
stimuleze spiritul de initiativa, imaginatia, creativitatea, dorinta de a se implica in
actul decizional etc.
40
de norme care impun anumite cerinte ~i care standardizeazli comportamentele
membrilor care intrli in alclituirea lui.
41
"i i '}i!! a)"cfacilitarea' inttltactlunilot dintre' metribri' astfel" ;incc1t;' fiecare s~
comunice cu fiecare ~i evitareasituatieiiartduni1;rnembrisunt
exclu~i din'; pt'Ocesul'de )cOMunic3te; plasahdll~seintr·o, situatie de
',: tiusimplihspectarori caten-au initiErtivli in 'cOihunicare ~l'cate nO·$1 fa<:F
cunoscute plirerile sau opiniile pe care Ie 1mpartli$~e;
;~b)'!1 echilibrarea'$~ rdistribllirea corectli aCdI1111rticWitotin cadruf grupului
rem~rcl1dJ? :D8ldilne, J$t Ri "Demoulin :(119"15 j ;psg. '275 ~ sUb 'rha~\ ifiUlte-aSpecte 'W
anume:
43:
Dimpotriva. daca nevoi/e personale sunt satis/acute exista ~anse reale ca
membrii sai sa se identifice cu grupul $i deci, coeziunea sa se situeze la cote mai
inalte.
c) cooperarea
In cazul in care membrii unui grup au raporturi de cooperare, situatia
creatll este mai atractivll decat dacll sunt in raporturi de competitie.
Comparatll cu intrajutorarea, intrecerea creeazll 0 insecuritate personalll
mai mare deoarece indivizii se a~teaptllia ostilitate din partea celorlalti.
Mai mult, dacll gr,upul se divizeazll in subgrupe existll riscul aparitiei
un or tensiuni ~i a unor stllri contlictuale, ceea ce diminueazll semnificativ
randamentul respectivului grup.
7) Tipul de irif/uenla exercitata asupra grupului
Acest factor nu trebuie neglijat, deoarece in foarte multe cazuri
functionarea optimll a grupului dar ~i randamentul acestuia sunt determinate de
tipul de intluentll exercitatll de clltre lider asupra acestuia.
Pe de aM parte, nu trebuie sll se uite ell de multe ori, aparitia unor
tensiuni ~i a unor contlicte in interiorul grupului au ca punct de plecare tot tipul de
intluentll pe care 0 exercitll conduclltorul grupului.
La modul general, intluenta poate fi directa sau indirectli, fiecare dintre
cele doull forme exercitiindu-se prin anumite comportamente etalate de clltre
profesor pe baza cllrora se structureazll ulterior ~i tipul de relatie educativll pe care
profesorul 0 permanentizeazllia nivelul grupului pe care il conduce.
Ca notll generalll, trebuie mcutll mentiunea ell unii educatori, prin
temperamentul lor, prin preglltirea psihopedagogicll de care dispun, prin conceptia
generalll pe care 0 au despre educatie, exercitatll constant un anumit tip de
intluentll (directll sau indirectll) dar existll ~i cazuri cand educatorii opteazll pentru
un anumit tip de intluentll in functie de mai multe aspecte, fie cll este yorba de
44
varsta elevilor, de experientele de invatare pe care ace~tia Ie poseda, de sistemul
de deprinderi ~i priceperi pe care elevii ~i Ie-au format in timp, de potentialul
intelectual de care dispun, de tipul de activitate in care sunt implicati etc.
Plecand de la aceste determinari, cadrul didactic poate opta spre un
anumit tip de influenta, dar poate sa Ie ~i altemeze daca contextul de instruire sau
tipul de activitate impun 0 asemenea strategie.
Chiar daca aceasta prezentare a caracteristicilor grupului nu a putut fi
tacuta in mod mai amanuntit, se poate totu~i trage concluzia ca nu poate fi
influentat eficient un grup de elevi daca Iiderul sau educatorul sau nu-I cunoa~te
din perspectiva tuturor parametrilor implicati in buna functionare a acestuia.
i~7
In sIar~it, poate n-ar trebui sa terminam prezentarea relatiei dintre
pedagogie ~i psihologie tara sa amintim ~i contributia pe care a adus-o psihanaliza
educatiei, deoarece aceasta a demonstrat rolul experientelor traite anterior de catre
copil in dezvoltarea ulterioara a personalitatii sale.
Evident, educatia trebuie sa tina cont de aceste experiente trecute
deoarece, pe. de 0 parte, ele stau la baza etalarii unor comportamente a caror
geneza poate fi ambigua ~i care poate sa-I deruteze pe educator, iar pe de alta
parte, deoarece experientele traite i~i vor pune amprenta asupra evolutiei ulterioare
a personalitatii fie ca este yorba de dimensiunea cognitiva, afectiva, morala etc.
Aceasta legatura este foarte importanta ~i poate sa-~i aiba geneza in fapul
ca educatia, in esent1l, este un fenomen social care este conditionata de societate
dar care la randul sau poate intluenta societatea ~i evolutiile acesteia.
Ca ~i in cazul altor discipline, sociologia poate oferi pedagogiei 0 serie de
date, de informatii care, in Iinii mari, se refera la urmatoarele aspecte:
1) informatii referitoare la modul de finantare a educatiei, iar acest
lucru este extrem de important deoarece, a~a cum am mentionat
anterior, educatia depinde de resusele care i-au fost alocate pentru a
asigura conditiile reclamate de buna desta~urare a procesului
instructiv-educativ;
48
care poate sustine efoTturile ~colii in demersurile sale de naturli
edticativli;
3) informatii referitoare la maniera in care societatea depune eforturi
pentrn egalizare3$ahSelor in educatie astfel incat elevii sli nu
intampine dificult!ti in accederea spre anumite tipuri ~i profiluri de
~coli;
49
Fiecare formli in parte se djstinge printr-o serie de particularitliti care 0
diferentiazli de celelalte, dar intre ele existli relatii de sustinere ~l
50
integrarea.socialll §i profesionalll a tinerilor in diversele sectoare de
activitate;
• faciliteazll contactul elevilor cu diversele domenii ale
52
a) sustinerea celor care doresc SA-~i dezvolte sectoare particulare in
comert, agriculturA, servicii, industrie etc;
b) ajutarea populatiei pentru a exploata mai bine resursele locale sau
persona Ie;
c) alfabetizarea,
d) desAvli~irea profesionalll sau initierea intr-o nouA activitate;
e) educatia pentru sAnAtate sau timpulliber etc.
In ceea ce prive~te activitiilile pe care Ie incorporeazA, trebuie tacutA mai
intlii 0 desociere intre actiVitiili/e dinafara clasei ~i actiVitali/e din afara ~co/ii.
Activitllti1e organizate in afara clasei includ, la modulgeneral, cercuri pe
...
discipline de invAtAmlint, cenacluri Iiterare, ansambluri sportive, artistice,
culturale, intreceri, competitiij concursuri, olimpiade ~colare.
Dupll cum u~or 'se poate observa, organizarea acestor activitAti este
putemic core}atA cu optiunile, posibilitlitile ~i a~teptArile elevilor de unde rezultA ~i
marealor flexibilitate.
54
5) activitlitile de tip nonformal faciliteazli 0 solicitare diferentiatli a
elevilor in functie de posibilitiilile, aptitudinile ~i a!jteptiirile
acestora.
56
Cuno~terea aeestorcaracteristici specifice educatiei informale reprezinta
o necesitate daca se dore~te valorificarea optima a influentelor de natura educativa
care pot fi transmise prin intermediul acestei forme.
dintre cele trei forme, pe de.o parte, iar pe de alta parte, daea nu se concep strategii
adecvate ~are sa puna in valoare pot~ntialul educational al fiecarei modalitati cu
59
sensuI ca se ignora achizitii pe care elevii deja Ie poseda ~i care pot fi valorificate
in instruirea care urmeaza.
Faptul ca educatia informala 0 continua sau 0 urmeaza pe cea formala
genereaza 0 serie de consecinte care, de asemenea, trebuiesc cunoscute de catre
toate persoanele care au competente ~i responsabilitati in organizarea activitatilor
instructiv-educative.
In cadrul acestei pozitionari trebuie pornit de la ideea ca in receptarea
mesajelor de natura educativa provenite prin intermediul educatiei informale este
eficient sa se utilizeze grile ~i criterii de selectie pe care elevii ~i Ie-au format in
timp, in cadrul activitatilor desta~urate in perimetrul educatiei formale.
Din aceasta dubla pozitionare decurg doua consecinte de natura
pedagogica extrem de semQificative in sensuI ca, pe de 0 parte, elementele
semnificative specifice educatiei informale sunt mai u~or incorporate ~i
valorificate de catre educatia formala,~iarpe de alta parte, prinutilizarea criteriilor
~i a grilelor de selectie oferite de educatia formala, se realizeaza 0 receptare mai
eficienta a intluentelor oferite prin intermediul educatiei informale, renuntandu-se
la toate mesajele a caror valoare educativa este indoielnica.
Date fiind avantajele dar ~i limitele fiecarei forme de educatie in parte,
problema carese pune este aceea de a Ie articula corect astfel incat intluentele lor
de natura educativa'sa se soldeze cu eficienta maxima.
In legatura cu modalitatile de articulare a celor trei forme de educatie, G.
Viiideanu (1988, pag. 228) indica urmatoarele posibilitati:
60
in cadrul informal (fiIme, excursii, emisiuni T.V.) referitoare la
cosmos, la oceane etc.;
61
CAPITOLUL II
EDUCATIA PERMANENT A
1) Delimitari conceptuale
Acesta este motivul pentru care, de multe ori, in locul unei definitii
referitoare la educatia permanenta se to prefera recursul la descrierile conceptuale
prin intermediul carora se spera sa se surprinda mai u~or elementele de
specificitate ale acesteia.
62
• educatia permanenta include modele de educatie formalii,
nonformalii ~i inform alii;
• familia joaca rolul eel mai subtil, crucial in initierea procesului de
Invatare permanenta. Detinerea acestui rol continua pe intreaga
durata de viata a unui individ, printr-un proces de inviitare in cadrul
familiei; ;
• comunitatea joaca, de asemenea, un rol important in sistemul
educatiei permanente, chiardin momentul in care se stabilesc
primele interactiuni ale copilului cu aceasta ~i functia ei educativa se
63
• educatia permanenta reprezinta 0 abordare dinamica a educatiei,
care permite adaptarea materialelor ~i a mijloacelor de invatare la
noile conditii impuse de dezvoltare;
64
Referindu-se la maniera de structurare a sistemului educatiei permanente,
I. Jinga (1974) considera ca principalele componente structurale ale acesteia sunt
urmatoarele:
-invatllm!ntul primar
-invatanHirttul gimnazial
-invatam!ntul liceal
-invatllm!ntul profesional
-invatllm!ntul superior •
-invatam!ntul postunivetsitar
-doctoratul ~i alte forme de perfectionare.
3) Activitatea cultural-artistica, considerata in sens larg (spectacole,
concerte, activitate editoriala, activitatea din case de cultura, biblioteci,universitliti
populare, muzee etc).
4) Educalia adullilor, care de multe ori este echivalatli cu educatia
permanenta de~i, ea este nurnai un subsistem al acesteia ~i careia ii sunt specifice 0
,
implicarea familiei ~i a societatii in ansamblul sau.
La fel se intiimpla ~i ciind se pune problema implicarii diverselor
subsisteme ale educatiei pe':JDanente in, realizarea unor laturi ale educatiei,
i~i forro,eaza
;,,_ , ~i
.; 0 serie de abiljtati intelectuale,
... I structuri operatorii care Ie permit
ulterior s~ n~zolve
.;"
"
diverse. "'.tipuri de probleme ~i sa desta~oare 0 multitudine
.
de
activitati.
Ciind este yorba de celelalte laturi ale educatiei (educatia moral a,
educatia estetica, educatia igienico-sanitara etc.), la sustinerea acestora, pe liinga
66
Ca notli generalli se poate aprecia cli educatia permanentli, in ansamblu,
nu poate determina consecinte beneficedacli unul sau altul din subsistemele sale
nu functioneazA la parametri normali ,~i dacli intre aceste subsisteme nu existli
relatii functionale de sustinere reciprocli.
67
Altfel spus, in domeniul cognitiv, obiectivele prin natura lor, nu mai
stipulea:m dobandirea unui volum mare de cuno~tinte~i informatii, ci formarea
unor tehnici de muncA intelectualll care ajutli individul sA-~i procure 0 serie de
cuno~tinte printr-un efort personal.
In acest sens, unii autori vorbesc de oportunitatea construirii
educabilitiilii la indivizii implicati in anumite programe de instruire sau de
formare. J.B. Biggs (1973) enumerA 0 serie de caracteristici identificate la
persoanele care posedA aceastli capacitate de maximA importantli, din randul cArora
mai semnificative sunt:
cei care se instruiesc 0 serie de atitudini .cfire vizeazA, pe de 0 parte, crearea unei
disponibilitAti pentru activitatea de invAtare, iar pe de aM parte, formarea unor
deprinderi ~i tehnici de muncA intelectualA pentru a-i invAta " cum sAinvete".
AceastA schimbare de directie este perfect justificatA, deoarece 0 mare
parte din cuno~tintele dobandite de elevi in ~coalA cunosc repede 0 uzurA moraJ.a,
se invechesc, devin inoperante ~i trebuie inlocuite cu altele care, prin noutatea lor,
au 0 valoare operationalA ridicatA. Aceste cuno~tinte noi insA, amt de necesare in
rezolvarea unor probleme ~i in desta~urarea unor activitAti, nu pot fi dobandite
68
dacA indivizii nu ~i-au format 0 serie de deprinderi ~i de abiliMti menite sA-i ajute
sA identifice ~i sA selecteze cuno~tintele de care au nevoie' ~i pe care trebuie sA Ie
prelucreze in functie de necesiMtile momentului.
Dar in cadrul educatiei permanente se vizeazA formarea unor atitudini
favorabile nu numai pentru invAtare ca activitate intelectuala specific umanA, ci se
pune problema de a forma indiviziloqi oserie de atitudini in legAturA cu unele
aspecte ale societAtii ~i ale existentei in general.
DacA societatea contemporanA se caracterizeazA prin multiple schimbAri
(de naturA politica, economic!\, sociala etc.), atunci pare firesc sa se formeze la
indivizi atitudini favorabile 5chimbarii, pentru ca acest fenomen sA nu mai fie
privit cu nelin~te ~i cu ingrijorare, sA nu mai fie stresant, ci sa gAseasca individul
70
c) Structurile prombvate de educalia permanentii
72
destul de complicata deoarece fiecare segment de varsta presupune influente de
natura educativa specifice.
b) Caracterul global rezulta din faptul ca, prin specificul sau, educatia
permanenta reu~e~te sa integreze intr-un sistem coerent toate
nivelurile, tipurile ~i formele educatiei, ceea ce se soldeaza cu efecte
educative benefice, comparativ cu situatia in care aceste variabile
erau disociate.
Integrarea acestor entitati intr-o structura coerenta faciliteaza aparitia
unor relatii intre ele, sustinerea ~i completarea reciproca, eficientizarea intregului
proces instructiv-educativ.
c) Caracterul integral aleducatiei permanente se concretizeaza in faptul
ca aceasta vizeaza for"area personalitatii individului din perspectiva
tuturor dimensiunilor sale, ceea ce inseamna ca se are in vedere
dezvoltarea intelectuala, afectiva, morala, fizica etc. prin accesul
elevilor la toate tipurile ~icategoriile de valori.
Prin· aceasta caracteristica a sa, educatia permanenta se deosebe~te
semnificativ de educatia de tip traditional care, a~a cum se cunoa~te, avea In
vedere In mai mare masura dezvoltarea cognitiva neglijand, mai mult sau mai
putin deliberat, alte laturi importante ale personalitatii.
d) In smr~it, caracterul participativ se explica prin faptul ca educatia
permanenta se realizeaza In foarte mare masura prin implicarea
activa a individului la propria sa formare din care rezulta ~i
Incurajarea formelor de autoinstruire ~iautoeducatie.
73
CAPITOLUL III
74
I) RoM ereditiitii in dezvoltarea psihici
de la parinti la copii, cum ar fi configuratia anumitor Parti ale capului « nas, ochi,
75
gura », culoarea parului, a pielii, modul de functionare a anumitor procese de
timp ce, in cazul gemenilor dizigoti, disimilaritatea devine tot mai accentuata.
La aceste argumente noi consideram ca s-ar mai putea adauga inca unul
~i anume, eel referitor la legatura existenta intre diversele nivele ale debilitatii
mintale (u~oara, medie, imbecilitate, idiotie) ~i nivelul performantelor obtinute de
elevii care poseda 0 anum ita debilitate. Mai concret spus, cu cat nivelul debilitatii
1
mintale este mai scazut, cu atit rezultatele obtinute sunt mai red use, indiferent de
76
metodele utilizate ~i de instrumentele integrate in procesul de recuperare a acestor
copii.
In incheierea analizei acestui factor al dezvoltarii psihice a copilului ne
limiteze.
77
familial (obiectivat in tipul de familie in care copilul s-a nliscut ~i in care
evolueazli).
80
CAPITOLUL IV
OBIECTIVELE EDUCATIONALE
81
Dacli nu exista un 'consens .terminologic In definirea obiectivelor
educationale, exista totu~i 0 opinie generala In legatura cu importanta acestora ~i,
binelnteles, In legatura cu functiile pe care Ie Indeplinesc.
In legatura cu importarlta obiectivelor educationale In cadrul procesului
de Invatamant se admite faptul ca ele reprezinta 0 variabila ,de prima marime
deoarece,ln functie de natura acestora, se configuream toate eelelalte elemente,
fie ca este yorba de continuturile procesului de Invatamant, de metodele de
instruire folosite, de modalitatile de organizare a instruirii etc.
Luerul acesta este' de domeniul evidentei ~i se poate demonstra foarte
u~or. Deexemplu, dacl\; intr·un anumit moment al instruirii, obiectivele
educationale sunt predominant cognitive, acest lucru va intluenta distinct
continuturile, insensul ca ele potftmai voluminoase in privinta cantitatii~i pot
avea un grad mai mare de conceptualizare. Apoi, acelea~i obiective vor avea un
impact distinct ~i asupra metodelor de instruire, deoarece !?i In corelatie Cu
specificul continuturilor vor trebur selectate anumite metode care sunt adecvate
cetor doua variabile, iar in cazul de fata eelemai indicate,cele mai potrivite sunt
metodele expozitive care, pe de 0 parte, faciliteaza transmiterea unui volum mare
de cuno!?tinte~i informatiipe unitatea de timp,iarpe de alta parte,faciliteaza
transmiterea unor continuturi cu grad ,mare de abstractizare carenu ar putea fi
asimilate de elevi printr-un efort personal.Acelea~i obiective se vorrepercuta ~i
asupra modalitatilor de organizare ainstruiriiin cazul in care in ecuatie intra, pe
langa obiectivele~i continuturile procesului de invatamant, ~i metodele de
instruire, ceea' ce inseamna ea formele .cele mai adecvate de organizare a instruirii
ar trebui sa fie celede tip frontal deoarece, .in cazul acestora, un emitator sau 0
sursa poate transmite, prin intermediul unor metode expozitivespre beneficiari·un
volum mare de cuno~tinte pe unitatea de timp. Determinarea In lant ar putea fi
continuata cu formele de comunicare didactica, ceea ce inseamna ca, in cazul de
82
fatA,forma de comunicare cea mai potrivita este cea de tip unidirectional in
cadrul careia fluxurile de informatie sunt predominant venite dinspre emitator (sau
sursa care transmite) existand riscul ca procesul de comunicare sa se lateralizeze
daca feedback-ul este absent in totalitate.
---------
3) Funclia evaluativa rezidl1 din faptul cl1 obiectivele educationale
constituie intr-un referential important pentru activitl1tile evaluative des~~urate
se
ulterior.
--
, 4) Fut/clia· de organizare a intregului proces pedagogic este, cu
siguranta, cea mai importahta dintre ele deoarece~ a~a cum aminteam,
obiectivele educationale reprezinta variabila forte in cadrul procesului de
invatamant pentru ca, in functie de natura ~i nivelul acestora se selecteaza
toate celelalte elemente ale procesului, in speta:
-continuturile;
-metodele, ~i mijloacele de inviitiimdnt;
-strategiile didactice;
-modalitiitile de organizare a instruin;;
-formele de evaluare;
- modalitiitile de comunicare.
87
Rolul reglator al obiectivelor educationale poate fi identificat ~i in cadrul
proiectl1rii didactice deoarece, a~a cum se ~tie, orice proiect didactic incepe cu
enumerarea obiective/or ori ciaritatea ~i, concretitudinea acestora se constituie
intr-o premizA majora pentru calitatea proiectl1rii, deoarece nu poate fi conceput un
proiect pedagogic izbutit dacl1 obiectivele nu au fost corect identificate ~i bine
formulate.
88
2) Clasijicarea obiectivelor educa(ionale
89
disciplihe'lor'de irivlI:tll:mant~i a tuturor cadrelor didactice care
lucreaza in acest sistem;
l ;.,' ",,"
educational sau alml au fost benerycarii reali ai programelor de instruire care vizau
atingerea acestor obiective.
Din aceastli perspectiva ni se pare fireasca opinia lui G. De. Landsheere
(1979), conform careia in elaborarea (identificarea) obiectivelor educationale de
generalitate maxima trebuie sa fie implicate mai multe categorii de speciali~ti ~i
anume:jilozoji,soci%gi. psihologi, pedagogA te%gi. tehnologi, reprezentan{i ai,
tuturor $tiin{elor, reprezentanfi ai Mass-Media, ~i chiar reprezentan{i ai
organiza{iilor patrona/e ~i sindica/e pentru ca in final, prin aceste objective
educationale sa fie implinite a~teptari1e tuturor claselor ~i categoriilor sociale.
91
aJ/ Obiectivele educalionale de generalitate medie sunt, la randul lor,
disociabile in mai multe categorii ~i anume :
-obiective educationale specifice fiecarui ciclu de inviiliimant (pre~colar,
primar, gimnazial, Iiceal, universitar);
-obiective educationale specifice tipurilor $i profilurilor de ~coli care
intra in structura sistemului de invatamant;
- obiective educationale specifice disciplinelor de inviiliimant care intra
in structura curriculum-ului ~colar.
Obiectivele educationale specifice ciclurilor de invatamant sunt
concepute in a~a fel incat atingerea unor obiective la un ciclu inferior sa se
constituie in premise care sustin realiZarea unor obiective complexe apartinand
ciclului urmator de invatlimant.
De exemplu, la nivelul invatamantului pre~colar, obiectivele
fundamentale ale ciclului vizeaza socializarea progresivii a copiilor, dezvoltarea
unor capacitiili cognitive, jormarea unor abilitiili practice, iar toate acestea se
constituie in premise favorabile pentru atingerea unor obiective educationale
specifice invatamantului primar, dintre care cel, mai semnificativ este jormarea
culturii instrumentale de bazli (invatarea lexiei ~i grafiei, respectiv, asimilarea
calculului matematic elementar) care, la randul sau, odata atins, se va constitui
intr-un factor favorizant pentru realizarea unui obiectiv major al ciclului
gimnazial ~i anume jormarea unei culturi generale solide ~i coerente, care sa
faciliteze profesionalizarea tinerilor, dupa parcurgerea ~colaritatii obligatorii (clasa
a IX-a sau a X-a), ori continuarea studiilor in ciclul Iiceal.
In legatura cu obiectivele specifice diverselor tipuri ~i profiluri de ~coli se
poate afirma ca, prin intermediul acestora se face referire la tipurile de competente
pe care ~i Ie vor forma elevii in cazul accederii ~i parcurgerii unui anumit tip de
~coala. De exemplu, in cazul sistemului nostru de invatamant exista diferite tipuri
92
de Iicee: teoretice, industriale, agricole, pedagogice etc. ~i toate partajeaza 0 serie
de obiective educationale care Ie sunt comune dar, 1n acela~i timp, 1~i ata~eaza 0
93
I) dezvoltarea capacitatilor de a recepta ~i de a produce texte
scrise ~iorale de diverse tipuri;
2) ,dezvoltarea capacitatii de utilizare corecta ~i eficienta a limbii
romane in difurite situatii de comunicare;
3) dezvoltarea competentelor de argumentare ~igiindire critica;
4)cultivarea gustului estetic in domeniul literaturii ~i formarea
unor reprezentari culturale care sa contribuie la dezvoltarea
con~tiintei identitare.
94
ObieCtivele educationale specificedisciplinei apar enumerate In cadrul
fiecarei programe $colare ~i seintelegede la'sine ca ele trebuie cunoscute foarte
bine pentru a putea' fi core late, pe de 0 parte, cu unitatite de continut care sunt
prezentatela nivelul tnanualului iar, pe dealtaparte, cu posibilitatile elevilor care
urmeaza sa atinga acesteobiective.
De asemenea, nu trebuieuitat faptulnici'in privinta acestor obiective ca
ele sunt perfectibile in timp, ceea ce inseamna ell unele pot deveni inactuale sau
perimlite, trebuind sa.fielnlocuite cu altele caresunt reclamate fie de evolutia
~tiln~Irin timp; fie de aparitiatmornoi tehnologii didactice, fie de solicitari venite
din perimetrut pietii muncii, fie de exigenteimpnse de societate sau de
cotectivitatea In care se desta~atl1 activitatea
~ instructiv-edtlcativa.
Mai concret spus, nu se poate concepe,{) Illodemizare continua a
invatamiintutui daca obiectivele educationale ale disciptinetor nu se innoiesc, nu
se regindesc ~i nu sunt anatizate din perspectiva mai multor exigente.
In tegatur~' eu elaborarea sau identificarea obiectivelor disciplinei
consideram extrem de util instrumentul conceput de L. D'Hainant (1970) ~i
tocmai de aeeea itprezentamin continuare.
95
1.3. Frecventa acestor cazuri este ea suscceptibilll de a se mllri
sau de a se diminua in cazul anilor urmlltori ?
2.Costu/
3. Va/oarea (importanfa)
3.1 Este indispensabil comportamentul vizat pentru a dobandi
un alt comportament considerat valabil ?
96
3.2 Ce avantaj imediat, direct ~i evident, resimte elevul din
dobandirea acestei competente ?
3.3 Ce avantaj pe termen lung va resimti elevul prin
dobandirea acestei competente ?
3.4 Ce beneficiu imediat ~i palpabil poate resimti colectivitatea
prin instalarea comportamentului vizat?
3.5 Ce beneficiu pe termen lung poate spera colectivitatea prin
instalarea comportamentului vizat ?
3.6 Existl\ 0 regull\ sau 0 lege care recomandl\ sau impune
comportamentul vizat ?
3.7 Este incompafibil comportamentul vizat cu interesul
individului sau al societl\tii?
3.8 Este incompatibil comportamentul vizat cu vreo regull\, 0
lege sau vreo uzantl\ (traditie, obicei, datinl\ )?
3.9 Care este aprecirea globall\ a obiectivului in raport cu
chestiunile 3.1. - 3.8 ?
4.Eeou/ afeetiv
4.1 Invl\tarea sau dobandirea comportamentului vizat vor avea
un efect benefic asupra receptivitl\tii elevului ?
4.2 Invl\tarea sau dobandirea comportamentului vizat vor avea
un efect benefic asupra participl\rii elevului ?
4.3 Invl\tarea sau achizitionarea comportamentului vizat vor
avea un efect benefic asupra stabilirii, organizl\rii ~i integrl\rii de valori adecvate?
5. !nteraetiuni
5.1 Utilitatea (produsul camp x va/oare) obiectivului este mare?
5.2 Raportul utilitate - cost este favorabil?
5.3 Produsul utilitate x ecou afeetiv este favorabil?
97
5.4 Care este aprecierea favorabil1\ a obiectivului In raport cu
chestiunile 5.1- 5.3?
I. finalitati
obiective de
generalitate
II. medie
obiective
concrete
III. operationale
Figura or.t
99
b) Clasificarea obiectivelor educa(ionale infunc(ie de marile domenii
comportamentale
1.1.I.Cuno~terea termin%giei
Date relative la simboluri pasticulare (specifice) verbale ~inon-verbale
(Ce se intelege prin cuvantul ipotezA?).
1.2.I.Cuno~terea convenlii/or
102
1.2.2.Cunoa~terea tendinlelor ~i a secventelor
Cunoa~terea procesului, a orienUirii ~i a evolutiei fenomenelor care se
deruleazl:i in timp.
(Care sunt diferitele faze ale lumii?).
1.2.4.Cunoa~terea criteriilor
Cunoa~terea criteriilor dup1\"care sunt apreciate sau verificate faptele,
principiile, opiniile.
(Cand se spune despre 0 imagine cl:iea este virtual1\?).
1.2.5.Cunoa~terea metodelor
Cunoa~terea metodelor utilizate in studierea problemelor particulare.
(Cum se determin1\ debitul unui curs de apl:i?).
2. fntelegerea (comprehensiunea)
Reorganizarea materialului inmagazinat in memorie pentru a obtine un
rezultat specific.
2.1. Transpunerea
A parafraza 0 comunicare sau a 0 transpune intr-un alt limbaj sau 0 aM
forml1 de comunicare.
2.2. Interpretarea
A prezenta materialul, fie intr-o a~ezare sau 0 ordine diferitl\, fie dintr-un
punct de vedere nou.
(A descrie un reliefpleciind de la 0 hartl1 a curbelor de nive\)o
2.3. Extrapolarea
Extinderea cursului ~i a tendintelor dincolo de datele prezentate.
(811se continue seria 1,2, 1,3,4,2,5, 6, 3... ).
104
3. Aplicarea
Utilizarea reprezentlirilor abstracte in cazuri particulare ~i concrete.
Aceste reprezentliri pot lua fie forma ideilor generale, a regulilor de procedurli sau
a metodelor larg rlispandite, fie cea a principiilor, a ideilor ~i teoriilor care trebuie
sli se aminteascli ~i sli se aplice.
(Un numlir este divizibil prin ~ase cind suma citrelor sale este un muItiplu
de trei ~i cli in plus, ultima sa citrli este zero, doi, sau un muItiplu de doi. Scrie un
numlir de ~apte citre divizibil prin ~ase).
4. Analiza
(Cand este ora 12 la Londra, este 14,30 la Moscova. Cautli sli determini
in ce sens se invarte~te plimantul).
5. Sinteza
106
6. Evaluarea
6.I.Critica intern a
I. Receptarea
A sensibiliza elevulla existenta anumitor fenomene ~i a anumitor stimuli,
cu alte cuvinte, a-I incita sli Ie priveascli ~i sli Ie acorde atentie.
(Sli recunoascli cli unele opere de Bach sunt fugi).
1.1. Co~tienla
Elevul trebuie, intr-o circumstantli adecvatli, sli fie con~tient de un lucru,
cu alte cuvinte sli tinli cont de situatie, de un fenomen sau de 0 stare de lucruri. EI
poate avea aici 0 simplli con~tientli ~rli discriminarea sau recunoa~terea specificli
a caracteristicilor obiective ale obiectului.
107
(A determina un individ sa ia cuno~tinta de sentimente ale acelora ale
caror activitati prezinta putin interes pentru el).
2. Riispunsul
2.1. Asentimentul
108
2.2. Dorinfa de a riispunde
Elevul este suficient angajatpentru a afi~a comportamentul sau, nu din
teama de a fi pedepsit, ci de bunli voie in mod voluntar.
(A accepta responsabilitatea propriei sale slinlitliti ~i protectia celei a
altora);
2.3.8atisfacfia de a raspunde
Rlispuns emotional, in general cauzat de pllicere, de entuziasm sau de
bucurie.
(A glisi pllicere in lecturli pentru a se distra).
"
3. Valorizarea
109
3.2. Preferinta pentru 0 valoare
Nivel de interiorizare situat intre simpla acceptare a unei valori ~i
angajamentul sau convingerea. Angajament destul de profund fata de 0 valoare
astfel incat individul ocauta ~i 0 dore~te.
(A examina in mod deliberat puncte de vedere variate asupra chestiunilor
controversate, cu scopul de a-~i forma 0 opin~e).
3.3. Angajament
Convingerea, la acest nivel, implica un grad ridicat de certitudine.
Convingere, certitudine tara umbra deindoiala, incredere, sinceritate fata de un
punct de vedere, un grup sau 0 cauza. •
(A se devota ideilor ~i idealurilor care sunt fundamentale democratiei).
4. Organizarea
Aorganiza valorile in sistem, a determina interrelatiile care exista intre
ele, a stabili pe cele care sunt dominante ~i mai profunde.
5.2. Caracterizarea
III
1.1.1. Reflexul de flexiune (indo ire);
1.1.2. Reflexul miotatic;
112
2. Mi~cari fundamentale de baza
Patemuri motorii innl\scute.
3. Aptitudini perceptive
Ajutl\ individul sl\ interpreteze stimulii ~i ii permit deci sl\ se adapteze la
mediul sl\u.
3.1. Discriminare chinestezica
3.1.1.1. Bilatera/itatea
113
3.1.1.2. Lateralitatea
3.1.1.4. Echilibru/
, (A juca ~otronul).
115
3.3.2. Orientare auditiva
4. Calitafifizice
Caracteristici functionale ale vigorii organice
116
4.1. Anduranlii (rezistentl1)
rl1spunsului.
117
4.4.4. Dexteritate
5.1.1. Debutant
5.1.2./ntermediar (mijlociu)
5.1.3. Avansat
5.2.1. Debutant
. 5.3.1. Debutant
6. Comunicare nonverba/a
6.1.2. Gesturi
6.1.3. Expresiajacia/a
119
6.2. Mi$care interpretativa
Mijloc (sau modalitate) cu care subiectul exprim! (sau red!) printr-un
simbol obiectiv (tigura pe care corpul s!u 0 executa in spatiu printr-o mi~care)
evenimente subiective (sentimente ~i emotii).
120
numai anumitor nivele taxonomice (de exemplu cunoa~tere, inte/egere, aplicare,
analiza).
Acest aspect este foarte important pentru cll, de foarte multe ori,
ignor!ndu-se aceste considerente se propun elevilor obiective educationale care
sunt realizate numai de clltre unii dintre ace~tia, cu toate consecintele care decurg
dintr-o asemenea situatie;
2) abordarea taxonomicll a obiectivelor ajutll in mai mare mllsurll cadre Ie
didactice sll-~i planifice activitatea didacticll deoarece pot veri fica care dintre
obiectivele preconizate au fost atinse de clltre elevi, care dintre ele au creat
probleme ~i ce obiective ar putea fi vizate in activitatea urmlltoare de instruire;
3) abordarea taxonomicll.a obiectivelor faciliteazll ~i activitatea de
evaluare, deoarece aceasta din urmll trebuie sll aibll ca punct de plecare in
formularea exigentelor obiectivele educationale care au fost vizate incA de la
inceputul activitAtii de instruire. Mai concret spus, atunci c!nd se realizeazA
activitatea de evaluare este oportun sA se aibli ca referential obiective educationale
care apart in mai multor categorii taxonomice flrll a fi favorizate unele in
detrimentul altora.
126
b) cerinta nr.2: neavind acces la manual, monografii sau alte surse
bibliografice;
c) cerinta nr.3: fiind obligatorie enumerarea a trei cauze din patru intr-
un interval de 10 minute.
127
• fiecare dintre obiective este necesar pentru a ajunge la achizitiile
fixate?
128
care au fost ata~ate obiectivelor luate in considerare pentru a fi atinse
de ditre elevi,
130
CAPITOLUL V
indeplinesc obiectivele?
-care sunt metodele de definire a obiectivelor?
133
La fel, trebuie tacuta precizarea ca acest model complinit este mai
eficient ~i garanteaza in mai mare masura reu~ita activitatii de instruire-invatare,
deoarece, cele cinci variabile sunt intricate prin raporturile existente intre ele incat
orice separare se soldeaza cu efecte negative asupra performantelor ~colare
obtinute de elevi in activitatea de instruire.
Aceste efecte negative devin vizibile mai ales in cazul unor reforme ale
invatamantului cand se incearca, de exemplu, numai renovarea continuturilor
instruirii tara sa se aiM in vedere ~ialte aspecte ce tin de metodele de instruire sau
de stategiile de evaluare.
Faptul ca la ora actuala exista 0 mi~care evidenta In tendinta de a
investiga din mai multe unghiuri ate vedere problematica vasta a curriculum-ului
se caracterizeaza ~i in existenta mai multor derivatii conceptuale caresugereaza
existenta mai multor tipuri (categorii) de curriculum, fiecare cu particularitatile ~i
efectele sale asupra elevilor care urmeaza sa-l asimileze.
Abordand problema tipologiei curriculumu-ului, 0 serie de autori precum
Ph. Perrenoud (1993), C. CUCO$ (2002), E. Paun (2002) ajung sa identifice mai'
multe ipostaze ale acestuia, sa Ie releve specificitatea ~i sa Ie anticipeze efectele
asupra elevilor pe care aceste tipuri de curriculum Ie vor induce ca urmare a
parcurgerii lor.
De exemplu, C. 'CUCO$ (2002, pp. 183-184) enumera mai multe tipuri de
curriculum-uri, ~i anume:
• curriculum informal;
• curriculum recomandat;
• curriculum realizat;
• curriculum ascuns.
135
• Curriculum formal sau precis reprezintli valorile, cuno~tintele ~i
informatiile care se concretizeazli in documentele curriculare, adicli
in planurile de invlitlimant, programele ~i manualele ~colare ~i a
cliror selectie a fost tacutli de clitre experti pe baza unor criterii
validate ~i a unei analize dominant epistemologice cum bine remarcli
profesorul E. paun.
Fiind produsul unor experti sau a unor speciali~ti in curriculum, este
posibil ca acest tip de curriculum sli aibli drept reper elevul ideal, elevul dorit de
cplitre profesor care face fatli multiple lor sarcini ~colare tarli nici 0 dificultate ~i
care este foarte motivat pentru ceea ce urmeazli sli asimileze gratie ofertei
concretizate in curriculum-ul forrntlI.
137
literam, iar lucrul acesta este firesc deoarece elevii receptioneazl1
continuturile din perspectiva unor conditionl1ri multiple.
Altfel spus, curriculum-ul real predat de cl1tre profesor elevilor poate fi
favorizat, sau dimpotrivl1 defavorizat de 0 serie de variabile cum sunt:
-cuno~tinlele anteriiJare pe care elevii deja Ie poseda atunci cand ei
incep 0 noua instruire;
-calitatea deprinderilor pe care ~i Ie-au format in cadrul unor diverse
situalii de invalare;
-experienlele de invalare pe care Ieposeda;
-interesele ~i motivalia pe care 0 aufala de aces;'gen de activitate;
-ritmurile de munca indiviJuala;
-sistemul de valori la care adera;
-conceplia pe care ~i-au format-o despre educalie ~i despre efectele
acesteia;
-existenla mai mult sau mai pulin pregnanta a unor triisiituri de
personalitate (perseverentl1, con~tiinciozitate, onestitate), atitudinile pe care Ie au
referitor la ~coall1 ~i la menirea acesteia.
Toate aceste variabile, determinl1, in cele din urml1, existenta unui ecart
mai mare sau mai mic intre curriculum-ul real ~i curriculum-ul realizat putandu-
se aprecia cl1, cu cat ecartul va fi mai mic, cu atat invl1tarea la nivelul elevilor a
fost mai eficientl1 ~i rezultatele ei mai semnificative.
Mai concret spus, prin intermediul acestui tip de curriculum elevii pot
demonstra nu numai ceea ce au invatat, ci ~i cum pot utiliza diversele cuno~tinte in
situatii destul de variate.
139
• Curriculum- ul zonal reprezinta 0 oferta educational a adaptata unei
zone geografice cu scopul de a favoriza la beneficiari, formarea unor
competente care sa Ie favorizeze desta~urarea unor activitati care
sunt specifice acelui spatiu geografic.
De exemplu, ca structura, un curriculum zonal montan va fi total diferit
de unul care vizeaza 0 zona marina sau una de campie.
Dupa prezentarea diverse lor categorii de curriculum, trebuie tacuta
precizarea ca acestea nu fiinteaza ca entitati complet separate, ci ca variante de
curriculum care presupun multiple interdependente; in consecinta, speciali~tii in
curriculum atunci cand Ie proiecteaza trebuie sa Ie configureze intr-o asemenea
maniera incat respectivele forme ~ se sustina reciproc ~i sa nu fie in relatie de
disonanta.
140
aJ Cultura $i arta reprezinta 0 sursa traditional a a continuturilor putandu-
se aprecia ca de-a lungul timpului a fost chiar mai bine ponderata 'in cadrul
curriculum-ului ~colar, deoarece 0 cantitate apreciabila de cuno~tinte ~i informatii
oferite elevilor prin programele de studii proveneau din perimetrul acestora ceea
ce se solda cu efecte benefice pe directia formarii unei culturi umaniste la nivelul
elevilor.
143
universal daca ajung sa atinga relevanta ceruta altele continua sa fie reprezentative
numai pentru comunitatea care le-a generat;
3) Valorile epocii (saeclum-ului), care sunt specifice unel anumite
perioade istorice, care se disting printr-o accentuata instabilitate pentru ca nu au
trecut proba timpului dar care compenseaza prin introducerea unor elemente de
noutate ~i originalitate.
La modul generalse poate aprecia ca ~i in cazul acestor valori este posibil
ca unele dintre ele sa treaca proba timpului ~i sa fie incluse in categoria valorilor
etem umane, altele de asemenea, sa-~i dovedeasca perenitatea in timp, dar sa fie
incadrate numai in pal eta valorilor comunitatilor nationale.
Autorul sugereaza realizarea unui anumit echilibru in selectarea acestor
•
valori deoarece, favorizarea unora dintre ele (de exemplu, valorile comunitatii
nationale) in detrimentul celorlalte, se soldeaza cu efecte negative pe termen lung
in formarea ~i dezvoltarea personalitatii tinerilor.
b) Stiin{a # tehnologia reprezinta, de asemenea, 0 importanta sursa a
continuturilor putandu-se aprecia ca ea a dobandit chi.ar 0 pondere mai mare in
randul celorlalte domenii care alimenteaza continuturile. Lucrul acesta se
datoreaza evolutiilor rapide care s-au manifestat in cadrul celor doua domenii ale
cunoa~terii.
In legatura cu aceste evolutii se poate afirma, la modul general, ca se
constata la ora actuala 0 explozie informational a deoarece cuno~tintele ~i
informatiile fumizate de diferitele ~tiinte au inceput sa creasca exponential, ceea
ce inseamna ca s-au tot scurtat intervale Ie de timp la care volumul acestora se
dubleaza, aceasta tendinta creand probleme serioase in selectia ~i prelucrarea
acestor informatii, dat fiind faptul ca posibilitatile de receptare ~i prelucrare ale
individului au ramas acelea~i, in pofida unor inovatii in perimetrul tehnicilor de
munca intelectuala. De asemenea, mutatii extrem de semnificative s-au manifestat
144
insfera tehnologiei, dtmareoe, in perim€1trulacesteia au fost concepute materiale
cu caracteristici ~i insu~iti noi,au fostcreate 0 serie de tehnologii, moderne care,
pe de 0 parte, ,'nu maiutiIize~ resursele traditionale, iar pe de altii parte, ridicA
nivelul de prdductivitate ~i eficientl alproductiei fapt ce se soldeazli cu efecte
benefice deoarece produsete' obtinute'sunt mai putin costisitoare ~i devin mai
accesibilediverselorcategorii de utilizatori,.
In legAturiicu progresele inregl'strate in perimetrul ~tiintei ~itehnologiei
trebuie ~cutli m~ntiunea· cli impactul acestora este vizibil nu numai la nivel
industrial, ci ~iin perimetrul activimtilor casnice.
DacAla nivel industrial se promoveazli la 0 scarA largA informatizarea,
cibemetizarea ~i roboti:zarea proceselor
II
de' productie ~i in perimetrul casnic este
observabil' impaotul tehnol<>glei deoarece muIte activitAti gospodAre~ti se
realizeaz! Cu ajutorul unornnelte, aparate, etc. flidindu-Ie mai agreabile ~i mai
putin obositoare.
,'Aceste facilitAti,'in desfli~urarea activimtilor gospodAre~ti,au consecinte
benefice -asupra existentei indivldului <leoarece se creazli rezerve de timp care pot
fi utilizate fie pe linia preglitirii profesionale, fie in organizarea mai pllicutAa
loisiruluL
, Teate aceste avimtajeoferite deinovatiile survenite in perimetrul ~tiintei
~i tehnologieiau~i un anumit pret:deoarece, ~a oum subliniazli unii autori (E.
Blideanu, N.Oprescu, 198&), necesimridicarea nivelului de pregAtireprofesionalii
a indivizilor, obiectivsau deziderat •care nu peate ft atins dacii la nivelul
continuturilor:invAtlmaotului nu se fac'SchimbArimai ales in privinta modernizlirii
acestora;este, yorba mal totAide 0 mai'riguroaSAselectie a acestora care sii se,facA
dupii' criterii de,r.elevantA maximA, iar dupii aceea de 0 mal bunA prelucrare ~i
prezentare la nivell1ldocumentelor care Ie concretizeazli ~i in special la nivelul
programelor ~imanualeloqcolare.
145
Chiar~iin cazul in care ~tiinta~te,hnologia au dobandit 0 importanta mai
mare in calitatede sursa principall! awntinuturilor invlltamantului, trebuie avute
in vedere ~i anumite precautii~, c!U'eunii autori Ie-au semnalat deja (St. Stoian,
1970, deoarece ~tiinta Sitehnologiapoate crea la niyelul individului 0 dependenta
pI"~ Q}arefata de realizaJile sale ~i in consecintasa cktennine 0 anumitll alienare
a individului, in virtutea cllreia ~tiinta ~i tebnologia nu se mai subordoneazl1
demer1\\1rilorindividuale,ci il acapare~ intotalitate pe individ, il aserve~te in
adeviratul~n~alcuvantului generand 0 serie de consecinte extrem de negative.
c) Problematiea lumii eontemporane se constituie, la fel, intr-o
impo,rtant4sursl! a conf,inuturilordatoritll, pe de o pane, complexitlltii pe care 0
etaleazll.~i datoritll caracterului sllu global, iar pe de aM parte efectelor pe termen
-
lung pe care Ie genereazli ~i care nu pot fi ignorate de nici 0 categorie de
speciali~~, fiecll este yorba de sociologi, economi~ti, tehnologi, psihopedagogi
etc.
Defapt, pt:oblematiea lum;i eOl'Jtemporaneeste osintagmll extrem de
acoperitoare deoarece sub acest titlu sul)tdecelabile 0 serie de subcategorii din
randlll cl\rora mai,!iemnificative sunt:
• Protejarea mediului ineonjurator, plecandu-se de la ideea cll la ora
\" aetualll acestaeste supus unor diverse surse de poluare (este yorba de
poluareasollQl"llintalnitll maiales.in marile aglomerllri umane) cu
ef~ negatiy~,pe termen mediu ~i lung ,maiales dind nu seiau
mllsurileneqesare pentru ameliorarea situatiei existente.
Inlegllturl1 eu aeeste probleme legate de protectia mediului ineonjurlUor
exjstll la pra actuall! 0 multitudine de luerl1ri,dintre ,care multe de popularizare, 1n
cadrul cirora se oferi informatii .referitoare la eauzele ~i efectele poluirii eu
scopul de a eon~tieQtizala nivelul eititorilor consecintele dezastruoase in cazul in
care nu se vor lua mllsurile eele mai adecvate ~ievident cele mai economicoase.
146
• Reducerea deca/aje/or existente intre stateIe, lumii plecandu-se de la
constatarea unor dezechilibre evidente intre nord-sud ~i vest-est, ceea
ce se soldeaz!" cu efecte negative amt in privinta schimburilor
economice dintre state datoritA faptului cli flirile subdezvoltate n-au
resursele financiare necesare pentru a accede la produsele oferite de
noua tehnologie, cat ~i in tendinta de migrare a unor cetliteni din
flirile smce spre eele bogatein speranta ameliorArii statutului
economic ~i social.
• Combaterea analjabetismu/ui, recunoscut ca flagel care afecteaz!
multe sute de milioane din populatia intregii planete ~ipentru care nu
s-au glisit, din plicatei paoli la ora actualli sohtpile cele mai adecvate
~icele mai eficrente.
Cum acest fenomen afecteaz! in mod deosebit tlirile subdezvoltate, mai
concret eele care au P. I. B. -ul sub IOOdolar pelocuitor este putin probabil ca
analfabetismulsli fie eradicat Sau diminuat in mod considerabil in conditiile in
care aeeste state' nu vor fi ajutate de flirile bogate ~i de organismelefmanciare
internationale.
• Combaterea razboiu/ui # apiirarea piicii avAndu-se in' vedere cli la
ora actual! existAmuIte conflicte intre state pelitru care nu s-au glisit
solutii pa~nice flicandu-se apel la calea armelor in pofida faptului cli
altemativa militarli este cea mai costisitoare ~i genereaz! urmliri
extrem de negative, fie cli este vorba de pierderi umarie; materiale, de
distrugerea infrastructurii; de poluarea solului, apei ~iaerului.
• Combaterea terorismu/ui, rasismu/ui, antisemitismu/ui ca fenomen
in continli ascensiune care se manifestA diferenpat de la 0 unli la
aIta, dar care au uti numitor comun prin consecintele negative pe care
147
.Ie genereaza ~i prin deteriorarea cIimatului socio-economic ~i politic
in anumite regiuni ale planetei.
,nr~ a mai avea invedere ~i alte aspeete ale problematieii lumii
contempor~e ne mllrginim sa ;afirm~m ell multe dintre ele sunt intr-o relatie
direetli..cu eeea,ce psihopedagogiinumesc noi/e educalii ~i cll in bun~ m~sur~ ele
al,l un impact. considerabil asupraeontinutului invll~mAntului. deoarece se
eons~ituie iRtr-un .ref~rentild atunci ,cand ,'se face seleetia cuno~tintelor ~i
informatiilor care vor face obiectul activit~tii de instruire-inv.itare.
d) Evoluliile social-:politice reprezinta, de asemenea, 0 surs~ a
continuturHorcare nu poate fi.neglijata in pofida faptului c~ reprezentativitatea sa
este,diminua.t~c;:ompar..ativ
Cll ~ <;elorlalte.
-
Chiar ~i in acest caz trebuie admis faptul ~ anumite evolutii sociale ~i
poIiti~ /iU un impactsemnificativ asupra eontinl.lturilorinva~mantului, fie c~ este
vorbagetrecerea unor state de la un regim P')litic la altul (deexemplu, de la un
regim~taJ,i!arla.unul delIlOcrat),fie,ca este vorba"de dobandirea statutului de
indepen,~nta de cltre unele state care au tacut partedin marile imperii coloniale
(britanic, francez, spaniol etc.) ~i care, in noile conditii, vor trebui slLaplice
refQrme,yuqiculare pentru a-~\ renova sistemele de invat~mant ~ieducatie.
ea no~;gener,,\la, se poate ,aprecia c~ ,laora actual~ exis~ 0 tendin~
evidentll,de l,llultiplicarea surselor continuturilor ceeeace are repereusiuni asupra
felul~icum sunt sel~t~~ §l.prelucrate acestea.
Referiqdu-s,e l,a,acell$t! tendin~ G. Viiideanu (1988, pp. 164-167)
consider! caatunci <;anq,s~, pune problema selectiei eontinuturilor trebuie s~ se
aiba inyederelJ.rm!toa,ele surse,sao domenii:
J) EvoJulia§tiinlelor exacte;
7mutatii~ievolutii,epistemologice;
-transferuri metodologice ~i interdisciplinare;
148
-discipline de gran itA ~i combinatii de discipline;
-accelerarea ritmului dezvoltArii;
-spatiul cosmic;
-trecutul omenirii;
-viata §i cultura altor popoare;
-problemele socio-econoRlice grave ale epocii noastre;
-mediulinconjurator, etc.
10) Achizilii/e pedagogice privitoare la selectionarea §i la organizarea
conpnuturilor §ia invlltarii inter §i transdisciplinaritate, modularitate, indicatori de
pertinenta a continutului, invlltare continull §i evaluare formativll, noi moduri de
-efectuarea de experiete;
-biblioteci ~i lucrari de referinta;
-priceperea de a regasi inforrnatiile in ordinatoare ~i ziare;
-operapi comerciale, administrative;
-a ~ti sa identific~ experti :}isa inveti de la ei;
-a ~tisa apreciezi ~isatratezi inforrnatia.
• Luciditatea spiri~
-semantica;
-logica deductiva;
-matematici;metode de analiza;,metode ale ~tiintelor;
-probabilitate ~i statistica;
~programarea ordinatoarelor;
-sisteme generale;
-metode creative in rezolvarea problemelor;
-previziune ~i predictie.
• Comunicare ejicace:
-a vorbi cu simplifute ~i claritate;
-a vorbi in fata unui public;
• _fnle/egerea mediu/ui:·
-astronomie, fizilo!, Chimie;
154
3) Criterii de selectie a continuturilor procesului de invAtAmant
155
De exemplu, referindu-se la acest aspect al continuturitor I. Nicola (1996)
enumera patru criterii de selectie a continuturiJor ~ianume:
• criterii filozofice;
• criterii $tiinlifice;
• criterii psihologice;
• criterii pedagogice.
156
I) seleclia bazata pe obiective;
2) seleclia pazatape datele (informatiile) psihologiei invalarii;
3) sele£lia bazatape situalia de plecare;
4) seleclia bazata pe structwa $tiinlifica a disciplinei;
5) sel(lclia det(lrminata de aspectul dinamic at culturii $i de utilitatea
sociala (valoare prospeetiva).
Dupa aceastli scurta pre~ntare referitoare la pozitionarea unor autori fata
de problema criteriilor de selectie aeontinuturilor invatamantului, se pot trage in
principal trei eoncluzii, ~i anume:
a) Unele criterii se constituie in invarianti deoarece se regasesc la toti
autorii chiar daca formularile
S'
prin care sunt exprimate pot fi uneori
destul de diferite.
b) Numarul criteriilor de selectie poate varia de la un autor la altul, ceea
ce nu inseamna in mod obligatoriu ca multiplicarea acestora
determina ~i 0 selectie mai buna a continuturilor.
In .legatUfa-cUacest aspect facem precizarea ca daea numlirul criteriilor
este mai mic, cu siguranta selectia continuturilor va fi mai putin complicata,
existand totu~i riscul ca nivelul de relevanta a acestora sa fie destul de scazut.
Ie conditiilein care sunt avute in vedere mai multe criterii de selectie, iar
reprezentativitateaaeestora este certa, se creeaza premize majore ca selectia sa
devina mai riguroasli ~i continuturile slfie pertinente chiar daea operatia efectiva
de selectare e.stesupusli mai multor eonstrangeri.
e) In toate clasificarile prezentate sunt omise, dupa parerea noastra,
doua criterii esentiale care nu pot fi ignorate, care nu pot fi eludate,
tara ca acest lucru sa nu se soldeze eu efecte negative in legatura cu
ealitatea ~irelevanta continuturilor selectionate; este yorba de
criteriile de natura sociala ~i economica prin respeetarea carora
157
~coala rAspundein mai mare mAsurAunor exigente de ordin social ~i
i~i aduce 0 contributie majorAin dezvoltarea economicAa societatii.
DimpotrivA, nerespectarea sau ignorarea acestor criterii indeparteaza
~coala de problemeIe societatii, de problemele existentei in general ceea ce se
soldeaza cu efecte 'negative in procesul de integrare profesionalA ~i socialA a
tinerilor care parcurg diverse programe de formare.
in ceea ce ne prive~te, consideram cA cele mai relevante criterii care
trebuie avute in vedere in selectia continuturilor sunt:
1) criterii de naturaji/ozojica;
2) criterii de natura ~tiin{ifica;
3) criterii de natura socia/a;
•.
4) criterii de natura economica;
5) criterii de natura psih%gica;
6) criterii de natura pedagogica.
159
a) redarea structuril conceptuale a unei $tiinle care se concretizeazAintr-
un obiect de invlltAmant,ceea ce inseamnli ell prin continuturile asimilate elevii
trebuie sli-~i formeze 0 serie de notiuni fundamentale care sunt specifice
disciplinei respective, care au 0 mare putere explicativll ~i care conditioneazli
formarea altor notiuni datoritll valorii lor instrumentakridicate.
Lucrul acesta este vizibil mai ales la disciplinele putemic formalizate,
unde ierarhizarea este foarte riguroasll ~i unde notiunile fundamentale garanteazli
in final intelegerea intregii discipline printr-un demers de tip multijazic sau
discursiv.
dezvoltarii economice
. ~i al progresului, sau in altele, cand formeaza
4 anumite
categorii de, speciali~ti de careeconomia nu are nevoie ~i pe care productia nu ii
164
metodologice, intr-un cuvant care posedll un grad de similaritate mai
accentuat ~icare nu sunt specifice unei singure discipline;
c) realizarea unui echilibru intre cuno~tintele de cultura generala ~i
cele de specialitate in functie de tipul ~i de gradul de ~coaIil
pomindu-se de la ideea cll existll 0 relatie foarte directll intre cultura
generala ~i cea de specialitate, neputindu-se accepta cll se poate
realiza 0 bunll culturll de specialitate dacll cea generalll nu este
suficient de bogatll, coerentll ~i diversificatll;
d) Realizarea unui impact cat mai semnificativ asupra principalelor
laturi ale educatiei:
-intelectualll
-morala
-esteticll
-igienico-sanitarll
cu consecinte benefice asupra dezvoltllrii intregii personalitati a elevilor.
Respectarea acestor criterii poate determina in final 0 mai buna selectie,
obiectiv care poate fi imbunlltlltit prin luarea in considerare a unor indicatori de
pertinentll ai continuturilor "cum ii nume~te" G. Vaideanu (1988, pp. 189-190),
din randul carora pot fi enumerati:
a) deschidere fatll de achizitiile ~i progresele ~tiintei ~i ale tehnologiei ~i
selectionareaelementelor de introdus in cadrul continuturilor in
lumina finalitatilor educatiei general-obligatorii;
b) acord axiologic al continuturilor cu valorile ~i evolutifIe din
domeniul culturii ~i al artei. Analize periodice a valorii culturale a
programelor ~imanualelor ~colare;
165
c) mentinerea unui echilibru intre dubla deschidere a continuturilor:
fata de problematica planetara $i trebuintelor specifice ale
comunita/ii locale # nationale;
d) adecvarea continua a continuturilor la: trebuintele # posibilitatile
spirituale; jiziologice # jizice ale celor angajati in procese de
inviitare la diferite niveluri ale sistemelor educative;
e) asigurarea echilibrului in con cepe rea continuturilor la nivel central
166
4) Modalitati de' organizare a continuturilor procesului de
invatamant ,
173
disciplinei pe care 0 reprezinta, dar acest deziderat nu este posibil la
nivelul tuturor unitalilor de invatamant.
d) Ultima modalitate de structurare a conlinuturilor pe care 0 avem in
vedere este cea de tip transdisciplinar care este mai complicata decat
celelalte ~i care realizeaza selectarea conlinuturilor pe baza de
paradigrne larg unificatoare, specifice ga/axiei ~tiinlei.
De exemplu, ce/u/a este 0 structura comuna intlilnindu-se atat in regnul
animal cat ~i in eel vegetal putandu-se astfel realiza 0 unificare conceptuala a celor
doua regnuri care pareau candva total diferite.
Oat fiind faptul ca aceasta modalitate de structurare a conlinuturilor este
174
• integrarea a doua sau mai multe domenii ~tiintifice, de proportii mai
mult sau mai putin egale;
179
In ceea ce prive~te asigurarea coerentei pe orizontaU\ ea presupune
exigenta ca plasarea disciplinelor In cadrul planului sl1fie fAcut11In a~a fellnciit sl1
se faciliteze transferurile interdisciplinare la acela~i nivel de ~colaritate. Datorit11
acestei coerente pe orizontal11 se stabilesc mai u~or corelatii Intre discipline,
cuno~tintele diverselor discipline devin mai inteligibile ~i se retin mai u~or in
memoria de lung11durat11.
Onorand aceste exigente planul de inv11tllmant se constituie, intradev11r,
Intr-un document primordial de concretizare a continuturilor, in elaborarea c11ruia
trebuie sl1 se tin11cont de respectarea un or principii din randul c11rora unii autori
(C. Postelnicu, 2000, pag.134) meritioneazll:
• principiul adecv11rii curriculum-ului la contextul social-cultural
national ~i european actual;
180
Evident, schimbArile de mai mare anvergurA trebuie sA aibA loc la
perioade mai lungi de timp (de exemplu la 10 ani) ~i nu la perioade scurte
deoarece, fn acest caz, nu se pot determina cu precizie efectele de ordin educativ
asupra generatiilor de elevi ~i tineri a cAror instruire s-a bazat pe utilzarea lui.
De asemenea, atunci cand se pune problema renovArii trebuie sA se
revadA ~i finalitAtile ~i obiectivele educatiei pentru ca relatia dintre acestea ~i
continuturile procesului de fnvAtAmant sA fie evidentA.
----~
~.•..
elemente.
•
-de competente pe care ~i Ie vor forma elevii ca urmare a parcurgerii
ace lei discipline;
-------------------
Indicarea numArului de ore afectat fiecArui capitol in parte dar acest
element poate Iipsi din unele programe in ideea de a-i IAsa
profesorului mai multA Iibertate in abordarea diverse lor teme;
Unii autori (de ex. Shane ~i Tabler) au realizat ~i 0 paralela intre cele
douli tipuri de programe pe care 0 redlim dupa G. Mia/aret (op.cit., 1991)
in randurile care urmeaza:
184
mai
0ca
in
grupurinude
sunt
Iibertate
intluentain
de
ele
de
dezvoltarea
elevilor,
singurul
invatare
scopurilor
tin ~i Da
rezultat
Mare~te
tipurile deoarece
evaluarea
raspundenevoilor
asimilarea
cont
mare sunt
Modifica
amo~tenirea
deoarece
lametodica
~ansele
care
care
Are lor
anumita
elevilor.
procesul
comportament,~i educatia
probabilitatea
prestabilita,
asupra
pozitiva
specificand
profesorilor
Elibereazli
planificarea
aptitudini pentru
capeeste elevi dedecu
diversificata
profesorul a aurmari
individuale.
beneficia
scopul
selectia
Programa
obligatia
diferentele
functie
potrivit). dedecreativa
continutului
de
un
de
Incurajeazli un continut
centratA
anumit
individuale
ritmurile
initiativascop
desunt adecvat
considerat
pe elevi cain
indezvoltare
functie (sau
de 0
cel
identificate
profesorului ~i
Programa centratA disciplinA mai adaptat
planificare (mai adecvat)
fiecarui pentru
profesor. un
ilor
r
-o
re sau
formative.
~i Permite
grup de elevi.elevilor.
trebuintelor
controlate.
progresie
185
Chiar ~i in aceste conditii de libertate totalj:i, cadrul didactic are obligatia
sj:iparcurgj:i to ate temele inc1use in programj:i panj:i la sfiir~itul ciclului sau nivelului
de ~colaritate.
187
3) Dupa ce in faza de experimentare programa a fost imbunatatita,
gasindu-se solutii pentru neajunsurile identificate, se intra in etapa a treia, cea de
extindere, cand versiunea ameliorata se aplica unui numar mai mare de elevi. ~i cu
aceasta ocazie este posibil cu programei sa i se mai identifice unele minusuri ~i de
aceea este indicat ca programa sa sufere din nou imbunatatiri.
4) Dupa ce in faza de extindere programa a fost din nou ameliorata se
intra in ultima etapa, cea de generalizare cand programa se aplica
tuturor elevilor care parcurg 0 disciplina la un anumit nivel al
~colaritatii.
De~i parcurgerea acestor etape impune eforturi sustinute din partea
tuturor persoanelor implicate in ace'lSta activitate, acest demers trebuie dus pana la
capat daca se dore~te intradevar elaborarea unor programe care sa-~i indeplineasca
~i rolul ce Ii se cuvine, dar sa fie ~i adaptate posibilitatilor elevilor care urmeaza sa
asimileze continuturile specificate de aceste documente.
Dimpotriva, daca nu se respecta aceste cerinte ~i nu se parcurg aceste
etape, perpetuandu-seprocedura de a elabora programe de inviiliimant in eabinete
ministeriale. cum afirma G. Mialaret, sunt ~anse mari ca aceste documente sa nu
fie adecvate elevilor pe care ii vizeaza ~i sa nu fie asimilate decat in proportie
redusa.
190
-activitatea deschisl\ ~i creativl\ a elevului care poate utiliza
propriile sale experiente ~iobservatii.
Pentru a indeplini cu succes functiile care ii sunt specifice, manualul
trebuie sl\ onoreze 0 serie de cerinte care sunt grupabile in trei categorii ~ianume:
a) Cerinle de natura psihopedagogica a cl\ror respectare presupune cl\
in cadrul manualului cuno~tintele ~i informatiile sunt prezentate in
a~a fel incat elevii sl\ Ie poatl\ asimila, intelege ~i aplica etc;
b) Cerinle de natura igienica (calitatea hartiei ~i a cemelii tipografice,
lizibilitatea textului, etc);
c) Cerinle de natura estetica (calitatea ilustratiilor folosite, a
tehnoredactl\rii, a legarii, etc).
Dacl\, a~a cum am arl\tat anterior s-au inregistrat progrese in ultimele
decenii atat in elaborarea planurilor de invl\tl\mant, cat ~i in conceperea
programelor analitice, era normal ca ~i manualele ~colare sl\ beneficieze de aceea~i
atentie ~i implicit sl\ se introducl\ inovatii ~iin elaborarea acestora.
Acest lucru s-a realizat iar la ora actuall\ cele mai notabile inovatii se
concretizeazl\ , pe de 0 parte, in elaborarea de manuale speciale pentru profesori ~i
manuale speciale pentru elevi, iar pe de aM parte, in elaborarea de manuale
alternative pentru aceea~i disciplinli care se predl\ la nivelul unei clase sau nivel de
~colaritate.
Elaborarea de manuale speciale pentru profesori ~i elevi reprezintl\ un
ca~tig, deoarece, fiecare dintre ace~tia se raporteazl\ oarecum diferit la acest
instrument care concretizeazl\ continuturile procesului de invlitl\mant. De exemplu,
manualul profesorului sau Cartea profesorului se distinge in primul rand prin
faptul cl\ include un volum mai mare de cuno~tinte ~i informatii, iar acest lucru
este firesc deoarece profesorul trebuie sl\ dispunl\ de un surplus de cuno~tinte ~i
informatii la care face apel numai in situatii deosebite ~i anume cand elevii se
191
confruntA cu unele neintelegeri, sau cand solicitA, in legAturA cu 0 temA sau un
subiect, mai multe exemplificAri ~i mai multe concretizAri. De asemenea, manualul
destinat profesorului include 0 serie de indicatii metod ice in legAturA cu felul in
care trebuie sA se predea anumite continuturi.
La fel trebuie amintit faptul cA manualul destinat profesorului cuprinde ~i
tipurile de exercitii ~i probleme pe care trebuie sA Ie rezolve elevii pentru a
demonstra gradul de intelegere a continuturilor care au tacut obiectul activitAtii de
instruire.
194
3) in star~it, a treia modalitate consta in a defini in primul rand $i
inaintea tuturor lucrurilor obiectivul terminal al secvelei educative
care se propune afi pusa in ap/icare. pentru a nu se intoarce decat
dupa aceea la program a din care se vor extrage elementele
susceptibile de a se potrivi $i de a promova comportamentele
seleclionate in prealabil (op.cit., pag.35).
Incercand 0 apreciere a acestor modalitAti, M Minder considerA cA ultima
este cea mai functionalA ~i cea mai eficientA deoarece tine cont in mai mare
mAsurAde caracteristicile ~i posibilitAtile elevilor cu care se lucreazA.
Pe de altA parte, creativitatea profesorului la nivelul programei ~colare
poate fi probatA ~i in cazul. in care acesta promoveazA principiul
interdisciplinaritAtii in tratarea unor teme sau subiecte care sunt specificate de
programA.
Cu aceastA ocazie el poate reflecta la posibilele corelatii pe care Ie poate
realiza intre continuturile impuse de 0 anumitA temA ~i continuturi care sunt
circumscrise altor teme sau care apartin altor discipline de invAtAmant.
Nu in ultimul rand, cadrele didactice pot sA-~i manifeste spiritul creator
atunci cand programele ~colare sunt supuse unor dezbateri la care participli nu
numai speciali~tii in ~urriculum care Ie-au elaborat, ci ~i practicienii, deci cei care
Ie aplicA efectiv in activitatea de instruire-invAtare.
De foarte multe ori, in astfel de ocazii, cadrele didactice i~i subestimeazA
menirea considerand cA pAreri pertinente asupra programelor pot avea numai
persoanele care Ie-au elaborat dar realitatea educationalli a infirmat de multe ori
aceastA supozitie. Chiar dacA autorii de programe au intotdeauna un cuvant greu in
aprecierea acestor documente de concretizare a continuturilor, nici contributia
practicienilor nu poate fi neglijatA, pentru cli ace~tia sunt cei mai indriduiti sli arate
ce dificultAti majore a determinat programa in parcurgerea ei, care dintre teme au
195
creat dificultllti mai serioase elevilor, ce notiuni din programll reclamll 0 atentie
specialll din partea cadmlui didactic pentru a deveni inteligibile elevilor care
urmeazll sllle dobfuldeasclletc.
in concluzie, dacll se va tine cont intotdeauna atunci dind se dezbat
aceste programe ~colare ~i de pllrerile celor care Ie aplicll efectiv in activitatea de
instruire, existll ~anse mari ca aceste documente sll fie imbunlltlltite ~i sll rllspundll
in mai mare mllsurllexigentelor care au stat la baza elaborllrii lor.
De 0 creativitate didacticll ~i mai accentuatll pot da dovadll cadrele
didactice in cazul manualelor ~colare, datoritll faptului cll la nivelul acestui
document de concretizare a continuturilor paleta lor de interventii este ~i mai
diversificatll.
Dacll ar fi sll Ie maximalizllm, prima interventie se referll la operatia de
corelare a obiectivelor disciplinei cu capitolele ~i subcapitolele tratate in manual,
pentru a nu exista situatii cand predarea anumitelor continuturi sll nu determine
atingerea expresll a unor obiective specificate de programll.
Apoi, nu trebuie uitat faptul cll programa, modificandu-se la intervale de
timp mai scurte decat manualul, poate cuprinde teme sau subiecte care nu au
l
I
acoperire prin continuturile existente la nivelul manualului ~i in acest caz t
profesorul va trebui sll realizeze 0 selectie a acestora din alte surse ce obiectiveazll ~
continuturi, fie cll este yorba de ·lucrllri monografice, reviste de specialitate,
t
culegeri de texte, crestomatii, etc. in aceastll operatie cadrul didactic va trebui sll
aibll in vedere toate criteriile de selectie a continuturilor pe care Ie-am analizat
anterior ~i evident, sll delimiteze un volum de cuno~tinte ~i informatii care nu
determinll supraincllrcarea elevilor.
Dacll ierarhizarea unor unitllti de continut in cadrul capito leIor este
defectuoasll sau discutabilll, cadrul didactic poate iarll~i interveni pentru a face
196
corectiile reclamate atat de respectarea logicii ~tiintei, cat ~i de respectarea logicii
didactice.
Apoi, cand se pune problema transmiterii efective a continuturilor ditre
elevi, profesorul poate sa-~i manifeste atitudinea creatoare prin alegerea unei
modalitati de prezentare care este mai compatibila atat cu natura continuturilor,
dar ~icu particularitatile elevilor care urmeaza sa Ie asimileze.
Dupa cum se cunoa~te, psihopedagogul J. S. Bruner (1970) a identificat
trei asemenea modalitati de prezentare a continuturilor, ~i anume:
1) modalitatea directii sau activii, cand continuturile instruirii sunt
prezentate nemijlocit elevilor, ace~tia putand sa Ie exploreze
multisenzorial ~isa Ie ~orde cu rapiditate semnificatiile cuvenite;
2) modalitatea iconicii; cand continuturile sunt prezentate prin
intermediul imaginilor, schemelor, tabelelor, organigramelor,
histogramelor, curbelor de frecventii;
3) modalitatea simbolicll cand continuturile sunt prezentate prm
intermediul simbolurilor, formulelor, ecuatiilor etc.
Dupa cum u~or se poateanticipa, mai productiv ar fi ca acela~i continut
sa poatii fi prezentat elevilor· prin mai multe modalitati, dar de multe ori, prin
natura lor continuturile sunt consttingatoare' ~i limiteazii prezentarea lor la 0
singura modalitate. ',.'
Modul de prezentare a. continuturilor procesului de invatiimant va
depinde ~i de felul in care se reaHi.eazatranspozitia didactica, conceputa ca un set
de operatii care fac legatura 'Yntnnnmoa§'terea savantii ~i cunoa§'terea transmisii
elevilor in cadrul activitltiicotidienede predare -invatare.
Daca transpozitia didactic! nu· se realizeazii la un nivel corespunziitor
existii riscul sa se creeze 0 discomipuitate sau 0 ruptura intre ceea ce se produce in
197
perimetrul diverselor ~tiinte ~i ceea ce li se transmite elevilor prin intermediul
obiectelor de invatAmantcare fac parte din curriculum-ul ~colar.
in consecintA, pot aparea goluri in cuno~tintele elevilor, pot fi formate
nopuni care nu redau invariantii unei clase sau categorii de obiecte, pot aparea
ierarhizari defectuoase in structura logica a cuno~tinlelor, pot aparea interferenle
intre continuturi care alimenteaza confuzii ~iambiguitate la nivelul elevilor.
Utilizarea corecta a transpozitiei didactice implica un demers
psihopedagogic in cadrul caroia M Tardy (1993) surprinde urmatoarele aspecte:
a) transformari de natura de natura terminologica ceea ce inseamna ca
la nivelul transpozitiei didactice se vizeaza, pe de 0 parte,
restringerea repertoriului lexical care nu mai are extensia specifica
perimetrului ~tiinlei, iar pe de aM parte, evitarea termenilor tehnici
in favoarea cuvintelor uzuale ale limbii curente;
b) simplijicarea modelelor explicative ceea ce presupune ca, daca Ia
nivelul ~tiintei, cercetatorii ~i savantii utilizeaza in mod obi~nuit un
model matricial ~i complex, la nivelul transpozitiei didactice se va
avea in vedere 0 schema liniara ~i mult simplijicata care sa
faciliteze surprinderea interdependentei dintre elemente ~i implicit
acordarea de semnificapi corecte continuturilor care se transmit;
c) marirea ponderii jigurativului atat sub aspect cantitativ, cat ~i sub
aspect calitativ pentru ca elevii sa sesizeze cu mai mare u~urintA
relatia dintre semnificant ~i semnificat, dar ~i pentru a crea conditii
optime pentru realizarea modelelor in transmiterea unor continuturi
care nu pot fi prezentate nemijlocit elevilor in activitatea de instruire,
d) imaginarea ~i proiectarea unor activitali educative de catre profesor
prin intermediul carora elevii pot sa probeze ~i sa exerseze
198
competentele pe care ~i Ie-au format ca urmare a instruirii de care au
beneficiat.
In sflir~it,ultima directie in care profesorul i~i poate etala sau demonstra
creativitatea didactica 0 reprezinta anatiza structurii conlinutului care urmeaza a fi
transmis elevilor in calitate de beneficiari ai activitatii de instruire-invatare.
"Dupa 'Cumu~or se poate anticipa, continutul instruirii' poate fi destul de
diferit ~i este normal sA fie a~a pentru ca obiectivele educationale sunt destul de
variate ~i presupun, pentru atingerea lor, 0 muItitudine de strategii didactice pe
care cadrul didactic trebuie sa Ie elaboreze ih.functie de 0 serie de conditionari.
De exemplu, de multe ori continutul instruirii este redus la cuno~tintele ~i
informatiile pe care profesorul urmeAza sa Ie transmita elevilor, dar ~i din aceasta
perspectiva simplificata lucrurile sunt mult mai nuantate, deoarece, cuno~tintele
inselesunt de mai multe tipuri ~i fiecare categorie determina un anumit tip de
competentAla nivlliul ele,vilorcare Ie asimileaza.
Profesorul trebuie sa cunoasca aceste tipuri de cuno~tinte pentru a realiza
un echilibru intre ele ~i pentru a nu favoriza unele categorii in detrimentul
celorlalte,deoarece aceasta strategie s-ar solda cu efecte negative in evolutia
cognitiva a elevilor.
In legatura cu tipologia cuno~tintelor care pot face obiectul activitatii de
instruire, numero~i psihologi ~i pedagogi au realizat clasificari interesante care pot
fiproductive mai ales la nivel1-dpraclicii educationale concrete.
De e)\emplu, G. Mialaret (1991) realizeaza 0 clasificare in cadrul careia
cele mai semnificative tipuri de cuno~tinte sunt:
a) cuno~tinle de baza indispensabile oricarei adaptari a subiectului la
condiliile in care el este determinat sa traiasca;
b) cuno~tinle funclionale care ajuta la structurarea gtindirii subiectului
# care permit in continuare asocialii, transferuri, apticalii;
199
c) cuno§tinlecare, intr-un moment al invalar;; joaca un rol
indispensabil §i cdteodata temporar-pentru a face indispensabil
invalarile (sau achiziliile) ulterioare; ele au un rol de "pasarela ", de
"trambulinii". de. cata/izator. Altfel spus aceste cuno~tinte sunt
importante pentru valoarea lor instrumentalA, in sensul cA pot sA
constituie mijloace indispensabile in dobiindirea altor cuno~tinte;
d) cuno§tinle care ofera subiectului placerea de a cunoQ§te §i care
adesea conduc spre 0 forma de cultura; se poate vorbi in acest sens
de un fel de cuno~tinte gratuite;
e) cuno§tinle "sterile", se poate.spune cele care se refera la ele insele
§i care nu servesc la pimic in afara faptului cii incarcii memoria
elevilor.
1) cuno§tinlefactuale;
2) cuno§tinle nofionale;
3) cuno§tinteprocedurale;
4) cuno§tinteproceduralizate.
200
In legatura cu achizitionarea sau dobfuldirea acestui tip de cuno~tinte se
poate face mentiunea ca ele se asimileaza prin intermediul experientei proprii a
fiecilrui individ, ori prin comunicarea experientei altora.
Daca se ia In discutie apartenenta acestor cuno~tinte la un anumit tip de
Invatare, se poate mentiona ca ele pot apartine Invalllrii prin observatie, Invalllrii
prin text ~i imagine, Invatllrii prin instruire.
2) Cuno$tinlele nOlionale se diferentiaza de prima categorie in primul
rfuld printr-un grad mai mare de abstractizare; ele nu mai vizeaza insu~iri ~i
proprietllti ale unor entitati separate, ci caracteristici ale unor clase sau categorii de
obiecte.
Achizitionarea acestui tip4de cuno~tinte este facilitata de Invatarea prin
instruire ~i de invatarea prin actiune, modalitati care presupun intervale mai mari
de timp decat in cazul achizitiilor factuale ~i de asemenea, 0 activitate mult mai
intensa a elevului sau, in general, a celui care invalll.
Mai dificil de identificat ~i de descifrat sunt factorii ~l mecanismeIe
implicate in procesul de dobfuldire a cuno~tintelor notionale.
Din rfuldul procedeelor implicate in acest proces de asimilare complexa
sunt mentionate raportarea cuno~tintelor noi la notiuni mai vechi, care pot servi ca
precursori ai notiunilor ce se doresc formate, punerilor in relatie ale acestor
cuno~tinte cu alte concepte ale domeniului, inserarea cuno~tintelor noi in activitali
practice sau mentale etc.
3) Cuno$tinlele procedurale se disting prin faptul ca ele descriu moduri
de operare cu referire directa la 0 serie de obiecte sau la 0 serie de contexte ~i
situatii.
Spre exemplificare, cuno~tintele vizand desenarea triunghiului
echilateral, utilizarea aparatului de fotografiat sau prepararea unei anumite
specialitati cutinare sunt incadrabile in categoria cuno~tintelor procedurale.
201
o analizl\ mai atentl\ a acestei categorii de cuno~tinte conduce la ideea cl\
ele se diferentiazl\, pe de 0 parte, prin modul lor de organizare inteml\, iar pe de
aM parte, prin extensia clasei de situatii unde pot fi utilizate cu eficientl\ maximl\.
In ceea ce prive~te organizarea lor, se acceptl\ ideea cl\ aceste cuno~tinte
posedl\ 0 organizare ierarhicl\ astfel indit procedura poate fi descompusl\ in mai
multe subproceduri, acestea la randul lor fiind divizibile in unitl\ti de ordin
inferior.
4) Cuno~tinlele proceduralizate, confundate sau identificate adesea cu
cele procedurale se referl\ in fapt la cuno~tintele care sunt puse in aplicare cu
u~urintl\, dar care cu greu pot fi descrise sub forml\ de reguli care pot fi
communicate altora. De exemplu, folosirea perfectl\ a subjonctivului in limba
francezl\ de cl\tre unele persoane nu Ie oferl\ ~i capacitatea de a explica regulile de
utilizare, dupl\ cum ~i u~urinta altora de a rezolva ecuatiile algebrice, nu Ie permite
~icapacitatea descrierii strategiei lor.
Dupl\ cum u~or se poate anticipa, cele patru categorii de cuno~tinte nu se
deosebesc intre ele numai prin caracteristicile care Ie sunt specifice, ci ~i prin
impactul, mai mare sau mai mic, in stimularea ~idezvoltarea cognitivl\ a elevilor.
Dintre toate categoriile prezentate se pare cl\ un rol mai important in
dezvoltarea cunoa~terii il au cuno~tintele nolionale ~i cele procedurale, deoarece
primele stimuleazl\ cuno~terea sl\ se inscrie pe 0 curbl\ ascendentl\ pentru a ajunge
la abstractizl\ri tot mai inalte, in timp ce ultimele, prin specificullor, au menirea de
a lega in mai mare ml\surl\ teoria cu practica ~i de a Ie forma elevilor 0 serie de
deprinderi ~i abilitl\ti practice care pot fi decisive in invl\tarea unei meserii ~i in
exercitarea unei profesii.
Referitor la celelalte doul\ categorii, se poate mentiona nu numai 0
contributie mai micl\ la dezvoltarea cognitivl\ a elevilor, ci ~i posibilitatea ca,
uneori, ele sl\ se constituie in factori frenatori ai cunoa~terii, mai ales in cazul
202
cuno~tinle/or de naturajactua/a, daca profesorul insista pe asimilarea unui volum
mare de cuno~tinle ~i informatii dar neglijeaza implicarea elevilor in activitati de
generalizare ~ide abstractizare.
Cu tot aportul adus de aceste categorli de cuno~tinle in dezvoltarea
cognitiva a elevilor ar fi totu~i simplist sa se reduca continutul procesului de
invatamiint numai la aceste tipuri de achizilii.
In fapt, conlinutul procesului de invatamiint include mai multe elemente
sau variabile ~i tocmai de aceea educatorii trebuie sa Ie cunoasca pentru a acorda
fiecareia atenlia cuvenita.
,
Referindu-se la aceasta chestiune a conlinutului instruirii, R. M. Gagne
203
2) Abilitiifile intelectuale reprezinta un alt tip de achizitie
concretizandu-se in priceperi, indemnari care permit subiectului sa
efectueze anumite sarcini de natura intelectuala, cum ar fi
transformarea simbolurilor in cuvinte, eonvertirea fractiilor in
zeeimale, acordarea verbelor cu substantivele, transformarea
propozitiilor de la forma afirmativa la forma interogativa.
3) Strategiile cognitive sunt achizitii eu un grad mai mare de
complexitate care il ajuta pe elev sa rezolve probleme noi ~i ehiar sa
i~i dirijeze propriul proces de invatare.
Strategiile cognitive se pot situa la niveluri diferite de eomplexitate ~i se
pot apliea in situatii destul de variate.
De exemplu, un tip de strategie se va aplica in rezolvarea unei probleme,
un altul cand se pune problema deta~arii ideilor principale dintr-un text, un altul
cand se realizeaza 0 analiza conceptuala etc.
Ca nota generala, se poate afirma ca strategiile cognitive au un rol
fundamental in dezvoltarea procesului de cunoa~tere prin faptul ea reprezinta
mijloace indispensabile in proeesarea informatiilor pe care elevii Ie primesc prin
diferite canale, cat ~i prin aportul adus in rezolvarea diverselor probleme cu care
se confrunta ace~tia in aetivitatea de instruire-invatare.
De asemenea, nu trebuie omis faptul ca unele strategii cognitive pot fi
utilizate la nivelul tuturor disciplinelor de invatamant (de exemplu, desprinderea
ideilor principale dintr-un text sau folosirea unui demers de analiza conceptuala),
in timp ee altele sunt speeifice unei anumite discipline, unui anumit obiect de
invatamant, cum se intiimpla in cazul diverselor strategii de rezolvare a
problemelor care se partieularizeaza la fiecare disciplina de invatamant.
204
4) Atitudinile reprezinta, de asemenea, un tip de achizitie foarte
importanta care trebuie avuta in vedere in primul rand pentru efectele
benefice avute asupra dezvoMrii personalitatii elevilor.
La modul general, prin atitudine se desemneaza modalitatea specifica de
raportare a individului la un obiect, persoana, fenomen, aspect al realitatii.
Cum de cele mai multe ori, prin atitudine individul i~i manifesta acordul
sau dezacordul fata de anumite situatii, fenomene, etc. atitudinile pot fi pozitive
sau negative, putand de asemenea sa se manifeste la niveluri diferite de intensitate.
De exemplu, in unele situatii se afirma ca "X s-a opus virulent, adoptarii
unei decizii referitoare la ... " , ceea ce inseamna ca in acest context X a adoptat 0
atitudine negativa ~ica a sustinut-o.cu muM tarie.
Daca in legatura cu dobandirea altor achizitii lucrurile sunt mult mai
clare, aici apar 0 serie de dificultati care sunt determinate, pe de 0 parte, de
specificul domeniului comportamental caruia i se asociaza un asemenea tip de
achizitie, iar pe de aM parte, de perioadele mai lungi de timp care sunt necesare
pentru formarea sau pentru schimbarea unei atitudini.
In pofida acestor dificultati, in ultimele decenii s-au tacut progrese
vizibile atat in descifrarea mecanismelor care conduc la formarea sau la
schimbarea atitudinilor, cat ~iin elaborarea unor instrumente care pot fi folosite in
masurarea acestora.
De exemplu, faptul ca s-au identificat factorii care sunt implicati in
formarea atitudinilor ~i ca ei sunt localizabili la nivelul sursei, la nivelul
receptorului ~i la nivelul mesajului transmis reprezinta un mare progres deoarece
practicienii (educatorii) pot lua masurile ce se cuvin pentru a forma 0 anumita
atitudine.
5) Abilitiifile motrice reprezinta achizitii coneretizate sau obieetivate in
mi~eari, deprinderi de natura motrica, aete motorii care sunt reelamate de
205
rezolvarea ooor sarcini sau de des~urarea ooor activitAti de genul "a
juca tenis", "a canta la un instrument", "a ridica 0 caslf' etc.
Aceste achizitii soot importante atat pentru faptul cA ajutA elevii sA
rezolve mai bine anumite sarcini, cat §i pentru faptul cA se constituie intr-o
premizA favorabilA pentru invAtarea ooei meserii.
De§i prin .denumire s-ar putea crede cA acestor abilitAti Ie este specificA
numai 0 dimensiune motricA, in realitate, de cele mai multe ori, abilitAtile motrice
includ §i componente de ordin cognitiv sau de ordin afectiv, ceea ce inseamnA cA
in formarea lor trebuie sA se tinA cont de structura lor compozitA pentru a nu fi
neglijate dimensiunile cognitivA §i afectivA.
207
BIBLIOGRAFIE
208
12. Cristea, S., Fundamentele $tiinlelor educaliei. Teoria generala a
educaliei, Litera Educational, 2003;
13. Curriculum nalional, Bucure~ti, M.E.N., 1999;
14. Cuco~, c., "Pedagogie, Editia a II-a revAzut1i ~i ad1iugat1i,
Polirom,I~i, 2002;
15. Czengeri, E., Obiectivele instructiv-educative , in Didactica,
Bucure~ti, 1982;
16. Dave, R., H., (sub red.), Fundamentele educaliei permanente, (trad.),
Bucure~ti, E.D.P., 1991;
17. De Corte, E., Les fondements de l'action didactique. Bruxelles, De
•
Boe<;k- Wesmall Universite, 1990;
Nathan, 1980;
21. D' Hainaut, L., Programe de inviilamant $i educalia permanenta,
II, 1970;
23. Ferenczi, I., Preda, V., Abordarea obiectivelor procesului didactic,
in I. Radu, M. lonescu (coord,), Didactica moderna, Cluj, Editura Dacia,
1995;
209
24. Gagne, R. M., Les principes fondamentaux de /'apprentissage,
Dnnod,1990;
E.S.F., 1985;
•
28. Hameline, D., Les objectift pedagogiques en formation initiale et en
formation continue, 2 erne ed., Paris, Ed. E.S.F., Entreprise modeme d'
210
35. Lebrun, N., Berthelot, S., Plan pedagogique une demarche
60. Shane, H., Tabler, B., Educatingfor a New Millenium, Views of 132
International Scholars, Phi Delta Kappa Educational Foundation,
Bloomington, Indiana, 1981;
61. Stanciu, M., Reforma continuturilor inviitiimantu/ui. Cadru
Metodologic. Ia~i, Polirom, 1999;
62. Stoian, S., Educatie ~isocietate, Bucure~ti, Editura politica, 1974;
63. Tardy, M., La transposition didactique in J. Houssaye (sous la
213