COLEGIUL AGRICOL ,, SANDU ALDEA ‘’ CALARASI

CATEDRA - DISCIPLINE TEHNOLOGICE

PROFIL - SERVICII
SPECIALIZARE – TEHNICIAN IN ACTIVITATI ECONOMICE

PROIECT PENTRU EXAMEN DE CERTIFICARE

A COMPETENTELOR PROFESIONALE

PROF INDRUMATOR , ELEV

EC. DEACU ELENA NICULA PETRONEL-VALENTIN
CLASA a XII a E
 TEMA PROIECT

Obiective si Principii ale Marketingului.

 1.1 Obiectivele şi principiile marketingului

Unul dintre cele mai importante domenii ale economiei moderne îl constituie
comerţul, el devenind elementul principal al economiei de piaţă.
Noţiunea de comerţ are un conţinut complex, determinând o funcţie economică
ce constă în a cumpăra materii prime sau produse pentru a le revinde în acelaşi stagiu
fizic, dar în condiţii convenabile consumatorilor de loc, timp, cantitate, sortiment şi preţ.
Piaţa este reprezentată de toţi clienţii potenţiali care au aceeaşi nevoie sau
dorinţă,care sunt dispuşi şi care au capacitatea de a se angaja într-o relaţie de schimb
pentru satisfacerea acelei nevoi sau dorinţe.
În cadrul tranzacţiilor de piaţă marketingul joacă un rol semnificativ în
satisfacerea nevoilor şi cerinţelor consumatorilor.
Termenul marketing este de origine anglo-saxona şi provine din verbul to
market care înseamnă a desfăşură tranzacţii de piaţă, a cumpăra şi a vinde.
Într-o viziune modernă, marketingul poate fi definit drept un proces managerial şi
social prin care indivizii sau grupurile obţin ceea ce le este necesar prin crearea, oferirea
şi schimbul de produse având o anumită valoare.

Marketingul este un proces responsabil privind: identificarea, anticiparea

şi satisfacerea în mod profitabil a necesităţilor clientului.

Abordări
în
definirea
marketingului

• marketingul ca instrument de conducere bazat pe metode şi tehnici specifice de

cercetare şi planificare.

• marketingul ca o filosofie de afaceri, în care clientul ocupă locul central, ca o artă

de a depista nevoile, de a crea cerere şi a fideliza consumatorul;
• marketingul ca activitate practică, o funcţie a întreprinderii, un proces de
organizare şi conducere a unui ansamblu de activităţi comerciale capabile să
 transforme nevoia în cerere, crearea şi dirijarea produsului la locul, momentul şi în
sortimentul cerut, în condiţii de profitabilitate pentru ofertant şi eficienţă pentru
consumator;
• Marketingul joacă un rol important în cadrul activităţii agentului economic
ajutând la:
• identificarea şi anticiparea nevoilor consumatorilor: Cine este clientul nostru? Ce
beneficii caută clientul nostru? Cum cumpără clientul nostru?
• crearea de valoare prin dezvoltarea de noi produse şi servicii;

• stabilirea preţului, respectiv valoarea pe care consumatorul o acordă unui produs şi

pe care este dispus să o plătească pentru a intra în posesia acestuia;
• plasarea şi distribuirea produselor şi serviciilor acolo unde sunt cumpărate sau
consumate;
• promovarea produselor pe piaţă şi comunicarea cu potenţialii consumatori.

Dorinţe,
necesităţi şi
Marketing cereri Produse
şi agenţi
comerciali

Utilitate,
cost şi
Pieţe satisfacţie
Schimb,
tranzacţii şi
satisfacţie

Fig. 1. Concepte de bază în activitatea de marketing

Activitatea de marketing desfăşurată de agentul economic urmăreşte să

satisfacă cerinţele efective şi potenţiale ale consumatorului astfel :
 întotdeauna producţia să se orienteze în funcţie de nevoile pe care le exprimă
consumatorul şi nu invers;
 întreaga activitate a agentului economic să se orienteze spre consumatorul care
cumpără produsele;
  programele de activitate ale întreprinderii să se fundamenteze pe cerinţele
anticipate ale consumatorului.

…… În marketing se folosesc o serie de activităţi practice formând un ansamblu

de metode, procedee, tehnici de cercetare şi acţiune:

analiză previziune

MARKETING

control organizare

Fig. 2 Tehnici de cercetare şi acţiune în marketing

Obiectivele activităţii de marketing la nivelul întreprinderii se împart în:

Obiective economice:
• creşterea cifrei de afaceri , creşterea vânzărilor;
• creşterea sau menţinerea cotei de piaţă ;
• creşterea profitului şi a ratei profitului;

• creşterea nivelului investiţiilor;

• reducerea riscului.

Obiective psihologice:
• imagine favorabilă în rândul consumatorilor sau imaginea de marcă sau
firmă;
• gradul de cunoaştere a produselor întreprinderii;
 • gradul de satisfacţie a clientului;
• fidelizarea clienţilor;
Obiectivele fixate de către agentul economic trebuie să fie realiste. Nivelurile
stabilite trebuie să fie rezultatul analizei ocaziilor şi a punctelor tari ale
organizaţiei şi nu dorinţele personale ale managerilor.
Principiile marketingului sunt realizate prin: satisfacerea clienţilor şi obţinerea
de profit. Aceste principii sunt materializate în:
• Maximizarea consumului - se consideră că rolul activităţii de marketing
este să stimuleze la maximum consumul, ceea ce va conduce la
maximizarea producţiei, a gradului de ocupare a forţei de muncă şi a
veniturilor.
• Maximizarea satisfacţiei consumatorului trebuie să evidenţieze latura
calitativă a consumului de bunuri şi servicii. Evaluarea nivelului de satisfacţie
pe care o produce bunul sau serviciul oferit consumatorului este dificil de
făcut întrucât nu există mijloace de măsurare, iar oamenii sunt influenţaţi de o
mulţime de factori subiectivi în aprecierea gradului de satisfacere a
necesităţilor lor.
• Maximizarea posibilităţilor de alegere a consumatorului presupune ca
varietatea bunurilor şi serviciilor ce ar corespunde dorinţelor sale să fie
imensă, ceea ce conduce la mărirea costurilor şi a preţurilor acestora, iar în
condiţiile veniturilor limitate posibilităţile de cumpărare se reduc şi nu se mai
pot atinge celelalte obiective.
• Maximizarea calităţii vieţii vizează nu doar cantitatea, calitatea,
disponibilitatea şi costul bunurilor materiale şi serviciilor, ci şi calitatea
mediului natural şi cultural.

1.1. Comunicarea eficientă cu consumatorii pentru

satisfacerea nevoilor acestora
Comunicarea este o caracteristică fundamentală a existenţei. Toate funcţiile
manageriale sunt realizate cu ajutorul comunicării, ca un proces de înţelegere între
oameni cu ajutorul transferului de informaţie.
Pentru ce comunicăm
pentru a transmite informaţii
pentru a împărţi informaţii
pentru a schimba mărfuri
pentru a convinge
pentru a demonstra că existăm
De aici rezultă cele trei aspecte semnificative ale comunicării:
• Idee: adică ideea care trebuie transmisă receptorului.

• Emiţător - receptor: comunicarea implică prezenţa a cel puţin două persoane

fără de care comunicarea nu are sens.
• Cuvânt - înţelegere: utilizarea cuvintelor astfel încât să fie înţelese de către
participanţii la procesul comunicării.

 Emiţătorul
Elementele  Mesajul

procesului de  Mijlocul de comunicare

 Limbajul comunicării
comunicare
 Receptorul
 Contextul
EMIŢĂTORUL este iniţiatorul comunicării, cel care elaborează mesajul. El alege
mijlocul de comunicare şi limbajul astfel încât receptorul să–i înţeleagă mesajul formulat.
Emiţătorul are dreptul de a alege receptorul cu care doreşte să comunice.

MESAJUL este forma fizică în care emiţătorul codifică informaţia, poate fi un

ordin, o idee, un gând. Mesajul are ca obiectiv informarea, convingerea, impresionarea,
amuzarea, obţinerea unei acţiuni.

MIJLOCUL DE COMUNICARE sau canalul de comunicare este drumul parcurs

de mesaj dinspre emiţător spre receptor. Poate fi formal – comunicare ce urmează
structura ierarhică a organizaţiei şi informal – când comunicarea provine din
interacţiunile sociale şi legăturile informale din cadrul organizaţiei. Aceasta din urmă
poate îmbrăca forme ca : idei, opinii, zvonuri.
Mijlocul de comunicare cuprinde discuţia de la om la om, corespondenţa oficială,
şedinţa, telefon, fax, internet.

LIMBAJUL DE COMUNICARE poate fi:

• verbal: prin cuvinte;

• non-verbal: prin limbajul corpului, timpului, spaţiului, lucrurilor,

• paraverbal: prin folosirea tonalităţii, accentuării, ritmului de vorbire;

RECEPTORUL este persoana care primeşte mesajul, dar ascultarea mesajului

este la fel de importantă ca şi transmiterea lui.

CONTEXTUL este foarte important pentru că aceleaşi cuvinte vor suna altfel într-
un birou decât pe strada. Orice comunicare are contextul ei.

Mesaj
Emiţător Receptor
Mijloc de
comunicare
Nu ma
interesează

Nu mă
Zgomot Răspuns interesează încă
Perturbaţii
Da, ma
interesează

Feed -back

Fig. 3 Schema comunicării

Comunicarea umană se poate desfăşura pe mai multe niveluri distincte:

• Comunicarea intrapersonală….este comunicarea individului cu sine
însuşi, atunci când îşi ascultă vocea interioară. Astfel el se cunoaşte şi se judecă pe
sine. Se întreabă şi îşi răspunde. Gândeşte, analizează, reflectează. Evaluează decizii.
Repetă mesajele destinate altora.
• Comunicarea interpersonală….permite dialogul cu celălalt. Ne ajută să-i
cunoaştem pe ceilalţi. Ne cunoaştem mai bine pe noi prin imaginea lor despre noi. Ne
ajută să stabilim, întreţinem, distrugem relaţii umane( prieteni, colegi, familie, cunoştinţe
noi).
• Comunicarea în grup…asigură schimburile în interiorul micilor grupuri
umane. În cadrul lor individul petrece o mare parte din viaţa socială şi profesională. Se
împărtăşesc cunoştinţe, experienţe, se rezolvă probleme, apar idei noi (colectivul clasei,
cerc de prieteni)
• Comunicarea publică….orice gen de cuvântare, expunere, prezentare
susţinută în faţa unui auditoriu de mai mult de 3 persoane.
• Comunicarea de masă….este cea prin care informăm pe alţii sau suntem
informaţi, panicaţi, amuzaţi, stresaţi de alţii prin intermediul comunicaţiilor de masă
(televiziune, radio, ziare, Internet) şi în afara unei relaţii interpersonale.

Obiectivele comunicării sunt :

• receptarea corectă a mesajului;

• înţelegerea corectă a mesajului;

• acceptarea mesajului;

• provocarea unei reacţii (o schimbare de comportament sau de atitudine).

Funcţiile comunicării
Indiferent de sistemul social, într-o organizaţie comunicarea îndeplineşte opt
funcţii: informarea, socializarea, motivaţia, dialogul, educaţia, promovarea culturii,
distracţia, integrarea.
Comunicarea în cadrul organizaţiilor se realizează prin:
 Informare:
• asigurarea accesului la informaţii
• furnizarea informaţiilor necesare desfăşurării unei activităţi care să permită
realizarea obiectivelor
• furnizarea informaţiilor necesare implementării deciziilor
  Transmiterea deciziilor:
• comunicarea operativă a deciziilor

• crearea unui climat care să stimuleze asumarea responsabilităţii pentru

îndeplinirea deciziei

 Influenţarea receptorului:
• organizarea de dialoguri cu angajaţii cu asigurarea de feedback
• stimularea comunicării dintre angajaţi
• impulsionarea iniţiativei şi creativităţii

 Instruirea angajaţilor:
• transmiterea cunoştinţelor necesare perfecţionării pregătirii profesionale,
dezvoltării spirituale
• dobândirea aptitudinilor şi competenţelor necesare exercitării profesiei

• amplificarea capacitaţii de a percepe şi interpreta fenomenele,de a aborda şi

soluţiona eficient problemele

 Motivarea angajaţilor:
• furnizarea informaţiilor menite să consolideze interesul şi participarea angajaţilor
la realizarea sarcinilor
• recunoaşterea realizărilor performante
• evaluarea corectă a angajaţilor

• întreţinerea unui climat favorabil de muncă

• stimularea încrederii în sine

• creşterea răspunderii personale

 Promovarea culturii organizaţionale:

• transmiterea elementelor culturii organizaţionale (sloganuri, norme, sisteme de
valori)
• lărgirea orizontului cultural al angajaţilor
• dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii
 • stimularea nevoilor etice şi estetice

• Comunicarea verbală este folosită în viaţa de zi cu zi dar şi în relaţiile

interumane din cadrul unei organizaţii.

Comunicarea

în

organizaţie

• Comunicarea cu publicul
- vinderea produselor/serviciilor organizaţiei
• Comunicarea instituţională
- promovarea imaginii organizaţiei către alte instituţii
• Comunicarea internă
- informarea salariaţilor, crearea unei coeziuni, a unei mentalităţi de grup în cadrul
personalului organizaţiei
Comunicarea verbală trebuie tratată ca o parte integrantă a responsabilităţii
fiecărei persoane faţă de cei din jur.

Condiţiile de bază pentru realizarea procesului de comunicare

verbală:

1. Orice individ trebuie să fie pregătit atât pentru rolul de emiţător cât
şi pentru cel de receptor.
Emiţătorul are în vedere:
• pregătirea atentă a mesajului
• folosirea unei tonalităţi adecvate a vocii
• practicarea unui debit adecvat de 5 – 6 silabe / secundă , cu interval de separaţie
de 0,5 secunde între cuvintele cheie
• verificarea înţelegerii mesajului
 Receptorul trebuie:
• să cunoască ce doreşte emiţătorul de la el
• să identifice părţile utile din mesaj pe care să le reţină
• să cunoască credibilitatea emiţătorului

2. Orice receptor trebuie să se autoeduce pentru a putea “asculta activ”, ceea

ce înseamnă:
• crearea unei stări de spirit favorabilă ascultării
• participarea la discuţie
• concentrarea atenţiei asupra esenţialului
• ascultare inteligentă în sensul acordării atenţiei asupra pronunţiei timbrului vocii,
gesturilor
Principiile comunicării eficiente

1. Principiul coerenţei
O comunicare eficientă presupune că receptorul primeşte şi înţelege
mesajul conform intenţiilor emiţătorului.

2. Principiul schimbului permanent

Pentru a se realiza o bună comunicare între emiţător şi receptor trebuie
să existe posibilitatea unui schimb permanent de mesaje.

3. Principiul percepţiei globale

Comunicarea nu înseamnă numai un schimb de cuvinte. Emiţătorul şi
receptorul trebuie să fie atenţi fiecare la ceea ce simte celălalt.

….. O problemă a comunicării este distorsionarea mesajului.

Ceea ce am de spus (100%)

Ceea ce gândesc să spun (90%)
Ceea ce ştiu să spun (80%)
Ceea ce spun efectiv (70%)
Ceea ce se înţelege (60%)
Ceea ce se ascultă (50%)
Ceea ce se înţelege efectiv (40%)
Ceea ce se admite (30%)
Ceea ce se reţine (20%)
Ceea ce se va repeta (10%)
 Comunicarea verbală se poate realiza sub mai multe forme:
• Conferinţa
• Dezbaterea
• Dizertaţia
• Discursul
O comunicare verbală eficientă presupune nu numai să ştii să vorbeşti dar
şi să ştii să asculţi.

O bună ascultare presupune să respectaţi următoarele reguli:

• Fiţi pregătit să ascultaţi.
• Fiţi interesat.
• Arătaţi-vă interesat.
• Păstraţi-vă mintea deschisă.
• Urmăriţi ideile principale.
• Ascultaţi critic.
• Ascultaţi cu atenţie.
• Luaţi notiţe.
• Ajutaţi vorbitorul.
• are anumite restricţii de

• utilizare de cea verbală, reprezintă o componentă a

Comunicarea scrisă,alături
comunicării umane. • trebuie să fie conceput explicit

• implică un control exigent

privind informaţiile, faptele şi
argumentele folosite
• poate fi exprimat sub diferite
forme
 Caracteristicile
mesajului
scris

……. există tipuri diferite de documente?

Procesul verbal…este un document oficial în care se înregistrează o
anumită constatare sau se consemnează pe scurt discuţiile şi hotărârile
unei anumite adunări (de constatare, de contravenţie, de predare-primire,
de consemnare a unei şedinţe).
Minuta…este un document care consemnează anumite lucruri.
Înregistrează o propunere sau acţiune întreprinsă la un moment dat ce
urmează a fi completată ulterior.
Scrisoare de afaceri….trebuie să câştige atenţia, să capteze interesul,
să aprindă dorinţa, să îndemne la acţiune (de vânzări, de însoţire, de
remedieri, de reclamaţii).
Referatul…este un document scris în care sunt prezentate aspecte
concrete, date şi aprecieri în legătură cu o anumită problemă şi propuneri
de modificare a situaţiei existente (cuprinde: prezentarea succintă a
problemei abordate, concluzii şi propuneri, semnătura).
Raportul…cuprinde o relatare a unei activităţi (titlu, obiectul controlului,
data, numele şi calitate a celor ce l-au întocmit, actul normativ, faptele,
concluzii şi propuneri, încheiere, semnături).
Memoriul…este o prezentare amănunţită şi documentată a unei
probleme, situaţii (cuprinde: formula de adresare, numele, funcţia,
adresa, prezentarea şi analiza problemei, soluţii preconizate, semnătura,
funcţia adresantului şi organizaţia).
Darea de seamă….este documentul care cuprinde prezentarea şi
analiza activităţii unei organizaţii, într-o anumită etapă sau justificarea
 unei gestiuni. Materialul e critic evidenţiind dificultăţile, cauzele, soluţii de
remediere. Se prezintă de conducere în faţa salariaţilor.
Alte documente: misiunea, obiectivele, strategiile organizaţiei,
regulament de ordine interioară, fişa postului

O scrisoare de afacere trebuie:

 să câştige ATENŢIA cititorului;
 să-i trezească şi să-i capteze INTERESUL
 să-i aprindă DORINŢA pentru ceea ce-i propune scrisoarea;
 sa-l îndemne la ACŢIUNE în direcţia sugerată de scrisoare.
O scrisoare de afaceri trebuie întocmită cu multă grijă, respectându-se
anumite reguli:
 redactare îngrijită si estetică;
 limbaj simplu, fără a exagera în acest sens;
 stilul energic pentru a sugera siguranţa şi încrederea în sine;
 evitarea amănuntelor neimportante;
 evitarea promisiunilor ce nu pot fi respectate;
 evitarea unor critici nefondate.

Pentru a avea o comunicare scrisă eficientă trebuie respectate câteva reguli:

• Adoptă o atitudine responsabilă cu privire la conţinutul mesajului;
• Concentrează-te asupra ideilor din mesaj;
• Găseşte răspunsul la întrebări ca: ce vreau să spun, cui, ce responsabilităţi
am, ce argumente pot folosi, etc;
• Foloseşte un stil propriu;
• Foloseşte un vocabular adecvat;
Utilizează pluralul în loc de singular la persoana I şi II
 • Comunicarea nonverbala

Oamenii folosesc nu numai cuvinte pentru a comunica, aceştia comunică şi

nonverbal cu ajutorul gesturilor, expresiei feţei, modului cum se îmbracă sau cum îşi
aranjează biroul.
Comunicarea nonverbala poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea
verbala având şi un rol regulator şi de control al acesteia.

Elementele comunicării nonverbale

Element Concretizare
Expresia feţei, gesturi, poziţia corpului.
L

Limbajul spaţiului Modul în care utilizăm spaţiul personal,

Limbajul timpului
Prezenţa personală
Limbajul tăcerii
Limbajul lucrurilor
Limbajul culorilor
Limbajul paraverbal
social, intim, public.
A veni la timp sau a întârzia la o şedinţa,
a alege sau nu să îţi petreci timpul cu
cineva.
Comunică prin vestimentaţie, igiena
personală, accesorii vestimentare.
Comunică aprobare, dezaprobare,
păstrarea unei taine, admiraţie, etc.
Colecţiile, obiectele de uz curent (casa,
maşina, biblioteca).
Culorile calde stimulează comunicarea,
cele reci o inhibă.
Calităţile vocii (ritm, rezonanţă, viteza de
vorbire).
Caracteristicile vocale (râs, plâns, şoptit,
oftat).
Parametrii vocali (intensitate, înălţime).
 LIMBAJUL CORPULUI

Corpul uman “vorbeşte” şi uneori spune mai mult decât gura. Unele gesturi sunt
înnăscute altele se învaţă. De exemplu: când oamenii sunt fericiţi zâmbesc, când sunt
supăraţi au o figură tristă.

……Gesturile omului au o semnificaţie şi se poate învăţa interpretarea lor. Dacă

la negocierea unei afaceri potenţialul cumpărător se lasă pe spate în fotoliu sau cu
picioarele şi mâinile încrucişate sau începe să răsfoiască documente în timp ce
partenerul său vorbeşte înseamnă că nu este dispus să încheie afacerea. Desfacerea
hainei ca şi înclinarea capului sunt considerate manifestări spre deschidere,spre o
atitudine pozitivă.

Interpretarea gesturilor
Gest Interpretare
Mângâierea bărbii, sprijinirea capului, sau un Ezitare, reflectare,
deget pe obraz, un altul sub bărbie, celelalte evaluare
îndoite
Capul sprijinit pe mână Plictiseală
Lăsare pe spate pe scaun, mâinile după ceafă Superioritate
Încredere în sine
Mâinile adunate cu degetele sprijinite
Palma pusă pe ceafă Exasperare
A ţine între buze un braţ al ramei de ochelari Câştigare de timp
Încrucişarea braţelor Apărare

Există anumite aspecte ale limbajului gesturilor care privesc pe fiecare dintre noi:
• când dai mâna cu cineva, trebuie să o faci cu fermitate;

• când vorbeşte cineva trebuie să-l asculţi cu atenţie şi să nu dai semne de

plictiseală;
• când vrei să-ţi impui opiniile trebuie să stai în picioare ,cât mai drept;

• când vorbeşti trebuie să-ţi reţii neastâmpărul mâinilor şi al degetelor. .

 LIMBAJUL SPAŢIULUI

În funcţie de spaţiul personal stabilit de un manager, de distanţa pe care o alege

faţă de interlocutor, de locul ales pentru birou, putem afla anumite lucruri despre
personalitatea sa, stilul de conducere practicat.
Studiul modului în care oamenii folosesc spaţiul din jur, aranjează spaţiul din
încăperi, stabilesc distanţa dintre ei se numeşte proxemica.
Practica arată că fiecare om percepe spaţiul în mod diferit şi că există diferenţe
culturale privind folosirea spaţiului.
În funcţie de spaţiul personal, de distanţa faţă de interlocutor de mărimea
camerei, mobilierul ales, modul în care este amplasat în încăpere putem afla diferite
lucruri despre personalitatea respectivului. Practica arată că fiecare om percepe spaţiul
în mod diferit şi că există diferenţe culturale privind folosirea spaţiului.
• Distanţa personală: zona apropiată 0,5-0,8 m, zona îndepărtată: 0,7- 1,3 m.
• Distanţa socială: zona apropiată 1,2-2 m, zona îndepărtată 2-3,5 m.
• Distanţa publică: zona apropiată 3,5- 8, zona îndepărtată mai mult de 8 m.
Aceste distanţe sunt mai mari pentru America, Australia, Canada şi mai mici pentru
Europa, Japonia.

LIMBAJUL VESTIMENTAŢIEI

Există numeroase materiale de specialitate privind felul în care trebuie să se

îmbrace angajatul, managerul, omul de afaceri. Părerile celor în cauza asupra eficienţei
acestor recomandări variază.
Îmbrăcămintea trebuie să fie adecvată muncii pe care o efectuăm. Este indicat
să purtăm haine de calitate, într-un stil care nu se va demoda uşor şi câteva accesorii
elegante. În funcţie de sex putem schimba frecvent cravata, cămaşa, eşarfa, bluza etc.
Totul trebuie să fie curat şi călcat.
Chiar dacă deţinem funcţii de conducere, în situaţii neoficiale, de lucru, putem
practica un stil informal, la care renunţăm (apelăm la costum) în situaţii formale.

LIMBAJUL TIMPULUI

Dintre toate resursele pe care le au managerii la dispoziţie pentru a-şi desfăşura

în condiţii bune activitatea, una singura este distribuită în mod egal: timpul.
Acesta, ca resursă prezintă următoarele particularităţi:
• nu poate fi înmagazinat sau stocat;
 • orice am face timpul se consumă în acelaşi ritm: 60 minute intr-o ora, 24
ore / zi etc.
• timpul neutilizat sau utilizat neraţional este irecuperabil.
Folosirea eficienta a timpului de lucru presupune prezenţa unor trăsături ca:
memorie, flexibilitate, spirit de observaţie, capacitatea de a stabili priorităţi, priceperea
de a contacta, întreţine şi cultiva relaţii amiabile, capacitate de efort.
În funcţie de modul în care fiecare îşi gestionează timpul său, putem afirma că
foloseşte această resursă pentru a comunica.
Ştiinţa care se ocupa cu studiul limbajului timpului se numeşte cronemica.

LIMBAJUL TĂCERII
A şti să taci este o calitate a omului preţuită din cele mai vechi timpuri. Chiar şi
prin tăcere, oamenii comunică ceva: aprobare, dezaprobare, discreţie, raţiune, păstrarea
unei taine, admiraţie.
Un manager apelează la tăcere ca mijloc de comunicare nonverbala, din
următoarele raţiuni:
• dezaprobă anumite opinii şi nu vrea să discute în contradictoriu;

• consideră că exista anumite fapte, situaţii, asupra cărora este mai bine să
cadă tăcerea;
• doreşte să nu divulge un secret de serviciu, o taină;

• doreşte să nu facă rău cuiva;

• apreciază că timpul poate rezolva o situaţie delicată; crede că dacă

vorbeşte îşi face duşmani.

Apelăm la tăcere atunci când:

• Dezaprobăm anumite opinii.
• Dorim să nu divulgăm un secret.
• Dorim să nu facem rău cuiva.
• Apreciem că timpul poate rezolva o situaţie delicată.
Credem că dacă vorbim ne facem duşmani
 LIMBAJUL CULORII
Culorile influenţează şi ele comunicarea. Ele evidenţiază atitudinea omului faţă
de viaţă şi faţă de cei din jur.
Deci trebuie să cunoaştem culoarea care ne caracterizează.

… culorile calde favorizează comunicarea, cele reci o inhibă. Culoarea

vestimentaţiei folosite ne comunică o serie de lucruri.

Culoarea Informaţia
Roşu Om plin de sentimente.
Roz Îmi place să iubesc, să fiu iubită, să am grijă de alţii.
Portocaliu Sunt organizat şi hotărât să-mi realizez planul.
Galben Doresc să discutăm.
Verde Îmi place schimbarea.

Corelaţia culoare – personalitate

Culoarea vestimentaţiei folosită de către manager ne comunică o serie de lucruri
despre acesta.

Culoarea
Informaţie
Roşu • om plin de sentimente
Roz • îmi place să iubesc, să fiu iubită şi să
am grijă de alţii
Portocaliu • sunt organizat şi hotărât să-mi realizez
planul
Când vorbeşti cu • doresc să discutăm
oamenii fii atent la
semnalele emise de ei:
• Dacă o persoană
nu spune tot adevărul
sau chiar minte, atunci
 cel mai probabil se
joacă cu ceasul de la
mână, îşi scarpină
gâtul, îşi freacă nasul,
nu te priveşte direct în
ochi.
• Dacă
interlocutorul e plictisit
sau nu mai are timp să
te asculte atunci el va
deveni neliniştit, îşi va
schimba continuu
poziţia, se va uita des
la ceas, va privi prin
încăpere şi mai ales
spre uşă.
• Dacă
interlocutorul este în
schimb interesat de ce
îi spui te va privi în
ochi, se va apropia de
tine concentrându-se
la ce îi spui.
Galben
Verde • îmi place schimbarea
Bleu • sunt inventiv
Bleumarin • îmi place să fiu şef şi să dau ordine
Negru • ştiu foarte bine ce am de făcut

Ce transmite culoarea vestimentaţiei?

Semnificaţia culorilor poate fi diferită în alte culturi. De exemplu: în timp ce în

Europa negrul este culoarea tristeţii, în China şi Japonia albul înseamnă tristeţe.
 Culorile calde (roşu, portocaliu, galben) favorizează comunicarea, iar cele reci
(gri, verde, albastru) o inhibă. Comunicarea se desfăşoară greoi şi în cazul monotoniei
sau varietăţii excesive de culori.

1.2. Coordonarea funcţiilor de marketing în realizarea

scopurilor propuse

Marketingul este înţeles astăzi drept o funcţie managerială, el având rolul de a

asigura un mod sistematic de conducere a întreprinderii orientat către piaţă. Funcţia
desemnează o grupare de activităţi determinate pe baza unui anumit criteriu esenţial,
care oferă posibilitatea înţelegerii teoretice a marketingului.

Şcoala românească de marketing grupează funcţiile marketingului astfel:

• Cercetarea pieţei, a nevoilor de utilizare sau de consum;
• Îmbunătăţirea permanentă a capacităţii de adaptare a întreprinderii la cerinţele
mediului său de piaţă;
• Satisfacerea în condiţii superioare a necesităţilor de consum;

• Maximizarea eficienţei economice sau maximizarea profitului.

Cercetarea pieţei, a nevoilor de utilizare sau de consum - constituie funcţia

premisă, prin a cărei exercitare se urmăreşte obţinerea informaţiilor cu privire la pieţele
efective şi potenţiale, la ansamblul necesităţilor de consum solvabile şi insolvabile, dar şi
la comportamentul consumatorului.
Îmbunătăţirea permanentă a capacităţii de adaptare a întreprinderii la cerinţele
mediului său de piaţă - este considerată funcţia mijloc, prin care se asigură
înfăptuirea obiectivelor strategice ale agentului economic. Prin creşterea capacităţii de
antrenare a tuturor resurselor de care dispune în fiecare moment (resurse materiale,
financiare şi umane) se asigură adaptarea operativă a activităţii desfăşurate la cerinţele
pieţii, ale consumatorului. Constituie în cele mai multe cazuri cheia succesului în afaceri.
 Satisfacerea în condiţii superioare a necesităţilor de consum şi utilizare
reprezintă raţiunea de a fi a agentului economic, prin realizarea bunurilor şi
serviciilor. Este considerată funcţia obiectiv sau scop prin care se vizează
producerea şi oferirea numai a acelor produse şi servicii necesare consumului
productiv şi personal.
Maximizarea eficienţei economice sau maximizarea profitului este tot
funcţie obiectiv, deoarece scopul final al activităţii economice a agentului
economic este obţinerea de profit, care-i asigură existenţa şi dezvoltarea.
Realizarea ei presupune alocarea raţională a resurselor productive, optimizarea
structurilor de producţie, dar şi a întregului flux al procesului economic.

Obiectivele o Obiective economice

marketingului
o Obiective psihologice

Principiile o Satisfacerea clienţilor

marketingului
o Obţinerea de profit

Comunicare o Comunicare verbală

eficientă cu
o Comunicarea scrisă
consumatorii
o Comunicarea nonverbală

o Cercetarea pieţei, a nevoilor de utilizare

sau de consum;

o Îmbunătăţirea permanentă a capacităţii

de adaptare a întreprinderii la cerinţele
Funcţiile
mediului său de piaţă;
marketingului
o De satisfacerea în condiţii superioare a
necesităţilor de consum;

o De maximizare a eficienţei economice

sau maximizarea profitului.
 Rezumat
Marketingul este un proces managerial şi social prin care indivizii sau grupurile
de indivizi obţin ceea ce le este necesar. Acesta joacă un rol important în cadrul
activităţii agentului economic, ajutând la realizarea obiectivelor economice şi
psihologice.
Principiile marketingului sunt realizate prin satisfacerea cerinţelor clienţilor şi
obţinerea de profit.
În cadrul activităţii de marketing, comunicarea eficientă cu consumatorii joacă un
rol important în satisfacerea nevoilor acestora. Indiferent de sistemul social, într-o
organizaţie, comunicarea îndeplineşte următoarele funcţii: informarea, socializarea,
motivarea, dialogul, educaţia, promovarea culturii, distracţia şi integrarea.
Comunicarea poate fi: verbală, nonverbală şi scrisă. Imporatnţa fiecărui tip de
comunicare diferă de la un agent economic la altul, în funcţie de domeniul de activitate şi
de obiectivele fixate.
BIBLIOGRAFIE

• MARKETING – MANUAL PENTRU CLASA A –XI-A

- AUTORI : ANGHEL LAURENTIU-DAN, DANETIU

TIBERIU, SERBANICA DANIEL, ZAHARIA RAZVAN

- EDITURA : ALL

• MARKETINGUL AFACERII – MANUAL PENTRU

CLASA a XI-a
- AUTOR : VALENTINA CAPOTA

- EDITURA : AKADEMOS ART

• CERCETARI DE MARKETING – Revista

- AUTOR : IACOB CATOIU

- EDITURA : URANUS