Rolul marketingului in activitatea agentului economic

Cuprins

ARGUMENT..1

Capitolul I.Esenta marketingului.............2
1.1 Contextul aparitiei si promovarii marketingului.................................2
1.2 Conceptul de marketing......................................................................3
1.3 Obiectivele si principiile marketingului..............................................4

Capitolul II.Comunicarea eficienta cu consumatorii pentru satisfacerea
nevoilor acestora..........................................................................................6
2.1 Consumatorul element central de referinta al marketingului...........6
2.2 Elementele procesului de comunicare.................................................7
2.3 Nivelurile comunicarii.........................................................................8
2.4 Obiectivele si functiile comunicarii.....................................................9
2.5 Tipuri de comunicare........................................................................11
2.5.1 Comunicarea verbala.................................................................11
2.5.2 Comunicarea scrisa....................................................................12
2.5.3 Comunicarea nonverbala...........................................................14

Capitolul III.Functiile marketingului si domeniIle sale de
aplicare......................................................................................................17
3.1 Functiile marketingului........................................................................17
3.2 Specializarea marketingului in activitati economice............................18
3.3 Marketingul in domenii noneconomice...............................................18


Bibiografie





Argument


Am ales aceasta tema Rolul marketingului in activitatea agentului economic
deoarece marketingul da nastere concurentei si totodata invioreaza lupta concurentiala.
Succesul pe piata il are agentul economic, care a atras atentia consumatorilor in modul cel mai
reusit.
Aplicarea si functionareamarhetingului in procesul de tranzactie sunt marcate de o serie de
particularitati ale cadrului in care actioneaza intreprinzatorii ale mediului actual deosebit de
tulburent, ce genereaza un grad ridicat de risc.
Desi in privinta momentului aparitiei marketingului au existat si inca mai exista o seri de
contraverse, majoritatea spcialistilor considera in prezent ca acesta este un produs al secolului
nostru.
In realitate aparitia si promovarea marketingului a fost rezultatul actiunii unor factori
favorizati, mult mai apropriati in timp. Mai concret ei au inceput sa actioneze intr-o perioada
premergatoare secolului nostru si cu deosebire la inceputul si incursul acestuia.
Astfel ca marketingul are o istorie relativ scurta, el find o consecinta fireasca obiective
necesara a manifestarilor spectaculoase ale cadrului de desfasurare a relatiilor de schimb si cu
deosebire ale amplificari dificultatilor in care au inceput sa actioneze intreprinzatorii pentru
realizarea ofertei lor, dificultati ce au condus la cresterea gradului de risc.













Capitolul I.Esenta marketingului


Tranzactia spre economia de piata, proces aflat in plina derulare in Romania
contemporana a generat si continua sa generezeschimbari substantiale ale cadrului de
desfasurare a activitatii intreprinderilor. In conditiile promovarii ferme a liberi initiative si a
pluralismului formelor de proprietate in cadrul carora proprietatea privata ocupa o pozitie
predominanta in tot mai multe sectoare s-a produs o crestere constanta atat a numarului si
gradului de eterogenitate a intreprinderilor cat si autonomia aacestora.
Aplicarea si functionareamarhetingului in procesul de tranzactie sunt marcate de o serie de
particularitati ale cadrului in care actioneaza intreprinzatorii ale mediului actual deosebit de
tulburent, ce genereaza un grad ridicat de risc.

1.1 Contextul aparitiei si promovarii marketingului
In privinta datei de aparitie a marketingului, nu exista un consens intre specialisti,
totusi putem sa-l localizam in spatiul secolului XX. Inceputurile marketingului sunt legate de
perioada de abundenta a produselor si serviciilor pe piata, in tarile cu economie dezvoltata,
abundenta care a condus la dificultati privind desfacerea produselor.
Abundenta de produse ofera posibilitati largi de alegere din partea
potentialilorcumparatori, firma nu are rolul hotarator pe piata, ea trebuind sa se adapteze cat
mai bine cerintelor consumatorilor.
Firmele trebuie sa se adapteze, sa isi schimbe optica, sa produca ceea ce se cere efectiv
de catre consumator, sa se adreseze unor segmente ale pietei, sau chiar unor consumatori
individualizati. Acest lucru nu se poate face fara o cercetare atenta a nevoilor si cererilor
consumatorilor, fara un flux informational inainte, in timpul si dupa realizarea schimbului.
Alti autori arata ca chiar in perioadele de criza economica, interesul pentru problemele
pietei, nu s-a diminuat, marketingul trebuind doar sa modifice directiile de actiune.
Astazi se considera ca orientarea de marketing este drept consecinta a schimbarilor
sociale si economice, factorii esentiali ce au condus si conduc la dezvoltarea marketingului
fiind:
1. Existenta unor consumatori tot mai sofisticati - fiecare om are o serie de nevoi; de la
cere primare (comune, generale), pana la cele specifice fiecaruia. Dupa unele teorii, oamenii
trebuie sa isi satisfaca nevoile succesiv, pornind de la cele primare (hrana, locuinta, apa, etc.),
si continuand cu altele, in functie de posibilitatile materiale, ajungand ca la cei cu veniturile
mult mai mari, nevoile sa fie mult mai sofisticate.
Dupa Maslow, ierarhia nevoilor este:
necesitati fiziologice,
necesitati de siguranta,
necesitati sociale,
respect de sine,
autorealizarea.



Figura 1. Piramida lui Maslow

2. Concurenta tot mai dura confera marketingului valoarea de arma eficienta in competitia cu
ceilalti concurenti de pe piata.
3. Separarea productiei de consum - prin cercetarile de piata, sunt incurajate contactele
permanente intre producatori si potentialiicumparatori.
4. Complexitatea tot mai mare a firmelor si celorlalte organizatii conduce la
crestereacomplicatiilor si a problemelor in relatiile dintre interesele salariatilor si interesele
consumatorilor, obligand firmele sa ia masuri de adaptare a structurilor organizatorice, a sistemelor de
operare si comunicare si altele, incat sa motiveze salariatii sa satisfaca cererile clientilor.
5. Schimbarile rapide ale mediului - influenteaza obiectivele, programele, actiunile si
rezultatele, obligand firmele la o manifestare atenta si permanenta la schimarile din mediu.
Trecerea progresiva de la un marketing pasiv la unul activ, s-a facut pe masura evolutiei
economiilor occidentale, parcurgand urmatoarele etape:
a. etapa orientarii spre productie - corespunde perioadei revolutiei industriale, caracterizata
prin:
- oferta mai mica ca cererea;
- insuficienta mijloacelor de productie pentru a produce pe masura cererii;
- logica productiei este preponderenta, rolul tehnicienilor fiind determinant, si eforturile
organizatorice sunt indreptate spre crestereaproductiei si numarul de progrese.
In aceasta etapa, marketingul are un rol pasiv si limitat doar la desfacerea produselor,
activitatea de marketing fiind desfasurata in celelalte compartimente, neexistand un comportament de
marketing de sine statator.
b. etapa orientarii spre vanzare - corespunde perioadei de crestere economica cand asistam la o
largire a pietelor, crescand si sistantele dintre producatori si consumatori, iar canalele de
distributietraditionale nu mai fac fata cerintelor. Problemele se localizeaza la nivelul distributiei,
obiectivul prioritar fiind realizarea unui comert eficient care sa poata absorbi productia realizata.
Marketingul devine ceva mai activ, procedand la cercetarea si organizarea pietelor de desfacere, iar
din punct de vedere organizatoric, are loc o grupare a sarcinilor de marketing intr-odirectie de vanzari.
c. etapa de marketing - aceasta corespunde aparitiei si dezvoltarii economiei de consum, cand
datorita faptului ca obiectivele cresterii economice au fost indeplinite, apar modificari profunde ale
pietei, cum sunt:
- oferta tinde sa depaseasaca capacitatea de absorbtie a pietei de baza;
- nevoile vitale fiind indeplinite, dorintainlocuieste nevoia, si elementul motor al
consumului este mai greu de depistat, intervenind divesi factori, in special de ordin
psihologic.
- reducerea ciclului de viata al produselor, datorita accelerarii procesului tehnic.
In aceasta faza, rolul marketingului devine preponderent si orienteaza activitatea firmei, iar
din punct de vedere organizatoric, apare necesitatea creariidirectiei de marketing.
d. etapa marketingului social - a aparut ca notiune in ultimul timp, si corespunde economiei
post-industriale, principala sa preocupare fiind de a gasi un echilibru intre obiectivele firmei si cele ale
colectivitatii. Aceasta etapa se caracterizeaza prin:
- o constientizare sociala a exceselor unui marketing de manipulare, axat mai mult pe
influentarea cererii, decat pe adaptarea produselor la nevoile consumatorilor.
- o constientizare ecologica a exceselor cresterii cantitative a consumului, vinovate de
poluare si distrugere a mediului inconjurator, deteriorarea conditiilor de sanatate si igiena.
- o constientizare politico-economica privind utilizarea si chiar epuizarea resurselor
naturale (materii prime, energie, etc.)
Practic, dupa 1960, evolutia marketingului s-a realizat pe diferite planuri, dupa cum urmeaza:
1. extinderea functiilor de marketing in interiorul firmei
In aceasta perioada, oferta devine aproape egala cu cerere, marketingul de confrunta cu
distributia produselor, si isi reconsidera functiile, putand releva functii strategie (marketingul
strategic), care insumeaza toate actiunile ce preced producerea si vanzarea produselor,
functiileoperationale, marketingul direct, avand ca obiect declansarea unei actiuni de cumparare
imediata, marketingul relational, vizand stabilirea unor relatii cu piata.
2. adapatarea marketingului la crizele economice, si la transformarile politice, sociale si
culturale.
3. dezvoltarea marketingului international
4. extinderea marketingului in noi sectoare de activitate
5. dezvoltarea metodelor si tehnicilor de marketing.

In limbajul si in general, in actiunile intreprinzatorilor si ale specialistilor implicati in
relatile de piata si-a facut tot mai amplu, mai ferm ,simtita prezenta in secolul nostru si cu
deosebire in ultima sa jumatate un nou termen cu o rezonanta si o atractie deosebita, cu tot
mai adanca conotatii marketingului.
Interesul deosebit pe care l-a generat markrtingul in lumea oamenilor de afaceri, din
diferite domenii de activitatii economice si mai recent chear dincolo de granitele acesteia, a
agcut posibila printre altele dezvoltarea unor tot mai ample cercetari in domeniu si pe aceasta
baza, aparitia unei librari de specilalitate deosebit de bogate.
In realitate aparitia si promovarea marketingului a fost rezultatul actiunii unor factori
favorizati, mult mai apropriati in timp. Mai concret ei au inceput sa actioneze intr-o perioada
premergatoare secolului nostru si cu deosebire la inceputul si incursul acestuia. Astfel ca
marketingul are o istorie relativ scurta, el find o consecinta fireasca obiective necesara a
manifestarilor spectaculoase ale cadrului de desfasurare a relatiilor de schimb si cu deosebire
ale amplificari dificultatilor in care au inceput sa actioneze intreprinzatorii pentru realizarea
ofertei lor, dificultati ce au condus la cresterea gradului de risc.

1.2 Conceptul de marketing

Trecerea la sistemul economiei de piata se constitiui in opinia specialistilor drep singura
alternativa a renasterii economice romanesti. Realizarea acestui deziderate genereaza
nenumarate intrebari legate de caile si dinamica procesului de tranzitie, de fortele pietei ce se
cer antrenate de alternativele posibile de realizat, de metodele si tehnicile ce pot fi folosite.
Pe masura ce mediul economic devine tot mai concurential , concurenta reprezentand o
performanta a economiei de piata, alinierea activitati firmei la cerintele pietei devine o
conditie indinspensabila pentru supreavetuirea si prosperitatea acesteia. O aemenea atitudine
cere o schimbare de optica din partea tuturor agentilor economici, indiferent de ramura in care
isi desfasoara activitatea.
Paralel este necesar constientizarea purtatorului de cerere (fie el utilizator industrial, fie
consumator individual ) asupra rolului sau in luarea decizilor de cumparare.
Acestei schimbari de optica in care centrul de interes se deplaseaza din sfera primatului
productiei spre cea a cerintelor consumatorului vine sa-i raspunda conceptia de marketing.
Activitatea de marketing desfasurata de agentul economic urmareste sa satisfacacerintele
efective si potentialeale consumatorului astfel:
Intodeaunaproductia sa se orienteze in functie de nevoile pe care le exprima consumatorul si
nu invers;
Intreaga activitate a agentului economic sa se orienteze spre consumatorul care cumpara
produsul;
Programele de activitate ale intreprinderii sa se fundamenteze pe cerintele anticipate ale
consumatorului;
In marketing se folosesc o serie de activitati practice formand un ansamblu de metode,
procedee, tehnici, cercetare si actiune, asfel cum reiese din figura urmatoare:




Figura nr.2 Thenici de cercetare si actiune in marketing



1.3 Obiectivele si principiile marketingului

Obiectivele fixate de catre agentul economic trebuie sa fie realist. Nivelurile stabilite trebuie
sa fie rezultatul analizei ocaziilor si a punctelor tari ale organizatiei si nu dorintelor personale
ale managerilor.Obiectivele activitatii de marketing la nivelul intreprinderii se impart in:
Obiective economice:
Cresterea cifrei de afaceri, cresterea profitului;
Cresterea sau mentinerea cotei de piata ;
Cresterea profitului si a ratei profitului;
Cresterea nivelului investitiilor;
Reducerea ricului;
Obiective psihologice:
Imagine favorabila in randul consumatorilor sau imagine de marca sau firma;
Gradul de cunoastere a produselor intreprinderii;
Gradul desatisfactie a clientului;
Fidelizareaclientilor ;
Obiectivele fixate de catre agentul economic trebuie sa fie realiste.
Nivelurile stabilite trebuie sa fie rezultatul analizei ocaziilor si a punctelor tari ale organizatiei
si nu dorintele personelor ale managerilor.
Principiile marketingului sunt realizate prin, satisfacerea clientilor si obtinerea de profit.
Aceste principii sunt materializate in:
Maximizarea consumului
Se considera ca rolul activitatii de marketing este sa stimuleze la maximum consumul, ceea ce
va conduce la maximizarea productiei, a gradului de ocupare a fortei de munca si a
veniturilor.
Maximizarea satisfactiei consumatorului
Trebuie sa evidentieze latura calitativa a consumului de bunuri si servicii.
Evaluarea nivelului de satisfactie pe care o produce bunul sau serviciul oferit consumatorului
este dificil de facut intruncat nu exista mijloace de masurare, iar oamenii sunt influentati de o
multime de factori subiectivi in aprecierea grdului de satisfacere a necesitati lor.
Maximizarea posibilitatilor
De alegere a consumatorului presupune ca varietatea bunurilor si serviciilor ce ar
corespunde dorintelor sale sa fie imense, ceea ce conduce la marirea costurilor si a preturilor
acestora, iar in conditiile veniturilor limitate posibilitatile de cumparare se reduc si nu se mai
pot atinge celelalte obiective.
Maximizarea calitatii vietii
Vizeaza nu doar cantitatea, calitatea, disponibilitatea si costul bunurilor materiale si
sreviciilor, ci si calitatea mediului natural si cultural.














Capitolul II.Comunicarea eficienta cu consumatorii
pentru satisfacera nevoilor acestora


Comunicarea este o caracteristica fundamentala a existentei.Toate functiile manageriale
sunt realizate cu ajutorul comunicarii, ca un proces de intelegere intre oameni cu ajutorul
transferului de informatie.

2.1 Consumatorul element central de referintaal marketingului

Pentru asigurarea unei cat mai mare reusite in afaceri si a diminuarii risului in care
actioneaza, intreprinzatorii trebuie potrivit opticii moderne, sa acorda o atentie prioritara,
majora, defiirii si cunoasterii campului de lupta respectiva a pitei sau pietilor pe care vor
actiona precum si a tintei pe care si-o propun sa o cucereasca in competitia in care se
angajeaza, respectiv a consumatorilor produselor si serviviilor pe care urmeaza sa le ofere.
Astfel ,marketingulin amplu sau demers, porneste cu piata si consumatorii. In cadrul pietei ,
consumatorul reprezinta elementul central de referinta al oricarui intreprinzator, piata
neputand fi definita, independenta de cei care ii dau viata.
Importanta acordata satisfacerii consumatorului este reflectarea locului central pe care
acesta il ocupa in gandirea si practica marketingului.
Pentru asigurarea unei eficiente economice cat mai ridicata este necesara anticiparea si
satisfacerea nevoilor consimatorilor
Practic, prin intregul complex de activitati ce ii sunt specifice, maeketingului urmareste sa
asigure bunurile si serviciile pe care le solicita consumatorii, respectiv marfa potrivita si la
timpul potrivit.
Orientarea catre consumatori presupune o documentare termica si pe aceasta baza
solutionarea unor probleme esentiale, legete de cunoasterea produselor sau serciciilor pe care
le prefera consumatrorii, a pretului la care sunt dispuse sa le cumpere, a locului de unde
prefera sa le cumpere si a modului in care prefera sa le cumpere, a mijlocelor care ii vor
incuraja sa cumpere.


2.2 Elementele procesului de comunicare

Emitatorul
Este initiatorul comunicarii, cel care elaboreaza mesajul. El alege mijlocul de comunicare si
limbajul astfel incat receptorul sa-i inteleaga mesajul formulat.
Mesajul
Este forma fizica in care emitatorul codifica informatia, poate fi un ordin, o idee, un gand.
Mesajul are ca obiectiv informarea, convingerea, impresionarea, amuzarea, obtinerea unei
actiuni.
Mijlocul de comunicare
Mijlocul de comunicare sau canalul de comunicare este drumul parcurs de mesaj dinspre
emitator sau receptor, poate fi:
Formal comunicarea ce urmeaza, structura ierarhica a organizatiei;
Informala cand comunicarea provine din interactiunile sociale si legaturile informale din
cadrul organizatiei. Acesta din urma poate inbraca forme ca :
- Ideei;
- Opinii;
- Zvonuri;
Mijlocul de comunicare cuprinde:
- Discuti de la om la om;
- Corespondenta oficiala;
- Sedinta;
- Telefon ;
- Fax;
- Internet;
Limbajul de comunicare poate fi:
Verbal, prin cuvinte
Non-verbal, prin limbajul corpului, timpului, spatiului, lucrurilor
Paraverbala, prin folosirea, tonalitatii, accentului, ritmului de vorbire;
Receptorul
Este persoana care primeste mesajul, dar ascultatrea mesajului este la fel de inportanta ca si
transmiterea lui.
Contextul
Este foarte inportant pentru ca aceleasi cuvinte vor suna altfel intr-un birou decat pe strada .
Orice comunicare are contextul ei.




2.3 Nivelurile comunicarii

Comunicarea umana se poate desfasura pe mai multe niveluri distincte:
Comunicarea intrapersonala
Este comunicarea cu sine insusi, atunci cand isi asculta vocea interioara.
Astfel el se cunoaste si se judeca pe sine, se intreaba si isi rasounde, gandeste, analizeaza,
reflecteaza. Evalueaza decizii. Repeta mesajele destinate altor.
Comunicarea interpersonala
Permite dialogul cu celelalte persoane, ne ajuta sa-i cunostem pe ceilalti, Ne cunoastem mai
bine pe noi prin imaginea lor despre noi.
Ne ajuta sa stabilim, intretinem, distingem relatii umane (prieteni, colegi, familie, cunostinte
noi).
Comunicarea in grup
Asigura schimburilein interiorul micilor grupuri umane. In cadrul lor individul petrece o
mare parte din viata sociala si profesionala. Se impartasesc cunostinte, experiente, se rezolva
probleme, apar idei noi (colectivul clasei, cerc de prieteni).
Comunicarea publica
Orice gen de cuvantare, expunere, prezentare sustinuta in fata unui auditoriu de mai mult de
3 persoane.
Comunicarea de masa
Este cea prin care informam pe altii sau suntem informati, panicati, amuzati, stresati de altii
prin intermediul comunicatiilor de masa (televizune, radio, ziare, internet) si in afaraunei
relatii interpersonale.

2.4 Obiectivele si functiile comunicarii

Obiectivele comunicarii sunt:
Receptarea corecta a mesajului;
Intelegerea corecta a mesajului;
Acceptarea mesajului;
Provocarea unei reactii (o schimbare de comportament sau de atitudine).

Functiile comunicarii
1 Indiferent de sistemul social intr-o organizatie comunicarea indeplineste opt functii
Informarea;
Socializarea;
Motivatia;
Dialogul;
Educatia;
Promovarea culturii;
Distractia;
Integrarea;
Comunicarea in cadrul organizatiilor se realizeaza prin:
Informare:
Asigurarea accesului la informatii;
Furnizarea informatiilor necesare desfasurari unei activitati care sa permita realizarea
obiectivelor;
Furnizarea informatiilor necesare implementarii deciziilor.
Transmiterea deciziilor:
Comunicarea operativa a deciziilor;
Crearea unui climat care sa stimuleze asumarea responsabilitatii pentru indeplinirea
deciziilor;
Influentarea receptorului:
Organizarea de dialoguri cu angajatii cu asigurarea de feed-back;
Stimularea comunicarii dintre angajati;
Impulsionarea initiativei si creativitatii;
Instruirea angajatilor :
Furnizarea informatiilor menite sa consolideze interesul si participarea angajatuilor la
realizarea sarcinilor;
Recunoasterea realizareilor performante ;
Evalorea corecta a angajatilor;
Intretinerea unui climat favorabil de munca;
Stimularea increderii in sine;
Cresterea raspunderii personale;
Promovarea culturii organizationale:
Transmiterea culturii organizationale (sloganuri, norme, sisteme de valor);
Largirea orizontului cultural al angajatilor;
Dezvoltarea imaginatiei si creativitatii;
Stimularea nevoilor etice si estetice;

Figura 4.Comunicarea in organizatie

2.5 Tipuri de comunicare

2.5.1 Comunicarea verbala
Este folosita in viata de zi cu zi dar si in relatiile interumane din cadrul unei organizatii.
Comunicarea verbala trebuie tratata co p parte integrata a responsabilitatiificarei persoane
fatade cei din jur.
Conditiile de baza pentru realizarea procesului de comunicare verbala
1.Orice individ trebuie sa fie pregatit atat pentru rolul de emitator cat si pentru cel de receptor.
Emitatorul are in vedere:
Pregatirea atenta a mesajului;
Folosirea unei tonalitati adecvate a vocii;
Practicarea unui debit adecvat de 5 -6 silabe/ secunda, cu interval de separatie de 0,5
secunde intre cuvintele cheie;
Verificarea intelegerii mesajului;
Receptorul trebuie:
Sa cunoasca ce doresteemitatorul de la el;
Sa identifice partile utile din mesaj pe care sa le retina;
Sa cunoasca credibilitatea emitatorului;
2.Orice receptor trebuie sa se autoeduce pentru a putea asculta activ ceea ce inseamna:
Crearea unei satri de spirit favorabila ascultarii
Participarea la discutie;
Concentrarea atentiei asuprea emitatorului;
Ascultarea inteligenta in sensul acordarii atentiei asuprea pronuntiei timbrului vocii.
Comunicarea verbala se poate realiza sub mai multe forme:
Conferinta;
Dezbatere;
Dizertatia;
Discursul;
O cumunicare verbala eficienta presupune nu numai sa stii sa vorbesti dar si sa asculti.
O buna ascultatre presupune sa respectiurmatoarele reguli:
Fiti pregatit sa ascultati.
Fiti interesat.
Aratati-va interesul.
Pastrati-va mintea deschisa.
Urmariti ideile principale.
Ascultati critic.
Ascultati cu atentie.
Luati notite.
Ajutati vorbitorul.

2.5.2 Comunicarea scrisa
Alaturi de ce verbala, reprezinta o componenta a comunicarii umane.
Pentru a avea o comunicare scrisa eficienta trebuie respectate cateva reguli:
Adopta o atitudine responsabila cu privire la continutul mesajului
Concentreaza-te asuprea ideilor din mesaj;
Foloseste un stil propriu;
Foloseste un vocabular adecvat;
Utilizeaza pluralul un loc de singular la persoana 1 si 2
Gasesteraspunsul la intrebari ca:
- Ce vrea sa spuna?
- Ce responsabilitati am?
- Ce argumente pot folosi? Etc...
Pentru comunicarea scrisa exista tipuri diferite de documente, cum ar fi:
Procesul verbal
Este un document oficial in care se inregistreaza o anumita constatare sau se consemneaza pe
scurt discutiile si hotararile unei anumite adunari (de constatare, de contraventie, de predare
primire, de consemnare aunei sedinte).
Minuta
Este undocument careconsemneaza anumite lucruri. Inregistreaza o propunere sau actiune
intreprinsa la un moment dat ce urmeaza a fi completat ulterior.
Scrisoarea de afaceri
Trebuie sa castigeatentia, sa capteze interesul, sa aprinda dorinta, sa indemne la actiune (de
vanzare, de insotire, de remediere, de reclamatii )
Referatul
Este un document scris in care sunt prezentate aspecte concrete, date si aprecieri in legatura
cu o anumita problema si propuneri de modificare a situatieiexistente (cuprinde prezentarea
succinta, a problemei aboradrea concluziei si propuneri, semnatura).
Raportul
Cuprinde o relatare a unei activitati (titlu, obiectul controlului, data, numele si calitate a celor
ce l-au intocmit, actuk normativ, faptele, concluzii si prouneri, incheiere, semnaturi).
Memoriul
Este o prezentare amanuntita si documenta a unei probleme, situatii (cuprinde: formula de
adresare, numele, functia, adresa, przentarea si analiza problemei, soluti preconizate,
semnatura, functia adresantului si organizatia).
Darea de seama
Este documentul care cuprinde prezentarea si analiza activitatii unei organizatii, intr-o
anumita etapa sau justificarea unui gestiuni. Materialul e critic
evidentiinddificultatile, cauzele, solutii de remediere. Se prezinta de conducere unfata
angajatilor.

2.5.3 Comunicarea nonverbala

Oameni folosesc nu numai cuvinte pentru a comunica, acestea comunica si nonverbal cu
ajutorul gesturilor, expresiei fetei, modul cum se imbraca sau cum isi aranjeaza biroul.
Comunicarea nonverbala poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbala avand
si un rol regulator si de control al acesteia.
Elementele comunicarii nonverbale


Limbajul corpului
Corpul uman vorbeste si uneori soune mai mult decat gura. Unele gesturi sunt innascute
altele se invata. De exemplu ; cand oamenii sunt fericiti zambesc, cand sunt suparati au o
figura trista.
Interpretarea gesturilor.



Limbajul spatiului
In functie de spatiul personal stabilit de un manager, de distanta pe care o alege fata de
interlocutor, de locul ales pentru bioru, putem afla anumite lucruri despre personalitatea sa,
stilul de conducere practicat
Limbajul vestimentatiei
Exista numeroase materiale de specialitate privind felul in care sa se imbrace angajatul,
managerul, omul de afaceri. Parerile celor i cauza asuprea eficientei acestor recomandari
variaza.
Imbracamintea trebuie sa fie adecvata muncii pe care o efectuam. Este indicat sa purtam haine
de caliatate, intr-un stil care nu se demoda usor si cateva accesori elegante. In functie de sex
putem schimba frecvent cravata, camasa, esarfa, bluza, ect. Totul trebuie sa fie curat si calcat.
Limbajul timpului
Dintre resursele pe care le au managerii la dispozitie pentru a-si desfasura in conditii bune
activitatea, una singura este distribuita in mod egal:
Acesta, ca resursa prezinta urmatoarele particularitati:
- Nu poate fi inmagazinat sau stocat;
- Orice am face timpul se consuma in acelasi ritm: 60 minute intr-o ora, 24 ore/zi ect.
- Timpul neutilizat sau utilizat rational este irecuperabil;
Limbajul tacerii
A sti sa taci este o calitate a omului pretuita din cele mai veche timpuri. Chear si prin
tacere, oamenii comunica ceva: aprobare, dezaprobare, discretie, ratiune, pastrarea unei taine,
adiratie.
Un manager apeleaza la tacere ca mijloc de comunicare nonverbala, din urmatoarele
ratiuni:
- Dezaproba anumite opinii si nu varea sa discute in contradictoriu;
- Considera ca exista anumite fapte, situatii, asuprea carora este mai bine sa cada tacerea;
- Doreste sa nu divulge un secret de serviciu, o taina;
- Doreste sa nu faca rau cuiva;
- Apreciaza ca timpul poate rezolva o situatie delicata, crede ca daca vorbeste isi face
dusmani.
Limbajul culorii
Culorile influenteaza si ele comunicarea. Ele evidentiaza atitudinea omului fata de viata si
fata de cei din jur.Deci trebuie sa cunoastem culorile care ne carcterizeaza.Culorile calde
favorizeaza comunicarea, cele reci o inhiba. Culoarea vestimentatiei folosite ne comunica o
serei de lucruri.





















Capitolul III. Functiile marketingului
si domenile sale de aplicare


Intelegerea clara a obiectului de activitate al unei stiinte se afla in legatura directacu
deslusirea funtiilor sale.
In acet mod pot fi mai bine conturate domenile de aplicatie si se asigura delimitarea corecta
a ariei sale de actiune.

3.1 Functiile marketingului
Marhetingul este inteles astazi drept o functie managerial, el avand rolul de a asigura un
mod sistemetic de conducere a intreprinderii orientate spre piata. Functia desemneaza o
grupare de activitate determinata pe baza unui anumit criteriu esential, care ofra posibilitatea
intelegeri teoretice a marhetingului.
Primele incercari de formulare a functiilor marketingului au atribuit acest statut activitatilor
implicate in transferul marfurilor de la producator la utilizatorul final.
Functii generale ale marketingului
1.Investigarea pieei i a nevoilor de consum
Investigarea nevoilor de consum sau a pieei, n general, este baza fundamentrii
deciziilor de marketing la nivelul unei firme. Fundamentarea deciziilor de marketing
presupune obinerea de informaii despre piaa prezent, piaa potenial, cerere, concureni,
furnizori, intermediari, factorii de influen a comportamentului consumatorilor s.a.m.d.
Informaiile necesare fundamentrii deciziilor de marketing provin din:
nregistrrile interne ale firmei. Este vorba despre nregistrrile contabile, rapoartele
financiare, evidena desfacerilor, comenzilor, cheltuielilor i altele. Un compartiment care
poate furniza informaii foarte preioase despre nivelul de satisfacie a clienilor faa de firm
i produsele sau serviciile sale i care poate gestiona eficient diversele reclamaii din partea
clienilor este compartimentul de relaii cu publicul.
Informrile despre pia. Aceste informri despre pia pot proveni din mai multe surse, cum
ar fi:
Personalul firmei agenii de vnzare, cercettorii, directorii de vnzri, agenii de
aprovizionare etc.
Rapoarte anuale, reviste de specialitate, site-uri de specialitate, emisiuni TV sau radio pe
teme de specialitate etc. pot furniza informaii valoroase despre furnizori, concureni,
distribuitori etc.
Agenii specializate n cercetri de pia i construirea de baze de date despre firme.
Realizarea de cercetri de Marketing proprii. Prin efectuarea de cercetri proprii de
marketing, pentru investigarea nevoilor de consum, firmele se implic direct n cunoaterea
pieei i satisfacerea cerinelor clienilor si.
Cele mai multe firme i, n special, cele mici i mjlocii, fac greeala de a considera c
cercetarea de marketing este prea scump i, ca urmare, renun uor la aceast activitate.
Fiecare firm trebuie s-i adapteze instrumentele de cercetare n funcie de posibilitile
financiare i umane existente.
Cei care conduc aceste firme, de nivel mic i mijlociu i nu numai, nu trebuie s fac altceva
dect s cumpere o carte de marketing sau s caute site-uri pe teme de marketing, unde vor
gsi suficiente informaii despre modul de realizare a unei cercetri de marketing sau modul
cum se construiete un chestionar. Acest chestionar le va oferi acestor manageri informaii
foarte preioase pentru a-i fundamenta deciziile de marketing.
2.Conectarea dinamic a firmelor la mediul economico-social
Aceast funcie reflect viziunea de marketing dup care ar trebui s se orienteze firmele, i
anume: din exterior ctre interior. Aceast funcie presupune analiza permanent a factorilor
de mediu n care acioneaz o firm i adaptarea continu a firmei la schimbrile mediului.
Firmele trebuie s cerceteze n permanen oportunitile i ameninrile care vin din partea
mediului n care acioneaz pentru a se adapta i supravieui.
3.Satisfacerea n condiii superioare a nevoilor de consum
Aceast funcie reprezint finalitatea activitii de marketing al oricrei firme.
4.Maximizarea eficienei economice (a profitului)
Marketingul urmrete s sprijine firmele s maximizeze profitul, dar nu oricum, ci prin
creterea satisfacerii consumatorilor. Ca urmare, marketingul urmrete creterea profitului ca
o recompens primit din partea consumatorilor pentru satisfacia produs.
Investigarea nevoilor de consum reprezint o funcie permis, deoarece constituie punctul de
plecare al activitii de marketing. Conectarea dinamic a ntreprinderii la cerinele mediului
este o funcie mijloc, deoarece asigur legtura ntre funcia permis i urmtoarele funcii ale
marketingului. Satisfacerea superioar a nevoilor de consum i maximizarea consumului sunt
considerate funcii obiectiv, deoarece constituie scopul activitii oricrei firme ntr-o
economie de pia.

3.2 Specializarea marketingului in activitati economice
Specializarea marketingului, privit ca una dintre cele mai proeminente trasaturi specifice
marketingului contemporan, s-a afirmat, pe masura experientei acumulate, din nevoia practica
de a gasit solutii cat mai eficiente de aplicare a sa la problemele prticulare ale diferiteleor
zone majore in care a patruns.
Astfel din trunchiul comun al marketingului s-au conturat si delimitat ramuri sisubramuri
cu suficiente note distinctive, cunoscute drept specializari ale marketingului.
Preocuparile ulterioare, de prezentare sintetizata a lor , au condus la aparitia inliteratura de
specialitate a unor variate denumiri a acestora ramuri , domenii, subdomenii, domenii
specifice, domenii specializate, marketinguri sectoriale, specializari pe sectoare s.a..m.d
In cadrul acestor specializari menite sa evidentieze, in general directiile in care erau si
continua sa aiba loc specializarea marketingului si in special diferentierele in aplicarea sa , s-
au detasat si s-au bucurat de o tot mai larga adeziune a trei criterii principale:
- Profitul activitatii sau natura domeniului economic
- Cadrul teritorial
- Nivelul de organizare a activitatii economice

3.3 Marketingul in domenii noneconomice
Privit prin aceasta prisma profitul activitatilor in care a patruns marketingul, anii 70 au
marcat extinderea sa exploativa si in diferite domenii noneconomice, nelucrative,
necomerciale.
Noul domeniu, denumit generic marketing social a fost evidentiat pentru prima data de Ph.
Katler si G. Zaltman intr-un studiu publicat in 1971.
Definirea organizatiei non-profit a provocat dispute indelungate in conditile in care s-a
observat ca, de fapt nu exista nici-o organizatie care sa nu urmareasca intr-o forma sau alta ,
obtinerea de profit. Sub aspectul statutului juritic, organizatiile non-profit pot lua diverse
forme : asociatii, fundatii, misiuni, etc.
Marketingul in domenii noneconomice marketingul social:
marketing politic marketing electoral
marketing educational
marketingul sanatatii publice
marketing cultural
marketing sportiv
marketing ecologic (marketing verde)
marketingul religiei
In spiritul conceptului de marketing politic, ele trebuie sa contina mesaje de rezolvare a
nevoilor celor carora li se adreseaza si trebuie sa aiba ca rezultat mentinerea si schimbarea
adeziunii oamenilor in favoarea partidului. Acesta trebuie, deci, sa aiba compartimente
specifice de lucru, atat pentru a-si fabrica produsele cat si pentru a le distribui.
Se pot defini urmatoarele activitati principale ale unui partid, carora trebuie sa le corespunda
compartimente de lucru specifice:
1. Activitatea interna de partid: cu o varietate mare de problematici si actiuni poate avea
ca obiectiv relatiile intre nivelele ierarhice, actiunile forumurilor partidului, cluburi politice,
elaborare de documente interne de partid, etc. Aceasta activitate trebuie sa aiba ca rezultat
final mentinerea adeziunii membrilor de partid la cauza acestuia.
2. Activitatea externa de partid, care se desfasoara in mediul extern al partidului: aceasta
are mai multe sub-ramuri:
- activitatea politica parlamentara si guvernamentala;
- activitatea politica in consiliile locale si judetene si in administratia locala;
- activitatea politica in sectorul civic;
Primele doua subcategorii de activitati trebuie sa aiba ca obiectiv rezolvarea nevoilor
oamenilor, de la cele generale, la nivelul conducerilor tarii (executiv, parlament), pana la cele
locale (executiv local, consilii locale).
A treia subcategorie de activitati trebuie sa aiba ca rezultat actiuni, nu neaparat politice,
indreptate spre sectorul civic, dar sprijinite logistic de partid, care trebuie sa conduca la
sustinerea rezolvarii nevoilor, propuneri, dezbateri, etc., si in final la castigarea acceptului,
adeziunii oamenilor la politica partidului.
Pentru toate cele patru tipuri de activitati enuntate, structura organizatorica a partidului
trebuie sa aiba compartimente de lucru distincte, care sa reprezinte sectiile de productie si
desfacere a produselor partidului, fiecare dispunand de instrumente de lucru specifice, de
eficienta maxima, pentru a putea realiza produse specifice fiecarui tip de activitate, care sa
fie cumparate de oameni si care sa conduca in final la realizarea obiectivului urmarit, acela
de modificare a adeziunii alegatorilor in favoarea partidului.
Nevoile si cerintele societatii, cele mai diverse si la diferite grade de detaliere trebuie
cunoscute de catre partidul care doreste sa-si atinga scopurile in detaliu castigarea
alegerilor. Obiectivul major al partidului este satisfacerea acestor nevoi si cerinte. Fiecare
partid, rezolva aceasta problema prin mijloace specifice doctrinei politice pe care o
promoveaza. Cheia succesului pentru realizarea unui asemenea deziderat o constituie
orientarea activitatii partidului intr-o viziune de marketing.
Astfel, ia nastere marketingul politic.
Marketingul politic se defineste ca fiind elaborarea, punerea in aplicare si controlul
programelor, urmarind cresterea adeziunii la o idee, la o doctrina politica, la o cauza sociala,
la un comportament social, schimbarea sau crearea unui nou tip de comportament, unele
opinii, etc, in cadrul unuia sau mai multor grupuri vizate.
Pentru indeplinirea obiectivelor produse, este decisiva cunoasterea atitudinii factorului
interesat de a cunoaste necesitatile si cerintele de o anumita natura, ale mediului social, de a le
satisface cat mai bine.
Marketingul politic utilizeaza segmentarea pietei (in sens figurativ echivalent pentru
ansamblul categoriilor de persoane, domenii, institutii sau alte categorii vizate), studii de
piata, punerea in valoare a conceptele de comunicatie.
Actiunile politice se cer gestionate rational, urmarindu-se permanent problema optimizarii
raportului dintre eforturi (material-financiare, de cele mai multe ori) si efectele obtinute, in
sensul maximizarii rezultatelor sau minimizarii eforturilor. Utilizarea marketingului in aceasta
directie nu are alte restrictii decat cele adaptate la specificul politic.
Circulatia neingradita a informatiilor si asimilarea adoptarii deciziilor politice in optica si cu
mijloacele marketingului necesita proiectarea si functionarea in cadrul structurii
organizatorice a partidului a unui sistem informational de marketing.
Activitatile promotionale in domeniul serviciilor de sanatate sunt influentate si
diversificate de nivelul ridicat de canale de comunicatie disponibile. Pe langa mijloacele
media traditionale, printre instrumentele promotionale sunt incluse elemente ce asigura
tangibilitatea serviciilor, mai exact contactul interpersonal cu angatii din domeniul sanitar,
elemente fizice ale sistemului de distributie, respectiv consumatorii. Printre aceste servicii,
rolul principal este detinut de comunicatia interpersonala, fie ca este interna, fie externa, in
principal activitatile din sfera relatiilor publice, publicitatea avand un rol diminuat in
comparatie cu alte domenii de aplicabilitate al marketingului serviciilor, in principal datorita
faptului ca este considerata lipsita de etica, fiind de altfel sever restrictionata prin mijloace
legale.
Promovarea reprezinta componenta cea mai vizibila a demersului de marketing al
organizatiilor din domeniul sanatatii. Aplicarea marketingului la nivelul acestor organizatii s-
a concretizat pana la inceputul anilor90, doar in utilizarea unor tehnici de promovare dintre
care s-au detasat relatiile publice si organizarea de evenimente. Astfel, majoritatea spitalelor,
dar si alte organizatii din domeniu, utilizau la scara larga relatiile publice, prin punerea in
circulatie de informatii cu privire la activitatea organizatiei, anuntarea noilor dezvoltari,
editarea de publicatii interne (mai tarziu orientate spre client) si materiale de educare a
publicului tinta.
Pe langa aceste tehnici, multe organizatii se implicau intr-o anumita masura in activitati
informale de marketing, atunci cand spitalele sponsorizau seminarii educationale sau
participau la diferite evenimente ale comunitatii.
Cresterea rolului marketingului in serviciile de sanatate a condus la un adevarat razboi al
promovarii in anii80. Astfel, in 1983 cand a fost introdus sistemul de plata bazat pe
previziune, in SUA, spitalele au cheltuit peste 50 milioane $ pe publicitate, iar in 1986 aceasta
suma se ridica la 500 milioane $. Desi marketingul implica mai mult decat promovare, pentru
multe dintre organizatii acesta era singura activitate care intruchipa marketingul in perioada
respectiva. Specialistii in marketing insisi au contribuit la perpetuarea acestei idei. Chiar si
astazi, o parte din personalul medical echivaleaza marketingul cu promovarea. Cresterea
rolului publicitatii a avut o serie de avantaje dar si dezavantaje.
Campaniile publicitare erau ceva concret in care organizatiile puteau investi, iar stabilirea
bugetelor de publicitate si dezvoltarea initiativelor in domeniu au reprezentat cel mai rapid
mod de incorporare a marketingului in organizatiile din domeniul sanatatii.
Pe de alta parte insa, lipsa succesului multor campanii de publicitate si efectul negativ pe
care l-au generat au fost considerate esecuri ale aplicarii marketingului in serviciile de
sanatate. Astfel ca, personalul medical si consumatorii au considerat publicitatea facuta de
spitale ca inutila.
Scepticismul legat de meritele marketingului, in special ale promovarii, a determinat ca
organizatiile din domeniu sa se confrunte cu serioase retrageri financiare in aceasta perioada.
De-a lungul dezvoltarii sale, activitatea comunicationala desfasurata de organizatiile din
domeniul sanatatii nu a avut ca tinta consumatorul final, ci medicii din asistenta primara, care
prin intermediul sistemului de recomandari si trimiteri contribuiau la cresterea cererii pentru
serviciile acestora.
De abia dupa anii90 organizatiile au inceput sa-si indrepte eforturile in mod direct si spre
consumatorul final. Consumatorul a redevenit centrul acestor preocupari, iar marketingul este
privit ca o functie integrata a activitatii organizatiilor din domeniul sanatatii. Consumatorul
anilor90 este mai educat si mai preocupat de nevoile de sanatate decat cel din perioada
anterioara. In cursul acestei perioade, marketingul a inceput sa fie privit intr-o noua
perspectiva, ca urmare si a noii generatii de manageri ai sistemului de sanatate care sunt mai
orientati spre piata si dezvoltarea afacerii.
In plus, comunicarea si promovarea sanatatii nu este utilizata in sanatate doar la
nivelul organizatiilor, ci reprezinta o componenta importanta a activitatii Ministerului
Sanatatii.
De exemplu, potrivit legislatiei romanesti in vigoare[7] Societatea Romana de
Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune sunt obligate ca, in cadrul grilelor de
programe, sa rezerve gratuit spatiul de emisie necesar promovarii campaniilor de informare,
educare si comunicare referitoare la teme care privesc sanatatea publica.
Desi, si in prezent, in serviciile de sanatate nu este privita intotdeauna favorabil de
catre personalul medical si celelalte categorii de public implicate, promovarea face practic
legatura intre activitatile organizatiei, reflectate in produs, pret si distributie si consumatorii
sai efectivi sau potentiali. In cadrul acestor servicii, promovarea se particularizeaza printr-o
serie de elemente determinate de legaturile sale cu celelalte componente ale mixului, precum
si printr-un set de obiective, strategii si instrumente specifice.
Dintre formele publicitatii, in serviciile de sanatate cele mai utilizate sunt:
publicitatea institutionala, ce are ca scop instaurarea in randul publicului a unei
atitudini favorabile si de atasament fata de organizatie si oferta sa;
publicitatea profesionala, ce vizeaza specialistii din diverse domenii, in cazul de fata
medicii, prin inserarea de anunturi in publicatiile de specialitate.
Marketingul cultural si-a capatat denumirea actuala de curand, desi exista de foarte
multi ani, incepand sa se numeasca astfel cand s-a constatat ca i se aplica de fapt regulile
marketingului - ca trebuie sa raspunda unor intrebari precum: cui vand, cum diferentiez ceea
ce vand, cum promovez, cum creez o repetare a cumpararii - si atunci i s-a spus marketing
cultural.
Companiile specializate in marketing cultural fac proiecte cu perspective de viitor, dar
care nu sunt de durata. Exista cauze multiple pentru care proiectele de marketing cultural mor
repede. Cea mai importanta este lipsa oamenilor specializati si devotati. In Romania, se
afirma de catre cunoscatorii in domeniu, exista o penurie de specialisti in marketing cultural
pentru ca acesta reprezinta o specializare de nisa, aflata la granita dintre marketing si cultura.
Omul care face asa ceva trebuie sa aiba, pe de o parte, o educatie artistica si conexiuni in
lumea culturii care este un grup inchis, iar, pe de alta parte, trebuie sa aiba cunostinte de
marketing. In Romania sunt doua categorii de oameni care fac proiecte culturale: amatorii -
descurcareti - cei care pur si simplu au vazut o oportunitate, dar care, de obicei, ies in pierdere
si atunci renunta, si cei care vin din zona de impresariat, de organizare de spectacole,
interesati mai putin de calitatea evenimentului, de dezvoltarea acestuia si de valoarea pe care
o poate aduce comunitatii, si mai mult de profit.
Marketingul cultural este o tactica importanta de branding de tara, folosita si de
Spania, spre exemplu. Cinematografia spaniola a ajuns un fel de primadona a Europei,
intrucat au spectacole de balet absolut extraordinare; in ultimii ani, cei mai mari balerini din
lume danseaza in Spania.
Institutele culturale sunt de asemenea, unul dintre vectorii cei mai importanti ai
brandingului de tara prin cultura - spre exemplu, British Council (la noi, Institutul Cultural
Roman) este un vector al culturii britanice in toate tarile in care are filiale.
Foarte multe companii aleg sa isi promoveze produsele sau serviciile prin asocierea cu
evenimente din lumea culturii. In acest moment, orice om de marketing care se pricepe
cauta, de fapt, alte proiecte decat cele clasice care se bat literalmente pe o zona foarte
aglomerata si, atunci, se orienteaza spre proiecte cum ar fi cele culturale, de nisa. Mai mult,
cei din marketing-ul produselor si al serviciilor isi doresc sa fie sponsori unici ai unui
eveniment. Insa nu orice brand poate merge spre marketing cultural. Indeobste, spre acesta se
indreapta brandurile de corporatii, de servicii si doar foarte putine branduri de produse, de
FMCG, care, conform marketingului clasic, stau confortabil in zona beneficiilor.
Cultura este capabila de segregare si evident ca nu este un concept de masa.
Produsele sunt concepte de masa. Asadar, cu cat produsul e mai basic si mai de masa, cu
atat asocierea cu zona culturii poate fi ireala, nenaturala.
In contextul economiei contemporane marketingul ecologic reprezinta o dezvoltare
relativ recenta in cadrul disciplinei largi a marketingului. A aparut si s-a dezvoltat intr-o
perioada marcata profund de deteriorarea mediului inconjurator, de epuizare a resurselor, o
perioada in care se poate vorbi de o adevarata criza ambientala. Gravele accidente, larg
mediatizate, ale unor nave petroliere, ce au dus la binecunoscutele maree negre, si ale unor
uzine chimice, razboaiele din golful Persic, din Irak, accidentele nucleare prin efectele lor
distrugatoare demonstreaza faptul ca omenirea a esuat in incercarea de a trai in armonie cu
mediul natural.
Desi au existat preocupari ale economistilor privind impactul activitatilor umane
asupra mediului inca din anii 50, incepand cu anii 70 s-a propagat puternic la nivelul opiniei
publice ideea si ingrijorarea privind consecintele dezvoltarii in ritm accelerat, in care nu se
tine seama de efectele asupra mediului inconjurator.
In 1972, odata cu Raportul Clubului de la Roma, Limitele dezvoltarii, incepe sa fie
promovata idea ecodezvoltarii, a unei dezvoltari economice combinata cu protectia
mediului (Conferinta O.N.U de la Stockholm privind mediul - iunie 1972).
Aceaste preocupari la nivelul intregii societati privind mediul s-au reflectat atat in
teoria, cat si in practica marketingului. Putem vorbi de marketingul verde in contextul
procesului amplu de specializare a marketingului, de delimitare si adaptare pe diferite zone
de aplicatie concreta. Acest proces de specializare poate fi vazut ca una dintre cele mai
importante trasaturi ale marketingului contemporan.
Marketingului ecologic in cadrul amplului proces de specializare a marketingului este
plasat in zona marketingului in domeniile non-profit, generic denumit marketing social. Acest
concept a fost dezvoltat incepand cu sfarsitul anilor 60 si inceputul anilor 70, dupa unii
autori chiar de la inceputul anilor 60, termenul fiind mentionat pentru prima oara de catre
Kotler si Zaltman in 1971.
Marketingul ecologic este deci o componenta sau o ramura a marketingului social,
avand un caracter deosebit de complex, generand o serie de implicatii cu adanci ramificatii in
intreaga activitate economico-sociala care caracterizeaza evolutia unei societati. El poate fi
definit, in acest context, drept marketingul antrenat in efortul general de creare a unor
produse mai sigure, a unor ambalaje reciclabile si biodegradabile, de oprire a degradarii
mediului inconjurator.Asociatia Americana de Marketing a tinut primul seminar pe tema
marketingului ecologic in 1975, iar rezultatul sau s-aconcretizat in prima carte pe aceasta
tema intitulata Marketingul ecologic, avandu-i ca autori pe Henion si Kinnear si care a
aparut un an mai tarziu in 1976. In cadrul acestui prim seminar marketingul ecologic a fost
definit ca studiul aspectelor pozitive si negative ale activitatilor de marketing legate de
poluare, criza energetica si epuizarea resurselor.
Modificarile ambiantei determina noi orientari aie ofertelor pietei, referindu-se la
schimbarile demografice care vor restructura cererea, la revolutia tehnologica, la marketingul
relatiilor si la noi directii in domeniile satisfacerii cererii clientului.
Marketingul ambiental are mari sarcini ecologice, nu numai pentru remedierea
deteriorarilor aduse mediului, eliminarea reziduurilor sau purificarea apelor, ci si in directia
schimbarii tehnologiilor, in constientizarea opiniei publice si reducerea consumului de energie
si de materii prime.
Aplicarea noilor tehnologii are efecte deosebite pentru marketing, printre care se pot
enumera urmatoarele:
teoriile conventionale privind ciclurile de viata ale produselor se demoleaza precum
diviziunea internationala a muncii;
ciclurile de viata ale produsului devin tot mai scurte;
inovatia prin intersectarea diferitelor sectoare devine un mod tipic de progres (de exemplu,
ingineria mecanica corelata cu electronica a creat robotica).
Firmele pot practica, pe baza cercetarilor de marketing, unele strategii rentabile ce
vizeaza numai anumite segmente de consumatori, ceea ce duce la fragmentarea pietelor de
masa si la cresterea rapida a diversitatii produselor.
Avantajul competitiv al economiei unei tari va depinde de resursele disponibile, de
conditiile cererii pentru produsele sale, de sistemul de industrii asemanatoare si
complementare, precum si de strategiile, structura si rivalitatea dintre firme. Principala resursa
devine 'aurul gri', adica stocul de cunostinte stiintifice, tehnice si de marketing.
Firmele care se vor specializa in produse si servicii de calitate superioara vor
descoperi mari potentiale de crestere. in acelasi timp, vor putea fi utilizate tactici de
marketing, de masa, firmele reducandu-si costurile de marketing pe unitatea de tranzactie,
sporindu-si astfel profiturile.
Marketingul online, aparut in jurul anului 1992, se dezvolta neincetat si reprezinta
noul front al marketingului, ca urmare a aparitei interfetelor de tip World Wide Web (www),
pentru accesul la internet. Dereglementarea pietei de telecomunicatii si desfiintarea
monopolului de stat au contribuit la crearea pietei electronice, unde comunicarea directa poate
avea loc online. Ca urmare, infrastructurile si serviciile necesare permit alegerea, compararea,
distributia, plata, efectuarea de servicii si livrarea de software prin intermediul retelei pentru
milioane de clienti.
Marketingul are un puternic rol de mediator de informatii, care asigura fluxul de
comunicare intre diferiti parteneri, creand si cultivand relatia.
Marketingul de relatii, marketingul online, are deci functia noua de comunicare
imediata, astfel incat, ca urmare a faptului ca cerintele solicitantului se bazeaza pe
specificatiile produsului, are loc un proces de estompare continua a limitelor dintre producator
si cumparator.
Producatorul livreaza produsul solicitat, dar schitarea acestuia apartine practic
cumparatorului.
Marketingul este o filozofie a afacerilor, considerand ca satisfacerea clientilor este
cheia succesului, dar, in acelasi timp, propune utilizarea practicilor manageriale care
faciliteaza identificarea si rezolvarea cerintelor consumatorilor.
Marketingul nu poate fi considerat doar o functie separata, el avand o importanta mult
mai mare, reprezentand intreaga-activitate a firmei privita din punctul de vedere al rezultatului
final, adica prin prisma clientului. Se poate afirma ca succesul nu este asigurat de producator,
ci de client. Rolul marketingului este de a transforma nevoile societatii in posibilitati de
afaceri profitabile, activitatile de marketing contribuind la adaptarea, intr-un mod creativ si
profitabil, la mediul in care opereaza. Inovatia sistematica necesita perseverenta si vointa
creatoare pentru schimbarea economica, demografica, tehnologica, sociala, drept izvor de
oportunitati si sanse de marketing.



















BIBIOGRAFIE


1.Kotler, Philip, Managementul marketinguluI, Editura Teora, 2005;
2.Brid, Drayton , Marketing direct pe intelesul tuturor, Editura Publica, 1982;
3.Baldrige, L. Codul manierelor in afaceri, Editura Stiintifica si Tehnica, 1985;
4.Mihaela L., Sistemul informational pentru marketing, Editura Tehnopress,
2008;
5.Zamfir, M. Marketing, Editura, Dacia 2007.
Balaure, V. (coord.), (2002), Marketing, Editura Uranus, Bucuresti.
Cetina, I., Brandabur, R. si Constantinescu, M., (2005), Marketingul serviciilor,
Editura Uranus, Bucuresti.
Kotler, P., (1998), Managementul marketingului, Editura Teora, Bucuresti.
Olteanu, V., (2003), Marketingul serviciilor, Editura Ecomar, Bucuresti.
Popescu, I. C., (2003), Comunicarea in marketing, Ed. a II-a, Editura Uranus, Bucuresti.