CUPRINS

MODUL I

1. Sisteme disperse omogene (solu]ii) 1

1.1. Defini]ie, clasificare 1
1.2. Sisteme disperse omogene (solu]ii) 1
1.2.1. Defini]ie 1
1.2.2. Clasificarea solu]iilor 1
1.2.3. M\rimi [i unit\]i pentru exprimarea concentra]iei 2
1.2.3.1. Defini]ie 2
1.2.3.2. Concentra]ia procentual\ 2
1.2.3.3. Concentra]ia molar\ 2
1.2.3.4. Concentra]ia normal\ 2
1.2.4. Procesul de dizolvare 3
1.2.5. Solubilitatea 4
1.2.5.1. Solubilitatea substan]elor solide 4
1.2.6. Solu]ii diluate de neelectroli]i 5
1.2.6.1. Difuziunea 5
1.2.6.2. Osmoza [i presiunea osmotic\ 6
Test de autoevaluare 9
1.2.7. No]iuni de electrochimie 11
1.2.7.1. Propriet\]i coligative ale solu]iilor 11
1.2.7.2. Echilibrul chimic: procese reversibile [i ireversibile 12
1.2.7.3. Acizi, baze, amfoli]i 14
1.2.7.4. Gradul de ionizare al electroli]ilor slabi 16
1.2.7.5. Constante de aciditate [i bazicitate 18
1.2.7.6. Produsul ionic al apei [i m\rimea pH 18
1.2.7.6.1. Metode pentru determinarea pH-ului 20
1.2.7.7. Solu]ii tampon 21
1.2.7.8. Hidroliza s\rurilor 22
Test de autoevaluare 25
Rezumat modul I 26

MODUL II

2. Sisteme disperse eterogene (coloizi) 27

2.1. Defini]ie 27
2.2. Clasificarea coloizilor 27
2.3. Structura particulei coloidale (micela coloidal\) 28
2.4. Propriet\]ile sistemelor coloidale 30
2.4.1. Propriet\]i cinetice 30
2.4.2. Propriet\]i optice 31
2.4.3. Propriet\]i electrice 32
Test de autoevaluare 35
3. Oxidare [i reducere 36
3.1. Defini]ie, starea de oxidare [i starea de reducere 36
3.2. St\rile de oxidare ale elementelor `n combina]iile lor 37
3.3. Oxid\ri [i reduceri ale unor molecule covalente 38
3.4. For]a electromotoare. Poten]ial de electrod 39
3.5. Poten]ial redox 41
3.6. M\rimea rH 42
1
Test de autoevaluare 43
Rezumat modul II 44

Modul III – lucr\ri de laborator

Volumetria prin reac]ii de neutralizare 45
1. Prepararea [i titrarea unei solu]ii 0,1N de NaOH cu ajutorul
unei solu]ii de acid oxalic 45
2. Prepararea [i titrarea unei solu]ii de HCl 0,1N cu o solu]ie de
NaOH de concentra]ie cunoscut\ 47
3. Dozarea azotului din s\rurile de amoniu (metoda Kjeldahl) 49
4. Reac]iile ionilor potasiu, amoniu [i azotat 51
Volumetria prin reac]ii de oxido-reducere 54
5. Permanganometria `n mediu acid 54
6. Dozarea ionului feros Fe2+ din compu[i prin metoda
permanganometric\ 56
Ionul fier 58
7. Iodometria 60
Volumetria prin reac]ii de precipitare. Argentometria 62
8. Metoda Mohr de dozare a clorurilor 62
Volumetria prin reac]ii cu formare de complec[i. Complexometria 64
9. Duritatea apei 64
Reac]iile ionilor magneziu [i calciu 67
Metode fotometrice de analiz\ 69
10. Dozarea manganului din produse vegetale 70
11. Reac]iile ionilor fosfat [i silicat 71
12. pH-metria 73

Teme de verificare 75

Bibliografie 78

Cuprins 79

2
 MODUL I
1. SISTEME DISPERSE OMOGENE (SOLU}II)

1.1. Defini]ie, clasificare

Sistemele disperse reprezint\ amestecuri de dou\ sau mai multe
componente.
~n func]ie de natura suprafe]elor care formeaz\ amestecul, sistemele
disperse pot fi omogene [i eterogene.
Sistemele disperse omogene sunt acele sisteme `n care componentele nu
prezint\ suprafe]e de separare, compozi]ia amestecului fiind uniform\ `n tot
sistemul. Substan]ele ce compun amestecul nu sunt perceptibile cu ochiul liber
sau la microscop [i nu sunt separabile prin mijloace mecanice ca filtrare,
centrifugare etc.
Sistemele disperse eterogene sunt acele sisteme `n care componentele
prezint\ suprafe]e de separare, compozi]ia amestecului fiind diferit\.
Sistemele disperse prezint\ dou\ componente care difer\ prin cantitate.
Componenta care domin\ cantitativ amestecul se nume[te mediul de
dispersie iar `n cazul solu]iilor este dizolvantul sau solventul.
Componenta ce se afl\ `n cantitate mai mic\, se nume[te faz\ dispers\, `n
cazul solu]iilor fiind substan]a care se dizolv\, numit\ [i solut sau dizolvat. Ea
este cea care determin\ multe propriet\]i ale sistemului dispers.

1.2. Sisteme disperse omogene (solu]ii)

1.2.1. Defini]ie
O solu]ie este un amestec omogen de dou\ sau mai multe componente
(substan]e).

1.2.2. Clasificarea solu]iilor

Solu]iile se clasific\ dup\ starea lor fizic\ `n solu]ii gazoase, lichide [i
solide.
Gazele, indiferent de natura lor chimic\, se amestec\ sau sunt miscibile `n
orice propor]ie.
Solu]iile lichide pot fi: gaz `n lichid, lichid `n lichid, solid `n lichid.
Exemple de diferite solu]ii sunt prezentate `n tabelul 1.

Tabel 1
Clasificare solu]iilor dup\ starea fizic\

Tipul de solu]ie Exemple

1. Amestecuri de gaze aerul atmosferic - amestec de azot [i oxigen
(componente principale)
2. Gaz `n lichid dioxid de carbon `n ap\, oxigen `n ap\, hidrogen
sulfurat `n ap\
3. Lichid `n lichid etanol `n ap\, frac]iuni de petrol, ulei `n eter etc.
4. Solid `n lichid s\ruri `n ap\, zah\r `n ap\, naftalin\ `n benzen etc.
5. Solid `n solid aliajele - amestecuri formate din mai multe metale

1.2.3. M\rimi [i unit\]i pentru exprimarea concentra]iei

3
 Un alt criteriu de clasificare al solu]iilor este concentra]ia.

1.2.3.1. Defini]ie
Concentra]ia unei solu]ii reprezint\ cantitatea de substan]\ dizolvat\
`ntr-un anumit volum de solu]ie.
Ea reprezint\ raportul dintre solut [i solvent. Dup\ concentra]ie, se
deosebesc: solu]ii diluate, adic\ solu]ii care con]in cantit\]i mici de substan]\
dizolvate [i solu]ii concentrate, adic\ solu]ii care con]in cantit\]i mari de
substan]\ dizolvate.
Concentra]ia solu]iei se exprim\ `n mai multe moduri:
- concentra]ia procentual\;
- concentra]ia molar\;
- concentra]ia normal\.

1.2.3.2. Concentra]ia procentual\

Concentra]ia procentual\ arat\ câte p\r]i de substan]\ dizolvat\ se g\sesc
`n 100 p\r]i solu]ie. Astfel o solu]ie de NaCl 10% `nseamn\ c\ `n 100g solu]ie se
g\sesc 10g clorur\ de sodiu [i 90g ap\.
Concentra]ia procentual\ poate fi exprimat\ [i `n unit\]i de volum, folosit\
pentru prepararea solu]iilor de lichide. De exemplu prin alcool 80% se `n]elege un
amestec de 80 volume de alcool [i 20 volume de ap\.

1.2.3.3. Concentra]ia molar\

Concentra]ia exprimat\ `n moli raporta]i la litru de solu]ie (1000cm3
solu]ie). O solu]ie molar\ este solu]ia care con]ine dizolvat `n 1000cm3 solu]ie un
mol de substan]\. Concentra]ia acestei solu]ii se noteaz\ cu m.
De exemplu, o solu]ie molar\ de clorur\ de sodiu con]ine 58,5g NaCl
(1 mol) `ntr-un litru de solu]ie; o solu]ie molar\ de acid sulfuric con]ine 98g
H2SO4 (1 mol) `ntr-un litru de solu]ie. Dup\ cantitatea de substan]\ dizolvat\ la un
litru de solu]ie se deosebesc solu]ii: molare (m), dublu-molare (2m), semi-molare
(0,5m), decimolare (0,1m), centimolare (0,01m) etc.
Solu]iile molare nu trebuie confundate cu solu]ii molale, care prin
molalitate indic\ num\rul de moli de substan]\ dizolvat\ `n 1000g dizolvant.
Molaritatea unei solu]ii (m) se calculeaz\ dup\ urm\toarea expresie:

gsubst / l
m= ,
M

M - masa molecular\

1.2.3.4. Concentra]ia normal\

Concentra]ia este exprimat\ `n echivalen]i-gram la un litru de solu]ie.
Aceast\ concentra]ie se noteaz\ cu n [i se nume[te concentra]ie normal\.
Solu]ia care con]ine dizolvat `ntr-un litru de solu]ie un echivalent gram de
substan]\ se nume[te solu]ie normal\ (n). De exemplu, o solu]ie normal\ de
clorur\ de sodiu, va con]ine 58,5g NaCl 1 litru de solu]ie; o solu]ie normal\ de
acid sulfuric, va con]ine 49g H2SO4 `ntr-un litru de solu]ie.
Dup\ num\rul de echivalen]i-gram de substan]\ dizolvat\, se deosebesc
solu]ii: normale (n), dublu-normale (2n), seminormale (0,5n), decinormale (0,1n)
etc.
Echivalentul chimic se calculeaz\ `n func]ie de reac]ia chimic\ la care
particip\ o substan]\.
1. Echivalentul unui element reprezint\ un num\r rezultat din raportul
dintre masa atomic\ a elementului [i valen]a sa.
4
 2. Echivalentul unui acid se calculeaz\ ca fiind raportul `ntre masa
molecular\ a acidului [i num\rul de protoni pe care acidul `i doneaz\ `n reac]ia
chimic\.
3. Echivalentul unei baze se calculeaz\ ca fiind raportul `ntre masa
molecular\ [i num\rul de protoni accepta]i `n reac]ie.
4. ~n cazul s\rurilor, `n calcularea echivalentului se ]ine seama dac\ sarea
particip\ `ntr-o reac]ie redox. ~n general, echivalentul unei s\ri se calculeaz\ ca
fiind raportul masei moleculare [i valen]a comun\ a ionilor s\rii.
5. ~n cazul s\rurilor care particip\ `n reac]ii redox, fiind cu caracter
oxidant sau reduc\tor, echivalentul chimic reprezint\ raportul `ntre masa
molecular\ [i num\rul de electroni ceda]i sau accepta]i de compus pentru ca el s\
se oxideze sau s\ se reduc\.

1.2.4. Procesul de dizolvare

Procesul de formare a unei solu]ii din componen]i care se g\sesc ini]ial `n

st\ri de agregare diferite poart\ denumirea de dizolvare.
Dizolvarea solidelor `n lichide const\ `n desfacerea leg\turilor dintre
particulele constituente ale suprafe]ei solide care se dizolv\ [i formarea de
leg\turi `ntre ele [i particulele de solvent. Desfacerea re]elei substan]ei care se
dizolv\ este un proces endoterm, `n timp ce formarea de leg\turi `ntre dizolvant [i
dizolvat, se manifest\ cu degajare de c\ldur\ (proces exoterm).
Acest proces exoterm se nume[te solvatare, iar când solventul este apa,
hidratare.
Cristalele cu re]ele ionice, cum sunt clorura de sodiu [i alte s\ruri, se
dizolv\ `n ap\ datorit\ solvat\rii ionilor lor cu moleculele de ap\, formându-se
leg\turi ion-dipol; fiecare ion se `nconjoar\ cu un num\r de dipoli orienta]i cu
polul de semn contrar ionului.
Num\rul moleculelor de ap\ fixate prin hidratare se nume[te num\r de
hidratare; este cu atât mai mare cu cât raza ionului este mai mic\ [i sarcina lui este
mai mare. Prin dizolvarea unor compu[i se formeaz\ cristalohidra]i, de exemplu:
Na2SO4 ⋅ 10H2O, CaCl2 ⋅ H2O, KOH ⋅ H2O, CuSO4 ⋅ 5H2O, NaCO3 ⋅ 10H2O.
Substan]ele ale c\ror cristale absorb apa din atmosfer\ se numesc
higroscopice. De exemplu: clorura de calciu, hidroxidul de potasiu, clorura de
zinc, clorura de magneziu etc.
Substan]ele care pierd apa de cristalizare treptat se numesc eflorescente.
Dizolvarea este un proces dual, atât fizic cât [i chimic.
Aspectul fizic al dizolv\rii se explic\ prin difuzia ce are loc `ntre
particulele de dizolvat [i dizolvant, iar caracterul chimic al procesului este
determinat de formarea leg\turilor `ntre particulele de dizolvat [i dizolvant.
Dizolvarea este determinat\ de un factor entalpic ∆H [i un factor entropic
∆S dup\ cum rezult\ din expresia varia]iei energiei libere:

∆G = ∆H – T ∆S

Factorul entropic este datorat procesului de difuzie prin care se realizeaz\

un mare grad de dezordine, iar factorul entalpic caracterizeaz\ varia]ia de c\ldur\
care are loc atunci când se dizolv\ o substan]\.
Dac\ dizolvarea unei substan]e are loc f\r\ varia]ii de c\ldur\, factorul
entropic este dominant `n formarea solu]iei. Când formarea solu]iei are loc cu
absorb]ie sau degajare de c\ldur\, factorul entalpic are rol hot\râtor.
~n cazul solu]iilor reale, ambii factori contribuie la formarea solu]iei.

5
 Cantitatea de c\ldur\ degajat\ sau absorbit\ `n procesul de dizolvarea
poart\ numele de c\ldur\ de dizolvare.
Pentru ca o substan]\ s\ se dizolve `ntr-un dizolvant este necesar ca
ambele s\ fie capabile s\ dezvolte acela[i tip de for]e de atrac]ie. De exemplu,
hidrocarburile se dizolv\ `n alte hidrocarburi, deoarece toate formeaz\ leg\turi de
tip van der Waals. O hidrocarbur\ nu se dizolv\ `n ap\, `ntrucât diferen]a dintre
for]ele dezvoltate de cele dou\ tipuri de molecule este foarte mare [i ele nu se pot
compensa reciproc.
Din acest motiv substan]ele polare se vor dizolva `n lichide polare, cele
nepolare `n lichide nepolare.
Solidele formate din cristale moleculare se vor dizolva mai u[or `n solven]i
nepolari, iar cele cu cristale ionice vor fi mai bine dizolvate de dizolvan]i polari.
Cristalele atomice, cum ar fi: diamantul, grafitul, carbura de siliciu,
cristalele de bor, nu se dizolv\ `n nici un solvent, pentru c\ nici unul nu este
capabil s\ rup\ leg\turile covalente ale acestor re]ele cristaline.
Cristalele substan]elor organice, formate prin leg\turi de hidrogen
(cristalele de zaharoz\) se dizolv\ `n ap\ pentru c\ se rup [i se refac continuu
leg\turile de hidrogen din cristal [i se formeaz\ leg\turile de hidrogen dintre
cristal [i ap\.

1.2.5. Solubilitatea

Unele substan]e formeaz\ amestecuri omogene `n orice propor]ie, altele

dizolv\ numai o cantitate limitat\ dintr-o substan]\.
O solu]ie se nume[te saturat\ când con]ine cantitatea maxim\ de
substan]\ dizolvat\ la o anumit\ temperatur\ dat\, uneori [i la o presiune dat\.
Concentra]ia substan]ei din solu]ia saturat\ reprezint\ solubilitatea
substan]ei respective.
Prin solubilitate (sau grad de solubilitate) este indicat\ cantitatea maxim\
de substan]\ care la o anumit\ temperatur\ se poate dizolva `ntr-o anumit\
cantitate de dizolvant.
De exemplu, o solu]ie de clorur\ de sodiu care la 200C con]ine 35,8g NaCl
`n 100g ap\ are solubilitatea de 35,8g NaCl `n 100g ap\ la 200C. O solu]ie care
con]ine o cantitate mai mic\ de clorur\ de sodiu este o solu]ie nesaturat\.

1.2.5.1. Solubilitatea substan]elor solide

Varia]ia solubilit\]ii dup\ natura substan]elor dizolvate. Substan]ele au

solubilit\]i foarte variate. Se consider\ ca solubile substan]ele care la 200C au
solubilitatea mai mare de 1g `n 100g ap\ [i insolubile cele cu solubilitatea mai
mic\ de 0,1g `n 100g ap\; substan]ele cu solubilit\]i cuprinse `ntre aceste limite
sunt greu solubile. De exemplu, azotatul de calciu având solubilitatea de 266g `n
100cm3 ap\ este o substan]\ solubil\; sulfatul de calciu (gipsul) având
solubilitatea 0,2g `n 100cm3 ap\ este greu solubil\; carbonatul de calciu (aragonit)
cu solubilitatea de 0,007g `n 100cm3 ap\ (la 200C), este o substan]\ insolubil\. ~n
tabelul 2 este prezentat\ solubilitatea diferitelor clase de combina]ii.

6
 Tabel 2
Reguli de solubilitate pentru clase de combina]ii

Ionii forma]i Reguli de solubilitate

Grup\ cu combina]ii solubile. Excep]ie fac unii
Li+, Na+, K+, NH4+ perclora]i mai pu]in solubili (KClO4 este greu
solubili solubil `n ap\ rece) [i unele combina]ii complexe:
K2PtCl6; (NH4)2PtCl6; (NH4)2Co(NO2)6
NO3-, ClO3-, CH3COO- To]i nitra]ii, clora]ii [i aceta]ii sunt solubili
solubili
Clorurile sunt solubile exceptând CuCl, AgCl,
Cl-, Br-, I- predominant Hg2Cl2, TiCl2, PbCl2; aceea[i regul\ este valabil\ [i
solubile pentru bromuri sau ioduri, dar HgBr2, HgI2 [i BiI3
sunt insolubile
Toate fluorurile sunt solubile cu excep]ia celor ale
F- predominant solubile
elementelor din grupa IIa, IIb [i FeF3, PbF2.
2- To]i sulfa]ii sunt solubili cu excep]ia celor ai
SO4 predominant
metalelor grupei IIa, Pb2+, ca [i sulfa]ii de Ag+ [i
solubili
Hg2+
To]i carbona]ii sunt insolubili `n afara celor ai
metalelor alcaline [i NH4+, care sunt solubili.
CO32-, PO43-
Aceea[i regul\ este valabil\ [i pentru fosfa]i
preponderent insolubili
(Li3PO4 insolubil). Mul]i dicarbona]i Ca(HCO3)2
sau fosfa]i primari Ca(H2PO4)2 sunt solubili
C2O42-, CN- - To]i oxala]ii [i cianurile sunt insolubile. Excep]ie
predominant insolubili fac compu[ii metalelor alcaline [i ai NH4+
Hidroxizii sunt insolubili. Excep]ie fac hidroxizii
OH- predominant
metalelor alcaline. Cei de Ca, Sr, Ba, `n aceast\
insolubili
ordine, sunt din ce `n ce mai solubili
Toate sulfurile sunt insolubile `n afara celor ale
S2- predominant
ionilor cu structur\ de gaz inert: Na+, Mg2+, Al3+ `n
insolubile
special cele din grupele Ia, IIa, IIIa [i ale NH4+
To]i oxizii sunt insolubili cu excep]ia oxizilor
O2- insolubili metalelor alcaline [i alcalino-teroase care sunt
solubili ca urmare a unor reac]ii cu apa

Solubil = substan]e cu solubilitate mai mare de 1g/100g H20

Insolubil = substan]e cu solubilitate mai mic\ de 0,1g/100g H2O
Pu]in solubile = substan]e cu solubilitate 0,1 < So < 1

1.2.6. Solu]ii diluate de neelectroli]i

1.2.6.1. Difuziunea
Este procesul fizic de `ntrep\trundere a particulelor unei substan]e printre
particulele altei substan]e. Difuzia este un proces cinetic ce are loc `n dublu sens,
de egalare a concentra]iei sistemului, datorat agita]iei termice.
Dac\ peste o solu]ie de sulfat de cupru se adaug\ cu aten]ie o cantitate de
ap\, `n a[a fel `ncât cele dou\ straturi de lichide s\ nu se amestece, ele vor c\uta
s\-[i egaleze concentra]ia. Moleculele de ap\ migreaz\ `n solu]ia de sulfat, iar
ionii de cupru [i sulfat printre moleculele de ap\.
Procesul se termin\ când tot lichidul din vas are o concentra]ie uniform\,
adic\ solu]ia este uniform colorat\.
Fiind un proces cinetic, difuzia va decurge cu o vitez\ de difuzie.

7
 De[i moleculele fluidelor au viteze foarte mari, viteza lor de difuzie este
mic\, pentru c\ la temperatur\ [i presiune normal\, drumul parcurs de fiecare
molecul\ este mic, ea sufer\ un num\r mare de ciocniri din partea celorlalte,
drumul suferind frecvente devieri. M\rirea vitezei de difuzie are loc prin cre[terea
temperaturii [i a presiunii, dac\ sistemul este gazos.
Viteza de difuzie este influen]at\ [i de masa molecular\ a moleculelor. Cu
cât aceasta este mai mic\, difuzeaz\ mai u[or. De exemplu, hidrogenul este cel
mai difuzibil gaz. Expresia vitezei de difuzie este:
∂x ∂c
= − DS
∂t ∂l
unde:
dx - cantitatea de substan]\ care difuzeaz\ `n unitatea de timp (dt) pe
unitatea de suprafa]\ S;
D - constanta de difuzie;
dc - reprezint\ varia]ia concentra]iei pe unitatea de lungime dl;
- semnul minus indic\ varia]ia concentra]iei pân\ la echilibru.

1.2.6.2. Osmoza [i presiunea osmotic\

Osmoza este difuzia unui dizolvant `ntr-o solu]ie a sa, printr-o membran\
semipermeabil\. ~n cazul a dou\ solu]ii de concentra]ii diferite separate printr-o
membran\ semipermeabil\, difuzia are loc de la solu]ia mai diluat\ spre solu]ia
mai concentrat\.
Punerea `n eviden]\ a osmozei se face folosind o celul\ osmotic\, care
const\ dintr-o pâlnie semisferic\ cu coad\ lung\, la gâtul c\reia se leag\ o
membran\ (fig. 1) natural\ sau artificial\.

Fig. 1 Celule osmotice (osmometre)

(a) - celul\ osmotic\ simpl\ cu membran\ animal\;
(b) - celul\ osmotic\ cu membran\ de hexacianoferat (II) de cupru;
(c) - celul\ osmotic\ cu membran\ de mercur.

~n pâlnie se introduce o solu]ie saturat\ de zaharoz\ `n ap\ [i se cufund\

apoi pâlnia `ntr-un pahar cu ap\. La `nceputul experien]ei cele dou\ lichide sunt la
acela[i nivel. Dup\ câteva ore, lichidul urc\ `n tubul pâlniei pân\ când presiunea
hidrostatic\ produs\ este suficient de mare s\ opreasc\ p\trunderea apei prin
membrana semipermeabil\.
Datorit\ osmozei, `n solu]ie ia na[tere o presiune care se opune tendin]ei
dizolvantului de a trece prin membrana semipermeabil\ `n solu]ie.
Aceast\ presiune se nume[te presiune osmotic\ [i se define[te ca
presiunea care trebuie aplicat\ unei solu]ii ca s\ opreasc\ p\trunderea
dizolvantului prin membrana ce separ\ cele dou\ lichide.

8
 Fig. 2 Presiunea osmotic\ a unei solu]ii

Ea este presiunea suplimentar\

necesar\ pentru a realiza echilibrul
dintre solu]ie [i solvent.
Presiunea osmotic\ Π este o
m\sur\ a tendin]ei de diluare a
solu]iei.
Presiunea osmotic\ (Π) se m\soar\ prin diferen]a presiunii hidrostatice a
solu]iei pS [i a solventului pur po:

Π = PS - PO

Osmoza ilustreaz\ tendin]a natural\, general\, a tuturor sistemelor de a-[i

m\ri entropia, starea de dezordine [i probabilitatea maxim\.

Tipuri de membrane
O membran\ semipermeabil\ este acea membran\ care permite trecerea
selectiv\ a particulelor. K+ m\re[te presiunea radicular\ determinând absorb]ia
apei.
Membranele sunt sisteme geliforme, a c\ror grosime dep\[e[te
dimensiunile moleculare [i care posed\ o anumit\ rezisten]\ la rupere.
Membranele pot fi confec]ionate din produse animale (intestine de porc,
b\[ici de pe[te etc.) care datorit\ unor rezultate nereproductibile au fost `nlocuite
cu membrane semipermeabile artificiale. Dup\ materialul din care sunt
confec]ionate acestea pot fi anorganice [i organice.
O membran\ semipermeabil\ anorganic\ este cea de hexacianoferat (II) de
cupru, Cu2[Fe(CN)6]. Aceasta se ob]ine `n felul urm\tor: un vas de por]elan poros
se umple cu o solu]ie de sulfat de cupru [i se scufund\ apoi `ntr-o solu]ie de
hexacianoferat (II) tetrapotasic. Hexacianoferatul (II) cupric care precipit\ `n porii
vasului de por]elan este o substan]\ brun\, insolubil\ `n ap\.
O mare dezvoltare a luat folosirea ca membrane a diferitelor tipuri de frite
foarte sub]iri de tip G-5, cu diametrul porilor de circa 0,7 10-6 m.
Se folosesc [i membrane de natur\ organic\, de natur\ macromolecular\
ob]inute din esteri ai celulozei (exemplu, acetat de celuloz\), alcool polivinilic.
Datorit\ porilor foarte fini, membranele semipermeabile permit trecerea
moleculelor de solvent (apa) [i nu permit trecerea moleculelor mari de solu]ie.

Legile presiunii osmotice

Presiunea osmotic\ a unei solu]ii depinde de temperatur\ [i presiune, fiind
aplicabile legile gazelor ideale. La temperatur\ constant\ presiunea osmotic\ a
unei solu]ii de zaharoz\ `n ap\ cre[te propor]ional cu concentra]ia: Π = constant.

Tabel 3
Varia]ia presiunii osmotice cu concentra]ia
Concentra]ia, C Presiunea osmotic\,
(moli la 1000g ap\) (atm. la 250C) Π/C = constant
0,1 2,63 25,3
0,2 9,15 25,7
0,3 7,73 25,8
0,4 10,30 25,8
0,5 12,94 25,9
9
 Concentra]ia C fiind invers propor]ional\ cu volumul V al solu]iei, putem
scrie `n conformitate cu legea lui Boyle-Mariotte:

Π⋅V = constant

Presiunea osmotic\ variaz\ cu temperatura `n conformitate cu legea lui

Gay-Lussac:

Π / T= constant

Din cele dou\ legi, Van't Hoff a formulat ecua]ia general\ a presiunii
osmotice:
Π = cRT
`n care:
c - concentra]ia solu]iei `n moli substan]\ dizolvat\ `ntr-un litru de solu]ie;
R - o constant\ caracteristic\ substan]ei dizolvate [i a c\rei valoare
numeric\ este identic\ cu valoarea constantei gazelor;
T - temperatura solu]iei, `n 0K.

Aceast\ expresie este analoag\ cu ecua]ia de stare a gazelor: pV = RT, `n

care V este `nlocuit cu 1/c.
Van't Hoff a interpretat, pe baza acestei legi, solu]iile diluate ca fiind
amestecuri `n care moleculele solventului se comport\ ca un gaz perfect. Aceast\
lege arat\ c\, la un acela[i volum [i la aceea[i temperatur\, valoarea presiunii
osmotice depinde numai de num\rul de molecule dizolvate [i nu depinde de
natura substan]ei dizolvate. Prin urmare, la aceea[i temperatur\, diferite solu]ii
care au acela[i num\r de molecule de substan]e dizolvate `n volume egale de
dizolvant, au totdeauna aceea[i presiune osmotic\. De exemplu, o solu]ie care
con]ine 342g zah\r (1 mol) `n 10 litri ap\, are aceea[i presiune osmotic\ cu o
solu]ie care con]ine 74 g acetat de metil (1 mol) `n 10 litri ap\.
Solu]iile cu aceea[i presiune osmotic\ se numesc izotonice. Van't Hoff a
enun]at urm\toarea lege a presiunii osmotice:
Presiunea osmotic\ a unei solu]ii diluate este egal\ cu presiunea pe care
ar exercita-o substan]a dizolvat\, dac\ ar fi `n stare gazoas\, la aceea[i
temperatur\ [i ar ocupa acela[i volum ca solu]ia.
Aceast\ lege este valabil\ numai pentru solu]ii ideale; solu]iile diluate o
urmeaz\ cu aproxima]ie.
Osmoza invers\ este procesul de osmoz\ ce are loc atunci când asupra
solu]iei din celula osmotic\ ac]ioneaz\ o presiune exterioar\ mai mare ca
presiunea osmotic\. ~n acest caz, are loc curgerea invers\, solventul pur din
solu]ie va trece `n solvent. Procesul de curgere al lichidului are loc de la solu]ia
concentrat\ spre solvent, pus `n eviden]\ `n fig.3.

Fig. 3 Osmoz\ invers\

10
 Membranele semipermeabile ce se folosesc `n procesul de osmoz\ invers\
sunt confec]ionate din acetat de celuloz\, nylon, poliamid\.
Osmoza invers\ este folosit\ pentru concentrarea sucurilor de fructe,
concentratelor de struguri [i pentru desalinizarea apei.
Desalinizarea apei se efectueaz\ `n instala]ii simple (fig. 4), membranele
semipermeabile re]inând ionii Na+, Mg2+, Ca2+.

Fig. 4. Desalinizarea apei prin

osmoz\ invers\

Importan]a difuziei [i osmozei

Difuzia [i osmoza joac\ un rol foarte important `n natur\. Pere]ii celulelor
vegetale [i animale sunt constituite din membrane semipermeabile [i func]ioneaz\
ca adev\rate osmometre.
Introducând celula `ntr-o solu]ie a c\rei presiune osmotic\ este mai mare
decât a sucului celulei, adic\ `ntr-o solu]ie hipertonic\, se observ\ cum celula se
contract\ [i apoi se zbârce[te. Acest fenomen numit plasmoliz\, este datorat
difuziei apei din interiorul celulei prin membrana semipermeabil\.
Dac\ o celul\ este `ns\ introdus\ `ntr-o solu]ie mai diluat\ decât sucul
celular, adic\ `ntr-o solu]ie hipotonic\, sau chiar `n ap\, celula se umfl\ [i poate
cr\pa, datorit\ apei care p\trunde din afar\, prin membrana semipermeabil\ `n
celul\. Acest fenomen numit turgescen]\, este folosit `n tehnic\, de exemplu la
extragerea zah\rului din sfecl\. Sfecla t\iat\ m\runt este introdus\ `n vase cu ap\
(difuzoare). Datorit\ presiunii osmotice, celulele de sfecl\ crap\ [i zah\rul
difuzeaz\ `n ap\, de unde se extrage.
~n mod asem\n\tor se comport\ [i celulele corpului animal. Când
globulele ro[ii ale sângelui sunt introduse `n ap\ curat\ sau `ntr-o solu]ie ce
con]ine mai pu]in decât 0,86% NaCl (care deci nu este izotonic\ cu lichidul
sângelui, adic\ plasma sanguin\), ele se umfl\ [i pot cr\pa din cauza presiunii
osmotice provocat\ de p\trunderea apei. Dac\ sunt introduse `ntr-o solu]ie mai
concentrat\ decât 0,86% NaCl, ele se zbârcesc, deoarece con]inutul lor trece `n
solu]ia mai concentrat\. Solu]ia izotonic\ cu plasma sanguin\ este solu]ia de
0,86% NaCl, numit\ ser fiziologic.
Datorit\ presiunii osmotice apa se ridic\ prin trunchiul copacilor pân\ la
`n\l]imi de zeci de metri. Presiunea osmotic\ a plantelor de uscat este de 5 - 11
atm, la unii copaci ajungând pân\ la 20 atm (eucalipt); plantele marine au o
presiune osmotic\ mai mare de 17 - 25 atm, iar la unele ciuperci se pot atinge `n
celulele lor presiuni osmotice de peste 100 atm.

Test de autoevaluare

1. Solu]iile sunt amestecuri:

a) omogene;
b) eterogene;
c) componentele nu reac]ioneaz\.

11
 2. Cele dou\ componente ale solu]iei se numesc:
a) solvat sau dizolvant;
b) dizolvat sau solut;
c) solvent sau solvat;
d) dizolvant sau solvent.

3. Concentra]ia unei solu]ii reprezint\:

a) cantitatea de substan]\ con]inut\ `ntr-o anumit\ cantitate de solvent sau
solu]ie;
b) raportul cantitativ `ntre cele dou\ componente ale solu]iei;
c) cantitatea de substan]\ care reac]ioneaz\ cu un anumit volum de solvent.

4. Molaritatea (M, m) reprezint\:

a) num\rul de moli de solvat (dizolvat) `ntr-un litru de solu]ie;
b) grame de substan]\ dizolvate `ntr-un litru de solu]ie;
c) grame de solut (dizolvat) con]inute `n 1000g solvent.

5. Normalitatea (N, n) reprezint\:

a) num\rul de echivalen]i gram de dizolvat con]inu]i `n 1000cm3 de solu]ie;
b) num\rul de echivalen]i gram dizolva]i `n 1000cm3 de solvent;
c) grame solut con]inute de 1000cm3 solvent.

6. Concentra]ia procentual\ reprezint\:

a) gramele de substan]\ dizolvate `n 100 g solvent;
b) gramele de substan]\ dizolvate `n 100 g solu]ie;
c) gramele de substan]\ dizolvate `n 1000 g solu]ie;
d) volumele de substan]\ dizolvate `n 100 volume solu]ie.

7. S\ se calculeze echivalen]ii chimici ai urm\toarelor substan]e: HCl, H2SO4,

NaCl, MgSO4, NaOH, Ca(OH)2, KMnO4.

8. O solu]ie saturat\:
a) con]ine cantitatea maxim\ de substan]\ dizolvat\ `n 100g dizolvant la o
anumit\ temperatur\ [i presiune;
b) mai poate dizolva substan]\;
c) reprezint\ solubilitatea substan]ei.

9. Difuzia este un proces:

a) cinetic;
b) chimic;
c) fizic.

10. Procesul de difuzie `nceteaz\ atunci când:

a) se uniformizeaz\ concentra]ia amestecului;
b) cre[te concentra]ia substan]ei care difuzeaz\;
c) are loc un proces chimic.

R\spunsuri corecte:

1 – a; 2 – b, d; 3 – a; 4 – a; 5 – a; 6 – b, d; 7 – (36,5; 49; 58,5; 60; 40; 39; 31,6);

8 – a; 9 – a, c; 10 – a.

12
 1.2.7. No]iuni de electrochimie
1.2.7.1. Propriet\]i coligative ale solu]iilor

Se numesc propriet\]i coligative ale solu]iilor acele propriet\]i ca sc\derea

presiunii de vapori, sc\derea punctului de fierbere, presiunea osmotic\, care sunt
propor]ionale cu concentra]iile solu]iilor, deci cu num\rul de particule dintr-o
cantitate dat\ de solvent.
Solu]iile de acizi, baze [i s\ruri au presiuni osmotice mai mari decât cele
calculate dup\ legea lui Van't Hoff, Π =RTC. De aceea `n ecua]ia presiunii
osmotice s-a introdus un factor de corec]ie i (numit factorul lui Van't Hoff) care
reprezint\ raportul dintre presiunea osmotic\ observat\ [i cea calculat\.
Expresia presiunii osmotice devine: Π = iRTC.
~n cazul solu]iilor de uree, zaharoz\ etc. a c\ror presiune osmotic\
observat\ este egal\ cu presiunea osmotic\ calculat\, i = 1. ~n cazul solu]iilor de
acizi, baze, s\ruri, valoarea lui i este `ns\ mai mare decât 1; ea difer\ dup\ natura
solu]iei [i cre[te cu dilu]ia. Astfel pentru o solu]ie de clorur\ de sodiu valoarea lui
i este aproximativ 2, pentru o solu]ie diluat\ de sulfat de sodiu, aproximativ 3;
`nseamn\ c\ aceste solu]ii au presiunea osmotic\ de dou\ ori, respectiv de trei ori
mai mare decât cea celular\. Factorul i reprezint\ aproximativ num\rul de ioni.
Se [tie c\ presiunea osmotic\ depinde de num\rul de particule existente `n
unitatea de volum a solu]iei [i nu de masa acestor particule.
Deoarece solu]iile de acizi, baze [i s\ruri au valorile presiunii osmotice
observate mai mari, `nseamn\ c\ ele trebuie s\ con]in\ un num\r mai mare de
particule.
Interpretarea corect\ a abaterilor de la legea lui Raoult [i Van't Hoff, la
solu]iile electroli]ilor a fost f\cut\ de c\tre Arrhenius (1887) care a semnalat
pentru prima oar\ existen]a `n solu]ie a ionilor, particule independente `nc\rcate
cu sarcini electrice.

Coeficient osmotic
Factorul Van't Hoff i nu este num\r `ntreg, decât `n solu]ii foarte diluate.
Factorul i scade cu cât concentra]ia este mai mare.
Se nume[te coeficient osmotic fo, raportul dintre valoarea i efectiv
m\surat\ la solu]ie [i num\rul maxim de ioni (n) ce pot lua na[tere dintr-o
substan]\, la dilu]ie infinit\:

i
fo =
n

La dilu]ie infinit\, i = n [i fo = 1.
Coeficientul osmotic reprezint\ frac]iunea din cantitatea total\ de solu]ie,
existând `n solu]ie sub form\ de ioni sau altfel de particule capabile s\ produc\ o
sc\dere a presiunii de vapori, o urcare a punctului de fierbere, o coborâre a
punctului de congelare sau o cre[tere a presiunii osmotice a solu]iei. O parte din
ioni sunt indisponibili pentru producerea acestor fenomene, fiind lega]i de ioni de
semn contrar sub form\ de perechi de ioni.

Activit\]i. Coeficien]i de activitate

Solu]iiile a c\ror comportare corespunde legilor lui Raoult sau Van't Hoff
sunt considerate solu]ii ideale. ~ntr-o solu]ie ideal\ toate moleculele de solut sunt
`nconjurate `n mod similar de molecule de solvent [i nu sunt influen]ate de alte
molecule de solut. Aceast\ condi]ie este `ndeplinit\ numai `n solu]ii de
concentra]ii foarte mici, la o dilu]ie a[a-numit\ "dilu]ie infinit\".

13
 Legile solu]iilor ideale sunt valabile [i pentru solu]ii mai pu]in diluate dac\
li se aplic\ anumi]i factori de corec]ie. ~n solu]iile de electroli]i fiecare ion este
`nconjurat de un nor ionic de semn contrar. Pentru a `ndep\rta un ion din norul lui
ionic trebuie `nvinse for]ele electrostatice, ceea ce necesit\ energie. Frac]iunea de
ioni elibera]i din norii ionici reprezint\ concentra]ia efectiv\ a ionilor `n solu]ie,
adic\ activitatea ionilor. Activitatea a a unui ion este egal\ cu produsul dintre
concentra]ia sa real\ (c) [i coeficientul de activitate (fa), a = fa⋅c. Aceast\ rela]ie
reflect\ interac]iunile ce au loc `n sistem. Cu cât concentra]ia solu]iei se
mic[oreaz\, adic\ cre[te dilu]ia, cu atât cre[te distan]a dintre ioni [i interac]iunea
lor este mai mic\. ~n cazul solu]iilor diluate, coeficientul de activitate are valoarea
1. Prin urmare, coeficientul de activitate reflect\ abaterea unei solu]ii de electroli]i
de la comportarea ideal\. ~n cazul solu]iilor diluate de electroli]i slabi, activitatea
este egal\ cu concentra]ia real\ a solu]iei: fa = 1 deci a = c.

1.2.7.2. Echilibrul chimic: procese reversibile [i ireversibile

Reac]ii reversibile
Reac]iile care pot decurge `n ambele sensuri se numesc reversibile. ~n
anumite condi]ii reactan]ii se transform\ `n produ[i de reac]ie, iar produ[ii de
reac]ie reac]ioneaz\ regenerând reactan]ii.
S\ consider\m reac]ia dintre iod [i hidrogen. Dac\ lu\m câte un mol din
aceste substan]e [i `nc\lzim amestecul lor `ntr-un recipient `nchis la 3000 [i 5000,
se formeaz\ acid iodhidric:
H2 + I2 → 2HI
Reac]ia nu este complet\. O parte din reactan]i r\mân necombina]i, oricât
am prelungi `nc\lzirea. ~n vasul de reac]ie g\sim un amestec de H2 . I2 [i HI.
Dac\ pornim de la acid iodhidric pur pe care `l `nc\lzim are loc o disociere
a acidului `n elemente:
2HI → H2 + I2
Nici aceast\ reac]ie nu este complet\. Numai o parte din acid se disociaz\
[i ob]inem amestecul format din H2 . I2 [i HI `n acelea[i propor]ii ca [i la reac]ia
precedent\. ~ntre cele trei substan]e se stabile[te un echilibru chimic. Cele dou\
ecua]ii se pot scrie `n una singur\ folosind dou\ s\ge]i:
H2 + I2 ↔ 2HI
Un alt exemplu este un amestec de oxigen (1 mol) [i hidrogen (2 moli).
Acest amestec se poate conserva un timp indefinit la temperatura camerei, f\r\ a
suferi vreo schimbare.
Aprins cu o scânteie electric\ sau o flac\r\, are loc reac]ia cu mare
degajare de c\ldur\. Dup\ r\cire singurul produs de reac]ie este apa. Reac]ia
decurge aparent ireversibil, `ntr-un singur sens.
La temperatura de 12000 C, poate fi observat\ [i reac]ia de la dreapta la
stânga. Amestecul con]ine `n acest caz pe lâng\ H2O [i O2 [i H2, cantit\]ile de H2
[i O2 fiind cu atât mai mari, cu cât temperatura este mai ridicat\.
La 40000C nu se mai afl\ practic molecule de ap\. ~ntre 12000C [i 40000C
se stabile[te un echilibru chimic.
2H2 + O2 ↔ 2H2O
Peste 40000C echilibrul este complet deplasat spre stânga, iar sub 12000C
este deplasat complet spre dreapta.
Starea de echilibru nu este un proces lipsit de transform\ri chimice, dar
aceste transform\ri opuse se desf\[oar\ cu aceea[i vitez\. Energia liber\ a
sistemului este minim\ [i constant\. La starea de echilibru cantitatea de reactan]i
ce se transform\ `n unitatea de timp `n produ[i de reac]ie este egal\ cu cantitatea
din produ[ii de reac]ie ce refac reactan]ii.

14
 Legea ac]iunii maselor (legea echilibrelor chimice)

Echilibrul chimic este un echilibru dinamic [i cele dou\ reac]ii care

formeaz\ procesul reversibil decurg cu aceea[i vitez\ de reac]ie. Dac\ avem
sistemul:

varia]ia vitezelor V1 [i V2 `n timp se reprezinta astfel: (fig. 5)

Fig. 5 Varia]ia concentra]iei `n timp `n reac]ia: CO + H2O ↔ CO2 + H2

La `nceputul reac]iei V1 este maxim [i V2 = 0. Pe m\sur\ ce A [i B

reac]ioneaz\ formând C [i D, V1 se mic[oreaz\, iar V2 cre[te pân\ când cele dou\
viteze V1 [i V2 devin egale, V1 = V2; sistemul ajunge la starea de echilibru.
Dup\ atingerea acestei st\ri, concentra]iile componentelor r\mân
constante. Viteza de reac]ie fiind propor]ional\ cu produsul concentra]iilor
produ[ilor de reac]ie [i respectiv al reactan]ilor, putem scrie:
V1 = K1CACB [i V2 = K2CCCD.
M\rimile CA, CB, CC, CD reprezint\ concentra]iile molare ale substan]elor,
iar K1 [i K2 sunt constantele de vitez\.
La echilibru vitezele sunt egale, V1 = V2 [i vom avea:

K1 CA CB = K2 CC CD

Raportul constantelor de vitez\ este egal cu K - constanta de echilibru:

K1 CcxCd
=K K=
K2 CaxCb

Legea echilibrelor chimice sau legea ac]iunii maselor se enun]\ astfel:

La temperatur\ constant\, raportul dintre produsul concentra]iilor
produ[ilor de reac]ie [i produsul concentra]iilor reactan]ilor este constant.
Legea a fost elaborat\ de c\tre Guldberg [i Waage.
~n cazul unei reac]ii de forma:
aA + bB + cC + ↔ mM + nN + ......
constanta de echilibru va fi:

unde a, b, m, n reprezint\ num\rul de moli de produ[i de reac]ie [i reactan]i.

Constanta de echilibru se mai poate exprima [i `n func]ie de presiunile
par]iale ale componen]ilor, `n cazul unor sisteme gazoase:
15
 unde pM, PN, PB reprezint\ presiuni par]iale.

1.2.7.3. Acizi, baze, amfoli]i

Teoria transferului de protoni a fost elaborat\ de c\tre Brönsted, care a

studiat comportarea acizilor [i bazelor [i `n alte medii decât cel apos. El leag\
no]iunile de acid [i baz\ de procesul de donare [i acceptare de protoni.
Acidul este substan]a care are tendin]a da a ceda protoni iar baza,
substan]a capabil\ de a accepta protoni. Pierzând un proton, acidul A se
transform\ `n baza B; combinându-se cu un proton, baza B se transform\ `n acidul
A:

A ↔ B + H+

Fiec\rui acid A `i corespunde o baz\ conjugat\ B iar fiec\rei baze B `i

corespunde un acid conjugat A. ~n tabelul 4 sunt prezenta]i diferi]i acizi [i bazele
lor conjugate.
Tabel 4
Acizi [i baze conjugate

Acid ↔ Baz\
Acid percloric HClO4 ClO4- ion percloric
Acid sulfuric H2SO4 HSO4- ion sulfat acid
Acid iodhidric HI I- ion iodur\
Acid bromhidric HBr Br- ion bromur\
Acid clorhidric HCl Cl- ion clorur\
Acid azotic HNO3 NO3- ion azotat
+
Ion hidroniu H3O H2O ap\
Ion sulfat acid HSO4- SO42- ion sulfat
Acid fosforic H3PO4 H2PO4- ion fosfat primar
Acid fluorhidric HF F- ion fluorur\
Acid azotos HNO2 NO2- ion azotit
Acid acetic CH3COOH CH3COO- ion acetat
Acid carbonic H2CO3 HCO3- ion carbonat acid
Hidrogen sulfurat H2S HS- ion sulfur\ acid\
+
Ion amoniu NH4 NH3 amoniac
Acid cianhidric HCN CN- ion cianur\
-
Ion carbonat acid HCO3 CO32- ion carbonat
-
Ion sulfur\ acid\ HS S2- ion sulfur\
Ap\ H2O OH- ion hidroxil
Alcool etilic C2H5OH C2H5O- ion etoxid
Hidrogen H2 H- ion hidrur\

~n conformitate cu teoria transferului de protoni, acizii [i bazele se

clasific\ dup\ cum urmeaz\:

16
 Acizi: Baze:
I. Acizi neutri: Baze anionice:
HCl, H2SO4, CH3COOH, H2O Cl-, HSO4-, CH3COO-, HO-
II. Acizi cationici: Baze neutre
H3O+, NH4+ H2O, NH3
III. Acizi anionici: Baze di sau polianionice
HSO4-, H2PO4-, HPO42- SO42-, HPO42-, PO43-

Orice baz\ (anion), la fel ca [i bazele neutre, posed\ la unul din atomii ei o
pereche de electroni neparticipan]i de care se poate lega printr-o leg\tur\
coordinativ\ un proton.
Reac]iile care au loc cu transfer de protoni se numesc reac]ii protolitice. ~n
tab. 5 sunt prezentate exemple de reac]ii protolitice.
Tabel 5
Reac]ii cu transfer de protoni
Acid 1 + Baz\ 2 ↔ Acid 2 + Baz\ 1 Observa]ii
+ -
1 HCl H2O H3O Cl Ionizarea unui
acid tare la
dizolvare `n ap\
2 HCl NH3 NH4+ Cl- Reac]ia unui
acid tare cu o
baz\ mai tare
decât apa
3 H3O+(Cl-) Na+(OH-) (Cl-)H2O (Na+)H2O Neutralizarea
unui acid tare cu
o baz\ tare
+ - - +
4 CH3COOH Na OH H2O CH3COO (Na ) Neutralizarea
unui acid slab
cu o baz\ tare
5 H2SO4 (Na+)NO3- HNO3 HSO4-(Na+) Dislocuirea unui
acid mai volatil,
dintr-o sare a sa,
de c\tre un acid
tare
6 HOH (Na+)NH2- NH3 (Na+)OH- Reac]ia unei
baze foarte tari
cu apa
2- 2+ - 2+
7 HOH O (Ca ) 2HO (Ca ) Baz\ foarte tare
[i ap\ (stingerea
varului)

Amfoli]i (substan]e amfotere)

Amfoli]ii sunt substan]e care se comport\ atât ca acizi cât [i ca baze. ~n

general, comportarea unui amfolit ca un acid se prezint\ prin reac]ia:

HOAH + H2O ↔ HOA- + H3O+

comportarea amfolitului ca baz\ se prezint\ astfel:

HOAH ↔ HA+ + HO-

17
 Caracterul amfoter al apei. Formarea ionului hidroniu

Exemple de amfoli]i: hidroxidul de aluminiu, hidroxidul de zinc, care cu

acizii formeaz\ s\ruri, iar cu hidroxizii alcalini (respectiv cu excesul de reactiv)
formeaz\ ioni complec[i: Al(OH)4- [i Zn(OH)4-. ~n acela[i mod se comport\ [i
hidroxidul de plumb, care reac]ioneaz\ cu excesul de hidroxid de sodiu formând
hidroxi-plumbi]i. Acidul arsenios are caracter amfoter, reac]ionând ca un acid `n
mediul bazic când formeaz\ arseni]i:
H3AsO3 + 3Na+OH- → (3Na+ +AsO33-) + 3H2O
~n mediul acid se formeaz\ cationul trivalent, As3+. Apa este [i ea o
substan]\ amfoter\ (amfiprotic\). ~n unele reac]ii cum ar fi reac]iile de ionizare se
comport\ ca o baz\ acceptând protoni; `n reac]iile de hidroliz\ se comport\ ca un
acid cedând protoni.
Un loc deosebit `n categoria amfoli]ilor `l ocup\ aminoacizii, substan]e cu
dou\ func]ii distincte: func]ia carboxil (care imprim\ un caracter acid) [i func]ia
amino care imprim\ un caracter bazic. Prin ionizare, aminoacidul formeaz\ un ion
dipolar numit amfion.
R - CH - COOH R - CH - COO
NH2 NH3+
aminoacid amfion

~n mediu acid, amfionul se comport\ ca o baz\, acceptând proton:

R - CH - COO R - CH - COOH
+ H3O+ + H2 O
NH3+ NH3+
cation

~n mediu bazic, amfionul se comport\ ca un acid, donând proton:

R - CH - COO R - CH - COO
+ HO + H2 O
NH3+ NH2
anion

~n func]ie de pH-ul solu]iei, predomin\ formele cationice sau anionice.

Valoarea pH-ului la care sunt con]inute `n solu]ie formele cationice [i anionice `n
concentra]ii egale se nume[te punct izoelectric. ~n solu]ia acid\, un amfolit este
con]inut sub form\ cationic\, iar `n solu]ie bazic\ sub form\ de anion. Dac\ se
electrolizeaz\ `n solu]ie acid\, amfolitul migreaz\ spre catod; `n solu]ie bazic\
amfolitul migreaz\ spre anod. La punctul izoelectric nu are loc migrarea
amfolitului, iar conductibilitatea electrolitului este minim\, deasemeni [i
solubilitatea sa.

1.2.7.4. Gradul de ionizare al electroli]ilor slabi

~n cazul electroli]ilor slabi, disocierea electrolitic\ este un proces

reversibil. Exist\ un raport `ntre cantitatea de substan]\ disociat\ `n ioni [i
cantitatea total\ de substan]\ dizolvat\.
Frac]iunea de substan]\ dizolvat\ care este disociat\ `n ioni liberi ce pot
conduce curentul electric, reprezint\ gradul de ionizare al substan]ei respective. El
se noteaz\ cu α [i se calculeaz\ astfel:

num\rul de molecule ionizate

α= num\rul total de molecule

18
 Gradul de ionizare α variaz\ cu temperatura [i este o m\rime care
caracterizeaz\ electroli]ii slabi, deoarece ace[tia nu ionizeaz\ complet `n solu]ie,
putându-se aplica legea echilibrelor chimice.
~n func]ie de gradul de ionizare, electroli]ii se `mpart `n electroli]i tari,
atunci când disocierea este total\ iar α = 1 sau prezint\ valori aproximativ egale
cu unitatea; electroli]i slabi, acei electroli]i la care α → 0. ~n tabelul 6 se prezint\
valorile gradului de ionizare `n cazul diferi]ilor electroli]i.
Tabel 6
Valori ale gradului de ionizare

Electrolit α Electrolit α
Acid clorhidric 0,92 Hidroxid de sodiu 0,91
Acid azotic 0,92 Hidroxid de potasiu 0,91
Acid sulfuric 0,61 Hidroxid de amoniu 0,031
Acid fosforic 0,28 Clorur\ de sodiu 0,85
Acid acetic 0,013 Acetat de sodiu 0,80
Acid carbonic 0,017 Sulfat de zinc 0,40
Acid sulfhidric 0,0007 Clorur\ mercuric\ 0,01

Prin compararea comport\rii acizilor `n solu]ie apoas\, poate fi apreciat\

`n func]ie de valorile lui α , diferen]a de t\rie `ntre ei: acidul clorhidric sau azotic
(acizi tari), acidul fosforic de t\rie mijlocie iar acizii, acetic, carbonic, sulfhidric,
acizi slabi. La acizii slabi se poate considera c\ factorul de conductibilitate este
aproximativ egal cu gradul de ionizare:
fc ≅ α
Referiri `n leg\tur\ cu t\ria diferi]ilor acizi [i baze se fac [i `n tabelul 4.

Constante de aciditate ale acizilor slabi

Consider\m reac]ia de ionizare a unui acid slab:
HA + H2O ↔ H3O+ + A-,
constanta de echilibru va fi reprezentat\:
C H O + ⋅ C A−
Ke = 3
;
C HA ⋅ C H 2O
`n aceast\ expresie C reprezint\ concentra]iile diferitelor componente la echilibru.
Dac\ solu]ia este diluat\, concentra]ia solventului (respectiv CH2O) poate fi
considerat\ constant\ [i deci inclus\ `n constanta de ionizare: noua constant\
ob]inut\ se noteaz\ cu Ka, numit\ constanta de aciditate:
C H O + ⋅ C A−
Ka = 3

C HA
Cu cât valoarea constantei de aciditate este mai mare, cu atât acidul este
mai puternic ionizat [i deci valoarea gradului de ionizare este mai mare. Rela]ia
dintre constanta de aciditate [i gradul de ionizare a unui electrolit slab a fost
stabilit\ de c\tre Ostwald.
Consider\m reac]ia de ionizare a unui acid slab:
CH3COOH + H2O ↔ H3O+ + CH3COO-
[i not\m cu c concentra]ia solu]iei (mol/l) care are gradul de ionizare α,
concentra]iile la echilibru vor fi:
CCH3COOH = (1 - α )⋅c
CH3O+ = α⋅c
CCH3COO- = α⋅c

19
 Introducând aceste m\rimi `n ecua]ia constantei de aciditate vom ob]ine:
αc ⋅ αc α2 c
Ka = =
(1 − α) ⋅ c 1 − α
Aceast\ expresie a fost numit\ legea dilu]iei a lui Ostwald, care arat\
dependen]a gradului de ionizare α de concentra]ia total\ a solu]iei.
~n cazul unui electrolit slab, numitorul expresiei ( 1 - α ), poate fi neglijat
[i ecua]ia de mai sus devine:

Ka = α2c, de unde α = Ka / c sau α = K'a 1 / c ;

dac\ 1/c = v (volumul de solu]ie),
α = K'a v
~n cazul electroli]ilor slabi, valoarea gradului de ionizare cre[te cu cât
dilu]ia solu]iei este mai mare, respectiv cu cât scade concentra]ia solu]iei.

1.2.7.5. Constante de aciditate [i bazicitate

Bazele sunt, ca [i acizii, de dou\ feluri `n func]ie de valoarea gradului de
ionizare: baze tari [i baze slabe.
Bazele tari sunt complet ionizate `n solu]ie [i din acest punct de vedere
sunt comparabile cu s\rurile.
Bazele slabe `n solu]ie ionizeaz\ par]ial, adic\ mai r\mân [i molecule
neionizate. Una din bazele slabe tipice este amoniacul, a c\rui reac]ie de ionizare
este:
NH3 + H2O ↔ NH4+ + OH-
Echilibrul reac]iei este mult deplasat spre stânga, iar expresia
corespunz\toare legii ac]iunii maselor este:
C + ⋅ C OH −
Kb = NH 4
C NH 3
unde Kb este constanta de bazicitate, iar CNH3 este concentra]ia total\ a
amoniacului neionizat. Cu cât valoarea constantei de bazicitate este mai mic\, cu
atât baza este mai slab\.

1.2.7.6. Produsul ionic al apei [i m\rimea pH

Apa fiind un amfolit (compus amfiprotic) va ioniza astfel:

H2O + H2O ↔ H3O+ + HO-
iar constanta de aciditate a apei va fi:
C H O + ⋅ C OH − a H O + ⋅ a OH −
Ki = 3
2
, sau Ki = 3 2
C H 2O a H 2O
a = activitatea
Ki = constanta de ionizare.
Fiind un electrolit foarte slab, echilibrul reac]iei de ionizare este mult
deplasat spre stânga, concentra]ia apei r\mâne constant\ [i deci poate fi inclus\ `n
constanta de aciditate; noua constant\ se noteaz\ cu Kw, numit\ constanta de
autoprotoliz\ a apei sau produs ionic al apei:
Kw = CH3O+ . CHO- sau Kw = a H3O+ ⋅a HO-
Produsul ionic al apei se define[te ca fiind produsul concentra]iilor
ionilor apei sau produsul activit\]ilor ionilor apei.
~n apa pur\, nu `ns\ [i `n solu]iile apoase ale electroli]ilor, activit\]ile sunt
practic egale cu concentra]iile.
Produsul ionic al apei variaz\ `n func]ie de temperatur\:

20
 Temperatura,0C 00 100 200 250 300 500
Kw 0,113 0,292 0,681 1,008 1,47 5,47

La temperatura de 250C, produsul ionic al apei pure KW, este 1 ⋅ 10-14 ioni-
g/l, concentra]ia ionilor de H+(H3O+), este 10-7 ioni-g/1, deoarece:
CH3O+ ⋅ CHO- = 10-14, `n apa pur\, CH3O+ = CHO-
C2H3O+ = C2HO- = KW = 10-14
CH30+ = 10-14 = 10-7

CHO- = 10-14 = 10-7

Exponent de hidrogen, pH

Pentru a exprima mai u[or concentra]ia în ioni de hidrogen, [i mai ales

varia]iile acestei concentra]ii, s-a introdus no]iunea de exponent de hidrogen, notat
cu pH, definit astfel:
Exponentul de hidrogen sau pH-ul este logaritmul zecimal cu semnul
schimbat al concentra]iei ionilor de hidrogen (Sörensen, 1909).
1
pH = − lg C H O + = lg
3
CH O+
3

Mai târziu a fost exprimat pH-ul în func]ie de no]iunea de activitate:

pH = - lg aH3O+

~n mod analog se define[te pOH-ul:

pOH = - lg COH- sau pOH = - lg aOH-
Deoarece, la 250C, Kw ≈ 10-14, se poate spune c\ o solu]ie este neutr\ când
concentra]iile ionilor de hidroniu [i cea a ionilor hidroxil sunt egale:

CH3O+ = COH- = 10-7 ion g/l iar pH = 7

O solu]ie la care CH3O+ > COH- , deci CH3O+ > 10-7 [i pH<7, este acid\; iar
când CH3O+ < COH- , deci CH3O+ < 10-7 [i pH>7 , este bazic\.
Suma pH-ului [i pOH-ului este constant\: pH + pOH = 14.

Scara valorilor pH, pOH [i a concentra]iilor ionilor hidroniu [i hidroxil

[H3O+] [HO-] pH pOH Reac]ie
ioni g/l ioni g/l mediu
100 10.14 0 14
10-1 10.13 1 13
10-2 10.12 2 12
10-3 10.11 3 11 acid\
10-4 10.10 4 10
10-5 10-9 5 9
10-6 10-8 6 8
10-7 10-7 7 7 neutr\
10-8 10-6 8 6
10-9 10-5 9 5
10-10 10-4 10 4
10-11 10-3 11 3 bazic\
10-12 10-2 12 2
10-13 10-1 13 1
10-14 100 14 0

21
 Aplica]ii în biologie. Scara pH este utilizat\ mai ales pentru solu]ii slab
acide sau slab bazice (între pH = 3 - 10). Multe reac]ii biochimice se petrec în
solu]ii neutre, slab acide sau bazice.
pH-ul sângelui omenesc este de 7,36, la 250C. Lichidele din mediul intern
al organismului sunt slab bazice; sucul stomacal este puternic acid (pH = 1,7),
sucul intestinal este bazic (pH ≈ 8).
Dezvoltarea normal\ a plantelor nu poate avea loc decât la valori de pH
slab acide, neutre sau slab bazice. ~n cazul când solul are o reac]ie acid\ sau
bazic\, i se corecteaz\ pH-ul prin aplicare de amendamente.

1.2.7.6.1. Metode pentru determinarea pH-ului

Determinarea pH-ului unei solu]ii se poate face folosind indicatorii. Cu
ajutorul lor se poate afla reac]ia unui mediu. Indicatorii se folosesc sub form\ de
solu]ii sau hârtii indicatoare. De exemplu, turnesolul (lacmus) vireaz\ la pH = 7,
de la ro[u (acid) `n albastru (bazic). Fenolftaleina devine ro[u-violacee la un pH
>8 [i este incolor\ sub acest prag. Se mai folosesc [i a[a numi]ii indicatori
universali, care sunt amestecuri de indicatori [i care au culori diferite la pH-uri
`ntre 2 [i 12. Prin compararea culorii ob]inute cu o scar\ etalon, se poate evalua
pH-ul unei solu]ii cu o precizie de aproximativ ± 0,5 unit\]i pH.
pH-ul unei solu]ii poate fi determinat [i prin metode electrometrice,
m\surându-se for]a electromotoare a unei pile construite dintr-un electrod
standard de hidrogen [i un electrod de hidrogen `ntr-o solu]ie de aH3O+
necunoscut\.
RT
EH2 =E0 - lg aH3O+ = - 0,05915 lg aH3O+ = 0,05915 pH
F
`n expresia de mai sus:
EH2 - for]a electromotoare a electrodului de hidrogen `n solu]ia cu aH3O+
necunoscut\;
E0 - for]a electromotoare standard a electrodului de hidrogen care `n
condi]ii normale de 1 atm [i t = 250C, este zero. E0 = 0.
Pila folosit\ este:
solu]ia pH KCl saturat\ electrod
Pt H2 (1atm)
necunoscut (punte salin\) referin]\

M\surarea for]ei electromotoare a pilei, respectiv a pH-ului.

Instala]ia const\ dintr-un aparat de m\sur\ a poten]ialului [i sistemul de
electrozi.
Electrodul de hidrogen (fig.6), este compus dintr-un vas de sticl\ `n care
este introdus\ o plac\ de platin\, legat\ printr-un fir, scufundat\ `n solu]ie diluat\
de acid sulfuric. Prin solu]ie trece un curent slab de hidrogen.
La electrod are loc reac]ia:
1/2 H2 ↔ H+ + e-
Electrodul de hidrogen este foarte sensibil [i
este `nlocuit cu un electrod a c\rui for]\ electromotoare
este cunoscut\ `n raport cu electrodul standard de
hidrogen. Se folose[te electrodul de sticl\ sau de
chinhidron\ care se introduce `n solu]ia cu pH
necunoscut, iar `n loc de electrodul standard de
hidrogen de folose[te un electrod de referin]\ care este
electrodul de calomel.

Fig. 6 Electrod de hidrogen

22
 Electrodul de sticl\ este format dintr-un balona[ de
sticl\ lung [i sub]ire (fig. 7).

Fig. 7 Electrod de sticl\

Partea sferic\ a balona[ului este confec]ionat\ dintr-

- sticl\ ce se comport\ ca o membran\ permeabil\ pentru
ioni hidronici. Dac\ de ambele p\r]i ale membranei se afl\
solu]ii cu pH-uri diferite se na[te o diferen]\ de poten]ial. ~n balona[ se introduce
o solu]ie cu pH cunoscut, iar electrodul se introduce `ntr-o solu]ie cu pH
necunoscut.

Electrodul de referin]\ - electrodul de calomel (fig. 8)

Este compus dintr-un tub de sticl\ terminat `n
form\ sferic\, `n care vine `n contact mercurul cu
clorura mercuroas\ (calomel) Hg2Cl2, solid\ [i cu o
solu]ie de clorur\ de potasiu.

Fig. 8 Electrod de calomel

Electrozii se asambleaz\ ca `n figura 9.

A- electrod de sticl\;
B - solu]ie de pH cunoscut;
C - electrod de calomel;
D - punte salin\.

Fig. 9 Dispozitiv pentru determinarea pH-ului, cu ajutorul unui electrod

se sticl\, cuplat cu un electrod de calomel.

1.2.7.7. Solu]ii tampon

Solu]iile care `[i schimb\ foarte pu]in pH-ul, când li se adaug\ (`n cantit\]i
limitate) un acid tare sau o baz\ tare se numesc solu]ii tampon.
Ele sunt amestecuri echimoleculare formate dintr-un acid slab [i baza sa
conjugat\ (sarea acidului cu o baz\ tare) sau dintr-o baz\ slab\ [i acidul s\u
conjugat (sarea bazei cu un acid tare).
De exemplu, dac\ se adaug\ 0,1 moli HCl (sau alt acid tare) `ntr-un litru
de ap\ curat\ (pH=7), pH-ul scade la 1; dac\ se adaug\ 0,1 moli de NaOH, pH-ul
cre[te la 13.
Dac\ se porne[te de la o solu]ie care con]ine 0,5 moli dintr-un acid slab
(acid acetic) [i 0,5 moli din sarea conjugat\ a acelui acid (ionul CH3COO- sub
form\ de acetat de sodiu), pH-ul = 4,76 [i se adaug\ 0,1 moli de HCl, pH-ul scade
numai la 4,58. Dac\ se adaug\ peste aceea[i solu]ie 0,1 moli de NaOH, pH-ul
cre[te numai la 4,94. ~n primul caz, acidul tare formeaz\ cu baza conjugat\, acidul
slab, neionizat:
CH3COO- + H3O+ ↔ CH3COOH
[i astfel pH-ul solu]iei variaz\ foarte pu]in, r\mânând practic constant. ~n cel de-al
doilea caz, baza tare ad\ugat\ formeaz\ cu ionii H3O+ apa [i astfel:

23
 OH- + H3O+ ↔ 2H2O
pH-ul solu]iei r\mâne constant.
Concentra]ia ionilor de H3O+ `n solu]ii tampon se calculeaz\ din expresia
constantei de aciditate, Ka:
C
CH3O+ = Ka acid
C sare
C
sau `n form\ logaritmic\: pH = pKa - lg acid .
C sare

pH-ul solu]iei tampon depinde de raportul concentra]iilor acid/sare, numit

raport de tamponare.
O solu]ie are ac]iune tampon atât timp cât acest raport nu este nici prea
mic, nici prea mare, se men]ine `ntre limitele 0,1 [i 10; deci, `ntre pKa-1 [i pKa+1.
De exemplu, dac\ acidul acetic are pKa = 4,76, un amestec tampon format din
acid acetic [i acetat de sodiu este utilizabil `ntre pH = 3,7 - 5,7, iar domeniul
optim de tamponare este la pH = pKa = 4,76.
~n tabelul 7 sunt prezentate câteva solu]ii tampon uzuale:
Tabel 7
Solu]ii tampon uzuale [i domenii de pH
Solu]ia tampon Domeniul de pH
Glicocol-clorhidrat de glicocol 1,0 - 3,7
Acid acetic-acetat de sodiu 3,7 - 5,7
Citrat disodic-citrat trisodic 5,0 - 6,3
Fosfat monosodic-fosfat disodic 5,8 - 8,0
Acid boric-borax 6,8 - 9,2
Fosfat disodic-fosfat trisodic 11,0 - 12,0

Solu]iile tampon au nenum\rate aplica]ii `n chimie [i biochimie, c\ci

numeroase reac]ii au loc sau decurg `n sensul dorit, numai la un anumit pH, care
se realizeaz\ cu ajutorul solu]iilor tampon. De exemplu, reac]iile catalizate de
enzime (reac]ii enzimatice) au loc cu viteze remarcabile la un anumit pH, care
este men]inut constant de c\tre solu]iile tampon din organismele vii. ~n sânge
valoarea pH-ului este men]inut\ constant\ prin ac]iunea a dou\ sisteme tampon:
fosfat monosodic - fosfat disodic [i acid carbonic - dicarbonat de sodiu.

1.2.7.8. Hidroliza s\rurilor

Se nume[te hidroliz\ reac]ia ionilor unei s\ri `n solu]ie apoas\ cu apa.

Prin reac]ia de hidroliz\ rezult\ acidul [i baza din care a provenit sarea:

MIR + H2O ↔ MOH + HR

sare baz\ acid
I
M = ion metalic monovalent;
R = radical acid.

Hidroliza unei s\ri are loc numai dac\ cel pu]in una din componentele din
care a provenit sarea (acidul sau baza) este un electrolit slab.
Din punct de vedere al hidrolizei, s\rurile se `mpart `n s\ruri cu hidroliz\
[i s\ruri f\r\ hidroliz\. S\rurile f\r\ hidroliz\ sunt acelea care provin din reac]ia
unui acid tare cu o baz\ tare.
Se cunosc trei cazuri de hidroliz\:

24
 1. Hidroliza unei s\ri provenit\ din reac]ia unui acid slab cu o baz\
tare. Reac]ia de hidroliz\ se poate reprezenta astfel:

Me+A- + H2O ↔ HA + Me+ + OH- sau

A- + H2O ↔ HA + OH-
Un exemplu:
(2Na+ + CO32-) + 2H2O ↔ H2CO3 + 2(Na+ + OH-)
Fiind un proces de echilibru se aplic\ legea ac]iunii maselor
C HA ⋅ C OH −
Ke = dar CH2O = constant\ [i rela]ia devine:
C H 2O ⋅ C A −

C HA ⋅ C OH −
Ke ⋅ C H 2 O = Kh =
C A−
Exprim\m COH- `n func]ie de Kw, produsul ionic al apei:
Kw
Kw = C H O + ⋅ C OH − de unde COH- =
3
C H O+
3

Introducem expresia lui COH- `n expresia lui Kh:

C HA ⋅ K w C HA 1
Kh = , = (Ka - constanta de aciditate)
C A− ⋅ C H O+ C A− ⋅ C H O+ Ka
3 3

Kw
Kh devine: Kh = .
Ka

Din rela]ia constantei de hidroliz\ rezult\ c\ aceasta are valoare mai mare,
adic\ sarea hidrolizeaz\ mai puternic cu cât acidul care se formeaz\ are constanta
de aciditate mai mic\, deci este mai slab. Solu]ia apoas\ a s\rii va avea un
caracter slab alcalin.

2. Hidroliza unei s\ri provenit\ din reac]ia unui acid tare [i o baz\
slab\. Reac]ia de hidroliz\ poate fi reprezentat\ astfel:

Me+A- + 2H2O ↔ MeOH + A- + H3O+

Me+ + 2H2O ↔ MeOH + H3O+
Un exemplu:
NH4+NO3- + 2H2O ↔ NH4OH + (H3O+ + NO3-)

Aplicând legea ac]iunii maselor constanta de echilibru va avea expresia:

C MeOH ⋅ C H O +
Ke= 3

C Me + ⋅ C H O 2
2

considerând C2H2O constant, ob]inem constanta de hidroliz\ Kh:

C MeOH ⋅ C H O +
Kh = 3

C Me +
Dac\ exprim\m CH3O+ `n func]ie de Kw:
Kw
CH3O+ =
C OH −
[i `nlocuim `n expresia constantei de hidroliz\:

25
 C MeOH ⋅ Kw
Kh =
C Me + ⋅ C OH −
C MeOH 1
Raportul = `n care:
C Me + ⋅ C OH − Kb
Kb - constant\ de bazicitate. Rela]ia Kh devine:
Kw
Kh =
Kb
Din aceast\ rela]ie rezult\ c\ sarea va hidroliza mai puternic cu cât baza
care se formeaz\ este mai slab\, deci Kb este mai mic\. Solu]ia apoas\ a s\rii
prezint\ reac]ie slab acid\.

3. Hidroliza unei s\ri provenit\ din reac]ia unui acid slab cu o baz\
slab\. Reac]ia de hidroliz\ se poate prezenta astfel:
Me+A- + 3H2O ↔ MeOH + H3O+ + OH-
Cele dou\ reac]ii de hidroliz\ sunt:
Me+ + 2H2O ↔ MeOH + H3O+
pentru care constanta de hidroliz\ K’h este:
C MeOH ⋅ C H O + Kw
K'h = 3
=
C Me + Kb
[i A- + H2O ↔ HA + HO- pentru care:
C HA ⋅ C HO − Kw
K”h = =
C A− Ka
Constanta general\ de hidroliz\, Kh, va fi:
Kw 2
Kh = K'h ⋅ K''h =
Ka ⋅ Kb
Solu]ia apoas\ a s\rii va avea o reac]ie neutr\, slab acid\ sau slab bazic\
`n func]ie de valorile constantelor de aciditate [i bazicitate ale acidului slab [i
bazei slabe care se formeaz\. Dac\ Ka = Kb solu]ia va fi neutr\, dac\ Ka > Kb
solu]ia va fi slab acid\, iar dac\ Ka < Kb solu]ia va fi slab bazic\.
Ca m\sur\ a hidrolizei se folose[te gradul de hidroliz\, care reprezint\
raportul dintre cantitatea de substan]\ hidrolizat\ [i cantitatea total\ de sare
dizolvat\:
ϒ=

Gradul de hidroliz\ se exprim\ `n procente. De exemplu, gradul de

hidroliz\ al carbonatului de sodiu 0,1n este 0,029%. Aceasta `nseamn\ c\ din 100
molecule de carbonat de sodiu dizolvate, numai 2,9 sunt hidrolizate. Gradul de
hidroliz\ depinde de natura s\rii, de concentra]ia solu]iei [i de temperatur\. El
este cu atât mai mare cu cât: acidul sau baza rezultat\ prin hidroliz\ are o
constant\ de aciditate sau bazicitate mai mic\, solu]ia este mai diluat\ [i
temperatura solu]iei este mai mare. La fel ca `n cazul gradului de ionizare [i `n
cazul gradului de hidroliz\ se poate stabili o rela]ie `ntre valoarea sa, constanta de
hidroliz\, constanta de aciditate sau bazicitate [i concentra]ia solu]iei (sau dilu]ia
ei V).
Kh 1
ϒ= = K' h = K' h v
C C
Valoarea gradului de hidroliz\ depinde de concentra]ia solu]iei; cu cât
solu]ia va fi mai diluat\, cu atât sarea va hidroliza mai intens.

26
 Hidroliza este un proces de care trebuie s\ se ]in\ seama atunci când
s\rurile care hidrolizeaz\ se folosesc ca `ngr\[\minte chimice, solu]ii ce combat
diferite viroze sau `n industrie. ~n cazul s\rurilor care se folosesc ca `ngr\[\minte
chimice (ca de exemplu azotatul de amoniu, sulfatul de amoniu), datorit\ faptului
c\ prin hidroliz\ ele imprim\ solu]iei apoase o reac]ie acid\, `nainte de aplicarea
lor `n soluri cu pH acid, acestea necesit\ corectarea reac]iei prin amendare [i apoi
se aplic\ fertilizarea. Un alt exemplu este folosirea solu]iei apoase de sulfat de
cupru ca pesticid. Dat fiind c\ prin hidroliz\ solu]ia apoas\ are caracter acid care
ar d\una plantelor, ea se neutralizeaz\ cu o solu]ie de hidroxid de calciu, apoi se
folose[te pentru stropiri extraradiculare. Tot datorit\ hidrolizei, solu]ia apoas\ de
carbonat de sodiu se folose[te pentru dedurizarea apelor sau `n gospod\rie.

Ionii metalici hidrata]i `n solu]ii apoase

Ionii metalici hidrata]i se formeaz\ la dizolvarea `n ap\ a unor s\ruri de
aluminiu, de zinc, feroase.
~n cazul acestor s\ruri, dizolvarea este `nso]it\ [i de hidroliz\:
(Al3+ + 3NO3-) + 6H2O ↔ [Al(H2O)6]3+ + 3NO3-
Ionul [Al(H2O)6] se comport\ `n solu]ie apoas\ ca un acid:
3+

[Al(H2O)6]3+ + H2O ↔ [Al(OH) (H2O)5]2+ + H3O+

ionizarea continu\ pân\ `n ultima treapt\ de ionizare:
[Al(OH) (H2O)5]2+ + H2O ↔ [Al(OH)2(H2O)4]+ + H3O+
[Al(OH)2(H2O)4]+ + H2O ↔ [Al(OH)3(H2O)3] + H3O+
La fel se comport\ [i ionii: [Fe(H2O)6]3+ [i [Zn(H2O)6]2+
Aceast\ comportare a ionilor hidrata]i explic\ ac]iunea acidifiant\ a
ionului Al3+ `n solu]iile acide.

Test de autoevaluare:

1. Propriet\]ile coligative ale solu]ilor depind de:

a) temperatura solu]iei;
b) presiunea de vapori a dizolvantului;
c) concentra]ia solu]iei.
2. ~n teoria transferului de protoni (Bronsted):
a) acizii sunt substan]e care cedeaz\ protoni [i se transform\ `n baze
conjugate;
b) acizii sunt substan]e care accept\ protoni [i se transform\ `n baze
conjugate;
c) bazele sunt substan]e care cedeaz\ protoni [i se transform\ `n acizi
conjuga]i;
d) bazele sunt substan]e care accept\ protoni [i se transform\ `n acizi
conjuga]i.
3. Preciza]i care sunt acizii conjuga]i sau bazele conjugate pentru urm\torii
compu[i:
a) H2SO4 d) HCO3- g) SO42-
b) NH3 e) HCl h) H3O+
-
c) HNO2 f) HS i) OH-
4. ~ntr-o solu]ie a unui amfolit, la punctul izoelectric:
a) concentra]iile cationilor [i anionilor sunt egale;
b) conductibilitatea este minim\;
c) nu are loc migrarea amfolitului `n câmp electric;
d) solubilitatea amfolitului este minim\.
5. Gradul de ionizare caracterizeaz\:
a) electroli]ii tari;

27
 b) electroli]ii slabi;
c) to]i electroli]ii.
6. ~n func]ie de valorile pH-ului sau concentra]iilor ionilor apei completa]i spa]iul
punctat cu termenii bazic\, neutr\, acid\:
a) CH3O+ > COH- - solu]ie ....................
b) pH = 7 - solu]ie ....................
c) CH3O+ < COH- - solu]ie ....................
d) pH = 2 - solu]ie.....................
e) CH3O+ = COH- - solu]ie.....................
f) pH = 9 - solu]ie ...................
g) CH3O+ = 10-4 - solu]ie ....................
h) COH- = 10-9 - solu]ie ....................
7. ~ncercui]i r\spunsurile posibile: dau reac]ie de hidroliz\ s\rurile provenite din:
a) acid tare + baz\ slab\;
b) acid tare + baz\ tare;
c) acid slab + baz\ slab\;
d) acid slab + baz\ tare.

R\spunsuri corecte:

1 – c; 2 – a,d ; 3 - a) HSO4- b) NH4+ c) NO2- d) CO32- e) Cl- f) S2- g) HSO4- h) H2O

i) H2O; 4 – a, b, c, d; 5 – b; 6– a) acid\, b) neutr\, c) bazic\, d) acid\, e) neutr\, f)
bazic\, g) acid\, h) acid\; 7 – a, c, d.

REZUMAT MODUL I

O solu]ie este un amestec omogen de dou\ sau mai multe componente

(substan]e).
Concentra]ia unei solu]ii reprezint\ cantitatea de substan]\ dizolvat\
`ntr-un anumit volum de solu]ie.
Procesul de formare a unei solu]ii din componen]i care se g\sesc ini]ial
`n st\ri de agregare diferite poart\ denumirea de dizolvare.
Prin solubilitate (sau grad de solubilitate) este indicat\ cantitatea
maxim\ de substan]\ care la o anumit\ temperatur\ se poate dizolva `ntr-o
anumit\ cantitate de dizolvant.
Difuziunea este procesul fizic de `ntrep\trundere a particulelor unei
substan]e printre particulele altei substan]e.
Osmoza este difuzia unui dizolvant `ntr-o solu]ie a sa, printr-o
membran\ semipermeabil\. Presiunea osmotic\ se define[te ca presiunea
care trebuie aplicat\ unei solu]ii ca s\ opreasc\ p\trunderea dizolvantului
prin membrana ce separ\ cele dou\ lichide.

Reac]iile care pot decurge `n ambele sensuri se numesc reversibile

Echilibrul chimic este un echilibru dinamic [i cele dou\ reac]ii care
formeaz\ procesul reversibil decurg cu aceea[i vitez\ de reac]ie.
Acidul este substan]a care are tendin]a da a ceda protoni iar baza,
substan]a capabil\ de a accepta protoni.
Amfoli]ii sunt substan]e care se comport\ atât ca acizi cât [i ca baze.
Produsul ionic al apei este produsul concentra]iilor ionilor apei sau
produsul activit\]ilor ionilor apei.
Exponentul de hidrogen sau pH-ul este logaritmul zecimal cu semnul
schimbat al concentra]iei ionilor de hidrogen.
Se nume[te hidroliz\ reac]ia ionilor unei s\ri `n solu]ie apoas\ cu apa.
28
 MODUL II

2. SISTEME DISPERSE ETEROGENE (COLOIZI)

2.1. Defini]ie. No]iunea de coloid a fost introdus\ de c\tre Thomas

Graham (1861). El a clasificat substan]ele dup\ viteza de dializ\ printr-o hârtie de
pergament, `n cristaloizi, care trec cu vitez\ mai mare [i coloizi, care difuzeaz\ cu
vitez\ foarte mic\ (`n limba greac\ Kolla = clei). Ulterior s-a stabilit c\ exist\ o
limit\ net\ [i `n loc de a folosi termenul substan]e coloidale, este mai real de a
spune starea coloidal\.
Chimia coloidal\ se ocup\ cu studiul sistemelor disperse. Sistemele
disperse eterogene sunt sisteme binare, formate din mediul de dispersie [i faza de
dispersie. Mediul de dispersie este componenta care predomin\ iar componenta `n
cantitate redus\ formeaz\ faza de dispersie. Formarea sistemelor disperse este
`nso]it\ de obicei de o modificare `n salt a propriet\]ilor fizico-chimice ale
sistemului. Apari]ia suprafe]elor de separare `ntre faze (suprafe]e interfazice)
conduce la cre[terea apreciabil\ a energiei libere a sistemului, factor care
mic[oreaz\ stabilitatea sistemului. Interfe]ele de separare sunt sediul a numeroase
fenomene de absorb]ie [i interac]iuni intermoleculare.
M\rimile care caracterizeaz\ sistemele disperse sunt gradul de dispersie [i
suprafa]a specific\.
Gradul de dispersie este definit ca fiind num\rul de particule care ar putea
fi a[ezate una lâng\ alta pe o distan]\ de un centimetru. Se noteaz\ cu d [i se
m\soar\ `n cm-1. Experimental, determinarea gradului de dispersie se face prin
m\surarea vitezei de sedimentare `ntr-un lichid, aceasta depinzând de m\rimea
particulelor [i de vâscozitatea mediului. Varia]ia gradului de dispersie duce la
schimbarea multor propriet\]i ale sistemului.
Suprafa]a specific\. Datorit\ gradului de dispersie mare al sistemelor
coloidale, suprafa]a de la nivelul interfazic nu se evalueaz\ prin suprafa]a
absolut\, ci prin suprafa]a specific\ (S0), dat\ de raportul dintre suprafa]a total\ [i
volumul particulelor dispersate. Suprafa]a specific\ reprezint\ deci, suprafa]a unui
centimetru cub (cm3) de substan]\ coloidal\.

2.2. Clasificarea coloizilor

Varietatea mare a sistemelor coloidale a impus numeroase criterii de
clasificare:
1. Clasificarea coloizilor dup\ gradul de dispersie. Sistemele coloidale pot
fi monodisperse, cu particulele fazei disperse de aceea[i dimensiune [i
polidisperse, `n care particulele au dimensiuni diferite.
2. Dup\ starea de agregare a celor dou\ componente ale sistemului, faza [i
mediul de dispersie, coloizii pot fi de mai multe feluri (tab.8).
3. Dup\ interac]iunea dintre particulele fazei disperse [i moleculele
mediului de dispersie, distingem coloizi liofili [i liofobi. La sistemele liofile,
interac]iunea este puternic\ [i particulele dispersate leag\ un num\r mare de
molecule de solvent. ~n sistemele liofobe, interac]iunea `ntre cele dou\
componente ale sistemului este foarte slab\ sau nu exist\. ~n cazul `n care mediul
de dispersie este apa, sistemele se numesc hidrofile [i hidrofobe. ~n tabelul 9 sunt
prezentate diferite tipuri de coloizi liofili [i liofobi.

29
 Dispersiile liofobe, atât cele formate din micromolecule cât [i cele formate
din macromolecule, se caracterizeaz\ printr-o interac]iune slab\ cu mediul de
dispersie.
Tabel 8
Clasificarea coloizilor dup\ starea de agregare
Faza dispers\ Mediul de dispersie Denumirea sistemului
Solid Solid Sticle, aliaje, incluziuni minerale
Solid Lichid Suspensii, soli
Solid Gaz Aerosuspensii
Lichid Solid Incluziuni, minerale, geluri
Lichid Lichid Emulsii
Lichid Gaz Aeroemulsii, aerosoli
Gaz Solid Corpuri poroase, spume solide
Gaz Lichid Spume
Gaz Gaz Solu]ii propriu-zise (amestecuri moleculare)

Coloizii micelari de asocia]ie [i coloizii moleculari se caracterizeaz\

printr-o interac]iune puternic\ cu mediul de dispersie, sunt stabili [i nu pot fi
distru[i prin modificarea naturii solventului.
Tabel 9
Tipuri de coloizi liofili [i liofobi
Denumirea Natura Stabilitatea Natura Exemple
sistemului for]elor sistemului
din micro- fizice mic\ liofob soli, suspensii,
Dispersii molecule emulsii, aerosoli
liofobe din macro- fizice mic\ liofob latexuri
molecule
Coloizi micelari de fizice mare liofil solu]ii de compu[i
asocia]ie tensioactivi coloidali
Coloizi moleculari chimice mare liofil solu]ii de polimeri

4. Clasificarea sistemelor disperse dup\ forma particulei fazei disperse;

dup\ acest criteriu, coloizii pot fi sferici [i liniari.
5. Dup\ natura mediului de dispersie, care poate fi apa sau un lichid
organic, coloizii pot fi hidrosoli sau organosoli.
6. Clasificarea sistemelor disperse `n func]ie de dimensiunea particulelor
fazei disperse. ~n func]ie de acest criteriu sistemele disperse pot fi de mai multe
tipuri, prezentate `n tabelul 10. Suspensiile obi[nuite au dimensiuni ale
particulelor fazei disperse de 100 nm, ionii [i moleculele obi[nuite au dimensiuni
de circa 1 nm. Particulele coloidale posed\ dimensiuni `ntre 1 [i 100 nm. Num\rul
de atomi din care poate fi format\ o particul\ coloidat\ variaz\ `n limite foarte
largi (10-3 - 10-9); particulele coloidale se mai numesc micele.
Tabel 10
Clasificarea sistemelor disperse `n func]ie de dimensiunile particulelor fazei
disperse
M\rimea Domeniul Domeniul Domeniul
micromolecular Domeniul microeterogen grosier
caracteristic\ [i coloidal
unitatea de m\sur\
Raza particulei r,
10-10 10-9 10-7 10-5 10-3
(m)

30
 2.3. Structura particulei coloidale (micela coloidal\)
Unitatea cinetic\ a dispersiilor liofobe este micela liofob\. Ea este format\
dintr-un nucleu, a c\rui suprafa]\ are o capacitate de adsorb]ie mare [i poate re]ine
prin chemosorb]ie acei ioni din mediu, pozitivi sau negativi, ce au un element
comun cu structura sa chimic\. Acest strat re]inut prin adsorb]ie, se nume[te strat
fix de ioni (ioni determinan]i de poten]ial) sau strat intern Helmholtz, notat cu
SIH (fig.11). Stratul fix de ioni determin\ semnul [i m\rimea micelei [i `n jurul
lui sunt atra[i un num\r de ioni de semn contrar care echilibreaz\ sarcina electric\
a stratului fix. Acest strat se nume[te strat de contraioni sau strat extern
Helmholtz (SEH) sau plan limit\ Gouy. De la stratul limit\ Gouy spre interiorul
solu]iei `ncepe stratul difuz de ioni format din contraionii care sunt mai pu]in
atra[i de c\tre stratul fix de ioni.

Fig. 11. Structura micelei coloidale

Micela coloidal\ este

`nc\rcat\ cu electricitate pozitiv\ sau
negativ\ `n func]ie de `nc\rcarea
stratului fix de ioni, pentru c\ la
mi[carea celor dou\ faze care
alc\tuiesc sistemul, numai stratul de
contraioni (SEH) se deplaseaz\
`mpreun\ cu nucleul, iar contraionii din stratul difuz r\mân `n urm\ dând na[tere
unui poten]ial numit poten]ial electrocinetic sau ξ (zeta). Astfel formula general\
a unei micele se poate exprima:

[ ] - particula coloidal\ propriu-zis\;

m – num\rul moleculelor din nucleu;
n [i x – num\rul ionilor `n stratul generator de poten]ial;
(n - x) – num\rul ionilor `n stratul de adsorb]ie.
De exemplu, micela de sulfur\ arsenioas\ poate fi reprezentat\:
2 As(OH)3 + 3H2S HCl As2S3 + 6H2O

~n solu]ie se vor forma urm\torii ioni:

H2S + H2O ↔ HS- + H3O+
HCl + H2O ↔ Cl- + H3O+
Nucleul micelei este format din precipitatul de As2S3 care are o capacitate
mare de adsorb]ie [i va chemosorbi ionii de HS-, formând stratul fix de ioni, care
va determina [i semnul micelei. Stratul de contraioni va fi format din ionii (H3O+),
iar stratul difuz tot din ioni de H3O+. Formula micelei este:
[m As2S3 ⋅ nHS- ⋅ (n - x) H3O+ ] ⋅ x H3O
Micela de sulfur\ arsenioas\ este prezentat\ `n fig.12.

31
 Fig. 12. Micela de sulfur\ arsenioas\
Micela coloidal\ a solului de acid silicic are urm\toarea alc\tuire:

[(m SiO2 + pH2SiO3) ⋅ n HSiO3- ⋅ (n - x H3O+ ] ⋅ x H3O+

nucleu strat fix contraioni strat
de ioni difuz

Semnul micelei coloidale depinde [i de natura ionilor care se afl\ `n exces

`n solu]ie. De exemplu, solul de iodur\ de argint rezult\ prin reac]ia:

(K+ + I-) + (Ag+ + NO3-) = AgI + (K+ + NO3-)

~n cazul `n care solu]ia de iodur\ de potasiu se afl\ `n exces, structura

micelei este urm\toarea:
[mAgI ⋅ nI- ⋅ (n - x)K+ ] ⋅ x K+, semnul micelei este negativ.

Dac\ solu]ia de azotat de argint este `n exces, micela de iodur\ de argint

este pozitiv\ [i are urm\toarea formul\:

[m AgI ⋅ n Ag+ ⋅ (n - x) NO3- ] ⋅ x NO3-

2.4. Propriet\]ile sistemelor coloidale

2.4.1. Propriet\]i cinetice
Difuziunea este procesul care const\ `n egalarea spontan\ a concentra]iei
sistemului datorit\ agita]iei cinetice. ~n cazul coloizilor are loc egalizarea
concentra]iei fazei disperse `n `ntreg volumul sistemului. Valoarea coeficientului
de difuzie D este dat\ de rela]ia:
D = D0 (1 + KD ⋅ C)
unde: D0 - coeficient de difuzie la dilu]ie infinit\ (C → 0);
KD - constant\;
C - concentra]ia fazei disperse.
Einstein a ar\tat c\ valorile coeficientului de difuzie, m\rime care
caracterizeaz\ procesul de difuzie, depind de deplas\rile medii ale particulelor, de
dimensiunea lor [i de vâscozitatea mediului. ~n sistemele coloidale cu particule
mari, difuzia se desf\[oar\ cu o vitez\ redus\.
Mi[carea brownian\ poate fi considerat\ ca fenomenul microscopic al
difuziei libere [i este caracteristic\ particulelor cu dimensiunea `n jurul unui
micrometru. A fost descoperit\ de c\tre botanistul Brown. Mi[carea brownian\
este o mi[care spontan\, neinfluen]at\ de factorii externi, dezordonat\ [i continu\;
este cu atât mai violent\ cu cât vâscozitatea mediului este mai mic\ [i temperatura
mai ridicat\. La sistemele coloidale, aceast\ mi[care (fig. 13) se compune din

32
deplas\ri `n zig-zag, dup\ toate direc]iile, `nso]it\ [i de rota]ii `n jurul unei pozi]ii
medii. Se deosebesc dou\ categorii: mi[care brownian\ de transla]ie [i de rota]ie.
Teoria fenomenului a fost elaborat\ de c\tre Einstein [i Smolukowski,
teorie care permite s\ se determine atât viteza particulelor cât [i dimensiunile lor.
S-a introdus no]iunea de deplasare medie aparent\, ∆x2, cu ajutorul c\reia se
stabile[te rela]ia fundamental\ a teoriei mi[c\rii browniene, expresie care d\
leg\tura `ntre deplasarea medie aparent\, coeficientul de difuzie D [i timpul t:
∆x2 = 2 D⋅t, de unde ∆x = 2Dt . ~nlocuind `n valoarea coeficientului de difuzie
se ob]ine rela]ia dintre deplasarea medie [i raza particulei.
Ecua]ia lui Einstein - Smolukowski este:
T⋅t
∆x = 3,8 ⋅ 10-9 ,
ηr
`n care, ∆xr = deplasarea medie; T = temperatura absolut\,
t = timpul considerat;
η = vâscozitatea mediului;
r = raza particulei coloidale.
Din aceast\ rela]ie rezult\ c\, cu cât
vâscozitatea mediului [i m\rimea particulelor vor fi
mai mici, cu atât mai mare va fi viteza de efectuare
a mi[c\rii browniene.
Mi[carea brownian\ este vizibil\ la
ultramicroscop.
Fig. 13. Mi[carea brownian\

Presiunea osmotic\. Perrin a generalizat teoria cinetico-molecular\ [i `n

cazul sistemelor coloidale.
Studiind presiunea osmotic\ a acestor sisteme, a aplicat rela]ia lui van't
Hoff (Π = RTC), pentru calcularea m\rimii presiunii osmotice. Din cauza
num\rului mic de particule, presiunea osmotic\ a coloizilor are valori foarte mici.
S-a dovedit c\ presiunea osmotic\ a sistemelor coloidale depinde de
gradul de dispersie, existând o direct\ propor]ionalitate `ntre aceste m\rimi.

Sedimentarea coloizilor. ~ntr-un sistem coloidal se stabile[te un echilibru

`ntre atrac]ia gravita]ional\, care tinde s\ sedimenteze particulele [i agita]ia
cinetic\, care are tendin]a de a le `mpr\[tia. La echilibru, exist\ o distribu]ie a
particulelor coloidale `n raport cu `n\l]imea, asem\n\toare cu distribu]ia
moleculelor din aer (fig. 14).
Procesul de separare a celor dou\ faze ale sistemului prin depunerea fazei
disperse se nume[te sedimentare. Sedimentarea sub
ac]iunea gravita]ional\ este func]ie de timpul `n care
se depun particulele, dup\ dimensiunile pe care le au.
Viteza de sedimentare depinde [i de raza particulelor,
astfel sedimentarea are loc stratificat, depunându-se
`ntâi cele cu raza mai mare. Ea depinde de
vâscozitatea mediului, η . Prin sedimentare se poate
determina raza particulelor coloidale precum [i masa
lor.

Fig.14. Sedimentarea sub ac]iunea gravita]iei.

Tixotropia sitemelor coloidale. Sistemele coloidale, sub ac]iunea

diferi]ilor factori (timp, concentra]ii) prezint\ tendin]a de structurare sau
destructurare, ce se manifest\ printr-o modificare apreciabil\ a vâscozit\]ii.
33
Tendin]a de restructurare se manifest\ la suspensii diluate sau concentrate, paste,
solu]ii de polimeri, r\[ini.
Mic[orarea vâscozit\]ii unui sistem dispers, respectiv fluidizarea, se
nume[te tixotropie. Tixotropia [i gelificarea sunt fenomene reversibile; fluidizarea
unui gel se face sub ac]iunea unor factori mecanici exteriori (malaxare,
ultrasunete). Este un proces reversibil deoarece prin `ncetarea ac]iunii factorilor
exteriori, sistemul revine `n starea ini]ial\.

2.4.2. Propriet\]i optice

Sistemele coloidale prezint\ atât fenomene optice generale care se produc
la toate sistemele fizico-chimice (refrac]ie, interferen]\, difuzie), cât [i fenomene
optice caracteristice (efect Tyndall, opalescen]\).
Opalescen]a. La trecerea luminii printr-un sol incolor se observ\ o difuzie
a luminii, solul ap\rând opalescent, uneori cu schimbarea culorii. Fenomenul de
opalescen]\ la coloizi este produs de difrac]ia luminii de c\tre particule. Radia]ia
difuzat\ de particul\ se `mpr\[tie `n toate direc]iile [i `ntâlnind particulele vecine
va fi din nou difuzat\, devierea radia]iei fiind reprezentat\ prin unghiul teta (θ).
Intensitatea opalescen]ei va fi cu atât mai mare cu cât indicii de refrac]ie ai celor
dou\ faze care constituie solul vor fi mai mari. Opalescen]a cre[te foarte mult cu
temperatura. Determinarea opalescen]ei solu]iilor coloidale se face prin metoda
nefelometric\. M\surarea intensit\]ii opalescen]ei serve[te la determinarea
concentra]iei fazei disperse a unui sistem. Aparatele folosite se numesc
nefelometre.
Efectul Tyndall este caracteristic solurilor cu un grad de dispersie mic.
Un fascicol de raze ce trece printr-o solu]ie coloidal\ este difuzat `n toate
direc]iile [i polarizat. Privind perpendicular pe direc]ia de inciden]\ a fascicolului
luminos, cu ajutorul ultramicroscopului, se observ\ un con luminos numit conul
lui Tyndall
Excep]ia producerii acestui efect a fost dat\ de Rayleigh pe baza
fenomenelor de difrac]ie a luminii. O aplica]ie a efectului Tyndall este
ultramicroscopul.

2.4.3. Propriet\]i electrice

La suprafa]a de contact dintre cele dou\ faze apar spontan sarcini electrice
care formeaz\ un strat electric dublu [i prezint\ o diferen]\ de poten]ial datorit\
schimbului de ioni.
~n cazul sistemelor coloidale, unde fazele de contact nu sunt fixe, ele
deplasându-se una fa]\ de cealalt\, producerea diferen]ei de poten]ial are [i alte
aspecte, datorit\ fenomenelor cinetice.
Stratul dublu electric care se formeaz\ `n cazul particulelor coloidale este
constituit din ionii stratului fix (SIH) [i din contraioni (SEH). Apare o diferen]\ de
poten]ial ε, numit poten]ial electrochimic ce poate fi calculat prin formula:
RT
ε = ε0 + ln C M +
nF
unde: ε0 = poten]ial normal (CM+ = 1); CM+ - concentra]ia `n solu]ie a ionilor
metalici. Dispozi]ia contraionilor nu se face `ntr-un strat monomolecular, ci `ntr-
un strat difuz, a c\rui concentra]ie scade pe m\sur\ ce cre[te distan]a fa]\ de
suprafa]a particulei. Acest strat va produce [i el o diferen]\ de poten]ial denumit
poten]ial electrocinetic sau poten]ial zeta ( ξ ). El se formeaz\ `ntre stratul fix de
ioni [i stratul difuz de ioni. Poten]ialul electrocinetic este puternic influen]at de
natura ionilor din solu]ie.
Propriet\]ile electrice ale coloizilor sunt determinate de existen]a stratului
dublu electric. Vom prezenta electroosmoza [i electroforeza..

34
 Electroosmoza const\ `n difuzia mediului de dispersie printr-o membran\
semipermeabil\, sub ac]iunea câmpului electric.
Considerând c\ membrana este un sistem capilar, suprafa]a capilarelor se
`ncarc\ electric fie datorit\ unei ioniz\ri superficiale, fie datorit\ adsorb]iei de
ioni, semnul sarcinilor depinzând de natura materialului.
Pe suprafa]a capilarului, `nc\rcat\ cu un anumit fel de electricitate, ionii
din stratul difuz vor fi atra[i de `nc\rcarea electric\ a capilarelor [i vor curge `n
strat sub]ire pe suprafa]a acestora, `ndreptându-se spre unul din polii sursei. Ionii
din stratul difuz vor antrena [i lichid din mediul dispers (fig. 19) .
~n figura 19 se consider\ c\ suprafa]a capilarei este negativ\ [i stratul de
difuzie care con]ine ioni pozitivi se va
deplasa sub ac]iunea câmpului electric spre
catod. Dispozitivul utilizat `n electroosmoz\
se compune dintr-un tub de sticl\ `n form\ de
U `n care se afl\ materialul poros,
semipermeabil [i 2 electrozi monta]i de o
parte [i de alta a materialului poros. Prin
electroosmoz\ se poate calcula poten]ialul
electrocinetic al unui coloid.

Fig. 19. Deplasarea stratului de difuzie

Electroforeza reprezint\ fenomenul de migrare a particulelor coloidale

sub ac]iunea câmpului electric. Dac\ transportul se face spre anod, fenomenul se
nume[te anaforez\, iar dac\ se face spre catod, cataforez\. Pe baza acestui
fenomen se determin\ semnul particulelor coloidale [i poten]ialul electrocinetic al
sistemului.
Dispozitivul pentru efectuarea electroforezei este format dintr-un tub de
sticl\ `n form\ de "U" (fig. 20), prev\zut cu doi electrozi (e1 [i e2). Tubul se afl\ `n
leg\tur\ cu o pâlnie (P) `n care se afl\ solul de cercetat. Se umple par]ial tubul
"U" cu ap\ pân\ ce se acoper\ suprafa]a electrozilor.
Prin deschiderea robinetului (R), solul p\trunde `n
dispozitiv [i se stratific\ sub ap\. Aplicând o tensiune
de 100 - 200 vol]i, se va observa (atunci când solul
este colorat) o deplasare a suprafe]ei ap\-sol spre
unul din polii sursei, `n func]ie de `nc\rcarea
coloidului. Putându-se calcula viteza de migrare a
particulelor coloidale `n câmpul electric, se poate
calcula poten]ialul electrocinetic. Electroforeza se
poate face pe coloane sau pe hârtie.

Fig. 20. Dispozitiv pentru electroforez\

Electroforeza pe hârtie a devenit metoda indispensabil\ separ\rii

frac]iunilor proteice, a aminoacizilor [i coloran]ilor, metod\ necesar\ `n medicin\
pentru diagnosticarea diferitelor boli, pentru stabilirea purit\]ii unor soiuri de
cereale.
Separarea frac]iunilor componente ale unui amestec depinde de valoarea
pH-ului. ~n func]ie de valoarea pH-ului, componentele amestecului au un anumit
punct izoelectric `n domeniul c\ruia migreaz\ spre unul din polii sursei cu o
anumit\ vitez\ de migrare. Repartizarea frac]iunilor amestecului se face `n func]ie
de sarcina lor [i de masa lor molecular\.

35
 Pentru colorarea frac]iunilor separate pe banda de hârtie se folosesc
coloran]i specifici, selectivi [i suficient de stabili. Intensitatea colora]iilor ob]inute
este direct propor]ional\ cu concentra]ia componentelor, ceea ce permite
determinarea lor cantitativ\ prin metoda colorimetric\.

Coagularea solurilor. Procesul de distrugere a unui sistem coloidal prin

separarea celor dou\ faze, datorit\ ciocnirii `ntre particule care se contopesc
formând agregate tot mai mari [i care se depun sub form\ de precipitat, se
nume[te coagulare sau floculare.
Procesul de m\rire a dimensiunilor particulelor sistemului coloidal,
desf\[urat spontan [i f\r\ ac]iuni din afar\, se nume[te `mb\trânirea solului sau
autocoagulare. Cauzele acestui proces sunt multiple: ciocniri intense, care produc
alipirea particulelor, sc\derea puterii de adsorb]ie a ionilor din solu]ie,
recristalizarea.
Coagularea decurge `n dou\ faze: `n prima etap\, neobservabil\ cu ochiul
liber, are loc alipirea particulelor cu formare de agregate relativ mici, constituind
coagularea lent\; cea de-a doua etap\ `n care agregatele cresc mult, se intensific\
opalescen]a [i precipitatul se depune sub form\ de gel, este coagularea evident\
(vizibil\).
Coagularea lent\ este caracteristic\ solurilor compu[ilor macromoleculari,
unde perioada de timp a transform\rii este foarte mare; adesea nu se mai ajunge la
coagularea evident\.
Coagularea evident\ este caracteristic\ solurilor liofobe, la care perioada
lent\ este foarte scurt\; cele dou\ faze se separ\ rapid.

Coagularea cu electroli]i. Solu]iile de electroli]i ad\ugate peste coloid

produc coagularea acestuia prin separarea celor dou\ faze ale sistemului.
Modul de ad\ugare a electrolitului, `n por]iuni sau deodat\, are influen]e
deosebite asupra coagul\rii. Ad\ugarea de por]iuni mici conduce la o sc\dere a
puterii de coagulare a electrolitului, proces numit fenomen de adaptare sau
acomodare a coloidului.
Concentra]ia minim\ de electrolit care produce coagularea solului se
nume[te concentra]ie critic\ de coagulare sau prag de coagulare; se exprim\ `n
milimoli sau miliechivalen]i la litru de sol [i se noteaz\ cu γ. Inversul pragului de
coagulare (1/γ) caracterizeaz\ capacitatea de coagulare a electrolitului respectiv,
coagularea producându-se dup\ anumite reguli experimentale:
- to]i electroli]ii pot produce coagularea `ntr-o anumit\ concentra]ie; rolul
coagulant `l va avea ionul cu sarcin\ contrar\ sarcinei particulei coloidale;
- puterea coagulant\ a unui electrolit cre[te odat\ cu cre[terea valen]ei
ionilor;
- procesul de coagulare depinde numai de activit\]ile ionilor coagulan]i
(concentra]ia) [i nu de natura acestora.
-
Serii liotrope de coagulare. De[i capacitatea de coagulare a diferi]ilor
ioni cu acela[i semn [i aceea[i valen]\ difer\ cu pu]in de la unul la altul,
experimental se poate pune `n eviden]\ influen]a dimensiunilor [i a gradului lor de
hidratare. ~n raport cu aceast\ constatare, s\rurile alcaline [i halogenurile care au
aceia[i ioni parteneri pot fi repartizate `n func]ie de puterea de coagulare, `n
urm\toarele serii liotrope:

Cs+ > Rb+ > NH4+ > K+ > Na+ > Li+ ; Cl- > NO3- > Br- > I-

Ionii coagulan]i de natur\ organic\ au o capacitate de coagulare ce o

dep\[e[te de multe ori pe cea a ionilor anorganici. De exemplu, coagularea unui
36
sol de hidroxid de aluminiu este de cinci ori mai mare prin ac]iunea picratului de
potasiu fa]\ de clorura de potasiu; pentru hidrosolul de sulfur\ arsenioas\,
ac]iunea de coagulare a clorhidratului de anilin\ este de 20 ori mai mare [i de 120
ori mai mare la clorhidratul de morfin\ fa]\ de clorura de potasiu.

Coagularea cu amestecuri de electroli]i genereaz\ o serie de fenomene

distincte: fenomenul de aditivitate, atunci când ac]iunea coagulant\ a electroli]ilor
din amestec se `nsumeaz\ aritmetic (amestecul de HCl cu KNO3 pentru
coagularea solurilor pozitive [i NaCl cu KCl pentru coagularea solurilor
negative); fenomenul de antagonism, atunci când un amestec de electroli]i
mic[oreaz\ puterea de coagulare a altui ion (`n cazul amestecului de LiCl [i
MgCl2 asupra solului negativ de As2S3, puterea de coagulare a Mg2+ scade de 2 - 3
ori `n prezen]a Li+).

Coagularea cu neelectroli]i are loc `n cazul solurilor liofobe prin ac]iunea

unor cantit\]i mari de lichide polare cum ar fi: alcool etilic, aceton\. Când mediul
de dispersie este diferit de cel al apei, coagularea poate fi produs\ prin ad\ugarea
unor substan]e cu mare afinitate pentru mediul respectiv (coagularea alcoolilor
prin ad\ugarea de substan]e alcoolfile, cum ar fi glicerina).

Test de autoevaluare

1. Electroli]ii determin\ coagularea unui coloid prin .

2. }inând seama de seria liotrop\ de sorb]ie a cationilor, aranja]i `n ordinea

descresc\toare a adsorb]iei urm\torii cationi Na+, Li+, K+, Rb+, Cs+.

3. Care este structura particulei coloidale de sulfur\ arsenioas\ ?

4. Structura adsorban]ilor este:

a) cristalin\;
b) poroas\;
c) compact\.

5. Ce factori influen]eaz\ viteza de sedimentare?

6. Procesul de difuzie `nceteaz\ atunci când:

a) se uniformizeaz\ concentra]ia amestecului;
b) cre[te concentra]ia substan]ei care difuzeaz\;
c) are loc un proces chimic.

7. Fiind un proces exoterm, adsorb]ia va fi influen]at\ de:

a) temperatur\;
b) presiune;
c) concentra]ie.

R\spunsuri corecte:

1 – separarea celor 2 faze; 2 - Cs+ > Rb+ > K+ > Na+ > Li+; 3 – b;
4 - [mAs2S3 ⋅nHS- ⋅(n - x) H3O+]⋅xH3O; 5 – timp, raza particulelor, vâscozitatea
mediului; 6 – a; 7 – a.

37
 3. OXIDARE {I REDUCERE

3.1. Defini]ie, starea de oxidare [i starea de reducere

Procesele de oxidare [i reducere sunt procese ce au loc cu transfer de
electroni.
Oxidarea este procesul care are loc cu cedare de electroni, iar reducerea cu
acceptare de electroni. ~n procesele de oxidare [i reducere se schimb\ numerele de
oxidare ale elementelor; astfel, prin oxidare cre[te valoarea num\rului de oxidare,
iar `n procesul de reducere, valoarea sa se mic[oreaz\.
~n reac]iile ce au loc la electrozi, se produc oxid\ri la polul pozitiv (anod),
s\rac `n electroni dar acceptor de electroni; la polul negativ (catod), care este
donor de electroni, au loc reduceri.
Procesele de oxidare [i reducere sunt procese simultane, electronii ceda]i
prin oxidare fiind accepta]i prin reducere.
O reac]ie de oxido-reducere const\ `ntr-un transfer de electroni de la
agentul reduc\tor (care se oxideaz\) la agentul oxidant (care se reduce).
De exemplu, `n reac]iile de oxidare ale fierului cu oxigenul, fierul se
oxideaz\, este deci agent reduc\tor, iar oxigenul se reduce [i este agent oxidant.

2Fe + O2 → 2FeO
4Fe + 3O2 →2Fe2O3

Reac]ii asem\n\toare de oxidare ale fierului au loc cu halogenii, sulful sau

alte nemetale:
Fe + Cl2 → FeCl2
2FeCl2 + Cl2 → 2FeCl3

~n aceste reac]ii fierul [i ionul Fe2+ au cedat electroni, oxidându-se [i deci

se comport\ ca agen]i reduc\tori:
Fe → Fe2+
Fe2+→ Fe3+

Electronii ceda]i `n reac]iile de oxidare sunt accepta]i de c\tre agentul

oxidant, oxigenul sau clorul, care se reduce:
O0 → O2-
Cl0 → Cl-
Ionii poliatomici, ca de exemplu ClO3-, CrO42-, MnO4-, NO3-, sunt agen]i
oxidan]i, unii `n solu]ie bazic\, al]ii `n solu]ie acid\ sau neutr\. De exemplu, ionul
de permanganat, MnO4- `n solu]ie acid\, oxideaz\ ionul clor la clor atomic, apa
oxigenat\ la oxigen, acidul oxalic la dioxid de carbon:

10NaCl + 8H2SO4 + 2KMnO4 → 5Cl2 + 5Na2SO4 + K2SO4 + 2MnSO4 + 8H2O

Cl- - 1e-→ Cl0 5 2

Mn7+ + 5e-→ Mn2+ 1 2

~n reac]iile de oxidare `n mediu bazic cu MnO4-, se formeaz\ MnO2;

manganul este redus la starea de oxidare +4.
~n tabelul 11 sunt prezentate reac]ii de oxido-reducere ale metalelor,
nemetalelor, acizilor [i ionilor poliatomici cu caracter oxidant.

38

Reac]ii de oxido-reducere
X2 + 2e- → 2X-
O2 + 4H+ + 4e- → 2H2O
2H+ + 2e- → H2
H2 → 2H+ + 2e-
M → Mn+ + n e-
Mn+ + n e- → M
Mn+ → Mn+x + x e-
Ex.: Cr2+ → Cr3+ + e-
Fe2+ → Fe3+ + e-
Sn2+ → Sn4+ + e-
H2O2 + 2H+ + 2e- → 2H2O
H2O2 → O2+ 2H+ + 2e-
MnO4-+8H++5e-→Mn2++4H2O
MnO4-+2H2O+3e-→MnO2+4OH-
NO3- + 2H+ + e- → NO2 + H2O
NO3- + 4H+ + 3e-→NO + 2H2O
NO3- +10H++8e-→N2O+ 5H2O
H2SO4+2H+ +2e-→SO2+2H2O
H2SO4 + 6H++6e-→S + 4H2O
HClO + H+ + 2e- → Cl- + H2O
Tabel 11
Halogenii: F2, Cl2, Br2, I2 cu diferi]i reduc\tori
Oxigenul `n mediu acid, agent oxidant
Ionul de hidrogen, agent oxidant
Hidrogen molecular, agent reduc\tor
Metal ca agent reduc\tor
Ion metalic, agent oxidant
Oxidarea unui ion metalic la un num\r de
oxidare superior
Apa oxigenat\, agent oxidant `n solu]ie acid\
Apa oxigenat\, agent reduc\tor `n solu]ie
acid\ `n prezen]a oxidan]ilor puternici
Ion permanganic, agent oxidant `n solu]ie
acid\
Ionul permanganic, agent oxidant `n mediu
neutru sau bazic
Acid azotic concentrat, agent oxidant pentru
metalele mai pu]in active (Cu, Ag, Pb)
Acid azotic diluat, agent oxidant pentru
metale active [i nemetale active (Cl2, Br2)
Acid azotic diluat, agent oxidant pentru
metale moderat active (Zn [i Fe)
Acid sulfuric, agent oxidant pentru HBr, C [i
Cu
Acid sulfuric, agent oxidant pentru agen]i
reduc\tori (H2S)
Acid hipocloros, agent oxidant

3.2. St\rile de oxidare ale elementelor `n combina]iile lor

La baza no]iunii st\rii de oxidare st\ principiul c\ fluorul [i oxigenul sunt,
`n toate combina]iile lor, electronegative, primul existând `n starea de oxidare -1,
iar cel de-al doilea -2; elementele din grupa Ia [i IIa sunt toate electropozitive,
primele având starea de oxidare +1 [i cele din grupa a II-a , +2:
A[a de exemplu, oxizii au urm\toarele formule brute:
I II III IV V VI VII
Na2O CaO Al2O3 SiO2 P2O5 SO3 Cl2O7
[i se reprezint\ `n sensul concep]iei st\rilor de oxidare prin formule de felul:
2Na+O2-; Ca2+O2-; 2Al3+3O2-; Si4+2O2-; 2P5+5O2-; S6+3O2-; 2Cl7+7O2-
~n asemenea formule, sarcinile electrice au un caracter pur formal [i nu
reprezint\ decât `ntâmpl\tor sarcini ionice reale (de ex. `n Na2O [i CaO). Se
atribuie unui element dintr-o combina]ie semnul plus sau minus `n func]ie de
electronegativitatea celui de al doilea element cu care el este combinat.
~n combina]iile Mg2Si, Na2S, NaCl, siliciul, sulful [i clorul sunt `n stare de
oxidare negative, pe când `n combina]iile: SiF4, SCl2, Cl2O, aceste elemente sunt
`n stare de oxidare pozitive.
~n combina]iile lor cu elemente mai electronegative decât ele, st\rile de
oxidare ale elementelor sunt pozitive [i egale cu num\rul grupei din sistemul
periodic; `n combina]iile lor cu elemente mai electronegative decât ele, st\rile de

39
oxidare sunt negative [i egale cu 8 minus num\rul grupei din care face parte
elementul.
Suma sarcinilor pozitive [i negative ale elementelor dintr-o combina]ie
este egal\ cu zero.
Anomalia valen]ei hidrurilor se explic\ prin aceea c\ hidrogenul este `n
unele din combina]iile sale electronegativ, iar `n unele electropozitiv. Hidrurile
elementelor din perioada 2: BeH2; BH3; CH4; NH3; H2O; HF pot fi formulate
]inând seama de st\rile lor de oxidare, astfel:

Li+H-; Be2+2H-; B3+3H- sau C4+4H ; 3H+N3- ; 2H+O2-; H+F-

La hidrurile elementelor din grupele I, II, III [i IV, st\rile de oxidare ale
elementelor sunt pozitive, egale cu numerele grupelor respective, la hidrurile
elementelor din grupele V, VI, VII, st\rile de oxidare ale elementelor sunt
negative, fiind egale cu 8 minus num\rul grupei. La elementele din grupa IVa,
starea de oxidare poate fi considerat\ pozitiv\ sau negativ\.
No]iunea de stare de oxidare a `nlocuit vechea no]iune de valen]\.

3.3. Oxid\ri [i reduceri ale unor molecule covalente

Reac]iile de oxidare [i reducere joac\ un rol mare [i `n chimia substan]elor
covalente, `n special `n chimia organic\. ~n aceste reac]ii substan]a care se
oxideaz\ s\r\ce[te `n electroni iar oxidantul (substan]a care se reduce) se
`mbog\]e[te `n electroni. Electronii nu se transfer\ singuri de la molecula
covalent\ la oxidant, ci `mpreun\ cu protonii de care sunt lega]i.
De exemplu, `n reac]ia de oxidare a unui alcool cu anhidrida cromic\,
reac]ia poare decurge `n dou\ etape:

CH3 - OH → CH2=O + 2H+ + 2e- |⋅3

2CrO3 + 6H+ + 6e- → Cr2O3 + 3H2O
Reac]ia global\: 3CH3 - OH + 2CrO3 → 3CH2 = O + Cr2O3 + 3H2O

Un alt exemplu este oxidarea reversibil\ a hidrochinonei la chinon\:

.. .. -
-2 e ; - 2 H+
H - ..
O ..
O-H O O
+2 e- ; + 2 H+
hidrochinona chinona
~n unele reac]ii de oxidare intervin direct moleculele O2, care se leag\ de
moleculele covalente, de exemplu:
2CO + O2 → 2CO2
Molecula CO se oxideaz\ (s\r\ce[te `n electroni) iar fiecare atom al
moleculei de oxigen se reduce (se `mbog\]e[te `n electroni) prin legarea de
carbon.
~n cazul leg\turilor chimice dintre atomii de carbon, dubla [i tripla
leg\tur\ reprezint\ forma oxidat\ a leg\turii simple, având loc o s\r\cire a
moleculei `n electroni:

~n func]iunile chimice organice se pot stabili rela]ii de oxido-reducere:

40
 3.4. For]a electromotoare. Poten]ial de electrod
O pil\ electric\ este o surs\ care genereaz\ curent electric printr-un proces
chimic la care particip\ un electrolit. Componentele principale ale unei pile sunt
cei doi electrozi.
Prin electrod se `n]elege un conductor electric `mpreun\ cu electrolitul din
jurul s\u. Electrozii sunt `n contact electric `n interiorul pilei, prin electrolit, iar `n
exterior printr-un conductor electric. Când cei doi electrozi sunt uni]i prin
conductorul exterior, prin pil\ trece un curent electric, adic\ circul\ electroni de la
polul negativ la polul pozitiv.
La suprafa]a de separare dintre metal [i electrolit se stabile[te o diferen]\
de poten]ial care se nume[te poten]ial de electrod [i depinde atât de natura
metalului cât [i de concentra]ia electrolitului.
For]a electromotoare (f.e.m.) a pilei este egal\ cu suma algebric\ a
poten]ialelor celor doi electrozi.

Fig. 21 Calcularea for]ei electromotoare `ntr-o pil\ electric\

Pila electric\ considerat\ este format\ din doi electrozi, unul din zinc
introdus `ntr-o solu]ie de sulfat de zinc [i cel\lalt de cupru introdus `ntr-o solu]ie
de sulfat de cupru. Leg\tura `ntre cei doi electrozi se realizeaz\ printr-o punte
salin\. Reac]iile ce au loc la cei doi electrozi sunt urm\toarele:
reac]ii la catod: Zn ↔ Zn2+ + 2e-
reac]ii la anod: Cu2+ + 2e- ↔ Cu
________________________________
reac]ia total\: Zn + Cu2+ ↔ Cu + Zn2+

Poten]ialul de oxidare al zincului `n ion de zinc este de +0,76 vol]i, iar

poten]ialul de reducere al cuprului ionic la cupru atomic este de +0,337 vol]i.
For]a electromotoare a pilei va fi: (+0,76 V) + (+0,337 V) = 1,10 V.
Apari]ia poten]ialului de electrod a fost explicat\ de c\tre Nernst prin
teoria osmotic\ a pilelor.
Un nemetal manifest\ o tendin]\ mai mare sau mai mic\ de a trimite ioni
`n solu]ie, adic\ are o presiune electrolitic\ de dizolvare P; ionii metalului din
solu]ie au o presiune osmotic\ p, care se opune presiunii electrolitice de dizolvare.
Când presiunea electrolitic\ de dizolvare P din metal este mai mare decât
presiunea osmotic\ a ionilor din solu]ie (P > p), placa de metal se `ncarc\ negativ
ca urmare a trecerii unui num\r mare de ioni `n solu]ie (fig. 22), Me → Me+ + e-.

41
 Dac\ presiunea osmotic\, p, a ionilor din solu]ie este mai mare decât
presiunea de dizolvare P, atunci placa de metal se `ncarc\ pozitiv, ca urmare a
depunerii ionilor din solu]ia de metal, Me+ + e- → Me.

Fig. 22. Schimbul ionic la suprafa]a metal-solu]ie

~n felul acesta, `n ambele cazuri, `ntre metal [i solu]ie, datorit\ atrac]iilor

reciproce `ntre sarcinile electrice de pe suprafa]a metalului [i cele din solu]ie se
formeaz\ un strat dublu electric, de unde rezult\ o diferen]\ de poten]ial. Valoarea
acestui poten]ial E, este dat\ conform legii lui Nernst prin rela]ia:

RT P
E= ln
nF p

unde P este presiunea electrolitic\ de dizolvare; p - presiunea osmotic\ a ionilor;

R - constanta universal\ a gazelor; T - temperatura absolut\; n - valen]a ionului;
F - num\rul lui Faraday.
Când P = p, atunci nu se creaz\ poten]ial `ntre solu]ie [i metal. Deoarece
presiunea de dizolvare se m\soar\ greu, ea se `nlocuie[te cu concentra]ia C a
solu]iei, iar presiunea osmotic\, p, cu Co - concentra]ia solu]iei atunci când P = p;
rela]ia lui Nerst devine:

RT C
E= ln
nF Co

Poten]ialul E are valoare negativ\ atunci când P > p, respectiv C > Co, deci
metalul se `ncarc\ negativ, iar când P < p (C < Co) metalul se `ncarc\ pozitiv iar
poten]ialul are valoare pozitiv\.
Poten]ialul de electrod este o m\sur\ a capacit\]ii metalului de a ceda
electroni, adic\ a activit\]ii chimice `n reac]iile lui `n solu]ie. Cum poten]ialele de
electrod nu se pot m\sura direct, se m\soar\ diferen]a de poten]ial dintre doi
electrozi metalici diferi]i introdu[i fiecare `n solu]ia electrolitului s\u.
Comparând poten]ialele metalelor cu poten]ialul unui metal luat ca
referin]\, se ob]in poten]ialele relative ale metalelor. Ca electrod de referin]\ se
folose[te de obicei electrodul standard (normal) de hidrogen (un electrod de
platin\ introdus `ntr-o solu]ie de acid sulfuric 1n prin care se barboteaz\ un curent
de hidrogen la presiunea de 1 atm), al c\rui poten]ial este considerat zero.
Seria tensiunilor electrochimice. Prin a[ezarea elementelor dup\ ordinea
crescând\ a poten]ialelor de electrod se ob]ine seria tensiunilor electrochimice
(tab. 12).

42
 Tabel 12
0
Poten]ialele standard (la 25 C)
(`n scara de hidrogen)
Electrod E0electrod (vol]i) Electrod E0electrod (vol]i)
Li/Li+ + 3,045 vol]i H2/H+ ± 0,00
K/K+ + 2,925 Sb/Sb3+ - 0,2
Cs/Cs+ + 2,923 Cu/Cu2+ - 0,34
Ba/Ba2+ + 2,90 Cu/Cu+ - 0,521
Sr/Sr2+ + 2,89 Hg/Hg+ - 0,789
Ca/Ca2+ + 2,87 Ag/Ag+ - 0,80
Na/Na+ + 2,714 Hg/Hg2+ - 0,854
Mg/Mg2+ + 2,37 Pd/Pd2+ -0,987
Al/Al3+ + 1,66 Pt/Pt2+ - 1,20
Mn/Mn2+ + 1,18 Au/Au3+ - 1,50
Zn/Zn2+ + 0,763 S/S2- - 0,51
Cr/Cr3+ + 0,74 O2/OH- - 0,40
Fe/Fe2+ + 0,44 I2/I -
- 0,54
Ni/Ni2+ + 0,25 Br2/Br- - 1,07
Pb/Pb2+ + 0,126 Cl2/Cl- - 1,36
Fe/Fe3+ + 0,036 F2/F- - 2,85

Valorile indicate `n tabel sunt poten]iale de oxidare, deoarece corespund

procesului Me → Me+ - e-. ~n cazul metalelor, la `nceputul seriei se g\sesc acele
metale ce se pot oxida cu u[urin]\, adic\ trec `n solu]ie ca ioni, pe când la sfâr[itul
seriei sunt metalele care se pot reduce cu u[urin]\.
Numai metalele care sunt a[ezate `naintea hidrogenului (notate `n tabel cu
valori pozitive) pot ceda electroni trecând `n solu]ie ca ioni; de aceea ele
reac]ioneaz\ cu acizi cu dezvoltare de hidrogen:
Me + 2H+ ↔ Me2+ + H2
Metalele situate `n seria tensiunilor dup\ hidrogen sunt metale mai pu]in
active, `n aer se oxideaz\ greu (Cu) sau nu se oxideaz\ (Ag, Au, Pt), iar `n reac]ie
cu acizii nu elibereaz\ hidrogen:

3Cu0 + 2HNO3 → 3Cu2+O + 2N2+O + H2O

3CuO + 6HNO3 → 3Cu(NO3)2 + 3H2O
__________________________________
Reac]ia total\: 3Cu + 8HNO3 → 3Cu(NO3)2 + 2NO + 4H2O

Nemetalele pot fi [i ele cuprinse `n seria tensiunilor electrochimice, dup\

cum rezult\ din tabelul 12. Ele au poten]iale standard negative, deci ac]ioneaz\ ca
oxidan]i, reducându-se. Fluorul are poten]ialul cel mai mare, deci este cel mai
puternic oxidant; ionii metalelor au tendin]a de a se oxida, deci ac]ioneaz\ ca
reduc\tori.

3.5. Poten]ial redox

Procesele de oxido-reducere sunt caracterizate printr-un transfer de
electroni de la un atom la altul:
Cu ↔ Cu2+ + 2e- ; Fe2+ ↔ Fe3+ + e-
Cele dou\ procese fiind reciproce, atunci când fenomenul se petrece `ntr-o
pil\ electric\, la unul din electrozi se cedeaz\ electroni, iar la cel\lalt se vor
consuma.
Considerând un sistem format dintr-un electrod de platin\, `ntrodus `ntr-o
solu]ie care con]ine ioni `n dou\ st\ri de oxidare (de exemplu, ioni Fe3+ [i Fe2+),
43
ionii Fe3+ au tendin]a de a accepta electroni din metal pentru a trece `n Fe2+, deci
sunt oxidan]i, iar ionii Fe2+ vor ceda electroni metalului, pentru a trece `n ioni
Fe3+, deci sunt reduc\tori. Când una din cele dou\ tendin]e o va `ntrece pe
cealalt\, ea va dicta fenomenul de la electrodul de platin\.
Dac\ admitem c\ ionii Fe3+ primesc electroni de la electrod, ei se vor
reduce la Fe2+, electrodul se `ncarc\ pozitiv, iar solu]ia se `ncarc\ negativ. ~ntre
electrod [i solu]ie se na[te o diferen]\ de poten]ial. Pentru a putea m\sura valoarea
poten]ialului determinat de procesul redox (poten]ial redox), electrodul Fe2+/Fe3+
se asociaz\ cu un electrod normal de hidrogen.
Valoarea poten]ialului redox depinde de concentra]iile ionilor ce formeaz\
sistemul redox:

E = Eo −
RT
ln
[
Fe 2+ ]
nF [
Fe 3+ ]
~n tabelul 13 sunt prezentate valori ale poten]ialelor redox.
Tabel 13
Valori ale poten]ialelor redox
Varia]ia sarcinii E0 Varia]ia sarcinii [i combinarea E0
(vol]i) cu oxigen (vol]i)
+ ++
Cu Cu + 0,17 NO +2H2O NO3- + 4H+ +0,95
+++
[Fe(CN)6] 4-
[Fe(CN)6] 3-
+0,46 Cr + 4H2O HCrO4- + 7H+ +1,30
++
Fe++
Fe+++
+0,57 Mn + 2H2O MnO2 + 4H+ +1,24
-
Hg +
Hg ++
+0,90 Cl + 3H2O ClO3- + 6H+ +1,44
++
Ce+++ Ce++++ +1,61 Mn + 4H2O MnO4- + 8H+ +1,52
Pb++ Pb++++ +1,80 MnO2 + 2H2O MnO4- + 4H+ +1,59

Din tabelul 13 se observ\ c\ poten]ialul care caracterizeaz\ procesul are

valori pozitive cu atât mai mari, cu cât reprezint\ o oxidare mai puternic\.
Poten]ialul negativ ne indic\ procese de reducere.
Unele substan]e organice prezint\ procese redox reversibile, formând
adev\rate sisteme redox:

HOOC-CH2-CH2-COOH ↔ HOOC-CH=CH-COOH+H2
acid succinic acid maleic

3.6. M\rimea rH
No]iunea de rH , a fost introdus\ de c\tre Clark, prin analogie cu m\rimea
pH. El a definit rH-ul ca fiind logaritmul cu semn schimbat al concentra]iei
(activit\]ii) hidrogenului dezvoltat `ntr-o reac]ie de oxido-reducere:

rH = -ln[H2] sau rH = -ln aH2 sau rH = -ln pH2

Concentra]ia hidrogenului care rezult\ `n procesul redox se exprim\ prin

presiunea pe care o are `n solu]ie care se m\soar\ `n atmosfere. ~ntre valorile rH [i
pH ale unui sistem se stabile[te urm\toarea rela]ie:

44
 E H + 0,058pH
rH =
0,029

`n care EH = poten]ialul electrodului de hidrogen.

Presiunea hidrogenului este foarte slab\, având valori `ntre 1-10-28
atmosfere; `n condi]ii normale când pH2 = 1 atm., atunci rH = 0, de unde rezult\ c\
valoarea rH va fi cu atât mai mic\ cu cât presiunea hidrogenului va cre[te.
Folosirea rH-ului prezint\ o importan]\ deosebit\ `n mediile fiziologice,
caz `n care desf\[urarea proceselor redox se face `ntr-o zon\ de pH delimitat\. El
se raporteaz\ de obicei la pH=7. Astfel, celulele anaerobe tr\iesc la un rH pu]in
ridicat, inferior lui 13, corespunzându-le un poten]ial redox negativ, `n timp ce
celulele aerobe nu pot tr\i decât la rH-uri ridicate, superioare lui 14. ~n mediile
biologice diferite, sistemele redox `[i desf\[oar\ activitatea optim\ la valori
riguroase ale rH-ului.
Determinarea experimental\ a rH-ului se poate face prin diferite metode
ca: poten]iometrice, colorimetrice, folosind indicatori redox (indofenoli, azine,
diamine).
Determinarea poten]iometric\ a rH-ului se face cu acela[i aparat ce se
folose[te la determinarea pH-ului, calculul f\cându-se dup\ expresia:

E c + 0,058 ⋅ pH − E ex
rH =
0,029

`n care Ec este poten]ialul electrodului de calomel, iar Eex for]a

electromotoare a pilei de cercetat.

Test de autoevaluare

1. Valorile numerelor de oxidare ale sulfului fa]\ de oxigen sunt:

a) +4, +6;
b) +2, +3;
c) 0, -2, -4.

2. O substan]\ care se oxideaz\ ac]ioneaz\ ca ..............................

3. ~n reac]ia Mn7+ + 5e-→ Mn2+, manganul:

a) se reduce;
b) se oxideaz\.

4. Litiul este un metal care:

a) se oxideaz\ cu u[urin]\;
b) are poten]ial redox pozitiv;
c) se afl\ dup\ hidrogen `n seria de activitate a metalelor.

R\spunsuri corecte:

1 – a; 2 – agent reduc\tor; 3 – a; 4 – a,b.

45
 REZUMAT MODUL II

Sistemele disperse eterogene sunt sisteme binare, formate din mediul

de dispersie [i faza de dispersie.
M\rimile care caracterizeaz\ sistemele disperse sunt gradul de
dispersie [i suprafa]a specific\.
Unitatea structural\ a fazei disperse se nume[te micel\ coloidal\. Ea
este format\ dintr-un nucleu, un strat fix de ioni ce determin\ semnul
micelei, un strat de contraioni [i un strat difuz de ioni.
Propriet\]ile cinetice ale sistemelor coloidale sunt: difuziunea,
presiunea osmotic\, sedimentarea [i tixotropia.
Propriet\]ile optice ale sistemelor coloidale sunt opalescen]a [i
efectul Tyndall.
Propriet\]ile electrice ale sistemelor coloidale sunt electroosmoza [i
electroforeza.

Procesele de oxidare [i reducere sunt procese ce au loc cu transfer de

electroni. Oxidarea este procesul care are loc cu cedare de electroni, iar
reducerea cu acceptare de electroni. Aceste procese sunt simultane,
electronii ceda]i prin oxidare fiind accepta]i prin reducere.
Fluorul [i oxigenul sunt, `n toate combina]iile lor, electronegative.
~n combina]iile lor cu elemente mai electronegative decât ele, st\rile
de oxidare ale elementelor sunt pozitive [i egale cu num\rul grupei din
sistemul periodic; `n combina]iile lor cu elemente mai electronegative decât
ele, st\rile de oxidare sunt negative [i egale cu 8 minus num\rul grupei din
care face parte elementul.
Suma sarcinilor pozitive [i negative ale elementelor dintr-o
combina]ie este egal\ cu zero.
O pil\ electric\ este o surs\ care genereaz\ curent electric printr-un
proces chimic la care particip\ un electrolit.
Poten]ialul de electrod este o m\sur\ a capacit\]ii metalului de a
ceda electroni, adic\ a activit\]ii chimice `n reac]iile lui `n solu]ie.
Prin a[ezarea elementelor dup\ ordinea crescând\ a poten]ialelor de
electrod se ob]ine seria tensiunilor electrochimice.
rH-ul este logaritmul cu semn schimbat al concentra]iei (activit\]ii)
hid l id lt t ` t ]i d id d

46
 MODUL III – LUCR|RI DE LABORATOR

VOLUMETRIA PRIN REAC}II DE NEUTRALIZARE

1. Prepararea [i titrarea unei solu]ii 0,1N de NaOH cu ajutorul unei

solu]ii de acid oxalic

Principiul metodei
Metoda se bazeaz\ pe reac]ia de neutralizare dintre acidul oxalic [i
hidroxidul de sodiu `n prezen]a fenolftaleinei care serve[te ca indicator.

COOH COONa
| + 2NaOH = | + 2H2O
COOH COONa

Reactivi:
1) - acid oxalic 0,1N, F = 1,000
Acidul oxalic este o titrosubstan]\, astfel `ncât putem prepara o solu]ie de
normalitate exact\.
Masa molecular\ a acidului oxalic:
MH2C2O4 ⋅ 2H2O = 126,068
126,068
Echivalentul chimic: = = 63,034
2
Pentru prepararea a 1000 cm3 solu]ie 0,1N sunt necesare 63,034 . 0,1 =
6,3034 grame, care se cânt\resc cu precizie la balan]a analitic\ pe o sticl\ de ceas.
Substan]a cânt\rit\ se trece cantitativ `ntr-un balon cotat de 1000cm3 cu ap\
distilat\; dup\ dizolvarea substan]ei, solu]ia se aduce la semn cu ap\ distilat\ [i se
omogenizeaz\ prin agitare.
Solu]ia este exact 0,1N cu factorul de corec]ie F = 1.

2) - hidroxid de sodiu 0,1N

Masa molecular\ a hidroxidului de sodiu = 40
Echivalentul chimic = 40/1 = 40
1000cm3 solu]ie 0,1N de NaOH con]in 0,1 ⋅ 40 = 4g NaOH
Pentru a prepara 1000cm3 solu]ie de NaOH 0,1N, vom cânt\ri la balan]a
tehnic\ 5-6g de hidroxid de sodiu; substan]a se cl\te[te de 2-3 ori cu ap\ distilat\
pentru a `ndep\rta stratul de carbonat de la suprafa]\, apoi se trece `ntr-un balon
cotat de 1000cm3 cu ap\ distilat\ [i dup\ dizolvarea substan]ei se aduce la semn
cu ap\ distilat\; se omogenizeaz\ prin agitare.
Solu]ia preparat\ este aproximativ 0,1N deoarece NaOH nu este stabil `n
aer (se carbonateaz\) [i nu se poate cânt\ri exact. Pentru a-i stabili concentra]ia,
ea se titreaz\ cu o solu]ie etalon, care `n cazul nostru este solu]ia de acid oxalic de
concentra]ie cunoscut\.

3) - Fenolftaleina 0,1% solu]ie alcoolic\

Se dizolv\ 0,1g fenolftalein\, cânt\rit\ la balan]a analitic\, `ntr-un balon
cotat de 100cm3 [i se aduce la semn cu alcool etilic.

47
 Modul de lucru
~ntr-un pahar Berzelius de 100cm3 se m\soar\ cu ajutorul unei pipete 5cm3
solu]ie de acid oxalic 0,1N, F=1, se cl\tesc pere]ii paharului cu pu]in\ ap\
distilat\ [i solu]ia din pahar se `nc\lze[te pe sit\, la flac\ra unui bec de gaz pân\ la
temperatura de 70 - 800C (pân\ apar primele bule de aer) pentru `ndep\rtarea
dioxidului de carbon dizolvat `n solu]ie, `n prezen]a c\ruia fenolftaleina nu este
sensibil\. Se evit\ fierberea solu]iei pentru a nu se descompune acidul oxalic. Se
adaug\ 1 - 2 pic\turi de fenolftalein\ [i solu]ia fierbinte se titreaz\ cu o solu]ie de
hidroxid de sodiu din biuret\, pân\ la apari]ia unei colora]ii roz deschis. Colora]ia
trebuie s\ persiste un minut. Se m\soar\ volumul de solu]ie de hidroxid de sodiu
folosit la titrare (V1).

Calcul

5cm3 (COOH)2, 0,1N, F = 1

V1 cm3 NaOH N = ? T = ? F = ?
MNaOH = 40; M(COOH)2 . 2H2O = 126
ENaOH = 40; E(COOH)2 = 63

1. Calcularea gramelor de acid oxalic din volumul de 5cm3 solu]ie 0,1 N F = 1;

1000cm3 (COOH)2 ------------------------0,1 ⋅ 63 ⋅ 1g
5cm3--------------------------------------------x1
_________________________________________
63 ⋅ 5 ⋅ 1 ⋅ 0,1
x1 =
1000

2. Calcularea gramelor de NaOH din volumul V1:

(COOH)2 + 2NaOH = (COONa)2 + 2H2O
1 mol 2 moli
126g (COOH)2-------------------------2 ⋅ 40g NaOH
63g (COOH)2--------------------------40g
63 ⋅ 5 ⋅ 1 ⋅ 0,1
.......................................x2
1000
________________________________________
40 ⋅ 5 ⋅ 0,1 ⋅ 1
x2 =
1000

3. Calcularea Tr (g NaOH/1000cm3 [i g NaOH/1cm3)

40 ⋅ 5 ⋅ 0,1 ⋅ 1
V1cm3 NaOH--------------------------- g
1000
1000cm3--------------------------------Tr
________________________________________
40 ⋅ 5 ⋅ 0,1
Tr = g NaOH/1000cm3
V1
40 ⋅ 5 ⋅ 0,1
g NaOH/1cm3 =
V1 ⋅ 1000

4. Calcularea normalit\]ii N:
Tr 40 ⋅ 5 ⋅ 0,1
N= =
E 40 ⋅ V1
Normalitatea se calculeaz\ efectiv, luându-se cu aproxima]ie.
48
5. Calcularea Tt ; Tt = E ⋅ N
6. Calcularea factorului de corec]ie volumetric\:
T
F= r
Tt

2. Prepararea [i titrarea unei solu]ii de HCl 0,1N cu o solu]ie de NaOH

de concentra]ie cunoscut\

Principiul metodei
Metoda se bazeaz\ pe neutralizarea acidului clorhidric cu o solu]ie de
NaOH de concentra]ie cunoscut\ `n prezen]a metiloranjului ca indicator.

HCl + NaOH = NaCl + H2O

Reactivi:
1. - acid clorhidric 0,1N
Pentru a prepara 1000cm3 solu]ie de HCl 0,1N sunt necesare 36,5 ⋅ 0,1 =
3,65 g HCl gazos. Solu]ia de acid clorhidric concentrat din comer] are
concentra]ia 37% cu d=1,19. Cantitatea de HCl 37% necesar\ pentru a prepara
1000cm3 solu]ie de HCl 0,1N:

37g HCl............................................100g HCl solu]ie

3,65g...................................................x
__________________________________________
3,65 ⋅ 100
x= = 9,86g
37

Volumul (V) de HCl 37%, d=1,19 corespunz\tor celor 9,86g:

9,86
V= = 8,3cm 3
1,19
Volumul de HCl calculat se m\soar\ cu un cilindru gradat, se trece `ntr-un
balon cotat de 1000cm3, solu]ia se aduce la semn cu ap\ distilat\. Solu]ia ob]inut\
nu este exact 0,1N, deoarece HCl este o substan]\ volatil\ [i nu poate fi m\surat
exact; i se va stabili concentra]ia prin titrare cu o solu]ie de NaOH de concentra]ie
cunoscut\.

2. - hidroxid de sodiu 0,1N

Prepararea acestei solu]ii a fost prezentat\ `n lucrarea anterioar\.

3. - solu]ie apoas\ de metiloranj 0,1%.

Modul de lucru
Se m\soar\ `ntr-un pahar cu ajutorul unei pipete 5cm3 HCl; se adaug\ 1 - 2
pic\turi de metiloranj, se cl\tesc pere]ii paharului cu pu]in\ ap\ distilat\ [i solu]ia
din pahar (de culoare ro[ie) se titreaz\ cu o solu]ie de NaOH din biuret\ pân\ la
culoarea galben-pai. Se noteaz\ volumul de NaOH folosit la titrare [i opera]ia se
repet\ pentru a avea o valoare medie.

Calcul
5cm3 HCl T = ? N = ? F = ?
V1 cm3 NaOH 0,1N F = cunoscut
49
 36,5
MHCl = 36,5; E = = 36,5
1
40
MNaOH = 40; E = = 40
1

1. Calcularea gramelor de NaOH 0,1N F din volumul V1:

1000cm3.....................................40 ⋅ 0,1 ⋅ F g NaOH
V1...................................................x1
_________________________________________
40 ⋅ V1 ⋅ F ⋅ 0,1
x1 =
1000

2. Calcularea gramelor de HCl din volumul de 5cm3:

NaOH + HCl = NaCl + H2O
40g NaOH...................................36,5g HCl
40 ⋅ V1 ⋅ F ⋅ 0,1
.....................................x 2
1000
__________________________________________
36,5 ⋅ V1 ⋅ F ⋅ 0,1
x2 =
1000

3. Calcularea titrului real Tr (grame HCl/1000cm3 [i grame HCl/1 cm3)

36,5 ⋅ V1 ⋅ F ⋅ 0,1
5cm3 HCl..................................... g HCl
1000
1000cm3....................................Tr
_________________________________________
36,5 ⋅ V1 ⋅ F ⋅ 0,1
Tr = gHCl / 1000cm 3
5

36,5 ⋅ V1 ⋅ F ⋅ 0,1
1000cm3HCl.............................. g
5
1cm3.........................................y
_______________________________________
36,5 ⋅ V1 ⋅ F ⋅ 0,1
y= g HCl/1cm3
5 ⋅ 1000

4. Calcularea normalit\]ii solu]iei de HCl:

Tr
NHCl =
E HCl

5. Calcularea titrului teoretic Tt al solu]iei de HCl:

Tt = E ⋅ N

6. Calcularea factorului de corec]ie volumetric\:

Treal
F=
Tteoretic

50
 3. Dozarea azotului din s\rurile de amoniu (metoda Kjeldahl)

Proteina brut\ reprezint\ totalitatea substan]elor organice cu azot, din care

fac parte proteinele [i substan]ele azotate neproteice (alcaloizi, pigmen]i cu azot,
lipide complexe, amide etc.)
Con]inutul `n protein\ brut\ se calculeaz\ dup\ con]inutul `n azot total
organic din plant\.

Principiul metodei
Substan]ele azotate organice, la fierbere cu acid sulfuric, se descompun `n
elementele componente : carbon, oxigen, hidrogen, azot, fosfor etc. Carbonul se
elimin\ sub form\ de CO2, hidrogenul [i oxigenul sub form\ de H2O, iar azotul
formeaz\ amoniacul. Acesta, `n prezen]a acidului sulfuric, se transform\ `n sulfat
de amoniu (mineralizarea azotului organic).
Sulfatul de amoniu rezultat se descompune ulterior, `ntr-un mediu puternic
alcalin, cu formarea amoniacului [i a sulfatului alcalin. Amoniacul este separat
prin distilare [i captat `ntr-un volum cunoscut [i `n exces de acid sulfuric de titru
determinat. Excesul de acid se titreaz\ la sfâr[itul distil\rii cu o solu]ie de
hidroxid de sodiu de titru [i factor cunoscute.
Diferen]a dintre cantitatea ini]ial\ de acid sulfuric [i excesul determinat la
titrarea cu hidroxid de sodiu reprezint\ cantitatea de acid sulfuric ce a fixat
amoniacul sub form\ de sulfat de amoniu. Se calculeaz\ cantitatea echivalent\ de
azot care se exprim\ `n procente, raportat\ la masa substan]ei de analizat uscate `n
prealabil la 105°C.
Se pot folosi mai multe amestecuri de catalizatori pentru etapa de
mineralizare :
a) mercur metalic - 0,7 g pentru 1g produs (3 pic\turi) + K2SO4 10 g
b) amestec de CuSO4. 5H2O + K2SO4 `n propor]ie de 1 : 10, aproximativ 10-15
g/prob\
c) amestec de CuSO4. 5H2O + K2SO4 + Seleniu `n propor]ie de 4:16:1, cca 0,5
g/prob\
d) amestec b) + 10 ml peroxid de hidrogen 30%.
~n afar\ de catalizatorii men]iona]i, literatura de specialitate mai
recomand\ [i oxidul de vanadiu, oxidul de mercur, oxidul de cupru etc.

Reactivi
1. acid sulfuric concentrat, d=1,84
2. catalizator CuSO4. 5H2O + K2SO4, cristale
3. hidroxid de sodiu, solu]ie 30-40%
4. acid sulfuric, solu]ie 0,1 n cu factor cunoscut
5. hidroxid de sodiu, solu]ie 0,1 n cu factor cunoscut
6. ro[u de metil, solu]ie 0,02% (indicator).

Modul de lucru

A. Mineralizarea substan]ei de analizat

Materia prim\ este m\run]it\ cât mai fin posibil [i omogenizat\. Cantitatea
luat\ `n analiz\ este `n func]ie de con]inutul `n azot (cel mult 10 mg azot/prob\).
Se cânt\resc la balan]a analitic\ - 0,1 g pentru semin]e; - 1 g pentru ierburi uscate,
fân, paie; - 4-6 g pentru materiale bogate `n ap\ (fructe, tulpini suculente).
Substan]a cânt\rit\ se trece `ntr-un balon Kjeldahl de 100 ml, se adaug\
0,1-0,2 g CuSO4. 5H2O (catalizator de mineralizare), 2-3 g de K2SO4 (are rolul de
a ridica temperatura de fierbere a amestecului).[i 5-6 ml acid sulfuric concentrat.
51
 Balonul Kjeldahl se monteaz\ `n pozi]ie `nclinat\ pe un stativ metalic, pe
sit\ de azbest, sub ni[\. La gura balonului se a[eaz\ o pâlnie mic\ de sticl\ ce are
rolul de a `mpiedica pierderile prin stropire `n timpul fierberii. ~nc\lzirea se face la
bec de gaz, la `nceput cu flac\r\ mic\, când con]inutul balonului devine negru [i
spumos. Dup\ `ncetarea spum\rii se m\re[te flac\ra [i `ncepe degajarea unor
vapori de dioxid de sulf. Se regleaz\ flac\ra astfel `ncât s\ aib\ loc o fierbere
domoal\ [i uniform\, timp de câteva ore, `n func]ie de natura [i cantitatea
materialului supus mineraliz\rii.
Sfâr[itul acestei etape este indicat decolorarea `n verde a solu]iei din balon.
Se recomand\ s\ se continue `nc\lzirea `nc\ 1-2 ore, pentru mineralizarea
complet\ a compu[ilor heterociclici cu azot, care sunt `n general mai rezisten]i la
descompunere.

B. Distilarea amoniacului [i captarea `n acid sulfuric

Distilarea amoniacului din sulfatul de amoniu rezultat la mineralizare se
poate efectua `ntr-un aparat Parnas-Wagner (fig. 8 ) care este format din:
- balon generator de vapori (1)
- vas de siguran]\ (recipient intermediar)
(2)
- vas de distilare (3) prev\zut cu o pâlnie
cu robinet (4). Serve[te la sp\larea
aparatului dup\ determinare.
- refrigerent ascendent (5). ~ntre vasul de
distilare [i refrigerent se intercaleaz\ un
separator de pic\turi (deflegmator).
Generatorul de vapori are o
capacitate de 1-2 litri, `n care se introduce
ap\ pân\ la 2/3 din volum. Este prev\zut cu
Fig. 8. Aparat Parnas-Wagner dou\ tuburi de sticl\ (a,b). Tubul (a) poate fi
prev\zut `n exterior cu o pâlnie cu robinet
prin care se introduce ap\; `n timpul distil\rii, robinetul va `nchide tubul. Prin
tubul (b) vaporii de ap\ din generator vor trece `n vasul de distilare.
~nc\lzirea apei din generator se poate face electric sau la flac\ra unui bec
de gaz. Tubul refrigerentului se introduce `ntr-un recipient de sticl\ (6) care poate
fi un balon Erlenmayer, pahar Berzelius etc., `n care se g\se[te un volum m\surat
exact de acid sulfuric 0,1 n de factor cunoscut [i 3-4 pic\turi de indicator ro[u de
metil (colora]ia solu]iei trebuie s\ se men]in\ roz tot timpul distil\rii, ceea ce
`nseamn\ c\ acidul sulfuric este `n exces). Cap\tul tubului refrigerentului trebuie
s\ p\trund\ `n solu]ia de acid sulfuric.
Balonul Kjeldahl cu con]inutul mineralizat se r\ce[te, dup\ care prin
pâlnia de la gâtul s\u se introduc 5 ml ap\ distilat\. Pâlnia se cl\te[te pe ambele
p\r]i cu pu]in\ ap\ distilat\, care se colecteaz\ tot `n balon. Se agit\ solu]ia sau se
`ncalze[te u[or pentru solubilizarea reziduului, dup\ care se transvazeaz\ `n vasul
de distilare, prin pâlnia cu robinet (4). Balonul Kjeldahl se spal\ de 2--3 ori cu
câte 3 ml ap\ distilat\, care se introduce tot `n vasul de distilare. Se adaug\ prin
pâlnie 40-50 ml hidroxid de sodiu de concentra]ie 30-40% [i câteva pic\turi de
fenolftalein\, pân\ se observ\ culoarea roz-intens mediu alcalin). ~n absen]a
fenolftaleinei, se adaug\ hidroxid de sodiu pân\ se observ\ formarea unui
precipitat albastru de hidroxid cupric.
Se `nchide tubul (a) al generatorului de vapori. Vaporii de ap\ trec din
generator prin tubul (b) `n vasul de distilare [i antreneaz\ amoniacul care se
degaj\ [i este captat `n solu]ia de acid sulfuric din recipientul (6).

52
 Distilarea dureaz\ 20-30 minute, iar verificarea se face astfel: se scoate
tubul refrigerentului din paharul cu acid sulfuric, se cl\te[te cu pu]in\ ap\ distilat\
care se colecteaz\ tot `n pahar, iar urm\toarea pic\tur\ de distilat se las\ s\ cad\
pe o hârtie de turnesol. Dac\ hârtia nu devine albastr\, distilarea este terminat\. O
alt\ modalitate de a `ncerca sfâr[itul distil\rii este reac]ia cu reactivul Nessler,
specific\ pentru amoniac (trebuie s\ fie negativ\).
La sfâr[itul distil\rii se titreaz\ con]inutul recipientului (6) - excesul de
acid sulfuric - cu o solu]ie de hidroxid de sodiu 0,1 n pân\ la virarea culorii
indicatorului de la roz la galben.

Calcul

( VxF − V1 xF1 × 0,014×100)

% Ntotal = ,
G
`n care:
0,0014 = cantitatea `n grame de azot care corespunde la 1 cm3 de acid sulfuric
0,1N;
V = volumul de acid sulfuric 0,1 N luat pentru captarea amoniacului;
F = factorul solu]iei de acid sulfuric;
V1 = volumul de hidroxid de sodiu care a neutralizat acidul sulfuric r\mas `n
exces;
F1 = factorul solu]iei de hidroxid de sodiu;
G = cantitatea `n grame de substan]\ uscat\ luat\ `n analiz\.
Cantitatea de azot total se exprim\ `n grame la 100 grame substan]\ uscat\ (%).
Con]inutul `n protein\ brut\ se determin\ astfel;
% Protein\ brut\ = % Ntotal × 6,25

4. Reac]iile ionilor potasiu, amoniu [i azotat

IONUL POTASIU (KALIU) K+

Num\rul de oxidare: 1+
Pentru executarea reac]iilor se folose[te o solu]ie ce con]ine ionul K+ , de
exemplu KCl.

Reac]ii pe cale uscat\

Reac]ia de culoare a fl\c\rii
S\rurile de potasiu coloreaz\ flac\ra incolor\ a unui bec `n albastru violet.
~n prezen]a s\rurilor de sodiu, culoarea galben intens mascheaz\ culoarea violet\.
Culoarea violet se poate observa privind flac\ra printr-o sticl\ de cobalt, care
absoarbe radia]iile galbene ale sodiului, l\sând s\ treac\ numai pe cele violete ale
potasiului.

Reac]ii pe cale umed\

1. Acidul percloric, HClO4, formeaz\ cu ionul K+ un precipitat alb,
cristalin, de perclorat de potasiu.

(K+ + Cl) + (H+ + ClO4-) = KClO4 + (H+ + Cl-)

2. Acidul tartric, C4O6H6, formeaz\ `n solu]ii neutre [i nu prea diluate ale

s\rurilor de potasiu [i `n prezen]a acetatului de sodiu un precipitat alb de tartrat

53
acid de potasiu (bitartrat de potasiu) u[or solubil `n acizi minerali sau hidroxid de
sodiu, greu solubil `n acid acetic [i alcool.
COOH COOK
CH - OH CH - OH
-
+ ( K + Cl- )
+ +
+ ( H + Cl )
CH - OH CH - OH
COOH COOH

(H+ + Cl-) + (Na+ + CH3COO-) = CH3COOH + (Na+ + Cl-)

Deoarece precipitatul este dizolvat de c\tre acidul mineral care rezult\ din
reac]ie, precipitarea este incomplet\; pentru a `nl\tura dizolvarea par]ial\ a
bitartratului, precipitarea se face `n prezen]a acetatului de sodiu care formeaz\ cu
acidul acetic rezultat din reac]ie un amestec tampon care men]ine o concentra]ie a
ionilor hidroniu favorabil\ precipit\rii.
Apari]ia precipitatului este favorizat\ de frecarea pere]ilor eprubetei cu o
baghet\.

3. Hexanitrocobaltiatul trisodic, Na3[Co(NO2)6], formeaz\ `n solu]ii

neutre sau slab acetice un precipitat galben cristalin, de hexanitrocobaltiat de
sodiu [i potasiu.

2(K+ + Cl-) + (3Na+ + [Co(NO2)6]3-) = K2Na[Co(No2)6] + 2(Na+ + Cl-)

Aceasta este una din cele mai sensibile reac]ii pentru identificarea
potasiului (reac]ia specific\).
Solu]ia nu trebuie s\ fie alcalin\, pentru c\ precipit\ Co(OH)3 verde brun,
de asemeni nu trebuie s\ con]in\ ioni NH4+ care formeaz\ cu reactivul un
precipitat galben cristalin.

IONUL AMONIU (NH4+)

Pentru efectuarea reac]iilor se folose[te o solu]ie ce con]ine ionul NH4+, de

exemplu NH4Cl.

Reac]ii pe cale uscat\

S\rurile de amoniu se descompun prin `nc\lzire `n acid (sau deriva]i ai
acestuia) [i `n amoniac (ce se recunoa[te dup\ mirosul caracteristic).
De exemplu: NH4Cl → NH3 + HCl
NH4NO3 → N2O + 2H2O
3(NH4)2SO4→ 3SO2 + 4NH3 + N2 + 6H2O

Reac]ii pe cale umed\

1. Bazele: NaOH, KOH, Ca(OH)2, descompun prin `nc\lzire s\rurile de
amoniu, degajând amoniacul. Acesta se recunoa[te dup\ miros sau prin
`nalb\strirea hârtiei umede roz de turnesol.

(NH4+ + Cl-) + (Na+ + OH-) = NH3 + (Na+ + Cl-) + H2O

2. Reactivul Nessler, care este o solu]ie alcalin\ de tetraiodomercuriat de

potasiu K2[HgI4], precipit\ iodura oxidimercuriamoniu amorf\, brun\.

54
 (NH4+ + Cl-) + (Na+ + OH-) = NH3 + (Na+ + Cl-) + H2O

Este o reac]ie sensibil\ [i serve[te la identificarea urmelor de amoniac din

apele de b\ut (reac]ie specific\).

IONUL AZOTIC (NO3-)

Anionul azotic nu poate fi recunoscut prin reac]ii de precipitare.

Schimb\rile de culoare datorate puterii lui oxidante permit recunoa[terea NO3-.
Pentru executarea reac]iilor se folose[te o solu]ie ce con]ine ion azotat, de
exemplu NaNO3.

1. Azotatul de argint, nu precipit\.

2. Azotatul de bariu, nu precipit\.

3. Acidul sulfuric concentrat, H2SO4, descompune la cald azota]ii,

degajându-se vapori bruni de NO2 cu miros caracteristic.

2(Na+ + NO3-) + (2H+ + SO42-) = 2HNO3 + (2Na+ + SO42-)

2HNO3 → N2O5 + H2O
N2O5 → 2NO + 3/2 O2
NO + ½ O2 (din aer) → NO2

4. Sulfatul feros, FeSO4, este oxidat de c\tre acidul azotic (azota]i `n

mediu de acid sulfuric concentrat), `n timp ce acidul este redus la NO. Apare o
zon\ brun-violet\ care este o combina]ie solubil\ y(FeSO4).x(NO). Oxidul de azot
format se combin\ cu FeSO4 `n exces [i formeaz\ aceast\ colora]ie.

2(Na++NO3-) + 6(Fe2++SO42-) + 4(2H++SO42-) = 2NO + 3(2Fe3++3SO42-) +

+ (2Na++SO42-) + 4H2O
y FeSO4 + x NO → y(FeSO4).x(NO)

Tehnica de lucru
~ntr-o eprubet\ se ia o cantitate din solu]ia de analizat, se adaug\ o solu]ie
saturat\ de sulfat feros, apoi se toarn\ acid sulfuric concentrat de-a lungul
pere]ilor, ]inând eprubeta `nclinat\. Se formeaz\ dou\ p\turi de lichid de densit\]i
diferite. La zona de contact apare un inel colorat `n brun-violet. Reac]ia se mai
nume[te reac]ia inelului brun [i este o reac]ie specific\ de control.

55
 VOLUMETRIA PRIN REAC}II DE OXIDO-REDUCERE

Generalit\]i
Numeroase doz\ri volumetrice sunt bazate pe o reac]ie de oxido-reducere
(redox).
Pentru ca o reac]ie redox s\ poat\ fi utilizat\ `n vederea unei titr\ri, ea
trebuie s\ `ntruneasc\ anumite condi]ii:
1. - s\ fie practic total\ [i s\ se efectueze `ntr-un timp scurt;
2. - s\ se poat\ sesiza u[or sfâr[itul, respectiv punctul de echivalen]\.
Echivalentul gram `n reac]iile redox se calculeaz\, atât pentru reduc\tor
cât [i pentru oxidant, `mp\r]ind masele lor moleculare sau atomice la num\rul de
electroni ceda]i sau accepta]i.

Echivalentul gram = masa molecular\ `n g(mol) sau atomic\/nr. de

electroni ceda]i sau accepta]i

Exemple:
Mn7+ + 5e- = Mn2+

M KMnO 4 158,03
E= = = 31,606g
5 5
Echivalentul gram al Fe2+ `n sistemul Fe2+ - e- → Fe3+
55,84
EFe = = 55,84g
1
Metodele volumetrice redox pe care le vom folosi sunt:
- permanganometria `n mediu acid, care utilizeaz\ solu]ia de KMnO4.
- iodometria, care utilizeaz\ solu]ia de iod.

5. Permanganometria `n mediu acid

Permanganatul de potasiu este oxidant puternic, atât `n solu]ii acide, cât [i

`n solu]ii neutre sau alcaline. ~n determin\rile volumetrice se folosesc numai
reac]iile redox `n mediu acid, `n prezen]a acidului sulfuric.
~n acest caz are loc reac]ia:
2KMnO4 + 3H2SO4 = 2MnSO4 + K2SO4 + 3H2O + 5O
Mn7+ → Mn2+ 2
O2- → O0 5

158,03
E= = 31,606g
5
Datorit\ faptului c\ solu]ia de permanganat de potasiu este colorat\ `n
violet, iar produ[ii de reac]ie sunt incolori, sfâr[itul reac]iei de titrare se poate
observa f\r\ a folosi vreun indicator.

Stabilirea titrului unei solu]ii de permanganat de potasiu

Principiul metodei
Metoda se bazeaz\ pe reac]ia de oxido-reducere ce are loc `ntre
permanganatul de potasiu [i acidul oxalic `n mediu de acid sulfuric [i la cald:

5H2C2O4 + 2KMnO4 + 3H2SO4 = 10CO2 + 2MnSO4 + K2SO4 + 8H2O

56
 Mn7+ +5e-→ Mn2+ 2
C2O42- -2e-→ 2CO2 5

Reactivi:
1. - KMnO4 = 0,1N
158
MKMnO4 = 158; EKMnO4 = = 31,6
5
1000cm3 KMnO4 0,1N = ..............0,1N⋅ 31,6 = 3,16g
}inând seama de instabilitatea solu]iei proasp\t preparate de KMnO4,
cânt\rirea se va face la balan]a tehnic\. Substan]a cânt\rit\ se trece `ntr-un balon
cotat de 1000cm3; dup\ dizolvarea cristalelor, solu]ia se va completa la semn cu
ap\ distilat\. Solu]ia se p\streaz\ `n sticle brune la `ntuneric, o perioad\ de timp
(7 - 8 zile), apoi se filtreaz\ printr-un filtru de vat\ de sticl\ pentru `ndep\rtarea
MnO2 format. Pentru a i se stabili concentra]ia, solu]ia se titreaz\ cu o solu]ie de
H2C2O4 de concentra]ie cunoscut\.

2. - H2C2O4 0,1N; F = 1

3. - H2SO4 20%
Acidul sulfuric con]ine mici cantit\]i de SO2 ce poate reac]iona cu KMnO4.
De aceea, acidul se titreaz\ `n prealabil cu o solu]ie de KMnO4 la cald, pân\
r\mâne colorat roz-deschis.

Modul de lucru
~ntr-un pahar Berzelius se m\soar\ cu ajutorul unei pipete 5cm3 acid
oxalic, cu ajutorul unui cilindru gradat se adaug\ 5cm3 H2SO4 20% [i se spal\
pere]ii paharului cu pu]in\ ap\ distilat\. Solu]ia din pahar se `nc\lze[te pân\ la 70
- 800C, apoi se titreaz\ cu solu]ie de KMnO4 din biuret\ pân\ ce solu]ia din pahar
r\mâne colorat\ roz-pal. Se noteaz\volumul de KMnO4 folosit la titrare.

Calcul

5cm3 H2C2O4 0,1N F = 1

V1 cm3 KMnO4 T = ? N = ? F = ?

MH2C2O4 = 126 , MKMnO4 = 158

126 158
EH2C2O4 = = 63 , EKMmO4 = = 31,6
2 5

1. Calcularea gramelor de H2C2O4 din 5 cm3 solu]ie 0,1N, F = 1

1000 cm3...........................0,1 ⋅ 63 ⋅ 1g
5cm3.....................…………......x1
______________________________
63 ⋅ 5 ⋅ 1 ⋅ 0,1
x1 =
1000

2. Calcularea gramelor de KMnO4 din volumul V1:

5H2C2O4 + 2KMnO4 + 3H2SO4 = 10CO2 + 2MnSO4 + K2SO4 + 8H2O

5 moli H2C2O4...................................2 moli KMnO4

57
 5 ⋅ 126g .....................……...............2 ⋅ 158g
63g ................…………..................31,6g
63 ⋅ 5 ⋅ 1 ⋅ 0,1
......................…….............x2
1000
___________________________________
31,6 ⋅ 5 ⋅1 ⋅ 0,1
x2 = g
1000

3. Calcularea Tr (g KMnO4/1000cm3 [i g KMnO4/1cm3)

31,6 ⋅ 5 ⋅1 ⋅ 0,1
V1 cm3 KMnO4.................................. g
1000
1000cm3............................................Tr
____________________________________
31,6 ⋅ 5 ⋅1 ⋅ 0,1
Tr =
V1

31,6 ⋅ 5 ⋅1 ⋅ 0,1
1000cm3 KMnO4 ........................ g
V1
1cm3 ....................................y
___________________________________
31,6 ⋅ 5 ⋅1 ⋅ 0,1
y= =g KMnO4/1cm3
1000 ⋅ V1

4. Calcularea normalit\]ii N:
Tr
N=
E KMnO4

5. Calcularea titrului teoretic Tt:

Tt = E ⋅ N

6. Calcularea factorului de corec]ie volumetric\:

T
N= r
Tt

6. Dozarea ionului feros Fe2+ din compu[i prin metoda

permanganometric\

Principiul metodei

Ionul feros este oxidat de c\tre permanganatul de potasiu `n mediu acid la

ion feric, conform schemei:

MnO4- + 5Fe2= + 8H+ → Mn2+ + 5Fe3+ + 4H2O

Mn7+ + 5e- → Mn2+ 1

Fe2+ - e- → Fe3+ 5

58
 Rezult\ c\ 5 ioni Fe2+ cedeaz\ 5 electroni trecând `n 5 ioni Fe3+;
echivalentul chimic al fierului va fi: EFe = 55,84/1 = 55,84, deoarece un ion feros
cedeaz\ un electron.
Reac]ia total\ va fi urm\toarea:

2KMnO4 + 8H2SO4 + 10FeSO4 = 2MnSO4 + K2SO4 + 5Fe2(SO4)3 + 8H2O

Reac]ia este jenat\ de ionii Cl- care `n prezen]a KMnO4 sunt oxida]i la clor
elementar:

2MnO4- + 10Cl- + 16H+ → 2Mn2+ + 5Cl2 + 8H2O

Mn7+ + 5e- → Mn2+ 1 2

Cl- - e- → Cl0 5 2

Reactivi:

1. solu]ie de KMnO4, 0,1N, F = cunoscut;

2. dicarbonat de sodiu (NaHCO3) cristalizat;
3. solu]ie de H2SO4 20%.

Modul de lucru

~ntr-un pahar Berzelius se pipeteaz\ 5 cm3 solu]ie care con]ine ioni Fe2+, se
adaug\ cu cilindrul gradat 2 cm3 solu]ie H2SO4 20% [i un vârf de spatul\ de
dicarbonat de sodiu pentru a `mpiedica oxidarea Fe2+. Se titreaz\ cu solu]ia de
KMnO4 din biuret\ pân\ la apari]ia colora]iei roz deschis. Se noteaz\ volumul V
de permanganat de potasiu folosit la titrare. Titrarea se repet\ pentru a avea o
valoare medie.

Calcul

5 cm3 solu]ie de analizat, AFe = 55,84; EFe = 55,84

V cm3 KMnO4 0,1N, F=cunoscut; MKMnO4 = 158; EKMnO4=31,6

1. Calcularea gramelor de Fe2+ din volumul de 5 cm3:

31,6 g KMnO4 ..................................55,84 g Fe2+

31,6 ⋅ 0,1 ⋅ F ⋅ V
...................................x
1000
_______________________________________

55,84 ⋅ 0,1 ⋅ F ⋅ V
x=
1000

2. Calcularea gramelor de Fe2+ din 100 cm3 solu]ie:

55,84 ⋅ 0,1 ⋅ F ⋅ V
5 cm3 ............................................. g
1000
100 cm3 ...............................................y
___________________________________________

59
 100 ⋅ 55,84 ⋅ 0,1 ⋅ F ⋅ V
y=
1000 ⋅ 5

IONUL FIER
Num\rul de oxidare: 2+ [i 3+
Fierul are num\r de oxidare 2+ `n combina]iile feroase [i 3+ `n
combina]iile ferice. Ionii Fe2+ sunt colora]i `n verde; ionii Fe3+ sunt colora]i `n
galben.
Combina]iile feroase au tendin]a de a trece `n combina]ii ferice.

Reac]ii pe cale uscat\

Perla. S\rurile feroase [i ferice coloreaz\ perla de borax, `n flac\r\
oxidant\ [i la cald, `n galben brun; la rece este incolor\ sau galben-deschis; `n
flac\r\ reduc\toare este verde-deschis sau incolor\.
Reac]ia pe c\rbune. S\rurile de fier, calcinate `n flac\r\ reduc\toare sunt
reduse la metal (Fe) atras de magnet.

Combina]ii feroase (Fe2+)

Pentru executarea reac]iilor se folose[te o solu]ie ce con]ine ionul Fe2+, de

exemplu FeSO4·7H2O.

Reac]ii pe cale umed\

1. Sulfura de amoniu (NH4)2S, formeaz\ un precipitat de sulfur\ feroas\,

FeS, solubil `n acizi minerali dilua]i [i acid acetic.

(Fe2+ + SO42-) + (2NH4+ + S2-) = FeS + (2NH4+ + SO42-)

Sulfura feroas\ se oxideaz\ `n aer treând `n brun-ro[cat, Fe(OH)3

4FeS + 3O2 + 6H2O = 4Fe(OH)3 + 4S

2. Hidroxizii alcalini (NaOH, KOH) formeaz\ un precipitat alb-verzui de

hidroxid feros, numai `n absen]a aerului.

(Fe2+ + SO42-) + 2(Na+ + OH-) = Fe(OH)2 + (2Na+ + SO42-)

Cu oxigenul din aer precipitatul devine treptat cenu[iu-verzui, negru [i

apoi ro[u-brun, oxidându-se la hidroxid feric.

4Fe(OH)2 + O2 + 2H2O = 4Fe(OH)3

Hidroxidul feros este solubil `n acizi dilua]i.

3. Hidroxidul de amoniu NH4OH, precipit\ tot hidroxidul feros, `ns\

incomplet, din cauza s\rii de amoniu ce se formeaz\:

(Fe2+ + SO42-) + 2(NH4+ + OH-) ↔ Fe(OH)2 + (2NH4+ + SO42-)

60
 4. Hexacianoferatul II tetrapotasic K4[Fe(CN)6], (ferocianura de potasiu),
formeaz\ `n absen]a aerului, un precipitat alb de ferocianur\ feropotasic\
(hexacianoferatul feropotasic) K2Fe[Fe(CN)6].

(Fe2+ + SO42-) + (4K+ + [Fe(CN)6]4-) = K2Fe[Fe(CN)6] + (2K+ + SO42-)

Cu un excesde ioni fero[i se formeaz\ ferocianura feroas\, de asemenea un

precipitat alb. ~n aer, ferocianura feroas\ se oxideaz\ [i se transform\ `n
ferocianur\ feric\ de culoare albastr\ (albastru de Berlin).

K2Fe[Fe(CN)6] + (Fe2+ + SO42-) = Fe2[Fe(CN)6] = Fe2[Fe(CN)6] + (2K+ + SO42-)

3Fe2[Fe(CN)6] + 3/2O2 + 3H2O = Fe4[Fe(CN)6]3 + 2Fe(OH)3

5. Hexacianoferatul III tripotasic K3[Fe(CN)6], (fericianura tripotasic\),

formeaz\ un precipitat albastru `nchis de fericianur\ feroas\ Fe3[Fe(CN)6]2
denumit [i albastrul lui Turnbull, insolubil `n acizi.
Reac]ia este foarte sensibil\ [i specific\ pentru Fe2+.

3(Fe2+ + SO42-) + 2(3K+ + [Fe(CN)6]3-) = Fe3[Fe(CN)6]2 + 3(2K+ + SO42-)

Combina]ii ferice (Fe3+)

Pentru executarea reac]iilor se folose[te o solu]ie ce con]ine ionul Fe3+, de

exemplu FeCl3.

Reac]ii pe cale umed\

1. Sulfura de amoniu, (NH4)2S, formeaz\ un precipitat negru de sulfur\
feric\, Fe2S3, u[or solubil\ `n acizi dilua]i.

2(Fe3+ + 3Cl-) + 3(2NH4+ + S2-) = Fe2S3 + 6(NH4+ + Cl-)

Sulfura feric\ hidrolizeaz\, formându-se treptat hidroxidul feric, ro[u-

brun.

Fe2S3 + 6H2O ↔ 2Fe(OH)3 + 3H2S

2. Hidroxizii alcalini (NaOH, KOH), formeaz\ un precipitat gelatinos

ro[u-brun de hidroxid feric Fe(OH)3, insolubil `n exces de reactiv [i solubil `n
acizi.

(Fe3+ + 3Cl-) + 3(Na+ + OH-) = Fe(OH)3 + 3(Na+ + Cl-)

3. Hidroxidul de amoniu precipit\ hidroxidul feric insolubil `n exces de

reactiv. Precipitarea are loc `n prezen]a s\rurilor de amoniu care, fiind electroli]i
tari, favorizeaz\ coagularea precipitatului.

4. Carbonatul de sodiu Na2CO3, precipit\ carbonatul bazic, brun, care la

fierbere hidrolizeaz\ trecând `n hidroxid feric.

2(Fe3+ + 3Cl-) +3(2Na+ + CO32-) + 3H2O = 2Fe(OH)3 + 6(Na+ + Cl-) + 3CO2

61
 5. Hexacianoferatul II tetrapotasic (ferocianura de potasiu)
K4[Fe(CN)6], formeaz\ un precipitat albastru `nchis de ferocianur\ feric\
Fe4[Fe(CN)6]3, denumit [i albastru de Berlin.

4(Fe3+ + 3Cl-) +3(4K+ + [Fe(CN)6]4-) = Fe4[Fe(CN)6]3 + 12(K+ + Cl-)

Precipitatul este insolubil `n acizi minerali dilua]i.

6. Tiocianatul de potasiu (sulfocianura de potasiu) KSCN, produce o

culoare ro[ie ca sângele, datorit\ tiocianatului feric (reac]ie specific\).

(Fe3+ + 3Cl-) +3(K+ + SCN-) = (Fe3+ + 3SCN-) + 3(K+ + Cl-)

7. Iodometria

Generalit\]i
Iodometria cuprinde metodele volumetrice bazate pe reac]ii de oxidare cu
ajutorul iodului. ~n aceste reac]ii iodul se reduce:
I2 + 2e- → 2I-
Iodul se folose[te `n solu]ie de iodur\ de potasiu `n care se afl\ sub form\ de
complex K+(I3-), ionul (I3-) comportându-se ca un amestec al moleculei I2 [i al
ionului monovalent I-.
Iodometria permite dozarea:
a) a numero[i reduc\tori, datorit\ reac]iei lor cu iodul;
b) a unor oxidan]i, care pun iodul `n libertate prin ac]iunea lor asupra KI.
~n primul caz se utilizeaz\ o solu]ie titrat\ de iod, `n timp ce `n al doilea
caz se va determina iodul eliberat cu o solu]ie titrat\ de reduc\tor, `n general
tiosulfat de sodiu. Pentru indicarea sfâr[itului titr\rii se folose[te o solu]ie apoas\
1% de amidon, care formeaz\ cu iodul o colora]ie albastr\. Indicatorul este foarte
sensibil.

Stabilirea titrului unei solu]ii de iod `n iodur\ de potasiu

Principiul metodei
Metoda se bazeaz\ pe reac]ia de oxido-reducere dintre solu]ia de iod [i
solu]ia de tiosulfat de sodiu `n prezen]a amidonului ca indicator:
I2 + 2 Na2S2O3 = 2 NaI + Na2S4O6
I0 + e- → I- 2
2S2O3 - 2e → S4O6 1
2- - 2-

Reactivi:
1. – solu]ia de iod `n iodur\ de potasiu aproximativ 0,1N
Deoarece iodul este greu solubil `n ap\, se dizolv\ `ntr-o solu]ie de iodur\
de potasiu sau de sodiu. Cantitatea de iodur\ este de cel pu]in dou\ ori mai mare
decât cea de iod. Masa molecular\ a iodului = 127.
Pentru a prepara 1000 cm3 solu]ie aproximativ 0,1N se vor cânt\ri:
1000 cm3 sol. I2 `n KI ..............................0,1N ⋅ 127 = 12,7 g
Cânt\rirea iodului se face la balan]a tehnic\ `ntr-o fiol\ cu capac, apoi se
introduce `ntr-un balon cotat de 1 litru `n care se afl\ aproximativ 300 cm3 de ap\
distilat\ `n care s-au dizolvat 20-25 g KI. Se agit\ solu]ia pân\ la dizolvarea
complet\ a iodului, apoi se aduce la semn cu ap\ distilat\. Solu]ia se va p\stra
`ntr-o sticl\ brun\ cu dop rodat.
62
 2. Tiosulfatul de sodiu 0,1N, F = cunoscut

3. Solu]ia de amidon 1%. 1g de amidon se amestec\ cu 20-30 cm3 ap\

rece, iar restul apei pân\ la 100 cm3 se fierbe. Peste apa fierbinte se adaug\
suspensia de amidon.

Modul de lucru
Se m\soar\ cu ajutorul unei pipete 5 cm3 solu]ie de iod `ntr-un flacon
iodometric. Se adaug\ 10-20 cm3 ap\ distilat\ [i se titreaz\ cu solu]ia de tiosulfat
pân\ la culoarea galben deschis. Se adaug\ 1 cm3 solu]ie amidon (amestecul din
flacon devine albastru `nchis) [i se continu\ titrarea pân\ la decolorare. Se noteaz\
volumul de tiosulfat consumat.

Calcul

5 cm3 I2/KI T=?, N=?, F=?

V1 cm3 Na2S2O3 0,1N
MNa2S2O3 = 248; ENa2S2O3 = 248
AI = 127; EI = 127.

1. Calcularea gramelor de Na2S2O3 0,1N cu F cunoscut din volumul V1:

1000 cm3............................................0,1 ⋅ 248 ⋅ F
V1 x
_______________________________________

248 ⋅ V1 ⋅ F ⋅ 0,1
x=
1000

2. Calcularea gramelor de I2 din 5 cm3 solu]ie:

I2 + 2 Na2S2O3 = 2 NaI + Na2S4O6
2 ⋅ 127 g......................................2 ⋅ 248 g
127 g...........................................248 g
248 ⋅ V1 ⋅ F ⋅ 0,1
y .........................................
1000
_____________________________________

127 ⋅ V1 ⋅ F ⋅ 0,1
y=
1000

3. Calcularea titrului real:

127 ⋅ V1 ⋅ F ⋅ 0,1
5 cm3 I2 ................................ g
1000
1000 cm3 ................................Tr
____________________________________

127 ⋅ V1 ⋅ F ⋅ 0,1
Tr = gI2/1000cm3
5
127 ⋅ V1 ⋅ F ⋅ 0,1
Tr = gI2/cm3
5 ⋅ 1000
63
4. Calcularea titrului teoretic [i a normalit\]ii:

Tr
N= Tt = E ⋅ N
E

5. Calcularea factorului de corec]ie volumetric\:

Tr
F=
Tt

VOLUMETRIA PRIN REAC}II DE PRECIPITARE

ARGENTOMETRIA

Argentometria este o metod\ de analiz\ volumetric\ `n care determin\rile

se bazeaz\ pe reac]iile de formare a halogenurilor de argint greu solubile:
Ag+ + Cl- = AgCl
Ca solu]ie titrat\ se utilizeaz\ `n special solu]ia de AgNO3 0,1N. ~n
argentometrie exist\ mai multe metode de titrare, care se deosebesc atât prin
tehnica lucr\rii, cât [i prin indicatorul utilizat.

8. Metoda Mohr

Principiul metodei
Metoda se bazeaz\ pe reac]ia de precipitare a ionului Cl- cu o solu]ie
titrat\ de azotat de argint `n prezen]a cromatului de potasiu ca indicator.
Dup\ precipitarea total\ a ionului Cl-, prima pic\tur\ `n exces de AgNO3
va forma un precipitat ro[u-c\r\miziu de Ag2CrO4.
Ag+ + Cl- = AgCl
2 Ag+ + CrO42- = Ag2CrO4

Reactivi:
1. – solu]ia de AgNO3 0,1N

MAgNO3=170 EAgNO3=170
Pentru 1000 cm3 solu]ie 0,1N ...................0,1 ⋅ 170 = 17 g AgNO3
Se cânt\re[te la balan]a analitic\ cantitatea calculat\ de azotat de argint [i se
dizolv\ `ntr-un balon cotat de 1000 cm3, completându-se cu ap\ distilat\ pân\ la
semn. Solu]ia se p\streaz\ `n sticle brune, la `ntuneric, pentru a evita
descompunerea AgNO3. Solu]ia preparat\ se titreaz\ `n prezen]a K2CrO4 cu o
solu]ie etalon de NaCl 0,1N, F = 1, pentru a i se stabili concentra]ia exact\.

2. – solu]ia de analizat ce con]ine Cl-

3. – solu]ia de K2CrO4 10%

Modul de lucru
~ntr-un pahar se m\soar\ cu ajutorul unei pipete 5 cm3 din solu]ia de
analizat (trebuie s\ fie neutr\), se adaug\ câteva pic\turi de indicator, se cl\esc
pere]ii paharului cu ap\ distilat\. Se titreaz\ cu solu]ia de azotat de argint pân\ la
64
apari]ia unui precipitat ro[u-c\r\miziu persistent care nu dispare prin agitare timp
de 5-6 secunde.

Calcul

5 cm3 solu]ie de analizat; g Cl-/100 cm3 = ?

V cm3 AgNO3, F = cunoscut
MAgNO3=170 EAgNO3=170
ACl=35,5 ECl=35,5

1. Calcularea gramelor de AgNO3 0,1N din V cm3:

1000 cm3 ........................................0,1 ⋅ 170 ⋅ F g

V ........................................................x
_______________________________________

170 ⋅ V ⋅ F ⋅ 0,1
x= g
1000

2. Calcularea gramelor de Cl- din 5 cm3 solu]ie:

Cl- + AgNO3 = AgCl + NO3-

35,5 g Cl-...................................170 g AgNO3

170 ⋅ V ⋅ F ⋅ 0,1
y ............................................
1000
_____________________________________

35,5 ⋅ V ⋅ F ⋅ 0,1
y= g Cl-
1000

3. Calcularea gramelor de Cl- din 100 cm3 solu]ie de analizat:

35,5 ⋅ V ⋅ F ⋅ 0,1
5 cm3 .........................................
1000
100 cm3 .......................................g Cl- / 100 cm3
______________________________________

100 ⋅ 35,5 ⋅ V ⋅ F ⋅ 0,1

g Cl- / 100 cm3 =
5 ⋅1000

IONUL CLOR (Cl-)

Pentru executarea reac]iilor se folose[te o solu]ie ce con]ine ionul Cl-, de

exemplu NaCl.

1. Azotatul de argint, AgNO3 precipit\ clorura de argint AgCl alb

brânzoas\, insolubil\ `n HNO3 concentrat.

(Na+ + Cl-) + (Ag+ + NO3-) = AgCl + (Na+ + NO3-)

65
 Clorura de argint este solubil\ `n NH4OH formând ioni complec[i (clorura
diamoniacoargentic\):

AgCl + 2 (NH4+ + OH-) = [Ag(NH3)2]+ + Cl- + 2 H2O

2. Azotatul de bariu, Ba(NO3)2 nu precipit\ clorurile.

3. Oxidan]ii: MnO2, PbO2, MnO4-, `n mediu acid (H2SO4) oxideaz\ Cl- la

Cl2 mai ales din clorurile solubile, degajând la cald clorul gazos, galben-verzui, cu
miros caracteristic, care `nalb\stre[te hârtia `mbibat\ cu KI [i amidon.

2(Na++Cl-) + MnO2 + 2(2H++SO4-) = Cl2 + (Mn2++SO42-) + 2(2Na++SO42-) + 2H2O

Este reac]ia specific\ de identificare a ionului clor.

VOLUMETRIA PRIN REAC}II CU FORMARE DE COMPLEC{I

COMPLEXOMETRIA

9. Duritatea apei

Generalit\]i
Calitatea apelor este determinat\ de totalitatea substan]elor minerale [i
organice, gazelor dizolvate, particulelor `n suspensie [i organismelor vii prezente.
Impurit\]ile pot fi dispersate `n ap\ sub form\ de suspensie, coloizi sau pot
fi dizolvate. Acestea pot proveni din sol, roci, atmosfer\, din descompunerea
substan]elor organice [i a organismelor vii.
~n ceea ce prive[te prezen]a ionilor `n ape, ionii de calciu [i magneziu se
afl\ `n toate apele `n cantitate mai mare sau mai mic\. Se mai g\sesc ionii K+,
Na+, Cl-, SO42-. ~n func]ie de con]inutul `n ioni se stabile[te gradul de mineralizare.
Dup\ gradul de mineralizare, apele pot fi:
- cu mineralizare mic\ - pân\ la 1 g/l
- mineralizate - 1 – 3 g/l
- s\rate - 3 – 10 g/l
- foarte s\rate - 10 – 50 g/l

Concentra]iile recomandabile `n ioni pentru apa potabil\ sunt:

cloruri 250 mg/l Cl- aluminiu 0,05 mg/l Al3+
2-
sulfa]i 200 mg/l SO4 nitra]i 45 mg/l NO3-
2+
calciu 100 mg/l Ca nitri]i 0 mg/l NO2-
2+
magneziu 50 mg/l Mg (maximum admis 0,3 mg/l NO2-)
clor rezidual 0,2 mg/l Cl2 amoniac 0 mg/l NH3
sodiu 20 mg/l Na+ (maximum admis 0,5 mg/l NH3)
potasiu 10 mg/l K+

Duritatea ape este dat\ de prezen]a tuturor cationilor din ap\ `n afar\ de
cei ai metalelor alcaline. Deoarece ionii de calciu [i magneziu se g\sesc `n ap\ `n
cantitate mult mai mare fa]\ de ceilal]i cationi, determinarea durit\]ii va consta `n
determinarea concentra]iei acestor ioni.
Apele dure sunt nepl\cute la gust, la fierberea apei s\rurile `n exces se
depun pe vase, cazane, conducte [i `mpiedic\ buna lor func]ionare. ~n amestec cu
s\pun dau s\punuri insolubile.
66
 Duritatea apei este de dou\ feluri:
♦ duritate temporar\ sau carbonatat\, dat\ de dicarbona]ii de calciu [i
magneziu Ca(HCO3)2 [i Mg(HCO3)2 prezen]i `n ap\;
♦ duritate permanent\ sau necarbonatat\, dat\ de celelalte s\ruri de calciu [i
magneziu (azota]i, sulfa]i, cloruri, fosfa]i).
Suma celor dou\ durit\]i formeaz\ duritatea total\. Conven]ional,
duritatea se exprim\ `n grade de duritate care pot fi grade germane (1 grad = 10
mg CaO/l ap\) sau grade franceze (1 grad = 10 mg CaCO3/l ap\).
La noi `n ]ar\ exprimarea durit\]ii se face `n grade germane. Dup\
duritatea total\, apa poate fi:
- foarte moale pân\ la 1,5 mg echiv./l (0 – 4 grade)
- moale 1,5 – 3 mg echiv./l (4 – 8 grade)
- cu duritate 3 – 6 mg echiv./l (8 – 12 grade)
- dure 6 – 9 mg echiv./l (18 – 30 grade)
- foarte dure peste 9 mg echiv./l (> 30 grade)

Duritatea total\ a apei potabile trebuie s\ fie 8,40 grade germane, duritatea
temporar\ 5,77 grade [i duritatea permanent\ 2,63 grade.

Determinarea durit\]ii totale. Metoda complexometric\

Principiul metodei
Ionii de calciu [i magneziu au proprietatea de a forma complexe de tip
chelat cu sarea de sodiu a acidului etilen-diamino-tetraacetic (complexon III),
incolore, solubile, neionizabile. Sfâr[itul reac]iei este marcat de indicatori
specifici cum ar fi eriocrom negru T.

Reactivi:

- complexon III 0,01M (3,7226 g complexon III dizolvate `n 1000 cm3

ap\ bidistilat\).

- clorur\ de calciu – se prepar\ cânt\rind la balan]a analitic\ 1 g carbonat

de calciu CaCO3 ]inut `n prealabil dou\ ore la etuv\ la 1050C [i r\cit `n exicator,
se dizolv\ `n HCl 10%, `ntr-un balon cotat de 1000 cm3, ad\ugându-se pic\tur\ cu
pic\tur\ pentru a evita excesul de acid [i agitând continuu. Dup\ dizolvarea
complet\ a carbonatului se completeaz\ la semn cu ap\ bidistilat\. 1 cm3 din
aceast\ solu]ie con]ine 1 mg CaCO3, care corespunde la 0,561 mg CaO.
- solu]ia tampon – se dizolv\ 5,4 g clorur\ de amoniu cu o cantitate mic\
de ap\ `ntr-un cotat de 100 cm3, se adaug\ 35 cm3 amoniac [i se completeaz\ la
semn cu ap\ bidistilat\.

67
 - indicator eriocrom negru T – 0,1 g eriocrom se mojareaz\ bine cu 10 g
NaCl; se folose[te ca pulbere.

Factorul solu]iei de complexon se stabile[te astfel: 10 cm3 din solu]ia de

clorur\ de calciu se introduce `ntr-un flacon Erlenmeyer peste care se adaug\ 1
cm3 solu]ie tampon, aproximativ 0,1 g indicator [i 15 cm3 ap\ bidistilat\.
Se titreaz\ cu solu]ie de complexon III pân\ la virajul culorii solu]iei de la
ro[u la albastru.

F = V/V1
V = cm3 solu]ie clorur\ de calciu;
V1 = cm3 de solu]ie de complexon III folosit la titrare.

Modul de lucru
Se m\soar\ 25 cm3 ap\ de analizat [i se introduce `ntr-un balon cu fund
plat de 100 cm3. Se dilueaz\ volumul pân\ la 50 cm3 cu ap\ bidistilat\. Se adaug\
1 cm3 solu]ie tampon pentru a ob]ine pH-ul 10 [i 0,1 g indicator, apoi se titreaz\
cu solu]ie de complexon III pân\ ce culoarea vireaz\ de la ro[u la albastru.

Calcul

v cm3 ap\ de analizat; V cm3 EDTA 0,01M, F = cunoscut

MEDTA = 372,24; MCaO = 56,1

1. Calcularea gramelor de EDTA din V cm3 solu]ie:

1000 cm3 .................................372,24 ⋅ 0,01 ⋅ F

V .....................................................x1
_____________________________________

372,24 ⋅ 0,01 ⋅ F ⋅ V
x1 =
1000

2. Calcularea gramelor de CaO din v vm3 ap\ de analizat:

1 mol CaO ................................1 mol EDTA

56,1 g ...................................... .372,24 g
372,24 ⋅ 0,01⋅ F ⋅ V
x2 .....................................
1000
_______________________________________

56,1 ⋅ 0,01 ⋅ F ⋅ V
x2 =
1000

3. Calcularea gramelor [i miligramelor de CaO din 1000 cm3 ap\:

56,1 ⋅ 0,01 ⋅ F ⋅ V
v cm3 ...................................
1000
3
1000 cm ..................................x3
____________________________________

68
 56,1 ⋅ 0,01⋅ F ⋅ V 56,1 ⋅ 0,01 ⋅ F ⋅ V ⋅ 1000
x3 = g CaO/l = mg CaO/l
v v

4. Exprimarea durit\]ii totale `n grade germane:

1 grad german .................................. 10 mg CaO/l

56,1 ⋅ 0,01 ⋅ F ⋅ V ⋅ 1000
x4 .................................. mg CaO/l
v
______________________________________________

56,1 ⋅ 0,01⋅ F ⋅ V ⋅1000 56,1 ⋅ F ⋅ V

grade duritate total\/1000 cm3 ap\ = =
v ⋅10 v

Reac]iile ionilor magneziu [i calciu

IONUL MAGNEZIU (Mg2+)

Num\r de oxidare 2+
Pentru executarea reac]iilor se folose[te o solu]ie ce con]ine ionul Mg2+, de
exemplu MgSO4.
Reac]ii pe cale uscat\
Reac]ia pe c\rbune. S\rurile de magneziu calcinate pe c\rbune `n amestec
cu Na2CO3 dau o mas\ str\lucitoare de oxid de magneziu.

MgCl2 + Na2CO3 = MgCO3 + 2NaCl

MgCO3 → MgO + CO2

Oxidul stropit cu azotat de cobalt, formeaz\ o mas\ roz de oxid dublu de

cobalt [i magneziu.

Co(NO3)2 → CoO + 2NO2 + 1/2O2

MgO + CoO = MgO ⋅ CoO

Reac]ii pe cale umed\.

1. Hidroxizii alcalini precipit\ cantitativ hidroxidul de magneziu, alb
gelatinos.

(Mg2+ + 2Cl-) + 2(Na+ + OH-) = Mg(OH)2 + 2(Na+ + Cl-)

Hidroxidul de magneziu este solubil `n acizi dilua]i, ap\ cu CO2, s\ruri de

amoniu [i insolubil `n exces de reactiv.

2. Hidroxidul de amoniu, NH4OH, precipit\ Mg(OH)2. Precipitarea este

incomplet\ [i `n prezen]a s\rurilor de amoniu, nu are loc.

(Mg2+ + 2Cl-) + 2(NH4+ + OH-) ↔ Mg(OH)2 + 2(NH4+ + Cl-)

69
 3. Carbona]ii alcalini (K2CO3 [i Na2CO3) precipit\ din solu]iile neutre ale
s\rurilor de magneziu, o sare bazic\ de compozi]ie variabil\, MgCO3 ⋅ Mg(OH)2 ⋅
H2O, de culoare alb\. Precipitatul este solubil `n acizi [i s\ruri de amoniu.

2(Mg2++2Cl-) + 2(2Na++CO32-) + H2O → MgCO3 + Mg(OH)2 + 4(Na++Cl-) + CO2

Observa]ie: carbonatul de amoniu precipit\ ionul Mg2+ numai la cald [i

dup\ o perioad\ de timp.

4. Fosfatul disodic Na2HPO4 `n prezen]a NH4OH [i a NH4Cl, precipit\

fosfatul de amoniu [i magneziu.

(Mg2++2Cl-) + (2Na++HPO42-) + (NH4++OH-) = NH4MgPO4 + 2(Na++Cl-) + H2O

Clorura de amoniu se adaug\ pentru a `mpiedica precipitarea ionului Mg2+

sub form\ de Mg(OH)2, care apare la ad\ugarea hidroxidului de amoniu.
Precipitarea Mg2+ este cantitativ\: (NH4Cl + NH4OH = amestec tampon).
Este reac]ia specific\ folosit\ pentru recunoa[terea Mg2+.

Tehnica lucr\rii: 2 cm3 solu]ie sare de magneziu se trateaz\ cu câteva

pic\turi de NH4OH. Precipitatul format se dizolv\ `n NH4Cl ce se adaug\ cu
pic\tura [i prin continu\ agitare. Dup\ dizolvarea complet\ a precipitatului, se
adaug\ Na2HPO4. Amestecul: Mg2+ + NH4OH + NH4Cl se nume[te mixtur\
magnezian\. Reac]ia se poate executa microcristaloscopic, ob]inându-se cristale
sub form\ de stele str\lucitoare.

IONUL CALCIU (Ca2+)

Num\rul de oxidare 2+
Pentru executarea reac]iilor se folose[te o solu]ie ce con]ine ionul Ca2+, de
exemplu CaCl2.

Reac]ii pe cale uscat\

Reac]ia de culoare a fl\c\rii
S\rurile volatile de calciu coloreaz\ flac\ra incolor\ a becului de gaz `n
ro[u-c\r\miziu.

Reac]ia pe c\rbune
S\rurile de calciu calcinate pe c\rbune `n amestec cu carbonat de sodiu
formeaz\ o mas\ infuzibil\ de CaO, de culoare alb\.

Reac]ii pe cale umed\

1. Carbonatul de amoniu formeaz\ un precipitat alb, voluminos, de
carbonat de calciu, CaCO3, care prin fierbere devine cristalin.

(Ca2+ + 2Cl-) + (2NH4+ + CO32-) = CaCO3 + 2(NH4+ + Cl-)

Precipitarea este complet\ `n prezen]a hidroxidului de amoniu.

Carbonatul de calciu este solubil `n acizi minerali dilua]i, acid acetic, cu
degajare de CO2, producându-se efervescen]\.

2. Hidroxizii alcalini (NaOH, KOH) precipit\ hidroxidul de calciu,

Ca(OH)2, alb amorf.
70
 (Ca2+ + 2Cl-) + 2(Na+ + OH-) = Ca(OH)2 + 2(Na+ + Cl-)

Precipitatul este solubil `n acizi dilua]i [i par]ial `n ap\.

Hidroxidul de amoniu nu precipit\ hidroxidul de calciu, deoarece este o
baz\ slab\.

3. Fosfatul disodic, Na2HPO4, precipit\ `n solu]ii neutre fosfatul acid de

calciu, un precipitat alb.

(Ca2+ + 2Cl-) + (2Na+ + HPO42-) = CaHPO4 + 2(Na+ + Cl-)

Dac\ reac]ia se efectueaz\ `n prezen]a hidroxidului de amoniu, precipit\

fosfatul ter]iar de calciu.

3(Ca2++2Cl-) + 2(2Na++HPO42-) + 2(NH4++OH-) = Ca3(PO4)2 + 4(Na++Cl-) +

+ 2(NH4+ + Cl-) + 2H2O

Fosfa]ii de calciu sunt u[or solubili `n acizi minerali dilua]i [i `n acid

acetic.

4. Acidul sulfuric diluat, H2SO4, formeaz\ `n solu]ii nu prea diluate ce

con]in Ca2+, un precipitat alb, cristalin.

(Ca2+ + 2Cl-) + (2H+ + SO42-) = CaSO4 + 2(H+ + Cl-)

Sulfatul de calciu este par]ial solubil `n ap\ [i acid clorhidric diluat la cald.
Sulfatul de calciu este insolubil `n alcool.
Reac]ia se poate executa [i microcristaloscopic, formându-se cristale sub
form\ de bastona[e sub]iri incolore, prisme `nguste str\lucitoare sau macule
lamelare.

5. Oxalatul de amoniu, (NH4)2C2O4 precipit\ `n solu]ii neutre sau acetice,

oxalatul de calciu alb cristalin; precipitarea este cantitativ\.

(Ca2+ + 2Cl-) + (2NH4+ + C2O42-) = CaC2O4 + 2(NH4+ + Cl-)

Oxalatul de calciu este solubil `n acizi minerali dilua]i [i foarte greu

solubil `n acid acetic.
Este reac]ia specific\ a ionului Ca2+ [i este foarte sensibil\.

METODE FOTOMETRICE DE ANALIZ|

Metode colorimetrice sau colorimetria

Metodele colorimetrice folosesc propriet\]ile solu]iilor colorate de a
absorbi o parte din lumina care trece prin ele [i se bazeaz\ pe m\surarea
intensit\]ii luminii care trece prin stratul de solu]ie colorat\ sau care este absorbit\
de acest\ solu]ie.
Prin c\derea unui fascicul de lumin\ (I0) pe un corp transparent (solu]ie), o
parte din lumin\ se va reflecta pe suprafa]a corpului (Ir), o parte se va absorbi (Ia)
[i o parte va trece prin corpul respectiv (It).
I0 = I r + I a + It
71
 Deoarece `n practic\ se folosesc pentru aceea[i serie de analize, acelea[i
cuve, cantitatea de lumin\ reflectat\ r\mâne constant\ [i se neglijeaz\. Astfel,
expresia devine:
I0 = Ia + It
Din legea absorb]iei rezult\ c\ extinc]ia E la o grosime dat\ a stratului de
solu]ie este direct propor]ional\ cu concentra]ia C a substan]ei ce coloreaz\
solu]ia. Din curba de dependen]\ a acestor doi parametri se poate stabili domeniul
de concentra]ie `n care analiza colorimetric\ poate fi aplicat\. O condi]ie necesar\
este o rela]ie liniar\ `ntre extinc]ie [i concentra]ie.
Pe baza rela]iei `ntre concentra]ie [i grosimea stratului de solu]ie, prin
compararea a dou\ solu]ii ale aceluia[i compus colorat cu concentra]ie [i grosime
a stratului diferite, la trecerea prin aceste solu]ii a unei cantit\]i de lumin\, trebuie
`ndeplinit\ condi]ia:

c1 x2 x
x1 ⋅ c1 = x2 ⋅ c2 sau = sau c1 = c2 ⋅ 2
c2 x1 x1

unde x1 [i x2 sunt grosimile straturilor de solu]ie 1 [i 2, iar c1 [i c2 sunt

concentra]iile celor dou\ solu]ii.
Astfel se poate determina concentra]ia necunoscut\ a unei solu]ii prin
compararea intensit\]ii colora]iei ei cu intensitatea colora]iei unei solu]ii etalon
(solu]ie de concentra]ie cunoscut\).

10. Dozarea manganului din produse vegetale

Principiul metodei
Ionul Mn2+ este oxidat de c\tre periodatul de potasiu KIO4 sau de sodiu
NaIO4 `n mediu acid la Mn7+ (ion permanganic MnO4-).

2 Mn2+ + 5 IO4- + 3 H2O = 2 MnO4- + 5 IO3- + 6 H+

Reactivi:

- acid sulfuric concentrat;

- acid fosforic concentrat;
- periodat de potasiu, solid;
- ap\ oxigenat\ 30%;
- solu]ie etalon de Mn2+.

Solu]ia etalon de lucru are concentra]ia de 0,1 mg Mn/cm3 (adic\ 100

mg/l). Pentru aceasta se cânt\resc la balan]a analitic\ 0,4387 g MnSO4⋅5H2O [i se
prepar\ 1000 cm3 solu]ie cu ap\ distilat\.

Modul de lucru
Se m\soar\ cu pipeta 10 cm3 extrat clorhidric de plant\ `ntr-un pahar de
100 cm3. Se adaug\ 1,5 cm3 H2SO4 concentrat [i paharul se ]ine pe baia de nisip,
evaporându-se cu aten]ie, pân\ când se degaj\ vapori de SO3. Se ia paharul de pe
baie, se las\ s\ se r\ceasc\ [i se adaug\ 2 cm3 ap\ oxigenat\ [i 0,5 cm3 de H2SO4
concentrat. Se evapor\ pebaia de nisip [i se repet\ opera]ia dac\ este necesar,
pân\ când reziduul devine alb la evaporarea la sec. Se adaug\ 20 cm3 ap\ cald\ [i
se las\ s\ se dizolve.
~n pahar se adaug\ 2 cm3 H2SO4 concentrat, 3 cm3 H3PO4 concentrat [i
apoi se dilueaz\ la 75 cm3 cu ap\ distilat\. Se adaug\ 0,3 g periodat de potasiu

72
solid, solu]ia se aduce la fierbere [i se fierbe `ncet timp de 10 minute, timp `n care
devine colorat\ `n violet. Se r\ce[te con]inutul paharului apoi se trece `ntr-un
balon cotat de 100 cm3 [i se aduce la semn cu ap\ distilat\.

Curba de etalonare
Se m\soar\ `n 9 pahare de 100 cm3 diferite volume de solu]ie etalon: 1, 2
3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 cm3. Se adaug\ 3 cm3 H2SO4 concentrat, 3 cm3 H3PO4 concentrat
[i se procedeaz\ la fel [i la probele de cercetat.

Citirea probelor la fotocolorimetru

Aparatul se conecteaz\ la priz\ cu aproximativ 20 minute `nainte de
`nceperea citirilor. Se alege filtrul necesar – filtrul verde (λ = 525 nm), se
etaloneaz\ aparatul punând `n ambele cuve ap\ distilat\.
Se citesc apoi probele de cercetat [i probele etalon, m\surând extinc]ia. Se
construie[te curba de etalonare cu ajutorul valorilor extinc]iilor probelor etalon,
`nscriind pe abscis\ concentra]ia solu]iilor `n Mn2+ [i pe ordonat\ valorile
extinc]iilor. Se unesc punctele ob]inute `n grafic `ntr-o dreapt\ ce trece prin
origine.

Cu ajutorul curbei etalon putem

afla concentra]iile `n mangan
corespunz\toare extinc]iilor citite la
aparat. Apoi se calculeaz\ cantitatea de
mangan exprimat\ `n ppm (p\r]i per
milion sau mg/1000 g) ]inând seama de
cantitatea de substan]\ luat\ `n analiz\

11. Reac]iile ionilor fosfat [i silicat

IONUL ORTOFOSFORIC (FOSFORIC) – PO43-

Pentru efectuarea reac]iilor se folose[te o solu]ie de fosfat disodic,

Na2HPO4.

1. Azotatul de argint, AgNO3, precipit\ `n solu]ii neutre fosfatul de

argint, Ag3PO4 galben.

(2Na+ + HPO42-) + 3(Ag+ + NO3-) ↔ Ag3PO4 + 2(Na+ + NO3-) + (H+ + NO3-)

Fosfatul de argint este solubil `n acid azotic [i hidroxid de amoniu.

Ag3PO4 + 6(NH4+ + OH-) = {3[Ag(NH3)2]+ + PO43-} + 6H2O

2. Azotatul de bariu, Ba(NO3)2, formeaz\ un precipitat alb amorf de fosfat

acid de bariu.
(2Na+ + HPO42-) + (Ba2+ + 2NO3-) ↔ BaHPO4 + 2(Na+ + NO3-)

~n prezen]a hidroxidului de amoniu se formeaz\ fosfatul neutru de bariu.

Ambii fosfa]i sunt solubili `n acid azotic.
73
 2(2Na+ + HPO42-) + 3(Ba2+ + 2NO3-) + 2(NH4+ + OH-) = Ba3(PO4)2 +
4(Na++NO3-)+ 2(NH4+ + NO3-) + 2H2O

3. Acetatul de plumb, Pb(CH3COO)2, precipit\ fosfatul de plumb

Pb3(PO4)2 alb, solubil `n acid azotic [i insolubil `n acid acetic.

2(2Na+ + HPO42-) + 3(Pb2+ + 2CH3COO-) = Pb3(PO4)2 + 4(Na+ + CH3COO-) +

2CH3COOH

4. Mixtura magnezian\, (MgCl2 + NH4OH + NH4Cl), precipit\ fosfatul

dublu de amoniu [i magneziu, MgNH4PO4, alb cristalin.

(2Na+ + HPO42-) + (Mg2+ + 2Cl-) + (NH4+ + OH-) = MgNH4PO4 + 2(Na+ + Cl-)

+ H2O

Precipitatul este solubil `n acizi minerali [i acid acetic. Clorura de amoniu

se adaug\ pentru a nu se forma hidroxidul de magneziu.

5. Molibdatul de amoniu, (NH4)2MoO4, `n mediu de acid azotic

concentrat, precipit\ fosfomolibdatul de amoniu galben, cristalin,
(NH4)3H4[P(Mo2O7)6].

(2Na+ + HPO42-) + 12(2NH4+ + MoO4-) + 23(H+ + NO3-) = (NH4)3H4[P(Mo2O7)6]

+ 2(Na++NO3-)+ 21(NH4+ + NO3-) + 10H2O

Este o reac]ie specific\ de control.

IONUL SILICIC (METASILICIC) – SiO32-

Pentru efectuarea reac]iilor se folose[te o solu]ie de silicat de sodiu,

Na2SiO3 (se ob]ine prin dizolvarea la cald a gelului de acid silicic `n hidroxid de
sodiu).

1. Acidul sulfuric diluat, H2SO4, (`n general prin ac]iunea acizilor) separ\
`n solu]ii concentrate de silica]i alcalini un precipitat alb gelatinos de acid silicic:

(2Na+ + SiO32-) + (2H+ + SO42-) = H2SiO3 + (2Na+ + SO42-)

Cu solu]iile diluate se ob]in solu]ii coloidale. Precipitarea acidului silicic

se explic\ prin aceea c\ silica]ii alcalini `n solu]ie apoas\ hidrolizeaz\, acizii
catalizând aceast\ reac]ie.

(2Na+ + SiO32-) + 2H2O ↔ H2SiO3 + 2(Na+ + OH-)

Precipitatul de acid silicic este de fapt un gel bogat `n ap\ (xSiO2.yH2O).

Prin evapor\ri repetate cu acizi, precipitatul se deshidrateaz\ [i dup\ o calcinare
u[oar\ se transform\ `n SiO2 greu solubil.
2. Clorura de amoniu, NH4Cl, (sau o alt\ sare de amoniu) formeaz\ un
precipitat gelatinos de acid silicic, insolubil `n acizi concentra]i. Explica]ia este
urm\toarea: silica]ii alcalini hidrolizeaz\ prin ad\ugare de NH4Cl.

(2Na+ + SiO32-) + 2H2O + 2(NH4+ + Cl-) = H2SiO3 + 2NH4OH + 2(Na+ + Cl-)

74
 3. Azotatul de argint, AgNO3, formeaz\ un precipitat galben de Ag2SiO3
care este amestecat [i cu Ag2O, brun. Precipitatul este solubil `n HNO3 diluat [i `n
NH4OH, dar dup\ scurt timp apare un precipitat gelatinos de acid silicic.

(2Na+ + SiO32-) + 2(Ag+ + NO3-) = Ag2SiO3 + 2(Na+ + NO3-)

4. Azotatul de bariu, Ba(NO3)2, formeaz\ un precipitat alb de BaSiO3

solubil `n acizi minerali, cu apari]ia imediat\ a gelului de acid silicic.

5. Molibdatul de amoniu, (NH4)2MoO4. La solu]ia de analizat se adaug\ o

solu]ie proasp\t preparat\ de molibdat de amoniu [i se aciduleaz\ u[or; se
formeaz\ silicomolibdatul de amoniu (NH4)4H4[Si(Mo2O7)6]. - colora]ie galben\.

H2SiO3 + 12(2NH4+ + MoO4-) + 20(H+ + NO3-) = (NH4)4H4[Si(Mo2O7)6]

+ 20(NH4+ + NO3-) + 9H2O

12. pH-METRIA

No]iunea de pH a fost introdus\ `n anul 1909 de Sörensen sub numele de

exponent de hidrogen. El este definit ca fiind logaritmul cu semn negativ al
concentra]iei ionilor de hidroniu:
pH = - lg [H3O+]
Valoarea sa poate fi calculat\ dac\ se cunosc constantele de echilibru ale
reac]iilor chimice la care particip\ acest ion [i compozi]ia analitic\ a solu]iei.
Determinarea pH-ului se face prin metode colorimetrice,
spectrofotometrice [i poten]iometrice.

Metode poten]iometrice

Metodele poten]iometrice de analiz\ se bazeaz\ pe varia]ia poten]ialului

unui electrod indicator, `n func]ie de activitatea (concentra]ia) ionilor din solu]ie.
Deoarece nu este posibil\ m\surarea direct\ a poten]ialului unui singur electrod,
practic se m\soar\ tensiunea (for]a) electromotoare a pilei formate din electrodul
de cercetat [i un electrod de compara]ie.
Existen]a unei rela]ii `ntre poten]ialul electrodului [i activitatea ionilor `n
solu]ie permite `n principiu efectuarea determin\rilor analitice directe.
Uniunea Interna]ional\ a Chimiei Pure [i Aplicate (IUPAC) a adoptat, la
propunerea Comisiei Interna]ionale de Electrotehnic\, o defini]ie a pH-ului pur
opera]ional\:

(E X - E S )
pHX = pHS +
R ⋅ T ⋅ ln10
`n care EX [i ES reprezint\ tensiunile electromotoare ale unei celule electrochimice
de forma:

Solu]ia S reprezint\ un standard al c\rui pH trebuie s\ fie cunoscut (pHS).

75
 Realizarea practic\ a celulei implic\ un electrod indicator al activit\]ii
ionilor de hidrogen [i un electrod de referin]\.
Datorit\ unor inconveniente de ordin experimental, electrodul de hidrogen
este `nlocuit cu al]i electrozi indicatori ai activit\]ii ionilor de hidrogen: electrodul
de sticl\, electrodul de chinhidron\, electrodul de antimoniu. Dintre ace[tia,
electrodul de sticl\ este cel mai utilizat.

Modul de lucru
Se cupleaz\ la aparat cei doi electrozi (electrodul de sticl\ p\strat `n ap\
distilat\ [i electrodul de calomel p\strat `n solu]ie saturat\ de clorur\ de potasiu).
Se introduce aparatul `n priz\, se deschide pentru a se `nc\lzi timp de 15 minute.
Se fixeaz\ temperatura din compensator. ~nainte de orice determinare se face
etalonarea aparatului, verificând cu o solu]ie tampon cu pH cunoscut dac\ acul
galvanometruluiindic\ pH-ul solu]iei tampon. Dac\ nu, se regleaz\ valoarea pH-
ului cu compensatorul “Buffer”. Butonul “Operation” trebuie s\ fie pe pozi]ia 0
când electrozii nu sunt `n solu]ie.
Se introduc electrozii `n solu]ia de cercetat, butonul “Operation” se a[eaz\
`nclinat la stânga (0-7 pH) sau la dreapta (7-14 pH), `n func]ie de valoarea
aproximativ\ a pH-ului solu]iei de cercetat; se cite[te valoarea pH-ului pe scala
galvanometrului. Dup\ fiecare citire, butonul “Operation” trebuie adus `n pozi]ia
0. Se scot electrozii din solu]ie, se cl\tesc cu ap\ bidistilat\, se [terg cu hârtie de
filtru [i se preg\tesc pentru o nou\ determinare.

76
 TEME DE VERIFICARE

V\ rug\m s\ expedia]i `n scris r\spunsurile dvs. (maxim 10 pagini

dactilografiate dup\ normele conven]ionale).

1. Dizolvarea substan]elor.
1.2. Dizolvarea substan]elor, defini]ie.
1.3. Aspecte termodinamice
a1 - expresia energiei libere a lui Gilles
a2 - factor entalpic [i consecin]e
a3 - factor entropic - consecin]e
1.4. Dizolvarea compu[ilor ionici
a1 - tipul de dizolvan]i `n care sunt solubili
a2 - natura for]elor de afinitate `ntre dizolvant [i substan]a ce se dizolv\
a3 - exemple - hidratarea ionilor
1.5.. Dizolvarea compu[ilor covalen]i
a1 - tipuri de dizolvan]i
a2 - natura for]elor de afinitate `ntre dizolvant [i substan]a ce se dizolv\
a3 - cazul de excep]ie al dizolv\rii glucidelor

2. Concentra]ia solu]iilor
2.1.. Defini]ie
2.2.. Concentra]ia procentual\
a1 - defini]ie
a2 - concentra]ia procentual\ `n unit\]i de mas\, exemple
a3 - concentra]ia procentual\ `n unit\]i de volum, exemple
2.3. Concentra]ia molar\
a1 - defini]ie
a2 - mol, exemple
a3 - ce este molaritatea
a4 - exemple de solu]ii molare
2.4. Concentra]ia normal\
a1 - defini]ie
a2 - echivalent chimic, exemple
a3 - ce este normalitatea
a4 - exemple de solu]ii de diferite normalit\]i
2.5. Ce cantitate `n grame de acid sulfuric este necesar\ pentru a prepara
250cm3 solu]ie 0,05n ?
MH2SO4 = 98; CH2SO4 = 98%; d = 1,84
2.6.. S\ se calculeze titrul unei solu]ii de hidroxid de sodiu, [tiind c\ la titrarea
a 5 cm3 solu]ie de acid oxalic 0,1n, F = 1, s-au folosit 4,8cm3 solu]ie de hidroxid.
Mac.oxalic = 126; MNaOH = 40

3. Acizi, baze, amfoli]i: defini]ie [i exemple, m\rimea pH [i importan]a sa:

3.1.. Acizi:
a1 - defini]ie, teoria lui Bronsted
a2 - clasificare
a3 - exemple de acizi [i baze conjugate
3.2. Baze
a1 - defini]ie, teoria lui Bronsted
a2 - clasificare
a3 - exemple de baze [i acizi conjuga]i
77
 3.3. Amfoli]i
a1 - defini]ie
a2 - exemple de amfoli]i anorganici
a3 - exemple de amfoli]i organici
a4 - ionul aluminiu, ion cu caracter amfoter
3.4. M\rimea pH
a1 - defini]ie
a2 - expresie matematic\ [i deducerea sa din produsul ionic al apei
a3 - exprimarea concentra]iei produsului `n func]ie de concentra]ia ionilor
de hidroniu [i hidroxil
a4 - exprimarea reac]iei mediului `n func]ie de valorile pH
a5 - importan]a pH-ului:`n agricultur\,medicin\,industria alimentar\
3.5. Scrie]i reac]iile de ionizare ale acidului fosforic

4. Hidroliza s\rurilor, constanta [i gradul de hidroliz\

4.1.. Defini]ia hidrolizei
4.2. Tipuri de s\ruri care hidrolizeaz\
4.3.. Exemple de s\ruri.
4.4.. Constanta de hidroliz\
a1 - constanta de hidroliz\ a unei s\ri format\ dintr-un acid slab [i o baz\
tare
a2 - constanta de hidroliz\ a unei s\ri format\ dintr-un acid tare [i o baz\
slab\
a3 - constanta de hidroliz\ a unei s\ri format\ dintr-un acid slab [i o baz\
slab\
4.5.. Gradul de hidroliz\
a1 - defini]ie
a2 - expresia matematic\
a3 - rela]ia dintre gradul de hidroliz\ [i constanta de hidroliz\.

5. Propriet\]ile solu]iilor coloidale

5.1. Propriet\]ile cinetice
a - difuzia
a - mi[carea brownian\
a - presiunea osmotic\
a - sedimentarea coloizilor
5.2. Propriet\]ile optice
a - opalescen]a
a - efectul Tyndall
5.3. Propriet\]ile electrice
a - generalit\]i
a - electroosmoza
a - electroforeza
5.4. Stabilitatea [i coagularea coloizilor
a - stabilitatea solurilor
a - coagularea
a - coagularea cu electroli]i
5.5. S\ se scrie micela coloidal\ de sulfur\ arsenioas\
5.6. Care este constitu]ia micelei de iodur\ de argint atunci când iodura de
potasiu este `n exces?
5.7. Ionii Cu, Mg, Pb, CN, sunt toxici pentru organismele vii. Explica]i acest
fapt.

78
6. Metode volumetrice bazate pe reac]ii de oxido-reducere (permanganometria).
a1 - generalit\]i
a2 - determinarea concentra]iei solu]iei de KMnO4 prin titrare cu o solu]ie
de acid oxalic de concentra]ie cunoscut\.
a3 - S\ se calculeze titrul, normalitatea [i factorul unei solu]ii de KMnO4 ,
dac\ la titrarea a 5cm3 solu]ie de acid oxalic 0,05N, F = 1, s-au folosit 4,9 cm3
KMnO4.

M KMnO4 = 158 ; M acid oxalic = 126

7. Oxidare [i reducere, caracter oxidant [i reduc\tor (defini]ie [i exemple).

Poten]ialul redox [i m\rimea rH.
7.1. S\ se scrie ecua]ia reac]iei dintre Cu [i HNO3.
7.2. S\ se scrie ecua]iile reac]iilor `n care acidul azotic are caracter oxidant
7.3. Ce numere de oxidare au urm\toarele elemente: azot, sulf, oxigen, fier,
mangan?
7.4. Exemple de reac]ii redox `n care s\ se arate procesul de oxidare [i reducere
7.5. Substan]e cu caracter oxidant [i reduc\tor
7.6. Poten]ialul redox: defini]ie [i expresie matematic\
7.7. M\rimea rH: defini]ie [i expresie matematic\. Importan]a acestor m\rimi
cantitative pentru sistemele biologice.

79
 BIBLIOGRAFIE

1. Iulia Afusoae - Chimie Curs C.M. Universitatea Agronomic\ Ia[i 1994

2. Afusoae Iulia, Maria Savu, Patra[ Antoanela - Chimie (lucr\ri practice) C.M.
Univ. Agr. 1996

3. Burnea I., Ionela Popescu, Gavril Neam]u - Chimie [i biochimie vegetal\ Ed.
Did. Pedag. Bucure[ti, 1977

4. Neni]escu D.C. - Chimie general\ Ed. Did. Pedag. Bucure[ti 1980.

80