Sunteți pe pagina 1din 7

George Calinescu

Enigma Otiliei
Proza

Editura Minerva, Bucuresti, 1984


Postfata si bibliografie de Ioan Adam
George Calinescu, Enigma Otiliei

Fisa de extras

Varietatea vocabularului

 Domeniul temporal: seara, iulie, ore, ani (pag. 5), varsta (pag. 12),
ceasuri (pag. 242), azi-noapte (pag. 308), dimineata (pag. 311), noapte
(pag. 447), zile (pag. 448)
 Domniul anatomiei: mana, obraz, nas (pag. 5), cap, buze, dinti, gura
(pag. 8), gatlej (pag. 9), ochi (pag. 10), inima, piept, umeri, brat (pag.
11), ceafa, pleoape, gat, os, ureche, picioare (pag. 12), coate (pag. 12),
genunchi (pag. 156), carne (pag. 242), limba (pag. 427), sange (pag.
429)
 Domeniul biologiei: padure, pomi (pag. 5), cai (pag. 6), melc, stejar
(pag. 7), bufnite (pag. 8), masline (pag. 152), caine (pag. 243), hiena
(pag. 264), flori (pag. 308), lamaie (pag. 310)
 Domeniul geografiei: ploi, vant, stele (pag. 5), Bucuresti, Iasi (pag.
9), Marea Nordului (pag. 11), Paris, tara, Romania, Franta (pag. 244),
oras (pag. 264), Europa (pag. 290)
 Domeniul arhitecturii: casa, cat, frontoane grecesti, zidari,
ciubucarie, var, lemn, ferestre, fatada, acoperis, zidarie, casetoane,
streasina (pag. 6), odaie (pag. 7), zugraveli, plafon roman, tavan (pag.
8), usa gotica (pag. 9), materiale (pag. 425)
 Domeniul familial: unchi (pag. 8), tutore, cumnat, rude, sora, sotie,
vaduv, tutela, verisoara, rudenie (pag. 9), matusa (pag. 242), surori
(pag. 243), nastere, nunta (pag. 290), sot (pag. 311), frate (pag. 313),
fiu (pag. 447)
 Domeniul psihologiei: indiferenta (pag. 8), zapaceala, memorie,
experienta (pag. 10), curiozitate (pag. 11), violenta, emotie (pag. 152),
sentiment (pag. 154), meditatie (pag. 155), ganduri (pag. 156), vointa,
bucurie (pag. 242), rusine (pag. 243), dragoste, liniste (pag. 244),
nebunie (pag. 264), speranta (pag. 308), sinceritate (pag. 310)
 Domeniul profesiunilor: doctor, medic militar (pag. 9), negutor (pag.
12), dentist, redactor (pag. 243), editor, critic (pag. 244), meserie (pag.
290), dadaca (pag. 308), pictor (pag. 311), muscal, birjar (pag. 425),
avocat, duhovnic (pag. 447), profesor universitar, actrita (pag. 458)
 Domeniul juridico-etic: tribunal, legi, vinovat, calomnie (pag. 152),
minor (pag. 154), hotarare (pag. 264)

“Speriat, Felix se mai uita o data. Femeia era frumoasa, cu linii


fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatica. Un aer de platitudine
feminina stingea totul. Avusese dreptate fata: ‘noi nu traim decat cinci-
sase ani’ !” (pag. 458)
George Calinescu, Enigma Otiliei

Fisa de idei

Caracterizarea personajelor.
Protagonistul e afectat – initial inconstient, apoi, pe masura ce
deprinde finetea analizei de sine, si constient – de drama dublei ereditati.
Se confrunta in sangele lui temperamentul “muncitor si ambitios” al
tatalui cu iritabilitatea si sensibilitatea artistica a mamei. In momentele in
care duce introspectia dincolo de pavaza egoismului viril, Felix insusi isi
recunoaste vulnerabilitatea: “Tu trebuia sa faci Literele. Esti un naiv
poet”. Inclinatia spre cazuistica, voluptatea de a despica firul in patru
anunta mereu artistul, insul obsedat si in erotica de nevoia unui “punct de
vedere metafizic”. Felix nu e propriu-zis un pozitivist, chiar daca se
dedica stiintei, ci un idealist care traieste nevoia de a se diferentia. Datele
firii lui deconspira un livresc. In clipele de impas, el cauta, ca toti
singuraticii in deficit de existenta, o solutie in carti. “Felix se hotari –
comenteaza alb scriitorul– ca pe data ce-si va fi trecut examenele, sa faca
unele lecturi de documentare mai generala in domeniul vietii”. Orfan,
lipsit de bucuriile unei “familii cordiale”, tanarul deviaza in erotica un
“sentiment filial” nefolosit. Pentru el, Otilia e, in fond, o alta “tutela” si,
lucida, neincurcata in abstractiuni, fata simte asta. “Si tu ai nevoie inca de
un protector”, ii spune ea mangaindu-l matern. Pana la finalul romanului,
cand personajul e pe punctul de a-si incheia, ca un alt Frederic Moreau,
educatia sentimentala, raporturile dintre ei raman neschimbate; forta
motrice, factorul de decizie, sugerat inca din scena “citirii” vechii
fotografi, e tot femeia. Una din ultimele replici ale idilei lor retine
imaginea unei consecvente docilitati: “Asta, Otilia, depinde de tine. Daca
zici ca ma iubesti atunci tu imi vei spune ce sa fac”.
Propulsat de aceasta zestre de maleabilitate, Felix nu e, totusi, in
alte manifestari, o victima predestinata. Crescut de tata in cultul
“carierelor mari”, Felix e si un voluntar, un ambitios cu un viu instinct al
reusitei. Devorator de carti, tanarul prefera simptomatic romanele cu
“cazuri de energie virila, de tenacitate in ambitie”. Student medicinist, e
de o precocitate si o constiinciozitate fenomenale. Felix e un Julien Sorel
al stiintei si triumfa chiar in aceasta calitate. Situatia respectiva indica
limpede cat de puternic actioneaza mitul balzacian al societatii si asupra
firilor idealiste. Intr-un mod sui-generis, scuzabil in fond, eroul e tot un
arivist, care face (notifica romancierul intr-o scrisoare tarzie catre un
discipol) din cultura “un instrument practic”. Afinarea lui, nobletea
conduitei sale, scrupulele sufletesti nu-l pot scuti de scoriile unui
materialism ingust, ale mentalitatii achizitive. De retinut, chiar
generozitatea lui nu e fara fisuri. Cand mos Costache, din dorinta de a
asigura viitorul “fe-fetitei”, ii propune sa contribuie pecuniar la
constructia unei proprietati comune, Felix reactioneaza filistin, cu instinct
pozitivist nealterat: “Exagerand, in sensul prudentei, i se paru ca se tese
in jurul lui o manopera, pentru a-l deposeda de avutul sau, pe care nu si-l
cunostea bine, inainte de majorat. A i se propune sa fie copropietar cu
Otilia, era un mod de a i se recomanda casatoria cu fata, careia, printr-o
abilitate a batranului, i-ar fi constituit el insusi dota. Felix se temu, si-n
parte acesta era si adevarul, ca mos Costache construieste casa cu banii
lui.”
In comparatie cu Felix, mai previzibil, mai “dogmatic”, Otilia se
arata pana aproape de ultimele pagini ca o suma intacta de virtualitati, o
incarnare a libertatii interioare. Aparent alogice, nejustificate, actele ei
sunt, privite din aceasta perspectiva, foarte coerente, motivate,
subsumabile toate unei vointe acute de independenta. “Sunt foarte
capricioasa, vreau sa fiu libera”, se destainuie odata lui Felix, pentru a
reveni alta data cu o dramatica recriminare a conditiei sale socialmente
dependenta: “As vrea sa fug undeva, sa zbor. Ce bine de tine ca esti liber.
As vrea sa fiu baiat”. Se poate presupune ca fuga finala cu Pascalopol nu
e motivata pragmatic (desi fata e luxurioasa), ci instinctiv: alege pe cel
care nu-i rapeste libertatea si nu-i impune deci constrangeri, fie ele si de
ordin afectiv. Mai tarziu, cand “izbuteste”, cand se fixeaza cu alte cuvinte
intr-o categorie, Otilia nu mai e decat copia fara personalitate a celei
dintai.
George Calinescu, Enigma Otiliei

Fisa rezumativa

La inceputul lui iulie 1909, seara, un tanar licean, proaspat


absolvent al Liceului Internat din Iasi, orfan de ambii parinti, soseste la
tutorele sau de pe strada Antim, Costache Giurgiuveanu. Baiatul, in
varsta de optsprezece ani, fiul doctorului Iosif Sima, se infatiseaza la usa
unchiului, dar nu este recunoscut de acesta. Incercand a doua oara, il
repereaza Otilia, o fata de asemenea orfana a carei tutore este tot batranul.
Tanarul pe nume Felix Sima face cunostinta cu cei aflati in casa:
Pascalopol, un mosier bogat, protectorul Otiliei, apoi Aglae, sora lui
Costache, fiica acesteia in varsta de treizeci de ani, Aurelia. Indirect il
cunoaste si pe sotul lui Aglae, Simion, care brodeaza cu lana o panza de
etamina. In prima seara primeste doua prajituri de casa in loc de cina si
odaia Otiliei ca dormitor deoarece nu fusese nimic pregatit pentru el.
Felix, rugat de Aglae, intrprinde vizite la domiciliul acesteia, in
casa vecina, spre a-l ajuta pe Titi, fiul ei, sa invete deoarece a fost lasat
corigent. Tanarul se vede nevoit sa renunte la intentiile sale datorita
faptului ca matusa se declara nemultumita de oboseala lui Titi, dar si
pentru ca Aurica, fata batrana, socoteste vizitele drept dovezi de iubire
din partea lui.
Felix o intovaraseste pe Otilia la casa lui Pascalopol din Bucuresti
si la mosia acestuia. Baiatul incepe sa o indrageasca pe acesta si sa-i
satisfaca si cele mai mici dorinte.
Intre timp, intr-o dupa-masa a lunii august, sosesc in casa Aglaei
Olimpia si Stanica, fata si respectiv iubitul ei, pentru ca sa induplece
parintii sa le dea zestrea, sa se poata casatori. Dupa multe incercari
nereusite, ei primesc o casa. In grija lor de a primi dota, isi neglijeaza
copilul, care moare la varsta de doua luni.
Felix in toamna se inscrie la Medicina, spre ciuda Aglaei. Baiatul
acesteia, Titi, nu-si poate controla pornirile sexuale si o urmareste pe
Otilia. Refuzand sa se supuna placerilor acestuia, intra in conflict cu
mama lui, careia ii interzice sa mai intre in casa la mos Costache.
Spre Craciun, intentionand a afla starea de sanatate a lui Costache,
Stanica aduce pe doctorul Vasiliad, care-l transforma in pacient fara voie
pe batran.
Fiind constient de sentimentele sale pentru Otilia, Felix i le
marturiseste, obtinand confirmarea dragostei din partea acesteia.
Prin intermediul unui coleg, Titi o cunoaste pe Ana, sora sa, cu
care se casatoreste, insa fara stirea parintilor. Nemaisuportand situatia in
care se aflau, Ana isi impinge sotul sa anunte familia. Mama baiatului
doreste divortul, sustinand ca acesta nu a fost constient de ceea ce face,
dar Titi refuza. Ruptura se realizeaza totusi, cauza fiind insusi caracterul
sotului, care refuza sa iasa din casa si isi petrece timpul leganandu-se.
In casa Giurgiuveanu, cu toate incercarile lui Pascalopol, Otilia
ramane doar cu promisiunea batranului ca ii va asigura un viitor, insa fara
nice o certitudine. Acesta e prea avar ca sa o adopte sau sa ii deschida un
cont per numele ei, departe de lacomia rudelor.
Dorind sa fie departe de intrigile lui Stanica si Aglae, Otilia pleaca
pe neasteptae cu Pascalopol. Intre timp, Felix descopera pe Georgeta, o
“fata faina”, care va deveni confidenta si amanta lui.
In casa Aglaei, Simion se comporta tot mai ciudat, ceea ce-i determina
familia sa il interneze in sanatoriu, fara nici o remuscare din partea lor. Dupa
plecarea sotului, Aglae isi schimba obiceiurile, ingrijind de Titi si silindu-l sa
o insoteasca la teatru sau cinematograf. Aurica, suparata ca mama ei nu faces
nick un demers privind conditia sa de fata batrana, isi reia plimbarile pe Calea
Victoriei, in speranta unor pretendenti. Stanica se gandeste sa se desparta de
Olimpia din pricina indiferentei acesteia in ceea ce priveste averea, si sa o ia
pe Georgeta.
Dupa un timp se intoarce Otilia, spre bucuria lui Felix si a lui mos
Costache. In ziua urmatoare, Pascalopol ii viziteaza cu un cadou pentru
fiecare, iar seara se va incinge o partida de carti, fara participarea Aglaei
sau a familiei sale. Felix, gelos pe musafir, insinueaza o legatura mai mult
decat paterna cu Otilia, dar isi cere scuze, fapt urmat de o vizita la
domiciliul acestuia spre a lamuri neintelegerile si pentru a pune la cale o
colaborare in vederea asigurarii viitorului fetei. Intors acasa afla de la
Stanica, dupa cum spune lumea, ca se banuieste ca fata ar fi plecat la
Paris pentru a face un avort.
Mos Costache, nedorind sa dea banii Otiliei cat timp este in viata,
porneste sa construiasca o casa pentru ea, insa, dupa cum va afla si Felix
mai tarziu, nu pe banii tutorelui, ci pe ai sai.
Intr-o zi calduroasa de la sfarsitul lui septembrie, mos Costache are
un atac si Aglae cheama pe medicul Vasiliad, punand stapanire pe casa
acestuia spre a nu fi instrainat nici un bun din mostenirea ce i se cuvine,
apoi, alaturi de bolnav, in sufragerie, impreuna cu Stanica, Olimpia si
doctorul, se pun sa manance din bucatele acestuia. Felix si Otilia refuza
sa ia parte. La cererea fetei soseste Pascalopol impreuna cu doctorul
Stratulat, care ii gaseste pe restul familiei (Aglae, Stanica, Olimpia, Titi,
Aurica) si Vasiliad jucand carti in fata batranului suferind. Gasind un
moment in care sa fie singur cu mos Costache, acesta il instiinteaza pe
mosier sa vina a doua zi dupa zestrea Otiliei. Intremat, batranul refuza in
ziua urmatoare sa se tina de cuvant, cu incurajarea fetei. Pascalopol
primeste dupa multa truda o suta de mii de lei de la acesta si impreuna cu
alta suta le pune pe numele Otiliei la banca.
In timpul convalescentei, pe cand Stanica si Olimpia fura lucrurile
marunte ale bolnavului, Aglae ii cere acestuia sa-i spuna unde a ascuns
averea sub pretextul ca ar avea nevoie de bani de inmormantare.
Nu dupa mult timp, mos Costache are un al doilea atac, si in afara
de Felix si Otilia, care cheama medicul si pe mosier, ceilalti il socotesc
bun de ingropat. Cu toate ca batranul se simte mai bine, cei din casa
alaturata il golesc de tablouri, scaune, oglinzi. Asteptand decesul, ei il
pazesc cu randul.
Profitand de lipsa Otiliei si a lui Felix, Stanica il jefuieste pe
muribund, consecinta fiind moartea lui. Aglae si familia ei nu se ocupa de
mort, ci intorc casa pe dos spre a da de urma banilor.
Sub pretext ca refuza sa faca un urmas, Stanica divorteaza de
Olimpia si se casatoreste cu Georgeta, iar Otilia pleaca impreuna cu
Pascalopol la Paris pentru a nu-i distruge viitorul lui Felix cu o casatorie
sau o dragoste nepotrivita. Dupa multa vreme Felix il intalneste in tren, in
drum spre Constanta, pe Pascalopol care ii marturiseste ca s-a despartit de
Otilia. Felix devenise profesor universitar, specialist cunoscut, autor de
memorii si comunicari stiintifice, colaborator la tratate de medicina cu
profesori francezi, casatorit cu o femeie din inalta societate.